MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII

[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

UZ INTERN

PRONUMELE
Partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.

Clasificarea pronumelor: personal, personal de politeţe, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ,

relativ, interogativ, nehotărât, negativ.

1. PRONUMELE PERSONAL

2. Pronumele personal indică:

 Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul comunicării.
 Pronumele personal are gen numai la persoana a-III-a: masculin (el,ei) şi feminin (ea, ele).
 Indică persona I (care vorbeşte), a II-a (cu care se vorbeşte), a III-a (despre care se vorbeşte).

3. Formele pronumelui personal

Pronumele personal are forme accentuate şi forme neaccentuate:

Caz Persoana I. Persoana a-II-a Persoana a-III-a

SG. PL. SG. PL. SG. PL.
forme accentuate: FORME NON-CLITICE
N eu noi tu voi el, ea ei, ele
Ac (pe) mine (pe) noi (pe) tine (pe) voi (pe) el, ea (pe) ei, ele
G ― ― ― ― al lui, ei al lor
D mie nouă ţie vouă lui, ei lor
V ― ― tu! voi! ― ―
forme neaccentuate = FORME CLITICE
Ac mă, m- ne- te- vă, v- l-, îl, o îi, i-, le
D îmi, mi- ne-, ni îţi, ţi- v-, vă, vi i-, îi le-, li

4. Categorii gramaticale:
- Pronumele personal are următoarele categorii gramaticale: persoană, număr gen, caz, forme (acc. /
neacc)

4. Observaţii
1. Pronumele personal NU are forme accentuate şi neaccentuate la persoana I şi a II-a, sg. şi pl., în cazul G.
2. Conceptul de clitic = formele neaccentuate poart[ numele de forme clitice deoarece ele dublează c. și c.i .
2. Formele neaccentuate ale pronumeleui personal dublează complementul direct sau cel indirect

1
MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

Ex. Pe Mihai l-am văzut.

I-am dat lui Andrei.

5. Funcții sintactice ale pronumelui personal:

- În general, pron.pers are același funcții sintactice, cazuri ca substantivul
- În unele situații, când fac parte dintro expresie de genul a nimerit-o bine, ce să-i faci, pronumele personal
nu are f.s, având valoare neutră.
- Pronumele personal NU devine niciodată adjectiv pronominal, chiar dacă determină sau însoţeşte un
substantiv.
- ex: Camera lui → pronume personal → atribut pronominal
- Camera lor → pronume personal → atribut pronominal

CAZ FUNCȚIE SINTACTICĂ EXEMPLU

N subiect Tu ai stricat-o, tu să o repari.

El vine cu noi.
N Nume predicativ Prietena mea este ea. Olimpicul este el.

AC c.d Am văzut-o.
Pe el l-am învins.
c.p Vorbim despre voi.
Am primit de la el un mărțisor.
Circ. de loc Mergem la voi.
Vin până la voi.
Circ.de timp A intrat în casă odată cu mine.
Înainte de el ai venit tu.
Circ de mod Procedează ca el.

Circ. de scop A venit pentru el.

Circ de cauză Mă doare capul de el.

Atribut pronominal Cărțile de la tine sunt interesante.

Cărțile pentru el sunt interesante.
D c.i Îi dau o carte.
A reuși datorită lui.
G Atribut pronominal Părerea lui contează.
Prietema ei mă strigă.

Atribut pronominal Gheţuşul dinainta lor este alunecos.

prepozițional Lupta împotriva lui s-a terminat.

Nume predicativ Creioanele sunt ale ei.

Lupta este împotriva lui.
În disputa creată, Ion este contra lor.
Circ. de loc.
Dan merge înaintea ei.
Circ de timp. George a sosit înaintea lor.

2
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

??? c.p. Luptă împotriva lui.

V Nu are funcție sintactică Tu, veșnică, dumnezeiască floare!

2. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEȚE

1. Definiţie: Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de o anumită persoană.

2. Formele pronumelui personal de politeţe sunt:

pers a II-a SINGULAR PLURAL

N-Ac-V dumneata (d-ta) dumneavoastră (dvs, dv.)
D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (d-voastră)
pers a III-a SINGULAR PLURAL
masculin feminin masculin feminin
N-Ac-D-G Dumnealui Dumneaei Dumnealor Dumnealor
Dânsul/ dânsului Dânsa / dânsei Dânșii / dânșilor Dânsele /dânselor
Programa nouă!!!!
La persoana a-III-a singular şi plural mai există şi alte forme ale pronumelui personal de politețe:
ex: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele

3. Observaţii
1. În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronumelui personal de politeţe: mata, matale, mătălică,
mătăluţă, tălică. Aceste pronume exprimă politeţea faţă de un inferior sau respectul dintre egali şi dintre cei apropiaţi.
Ele reprezintă cel mai scăzut grad de respect.

3. Formele reverenţioase precum Domnia Ta, Domnia Sa, Măria Ta, Înălţimea Sa, Excelenţa Sa, Luminăţia
Voastră etc. se folosesc în limbajul solemn, oficial şi protocolar. Formulele reverenţioase exprimă cel mai
înalt grad de respect.
5. Formulele reverențioase cu fgrad maxim de respect: Domnia Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, Măria Ta etc
sunt, de fapt, LOCUȚIUNI PRONOMINALE (DE POLITEȚE).

6. Funcții sintactice
- Pron. pers. de politețe are aceleași funcții sintatctic ca pronumele personal.

3
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

3. PRONUMELE REFLEXIV

EVOCARE
Citiți enunțurile:

George îi cumpără o cafea lui George.

