UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din București

Facultatea de Științe ale Educației

Pedagogia învățământului
primar și preșcolar

1
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Ce este motivația școlară?

Motivaţia şcolară depinde de modul în care elevul consideră această activitate ca fiind relevantă, de măsura
în care se consideră competent să o realizeze cât şi de percepţia sa asupra gradului de libertate pe care o
are în alegerea modalităţilor şi mijloacelor de a o îndeplini.

Exprimat mai simplu, motivaţia depinde de modul în care un elev (îşi) răspunde la trei categorii de
întrebări:

a) De ce trebuie să realizez această activitate?

b) Sunt în stare să realizez această activitate?

Pot să am și eu un cuvânt de spus asupra modului în care se vor desfășura activitățile de învățare și,
c)

implicit, asupra rezultatelor pe car ele voi obține?

2
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Motivaţia în context şcolar se referă la modalitatea elevilor de a răspunde unor sarcini de învăţare specifice,
urmărind anumite competențe (în mod generic, achiziţia unor cunoştinţe sau deprinderi) definite în cadrul
acestor sarcini.
Care sunt principalele surse ale motivaţiei pentru învăţare ale unui copil/elev?
În mod tradiţional sunt discutate trei categorii de factori sau surse principale:
individuali (de exemplu, capacitatea unui elev de a se auto-motiva),
familiali (de exemplu, capacitatea membrilor familiei de a influenţa nivelul de motivaţie al unui copil)
şcolari (de exemplu, capacitatea actorilor din spaţiul şcolar de a influenţa nivelul de motivaţie al unui elev
- cadrele didactice, echipa de conducere, psihologul, consilierul sau mediatorul şcolar etc.).

Obs! În înţelegerea mecanismelor motivaţionale este deosebit de importantă:

percepţia pe care un elev o are cu privire la gradul de control pe care îl are asupra unei activităţi,
modalitatea elevului de a atribui diferite cauze pentru succes sau eşec.

3
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Familia – sursă / resursă a motivației școlare

Influenţa familiei este covârşitoare asupra interesului elevului pentru învăţare, în general şi pentru
învăţarea în context şcolar, în particular. Sub această influenţă, un copil poate fi stimulat să-şi menţină sau
chiar să-şi îmbunătăţească rezultatele şcolare, să atingă un nivel acceptat de părinţi, să aprofundeze o
disciplină sau să recupereze o eventuală rămânere în urmă. Părinţii sau alţi membri ai familiei pot constitui
un factor deosebit de important de motivare însă, în egală măsură, pot să influenţeze negativ deschiderea unui
copil pentru studiu.
Situaţia socio-economică modestă a familiei poate reprezenta o barieră importantă în menţinerea
motivaţiei pentru învăţare, afectând negativ toate elementele motivaţionale importante: de la valorizarea
utilităţii educaţiei până la condiţiile de studiu. Este vorba despre cercul vicios al sărăciei şi autoblamării, în
care lipsa resurselor împiedică obţinerea resurselor, amplificând descurajarea şi lipsa de iniţiativă .
Totuşi, o mare parte a elevilor care sunt demotivaţi provin din familii care nu sunt într-o situaţie de
dezavantaj socio-economic şi care oferă copiilor lor toate condiţiile necesare activităţilor şcolare. Acest lucru
indică faptul că resursele sunt o condiţie necesară însă nu şi suficientă pentru asigurarea motivaţiei elevilor.
Părinţii sunt însă deseori prizonierii prejudecăţii că bunăstarea materială poate compensa orice altă
intervenţie pentru asigurarea motivaţiei şcolare („Nu înţeleg de ce nu vrea să înveţe, de ce nu-i stă gândul la
carte când noi muncim până noaptea ca el să aibă tot ce vrea!”).
4
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

