Caracterizarea personajului dintr-un tipar dramatic-clasa a VIII-a

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervențiile, prin

dialogurile și prin monologurile interpretate de actori, pe baza cărora se conturează
conflictul care declanșează subiectul dramatic. Caracterizarea acestuia se realizează
gradat de-a lungul actelor și al scenelor, atât în mod direct, prin indicațiile scenice sau
din perspectiva altor personaje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin
mimică, prin mișcarea scenică sau relația cu ceilalți actanți.
X este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului fragmentar ,,Y’’, el
fiind... și este surprins în momentul în care (care este momentul/la ce acțiune participă?)
Trăsătura dominantă a lui X o constituie... și reiese din...(secvența de unde reiese).
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior, superficial și se
declanșează în momentul în care…(ce conflict există și între cine și cine), fiind și cauza
opoziției, a confruntării de gânduri și de idei.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirectă a
personajului. X este, în egală măsură, ironic/indiferent/superficial/puțin dispus la
conflict… .
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor elocvente
pentru modul în care dramaturgul a intenționat să creeze personajul care prinde viață
prin interpretarea actorului în fața publicului. Acestuia îi este surprinsă vestimentația...
(ex.) gestica…(ex.) sau mișcarea acestuia...(ex.) SAU elemente paraverbale (râs/plâns).
Felul în care relaționează cu (alt personaj) este definitoriu pentru portretul moral al
personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict (de care) (exemplu de unde
reiese).
X este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine evidențiate în fragment,
portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de tipul omului ...