12 greseli pe care nu trebuie sa le fac in educatia

copilului meu
1) S nu-i acord increderea si iubirea mea in mod constant.

2) S il las pe mana doar a bunicilor, a bonei sau a gradinitei, sperand ca toate vor
iesi bine. Gresit ! (fara mine ca parinte implicat nimic nu va iesi atat de bine.
Oricata treaba buna ar face bunicii, bona sau gradinita).

3) Sa-i retrag iubirea mea cand il pedepsesc. Gresit! Iubirea mea de parinte este
singurul lucru constant si cel mai important din viata copilului meu.

4) Sa nu-l disciplinez si chiar pedepsesc cand este cazul. Fara disciplina si chiar
pedeapsa uneori, copilul o ia pe cai gresite si l-am pierdut pentru totdeauna. Foarte
greu se corecteaza ceva inoculat gresit inca din copilarie.

5) Sa-i permit sa aplice asupra mea santajul emotional. Plansul, lacrimile sunt
cele de care nu voi mai scapa niciodata daca-i permit copilului meu sa ma
santajeze cu ele. Va trebui sa fiu ferm in ciuda lacrimilor, hotararea mea sa nu fie
schimbata, altfel ma va percepe ca pe un yo-yo care acum spune un lucru, acum
se poate razgandi. Copilul nu are voie sa ma razgandeasca el pe mine, parintele
sau.

6) Sa-i cer ceea ce eu nu fac. Foarte gresit! Sa-i cer copilului sa nu minta, chiar sa
il pedepsesc pentru asta, cand el vede cand eu mint: cand suna tanti Maria si eu ii
spun draga, dar nu suntem, acasa o sa ajungem atat de tarziu, pe la vreo 9, iar el
vede ca nu avem de gand sa plecam nicaieri. Copilul nu invata din ceea ce ii
spunem, ci din ceea ce vede.

7) Sa-l mituiesc cu dulciuri, jucarii, haine si alte lucruri atunci cand sunt prea
obosit sa ma ocup de el. Gresit! Nici un fel de jucarie, haina sau dulciuri nu vor
inlocui dragostea mea de parinte, timpul meu, atentia mea. Mai bine incerc sa-mi
planific timpul, sa-mi reorganizez activitatile si sa pun prioritatile la locul lor.
Copilul meu este o prioritate! Ce folos daca fac o gramada de bani, daca l-am
scapat din mana iar pe la vreo 15-16 ani va intra pe mana unor prieteni noi si rai,
care-l vor duce spre toate relele posibile (da, da, inclusiv droguri; nu te uita urat, ca
am dreptate), DOAR PENTRU FAPTUL CA-I OFERA TIMPUL SI ATENTIA
LOR?
8) Sa-i fac un program alimentar si de viata doar dupa placul lui. Gresit! Daca ar fi
dupa el, ar manca numai ciocolata cu supa, ciocolata cu mazare, ciocolata cu
cartofi, ciocolata cu ciocolata, pana ar da in diabet. Si n-ar mai dormi nici dupa-
amiaza, si nici nu s-ar duce seara la culcare la ora potrivita, ajungand sa cada cu
capsorul pe masa la ora 2 noaptea si sa nu se poata trezi la timp dimineata.

9) Sa am o strictete in programul lui alimentar si de viata, astfel incat sa nu tin cont

deloc de el, de copil. Gresit! Eu, ca parinte, stiu ce este bun pentru copil, stiu ca
trebuie sa-l hranesc cu legume, sa aiba vitamine, cu carne pentru proteine, ma rog,
m-am consultat cu o gramada de doctori pana am ajuns sa stiu tot ce-i trebuie
pentru a fi sanatos.

Da, dar ai sa fi surprins sa-ti spun ca sunt copii care se imbolnavesc daca mananca
sau doar gusta carnea de porc, nu-i nici o nenorocire daca le scoti din alimentatie.

Sau lactatele: oricat ai sti tu ca sunt de sanatoase si de bune, nu sunt neaparat chiar
asa, printre relele cele mai mari pe care le pot provoca as scoate in fata alergiile
foarte puternice.

