Evaluare in Invatamantul Preuniversitar 2017 Volumul III Revista

Nr.
7/noiembrie, 2017 / Revistă școlară
Evaluarea în învățământul preuniversitar
Articole de specialitate
Esențial Proiect Educațional
Noiembrie, 2017
Esențial Proiect Educațional
Noiembrie, 2017
“EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”

“Importanța Evaluării Inițiale: Metode și tehnici”
Evaluarea în învăţământul preuniversitar (CD-ROM)

= ISSN 2537 - 4893
ISSN-L 2537 - 4893
Echipa de organizare:
Aida Muscalu
Lucia Botorcu
Emilia Fiță
Elena Preda
Clementina Ciroie
Tel: 0784. 408. 000; 0732. 254. 721
E-mail: esentialproiect@gmail.com
AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE

PENTRU CONȚINUTUL MATERIALULUI PUBLICAT!
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
DINU ALINA
ANGHEL FLORENTINA
GRĂDINIȚA NR.211, BUCUREȘTI, NIVEL I
„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el
ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte

măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un moment
dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic.
În opinia lui Ausubel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care cuprinde
următorii paşi:
• Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
• Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
• Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
• Evaluarea rezultatelor.
Cele mai des întâlnite forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială, continuă şi finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte nivelul de
pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare
pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul
fiecărui copil.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare,
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de
predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi
adoptarea unormăsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Evaluarea formativă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra conţinuturilor predate, fapt ce
permite ca educatoarea să cunoască pregătirea copiilor, identificarea lacunelor, după fiecare secvenţă de
învăţare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ.
Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de semestru, an
şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare
globală a rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanţ, regrupând mai multe unităţi
de studiu.
Metode si tehnici de evaluare :
• Traditionale : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
• Alternative : lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,

aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice, de rol și serbările; -obervările directe/sistematice în
timpul activității și înregistrarea; -discuții individuale;afișarea lucrărilor; -consemnarea grafică a
rezultatelor pe domenii experiențiale;
Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare sunt următoarele:
• Oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce știe într-o varietate de contexte și situații, permit
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper și să adune informatii asupra derularii activitatii copilului
și implicit a sa; pe baza acestor informatii, educatorul își fundamentează judecata de valuare într-o
apreciere obiectivă a achizițiilor elevilor si a progreselor inregistrate.
• Oferă educatorului o imagine la zi asupra performanțelor copilului, dar si o imagine exhaustivă
asupra profilului general al cunoștințelor copiilor.
3
• Asigură o realizare interactivă a actului de predare-învățare, adapdată nevoilor de individualizare
a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev în parte, valorificând și stimulând potențialul creativ și
originalitatea acestuia.
• Exersează abilitățile practic-aplicative ale copiilor, asigurând o mai bună clarificare conceptuală și
integrare în sistemul național a cunoștințelor asimilate, care astfel devin operationale.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o
interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de
calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a
le structura; poate să-și justifice răspunsul.
Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului, poate fi
considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului. Tipuri de portofolii:
- portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
- portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);
- portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate,
etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei copilului;
lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului
școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.; În concluzie,
portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi reprezentativ pentru
crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în grădiniţă,

se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica
fotolimbajului,ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul
grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-sintetică,
cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrantă. Ea
are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel
evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată o sursă a
soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
4
Conceptul de evaluare initiala
Profesor : Ardeiu Iulica-Daniela

Colegiul Tehnic Motru-Gorj
Evaluarea initiala (examenul de admitere, testele initiale) are ca functii dominante functia
prognostica si functia diagnostica.
Functia prognostica vizeaza precizarea perspectivelor elevilor sau a activitatii educative in general.
Functia diagnostica urmareste stabilirea punctelor slabe din pregatirea elevilor ce urmeaza a fi
supusa interventiei ameliorative.Functia prognostica va informa despre acele insusiri ale elevului pe care
se va pune accentul in activitatea educativ viitoare. Functia diagnostica devine operanta doar in cadrul
testarilor initiale, indicand profesorului sa revina asupra unor insusiri deficitare.Evaluarea are o valoare
motivationala; dorinta de succes, respectiv teama de esec sunt imbolduri importante in invatare. Succesul
sistematic inscrie motivatia invatarii pe o spirala ascendenta in timp ce esecul poate duce la "
demotivare".
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul anului scolar, iar in functie de rezultate profesorii isi
proiecteaza activitatile didactice; acolo unde este cazul, profesorii vor realiza programe de invatare
remediala si de educatie diferentiata. Rezultatele obtinute la evaluarea initiala nu vor fi trecute in catalog,
ci vor fi folosite ca reper pentru masurarea progresului elevilor.
Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. Toate functiile invocate se pot intrezari, mai
mult sau mai putin, in toate situatiile de evaluare. De pilda, dupa sistemul de referinta, un examen poate
dobandi mai multe functii, plecand de la intentiile diverse ale:
• profesorilor, de a controla achizitiile scolare la inceputul unui ciclu scolar, de a decide asupra
promovarilor;
• elevilor, de a lua cunostinta de reusitele si progresele lor;
• parintilor, de a se informa asupra directiilor de dezvoltare a copiilor, in scopul de a-i orienta scolar
si profesional in cunostinta de cauza;
• directorilor de scoli, de a controla profesorii, plecand de la standardele asupra carora s-a cazut de
acord, de a identifica scaderi in activitatea scolii;
• societatii, de a se informa asupra modificarilor aparute in cerintele si dezideratele tinerei generatii.
In concluzie, se poate aprecia ca, principalele atributii ale evaluarii constau in masurarea eficientei
si autoreglarea procesului de invatamant, profesorii putand controla achizitiile scolare, elevii luand
cunostinta de reusitele si progresele lor, iar comunitatea de a se informa asupra directiei in care evolueaza
scoala si orientarii tinerei generatii. In acest sens, se vorbeste despre evaluarea eficientei invatamantului,
dar este la fel de necesar, sa fie asigurata eficienta evaluarii. Acest ultim aspect are o importanta
deosebita, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la
autocontrol/autoevaluare, ceea ce sustine in plan mai larg trecerea de la determinare si tutela la o
autodeterminare motivata permanent.
Evaluarea initiala, prin care se stabileste nivelul de pregatire al elevului la inceputul unei perioade
sau etape de lucru, la inceputul unei teme mari, capitol, precum si conditiile in care acesta se poate integra
in programul de instruire.evaluarea initiala, care se realizeaza la inceperea unei noi etape de studiu. Are ca
obiectiv diagnosticarea nivelul de pregatire la inceputul anului, la inceputul predarii unei discipline,
pentru a se cunoaste de unde se va porni, ce trebuie perfectionat. Se folosesc baremuri minimale.
5
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE
Bădălan Mariana Cristina

Liceul Tehnologic “Constantin Filipescu” , Caracal
Matematică, clasa a VI-a
Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din
perspectiva informaţiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în
raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe drecuperare).
Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi,educatorii, reuşim să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare,
care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de
la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra
în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare
propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în
timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise), concluziile evaluării fiind
premisa pentru progresele ulterioare.
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real
progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului.
Evaluarea inițială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice. Indeplinește
funcția de diagnosticare, precum si o funcție predictivă, oferind informații cu privire la condițiile in care
elevii vor putea rezolva sarcinile de invățare ale noului program.
Rezultă că datele oferite de evaluarea inițială contureaza trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze in planificarea activității pentru etapa următoare a activității didactice:
· proiectarea activității viitoare din perspectiva adecvării acesteia la posibilitățile de care dispun
elevii pentru realizarea sarcinilor noului program;
· conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;
· aprecierea necesității de a iniția un program de recuperare pentru intreaga clasă, când se constată
rămâneri in urmă la invățăatuă care ar putea impiedica desfășurarea eficientă a activițătii;
· adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.
Evaluarea inițială se realizează la inceputul unui ciclu de invățămant, la inceputul unui an școlar,
dar și în condițiile in care educatorul preia spre instruire și educare un colectiv de elevi al cprui potențial
nu-l cunoaște.
Evaluarea inițială oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta
a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de
rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor;
- selecția riguroasă a conținutului învățarii;
- utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
6
intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
Evaluarea predictivă nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor deoarece își propune, de cele
mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării
inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea
încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în direcția realizării planului individualizat de
învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea
supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile
de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea
excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând
seama de prevederile curriculumului pentru învățământul gimnazial și pentru ca aceasta să reflecte cât
mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Importanța evaluării inițiale este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să
previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare prevenirea și controlul sau
monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente
și prompte din partea cadrului didactic. Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai
atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc
acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l
în consecință”.
BIBLIOGRAFIE:
Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
Educațional, București, 1998.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
7
Importanța evaluării Inițiale: Metode și tehnici
Prof. înv. primar: Banu Georgeta-Mioara

Școala Gimn. ”Prof. Dr. Ioan Cerghit” Hârseni, jud. Brașov
Clasa pregătitoare
Din perspectiva abordării curriculare şi sistemice a procesului de învăţământ, evaluarea face parte
integrantă dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în strânsă corelaţie cu celelalte activităţi prin care se
realizează procesul de învăţământ, cu predarea şi învăţarea. Pe de altă parte, metodele, tehnicile şi
instrumentele de evaluare nu pot fi disociate de celelalte variabile ale evaluării: obiectul evaluării (ce se
evaluează), criteriile/ obiectivele educaţionale, strategiile evaluative etc. Toate acestea sunt ca elementele
unui puzzle: pentru a-i înţelege sensul, trebuie să-i ordonezi părţile!
Evaluarea este, din toate punctele de vedere, un „rău” absolut necesar: folosită corect şi principial,
pe baza unor criterii prestabilite, ea poate oferi un important feedback atât profesorului şi cât elevului,
devenind un element motivaţional esenţial. Nu trebuie să uităm totuşi că focalizarea exagerată pe
evaluare, în procesul instructiv-educativ, ne poate face să ignorăm aspecte sensibile ale acestuia, care nu
se pot măsura uşor. Cu toate acestea, procesul de evaluare este absolut necesar.
Strategia de evaluare iniţială este deci, necesară „la începutul unui oricărui program de instruire –
ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu,
Evaluarea în procesul didactic, EDP, 2007, p. 117).
Funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt complementare.
Funcţia diagnostică vizează cunoaşterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoştinţele (de bază;
deprinderile, strategiile cognitive de bază) şi posedă capacităţile (competenţele) necesare angajării lor, cu
şanse de reuşită, într-un nou program, reuşită susţinută în plan atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial
– superior). Implică evidenţierea calităţii procesului de învăţământ realizat anterior, care trebuie
confirmată şi perfecţionată pe o linie ascendentă sau remediată, prin conceperea unui plan de
recuperare/remediere.
Funcţia prognostică/predictivă vizează acţiunile profesorului realizate în raport de diagnoza
stabilită, acţiuni bazate pe condiţiile probabile ale desfăşurării noului program, care permit anticiparea
rezultatelor prin: obiectivele construite (specifice, concrete); demersul didactic propus la nivel de
conţinuturi de bază (corespunzătoare obiectivelor); metode de instruire, avansate în raport de posibilităţile
de învăţare ale elevilor, de ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de învăţare, asigurate în
plan didactic şi psihologic.
Există mai multe modalităţi prin care se poate face evaluarea inițială: harta conceptuală,
investigaţia, chestionarul, testele, dar și observarea sistematică a elevilor, în special la clasa pregătitoare.
Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic, nu în termeni de performanţe
certificate (prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevilor, a
resurselor lor cognitive şi noncognitive necesare integrării în activitatea care urmează a se desfășura.
În concluzie, putem spune despre evaluarea inițială că este o activitate mult mai complexă decât
lasă să se înţeleagă metafora „Când aud de evaluare, îmi scot creionul roşu”. Fără îndoială că un creion
roşu sugerează atât elevilor cât şi profesorilor activitatea de evaluare, dar a evalua înseamnă mult mai
mult. În contextul evaluării actuale, respectarea câtorva reguli este esenţială în activitatea fiecărui
evaluator:
 săgestioneze în mod optim procesul de predare – învăţare, raportându-se la ceea ce a constatat în
urma evaluării inițiale;
 săş tie de fiecare datăcare este utilitatea activităţ
ii de evaluare;
 săconfrunte ceea ce observăcu ceea ce aşteaptă de la elev;
 săcomunice, prin intermediul unor instrumente, rezultatul acestei mă sură tori, apoi săia decizii
care să vină în sprijinul elevului.
8
BIBLIOGRAFIE:
1. Radu, I. - Evaluarea în procesul didactic, EDP, București, 2007.
2. Stoica, A. - Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2003.
3. Manolescu, M. - Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura
Meteor Press, 2006;
9
Importanța Evaluării Inițiale: Metode și tehnici
Profesor învăţământ primar: Bartha Eva

