Conversaţia euristică trezeşte mai mult interesul elevilor, datorită stimulării gândirii acestora.

Elevul, aflat într-un dialog deschis cu profesorul, poate formula întrebări, poate răspunde la întrebări,
îşi lămureşte neclarităţile în timp.

Metoda conversatiei euristice consta in dialogul dintre profesor si elevi, in care profesorul este un
partener care nu doar intreaba, dar si raspunde intrebarilor elevilor.

Avantajele conversatiei (intrebarilor) ca metoda de predare:

- expune logica disciplinei si asigura transmiterea ei, incurajand intelegerea si nu memorarea

mecanica;

- asigura ca invatarea se bazeaza pe invatarea anterioara intr-o maniera constructivista;

- produce invatare transferabila;

- ofera feed-back imediat daca invatarea s-a produs, atat profesorului cat si elevului;

- este o activitate dinamica si interesanta pentru elevi;

- ofera elevilor ocazia sa exerseze folosirea ideilor si vocabularului predat si dobandit recent;

- descopera ideile si presupunerile gresite, favorizand dezvatul;

- este motivanda, dand elevilor sansa de a-si demonstra succesul in invatare;

- ofera sansa profesorului de a diagnostica problema vreunui elev;

- poate fi folosita pentru a disciplina un elev;

- permite profesorului sa evalueze invatarea;

- incurajeaza dezvoltarea capacitatilor de gandire de rang inalt.

Dezavantajele conversatiei:

- este o metoda consumatoare de timp;

- face dificila implicarea tuturor elevilor dintr-un grup;

- nu reprezinta o tehnica simpla.

OBSERVaRea SISTEMATICa asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire
la copilul analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-
adevăr comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare. Observaţia poate oferi
informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra prestaţiei elevilor, evidenţiind,
de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează performanţa elevilor, precum încrederea în
sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele proprii, adaptabilitatea etc. Deoarece metoda
observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să notăm în grila de observaţie
doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica observaţională realizată constant ne
ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la care ajungem trebuie limitate la datele
observate şi notate. De exemplu, dacă am notat “vociferează în clasă” în cazul unei observaţii, nu
putem concluziona că elevul “nu ştie să comunice cu ceilalţi”. Este posibil ca, în acea situaţie anume,
copilul să fi fost surescitat sau supărat. Notarea comportamentului contribuie însă la urmărirea
evoluţiei anumitor aspecte particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva
trecător. Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de
regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în
ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie nu
poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect care să
fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în perioada de
observare sub forma unor indicatori comportamentali

CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE: ✓ Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea

concretă a diferitelor manifestări comportamentale ale copilului, precum şi a contextului
comportamentului. ✓ Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei
pentru studiu şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare. ✓ Spre deosebire de toate
celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct interesul şi atitudinea elevului
faţă de învăţare. ✓ Este indispensabilă pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic, atât ca
metodă de sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode. ✓ Este o practică utilă în situaţia în
care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului,
atitudinile sociale sau comportamentul în public. ✓ Este necesară atunci când evaluarea scrisă sau
orală furnizează informaţii incomplete. ✓ Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale
complexe, care implică: o O derulare în timp oExistenţa anumitor faze o Un plan de desfăşurare.
INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ŞI SISTEMATIZARE Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt:
➢ grila de apreciere; ➢ fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică; ➢ lista de
control/verificare; ➢ scara de clasificare.

AVANTAJE, DEZAVANTAJE Ca şi orice altă metodă de evaluare, observaţia are atât avantaje, cât şi
dezavantaje. Avantaje • surprinderea fenomenelor psihopedagogice în modul lor natural de
manifestare; • oferirea de informaţii precise şi detaliate; • precizarea clară a antecedentelor şi
consecinţelor unui comportament; • facilitarea evaluării în activitatea cotidiană.

Dezavantaje • Marea sursă de eroare în informaţiile obţinute prin observare o constituie lipsa
obiectivităţii observatorului (D. Morissette, op. cit., pag. 196) • uneori necesită timp, atât pentru
organizarea cadrului adecvat, cât şi pentru observaţia propriu-zisă; • este limitată la evaluarea
comportamentelor direct observabile.