PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL

DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ înlocuiește numele unui obiect,

arătând apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea față de alt
obiect.
Pronumele demonstrativ nu are categoria persoanei.
Pronumele demonstrativ are mai multe serii de forme, aparținând
variantei scrise (acesta) sau vorbite a limbii (ăsta), ambele fiind acceptate
în limba standard.

Formele pronumelui demonstrativ

a) Pronumele demonstrativ de apropiere

Cazu Masculin Feminin
l
Singular Plural Singular Plural
N. A. acest/ acesta acești/aceștia
această/aceast aceste/acestea
a
G.D. acestui/acestui acestor/acestor acestei/acestei acestor/acestor
a a a a

b) Pronumele demonstrativ de depărtare:

Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. acel/acela acei/aceia acea/aceea acele/acelea
G.D. acelui/acelui acelor/acelora acelei/acelei acelor/acelora
a a

c) Pronume demonstrativ de identitate:

 Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. același aceiași aceeași aceleași
G.D. aceluiași acelorași aceleiași acelorași

d) Pronume demonstrativ de diferențiere:

Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N.A. celălalt ceilalți cealaltă celelalte
G.D. celuilalt celorlalți celeilalte celorlalte

Pronumele asta se folosește în limba literară cu valoare neutră, când nu se

referă la persoane: Nu mi‐ai spus asta!
Cel, cea, cei, cele reprezintă un tip special de pronume demonstrative, cu
formă scurtă (numite semiindependente), atunci când înlocuiesc un
substantiv și sunt determinate de un atribut (cea verde, cei de
acolo, cel de argint, cele de la tine) sau de o propoziție secundară
(Cel  1/ care te‐a chemat 2/ este directorul 1/).
! Articol demonstrativ vs. pronumele demonstrativ cu forma scurtă
(semiindependent) – cel, cea, cei, cele
Cel, cea, cei, cele sunt articole demonstrative atunci când:
1. leagă un substantiv articulat de un adjectiv postpus: lacul cel
albastru, fata cea blondă;
2. formează un substantiv propriu compus: Ștefan cel Mare, Mircea cel
Bătrân;
3. Înaintea unui numeral: cele două fete, cel de-al treilea;
4. Când ajută la formarea superlativului relativ al adjectivelor și al
adverbelor: cel mai deștept, cea mai frumoasă, cei mai cuminți, cel
mai bine.
Funcțiile sintactice ale pronumelui demonstrativ
Pronumele demonstrativ îndeplinește aceleași funcții sintactice ca
substantivul.
 CAZUL FUNCȚIA SINTACTICĂ EXEMPLU
NOMINATIV SUBIECT Acesta este penarul
meu.

NUME PREDICATIV Olimpicul este acela.

ACUZATIV COMPLEMENT DIRECT Pe aceasta o cunosc
foarte bine.
COMPLEMENT Despre aceia vorbim
PREPOZIȚIONAL acum.
ATRIBUT PRONOMINAL A citit cărțile de la
PREPOZIȚIONAL acela.
COMPLEMENT Desenează ca acela.
CIRCUMSTANȚIAL DE MOD
COMPLEMENT Pleacă la acela.
CIRCUMSTANȚIAL DE
COMPLEMENT După acela vorbim
CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP noi.

NUME PREDICATIV Cartea este de la

acela.
DATIV COMPLEMENT INDIRECT Acelora le-a spus
adevărul.
ATRIBUT PRONOMINAL Reușita datorită
PREPOZIȚIONAL acelora i-a bucurat.
GENITIV ATRIBUT PRONOMINAL Ascultă părerile
GENITIVAL acelora.
ATRIBUT PRONOMINAL Lupta împotriva
PREPOZIȚIONAL acelora este
nedreaptă.

Adjectivul pronominal demonstrativ

Pronumele demonstrative devin adjective pronominale

demonstrative atunci când însoțesc un substantiv cu care se acordă în
gen, număr și caz.
Adjectivul pronominal demonstrativ are funcția sintactică de atribut
adjectival. (Fata aceea mi-a spus adevărul.)
Dacă stau înaintea substantivului determinat, adjectivele pronominale
demonstrative de apropiere și de depărtare au, de regulă, o formă fără -
a final (acest, acel băiat; acea fată; acești, acei băieți; aceste, acele fete).
Postpuse, au întotdeauna o formă cu -a final (băiatul acesta, acela;
fata aceea; băieții aceștia, aceia; fetele acestea, acelea).
Adjectivele pronominale demonstrative de diferențiere pot sta atât înainte,
cât și după substantivul determinat, fără să-și schimbe forma.
În limbaj popular, cel, cea, cei, cele sunt adjective pronominale
demonstrative (semiindependente) când determină un substantiv cu care
se acordă în gen, număr și caz: „Pe cel deal, pe cel colnic/Trece mândru
un voinic.“ (Folclor)