 Ceea ce trebuie este faptul că motivarea nu poate fi stimulată de fiecare dată cu ajutorul unor strategii de
recompensă extrinsecă (materială, simbolică etc.). În cele mai multe situaţii elevii îşi doresc ca părinții să le
ofere o securitate afectivă, Nevoile primare pe care părinţii trebuie să le satisfacă sunt cele privind siguranţa
şi grija alături de cele legate de sprijin şi încurajare/recunoaştere.
Orice copil care nu este suficient de norocos pentru a avea părinţi apropiaţi, care oferă sprijin şi care joacă
un rol activ în dezvoltarea sa ratează şansa de a-şi dezvolta fundamentul de securitate, de a-şi construi o
imagine pozitivă despre sine şi despre ceilalţi.
Rathvon (1996) indică faptul că astăzi mulţi dintre părinţi sunt copii care au fost privaţi chiar de acest
fundament şi care, la rândul lor, au dificultăţi în a-l cultiva copiilor lor.
Astfel, când, la rândul lor, aceşti copii ajung în mediul şcolar, ei vor fi influenţaţi de percepţile lor în
relaţiile cu profesorii şi colegii lor.
Spre deosebire de cei care au un fundament de securitate, aceştia vor avea tendinţa naturală de a fi critici,
sceptici, reţinuţi în relaţiile cu ceilalţi şi mai puţin deschişi în a învăţa. Primind mai puţine semnale pozitive
de la ceilalţi, copiii fără un fundament de securitate vor fi în mod implicit mai puţin încrezători în sine şi mai
puţin motivaţi de a rezolva sarcinile pe care le primesc.
Ca atare, trebuie să subliniem faptul că părinţii sunt cel mai important factor de influenţă în jocul
motivaţie/demotivaţie. 5
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Factorii școlari – sursă generatoare a motivației pentru învățare

Cercetările recente din domeniul neurologiei aduc numeroase dovezi cu privire la faptul că fiecare individ
are o capacitate specifică de a învăţa.
Aceasta este influenţată de modul propriu fiecărei persoane de a procesa diferitele date senzoriale (vizuale,
auditive etc.) cu care intră în contact.
Cu alte cuvinte, ”arhitectura”, particularităţile şi nivelul de dezvoltare al intelectului fiecărui elev,
caracteristicile sale neuro-anatomice, dictează modul în care acesta îşi va cristaliza un anumit stil de
învăţare. (Vail, 1989).

6
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Comportamente ce pot indica un deficit de motivaţie în context şcolar în învățământul primar

oAre un randament şcolar bun atunci când primeşte atenţie din partea cadrului didactic, dar îşi pierde
concentrarea şi eficienţa când lucrează independent;
oÎntâmpină dificultăţi în a începe şi în a termina o sarcină;
oDistrage sau îşi pierde atenţia când părinţii sau profesorii îi fac observaţie sau în situaţiile în care nu este în
centrul atenţiei lor;
oReuşeşte cu dificultate să relaţioneze în mod pozitiv cu membrii familiei sau cu colegii; are o încredere
scăzută în aceştia şi, de multe ori, evită compania lor;
oAre unele ieşiri necontrolate sau lungi perioade de apatie; îşi schimbă foarte uşor starea de spirit;
oCere foarte mult de la ceilalţi dar nu este dispus să ofere la fel de mult;
oNu este niciodată mulţumit de ceva pentru o perioadă mai mare de timp;

7
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

o Are nevoie de sprijin din partea celor din jur, chiar şi pentru a realiza activităţi simple pentru cineva de
vârsta sa dar solicită rar ajutorul pentru rezolvarea unei sarcini şcolare;
o Este deseori neglijent cu temele pentru acasăşi acceptă cu greu să fie controlat cum le realizează;
o Se arată dezinteresat de evaluările/notele primite însă este foarte sensibil la acestea; contestă în mod
constant atât criteriile cât şi maniera de notare a cadrului didactic, deseori se consideră nedreptăţit faţă
de ceilalţi colegi;
o Îşi organizează cu greu ghiozdanul sau biroul, nu are un program constant de învăţare în afara orelor
petrecute la şcoală şi nu se implică uşor în activităţi extra-curriculare iniţiate de şcoală.
(sursa: Rathvon, 1996)

8
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

În elaborarea unor strategii ameliorative fiecare cadru didactic trebuie :

Să utilizeze strategii didactice diferite pentru situaţii de învăţare diferite; nu există o strategie didactică cu
aplicabilitate universală, indiferent de context.
Să fie conştient de ce alege o anumită strategie didactică, în ce constă eficacitatea acesteia, care sunt
rezultatele învăţării pe care dorim să le atingem si cum pot fi acestea probate, verificate.
Să adapteze strategiile didactice utilizate la caracteristicile beneficiarilor activităţilor de învăţare - nivelul
de cunoştinţe, deprinderi cât şi la atitudinile şi gradul de motivaţie al acestora.