George = S
Lui George = c.i
Înlocuiți c.i cu un pronume = George își cumpără o cafea.
- c.i oglindește / reflectă subiectul = își = de aceea se numește PRONUME REFLEXIV
- din moment ce reflectă subiectul, pronumele reflecxiv are acceași personă și număr ca subiectul și ca verbul
din propoziție.

Ion vede în oglindă pe Ion.

Ion se vede în oglindă.
Se = proume reflexiv.

I. Definţie: Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă care arată identitatea subiectului cu un obiect
(subiectul face acţiunea şi tot el o suportă, acţiunea se reflectă asupra subiectului).

Observaţii
1. Pronumele reflexiv se acordă în persoană şi număr cu subiectul.
2. Pronumele reflexiv nu are decât două cazuri: cazul dativ (D. ) şi acuzativ (Ac. ).
3. Pronumele reflexiv nu are forme proprii decât pentru persoana a III-a.
4. La persoanele I şi a II-a, singular şi plural, pronumele reflexiv împrumută formele de la pronumele personal
NEACCENTUATE.

II. Formele proprii ale pronumelui reflexiv la persoana a III-a sunt:

- fiindcă nu are forme pentri persoana I, II, pronumele reflexiv le împrumută de la pronumele personal
- el are forme proprii doar pentru persoana III, VEZI MAI JOS ÎN TABEL

accentuate sie, sieşi

D
neaccentuate îşi (şi-, -şi, -şi-)
accentuate (pe) sine
Ac
neaccentuate se (se-, -se, -se-)

Observaţii
1. Formele neaccentuate ale pronumelui reflexive au funcţie sintactică numai dacă pot fi dublate printr-o
formă accentuată corespunzătoare persoanei şi cazului.

ex: Mă îmbrac repede. → Mă îmbrac pe mine repede.

→ “mă” = pronume reflexive/Ac/complement direct (se analizează separat)
Mă gândesc la tine. → Mă gândesc pe mine la tine.
→ “mă” nu are funcţie sintactică, ci marchează diateza reflexivă a verbului şi se ia
la analiză împreună cu acesta (nu se analizează separat)
Mă spăl pe păr. (mă = pronume reflexiv)
Mă spală pe păr. (mă = pronume personal).

4
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

2. Pronumele reflexiv intră obligatoriu în componența unor unor verbe, neavând funcție sintactică?
Ex. A se gândi, a se bosumfla, a se teme ec.
3. Pronumele reflexiv sine paote fi articulat și devine substantiv
4. Psihologul căuta să înțeleagă sinele adânc al copilului.

PRONUMELE REFLEXIV VS. PRONUMELE PERSONAL

PRONUMELE PERSONAL PRONUMELE REFLEXIV

AC AC
PERSONA Mă, m- Mă, m-
I
D D
Îmi, mi – Îmi, mi -

AC AC
te Te
PERSOANA
II D D
Îți, ți Îți, ți

Ac Ac
Pe el, pe ea, l-, îl, -o (pe) sine, se, s-
PERSOANA etc
III
D D
i-, îi, lor, sieși, sie, șie, își, și-
etc
Formele: sine, se, s-, sieși, sie, își, și = sunt întotdeauna pronume
reflexive, niciodată personale

Pronumele reflexiv - are forme doar pentru Ac și D

ACUZATIV - a se gândi DATIV a-și aminti

Eu mă gândesc Eu mi-am amintit

Tu te gândești Tu ți-ai amintit
El / ea se gândește El / ea și-a amintit
Noi ne gândim Noi ne-am amintit
Voi vă gândiți Voi v-ați amintit
Ei / ele se gândesc. Ei / ele și-au amintit

5
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

PRONUMELE PERSONAL ȘI PRONUMELE REFLEXIV.

CUM LE DEOSEBIM?

Pentru a nu confunda formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv cu formele neaccentuate ale pronumelui personal, se
utilizează următoarele criterii / următoarele probe

 identitatea de persoană a verbului cu pronumele sau acordul în persoană şi număr al subiectului cu pronumele reflexiv
ex: Eu mă apăr. El mă apără.
I, sg. I, sg. mă→pronume reflexiv III, sg. I, sg. mă → pronume personal
 așadar, trebuie să existe un acord de persoană și număr între pronume și verb

 Pronumele personal nu are acceași persoană și același număr cu verbul!

 ronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul!

Exersați.Identificați pronumele personale și reflexive din enunțurile

Îmi închipui că plouă.

Tată, mai spune-ne ceva despre mata.
Adică ne dai nouă ?
Suferința provocată sieși este mare.
Înainte de masă, m-am spălat pe mâini.
Ne plimbăm în parc.

6
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

4. PRONUMELE ȘI ADEJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

EVOCARE
A poseda = a avea, a deține

Mihai are un câine. Mihai posedă un câine. Câinele lui Mihai mușcă rău.
Cine e posesorul? = Mihai Posesorul = Mihai
Care e obiectul posedat? = un câine. Obiectul posedat = câinele
- Până acum știm că pronumele înlocuiește un substantiv. Excepție face pronumele posesiv care nu
înlocuiește un substantiv, el înlocuiește două substantive. Înlocuiește substantivul care denumește obiectul
posedat și posesorul.
- El poate înlocui două substantive printr-o formulă compusă.

Realizarea sensului
- Înlocuiți cele două substantive subliniate cu un pronume.
- Câinele lui Mihai mușcă rău. = Al său mușcă rău.
- Obținem un pronume compus din două bucăți / elemente = pronume posesiv = al său
- Al = articol posesiv / genitival = înlocuiește obiectul posedat
- Său = formă specifică a posesivului înlocuiește posesorul
Cum se analizează acesta?
Al său = pronume posesiv, un singur posesor (persoana III) , un obiect posedat (gen m, nr. sg), caz N, f.s. S.