Școala Primară Iștihaza
Domeniul Limbă şi Comunicare, CP-I-III-IV
dat, oferind soluţii de perfecţionare actului didactic.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire; identifică nivelul achiziţiilor
preşcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa următoare.
Evaluarea initială oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Ea nu
își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă
raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor
şi eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate
criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului, pornind
de la obiectivele propuse.
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-
l”. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
- Formularea itemilor;
- Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
- Fixarea punctajului pentru fiecare item;
- Stabilirea unei scări de apreciere;
- Centralizarea rezultatelor în grafic.
Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă, deoarece poate fi
desfășurată nu numai la începutul anului școlar, ci și la mijlocul sau sfârșitul lui, atât înaintea unor teme,
cât și în orice moment al ei. Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor
elevilordeoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă şi Comunicare la școlile cu predare în

limba maghiară :
-tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare;
- interviul ( tehnica discuţiei);
- verificarea realizată pe baza unui suport vizual;
- verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire;
- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente,
fapte, situaţii, prezentate oral.
probe scrise – fişe de lucru
-complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului;
- grila de evaluare / autoevaluare;
- fişa de evaluare individuală;
10
- portofoliul.
-interactive: - piramida;
- ghicitorile;
- tehnica fotolimbajului;
- ciorchinele,
- examinarea povestirii;
- turnirul întrebărilor;
- R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.)
Prin cercetarea pedagogică desfăşurată la clasă am pus în evidenţă rolul îmbinării strategiilor de
evaluare tradiţionale cu cele complementare/alternative, în ajutarea elevului, în pătrunderea şi dezlegarea
tainelor cărţilor, pentru a putea face corelaţii cu propriile experienţe de viaţă, ducând la dezvoltarea
imaginaţiei creatoare, a gândirii, inteligenţei, intereselor, atitudinilor.
Am pus în evidenţă, de asemenea, faptul că formele variate de muncă cu elevii, de măsurare şi
apreciere a rezultatelor muncii, îi atrag pe elevi mai mult, îi determină să muncească cu conştiinciozitate,
îi fac mai receptivi şi astfel cunoştinţele însuşite sunt durabile şi pot fi aplicate în situaţii variate.
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și Pedagogică
București, 1981.
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,
EDP.;
,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House.
11
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE
Prof.înv.primar Ramona Beldiman

Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu ,, Cluj-Napoca/Cluj
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a procesului
de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de
complementaritate,determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.Evaluarea inițială oferă elevului și
profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate
și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor
globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare
(apreciere).Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să
fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor
enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care
implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber și în
mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii au
pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel aprecia că ”ceea ce influențează cel mai mult
în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea
inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de tratarea diferențiată a elevilor,
selecția riguroasă a conținutului învățarii, utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să
antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă, îmbinarea
eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
elevilordeoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea
inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program
de recuperaresau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării
următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou
proces.Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, se evidențiază reușitele elevilor până în acel
moment. Aceste reacții contribuie la creșterea încrederii în forțele proprii și catalizează energii noi în
direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care
pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis
într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor
șiexplorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna trebuie aleși cu
mare atenție itemii care alcătuiesc evaluarea inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru
învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe
care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu atât
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
procesului de evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a
elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O
evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului,
cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului. Procesul evaluativ își
îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze
nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în
funcție de reacțiile celuilalt.
12
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
Pedagogică București, 1981.
13
Educatoare: Bihari Katalin Noémi

GPN. Aita Mare grupa mare „Napraforgó”
La începutul fiecărui an şcolar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date pentru
cunoaşterea fiecărui copil.
Metodele utilizate de educatoare sunt:
• observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic, consemnarea
în protocoale individuale sau fişe psiho-pedagogice
• dialogul cu copilul şi cu părinţii pentru cunoaşterea dezvoltării psiho-fizice, a nivelului de 5
cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor. În timpul anului şcolar se realizează în mod implicit o evaluare
continuă a nivelului de cunoştinţe şi deprinderi prin oportunităţile oferite de regimul zilnic, fişele de
evaluare, observaţie zilnică prin convorbiri, studiul produselor activităţii. Observarea copiilor în timpul
regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică, de durată a conduitei în situaţii variate.
Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor,
interpretarea acestora din punct de vedere psihopedagogic. Convorbirea este un dialog între educator şi
copil după un plan de întrebări, urmând consemnarea răspunsurilor şi interpretarea lor. Testul este o probă
standardizată care furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri. Studiul produselor
activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a aptitudinilor, a
motivaţilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, modelaje ş..a.
La sfârşitul anului şcolar şi la finele unui ciclu se impune o evaluare atentă, detaliată a copiilor
pentru a stabili programul următor, sau pentru a finaliza fişele psihopedagogice de acces în şcoala
primară. Pentru acest scop se planifică o perioadă de circa două săptămâni de evaluare finală. Fiecare tip
de activitate şi fiecare categorie de activităţi comune are forme şi metode specifice. În povestiri,
repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoaşterea unor scene din poveşti, ordonarea lor cronologică,
recunoaşterea unor obiecte, fiinţe, lucruri. La activităţile de educaţie plastică şi activităţile practice
evaluarea se realizează chiar prin analiza creaţiilor; la educaţie muzicală sau la artă dramatică se pot
organiza serbări sau spectacole pentru părinţi, iar la activităţile de educaţie pentru societate se propun
acţiuni de curăţenie, ordine, autogospodărire, îngrijirea spaţiilor verzi sau împodobirea sălii (în care pot fi
evaluate contribuţiile fiecărui copil). De asemenea, la educaţie fizică se aplică probe de motricitate, forţă,
rezistenţă, îndemânare specifice vârstei. Contribuţia jocurilor şi a activităţilor alese, a opţionalelor şi
extinderilor se evaluează împreună cu cea a activităţilor comune, deoarece este dificil să determinăm cât
din performanţele copiilor se datorează fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei
activităţi preşcolarii să-şi îmbunătăţească rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de comun
acord. Astfel, prin toate aceste forme de evaluare şi metode de apreciere a rezultatelor, preşcolarii devin
treptat capabili să se autoaprecieze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziţii noi au, dar şi ce
lipsuri trebuie compensate.
De asemenea părinţii preşcolarilor vor putea afla rezultatele evaluării prin întâlniri periodice, prin
scrisori tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fişe, felicitări, tablouri
confecţionate de ei, sporind astfel preocuparea acestora pentru munca educativă şi conţinutul
informaţional vehiculat de educatori şi atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educaţie.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. În grădiniţă sunt
utilizate următoarele strategii şi forme de evaluare: Evaluarea formativă (continuă) este indisponsabilă
înr-o pedagogie a formării centrate pe copil. Rezultatele se raportează, după fiecare secvenţă, la obiective,
cu scopul de a înregistra lacune, greşeli sau a confirma eficienţa învăţării. Evaluarea formativă ajută la
prevenirea unor distorsiuni în învăţare, provenite din surse afective (nesiguranţă, încredere nejustificată,
indiferenţă). Evaluarea formativă are implicaţii atât în activitatea educatoarei/institutorului, cât şi în cea a
copilului. Funcţia diagnostică şi prognostică sunt valorificate pentrul copil în stabilirea caracteristicilor
viitorului program instructiv-educativ. Copilul va învăţa mai eficient dacă beneficează de rezultatele
evaluării, şi le asumă parţial ca autoevaluare, dacă înţelege semnificaţia evaluării. Este o evaluare
continuă, ea evită ruperea procesului de învăţare sau reluarea unor trasee lungi (greşit parcurse), printr-o
învăţare conştientă de obiectivele, desfăşurarea şi rezultatele sale (feed-back). Evaluarea este necesară
14
după fiecare secvenţă semnificativă a învăţării, fără care nu se poate înainta în proces. Chiar dacă cere un
consum mare de timp, frecvenţa evaluării nu poate fi prea mare. Evaluarea formativă se mai
caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor sale cu activitatea trecută şi cu cea viitoare. Astfel,
este o evaluare sumativă repetată, de sancţionare a copiilor 3 care nu obţin performanţe în timp, cu scopul
de a cultiva încrederea în propriile capacităţi de reuşită în învăţare. Evaluarea sumativă este tipul de
evaluare prin care se constată nivelul de performanţă atins în raport cu anumite exigenţe de formare care
au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învăţare sau care se formulează abia în momentul
evaluării. În grădiniţă putem vorbi de evaluare iniţială în momentul venirii copilului în instituţie şi
evaluare finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fişa psiho-pedagogică finală (profil
de personalitate, inventar de cunoştinţe, interese şi posibilităţi de învăţare) pentru a se recomanda
înscrierea la şcoală
Evaluarea preşcolarilor este dificilă şi permite doar prognoze pe termen scurt, dar este importantă şi
necesară pentru educator şi copii pentru cunoaşterea nivelului atins în dezvoltarea personalităţii, care este
departe de cristalizare, pentru individualizare şi eficienţă în activitate.
15
EVALUAREA INIȚIALĂ - NECESITATEA ȘI
IMPORTANȚA EI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. înv. primar: Bora Ana-Maria

Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, Bistrița
Învățământ primar, clasa pregătitoare
perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu
raportarea la bareme de evaluare.
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.
de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială, formativă și sumativă) sunt în relație de
complementaritate, determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a
inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată
a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățării; utilizarea a acelor metode și procedee didactice care
să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel
moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în
pot face obiectul schimbării, cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis
într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și
explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
Evaluarea în general, deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare
inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul
căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
La clasa pregătitoare se poate folosi observarea ca metodă de evaluare. Aceasta (înţeleasă aici ca
metodă de cunoaştere a elevului sub diverse aspecte) poate fi folosită şi ca metodă de evaluare, cu
condiţia să respecte aceleaşi cerinţe psihopedagogice, ca şi în cazul unei cercetări (investigaţii) pe o temă
dată: să aibă obiective clare (exemplu: stimularea interesului elevilor pentru o anumită disciplină;
ameliorarea rezultatelor şcolare; creşterea caracterului aplicativ al predării şi învăţării); să se efectueze
sistemtic, pe o perioada mai îndelungată (semestru sau an şcolar); să se înregistreze operativ, într-o fişă
specială sau într-un caiet, rezultatele observării.
16
Obiectul observării îl constituie: activitatea elevilor, comportamentul lor, produsele unor activităţi
realizate în conformitate cu cerinţele programelor şcolare sau combinaţie a lor. Rezultatele observării vor
fi comparate cu rezultatele la învăţătură, în urma unor analize calitative şi cantitative (matematice şi
statistice).
În mod deosebit, prin observarea sistematică a comportamentului şi activităţii elevilor, se evită, atât
supraestimarea unor elevi ca urmare a impresiei bune create despre ei, cât şi subestimarea celor despre
care există o impresie proastă.
În toate cazurile însă, valoarea observării depinde de rigoarea cu care este făcută şi de competenţa
evaluatorului.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât dascălul cât și
școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T., ”Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului”, Editura Didactică și
Radu, I. T., „Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
17
Evaluarea în învățământ - strategii, funcții, tehnici
Prof. Vasilica Carmen BORȘ