Cu siguranţă, profesorul, în sens generic, este principalul agent al schimbării în sistemul de învăţământ şi
elementul decisiv în dezvoltarea competenţelor elevilor.
Profesionalismul cadrelor didactice presupune o implicare activă în propria dezvoltare, creativitate şi
flexibilitate, capacitate de a găsi răspunsuri inovative la probleme complexe. Exprimat sintetic, profesorul
trebuie să devină un adevărat model de învăţare pentru elevi (Turnbull, 2007) ceea ce înseamnă, desigur, şi
un model de motivaţie pentru activităţile de învăţare realizate în şcoală şi în afara acesteia.

9
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

 Pornind de la această constatare, este un pas logic ca primul set de intervenţii să se refere la modul
propriu de a ne percepe ca educatori, la registru nostru de valori, credinţe, comportamente care
asigură o fundaţie solidă pentru celelalte strategii de stimulare a motivaţiei elevilor noştri.
 Cu alte cuvinte, un scurt exerciţiu de auto-analiză a acestor piloni principali care susţin activităţile de
învăţare vor asigura, măcar în parte, condiţiile necesare de stimulare a motivaţiei elevilor pentru învăţare.
 Subiectul erodării motivaţiei generale a cadrelor didactice de angajare în activitatea profesională a fost
analizat în multe sisteme educaţionale în ultimul deceniu. Chiar fără o bază sistematică de cercetare,
analize punctuale s-au realizat şi în România, concluziile confirmând existenţa acestui fenomen şi
indicând existenţa unor multipli factori de context care influenţează negativ profesia didactică.
 În primul rând este larg acceptată ideea că profesorii au fost prinşi, în special în ultimul deceniu, într-un
adevărat joc al reformelor, caracterizat deseori de o lipsă de coerenţă generală, de o insuficientă pregătire
a măsurilor de intervenţie şi de o slabă evaluare a impactului schimbărilor.
 Este normal ca într-o societate şi o economie aflate într-o schimbare rapidă, într-un context în care,
conform estimărilor, volumul cunoştinţelor va ajunge să se dubleze la fiecare şapte ani (McGettrick, 2002)
sistemul de învăţământ să nu rămână imobil şi, la rândul său, să se schimbe.