1. Definiție.
Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind atât numele posesorului, cât şi numele obiectului
posedat.
- E alcătuit din două segmente = înlocuiește două substantive (posesorul și obiectul posedat).
- Articolul posesiv / genitival indică genul şi numărul obiectelor posedate = Al, a, ai, ale
- Forma pronominală arată persoana şi numărul posesorilor.

2. Formele pronumelui posesiv

Un singur posesor Mai mulţi posesori

Obiect Posesor
posedat
pers I pers II pers III pers I pers II pers III

masc.
un singur al meu al tău al său al nostru al vostru ―
obiect neutru
posedat
fem. a mea a ta a sa a noastră a voastră ―
N - Ac

masc. ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri ―

mai multe
obiecte fem.
posedate ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre ―
neutru

masc. alor mei alor tăi alor săi alor noştri alor voştri ― D-G

7
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

OBS. La cazul G-D, artocolul posesiv – genitival are o singură formă = alor

3. Funcții sintactice ale pronumelui posesiv:

- Pronumele posesiv poate îndeplini numeroase funcţii sintactice, cum ar fi: SUBIECT, NUME PREDICATIV,
ATRIBUT şi COMPLEMENT
- Pronumele posesiv se poate combina cu alte cuvinte fiind:
a) Centru (regent) al unui grup de cuvinte: A mea este mai nouă.
b) Adjunct (subordonat) într-un grup de cuvinte: Cartea de la ai tăi mă fascinează.

N: subiect: Ai săi primesc întotdeauna colindători.

nume predicativ: Darurile sunt ale voastre.
Ac: compl. direct: Pe ai mei i-au învăţat colinde bunicii.
compl. prepozițional: Oricine are greutăţi, dar de sărbători este bine să nu te gândeşti la ale tale.
atr. pron. prepoziţional: Merele de la ai tăi sunt roşii.
nume predicativ: Cadourile sunt de la ai mei.
circ. loc: Am ajuns la ai săi.
circ. timp: O să plecăm după ai tăi, nu înaintea lor.
circ. mod: Am cântat mai frumos decât ai voştri.
D: compl. indirect: Le-am făcut daruri alor tăi.
atr. pron. prepoziţional: Purtarea asemenea alor tăi este plăcută.
circ. mod: Cântaţi asemenea alor voştri.
G: atr. pron. genitival: O să-I colindăm pe prietenii alor mei.
atr. pron. prepoziţional: Aleea dinaintea alor tăi este înzăpezită.
circ. loc: Anca merge înaintea alor săi.
circ. timp: Tică a sosit înaintea alor mei.
ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)
→ “a ta” = pron.posesiv / N / nume predicativ în structura PN “eşti a ta”

ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Varianta adjectivală a pron posesiv se numește ADJECTIV PRONOMINAL POSESIV.

1. Este o parte de vorbire foarte ciudată, el se comportă ca pronume și adjectiv în același timp.
Pare că își schimbă scaunul.

8
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

PRONUME ADJECTIV
POSESIV PRONOMI-
NAL POSESIV

Există riscul să-l confundăm cu pronumele posesiv.

- când înlocuiește 2 substantive = e pronume posesiv
- când înlocuiește doar un substantiv / posesorul = e adj. pron posesiv.

 Adjectivul pronominal posesiv înlocuiește doar posesorul și însoțește / determină substantivul care
denumește obiectul (obiectele) posedat cu care se și acordă.
 Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat/ pe care îl însoțește.
 (El fură genul, număr, cazul de la substantivul pe care-l însoțește, iar f.s este întotdeauna A.A.)

Câinele său mușcă rău.

Câinele = m, sg, caz N, f.s. S.

Său = adj.pron. posesiv (vezi că nu are articolul posesiv/ genitival), gen m, nr. sg, caz N, f.s A. A

Al său câine mușcă rău.

 Tatăl meu este medic. (meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul tatăl), m, sg, caz. N, A.A
 Al meu tată este medic. (al meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul tată), m, sg, caz N,
f.s. A.A.

Orice pronume posesiv care stă lângă substantivul pe care-l posedă, devine adjectiv pronominal posesiv, cu
câteva excepții:
1. dacă pronumele posesiv este însoțit de prepoziție
2. dacă este însoțit de articolul posesiv de forma alor (alor mei, alor săi)
În general locul adjectivului posesiv este după substantivul determinat, dar există și situații în care adjectivul
posesiv stă înaintea substantivului determinat.
În ambele situații poate fi sau nu însoțit de articolul posesiv. (prietena ta, o prietena a ta,
numeroasele tale prietene, ale tale prietene.