Școala Gimnazială Moțca, Județul Iași
Învățământ primar , clasa a IV a B
Evaluarea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă operaţională fundamentală a
procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă. În
perspectiva corelaţiilor sistemice dintre predare-învăţare-evaluare, evaluarea ne informează despre
eficienţa strategiilor şi metodelor, de predare-învăţare dar în acelaşi timp asupra corectitudinii stabilirii
obiectivelor operaţionale şi a măsurii în care acestea se regăsesc in rezultatele şcolare. Evaluarea este
considerată o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a
cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente
adecvate scopului urmărit. Metodele de evaluare sunt împărţite în două categorii: metode tradiţionale de
evaluare şi metode alternative sau complementare de evaluare. Evaluarea tradiţională: constată, compară
şi judecă. Este aproape exclusiv centrată pe individ (elevul) şi apreciază conformitatea cunoştinţelor
redate Avem trei categorii de metode tradiţionale de evaluare: probele orale, probele scrise şi probele
practice. Evaluarea modernă evaluează indivizii în raport cu o normă. Dar această normă de referinţă,
precum şi criteriile de apreciere sunt clar formulate, cunoscute şi de către evaluator şi de către evaluat. În
plus, evaluarea se sprijină pe instrumente elaborate cu grijă, în funcţie de obiectul şi obiectivul evaluării.
Metodele de evaluare moderne sunt: portofoliul, proiectul, investigaţia, observarea sistematică a activităţii
şi comportamentului elevilor şi autoevaluarea.
Tehnicile de evaluare, analizate dintr-o perspectivă curriculară, au valoarea unor procedee
didactice integrabile în cadrul oricărei metode / strategii de instruire. Prin mecanismele de conexiune
inversă declanşate aceste procedee stimulează perfecţionarea permanentă a activităţii de predare-
învăţare-evaluare. Avem în vedere tehnicile de evaluare prin: chestionare, lucrări scrise, lucrări
practice, scări de apreciere, teste de cunoştinţe, examene (vezi Nicola, Ioan, 1996, pag.402-407).
Evaluarea prin teste de cunoştinţe reprezintă un procedeu integrabil în cadrul activităţii didactice în
diferite momente ale desfăşurării acesteia. Acest procedeu valorifică un ansamblu de probe standardizate
la nivelul: conţinutului, condiţiilor de aplicare, criteriilor etalonate pentru evaluarea rezultatelor.
Testele de cunoştinţe, care au un caracter psihopedagogic, vizează măsurarea-aprecierea unor
situaţii specifice procesului de învăţământ, relevante atât la nivelul dimensiunii sale structurale (plan,
programe, manuale) cât şi la nivelul activităţii concrete de predare-învăţare-evaluare. În ambele cazuri,
testele de cunoştinţe asigură elaborarea unor decizii de ameliorare – ajustare –restructurare a procesului
de învăţământ, în general, a activităţii didactice, în mod special. Aplicabilitatea testului de
cunoştinţe reprezintă capacitatea acestuia de a putea fi administrat şi valorificat în diferite condiţii
pedagogice şi sociale. Această capacitate evidenţiază importanţa: informaţiei testate, raportului
dintre conţinutul-forma testului şi vârsta elevilor; timpului necesar pentru administrarea, cotarea şi
interpretarea finală a testului. Elaborarea testului de cunoştinţe evidenţiază importanţa itemilor care
reprezintă cele mai mici unităţi de conţinut alese în concordanţă cu obiectivele operaţionale asu-mate
conform programei şcolare. Pentru realizarea unui obiectiv operaţional pot fi propuşi mai mulţi itemi sau
poate fi propus un singur item.
Tipurile/strategiile de evaluare pedagogică reflectă modalitatea de integrare a operaţiilor
de măsurare-apreciere-decizie în activitatea didactică:
a) Evaluarea iniţială b) Evaluarea sumativă c) Evaluarea continuă/permanentă
Evaluarea inițială angajează operaţiile de măsurare-apreciere-decizie, la începutul activităţii de
instruire (lecţie, capitol, semestru, an / ciclu de învăţământ), în vederea cunoaşterii nivelului
psihopedagogic real al colectivului de elevi / elevului, exprimat în termeni de performanţe şi competenţe
actuale şi potenţiale.
Evaluarea iniţială realizează, două funcţii:
Funcţia diagnostică. Vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi posedă
capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program. În consecinţă, îndeplineşte atât
o funcţie diagnostică, precum şi prognostică.Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele cunoştinţe şi
capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe. Ceea
18
ce interesează nu este aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, ci cunoaşterea
potenţialului de învăţare, a premiselor „cognitive“ şi „atitudinale“ (capacităţi, interese, motivaţii) necesare
integrării în activitatea care urmează. În consecinţă, sub raportul obiectului evaluării, are caracter selectiv,
indicând condiţiile în care elevii ar putea asimila noile conţinuturi.Uneori evaluarea iniţială poate
demonstra necesitatea conceperii unei subsecvenţe de recuperare a ceea ce elevii nu stăpânesc
satisfăcător, pentru reamintirea unor conţinuturi sau chiar reînvăţarea acestora.
Funcţia prognostică se exprimă în faptul că sugerează profesorului condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele evaluării, se pot
stabili: obiectivele programului următor (cel puţin sub raportul oportunităţii şi al nivelului lor),
demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de
desfăşurare a procesului de instruire. A gândi o acţiune înseamnă, de fapt, a stabili o manieră de a acţiona.
Compararea strategiilor enumerate pune în evidenţă existenţa unor note comune şi a unor trăsături
specifice. Astfel, toate aceste strategii:
 au ca obiect rezultatele şcolare obţinute într-un interval de timp definit;
 se realizează prin aceleaşi metode de verificare, chiar dacă alcătuirea probelor poate prezenta note
distinctive de la o strategie la alta, sau folosirea diferitelor metode înregistează o frecvenţă diferită;
 îndeplinesc, în general, aceleaşi funcţii: constatativă, diagnostică, prognostică, ameliorativă, cu
accente pe unele din acestea.
Bibliografie:
1. Cerghit, I. – Metode de invatamant, E.D.P., Buceresti, 1998
2. Cretu, C. – Curriculum diferentiat si personalizat,Iasi, Polirom,1998
3. Joita, E. – Eficienta instruirii, E.D.P., Bucuresti,1999
4. Neacsu, I. – Instruire si invatare, E.D.P., Bucuresti, 1999
5. Neacsu, I.- Metode si tehnici de invatare eficienta, Ed. Militara, Bucuresti, 1990
6. Nicola, I. – Tratat de pedagogie scolara, E.D.P., Bucuresti,1996
7. Paun, E. – Scoala – o abordare sociopedagogica, Iasi, Polirom, 1998
19
Importanţa evaluării iniţiale : metode şi tehnici
Prof.înv. primar Chiriac Manuela

Școala Gimnazială nr.1 Slobozia- Conachi
Învăţătoare, clasa pregătitoare
receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,dar și a
situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și
pe grupe).
șiexplorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare
atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru
cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
BIBLIOGRAFIE:
20
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN GIMNAZIU
PROF.MATEMATICĂ CIOARA CORALIA CODRUȚA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 TĂMAȘDA
Pornind de la definiția evaluării educaționale ca fiind “activitatea didactică prin care se măsoară
randamentul școlar”,ne putem da seama de faptul că evaluarea are ca scop aprecierea nivelului de
cunoștințe și deprinderi ale elevilor la momentul efectuării ei.
Evaluarea inițială este evaluarea realizată la începutul unui ciclu de instruire (ciclu primar,gimnazial
sau liceal)sau a unui an școlar.Ea este de o importanță majoră,deorece având printre altele și funcție
constatativă este fundamentul de plecare al activității didactice în noua etapă de învățare ceea ce îi
conferă funcțiile diagnostică și prognostică concretizate în deciziile adaptării curriculare la nivelul impus
de rezultatele evaluării.De asemenea evaluarea inițială ca și orice alt tip de evaluare are funcție educativ-
motivațională deoarece îi oglindește elevului nivelul cunoșințelor sale ajutându-l să-și ridice gradul de
autocunoaștere și motivându-l să studieze pentru a obține performanțele dorite.
Având în vedere că în procesul de învățare avem două personaje cu roluri principale: profesor și
elev trebuie să menționăm faptul că evaluarea inițială este la fel de importantă pentru ambii,ea având ca
feedback reglajul și autoreglajul activității ulteioare pentru fiecare dintre ei.
În funcție de materia la care se aplică evaluarea inițială ea poate fi de mai multe feluri:
-orală
-scrisă
-probe practice
Alegerea metodei aparține proesorului,dar de obicei,datorită numărului mare de elevi dintr-o clasă
este preferată evaluarea scrisă,deoarece ea permite ca într-un timp mai scurt să fie evaluați elevii cu
aceleași întrebări și deci același grad de dificultate,conferind evaluării un caracter obiectiv prin corectarea
și notarea după un barem anterior stabilit.Din punct de vedere al elevilor această metodă de evaluare oferă
avantajul lucrului în ritmul popriu și înlătură tracul ascultării individuale la tablă , care cel mai adesea
influențează negativ performanțele celui examiat.
Ca și dezavantaje ale metodei ar fi feetbackul mai slab,erorile și răspunsurile incomplete fiind
corectate abia ulterior, la o anumită perioadă de la momentul elaborării lucrării.
În alcătuirea probei scrise (a testării inițiale) este de preferat să se îmbine mai multe tipuri de itemi
pentru a se putea obține o imagine cât mai fidelă a cunoștințelor și deprinderilor elevului.
Așa cum construirea unei case are nevoie de o temelie adaptată condițiilor specifice zonei unde este
construită tot la fel clădirea unor cunoștințe solide,durabile în timp în orice domeniu al educației are
nevoie de cunoașterea fundamentului de la care se pornește pentru a putea proiecta activitatea de învățare
în conformitate și armonie cu fundamentul existent și valorifica la maxim potențialul elevului cu scopul
de a atinge asfel performanța dorită stabilită în mod realist pentru fiecare elev în parte.
21
Educatoare: Ciochină Andrada-Victoria

Grădiniţa cu P.P.Nr.19 – Grădinița cu P.N.Nr.2 – structură școlară, Sibiu
Nivel I - Grupa mică ,,Buburuzele”
Perioada de evaluare iniţială a cuprins toate secvenţele zilnice: ADP, ALA, ADE. Am vizat
identificarea cunoştinţelor deţinute de preşcolari, a deprinderilor şi priceperilor şi cunoaşterea
capacităţilor de învăţare, în vederea reglării demersului didactic din perioada următoare.
Obiectivele prioritare ale acestui demers au fost:
• socializarea şi integrarea în grupă a copiilor nou veniţi şi coeziunea grupului;
• aplicarea unor măsuri ameliorative pentru unii preşcolari, concretizate într-un plan de sprijin şi
recuperare, într-un plan de dezvoltare individualizat pentru copiii cu tulburări de limbaj cât şi cu activităţi
suplimentare pentru copiii supradotaţi.
Algoritmul de elaborare a itemilor :
Primul pas în stabilirea itemilor evaluării a fost acela de a identifica scopul şi obiectivele evaluării,
apoi să identificăm etapa şi tipul de evaluare adecvat,conţinutul adecvat obiectivelor şi pe cine evaluăm.
Am selectat metodele şi procedeele, instrumentele de evaluare. În continuare, am identificat normele sau
criteriile de evaluare şi ,,pragul de reuşită”, acesta din urmă reprezentând ceea ce se consideră a fi nivelul
minimal de reuşită al unei sarcini date, definit prin raport la un nivel de performanţă determinat ca
acceptabil, la care se consideră că cel evaluat a atins un anumit obiectiv de conţinut. În final am construit
itemii şi probele, am stabilit corelaţia dintre itemi, obiective şi descriptorii de performanţă. Am pus în
aplicare probele, iar la finalizarea acestui proces complex am analizat rezultatele , am întocmit un raport
pentru a putea compara tipurile de evaluare viitoare.
Itemii pentru evaluare au fost:
ITEMI EVALUARE INIŢIALĂ
DLC:
-să pronunţe corect sunetele limbii române;
-să fomuleze propoziţii simple corecte din punt de vedere gramatical;
-să recite poezii scurte cu respectarea intonaţiei, ritmului şi a pauzei.
DS:
-să sorteze obiectele după un criteriu dat(mărime, culoare);
-să numere în limitele 1-3;
-să compare grupele de obiecte prin asociere globală;
-să denumească părţile componente ale propriului corp;
-să recunoscă câteva obiecte de îmbrăcăminte;
-să recunoască plante şi animale, obiecte de uz casnic.
DOS:
-să cunoască norme elementare, de convieţuire în grup (formule de politeţe, reguli ale clasei,etc.);
-să redea diferite obiecte folosind tehnici specifice activităţii practice (rupere, mototolire, îndoire,
înşirare):
DEC:
-să reproducă după model
-să recunoască culorile primare
-să utilizeze corect instrumentele de lucru în redarea unor teme şi materiale pentru modelaj;
-să interpreteze expresiv cântece scurte;
-să cânte la semnal;
-să execute mişcări sugerate de textul cântecului;
DPM:
-să execute corect mişcările diferitelor segmente ale corpului;
-să execute corect deprinderi motrice de bază ( mers,alergare, săritură);
22
Concluziile desprinse în urma evaluării iniţiale m-au ajutat la realizarea predicţiei-stabilirea
coordonatelor esenţiale ale activităţii viitoare, a obiectivelor, la alegerea strategiilor adecvate pentru
obţinerea performanţelor care s-a oglindit în proiectarea didactică.
La activităţile din Domeniul estetic şi creativ precum şi la cele din Domeniul psihomotric au
dovedit procentual cea mai mare atingere a comportamentelor vizate.
În privinţa limbajului şi comunicării, am sesizat necesitatea corectării vorbirii unor copii, a
exprimării lor verbale. În această privinţă am apelat la logopedul grădiniţei şi împreună am stabilit
strategii de ameliorare şi corectare. Am folosit pentru a le dezvolta şi forma abilităţi de comunicare
metode interactive.
Activităţile din cadrul Domeniului om şi societate au vizat dezvoltarea muşchilor mici ai mâinilor,
dobândirea dexterităţii în realizarea temelor, de aceea am pus accent pe desfăşurarea jocurilor ce vizau
comportarea în diferite situaţii, ştiind că majoritatea copiilor au acest comportament în curs de dezoltare.
În general, am desprins ideea de a aborda munca în echipă, pe grupuri mici, chiar individual acolo
unde este nevoie. Utilizând metode activ-participative dar şi cele de dezvoltare a gândirii critice am
urmărit dezvoltarea flexibilităţii şi originalităţii în activităţile derulate.
23
Prof.înv.preș.Codreanu Andreea Mădălina