10
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

o De asemenea, este normal ca profesorii care pregătesc elevii să facă faţă acestor schimbări culturale,
sociale şi economice să fie capabili, la rândul lor, să le facă faţă.
o Este suficient să ne gândim la schimbările de pe piaţa forţei de muncă (creşterea spectaculoasă a ponderii
ocupaţiilor care presupun studii superioare, importanţa competenţelor TIC sau a cunoaşterii limbilor
străine, diminuarea populaţiei active, deschiderea spre pieţe de muncă din alte state din UE etc.) sau la
importanţa fără precedent a cunoaşterii şi informaţiei (specifice societăţii cunoaşterii) pentru a fi
conştienţi că şi rolurile tradiţionale ale unui educator suferă un proces similar de transformare.
o Se discută din ce în ce mai mult despre faptul că, la nivel internaţional, ocupaţia didactică devine din ce în
ce mai profesionalizată (Hoyle şi John, 1995), pentru că presupune noi deprinderi profesionale, noi
cunoştinţe (pe măsură ce cunoaşterea în fiecare domeniu se dezvoltă exponenţial şi este din ce în ce mai
inter-conectată cu alte domenii) şi chiar noi atitudini (faţă de beneficiarii principali: elevi, părinţi,
comunitatea în ansamblu).
o De asemenea, cadrele didactice sunt în faţa unor alegeri mult mai complexe, odată cu nevoia de a
personaliza procesele de predare-învăţare-evaluare şi de a acorda o atenţie mai mare particularităţilor
fiecărui membru al comunităţii de elevi cu care lucrează. Astfel, deşi unii s-au grăbit să indice un proces de
deprofesionalizare a educatorilor, este mult mai raţional să discutăm despre un proces complex de
reprofesionalizare, orientat spre a face faţă acestor provocări diverse (Bîrzea şi Fartuşnic, 2009).
11
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Urmând sugestia lui J. Turnbull (2007), în căutarea performanţei profesionale este întotdeauna obligatoriu
să se treacă prin etapa dezvoltării personale. Cu atât mai mult acest lucru este valabil în cazul unui demers atât
de dificil, cum este cea de a stimula nivelul de motivaţie al elevilor pentru o anumită disciplină sau pentru
învăţare, în general.
Activitate didactică de calitate = combinarea a trei condiţii aflate într-o strânsă relaţie: profesională
interpersonală şi procedurală/procesuală(Morgan şi Muryatroyd, 1994) :
a) Dimensiunea tehnică/profesională a activităţii didactice este, cu siguranţă, cea care ne vine prima în minte
când vorbim despre un bun profesor (cunoaşte bine domeniul în care predă, ştie să aleagă metodele adecvate de
predare în funcţie de conţinutul predat şi de specificul elevilor, cunoaşte şi aplică în mod consecvent mai multe
metode de evaluare etc.);
b) Dimensiunea interpersonală a activităţii didactice este, în egală măsură, importantă atunci când judecăm
calitatea unei activităţi didactice; de modul în care un cadru didactic relaţionează cu elevii săi, de capacitatea sa
de influenţă, depinde în mod fundamental gradul în care competenţele urmărite sunt sau nu achiziţionate de
elevi;
c) Dimensiunea procedurală/procesuală se referă la capacitatea unui profesor de a aplica reguli în mod
adecvat şi de a influenţa mediul în care se realizează o activitate de învăţare; ca şi dimensiunea interpersonală,
este, în multe situaţii, puţin valorizată şi recunoscută în evaluarea calităţii unei activităţi didactice.
12
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Preferinţele elevilor pentru o anumită strategie didactică sunt determinate de stilurile de învățare!

Exercițiu: Chestionar de identificare a stilului de învățare al elevilor

a. Să ascult muzică reprezintă unul dintre modurile favorite de a mă relaxa.
b. Modul în care clasa mea e aranjată şi colorată este foarte important pentru mine.
c.Îmi pierd răbdarea dacă trebuie să stau într-un loc prea mult timp.

a. Prefer să discut direct cu cineva decât să-i scriu un mesaj.

b. Observ întotdeauna când un cuvânt este scris greşit.
c.Mă bazez mult pe intuiţiile mele atunci când fac diferite aprecieri.

a. Vocea unui profesor este foarte importantă în predare.

b. Sunt mai înrezător în mine atunci când arăt bine.
c.Îmi place să mă împrietenesc cu cei cu care desfăşoară o activitate comună.
13
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

a. Mă ajută atunci când gândesc cu voce tare.

b. Înţeleg mai bine dacă văd o schemă decât dacă mi se explică prin cuvinte ceva.
c.Pot înţelege deplin un lucru numai atunci când pot să-l fac eu însumi.

a. Pot să-mi dau seama dacă o persoană e sinceră numai după tonul vocii.
b. Mi se întâmplă să-i evaluez pe alţii după felul în care arată.
c.Pot să deduc ceva doar după modul în care cineva mă salută.

a. Mai degrabă ascult un CD decât să citesc cărţi.

b. Îmi place să mă uit la televizor şi să merg la cinema.
c.Prefer activităţile în aer liber.

14
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

a. Îmi plac oamenii pe care îi poţi asculta cu uşurinţă.

b. Îmi place să mă uit la trecători.
c. Îmi dau seama imediat când cineva nu e în apele sale.

a. Prefer să mi se explice o idee decât să o citesc singur.

b. Prefer ca atunci când cineva îmi explică un lucru să folosească şi planşe/desene.
c.Imi place mai mult să iau parte la o activitate decât să privesc de pe margine.

a. Înţeleg mai uşor atunci când discut cu mine însumi/însămi.

b. Mă orientez uşor cu ajutorul unei hărţi.
c.Îmi place mult să fac sport.

