Caracterizarea personajului dintr-un tipar dramatic

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervențiile, prin dialogurile și
prin monologurile interpretate de actori, pe baza cărora se conturează conflictul care declanșează
subiectul dramatic. Caracterizarea acestuia se realizează gradat de-a lungul actelor și al scenelor,
atât în mod direct prin indicațiile scenice sau din perspectiva altor personaje, cât și în mod
indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin mimică, prin mișcarea scenică sau relația cu ceilalți
actanți.
X este unul dintre personajele care participă la acțiunea textului ,,Y’’, el fiind personaj ..... și
este surprins în momentul în care (care este momentul/la ce acțiune participă?)
Trăsătura dominantă a lui X o constituie...... și reiese din...(secvența de unde reiese).
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior, superficial și se declanșează în
momentul în care…(ce conflict există și între cine și cine), fiind și cauza opoziției, a
confruntării de gânduri și de idei.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirectă a personajului. X
este, în egală măsură, ironic/indiferent/superficial/puțin dispus la conflict… .
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor elocvente pentru
modul în care dramaturgul a intenționat să creeze personajul , care prinde viață prin interpretarea
actorului în fața publicului. Acestuia îi este surprinsă vestimentația...(ex.) gestica…(ex.) sau
mișcarea acestuia...(ex.) sau elemente paraverbale (râs/plâns).
Felul în care relaționează cu (ex de alt personaj) este definitoriu pentru portretul moral al
personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict (de care) (exemplu de unde reiese).
În concluzie, X este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine evidențiate în
fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată de tipul omului ...