Grădinița cu P.N.Ianca, jud.Brăila
In reforma educationala intreprinsa in momentul de fata in invatamant, importanta activitatii de
evaluare devine din ce in ce mai accentuata , deoarece permite cadrului didactic sa aprecieze gradul in
care au fost atinse obiectivele procesului de invatamant , precum si dificultatile acestuia.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de conceptii, principii si tehnici referitoare la masurarea si
aprecierea rezultatelor scolare si a procesului didactic .
In invatamantul prescolar actul de evaluare pastreaza caracteristicile evaluarii
activitatiididactice, avand drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor
,dobandite de copii in cadrul actului educational .In acelasi timp ,evaluarea urmareste si aspectele
formative ale muncii educatoarei ,concretizata in atitudinile si comportamentele dobindite de copilul
prescolar prin procesul de invatamint
Din perspectiva momentului efectuarii si a modului de interpretare a datelor cu relevanta in
desfasurarea procesului didactic , se contureaza utilizarea in invatamintul preprimar a urmatoarelor de
evaluare : - evaluare initiala – predicativa ; - evaluare cumulativa- sumativa ; certificata, - evaluare
formativa- continua.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire si identifică nivelul
achiziţiilor preşcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor
atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare.
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe baza
informaţiilor evaluării iniţiale cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a
unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi
modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului, pornind de la
obiectivele propuse.
Evaluarea initiala – se realizeaza la inceputul anului scolar ,in momentul initierii unui program de
instruire ,si are rol de a stabili nivelul de cunostinte , priceperi si deprinderi, de a cunoaste capacitatile de
invatare ale copiilor.concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei –
stabilirea coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor adecvate
pentru obtinera performantei copiilor, ritmul de parcurgere a continuturilor, deci premisa pentru eficienta
procesului de invatamint prescolar viitor,care se va oglindi in planificarea semestriala.Datele obtinute la
acest tip de evaluare ajuta la conturarea activitatii didactice in trei planuri :
- stabilirea modului adecvat de predare a noului continut ;
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru intreaga grupa de copii ;
- aplicarea unor masurirecuperatori pentru unii copii din grupa ,fie de sprijin si recuperare, fie
activitate suplimentara pentru copiii spradotati.
Educatia moderna ne obliga sa schimbam relatia cu copiii si relatiile dintre copii promovand
sprijinul reciproc si dialog constructiv prin noi strategii, ”accesand” metode interactive in cadrul
procesului instructiv- educative incercam sa introducem prescolarii intr-o aventura a cunoasterii in care
copilul e participant activ pentru ca el intalneste probleme, situatii complexe pentru mintea lui de copil,
dar in grup, prin analize si dezbateri, descopera raspunsurile la toate intrebarile, nelamuririle si sarcinile
de invatare. Educatoarea trebuie sa-si manifeste entuziasmul pentru fiecare reusita a copiilor, astfel ii
pregateste si motiveaza pentru urmatoarele sarcini de invatare. Deseori se spune ca acei copii cu o
educatoare creativa ii vor urma modelul si vor fi la fel de creativi. Profesorii nu trebuie doar sa
instruiasca, ci sa si educe. A educa inseamna a folosi mijloace adecvate pentru a dezvolta inteligenta si
personalitatea, iar a instrui inseamna a pune pe cineva in posesia unor cunostinte noi. Obiectivele generale
tin de educatie, obiectivele speciale, de instruire. Inainte de inceperea anului scolar, educatoare, trebuie sa
precizeze obiectivele ce urmeaza a fi atinse. Daca profesorul/educatoarea nu are o constiinta vie a
obiectivelor, daca nu si le-a insusit, ii raman foarte putine sanse sa le infaptuiasca. Intocmai unei liste cu
obiectivele care trebuie urmarite, il ajuta pe profesor atunci cand isi pregateste activitatea, cat si in
urmarirea itemilor de evaluare. Evaluarea este menita sa furnizeze informatii necesare”reglarii’
24
si”ameliorarii’ activitatii, printr-o gama extinsa de metode de evaluare, cum ar fi metode traditionale
(evaluari orale, scrise, probe practice etc), cat si metode moderne (observarea sistemica a
comportamentului elevului fata de invatare, fata de activitatea scolara, portofoliul, proiectul, investigatia,
autoevaluarea). Aceste metode se pot completa unele pe altele. Evaluarea traditionala poate avea avantaje
cat si dezavantaje. Avantaje: - se realizeaza o comunicare deplina intre cadrul didactic si copil,
dezvoltarea capacitatii de exprimare orala, creeaza posibilitatea unei profunde cunoasteri in timp a
copiilor, modul de exprimare, logica expunerii; iar pentru evaluarea scrisa(prin fise) - se pune mai bine in
evident capacitatea de gandire, ofera posibilitatea de a expune nestanjeniti rezultatele/ceea ce au invatat.
Dezavantaje: obiectivitatea evaluarilor de acest tip este influentata de gradul diferit de dificultate a
intrebarilor formulate, de la un copil la altul, se realizeaza o ascultare prin sondaj, iar pentru evaluarea
scrisa: momentul corectarii si validarii rezultatelor se realizeaza cu relativa intarziere, nu este posibila
orientarea copiilor prin intrebari suplimentare catre un raspuns corect si complet.
Calea de invatare pe care o parcurge copilul este determinata de metodele folosite, de aceea tindem
sa credem ca metodele folosite la grupa:”mozaic”, ”tehnica lotus”, ”bula dubla”, ”cubul”, ”schimba
perechea”, ”calatoria misterioasa”, ‘ciorchinele”, ”turul galeriei”, ”explozia stelara”. Cea mai folosita
metoda in activitatile noastre este”turul galeriei”. Prin intermediul acestei metode, copiii, la sfarsitul
activitatilor practice, plastice, activitatile liber alese isi pot examina unul celuilalt lucrarile si le pot
aprecia si evalua in functie de criteriile de evaluare mentionate pe parcursul activitatii. Prin folosirea
metodelor, procedeelor si tehnicilor de evaluare se urmareste - identificarea nivelului initial de pregatire
a copilului (evaluarea initiala); stabilirea volumului si calitatii cunostintelor dobandite intr-o anumita
perioada, determinarea lacunelor existente in pregatirea acestora (evaluarea sumativa); adoptarea
strategiilor didactice la situatia concreta a grupei in vederea atingerii obiectivelor propuse; motivarea
copiilor pentru obinerea unor performante superioare.
Bibliografie:
1. Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup- ghid
metodic, Editura Arves, Craiova, 2006;
2. Marin Stoica, Pedagogie și psihologie, Craiova, Editura Gh. Alexandru Gheorghe Tomșa
(coordonator), Psihopedagogie preșcolară și școlară, București, 2005.
25
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-
EDUCATIVĂ
Prof înv. primar Coroban Daniela Natalia

Școala Gimnazială Nr. 3 Stânceşti
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a
procesului de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de
complementaritate,determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
sarcinilor propuse,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor
Referitor la importanța evaluării inițiale,este bine de precizat că ea oferă profesorului și elevului
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente și de a formula cerințele
următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și
eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele
scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
 tratarea diferențiată a elevilor;

 selecția riguroasă a conținutului învățarii;
 utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
 îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).

elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea
de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării
proces.
explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare
26
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și
BIBLIOGRAFIE:

27
IMPORTANȚA EVALUĂRI INIȚIALE
-METODE ȘI TEHNICI-
Prof. înv. primar CUCULEAU-MUNTEANU ADRIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. MĂGURELE,JUD. PRAHOVA
Clasa a IV-a
Procesul de învățământ integrează o serie de activități, între care se disting și predarea, învățarea și
evaluarea.
Evaluarea didactică deține un rol important în procesul de învățământ. Aceasta are întotdeauna un
raport direct sau indirect cu progresul învățării, dar și al predării.
Evaluarea inițială oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a şcolarului, pornind de la
Ȋn conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
Metode şi tehnici de evaluare folosite în cadrul orelor de Comunicare în limba română:

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
28
Bibliografie:
EDP.;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;, Bucureşti,
Ed. Didactica Publishing House.
29
STRATEGIA DE EVALUARE INIŢIALĂ
Profesor Dicu Nicoleta, Școala Gimnazială „Ion Ciorănescu” Moroeni,

Matematică, clasa a VI-a
„Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință”. (R. Ausubel)
Evaluarea reprezintă o activitate complexă prin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate
informaţiile privind potenţialul de funcţionare, starea şi funcţionarea unui sistem, rezultatele acestora.
Informaţiile obţinute permit aprecierea în baza unor criterii prestabilite şi fundamentarea deciziilor ce
urmează a fi adoptate în scopul îmbunătăţirii rezultatelor şi funcţionării sistemului.
Evaluarea iniţială, la începutul lecţiei/ unității/secvenței de învățare, implică operaţia de măsurare
a rezultatelor activităţii de învăţare realizată anterior de elevi (efectuarea sarcinilor trasate de profesor).
Sunt vizate cunoştinţele şi capacităţile de bază, necesare activităţii care se va realiza cu clasa. Această
secvenţă trebuie foarte bine organizată în sens intensiv, operativ pentru a oferi timp mai mult etapei de
predare - învăţare-evaluare continuă.
Caracterul intensiv al evaluării iniţiale este asigurat prin îmbinarea probelor docimologice orale-
scrise-practice în contextul îmbinării modurilor de organizare a instruirii de tip frontal-pe grupe-
individual, care permit măsurarea la nivelul întregii clase. Caracterul operativ este asigurat prin folosirea
testelor de cunoştinţe, probe specializate în măsurarea exactă a rezultatelor învăţării.
La nivelul structurii de realizare a instruirii, acţiunea de evaluare, desfăşurată în contextul unei
activităţi didactice concrete, implică trei strategii de distribuite pe întreaga perioadă de timp:
-strategia de evaluare iniţială, la începutul lecţiei, cu funcţie specifică diagnostică şi prognostică;
-strategia de evaluare continuă, pe tot parcursul lecţiei cu funcţie de reglare şi auroreglare;
-strategia de evaluare finală, la sfârşitul lecţiei, cu funcţie de însumare sau de cumulare a
rezultatelor obţinute pe tot parcursul activităţii.
Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor pentru verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de
predare-învăţare, proiectate şi realizate conform conpetențelor programelor şcolare, operaţionalizate la
nivelul fiecărei activităţi de instruire.
În orice acţiune de evaluare realizată de profesor la clasă, cu ajutorul strategiilor şi al metodelor,
intervin trei operaţii principale: măsurarea (cantitativă), aprecierea (calitativă), decizia (finală, cu caracter
formal), aflate în raporturi de interdependenţă.
În funcţie de strategiile aflate la îndemâna cadrului didactic în timpul lecţiei, operaţia de măsurare,
predomină la începutul lecţiei, în contextul strategiei de evaluare iniţială / predictivă care îndeplineşte
funcţii specifice de diagnoză-prognoză. În perspectiva viitoarei activităţi didactice, evaluarea finală poate
îndeplini şi o funcţie predictivă, asigurând legătura între secvenţele unităţii de instruire (între lecţia abia
începută şi lecţia următoare programată conform planificării profesorului).
Ca exemplu, este prezentat un model test inițial, discipina matematică, aplicat la clasa a VI-a, unui
număr de 18 elevi.
30
TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ
Disciplina Matematică, Clasa a VI-a, an școlar 2017-2018
Notă: • Din oficiu se acordă 10 puncte.
• Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 45 de minute.
Partea I: Scrieţi, pe foaia de test, litera corespunzătoare singurului răspuns corect. (45 de
puncte)
(5p)1. Rezultatul calculului 7 + 8 ·9 este:
A. 135 B. 79 C. 71 D. 18
(5p)2. Se dau mulţimile A = {3,5,7,8,9} si B = {2,3,4,6,8} . Cel mai mic număr natural care
aparţine mulţimii A \ B este: A. 3 B. 2 C. 5 D. 9
(5p)3. Cifra x pentru care numărul 235 x este divizibil cu 5 poate fi:
A. 1 B. 3 C. 5 D. 7
(5p)4. Rezultatul calculului 6308 : 76 este:
A. 63 B . 76 C . 38 D. 83
(5p)5. Numărul 3,25 transformat într-o fracţie ordinară ireductibilă este egal cu:
13 3 175 325
A. B. C. D.
4 25 25 10
(5p)6. Media aritmetică a numerelor a = 5,99 si b = 3,01 este egală cu:
A. 8,5 B . 4,5 C . 4,25 D. 8,100
(5p)7. Perimetrul unui pătrat cu latura de 16 cm este egal cu:
A. 256 cm B. 64 cm C. 32 cm D. 48 cm
(5p)8. Transformând un ar în m se obţine:
2
A. 10m2 B. 100m2 C. 1000m2 D. 10000m2