 Atunci când determină un substantiv și se acordă în gen, nr și caz cu acesta, pronumele

posesiv devine adjectiv pronominal posesiv și are întotdeauna funcția sintactică de ATRIBUT
ADJECTIVAL

9
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

OBSERVAȚII:
 Adj.pron pos are aceleași forme ca pronumele posesiv
 Adj. Pron posesiv desemnează ființa care are caracterul de posesor.
 Adj.pron pos este adjunct (subordonat într-un grup de cuvinte : Copiii tăi sunt la munte.
 Adj.pron. pos are o singură f.s ATRIBUT ADJECTIVAL (vezi mai jos)
2. N: atr. adjectival: Casa mea este curată.
Ac: atr. adjectival: Pe fata voastră n-am văzut-o de mult.
D: atr. adjectival: I-am dat fetei noastre florile.
G: atr. adjectival: Sora fetei sale este aici.
V: atr. adjectival: Te iubesc, patria mea!
ex. Copilul vostru este neliniştit.
→ “vostru” = adj. pronom. posesiv / N / atribut adjectival

2. Dificultăți:
 LUI, EI, LOR sunt întotdeauna pronume personale, nu posesive, având f.s de A.P.
Cartea lui / ei / lor e pe masă.
 Cartea sa e pe masă.
Sa = adj.pron. posesiv, A.A
 O greșeală de ortografie frecventă: părinții voștri, părinții noștri
”Cât oi fi, cât oi trăi / Noștri, voștri cu un ”i” ”.
 Atunci când prepozițiile / locuțiunile de G stau înaintea unui adj.pron.posesiv, acesta nu stă
în G, ci în Acuzativ
Ex. A acționat contra mea.
mea= adj.pron posesiv, caz Ac și nu G, f.s. A.A.
 În limbaj popular (gradele de rudenie) folosim: soră-ta, taică-tău, frate-meu, mă-sa, tac-su, soră-sii,
nor-mii = sunt nerecomandate în limba literară.
 Sunt corecte construcțiile: un coleg de-ai mei, un coleg de-al meu, o colegă de-ale mele, o colegă
de-a mea, o colegă a mea , unei colege a mele, unei colege a noastre.

5. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

I. Pronumele demonstrativ:

1. Definţie: Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele unui obiect,
arătând apropierea, depărtarea (în spaţiu sau în timp), identitatea şi diferenţierea acestuia cu sine
însuşi sau faţă de un alt obiect.
Atunci când pronumele demonstrativ însoţeşte un substantiv, îl determină şi se acordă cu el în gen, număr
şi caz, pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ.

Aceștia sunt părinții mei. (pronume demonstrativ)

Acelea sunt de la bibliotecă.
Aceleași sunt cumpărate de mine.

10
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

2. Formele pronumele demonstrativ

Pronumele demosntrativ are mai multe serii de forme, aparținând limbii scrise sau limbii vorbite
în funcție de indicațiile pe care le oferă despre obiect, pronumele demonstrative se împart în:
există 4 tipuri de pronume demonstrativ:

de apropiere: (N. Ac.) acesta, aceasta, aceştia, acestea

(G. D.) acestuia, acesteia, acestora, acestora
Forme populare: ăsta, asta, ăştia, astea
de depărtare: (N. Ac.) acela, aceea, acelea, aceia (celălalt,
cealaltă, ceilalţi, celelalte)
(G. D.) aceluia, aceleia, acelora (celuilalt,
celeilalte, celorlalţi, celorlalte)
Forme populare: ăla, aia, ăia, alea
de identitate: (N. Ac.) acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi
(G. D.) aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi
3. Categorii gramaticale ale pronumelui
de diferențiere: demonstrativ
celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte.
1. Genul
masculin: acesta, acela
feminin: aceasta, aceea
N.B.!!! Pentu genul neutru, pronumele demonstrativ are la singular aceeaşi formă ca la masculin, iar la plural,
aceeaşi formă ca la feminin.

2. Numărul
singular: acesta, acela, acelaşi, celălalt
plural: aceştia, aceia, aceiaşi, ceilalţi

3.Persoana – este lipsit de categoria persoanei

4. Cazul
nominativ: Acesta e colegul meu.
acuzativ: Pe acesta l-am ajutat.
± prepoziţie
simplă: pe/la/cu/despre/lângă acesta
compusă: de la/pe la/de pe la acesta
dativ: I-a spus acestuia.
genitiv: Părinţii acestuia au plecat ieri.

Pron. dem. se declină astfel:

N:acesta
AC(pe) acesta
D:acestuia
G(al) acestuia
V:-
Model de analiză:
Ex. Vorbea despre celălalt.
(despre) celălalt: pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, nr. singular, cazul acuzativ, precedat de
prepoziţia compusă despre, funcția sintactică de complement prepozițional.

11
MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

3. Funcţiile sintactice ale pronumelor demonstrative:

 Ceilalţi au plecat în tabără ieri. (N, S)

 Biletul lui Alexandru este acesta. (N, N.pred.)
 Pe acestea nu le-a văzut. (Ac, CD)
 Mă gândesc la aceasta. (Ac, c.p)
 Merg la ceilalţi. (Ac, c.l)
 Munceşte ca acesta. (Ac, c.m)
 Florile de la acesta sunt frumoase. (Ac, A pronominal prepoziţional = A..P.P)
 Aceluia i-am trimis un pachet. (D, c.i)
 Răspunsul acestuia este interesant. (G, A pronominal genitival = A.P. G. )

4. Observații generale
 Pronumele demonstrativ se declină după gen, număr şi caz. Pronumelui demonstrativ îi lipseşte
categoria gramaticală a persoanei.
 Pronumele demonstrativ are, pe lângă formele din limba literară, unele variante populare şi
regionale: → forme populare: ăsta, asta, ăştia, astea, ăla, aia, ăia, alea;
→ forme regionale: aista, ista, aiasta etc;
 Pronumele şi adjectivul pronom. demonstrativ au şi forme simplificate: cel, cea, cei, cele.
cel, cea, cei; cele- sunt un tip special de pronume demonstrative cu formă scurtă numite pronume
semiindependente. (vezi manual 138, jos)
 ♣♣♣ NU CONFUNDA pron. demonstrativ cel cu articolul demonstrativ cel
Atât articolul demonstrativ, cât și pronumele demonstrativ forma scurta (veche) au aceleași
forme: cel, cea, cei, cele.
 Dacă cel, cea, cei, cele sunt urmate de un adjectiv sau un numeral cu valoare adjectivală atunci
sunt articole demonstrative. Ex. (visul cel frumos, casa cea veche, cei doi oamnei)