15
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

a. Uneori imit modul în care alte persoane vorbesc.

b. Îmi fac în fiecare zi o listă cu problemele pe care le am de rezolvat.
c.Prefer să merg pe jos la şcoală, atunci când e posibil.

a. Dacă am o problemă, îmi place să o discut cu cineva.

b. Prefer să fac o schemă pentru a înţelege mai bine o problemă sau un text.
c.Îmi place să întorc o problemă pe toate feţele înainte de a lua o decizie.

a. Învăţ mai uşor un cuvânt dintr-o limbă străină într-o discuţie cu cineva.
b. Prefer să scriu cuvintele pe care doresc să le reţin.
c.Reţin cu uşurinţă un cuvânt cât pot mima ceea ce semnifică.
După finalizarea exerciţiului, elevii/copii sunt rugaţi să contabilizeze numărul total de răspunsuri (a, b şi c).
Adaptat după T.Turnbull, J. (2007)
16
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

a. Uneori imit modul în care alte persoane vorbesc.

b. Îmi fac în fiecare zi o listă cu problemele pe care le am de rezolvat.
c.Prefer să merg pe jos la şcoală, atunci când e posibil.

a. Dacă am o problemă, îmi place să o discut cu cineva.

b. Prefer să fac o schemă pentru a înţelege mai bine o problemă sau un text.
c.Îmi place să întorc o problemă pe toate feţele înainte de a lua o decizie.

a. Învăţ mai uşor un cuvânt dintr-o limbă străină într-o discuţie cu cineva.
b. Prefer să scriu cuvintele pe care doresc să le reţin.
c.Reţin cu uşurinţă un cuvânt cât pot mima ceea ce semnifică.
După finalizarea exerciţiului, elevii/copii sunt rugaţi să contabilizeze numărul total de răspunsuri (a, b şi c).
Adaptat după T.Turnbull, J. (2007)
17
Majoritatea o Indică o preferinţă pentru strategiile didactice care pun accent pe nivelul auditiv
raspunsurilor o Elevii care au o majoritate (a) preferă să gândească cu ajutorul sunetelor.
(a) o Cel mai eficient mod de a învăţa al acestora este acela în care discută sau ascultă ceea ce o
altă persoană explică.
o Pentru a memora este preferat „repetatul cu voce tare" şi, în general, aceşti elevi au un
nivel peste medie de competenţe sociale (iniţiază şi conduc cu uşurinţă o discuţie, nu au
trac în realizarea unei prezentări în public etc.).
o În consecinţă, examinarea orală este preferată ca metodă de evaluare în comparaţie cu
alte metode.
Majoritatea o Elevii care au o astfel de preferinţă gândesc cu ajutorul imaginilor mentale (vizual).
raspunsurilor o În consecinţă cel mai eficient mod de a învăţa al acestora este acela în care informaţiile
(b) sunt sistematizate în diferite modalităţi vizuale (scheme, desene, planşe, hărţi etc.).
o O sală de clasă care este decorată cu astfel de materiale este foarte îndrăgită. De asemenea,
aceşti elevi reuşesc cel mai bine să reţină informaţiile cu ajutorul unor scheme cu ajutorul
cărora pot recrea imagini mentale.
o Aceste persoane au, de obicei, un nivel de înzestrare peste medie pentru artele vizuale şi
preferă examinările scrise, în special cele în care li se solicită şi realizarea unor reprezentări
grafice.
o Atunci când se exprimă oral, deseori utilizează mâinile, ca o modalitate de a descrie
imaginile mentale. 18
Majoritatea o Majoritatea răspunsurilor (c) indică faptul că elevii respectivi au o preferinţă pentru
raspunsurilor strategiile didactice care pun accent pe nivelul kinestezic.
(c) o Senzaţiile şi mişcările corpului sunt deosebit de importante pentru procesele de gândire
ale acestor elevi.
o În general putem să ne reprezenzăm această categorie ca fiind formată din persoane ce
au nevoie să fie într-o permanentă legătură cu mediul.
o Învăţarea se realizează prin luarea multor notiţe, procesele cognitive fiind stimulate de
mişcarea permanentă a corpului sau părţilor sale.
o Aceşti elevi au o preferinţă pentru activităţile de grup şi reuşesc cel mai bine să reţină
informaţiile care au corespondenţă în lumea reală şi pot fi realizate în practică.
o De multe ori, ei excelează în activităţile sportive şi au o mai mare încredere în utilizarea
intuiţiei în diferite situaţii.
o Există o preferinţă pentru realizarea de experimente practice în cadrul diferitelor
discipline şi, în consecinţă, sunt preferate şi modalităţile de evaluare care presupun
demonstraţii sau alte activităţi practice.