Deci nu exagera, cuvantul de ordine e moderatia, putin din toate, si in nici un caz
nu-l forta sa manance ce el nu poate cu nici un chip manca. Si cu somnul la fel.
Am cunoscut in viata mea destul de multi copii care nu au tolerat somnul de dupa-
amiaza, nici acasa si nici la gradinita. Daca copilul tau face parte din acesti copii,
nu-l forta , nu te ingrijora si nu-l culca cu forta. El a dezvoltat deja o anumita frica
sau un anumit blocaj fata de somn si nu e cazul sa i le accentuezi. Daca vrei, poti
discuta cu un psiholog.

Dar eu zic ca e cel mai ok daca nu faci o tragedie din asta si daca el nu vrea sa-l
culci, nu-l culca. Vei avea surpriza chiar ca el sa adoarma in mod natural, la 5
minute dupa ce v-a spus ca el n-o sa doarma. Este pentru ca s-a relaxat. Depinde de
tine sa faci demarcatia corecta intre ceea ce este doar un moft din partea
copilului sau o neputinta reala de a tolera ceva, de a se adapta la ceva(legat de
hrana, somn etc.).

10) Sa aiba prietenii pe care eu nu le cunosc si nu le-am aprobat in prealabil. Da,

ati citit bine, IN PREALABIL! Prieteniile pe care eu le analizez tarziu dupa ce s-au
sudat pot deveni sursa celor mai mari nenorociri in viata noastra si a copilului
nostru, daca copilul nostru stie ca se poate imprieteni oricand si cu orice copil sau
adult, ganditi-va si ingrijorati-va la gandul ca un adult poate sa fie prieten timp
de 3 zile cu copilul nostru fara stirea noastra, pentru ca s-au imprietenit in parc, la
joaca, ii da bomboane de 3 zile si pe urma il convinge sa plece impreuna. Nu va
uitati urat si nu sariti aceste randuri indignati de acest scenariu de groaza, tocmai ca
sa-l evitati. Nu dati voie copilului sa se imprieteneasca cu nimeni pe care
dumneavoastra nu-l cunoasteti si nu-l aprobati!

11) Sa il credeti de fiecare data cand spune: doamna e rea!, Victor e de vina,
m-au certat pe mine din cauza Mariei, eu!? Eu n-am facut nimic!. Nu
intotdeauna copiii vostri vor spune adevarul. Oricat e de dureros pentru noi s-o
recunoastem.

N-ar trebui sa fie dureros.

Oricat ar fi de incredibil, adultii care spun adevarul nu provin din copii care au
spus intotdeauna adevarul, pana la pragul in care varsta, increderea ce i se va
acorda constant, toate acestea il vor schimba.

Copiii nu mint. Paradoxal. Cum o sa spuneti, copiii nu spun adevarul si in acelasi

timp copiii nu mint?

Da, exact asa. Copiii ocolesc sau transforma putin adevarul, de frica. Putin sau
mai mult, si aproape intotdeauna de frica.

Si, uneori, pentru a fi mai interesanti, fantazeaza, pentru a atrage atentia. Asa
ca va trag un semnal de alarma: cand va ascunde ceva sau va creeaza dubii ceea ce
va spune, inseamna ca se teme, inseamna ca a facut o prostioara, ceva, sau se teme
si atat. Incercati sa aflati din mai multe surse care este adevarul cand copilul vine
cu o plangere, cand spune ca l-a certat doamna, sau ca un copil i-a facut ceva,
orice. Incercati sa-l ascultati plin de bunavointa, apoi cu aceeasi atitudine deschisa
stati de vorba cu educatorul care l-a certat, sa aflati daca l-a certat si de ce, sau cu
celalalt copil.

Nu dati buzna in gradinita facand acuzatii nefondate, poate cearta aplicata

copilului nu a fost de fapt aplicata, sau daca a fost, sigur a avut un motiv sau o
functie pedagogica. Nu putem sa mai credem ca in ziua de azi mai exista doamnele
acelea inspaimantator de severe, care ne terorizeaza copilasii, pur si simplu nu
mai exista loc pentru cadrele didactice care propovaduiau exigenta la cote maxime.
In schimb, daca o greseala a fost sanctionata, asta trebuie sa se intample si in
gradinita ca si in familie.