 Dacă cel, cea, cei, cele determină un substantiv sunt adj. pron demonstrative

Ex. ”Pe cel deal/ Pe acel colin / Trece mândru un voinic” (cel = adj. pron. dem de depărtare, acel = adj. pron
dem de departare)
Ex. Trecea Ștefan cel Mare, Mircea cel bătrând. ( cel = articol demonstrativ)
Ex. Prietena mea cea mai bună a sosit în oraș. (articol demonstrativ)
Ex. Cei doi oameni s-au îndepărtat de noi.(articol dem fiindcă însoțește un numeral)
Ex. Prispa cea de brazdă (pronume dem. de depăratre)
Ex. Podul cel de piatră s-a dărâmat.(articol dem)

Exersați!
Acum intră cei cu torțele. ( pronume dem de depărtare = aceia)
Misterul suprem al cosmosului este cel al luminii ( pron. dem depărtare = acela)
I-a ieșit în cale un lup cu colți ca cei de fildeș.( adj. pron dem de depărtare = aceia de fildeș)
Cine se lovește de pragul de sus îl vede și pe cel de jos. (pron dem depărtatre = acela)
Si câți au ajuns la cel de dincolo? ( pron dem de depăratare =acela)
Inaintea lui se întindea o pădure, încă mai minunată decât cea de argint. (adj. pron dem = aceea)

 Formele de feminin aceasta, asta, aceea se pot referi și la conținutul unei comunicări: Dacă au
procedat altfel, / aceasta (asta, aceea) îi privește pe ei. În situațiile de acest fel, pronumele are

12
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

sens neutru, el referindu-se la faptul exprimat printr-o comunicare, nu la un substantiv feminin.

Pronumele asta cu sens neutru este folosit și în limba literară

Adjectivul pronominal demonstrativ

Când pronumele demonstrativ însoțește un substantiv, se referă la acesta, se acordă cu acesta în gen,
număr și caz, el îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival. El poate sta la toate cazurile, la fel ca substativul
determinat :

N. Casa aceea îmi aparține. – atribut adjectival, adj. Pron dem de departare
Ac. Nu l-ai întrebat pe acel băiat? – atribut adjectival
D. I-am cerut aceleiași fetițe să mă ajute. – atribut adjectival
G. Cărțile acestui băiat sunt bine îngrijite. – atribut adjectival
V. Tu, acest băiat, dă definiția substantivului! – atribut adjectival

Adjectivul pronominal demonstrativ de identitate stă întotdeauna în faţa substantivului determinat.

Acelaşi copil a venit.

PRONUME ADJECTIV PRONOMINAL

DEMONSTRATIV DEMONSTRATIV

cu funcția sintactică de:

ATRIBUT ADJECTIV

PRONUME DEMONSTRATIV ADJECTIV PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Acela ne-a încântat cu chitara lui. Tabloul acela ne-a încântat privirea.
Pe aceștia îi cunosc de undeva. Pe copiii aceștia i-am ajutat mereu.
Aceiași vin pregătiți zi de zi. Aceiași elevi vin pregătiți zi de zi.

Acest test nu este greu.

I-am spus acestei fete că este foarte frumoasă.
Identificaţi adjectivele pronominale demonstrative şi
L-am văzut şi eu pe acel actor celebru.
substantivele pe care le determină.
Vorbele acelor domni erau de neînţeles.
Am discutat despre acelaşi subiect.

Reflecția

DIFICULTĂȚI

13
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

1. Înlocuiește spatiile punctate cu adjectivul demonstrativ de identitate. Indică prin sageată substantivul
determinat :
Avem.............gânduri,..................idei care ne animau,..............cântec inveselea privirea. .................cărti
zăceau peraft. .femei îi dădeau ajutorul cuvenit.

2. Alege forma corectă:

cartea aceea/cartea aceia
aceiași oameni/aceeasi oameni
aceeasi vedere/aceiași vedere
aceleiasi eleve/aceleeasi eleve

REGULĂ PENTRU VIAȚĂ: ACEEAȘI / ACEIAȘI

 Spunem aceeaşi carte, aceeaşi fată, aceeaşi haină, aceeaşi zi, aceeaşi muzică sau aceeaşi limbă, pentru
că toate substantivele determinate sunt feminine.
 Pe de altă parte, spunem aceiaşi băieţi, aceiaşi profesori, aceiaşi papagali, aceiaşi actori, pentru că
substantivele determinate sunt de genul masculin”.
 atunci când ne referim la bani (sau orice substantiv de gen masculin la plural) forma corectă este aceiași.
 Dacă însă vorbim despre un substantiv feminin la singular vom folosi forma aceeași.
 Cei > acei > aceia > aceiaşi.(băieți)
 Cele»acele»acelea»aceleași (fete
 Aceeaşi, când e ea.
 Aceiaşi, când sunt ei.
 Același, când e el.
 Aceleași, când sunt ele

6. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Un ochi râde, altul plânge!