2
(5p)9. Rezultatul calculului: 2,5·0,3 + 0,16 : 0,4 - 0,3 este:
A. 1,06 B. 10,6 C. 0,7 D. 7
Partea a II-a: La următoarele probleme, scrieţi pe foaia de test, rezolvările complete.(45 de
puncte)
(10p)10. Calculaţi: (130 - 013 + 52 :12017) · 103
(10p)11. Rezolvaţi, în mulţimea numerelor naturale, ecuaţia 1,5·x + 6 = 13,5 .
(10p)12. Un rezervor de forma unui cub cu latura de 4m se umple cu apă. În câte ore şi minute se va
goli acesta dacă se foloseşte un robinet prin care curg 50 l de apă într-un minut?
(15p)13. Andrei are o livadă cu meri . După ce culege merele, le pune în lăzi şi le transportă la un
depozit. În camion încap maxim 30 de lăzi. Dacă a cules 58 tone de mere, iar o ladă conţine 200 kg, aflaţi
numărul de drumuri pe care le face respectivul camion pentru a transporta întrega cantitate de mere.
COMPETENŢELE DE EVALUAT – EVALUARE INIŢIALĂ

C1. Utilizarea operaţiilor şi a proprietăţilor acestora în calcule cu numere naturale/ raţionale
pozitive;
C2. Utilizarea de algoritmi pentru divizibilitatea cu 10, 2 si 5;
C3. Identificarea şi utilizarea noţiunilor specifice teoriei mulţimilor;
C4. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematic/ limbajul ecuaţiilor, rezolvarea
problemei obţinute si interpretarea rezultatului;
C5. Alegerea formei de reprezentare a unui număr raţional pozitiv şi utilizarea de algoritmi pentru
optimizarea calculului cu fracţii zecimale;
C6. Transpunerea în limbaj specific geometriei a unor probleme practice referitoare la perimetre,
arii, volume, utilizând transformarea convenabilă a unităţilor de măsură.
În concluzie, evaluarea inițială corespunde circuitelor de conexiune inversă internă şi externă,
elaborate de profesor, cu funcţie de reglare-autoreglare permanentă a activităţii, iar prin perfecţionarea
acţiunii de evaluare, în strânsă legătură cu acţiunile de predare şi învăţare în contextul structurii de
realizare a procesului de învăţământ, la nivelul dimensiunii sale operaţionale (activitate concretă - lecţia),
elevii vor putea asigura saltul spre autoevaluare (obiectivă, cumulativă, deschisă), premisă a autoinstruirii
şi chiar a autoeducaţiei.
31
3. Bibliografia
[1]A.Dragu, S.Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, Ovidius University Press, Constanţa, 2003;
[2] C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi,1996;
[3]I.T.Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică ,RA, Bucureşti,2000;
[4]S.Cristea, Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera. Litera Internaţional, Chişinău,
Bucureşti, 2000.
32
CONCORDANŢĂ DINTRE EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA
FINALĂ A ELEVILOR
Prof. DIMA GHIORGHȚA

GRĂDINIȚA CU PP NR.20
DROBETA TURNU SEVERIN
Reforma sistemului educaţional românesc nu poate fi concepută fără reforma sistemului de evaluare
a progresului şcolar. Fără a ignora intrările în sistemul de învăţământ, se impune a acorda o mai mare
atenţie ieşirilor din sistem deoarece acestea sunt cele care alcătuiesc tabloul eficienţei şi calităţii activităţii
de învăţământ. Pentru aceasta este necesar a se observa dacă reforma evaluării este doar o idee frumoasă
dar care a rămas la uşa clasei, sau ea a pătruns dincolo de această uşă devenind parte integrată,
funcţională a activităţii practice a cadrelor didactice.
În concordanţă cu coordonatele reformei evaluării sunt evidenţiate câteva direcţii de
perfecţionare / optimizare a metodologiei de evaluare , şi anume: (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu
Constanţa, Psihopedagogie , 2003, p. 361) :
- înlocuirea probelor de evaluare "clasice" cu teste de evaluare ce asigură un grad sporit de
obiectivitate privind cunoştinţele, priceperi1e, capacităţile intelectuale ale elevilor;
- modificarea raportului dintre evaluare sumativă care inventariază, selectează, ierarhizează şi
evaluarea formativă ce valorifică la maximum potenţialul intelectual al elevilor;
- stabilirea unui echilibru între probele orale şi scrise şi integrarea sistematică a evaluării iniţiale,
formative şi sumative în procesul de învăţământ;
- promovarea metodelor alternative ce realizează o "evaluare autentică" (portofoliul, proiectul,
investigaţia);
- realizarea unei concordanţe între procedurile de evaluare şi obiectivele, conţinuturile specificate în
curriculum; - formarea şi dezvoltarea competenţei docimologice a cadrelor didactice în vederea elaborării
unor probe de evaluare cu validitate şi fidelitate crescută; .
- dezvoltarea metodologiilor de evaluare specifice examenelor de admitere şi de certificare În
învăţământ;
- optimizarea climatului psihosocial în care se realizează evaluarea;
- eliminarea factorilor perturbatori şi limitarea distorsiunilor în notare.
În cadrul procesului de învăţământ activităţile de predare-învăţare-evaluare constituie elemente
importante care se află într-o strânsă legătură. Orice schimbare produsă la nivelul uneia dintre ele
influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o adevărată reacţie în lanţ care presupune
revenirile şi revizuirile necesare. De aceea predarea-învăţarea-evaluarea trebuie proiectate unitar,în
acelaşi timp.
Activitatea de evaluare este una complexă . Dificultăţile evaluării pot trimite la veritabile aporii ,
degajate de încercarea de a răspunde la întrebări de tipul :
- când evaluăm ( la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul procesului )?
- ce se evaluează ( cunoştinţe , deprinderi,interacţiuni , componente ale activităţii ) ?
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
- pentru ce şi în numele la ce evaluăm ? ( Constantin Cucoş, Pedagogie , 2006 ,p 369 )
Pentru realizarea unei evaluări unitare este necesară elaborarea unei strategii, a unui ansamblu de
criterii, modalităţi şi instrumente de evaluare, a unor practici de desfăşurare a programelor de evaluare,
care să genereze o experienţă a gestionării timpului de învăţare, care să creeze legături de parteneriat cu
mediul social .
33
Caracteristici ale conceptului de evaluare:
* evaluarea şcolară nu este decât un mijloc în slujba progresului elevului, nu un scop în sine;
* evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ şi integrată acestuia;
* evaluarea trebuie să aprecieze înainte de toate drumul parcurs de elev: a făcut progrese sau nu?
* evaluarea trebuie să stimuleze activitatea elevului şi să faciliteze progresul său;
* pentru a fi corect învăţătorul trebuie să fie neutru şi obiectiv pe cât posibil;
* a evalua un elev înseamnă a-i transmite informaţii utile;
* evaluarea trebuie să se facă în folosul copilului; ea trebuie să-l ajute să-şi construiască viitorul
pentru că ea se adresează unei fiinţe în devenire, în creştere, care n-a încheiat procesul de dezvoltare.
Cele trei forme ale evaluării raportate la axa temporală şi anume : evaluarea iniţială, evaluarea
continuă sau formativă şi evaluarea sumativă sau cumulativă ,sunt cunoscute ca moduri de integrare a
actelor evaluative în procesul didactic .( I.T.Radu , Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli normale
,1995 ,p. 127 )
Evaluarea iniţială
-se realizează în contextual adoptării unui program de instruire,menit să stabilească nivelul de
pregatire al elevilor la începutul activitaţii,condiţiile în care aceştia se pot integra în programul pregătit,ea
constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire.
-îndeplineste o funcţie predictive,prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al
colectivului şi al fiecărui copil în parte,atât cel existent cât şi viitoarele performanţe posibile.
-se realizează prin examinare orală,scrisă,probe practice,teste predictive.
-reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activitaţilor viitoare.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel preciza,,ceea ce influenţează cel mai mult
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l în
consecinţă”.
Evaluarea sumativă(finală)marchează tranziţia de la un model traditional catre unul efficient,în
perspectiva funcţiilor pe care le îndeplineşte actul evaluării in acrivitatea didactică.
Evaluarea finală îndeplineşte o funcţie prioritar cumulative şi este o strategie absolut necesară
deoarece contribuie la finalizarea acţiunilor printr-o decizie referitoare la perfecţionarea formelor şi
metodelor alese pentru a stabili o legatură logică atât cu evaluarea initială,cât şi cu cea continua.Evaluarea
finală se bazează pe mai multe măsuratori şi aprecieri iniţiale si continue,în vederea luarii unei decizii
finale optime.Ea trebuie,de asemenea,continuată ca reper pentru o noua evaluare initial,ca sursă şi resursă
pentru perfecţionarea activităţii didactice.
Toate încercările de abordare a problemelor evaluării se confruntă, de la început, cu complexitatea
dimensiunilor care circumscriu domeniul evaluării, atât ca teorie şi ca obiect al cercetării ştiinţifice, dar şi
ca practică, fenomen real, ca realitate prezentă în toate articulaţiile procesului şi sistemului de învăţământ.
Acest lucru începe cu cel mai simplu act de evaluare a elevilor la lecţie, până la nivelul evaluărilor
macrosistemice.
În concluzie apreciem că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor formelor e
evaluare deoarece folosite corect şi la momentul potrivit vor duce la reuşita şcolară a elevilor la
mulţumirea sufletească a cadrelor didactice şi a părinţilor.
Bibliografie :
Cucoş , C. , ( 2006 ) , Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită , Editura Polirom ,Iaşi
Dumitriu , GH. , Dumitriu , C(2003 ) , Psihopedagogie , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
Dumitriu , C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale, Editura
Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
Radu , I. T. , 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului , Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti
34
Stoica , A. , ( coord.) , (1998 ) ,Evaluarea în înv. Primar .Descriptori de performanţă, Editura
Humanitas Educaţional, Bucureşti
Stoica ,A.( coord .) , ( 2001 ) , Evaluarea curentă şi examenele .Ghid pentru profesori , Editura Pro
Gnosis , Bucureşti
35
STUDIU - EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EI
ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Grădiniță nr. 211, sector 3, București

PIPP- Dima Roxana
În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în învățământ, importantă activității de
evaluare devine din ce în ce mai accentuată , deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în
care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ , precum și dificultățile acestuia.
Evaluarea se poate defini că un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea și
aprecierea rezultatelor școlare și a procesului didactic .
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
,dobândite de copii în cadrul actului educațional .În același timp ,evaluarea urmărește și aspectele
formative ale muncii educatoarei ,concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul
preșcolar prin procesul de învățământ.
receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, pentru că ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse ,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor
enunțate. Înțelegând-o că un exercițiu util activității de învățare și nu că o evaluare propriu-zisă care
mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflectă obiectiv dacă elevii au
demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru că evaluarea
inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de următoarele:
- selecția riguroasă a conținutului învățării;
intelectuale, care asigură învățarea activă și formativă;
elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea
proces.
atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru
învățământul primar și pentru că această să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe
36
Evaluarea în general, deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a formă în spiritul unor
BIBLIOGRAFIE:
Stoica, A. Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
37
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE LA CICLUL PRIMAR
Prof. înv. primar DOBRE AURELIA-GEORGETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. MĂGURELE,JUD. PRAHOVA
Clasa pregătitoare
• „Spune-le şi nu vor uita!