Si adevarul, asa cum stim, se afla undeva la jumatate. Nicidecum in

intregime in fapta reclamata de copil. Nicidecum copilul dumneavoastra nu este un
sfant, nu e el singurul sfant de pe lumea asta si nicidecum lumea din jur nu e o
mare conspiratie agresiva indreptata impotriva lui.

Puneti lucrurile la locul lor corect si dati fiecarei intamplari povestite de

copil doar importanta pe care o are si nu una mai mare. Si, la fel de important, nu-l
blamati nici pe copil pentru asta, pentru usoara sau mai marea exagerare a
adevarului, de dumneavoastra tine sa-l formati pe mai departe in spiritul adevarului
si onestitatii prin increderea si echitatea dumneavoastra.

Nu-l transformati nici in visul dumneavoastra de perfectiune, nu asteptati

niciodata ca el sa fie ceva ce nici unul dintre noi nu putem fi vreodata: UN OM
PERFECT! Apreciati-l si iubiti-l asa cum e, NECONDITIONAT!

12). Sa cred cu convingere ca rolul gradinitei inlocuieste rolul meu de parinte.

Gresit !

Gradinita ma inlocuieste pe mine, ca parinte, in timpul unor anumite ore

din zi, in anumite aspecte de formare si educationale care-l privesc pe copilul meu.
Insa gradinita, oricat ar fi de buna, nu elimina importanta rolului meu de parinte.

Si, cel mai important, gradinita nu inlocuieste relatia mea cu copilul meu,
exprimata in timpul si atentia pe care i le acord. Gradinita ii ofera dragoste, da,
doamnele de acolo care lucreaza cu copiii ii iubesc pe copii, gradinita are o relatie
speciala cu fiecare copil in parte, copilul meu este iubit in gradinita SI ESTE
IUBIT CA INTR-O RELATIE NOUA PE CARE SI-A CREAT-O EL, COPILUL,
IN AFARA RELATIEI CU MINE, PARINTELE !

Mangaiat, iubit, alintat tandru si alinat cand plange, copilul are cu gradinita
o relatie speciala, total separata de cea cu parintii lui ! Gradinita este locul unde
copilul meu e fericit si se joaca multumit si invata lucruri noi 4 ore, 5 ore, 8 sau
chiar 10 ore pe zi !

Dar nu va ganditi ca nu trebuie sa-i mai oferiti iesiri impreuna, mese

impreuna cu mami si tati macar masa de seara impreuna, jocuri si activitati
impreuna, doar pentru ca le are pe acestea toate in gradi ! Nimic nu poate sa va
inlocuiasca perfect, Mami si Tati, nici macar cea mai buna gradinita.

Nimic nu seamana cu iubirea mamei si a tatalui exprimate prin atentia si

timpul lor ! Copilul are o relatie cu parintii lui, o relatie cu bunicii lui si o relatie cu
gradinita. Cu colegii si prietenii lui, cu educatoarele lui, cu fiecare masinuta si
jucarie de plus din gradinita lui. Este gradinita lui iubita ! Trebuie sa existe toate
aceste relatii, copilul are nevoie de toate separat, toate au rolul lor decisiv in
formarea lui ca om, dar nici una din aceste relatii nu o poate inlocui complet pe
celalalta. Ganditi-va : e ca si cum i-ati inlocui viata de familie cu viata sociala. Nu
se poate, nu e suficient.

Gradinita e viata sociala a copilului tau, e micul lui serviciu la care

se duce in fiecare dimineata, de unde vine seara cu cunostinte noi, cu interactiuni
noi, cu o incredere noua. Cu relatii noi, cu descoperirea nou-facuta si grozava ca
mai e un loc pe lumea asta in afara de acasa unde el are ceva de spus, unde este
ascultat, unde i se ofera incredere, incurajare si sprijin cand vrea sa creeze, sa
nascoceasca, sa reinventeze lumea !

Dar mami si tati, Mami si Tati sunt singurii care ii ofera copilului ceva-ul
acela atat de special pentru a inflori, pentru a se dezvolta si exprima plenar !
Renuntati, va rog, pentru copilul dumneavoastra la o ora de munca pe zi si oferiti-i
o ora de soare si iubire cu dumneavoastra !