19
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Cum se învaţă mai eficient – punctele forte ale stilurilor de învăţare

Stil de învățare predominant vizual

• Vederea informaţiei în formă tipărită ajută pentru a o reţine mai bine;
• Verificarea faptului că notiţele sunt copiate cum trebuie;
• Privirea formei unui cuvânt;
• Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare.
• Sublinierea cuvintelor cheie;
• Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori diferite
pentru grupurile complexe de litere;
• Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei "spidergram" (reţea de cuvinte, ciorchine);
• Convertirea notiţelor într-o imagine sau bandă desenată;
• Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.

20
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Stil de învățare predominant auditiv

• Discutarea unei idei noi şi faptul că o explică folosind propriile cuvinte.
• Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor;
• Analiza verbală a itemilor / să verbalizeze de unul /una singur(ă) gândurile şi ideile pe care le are;
• Ascultarea unei cărţi (audio, online) va fi mai uşoară decât citirea cărţii;
• "Simţirea cuvântului" ca şi cum ar fi pe punctul să-l pronunţe şi faptul de a-l pronunţa în gând pot fi de
ajutor.
• Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor;
• Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt "cântate".
• Citirea cu voce tare;
• Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare;
•Rezumarea, repovestirea…

21
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Stil de învățare predominant kinestezic

• Efectuarea unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de ex. experimente la fizică, probleme la
matematică etc.
• Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte;
• Scrierea lucrurilor cu propriile cuvinte:
• Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată;
• Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei "spidergram" (reţea de cuvinte, ciorchine).
• Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de
scrierea lor din memorie;
• Preferinţa pentru a atinge şi a face;
• Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână;
• Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate);
• Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.

22
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Stil de învățare predominant kinestezic

• Efectuarea unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de ex. experimente la fizică, probleme la
matematică etc.
• Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte;
• Scrierea lucrurilor cu propriile cuvinte:
• Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată;
• Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei "spidergram" (reţea de cuvinte, ciorchine).
• Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de
scrierea lor din memorie;
• Preferinţa pentru a atinge şi a face;
• Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână;
• Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate);
• Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.

23
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Desfășurarea lecției,
cu integrarea
strategiilor didactice
adaptate stilului de
invatare ale elevilor/
Identificarea
stilurilor de
învățare ale elevilor

24
 Strategii didactice adaptate stilurilor de învățare
Tipul vizual
o Exprimaţi-vă clar şi identificaţi o
punctele principale.
o Încurajaţi folosirea culorilor şi folosirea
pentru notiţe a propriilor "modele
cadru" ale elevilor, de
"spidergrams" şi "flowcharts„;
o Folosiţi creioane colorate şi slide-uri
o Asociaţi un aspect cheie cu o imagine o
vizuală dintr- o carte sau afişată pe
retroproiector;
o Graficele / tabelele sunt folositoare.
Tipul auditiv Tipul practic
Aceasta va fi o situaţie de o O abilitate tactilă precum
învăţare în care elevii se vor editarea de text s-ar putea să
simţi în largul lor, vor avea se dovedească utilă pentru
încredere în această strategie. luarea de notiţe.
ex. o Este posibil ca elevii să dorească o Daţi elevului o copie a
să înregistreze sesiunea/ notiţelor.
secvența de învățare; o Vorbiţi într-o manieră
Puneţi-i pe aceşti elevi să animată.
prezinte tema (lectura): parţial o Încurajaţi utilizarea
sau total ; "spidergrams" şi a modelelor
o Folosiţi secvenţe video / cadru (formulare) pentru
multimedia care să acompanieze luarea notiţelor
lectura; o Dacă în expunerea orală
apare nevoia de voluntari,
solicitaţi-le acestor elevi
participarea
o Oferiţi-le elevilor un produs
/obiect tangibil pe care să-l
studieze. 25
 Strategii didactice adaptate stilurilor de învățare