- Înlocuiți cuvintele subliniate cu un substantiv. Cum vi se par informațiile date despre obiectul înlocuit ? (nu
avem informații clare)

Realizarea sensului
PRONUMELE NEHOTĂRÂT

1. Definiţie

14
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

 Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo
indicaţie precisă asupra obiectului.
Observaţii
 Când stă pe lângă un substantiv, îl determină şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele
nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. El îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de
atribut adjectival.
ex. Fiecare învaţă lecţia. → „fiecare” = pron. nehotărât / N / subiect
Fiecare elev învaţă lecţia. → „fiecare” = adj. pron. nehotărât / N / atr.adj.
 Pronumele nehotărât nu are categoria persoanei

2. Clasificarea pronumelor nehotărâte

După modul de formare, pronumele nehotărâte se subîmpart în:
 simple: altul, atât, unul, tot, cutare, mult, puțin
 compuse: (pornind de la o particulă)
- fiecare, fiecine, fiece, (particula fie-) [Fiecare are și forme vechi = fiece, fietece]
- oricine, oricare, orice, oricât, ori(şi)cine, ori(şi)ce, ori(şi)cât, (particula ori)
- cineva, careva, ceva, câtva, niscaiva, niscai, (particla –va)
- altcineva, altceva, altcareva, (particula alt-)
- oarecine, oarecare, (particula oare -)
- vreunul, vreuna (particla vre-)
- cutare, cutărică,

 Pronumele nehotărâte compuse se declină la fel ca pronumele simplu din componența lui, celălalte
componente rămân invariabile: vreunul, vreuna, vreunuia, vreuneia, vreunii, vreunele,
vreunora; câtva,câtăva, câțiva, câteva, câtorva.

3.Locuţiuni pronominale:
 Este grupul de cuvinte cu înțeles unitarcare se comportă gramatical ca un pronume nehotărât

nu ştiu cine / care= (oricine) te miri ce( = ceva), Am mâncat te mir ce.
cine ştie cine (=cineva) nu ştiu ce ( = ceva) etc.

 Locuțiunile pronominale nehotărâte pot deveni locuțiuni adjectivale când determină un substantiv:
Ex. Într-un nu știu care cast, într-o nu știu care țară, trăia o fetiță ciudată.

IV. Funcţiile sintactice ale pronumelui nehotărât și adj. pron nehotărât

Observaţii
1. Pronumele nehotărât poate îndeplini numeroase funcţii sintactice, cum ar fi: SUBIECT, NUME PREDICATIV,
ATRIBUT şi COMPLEMENT.
2. Adjectivul pronominal nehotărât îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de ATRIBUT ADJECTIVAL şi poate
sta în următoarele cazuri: N. / Ac. / D. / G..

1. N: subiect: Oricine vrea să aibă o cameră frumoasă.

nume predicativ: Studiind, Lucian a devenit altul.
Ac: compl. direct: Ajut cu plăcere pe oricine.
compl. prepozițional Am vorbit cu fiecare despre decoraţia interioară.
atr. pron. prepoziţional: Sfaturile de la oricine au fost bune.

15
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

circ. loc: Merg de la unul la altul.

circ. mod: Ion se poartă ca oricine.
D: compl. indirect: Le-am spus tuturor că o casă plăcută te binedispune.
G: atr. pron. genitival: Opiniile unora mi s-au părut interesante.
atr. pron. prepoziţional: Acţiunea contra cuiva nu se justifică.
circ. loc: Au aici două scaune şi dinaintea fiecăruia se află câte un covor.
circ. timp: Ana a sosit înaintea tuturor.

2. Am dat ciocolată tuturor copiilor.

→ „tuturor” = adj. pronom. nehotărât / D / atribut adjectival
V. DIFICULTĂȚI:
 pron neh. se poate combina în propoziție cu alte cuvinte fiind:
a) centru (regent) al unui grup de cuvinte: Toți din clasă au luat premiu.
b) Adjunct (subordonat) într-un grup de cuvinte: Cărțile fiecăruia sunt pe bancă.
 a nu se confunda părțile de vorbire:
- Pe drum trecea un om. (un = articol nehotărât deoarece precede un substantiv)
- Am observat un om pe stradă, iar altul pe trotuar. (un, altul = pronume neh, vezi alternanța un-altul)
- Am văzut un om pe stradă și doi în școală. (un, doi numerale cardinale, un numeral se află în paralel cu alt
numeral)
- Cunoști vreo carte de aventură? (vreo = adj. pron neh.)
- Azi au ajuns la teatru vreo 200 de persoane. (vreo = adverb sinonim cu aproximativ)
Extensia
Scrie un text de minim 10 rânduri cu titlul Sunt nehotărât! În care sî folosețti minim 5 pronume nehotărâte.
Audiție:
Într-o nu știu care seară, Roșu și negru AICIhttps://www.youtube.com/watch?v=ezSD8F5zQqk

7. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

NEGAȚIA ÎN PROPOZIȚIE

EVOCARE
Tablou Ghereta din Filantropia – manual

Observăm: absența oamenilor de pe stradă, lipsa de mișcare din peisaj obținând enunțuri de tipul:
Nimeni nu e pe stradă. Nu mișcă nimic. (nimeni/ nimic – cuvinte care se referă la obiecte / persoane inexistente)

REALIZAREA SENSULUI

I. Definiţie Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectelor prezentate
ca inexistente (care ţine locul unui substantiv sau al unui substituit al acestuia pe care îl neagă).
- Ele apar doar în enunțuri cu verbe la forme negative
Ex. Nu apare nimeni.
- nu are categoria gramaticală a persoanei

II. Clasificarea pronumelor negative

16
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

După modul de formare, pronumele negative se subîmpart în:

 simple: nimic, nimeni (+ forme populare: nimenea, nimica)
 compuse: niciunul, niciunii, niciuna, niciunele
III. Formele pronumelui negativ

N./Ac. nimeni / nimenea niciunul / niciunii niciuna / niciunele

G./D. nimănui / nimănuia - niciunuia /niciunora niciuneia / niciunora

III. Funcţiile sintactice ale pronumelui negativ şi adjectivului pronominal negativ

Observaţii
1. Pronumele negativ poate îndeplini numeroase funcţii sintactice, cum ar fi: SUBIECT, NUME PREDICATIV,
ATRIBUT şi COMPLEMENT.
2. Adjectivul pronominal negativ îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de ATRIBUT ADJECTIVAL şi poate sta
în următoarele cazuri: N. / Ac. / D. / G..

