Fraza. Subordonarea.

Elipsa

„Aș vrea1/ să fiu copac2/ și-aș vrea3/ să cresc

lângă fereastra ta,4/ te-aș auzi5/

și-n voie te-aș privi întreaga zi.6/

M-aș apuca7/ și iarna să-nfloresc,8/

ca să te bucuri.”9/

Subordonarea prin conjuncții

Relațiile de subordonare din frază se realizează prin joncțiune, marcată prin conjuncții subordonatoare sau alte
părți de vorbire cu rol de elemente de relație.

Conjuncțiile subordonatoare apar doar în frază, spre deosebire de cele coordonatoare care pot să apară atât în
frază, cât și în propoziție.

Locuțiunile conjuncționale subordonatoare pot lega numai propoziții secundare de regentele lor. De exemplu:
cum că, precum că, până când, până să, până ce, în timp ce, cât timp, ori de câte ori, după cum, ca și cum, fără
să, pe măsură ce, pentru că, din cauză că, din moment ce, odată ce, pentru ca să, în caz că, cu toate că, măcar să,
chiar dacă etc.

Subordonarea prin alte părți de vorbire

Propozițiile subordonate pot fi introduse și prin:

› pronume și adjective pronominale relative și nehotărâte, care îndeplinesc funcție sintactică în propoziția pe
care o introduc: Pomii1/ care cresc lângă fereastra mea2/ sunt plini de zăpadă.1/

› adverbe relative (unde, când, cum, cât), cu rol de a lega propoziția subordonată de regenta ei; uneori, aceste
adverbe sunt precedate de prepoziții: Merge1/ până unde l-ai trimis.2/

Construcția frazei în limba vorbită și în limba scrisă. Elipsa

În limba vorbită, există o libertate mai mare în construirea frazelor decât în limba scrisă, unde fraza este mai
elaborată, bazată pe o subordonare amplă.

Structura frazelor este mai simplă în exprimarea orală, construită mai ales prin juxtapunere.

În vorbire, apar frecvent construcții eliptice.

Elipsa reprezintă omisiunea unor secvențe recuperabile din context, ca urmare a faptului că au fost exprimate
anterior.

Există mai multe feluri de elipsă.

Elipsa verbală reprezintă omiterea completă sau parțială a predicatului exprimat anterior: Eu am fost în parc și
tu, la film.
Elipsa nominală reprezintă omiterea unui substantiv (eventual, însoțit de cuvinte subordonate), recuperabil din
context: Anca are o bluză de bumbac, iar Ioana, de mătase.

Propozițiile fragmentare constituie o formă de elipsă specifică exprimării orale. Există mai multe feluri de
structuri în care apar: când în a doua propoziție se păstrează doar partea diferită, care conține o informație
nouă (Ea desenează frumos, el, nu.), când răspunsul la o întrebare se substituie prin adverbele da, nu sau
reprezintă doar partea de vorbire ce corespunde cuvântului interogativ (— Ce citești?/— Un roman.; — Când
pleci?/— Mâine).

În scris, elipsele se marchează prin virgulă sau linie de pauză, iar în vorbire, printr-o pauză.