• Arată-le şi-şi vor aminti!
• Pune-i să facă şi vor înţelege!” (Confucius)
Evaluarea inițială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a

eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire
(programe de recuperare).
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa atingerii scopului
evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm
pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care
trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a ști, a cunoaște, este un real progres
în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! În concordanţă cu coordonatele reformei
evaluării sunt evidenţiate câteva direcţii de perfecţionare / optimizare a metodologiei de evaluare , şi
anume:
evaluarea formativă ce valorifică)a maximum potenţialul intelectual al elevilor;
investigaţia);
- dezvoltarea metodologiilor de evaluare specifice examenelor de admitere şi de certificare.
mediul social .
Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel preciza că ,,ceea ce influenţează cel mai mult
învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
în consecinţă”.
În concluzie apreciem că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor formelor de
evaluare deoarece, folosite corect şi la momentul potrivit, vor duce la reuşita şcolară a elevilor, la
38
BIBLIOGRAFIE
Gnosis , Bucureşti
39
Metode si tehnici de evaluare
Prof. Inv. Primar: Donat Mihaiela, Lic. Teoretic „Avram Iancu”, Cluj-Napoca
În sens larg, prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară,
economică, educaţională etc.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu.
Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale, probleme de planificare şi
organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc., potrivit funcţiilor
managementului modern, toate acestea având însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un
pronunţat spirit de previziune.
Se poate asocia termenul de strategie, definit astfel, cu activitatea didactică în general şi cu cea de
evaluare, în particular. Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de
învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective
pedagogice sau didactice.
Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul clasei, intră în joc
resursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.) dar şi cele
umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.), au loc procese de planificare, organizare şi dirijare, de
control şi evaluare, toate acestea, împreună, vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite.
De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ (deci,
de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de elevi.
Problema se pune asemănător şi în cazul evaluării, o componentă principală a procesului de
învăţământ, alături de predare şi învăţare, deoarece atât profesorul, la nivelul clasei, cât şi directorul, la
nivelul şcolii, sunt datori să-şi stabilească din timp când şi cum vor verifica dacă se află pe drumul cel
bun, la capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse şi aceasta nu oricum, ci cu cheltuieli materiale,
financiare, de timp şi umane cât mai reduse.
Aşadar, a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce
formă, cu ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur, în final, în funcţie de
concluziile desprinse,elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar
directorul strategia managerială.
Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de
măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. Conceptul de
strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la
evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcţie de criteriile alese, mai multe
strategii/tipuri de evaluare:
1. Din punct de vedere al situaţiilor de evaluare, putem identifica două strategii:
♦ evaluare realizată în circumstanţe obişnuite, bazată pe observarea activităţii elevilor;
♦ evaluare specifică, realizată în condiţii special create ce presupune elaborarea şi aplicarea unor
probe, partenerii angajaţi în proces fiind conştienţi de importanţa demersurilor de verificare şi apreciere
întreprinse;
2. După funcţia dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii:

♦ evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce constă în localizarea lacunelor şi
erorilor în cunoştinţe şi abilităţi dar şi a “punctelor forte” şi o diagnoză etiologică care relevă cauzele care
au generat neajunsurile constatate);
♦ evaluare predictivă prin care se urmăreşte prognozarea gradului în care elevii vor putea să
răspundă pe viitor unui program de instruire;
3. După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei
strategii:
40
♦ evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul
la care se situează elevii;
♦ evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în
rândul tuturor elevilor din toată materia;
♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire;
Prezentăm în continuare a analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind

criteriile: scopul, principiul temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare, avantajele,
dezavantajele şi notarea:
 SCOPUL URMARIT
• Evaluarea iniţială:
o identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe
şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;
o “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării
de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
• Evaluarea formativă:
o urmăreşte dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse şi permite continuarea
demersului pedagogic spre obiective mai complexe; “Unicul scop al evaluării formative este să identifice
situaţiile în care întâmpină elevul o dificultate, în ce constă aceasta şi să-l informeze” (De Landsheere,
1975), atât pe el cât şi pe profesor.
• Evaluarea sumativă:
o stabileşte gradul în care au fost atinse finalităţile generale propuse (fie dobândirea unei
atitudini sau a unei capacităţi), comparându-i pe elevi între ei (interpretare normativă), ori comparând
performanţele manifestate de fiecare cu performanţele aşteptate (interpretarea criterială).
 PRINCIPIUL TEMPORALITATII
o se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar,
semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii).
• Evaluarea formativă:
o axată pe proces şi internă, se face pe parcursul învăţării;
o frecventă, la sfârşitul fiecărei unităţi de studiu.
• Evaluarea sumativă:
o este finală şi de regulă externă, având loc după învăţare;
o regrupează mai multe unităţi de studiu, face bilanţul.
Bibliografie
• http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap7.pdf
• www.proeducation.md/dw.php3?f=/files/Evaluare/Evaluarea%20performantelor%20scolare/Cab
ac.doc
• http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap26
41
,,EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”
Importanța evaluãrii inițiale în realizarea unui demers didactic eficient
Dragomir Marilena –Claudia

Colegiul Economic ,,Petre S.Aurelian”
Disciplina : Economia întrprinderii
Clasa a IX a
Prin „a evalua” conform dicţionarului limbii române înţelegem „a stabili valoarea aproximativă a
unui bun, a unui lucru, acţiune de a preţui, a aprecia, a estima” iar prin „evaluare” se înţelege acţiunea de
a evalua. Activitatea de evaluare s-a practicat de când există învăţământul, sub diverse terminologii:
notare, examinare, testare, verificare.
Evaluării i se dau mai multe definiţii.
Steliana Toma, (Toma S. (1991), defineşte evaluarea ca fiind un proces de măsurare şi apreciere a
valorii rezultatelor sistemului de educaţie şi învăţământ sau a unei părţi a acestuia, a eficienţei resurselor,
condiţiilor propuse, în vederea luării unor decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare.
Un alt autor, Terry Tenfrink, (Fătu S., (2007), consideră evaluarea în învăţământ ca un proces de
obţinere a informaţiilor - asupra elevului, profesorului însuşi sau asupra programului educativ – şi de
valorificare acestor informaţii în vederea elaborării unor aprecieri care la rândul lor vor fi utilizate pentru
adoptarea unor decizii.
Ioan Jinga, (Fătu S., Jinga I., (1997), defineşte evaluarea ca fiind un proces complex de compararea
rezultatelor activităţii instructiv educative cu obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele
utilizate (evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).
Formele/tipurile evaluării
Experienţa şcolară a condus la stabilirea a trei forme de evaluare :
• Evaluarea iniţială;
• Evaluare continuă (formativă);
• Evaluare cumulativă (sumativă).
Evaluarea iniţială – are scopul de a stabili cât mai exact cu putinţă câteva lucruri necesare fiecărui
profesor pentru a-şi elabora strategia didactică şi anume: cunoaşterea nivelului de pregătire de la care
pornesc elevii, cunoaşterea gradului în care elevii stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării
conţinutului etapei ce urmează şi cunoaşterea capacităţii de învăţare ale fiecărui elev.
Subliniind rolul şi însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitatea care
începe, D. Ansubel conchide: „Dacă aş vrea să reduc toată pshisopedagogia la un singur principiu, eu
spun ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi
– vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă ”.
Datele obţinute prin evaluarea iniţială ajută la conturarea activităţii următoare în trei planuri:
• Modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
• Aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă(dacă este
cazul);
• Măsuri de sprijinire şi recuperare pentru unii elevi.Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se
adapta la o lume în schimbare”educatia trebuie organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de
învãtare,care pe parcursul vietii constituie pilonii cunoasterii;a învãta sã stii,ceea ce înseamnã dobândirea
cunoasterii; a învãta sã faci,astfel încât individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã
trãiesti împreunã cu altii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activitãtile umane;a învãta sã
fii, un element important ce rezultã din primele trei.”(J.Delors,2000,p.69)
Aceastã viziune asupra educatiei, determinã o regândire a procesului instructiv educativ si al
activitãtilor sale specifice: predarea-învãtarea-evaluarea.Scoala traditionalã a fost centratã exclusiv pe a
învãta sã stii, iar evaluarea a constituit un demers de verificare si mãsurare a cunostintelor elevilor.
Astãzi,demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competente, care sunt ansambluri
structurate pe cunostinte si deprinderi dobândite prin învãtare.Acestea permit identificarea si rezolvarea în
contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoasterii.Directiile actuale de
42
restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficientei
procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ.
În acest context este necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educatiei pentru a avea o
viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii elevului.Copilul este o fiintã activã, cu o lume
proprie.Pentru a-l putea influenta optimal,profesorul are menirea sã redescopere mereu copilul în
dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale.Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea
acesteia ca pe un proces,un instrument,un „barometru”de mãsurare a gradului de pregãtire psihicã si
socio-afectivã a copilului.
Evaluarea constituie în tot acest proces un element central,care are rolul de a regla permanent si a
forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane
implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai usor sã
previi decât sã vindeci”.Astfel,si în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau
monitorizarea permanentã a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si decizii pertinente
si prompte din partea profesorului.
Întrebarea care se pune este-când? aceasta referindu-se la momentul optim al evaluãrii.În acest sens
în literatura de specialitate s-au impus trei momente care reprezintã de fapt trei mari forme ale evaluãrii
didactice: -la începutul procesului-evaluare initialã , pe parcursul procesului –evaluare
continuã/formativã, la finalul unui proces –evaluare sumativã/cumulativã.
Aceastã împãrtire constituie doar un „artificiu metodologic, deoarece, în realitatea educationalã,
cele trei forme sunt integrate organic în actul didactic se întrepãtrund si se interconditioneazã reciproc.
(L.Hanches,2004,p.60) .Procesul instructiv-educativ trebuie reglat continuu, în functie de rezultatele
obtinute, întreaga actiune de formare si dezvoltare a personalitãtii copilului, în ansamblul sãu (sub aspect
intelectual, moral, estetic,fizic), trebuie dirijatã si modelatã , pas cu pas, pe baza unei sistematici a
obiectivelor, în ierarhia lor, pentru a se putea atinge nivelul maxim al potentialului fiecãruia.
Avându-se în vedere aceastã cerintã, mãsurarea si aprecierea rezultatelor efectuatã abia la sfârsit
este putin eficientã.Ea poate avea valoare diagnosticã si prognosticã, atunci când este realizatã în mod
stiintific,dar nu poate oferi datele necesare pentru adoptarea promptã si adecvatã a unor mãsuri
ameliorative si corective în decursul întregii perioade de activitate.De aceea o evaluare initialã, urmatã de
o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al educatoarei, cu ajutorul cãruia se
perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educatiei prescolarilor.Cu alte cuvinte,evaluarea trebuie sã
vizeze nu numai „produsul”, ci si „procesul”.
Bibliografie
1. Fătu S. – „Didactica chimiei”, Editura Corint , Bucureşti – 2007.
2. Isac D. – „Metodica predării chimiei”, Editura Miron, Timişoara – 1998.
3. Fătu S., Jinga I. – Îînvăţarea eficientă a conceptelor fundamentale de chimie”, Editura Corint ,
Bucureşti - 1997.
4. Radu I.I. – „Teorie şi practică a evaluării eficienţei învăţământului”, E.D.P., Bucureşti – 1981.
5. Cerghit I. – „Didactica”, E.D.P., Bucureşti – 1991.
6. Jinga I., Petrescu A., Gavotă M., Ştefănescu V. – „Evaluarea performanţelor şcolare”, Editura
Afeliu, Bucureşti – 1996.
7 Toma S. – „Curs de pedagogie pentru uzul studenţilor”, Institutul de Construcţii Bucureşti –
1991.
8. Ghid de evaluare la chimie – Serviciul Naţional de evaluare şi examinare, Bucureşti – 1999.
9. Curriculum Naţional – M.E.C. – Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti – 2001.
10. Herlo, D. (2006), Didactica, Ed. UAV, Arad
43
Prof. ing. Drăguş Oana Veronica

Colegiul Tehnic de Alimentaţie şi Turism „Dumitru Moţoc” Galaţi
Modulul “Organizarea resurselor umane”, clasa a XI-a
Evaluarea rezultatelor şcolare, este un proces complex, o activitate etapizată, desfăşurată în timp,
ce presupune o pregătire specifică profesorului. Ea reprezintă, alături de predare şi învăţare, o
componentă operaţională fundamentală a procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi
autoreglator, de conexiune inversă, prin sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unei perioade de instruire (ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, capitol) şi prezintă un caracter de diagnosticare. În acest sens, se pot cunoaşte de la
început date despre cunoştinţele anterioare ale elevilor, capacitatea lor de învăţare, stilul de muncă,
nevoile acestora legate de însuşirea cunoştinţelor. Aceste informaţii orientează profesorul în trei direcţii:
- modul de predare –învăţare a conţinuturilor învăţământului;
- oportunitatea unui program de recuperare pentru întreaga clasă;
- măsuri de sprijin şi recuperare pentru unii elevi.
cunoaşterea
în faza
nivelului de
iniţială
la care se
Când are loc?
porneşte
Cine o realizează? Evaluarea În ce scop?

iniţială
la început
profesorul Frecvenţa colectării (rar)
care a realizat datelor
procesul
Metoda de evaluare este considerată o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a
demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin utilizarea
unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit.
Metodele de evaluare sunt împărţite în două categorii: metode tradiţionale de evaluare şi metode
alternative sau complementare de evaluare. Această clasificare are la bază criteriul timp sau, altfel spus,
momentul apariţiei şi utilizării lor în activitatea didactică. Astfel metodele tradiţionale de evaluare sunt
considerate clasice, în timp ce metodele alternative sau complementare de evaluare sunt considerate
moderne.
Evaluarea iniţială se poate desfăşura cu ajutorul testelor, lucrărilor scrise sau prin utilizarea
metodelor orale.
Probele orale – reprezintă metoda cel mai des utilizată la clasă. Ion T. Radu o consideră tehnică de
examinare, V. Pavelcu – probă, iar I. Nicola - metodă şi procedeu evaluativ – stimulativ, o formă de
conversare prin care profesorul urmăreşte volumul şi calitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
elevilor şi capacitatea de a opera cu ele.
Probele scrise – sunt practicate şi uneori chiar preferate, datorită unora dintre avantajele lor
imposibil de ignorat în condiţiile în care se doreşte eficientizarea procesului de instruire şi creşterea
gradului de obiectivitate în apreciere. Ioan Cerghit consideră că probele scrise se datorează unor
“considerente obiective (număr redus de ore la unele discipline, programă şi clase aglomerate) cât şi unor
44
considerente psihopedagogice deoarece lucrările scrise dau posibilitatea elevilor să lucreze în ritm
propriu, relevând mai pregnant capacitatea lor de organizare a cunoştinţelor lor după un plan logic,
expunere, disciplină în gândire, deprindere de muncă, independenţă, putere de sinteză şi de exprimare în
scris etc.” Un alt avantaj al probelor scrise ar fi acela că au o valoare de obiectivitate şi imparţialitate mai
mare decât cele orale.
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.
Voi prezenta exemple de itemi pentru evaluarea iniţială cu aplicaţie pentru clasa a XI-a, Liceu
tehnologic, Profil Servicii, la modulul “Organizarea resurselor umane”:
1. Complereazã schema cu tipuri de teste ce se pot aplica candidaţilor în vederea angajãrii:
TIPURI DE TESTE
2. Prezintã importanţa testãrii candidaţilor.