1. N: subiect: Nimeni n-a ieşit din casă.

nume predicativ: Câştigătorul concursului nu este niciunul dintre ei.
Ac: compl. direct: N-am cumpărat nimic.
compl. prep N-am vorbit cu nimeni.
atr. pron. prepoziţional: Scrisoarea de la niciunul n-a fost tristă.
nume predicativ: Cadoul nu este de la niciunul dintre ei.
compl. circ. loc: N-am mers la nimeni în vizită.
compl. de agent: Carte n-a fost citită de niciunul.
D: compl. indirect: N-am spus minciuni nimănui.
G: atr. pron. genitival: Cartea niciunuia nu s-a murdărit.

ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

 Adjectivele pronominale negative sunt doar NICIUN și NICIO.

2. Nicio colegă nu a lipsit de la festivitate.

→ „nicio” = adj. pronom. negativ / N. / atribut adjectival

IV. Observaţii generale

1. Pronumele negative apar numai în propoziţii negative.

ex. - N-ai întâlnit pe colegii tăi?
- N-am întâlnit pe nimeni.
2. Pronumele negativ nimic este invariabil. Forme cazuale ale celorlalte pronume negative sunt: nimănui,
niciunuia/niciunora, niciuneia/niciunora.
3. Când stă pe lângă un substantiv, îl determină şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele negativ devine
adjectiv pronominal negativ. El îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival.
ex. N-am întâlnit-o pe niciuna. → „niciuna” = pronom. negativ / Ac. / compl. direct

17
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

N-am întâlnit nicio prietenă. → „nicio” = adj. pronom. negativ / Ac. / atribut adjectival
4. Pronumele negative nimeni şi nimic nu devin niciodată adjective pronominale negative.
5. Numai pronumele negative niciunul şi niciuna devin adjective pronominale negative cu formele: niciun şi nicio.
V. ATENȚIE LA DIFERENȚE!

VI . VORBEȘTE / SCRIE CORECT!

 Pronumele negative niciunul, niciuna și adjectivele pronominale negative niciun și nicio se scriu legat în orice
situație.
 Scrierea lor nu trebuie confundată cu situația în care nici este conjuncție.
Ex. N-a venit nici unul, nici celălalt. (nici = conjuncție)
Ex. La proces n-am crezut nici o parte, nici pe cealaltă. (nici = conjuncție)
Ex. N-a moștenit nici una, nici două case (nici = conjuncție)
Băiatul nu era nici un coleg de clasă, nici fratele meu. (nici = conjuncție):

CE AM ÎNVĂȚAT AZI?

8. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

Evocare
- Ex 1/ 145 manual
- Rolul cuvintelor este de a preciza cu insitență persoana
- Pronumele de întărire este resimțit astăzi arhaic.

FORME VECHI:

18
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

Deștept așa cum însuți ești.

Însămi am sunat la salvare.

Poezia nu este lacrima, ea este însuși plânsul.

Prima parte a pronumelui de întărire arată genul (masculin: însu/înși,

feminin: însă/înse), iar a doua parte numărul și persoana pronumelui (mi,
ți, și, ne ...).

1. Definiţie Pronumele de întărire este partea de vorbire flexibilă care a dispărut din limba română
contemporană, el fiind considerat astăzi un arhaism.

2. Observaţii
1. Astăzi, în limba normată, se foloseşte doar adjectivul pronominal de întărire care se acordă în gen, număr şi caz
cu substantivul determinat. El îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival.
ex. Mircea însuşi a fost acolo.
→ „însuşi” = adj. pronom. de întărire / N. / atribut adjectival
2. În exprimarea curentă, adj. pronom. de întărire este înlocuit cu adverbul “chiar”.
ex: Chiar el a venit. → „chiar” = adv de întărire

3.Formele pronumelui/adjectivului de întărire

singular plural
Cazul
Persoana masculin feminin masculin feminin

N-Ac însumi însămi înşine însene

pers. I
D-G însumi însemi înşine însene

N-Ac însuţi însăţi înşivă însevă

pers. a II-a
D-G însuţi înseţi înşivă însevă

19
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

N-Ac însuşi însăşi înşişi înseşi(însele)

pers. a III-a
D-G însuşi înseşi înşişi înseşi(însele)

 Formele pronumelui de întărire se foloseau des în limba veche. În limba vorbită în prezent, pentru a întări
referirea la o persoană, se folosesc construcțiile cu adverbul chiar + pronumele personal (chiar eu, chiar tu,
..., chiar ei) sau cele cu pronume personal + adjectivul singur (eu singur, tu singur, ..., ei singuri).
 Însuți ai vorbit cu ei. (însuți pronume de întărire)
 Chiar tu ai vorbit cu ei. (chiar tu ‒ adverb + pronume personal)
 Tu singur ai vorbit cu ei. (tu singur ‒ pronume personal + adjectiv

