MODULUL 3 TEMA 7

IDENTIFICAREA BARIERELOR CARE POT ÎMPIEDICA ELEVII AFLAȚI ÎN

DIFILCUTATE ÎN ALEGEREA UNEI MESERII

Motto: „Cea mai mare reușită a vieții nu constă în

faptul că nu am căzut niciodată, ci în faptul că ne-am ridicat
de fiecare dată, după ce am căzut.”
(Nelson Mandela)

Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecărui individ, constituind

una dintre premisele majore ale integrării sociale, dar ea are loc într-un context mai larg
în care sunt implicaţi factori de natură personală, educaţională, economică, contextuală.

Din acest motiv, planificarea carierei implică demersuri ca: orientarea şcolară,
orientarea profesională, consilierea pentru carieră, fiecare cu un specific propriu. Provocările
lumii contemporane impun o serie de restucturări ale diferitelor aspecte educaţionale,
îndeosebi ale celor ce privesc echilibrul între formativ şi informativ.

De asemenea, permanentizarea actului educaţional, egalizarea şanselor, accentuarea

caracterului prospectiv al educaţiei, necesitatea pregătirii tinerilor pentru integrare socio-
profesională sunt tot atâția factori de care trebuie să ținem seama, într-o societate în dinamică
accentuată.
În acest context, orientarea carierei tinerilor reprezintă un pilon de rezistenţă al unui
învăţământ eficient prin asigurarea continuităţii, prin extinderea orientării şcolare şi
profesionale la toate nivelele de pregătire, prin abilitarea curriculară durabilă, cu ajutorul
instrumentelor digitale, prin adaptarea curriculei la nevoile elevilor, prin asigurarea unor
resurse metodologice adecvate.
De ce este importantă cariera şi planificarea ei?
Viaţa noastră reprezintă suma tuturor alegerilor pe care le- am făcut până în
momentul de faţă şi a celor pe care le vom face în continuare. Întrucât suntem liberi să
alegem, avem controlul vieţii noastre şi o putem proiecta aşa cum ne dorim sau visăm.
Crearea carierei profesionale este un proces care se desfăşoară de-a lungul vieţii, începând de
timpuriu cu traseul educaţional şi continuând cu cel profesional.
Există o suită de factori care influențează alegerea carierei: familia, grupul de prieteni,
școala, mass-media, schimbările sociale. Acestea influenţează şi dinamica pieţei muncii, astfel:
modificări ale ponderii profesiilor pe piaţa muncii, modificări în cerinţele impuse de diverse
profesii, modificări la nivelul deprinderilor de muncă solicitate, al relaţiilor în cadrul
organizaţiei, extinderi ale angajărilor pe perioadă determinată, sporirea necesităţii de formare
continuă a forţei de muncă.
Dezvoltarea identităţii vocaţionale şi pregătirea tinerilor pentru carieră este unul
dintre obiectivele principale ale întregului proces de învăţământ. Spre deosebire de adulți, în
cazul cărora consilierea în carieră îmbracă adesea forma unei intervenții țintite pe rezolvarea
unei probleme de carieră (reorientare profesională, reinserție pe piața muncii după o perioadă
de inactivitate etc.), în cazul elevilor, acest tip de consiliere este, mai degrabă, un proces de
explorare: explorarea caracteristicilor personale – elevii învață de ce este important să se
cunoască și identifică metodele prin care poate fi realizată autocunoașterea; explorarea lumii
ocupaționale – elevii învață unde să caute informații despre ocupații, care sunt
caracteristicile ocupațiilor și cum să le compare între ele; explorarea ocupațiilor potrivite –
elevii învață să identifice ocupațiile compatibile cu profilul lor vocațional și să adune cât mai
multe informații despre aceste ocupații; explorarea alternativelor/rutelor educaționale care
îi pot conduce spre ocupațiile compatibile – elevii învață să identifice alternativele
educaționale, să le evalueze și să ia decizii cu privire la traseul educațional.
Activităţile realizate de profesorii consilieri şcolari în cadrul diferitelor campanii, în
special înmediul rural, se pot constitui în experienţe de învăţare cu impact semnificativ
asupra orientării în carieră a elevilor.
Activităţile unei consilieri şi orientări a carierei elevilor se întemeiază pe acţiunile
fundamentale, precum: cunoaşterea personalităţii elevului, educarea elevului în vederea
alegerii carierei, cunoaşterea reţelei şcolare şi a lumii profesiilor, consilierea şi îndrumarea
efectivă a elevului.

