METODE DE EVALUARE ACTUALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. înv. Primar NIȚU LIVIA IOANA

Prof. înv. Primar CLUCI MINODORA DANIELA

„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun:

ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare.
Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)

Plecând de la acest citat al lui R. Ausubel, cred cu tărie că așa cu predarea și

învățarea sunt importante în etapa de pregătire educațională a unui copil și evaluarea celor
asimiliate este la fel de importantă. Cum ar decurge etapa de școlarizare a copiilor, elevilor
dacă ar exista doar predare- învățare, dascălul prezintă informațiile , copiii,elevii le
asimilează sau nu , și procesul continuă așa până la finalizarea procesului școlar , fără a ne
opri puțin să observăm ce au asimilat elevii în tot acest timp și ce ar trebui reluat pentru a
asimila .
În învățământu românesc există aceasta conexiune între predare-învățare –
evaluare , toate cele trei întâlnindu-se în procesul de educație.
Evaluarea educaţională este activitatea didactică prin care se măsoară
randamentul şcolar.Evaluarea face parte din procesul de învățământ și are ca scop
cunoașterea și aprecierea nivelului de cunoștințe, a dezvoltării capacităților și deprinderilor
elevilor, oferind o imagine și asupra competențelor și aptitudinilor profesorului.
Aristotel susține că evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde
următorii paşi: Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al
copiilor, Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse, Măsurarea
rezultatelor aplicării programei, Evaluarea rezultatelor.
Vorbind de învățământul preșcolar din România , putem spune că în el se
regăsesc cele trei forme de bază ale evaluării ,mai exact : evaluarea inițială, evaluare,
sumativă și evaluarea finală : Evaluarea iniţială, realizată la debutul unui program de
instruire; Evaluarea formativă(continua), realizată pe parcursul programului și Evaluarea
sumativă, cumulativă, realizată la finalul programului.
Tot aici , în învățământul românesc , au apărut pe lângă metodele de evaluare
tradiționale : Evaluarea orală; Evaluarea scrisă și Evaluarea prin probe practice, o serie de
metode de evaluare moderne cum ar fi: Observarea sistematică a comportamentului
elevului/copilului , Portofoliul , Investigaţia, Proiectul , Autoevaluarea etc.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță.
Acestea oferă o interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna
întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de
a formula răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.Avantajele
majore ale acestei metode de evaluare sunt: • Permite comunicarea deplină între cadrul
didactic şi elev, între acesta şi clasă;• Favorizează dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
a elevilor;• Asigura feedback-ul mult mai rapid;• Oferă posibilitatea de a clarifica şi corecta
imediat eventualele erori sau neînţelegeri ale elevului în raport cu un conţinut specific;•
Permite flexibilizarea şi adecvarea modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul
întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcţie de calitatea răspunsurilor oferite de elev/
elevi;• Permite observarea, de către evaluator, a punctelor „tari“ şi a „punctelor slabe“ ale
elevului;• Facilitează evaluarea inclusiv a unor trăsături de personalitate: maniere, toleranţă
la stres, raportul dintre aparenţă/prezenţă, vivacitatea ideilor, structura şi calitatea
limbajului: vorbit, influenţa altor persoane etc.;• Verificările orale permit evaluarea mai
multor aspecte ale performanţelor şcolare ale elevilor decât alte metode. Se verifică, spre
exemplu, modul de exprimare a elevilor, logica expunerii, dicţiei, fluiditatea exprimării etc.;
Dar nu putem spune că are numai avantaje , ci s-a constatat că aceasta
modalitatea de evaluare are și dezavantajele ei : • Se realizează o „ascultare“ prin sondaj; •
Gradul de dificultate a întrebărilor este diferit de la un elev la altul;• Performanţa elevului
este afectată de starea sa emoţională în momentul răspunsului;• Evaluarea orală
oferă/asigură un grad scăzut de validitate şi fidelitate;• Se consumă mult timp în cazul în
care se evaluează toţi elevii;• Intervin o multitudine de variabile care afectează obiectivitatea