……………………………………………………………………………………
3. Enumerã dezavantajele testãrii – etapã în selectia candidaţilor.
……………………………………………………………………………………
1. Cerghit, Ioan, ş.a., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

2. Drăgan, Ion, „Educaţia noastră cea de toate zilele”, Editura Eurobit, Timişoara, 1992
3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
45
EVALUAREA INIȚIALĂ – PREMISĂ PENTRU EFICIENȚA ACTIVITĂȚII
VIITOARE
Prof. înv. primar Dreghici Mihaela

Școala Gimnazială Mihai Eminescu Arad
Clasa a III-a
Evaluarea inițialǎ își propune sǎ identifice, dupǎ cum afirmǎ R. Bali si J. Paquay Beckers
„sensibilitatea și potențialul cognitiv al elevilor, ceea ce influențeazǎ cel mai mult învǎțarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedǎ la plecare”. În cazul unor lacune mai mari, evaluarea inițialǎ se
continuă printr-o pregǎtire inițialǎ având ca obiect recapitularea materiei predate în grupele/ clasele
anterioare, fixarea unor cunoștinte și deprinderi.
Așadar evaluarea inițialǎ constituie o condiție hotǎrâtoare pentru reușita activitǎții de instruire, ea
oferind posibilitatea de a cunoaște potențialul de învǎțare al elevilor la începutul unui program de
instruire, dacǎ sunt capabili de a se integra în acest nou program.
Ch. Delorme chiar afirma cǎ „evaluarea inițialǎ este departe de a fi un simplu test de plecare”, ea
putând însoți, dupǎ cum am afirmat și mai sus, pregǎtirea inițialǎ a copiilor. Subliniind parcǎ importanța
evaluǎrii inițiale, D. Ausubel spunea: „Dacǎ aș vrea sǎ reduc toatǎ psiho-pedagogia la un singur principiu,
eu aș spune: cele care influențeazǎ cel mai mult învǎțarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedǎ la
plecare. Asigurați-vǎ de ceea ce știe și instruiți-l în consecințǎ”.
Deoarece evaluarea inițialǎ joacă un rol hotǎrâtor în construirea unui demers didactic riguros și
eficace, fǎrǎ ea viitorul program de instruire nu se va desfǎsura cu succes, nu va duce la obtinerea
rezultatelor asteptate, am elaborat itemi de evaluare inițialǎ pentru cele douǎ nivele de vârstǎ și le-am
detaliat pentru fiecare grupǎ în parte.
Experiența personalǎ, cercetările realizate, reflecțiile mele favorizate de observarea activității
didactice desfășurate cu preșcolarii arată cǎ la începutul anului școlar, în primele douǎ săptǎmâni acordate
evaluîrii inițiale, apar greutǎți în ceea ce privește criteriile sau itemii după care se face evaluarea. De
multe ori acest tip de evaluare se face la întâmplare și de aceea cadrele didactice se vor confrunta cu
anumite greutăți: nu știu care sunt cele mai eficiente modalități de predare - învǎțare ale noului continut si
nici dacǎ este necesar un program de recuperare. De aceea evaluarea initialǎ trebuie consideratǎ si este o
componentǎ a unui sistem ce cuprinde alǎturi de aceasta si o etapǎ precedentǎ si una viitoare. Etapa
precedentǎ poate fi evaluarea finalǎ fǎcutǎ anterior, ce poate oferi puncte de reper pentru evaluarea
initialǎ, iar etapa viitoare este evaluarea continuǎ ce se va realiza pornind de la rezultatele evaluǎrii
initiale.
Didactica contemporanǎ si experienta scolarǎ demonstreaza ca actul de evaluare este eficient și își
poate realiza funcțiile în condițiile în care se integreazǎ profund și organic în demersul didactic.
Evaluarea iniţială presupune organizarea la începutul sesiunii de formare a unei secvenţe de testare
care se poate orienta pe cunoştinţe, deprinderi sau atitudini. Evaluarea poate consta într-un test scris, într-
o probă de aptitudini sau într-o discuţie tip interviu. Când evaluarea se face în prima zi a cursului, se ia în
considerare exprimarea liberă a aşteptărilor cursanţilor, se pun în corelaţie cu informaţiile prealabile care
ţin de nivel de educaţie, ani de practică sau experienţă etc.
Evaluarea iniţială are loc la începutul unui program de instruire (începutul unui ciclu curricular, al
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare). Are funcție diagnostică,
scopul fiind cunoașterea stadiului inițial de la care se pleacă în abordarea secvențelor de instruire, dar și o
funcție prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă, a conținuturilor noii materii.
La începutul fiecîrui nou an școlar se face o recapitulare (una-două săptămâni) a materiei predate
anul precedent. Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii. În
această etapă evaluarea se face prin examinare orală. Lafinalul recapitulării se dă un test ce conține
aplicații la materia recapitulată (simple și cu grad mediu de dificultate): se evidentiază lacunele elevilor;
luând evaluarea inițială ca punct de reper, profesorul își face un plan de recuperare și proiectează
activitatea diferențiată. Uneori testul inițial este folosit pentru evaluarea progresului elevilor la finalul
anului scolar.
46
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
47
EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI
Înv. Drumea Verginia

Școala Gimnazială ,,I.R.Rosetti’’Brusturoasa
Evaluarea inițială oferă elevului și învăţătorului o reprezentare a potențialului de învățare,dar și a
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui
scurt program de recuperaresau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea
învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui
nou proces.
48
BIBLIOGRAFIE:
49
Prof.invm.preșc. DRUȚA VALERIA

G.P.P.NR.52 ORADEA
Evaluarea iniţială de la începutul semestrului I, a copiilor cu vârste intre 3 și 4 ani din Grupa
Mijlocie „A”, în anul şcolar 2017-2018 a vizat nivelul de cunoștințe și deprinderi pe care le au copiii la
începutul anului școlar, în vederea reglării demersului didactic din perioada următoare. Am considerat că
evaluarea trebuie adaptată la faptul că învăţământul preşcolar nu face din transmiterea şi acumularea de
cunoştinţe un obiect expres de preocupări, ci se foloseşte de acestea pentru a uşura şi optimiza procesul
integrării copilului în mediul social, cat şi pentru a declanşa şi stimula dezvoltarea potenţialului nativ al
copilului. Din aceste considerente evaluarea iniţială a vizat aplicarea unor probe practic-aplicative pentru
a verifica în mod special capacităţile copiilor de a aplica anumite cunoştinţe, precum şi nivelul de
dezvoltare a deprinderilor şi priceperilor de ordin practic. Au fost utilizate metode cum ar fi fişele, dar au
predominat şi metodele interactive în grupuri mici,cubul, explozia stelară,diagrama venn. Evaluarea a fost
orientată către punerea în evidenţă a progreselor pe care le realizează copilul în capacitatea de a opera cu
informaţiile, de a realiza transferuri, aplicaţii, fapt care conduce la îmbunătăţirea parametrilor generali ai
dezvoltării psiho-fizice, în dobândirea unei autonomii acţionale şi funcţionale. De aceea obiectivele
evaluării iniţiale au urmărit comportamentele care au fost stabilite pe domenii de dezvoltare,prezint in
continuare DOMENIUL ŞTIINŢĂ (Activitate matematică și Cunoașterea mediului) unde am urmărit
următoarele comportamente
A)- Să clasifice obiecte după criteriul formei şi mărimii;
- Să construiască structuri după un model dat jn cadrul unor jocuri de masă;
B)- Să sesizeze relaţiile spaţiale între grupe de obiecte;
- Să plaseze obiecte în poziţiile indicate;
C)- Să numere corect în limita 1-5, recunoscând cifrele corespunzătoare numărului de elemente;
D) Să denumească cât mai multe jucării din sala de grupă;
E) Să enumere părţile componente ale corpului uman
F) Să denumească unele obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte ;
G) Să denumească alimente de bază (lapte, pâine, ouă, biscuiţi, etc.).;
H) Deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător.
Unde - 0 - 2p = comportament absent

3 - 4p = comportament parțial însușit
5 - 7p = comportament însușit
In urma interpretării rezultatelor am ajuns la următoarele concluzii :copiii care operează greu cu
numerele vor fi monitorizaţi în permanenţă. Se vor organiza periodic jocuri logice sub diferite forme şi în
diferite momente ale zilei pentru familiarizarea copiilor cu denumirea formei, mărimii, culorii acestora,
jocuri didactice matematice pentru familiarizarea copiilor cu numerația 1-5 și achiziția strategiilor
adecvate pentru rezolvarea de probleme simple. Vom folosi cat mai mult metodele interactive pentru o cat
mai atenta integrare a copilului in lumea necunoscutului. Se vor face ieșiri în aer liber pentru o corectă
observare a mediului înconjurător și a fenomenelor din natură precum și pentru practicarea unor reguli de
minimă protecție a mediului înconjurător.
50
Importanța evaluării inițiale în învǎțǎmântul preşcolar
Educatoare: Duca Mariana