5. Funcţiile sintactice ale adjectivului pronominal de întărire

Adjectivul pronominal de întărire îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de ATRIBUT ADJECTIVAL şi poate sta
în următoarele cazuri: N. / Ac. / D. / G..

ex. Eu însămi l-am văzut. → „însămi” = adj. pronom. de întărire / N. / atribut adjectival

9. PRONUMELE INTEROGATIV ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

I. Definţie: Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la
întrebare.

Observaţii
1. Pronumele interogative sunt: cine, care, ce, cât.
2. Pronumele interogativ „ce” este invariabil.
2. Pronumele interogative apar numai în propoziţii interogative.
3. Funcţia sintactică a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare.
ex: Cine scrie? → “cine” = pron. interogativ/N/ subiect
Ioan scrie. → “Ioan” = substantiv/N/ subiect
→ “cine”, “Ioan” = pron. interogativ, substantiv/N/ subiecte
4. Când stă pe lângă un substantiv, îl determină şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele interogativ
devine adjectiv pronominal interogativ.
5. Pronumele interogativ “cine” nu devine adjectiv pronominal interogativ.
ex: Ce carte citeşti? → “ce” = adjectiv pronominal interogativ/Ac/atribut adjectival

II. Formele pronumelui interogativ (/ relativ)

Forma cine cât, câţi, câtă, câte care

cine/(pe, de, la, despre etc.) cât, câţi, câtă, câte/(pe, de, la etc.) care/(pe, de, la,
N.Ac.
cine? cât, câţi, câtă, câte despre etc.) care
(al,a,ai,ale) cărui(a)
(al, a, ai, ale)
G. căror cărei(a)
cui
căror(a)

20
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

căruia
cui căror căreia
D.
cărora

III. Funcţiile sintactice ale pronumelui interogativ şi adjectivului pronominal interogativ

1. Pronumele interogativ poate îndeplini numeroase funcţii sintactice, cum ar fi: SUBIECT, NUME PREDICATIV,
ATRIBUT şi COMPLEMENT.
2. Adjectivul pronominal interogativ îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de ATRIBUT ADJECTIVAL şi poate
sta în următoarele cazuri: N. / Ac. / D. / G..

1. N: subiect: Cine întreabă?

nume predicativ: Cine sunteţi voi?
Ac: compl. direct: Pe cine ai observat?
compl. prepozițional Despre ce aţi vorbit?

circ. loc: La cine mergi?

circ. mod: Ca cine se poartă?
circ. timp: După cine a sosit?
compl. de agent: De către cine a fost scrisă poezia?
D: compl. indirect: Cui i-ai cerut informaţia?
G: atr. pron. genitival: A cui poezie a fost publicată?

2. Cărui coleg i-ai dat cartea?

→ “cărui” = adjectiv pronominal interogativ/D/atribut adjectival

10. PRONUMELE RELATIV ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

I. Definţie: Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care leagă în frază o propoziţie subordonată şi regenta
ei. El stă la graniţa dintre propoziţii, fiind situat în propoziţia subordonată.

Observaţii
1. Pronumele relative sunt omonime cu pronumele interogative: care, cine, ce, cât.
2. Există şi un pronume relativ compus: ceea ce.
3. Grupările cel ce, cei ce, cele ce sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un pronume demonstrativ şi un pronume relativ
(ce poate fi înlocuit cu pronumele relativ “care”).
4. Regional există şi un pronume relativ de, invariabil:
ex: Omul de-l vezi e tatăl meu. → „de” = ”pe care”
5. Pronumele relative îndeplinesc funcţ. sint. în propoziţiile subordonate pe care le introduc.
6. Pronumele relativ în cazul G se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care-l înlocuieşte, iar articolul genitival se
acordă în gen şi în număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu funcţia sintactică de atribut:
ex: Tabloul a cărui ramă este albă îmi place. → acordul în cruce
7. Pronumele relative „cine”şi „ceea ce” nu devin adjective pronominale interogative.
ex: Nu ştiu 1/ce film ai văzut.2/

21
 MATERIAL SUPORT PENTRU ELEVI - VIII
[DATA]
CNGȘ, 2020-2021, UZ INTERN

→ “ce” = adjectiv pronominal relativ/Ac/atribut adjectival

= are rol de element de relaţie, legând propoziţia 2 de regenta ei, propoziţia 1

II. Formele pronumelui relativ

Sunt omonime cu cele ale pronumelui interogativ + „ceea ce” – pronume relativ compus

III. Funcţiile sintactice ale pronumelui relativ şi adjectivului pronominal relativ

1. Pronumele relativ poate îndeplini numeroase funcţii sintactice, cum ar fi: SUBIECT, NUME PREDICATIV, ATRIBUT
şi COMPLEMENT.
2. Adjectivul pronominal relativ îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de ATRIBUT ADJECTIVAL şi poate sta
în următoarele cazuri: N. / Ac. / D. / G..

1. N: subiect: Elevul care este talentat a pictat un tablou.

nume predicativ: Cine este autorul cărţii, acela a venit la întâlnirea cu elevii şcolii.
Ac: compl. direct: Băiatul pe care l-am cunoscut desenează frumos.
compl. prepozițional: Tema la care te gândeşti este interesantă.
circ. loc: Clasa în care învăţăm este luminoasă.
D: compl. indirect: Fata căreia o să-i dau florile este colega ta.
G: atr. pron. genitival: Tabloul ale cărui culori ţi-au plăcut este pictat de Matei.
compl. circ. loc: Satul deasupra căruia zboară avionul este satul meu natal.

2. Nu ştiu 1/care coleg merge în excursie.2/

→ “care” = adjectiv pronominal relativ/N/atribut adjectival

22