ascultării orale: starea de moment a profesorului/ evaluatorului, gradul diferit de dificultate a
întrebărilor formulate, starea psihică a elevilor etc. • Acest tip de evaluare solicită elevului
să răspundă verbal la o sarcină transmisă cu sau fără elemente auxiliare de sprijin. • În
situaţia examinării în paralel, de cât mai mulţi examinatori, măsura obţinută poate fi
deformată de valorizările diferite ale evaluatorilor.
Vorbind despre metodele moderne de evaluare a copiilor din gradiniță ,
putem enumera câteva dintre acestea care se pot implementa în acest nivel de învățământ :
Observarea sistematică- observarea comportamentului elevului este o
metodă folosită dintotdeauna de cadrele didactice. Această metodă practic însoţeşte şi se
asociază cu toate celelalte, fie ele tradiţionale sau alternative. Are avantajul că permite
cadrului didactic să dobândească informaţii despre elev în diverse ipostaze şi în condiţii
fireşti, naturale de manifestare. Observarea se realizează de obicei asupra unor realităţi
educaţionale mai complexe, ceea ce presupune că:➥ Observarea este derulată în timp ;➥
Prezintă anumite faze ;➥ Este necesar un plan de desfăşurare, cu rol pregătitor dar şi de
control. Etapele observării sunt: ➥ Pregătirea cadrului didactic :• Lansarea unei/ unor
ipoteze;• Documentarea în problem;• Precizarea obiectivului/ scopului urmărit;• Pregătirea
unor aparate, instrumente necesare.➥ Observarea propriu - zisă, care presupune:•
Diminuarea subiectivismului, prin observări repetate ;• Păstrarea caracterului natural al
fenomenului studiat;;• Menţinerea discreţiei; elevii/elevul trebuie surprins în modul său
natural de manifestare, să nu ştie că este obiect de studiu;• Notarea observaţiilor să se facă
imediat, nu amânat, dar nu în faţa elevilor.➥ Prelucrarea şi interpretarea datelor:•
Stabilirea elementelor esenţiale;• Stabilirea raporturilor, a relaţiilor cauzale;• Desprinderea
generalului, a concluziilor. Ca orice metodă , aceasta are avantajele și dezavantajele ei .
Avantaje:➥ Avantajul esenţial constă în surprinderea fenomenelor psihopedagogice în
ritmul şi în modul lor natural de manifestare;➥ Observarea se realizează asupra
comportamentelor reale în clasă. Ea este necesară şi eficace în orice situaţie educaţională;➥
Este însă absolut necesară „în situaţia elevilor cu handicap sau dificultăţi de comunicare.
Pentru unii dintre aceştia evaluările scrise sunt chiar contraindicate“ (D. Morissette, pag.
199).Dezavantaje:➥ Observarea este o metodă de evaluare care cere mult timp;➥ Dintre
toate metodele, se pare că este cea mai subiectivă, fapt ce face absolut necesară completarea
datelor obţinute cu ajutorul ei cu date obţinute prin alte metode;➥ Marea sursă de eroare în
informaţiile obţinute prin observare o constituie lipsa obiectivităţii observatorului (D.
Morissette, op. cit., pag. 196).
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre
progresul copilului, poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de
portofolii: - portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai
importante lucrări); - portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele
desfăşurate pe parcursul activităţii); - portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii,
instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.) Portofoliul poate cuprinde: o listă cu
comportamente așteptate; observații asupra evolutiei copilului; lucrari ale acestuia; poze cu
sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, rezultate ale
activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie, portofoliul
nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru
crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Cred că pentru un feedback corect a procesului de predare – învățare,
evaluarea este foarte importantă și trebuie aplicată în așa fel încât rezultatele să fie cele mai
clare și cele la reale , dar în același timp trebuie aplicată într-un mod atractiv copiilor , fără a
le crea acestora disconfortul că sunt evaluați . Nu putem spune că metodele de evaluare
tradiționale sunt învechite și nu mai sunt de actualitate și că trebuie să ne axam doar pe
modern și nou, ci din experiența mea de la grupă am observant că totul devine eficient
atunci când cele două se combină .

Bibliografie:

Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;