Există însă, în ciuda eforturilor depuse de factorii implicați în actul educațional, unele
bariere/obstacole în ceea ce privește reușita elevilor în a-și alege o carieră. Iată câteva dintre
acestea: devieri comportamentale, relaţionare defectuoasă, nivel intelectual redus, deficienţe
fizice, afecţiuni cronice, anturajul elevului, diverse influenţe externe. Sau anumite
evenimente din viaţa elevului: căsătorie, maternitate, decepţii, şocuri, comiterea unor
infracţiuni. Apoi, cauze socio-culturale: concepţii religioase (ale familiei şi/ sau ale
elevului), tradiţii, obiceiuri şi mentalităţi etno-culturale și, nu în ultimul rând, tulburărili
specifice de învățare precum dislexia, disgrafia și discalculia.

În cele ce urmează, vom face referire la două dintre aceste bariere: dislexia și nivelul
intelectual redus.

Dislexia face parte din grupul tulburărilor de învățare (TSI) și se manifestă prin:

 Greșeli de citire (confundă literele, omite sau adaugă literele, silabele, cuvintele, inversează
silabele sau cuvintele scurte, citeşte cuvintele distorsionate, incomplete, eronate, repetă
silabele din cuvânt);
 Lipsa capacității de a distinge între litere (“m” și “n” sau “b” și “p”) sau între grupuri de
litere (“che” și “ghe”);
 Pronunția greșită a cuvintelor (încurcarea literelor sau eliminarea unor litere din cuvânt
pentru a forma unul nou, mai ușor);
 Dificultăți la înțelegerea și mai apoi povestirea unui text.

Aceasta nu este o boală, este dizabilitatea de învățare cea mai comună. De aceea este bine să
fie depistată cât mai devreme pentru ca elevul dislexic să poată fi ajutat să amelioreze această
deficiență. Implicarea familiei reprezintă un pas important în tratarea acestei dizabilități.

Pentru ameliorarea dislexiei, profesorii pot folosi diverse tehnici care implică auzul, vederea
și atingerea pentru a îmbunătăți abilitățile de citire ale copilului. De exemplu, copilului i se dă să
asculte o lecție înregistrată și este rugat să urmărească forma literelor folosite (cu degetul pe
carte), iar acest lucru poate ajuta la procesarea informațiilor.

Concret, terapia se concentrează pe ajutarea copilului în a învăța să recunoască și să

folosească cele mai mici sunete care alcătuiesc cuvintele (fonemele), să înțeleagă că literele și
șirurile de litere reprezintă aceste sunete și cuvinte, să înțeleagă ce citește, să își construiască un
vocabular de cuvinte recunoscute și înțelese. Sesiunile de îndrumare cu un specialist în lectură
pot fi utile pentru mulți copii cu dislexie.

Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniță sau în clasa întâi își
îmbunătățesc adesea abilitățile de citire suficient pentru a reuși să treacă mai ușor prin școala
generală și prin perioada liceului. Copiii care nu primesc ajutor de timpuriu pot avea mai multe
dificultăți în învățarea abilităților necesare pentru a citi bine. Cel mai probabil vor rămâne în
urmă din punct de vedere academic și nu vor reuși niciodată să recupereze.

De asemenea, părinții pot veni în ajutorul copilului citindu-i cu voce tare, apelân la personal
specializat: pediatru și logoped și colaborând cu aceștia în ceea ce privește activitățile care pot
veni în ajutorul copilului.

În cazul copiilor cu nivel intelectual redus, vorbim de întârzieri în achizițiile psihomotorii

precum: gândirea logică, judecata abstractă, calculul matematic, limbajul, învățarea din
experiență. Uneori aceste întârzieri se pot manifesta și la nivelul dezvoltării motrice: copii ating
mai târziu puncte-cheie precum statul în șezut, manipularea obiectelor, coordonarea, mersul în
picioare, etc.

Iată câteva semne în cazul copiilor cu intelect redus:

 întârzieri de mai multe luni în achiziția întoarcerii de pe o parte pe

alta, mersului “târâș”, ridicării în picioare, mersului în 2 picioare;
 nu vorbește la vârsta la care majoritatea copiilor au spus deja câteva cuvinte sau
vocabularul său pare a fi mult în urmă ;
 pare a nu înțelege sarcini simple după 1-1,5 ani, nu recunoaște obiecte, nu
achiziționează concepte noi (de exemplu culori, forme geometrice) la fel ca cei de
aceeași vârstă;
 nu pare a lega acțiunile de consecințe. Mai târziu, dificultățile legate de
achiziționarea gândirii logice și rezolvarea de probleme devin evidente ;
 dificultăți în achiziționarea cunoștințelor necesare pentru școală.