Strategie didactica centrată pe rezolvarea de probleme (ex: planificarea si revizuirea acțiunilor)

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

o Folosiţi planuri vizuale, scheme etc. o
o Diagramele flux / direcţionale pot fi
de folos, deoarece indică modul cum
un anumit lucru conduce la un alt
lucru.
o Desenaţi pe măsură ce vorbiţi, pentru o
a arăta cum se leagă între ele diferitele
părţi ale planului.
Discutaţi sarcina în o Aceasta va fi o situaţie de învăţare
detaliu, încurajaţi în care elevii se vor simţi în largul
întrebările, discuţiile etc. lor, vor avea încredere în această
înainte de a formula orice strategie.
decizie / planuri…
Identificați legătură cu alte Listă de SARCINI bazate pe practică
situaţii (comunicare orală) Ex. de liste cu lucruri de făcut:
1. Mergeţi la bibliotecă şi găsiţi…
2. Subliniaţi secţiunea…
3. Scrieţi cu propriile voastre
cuvinte…

Întocmiţi din timp lista de lucruri de

făcut şi integrați-o în structura
principală a lecţiei.

26
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Sintetizând:
Pedagogia modernă preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea
metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.
"Activ” este elevul care "depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o
acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe.
"Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material "activismului interior1’, psihic, mental, să
devină un purtător al acestuia.” (loan Cerghit, 1997, p.73)
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice şi a căutării de noi variante pentru
a spori eficienţa activităţii instructiv-educative din şcoală, prin directa implicarea a elevului şi mobilizarea
efortului său cognitiv, profesorul loan Cerghit afirmă:
"Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea
metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa etc. aduc mari prejudicii efortului actual
de ridicare a învăţământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel iniţiativei şi originalităţii individuale
sau colective de regândire şi reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecţionarea şi
modernizarea metodologiei învăţământului de toate gradele. În fond creaţia, în materie de metodologie,
înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare.” (1997,
p. 44)
27
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup

După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive de grup astfel:
Metode de predare-învăţare interactivă în grup:
o Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching - Palinscar);
oMetoda Jigsaw (Mozaicul);
o Citirea cuprinzătoare;
oCascada (Cascade);
oSTAD (Student Teams Achievement Division) - Metoda învăţării pe grupe mici;
o TGT (Teams/Games/Tournaments) - Metoda turnirurilor între echipe.

28
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:

oHarta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map);
oMatricele;
o Lanţurile cognitive;
oFishbone maps (scheletul de peşte);
oDiagrama cauzelor şi a efectului;
oPânza de păianjăn ( Spider map - Webs);
oTehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);
oMetoda R.A.I. ;
oCartonaşele luminoase;

29
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:

o Brainstorming;
o Starbursting (Explozia stelară);
oMetoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats - Edward de Bono);
o Caruselul;
oMulti-voting;
oMasa rotundă;
o Interviul de grup;
oStudiul de caz;
oTehnica 6/3/5;
oFishbowl (tehnica acvariului);
oTehnica focus grup;
oMetoda Frisco;
30
 Strategii didactice de dezvoltare a motivației pentru învățare

Metode de cercetare în grup:

oTema sau proiectul de cercetare în grup;
oExperimentul pe echipe;
oPortofoliul de grup.

Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât
pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:
stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o
asumă;
exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa
tuturor elevilor implicaţi în sarcină;
asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate
contexte şi situaţii;
asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară acunoştinţelor asimilate în sistemul
noţional, devenind asfel operaţionale;
unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o
perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de
sondaj şi materie şi între elevi;
31
Pedagogia învățământului primar și preșcolar…

Work in progress…!

32