Grădinița ,,Panseluța”, Sector 4, Bucureşti
Domeniul limbǎ și comunicare, nivel II
Evaluarea inițială (răul necesar) se realizează la începutul anului școlar și are rolul de a stabili
nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi, de fapt de a cunoaște capacitățile de învățare ale copiilor.
Este una din premisele conceperii și asigurării succesului programului respectiv. Evaluarea inițială este
necesară, asigurând pregătirea optimă a oricărui program instructiv- educativ. Evaluarea inițială
îndeplinește, în principal, două funcții: funcția diagnostica și funcția prognostica. Functia diagnostica a
acestei evaluări inițiale inventariază achizițiile existente la momentul zero; depistează eventuale decalaje
între copii; constată, la momentul respectiv, capacitățile/ posibilitățile de învățare ale elevilor, iar funcția
predictivǎ (prognostică) a acestei evaluări constă în aceea că datele obținute prin evaluarea inițială ajută la
conceperea și organizarea activității în trei planuri: modul adecvat de învățare a noului conținut;
aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreagă grupa; adoptarea unor
măsuri de sprijinire și recuperare doar a unor elevi.
Metodele și tehnicile de evaluare sunt: tradiționale (evaluare orală, evaluare scrisă, evaluare prin
probe practice, testul docimologic) și alternative (observarea sistematică a comportamentului copilului
față de activități, portofoliul, investigația, proiectul, autoevaluarea…);
Principalul instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor este testul. Din punct de vedere
metodic, testele pot fi standardizate (proiectate de factorii de decizie sau de cei din instituţii de
specialitate) sau proiectate de educatoare. După modul de manifestare a comportamentului preşcolarului,
testele pot fi: orale, scrise, practice. Pot fi relaţionate diferite arii de conţinut şi comportamente
observabile, itemi propriu-zişi şi competenţe specifice,
În demersul de proiectare a oricărei probe de evaluare, etapa imediat următoare o constituie
elaborarea itemilor. Itemul este definit că fiind o întrebare, formulată într-un anumit format astfel încât să
fie primit un răspuns aşteptat. Etapele care trebuie parcurse în elaborarea itemilor sunt: stabilirea grupei
de preşcolari, domeniul experienţial şi conţinuturile de evaluat, definirea obiectivelor realizate prin
intermediul itemilor, elaborarea descriptorilor de performanţă corespunzători obiectivelor, formularea
enunţului itemului. Teoria şi practica evaluării evidenţiază următoarele tipuri de itemi, în funcţie de tipul
de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate al notării: itemi obiectivi (cu răspuns închis), itemi
semiobiectivi, itemi subiectivi (cu răspuns deschis). Indiferent de forma pe care o are itemul, acesta
trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie formulat clar, fără ambiguităţi, să nu sugereze
răspunsul, să existe un singur răspuns corect, iar în cazul în care există varianta mai multor răspunsuri
corecte trebuie precizat, să fie independent faţă de ceilalţi itemi ( răspunsul unui item să nu depindă de
altul).
a) ITEMII OBIECTIVI (cu răspuns închis)
Testează un număr mare de elemente de conţinut într-un timp, relativ, scurt şi au un grad mare de
obiectivitate. Itemii cu răspunsuri închise cunosc trei variante: itemi cu alegere duală, itemi de tip
pereche, itemi cu alegere multiplă.
b) ITEMII SEMIOBIECTIVI
Itemii semiobiectivi sunt întâlniţi sub formă de: itemi cu răspuns scurt, întrebări structurate;
c) ITEMII SUBIECTIVI
În această categorie de itemi se încadrează: rezolvarea de probleme, itemi de tip eseu.
Fiecare item trebuie să exprime sarcina de lucru printr-un verb care îi indică preşcolarului
operaţia mentală care trebuie realizată. Verbe utilizate: să identifice, să recunoască, să organizeze, să
modifice, să planifice, să rearanjeze, să reconstruiască, să rezume, să povestească, etc.
Evaluarea este emiterea unei judecăţi privind valoarea unui material sau a unor metode. Verbe
utilizate: să aprecieze, să compare, să desprindă concluzii, să critice, să descrie, să aplice, să
argumenteze, să interpreteze, să relaţioneze, să rezume, să adauge, etc.
DOMENIUL LIMBǍ ȘI COMUNICARE – EDUCAREA LIMBAJULUI
Comportamente urmărite:
-să pronunţe relativ corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete ori de grupuri de sunete;
51
-să formuleze propoziţii cu ajutorul imaginilor
-sa recunoască o poveste după citirea unui fragment din aceasta
- să recunoască personajele din poveștile cunoscute
- să denumească forma de plural a substantivelor date
Itemi:
-Denumeste patru jucarii!
-Formuleaza o propoziție cu cuvântul reprezentat de imagine!(jetoane)
-Din ce poveste face parte acest fragment?
-Uneste personajele cu povestea din care fac parte!
-Uneşte elementele din dreapta cu cele potrivite!
Testarea se desfășoară sub formă de joc, cu grupuri mici de copii sau individual.
Răspunsurile vor fi notate în funcție de corectitudinea lor, apoi se vor stabili
comportamentele corespunzătoare, care vor fi înregistrate într-un centralizator. În funcție de rezultatul
evaluării, cadrul didactic va întocmi un plan de măsuri ameliorative.
Bibliografie:
Bârzea, C. – „ Artă şi ştiinţa educaţiei”, Bucureşti, EDP;
Manolescu, M. - ,,Teoria și metodologia evaluării”, Editura Universitară, 2010
52
Importanţa evaluării iniţiale
DUCA ALINA
Colegiul Național ”Preparandia - Dimitrie Țichindeal” Arad
Profesor înv. primar – Clasa a IV-a A
In primele săptămâni de școală, ca și cadru didactic, fac o serie de teste!

De ce fac asta? ...există câteva motive, dar cel mai copleșitor este că trebuie să știu ce poate și nu
poate face fiecare copil, în conformitate cu definițiile mele de unde ar trebui să fie!
Așadar, evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară
creării premiselor favorabile studiului diverselor discipline.
La începutul fiecărui an școlar este bine să obțin câteva date cu privire la condițiile mele; testele
îmi oferă datele imediate și relevante de care am nevoie pentru a începe anul.
Testele inițiale sunt concepute, de către mine, astfel: se încep cu întrebări mai ușoare și se crește
treptat dificultatea identificării punctelor de abandon pentru fiecare copil. Este important să se identifice
zonele de slăbiciune a clasei și, de asemenea, să se menționeze persoanele care se află în urmă și care au
nevoie de sprijin.
Acest tip de evaluare oferă atât elevului cât şi profesorului o reprezentare a potenţialului de
învăţare, dar şi a posibilelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătăţire, prin diversele programe de recuperare.
Desigur, testele oferă doar o imagine instantanee a abilităților copiilor și, odată ce se începe pe
curriculum, este posibil ca unii copii să fie nevoiți să fie mutați în sus sau în jos ... dar cel puțin se poate
începe!
Ausubel preciza, referitor la importanța evaluării inițiale ”ceea ce influențează cel mai mult
în consecință”
53
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE: METODE SI TEHNICI
PROF.INV.PRESCOLAR: DUCA MADALINA

UNITATEA DE INV.: GRADINITA CU PROGRAM NORMAL NR.2
MANGALIA (STRUCTURA LICEULUI CALLATIS MANGALIA)
DOMENIU DE ACTIVITATE: DOMENIU LIMBA SI COMUNICARE
GRUPA : MARE
Evaluarea reprezintă un element esenţial, indispensabil deoarece permite cadrului didactic să
aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învăţământ precum şi progresul oferind,
astfel, o bază ştiinţifică pentru acţiuni ameliorative în perspectiva proectării de noi obiective.
În învăţământul preprimar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activităţii didactice,
dar cu note specifice determinate de treapta de învăţământ şi de natura conţinutului de evaluat, având
drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştiinţelor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În
acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizata în atitudinile
şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ. Evaluarea constituie o
acţiune complexă care presupune realizarea mai multor operaţii intreprinse de cadrul didactic ca :
• Masurarea fenomenelor vizate de evaluare;
• Interpretarea şi aprecierea datelor obţinute;
• Adoptarea deciziilor ameliorative.
prescolar prin procesul de invatamint.
evaluare :
- evaluare initiala – predicativa
- evaluare cumulativa- sumativa, certificata
- evaluare formativa- continua
- aplicarea unor masurirecuperatori pentru unii copii din grupa ,fie de sprijin si recuperare,
fie activitate suplimentara pentru copiii spradotati.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă şi Comunicare
54
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Exemplu de conversaţie de verificare:

Grupa: Mare
Activitatea: Educarea limbajului
Tema: „ Cel mai bun povestitor”
Mijloc de realizare: joc didactic
La etapa de reactualizare a cunoştinţelor dobândite anterior, se pot adresa preşcolarilor următoarele
întrebări:
- Cine a scris povestea „Hansel si Gretel”?
- Care sunt personajele din povestea „Hansel si Gretel”?
- Cate fete sunt în poveste?
- Cati baieti sunt in poveste?
- Ce au imprastiat pe drum cei doi frati?
- Care sunt personajele pozitive din această poveste? De ce?
- Dar cele negative? De ce? etc.
55
Evaluarea inițială ca etapă obligatorie în activitatea instructiv-educativă
Profesor DUCA MARIANA, Școala Gimnazială Nr. 1 Dobrotești, Teleorman
Evaluarea în general reprezintă procesul didactic de măsurare a calității cunoștințelor și

competențelor elevilor, dar și a randamentului activității didactice. Prin evaluare se dorește diagnosticarea
activității desfășurate (aici ne referim atât la predare cât și la învățare), începând cu evaluarea inițială,
continuând cu evaluarea periodică, și încheind cu evaluarea finală. Acest diagnostic este absolut necesar
pentru obținerea progresului în procesul de învățământ.
În cadrul demersului educativ, evaluarea inițială este o etapă ce permite cuantificarea abilităților
fiecărui elev la început de an școlar, în urma câtorva săptămâni de recapitulare a cunoștințelor. Astfel, fie
că profesorul/ învățătorul a mai lucrat sau nu cu grupul respectiv, el va reuși să determine punctele tari și
punctele slabe, stabilind nevoile fiecărui elev prin sintetizarea achizițiilor școlare.
Ca obiective principale menționăm:
- stabilirea nivelului de cunoștințe dobândite anterior;
- evidențierea lipsurilor existente și a geșelilor tipice.
În urma observațiilor făcute, cadrul didactic va realizeza un plan de intervenție pentru ameliorare,
adaptând demersul pedagogic la nivelul clasei. Va putea să formeze grupe valorice, să distribuie sarcini
diferențiate în timpul cursurilor, astfel încât fiecare elev să înregistreze o evoluție în timp.
Testul inițial va conține preferabil două părți: prima parte cu itemi simpli și itemi de nivel mediu,
necesitând răspunsuri mai scurte și mai puțin elaborate, iar a doua parte adresându-se elevilor cu nivel
mai ridicat de cunoștințe, verificând capacitatea de analiză, descriere, comparare, exprimare sau calcul
complex, în funcție de materia vizată și făcând posibilă departajarea. Desigur, cerințele se vor baza pe
programa școlară parcursă anterior, ținându-se cont de particularitățile de vârstă ale elevilor, folosindu-se
termeni compatibili cu nivelul lor de înțelegere. Pentru orice test elaborat va fi necesară stabilirea unui
barem de corectare, conținând punctaje clare, evitându-se astfel interpretările ulterioare. Profesorul
evaluator va acorda punctajul corect cu ajutorul acestui barem, iar în același timp va sesiza itemii care au
pus mai mari probleme, lacunele existente în achizițiile elevilor, putând să descopere eventualele cauze și
să stabilească un plan de remediere pentru anul școlar în curs.
Acest plan de remediere vizează reducerea dificultăților și chiar creșterea performanței. Înainte de
începerea rezolvării, profesorul va întreba dacă au fost înțelese cerințele, oferind câteva lămuriri dacă este
cazul. Timpul necesar pentru parcurgerea testului și elaborarea lucrării va fi cu grijă stabilit, astfel încât să
se încadreze în cele 50 de minute ale unui curs. Corectarea este realizată de către profesorul clasei, care
va ține cont de respectarea cerinței, coerența răspunsurilor formulate, corectitudinea rezolvărilor, dar și de
aspecte precum vocabularul utilizat, exprimarea corectă, punctuația, ortografia, așezarea în pagină,
aspectul lucrării, lizibilitatea.
Informarea și analiza rezultatelor este preferabil să aibă caracter confidențial, fiecare elev fiind
chemat separat, eventual alături de un părinte, aflând punctajul obținut la fiecare item și aspectele ce
urmează a fi îmbunătățite. Profesorul trebuie să dovedească obiectivitate, imparțialitate, transparență,
oferind sfaturi și soluții personalizate.
Desigur, notele obținute la evaluarea inițială vor fi comparate către finalul anului școlar cu notele de
la evaluarea finală, studiindu-se evoluția în timp a gradului de competență al elevilor. Astfel se va obține
o imagine de ansamblu și se va afla dacă au fost atinse obiectivele precizate în curriculum. Pentru
obținerea unor cât mai bune rezultate, școala va menține o legătură cît mai strânsă cu familia, va menține
un nivel constant al standardelor, motivând elevii și stimulându-i atunci cînd obțin rezultate lăudabile.
56
BIBLIOGRAFIE
1) www.education.gouv.qc.ca
2) www.enseignement.be
3) eduscol.education.fr
57
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Prof.Alexandra Dudari, Școala Gimnazială „Happy Children Academy”,

matematică, clasa a V-a
Evaluarea este un instrument didactic complex, indispensabilă în activitatea profesorilor.
Evaluarea este integrată procesului de învățământ și urmărește măsurarea cunoștințelor dobândite la un
moment dat.
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui nou an școlar și are ca scop identificarea
achizițiilor inițiale ale elevilor în ceea ce privește cunoștințele, competențele și abilitățile. Aceasta “este
indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile
unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002). La începutul anului școlar este de preferat să se aloce o perioadă
de recapitualare a cunoștințelor anterioare. Această recapituale are rol de ameliorare și ajută elevul să-și
intre în ritm.
Evaluarea inițială oferă o imagine de ansamblu cadrului didactic asupra achizițiilor inițiale ale
elevilor și oferă posibilitatea vizualizării potențialului de învățare al copiilor și lacunele ce trebuie
remediate. Pe baza informațiilor obținute în urma evaluării, profesorul stabilește un plan de acțiune
potrivit nevoilor clasei.
Pentru ca evaluarea inițială să se realizeze cât mai eficient în vederea obținerii unor informații
plauzibile, trebuie elaborate criterii și modalități de verificare ce pornesc de la obiectivele propuse.
În alegerea metodelor și instrumentelor de evaluare trebuie avut în vedere caracteristicile clasei.
Acestea trebuie aplicate diferențiat în funcție de nevoi. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere aprecia
că: „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument
unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (...)". (Stanciu, M.,
2003, p.284). Metodele și tehnicile de evaluare trebuie folosite în strânsă legătură cu obiectivele
educaționale propuse și natura achizițiilor ce se doresc a fi evaluate (cognitive, afective, psihomotorii).
Scopul principal al evaluării inițiale este de a stabili care este nivelul general al clasei și nivelul
pentru fiecare elev în parte. Pornind de la această analiză, se pot urmări în timp evoluțiile sau involuțiile
elevilor pe tot parcursul anului. Știind care sunt punctele slabe și punctele tari ale clasei, cadrul didactic
poate insista asupra lacunelor sau poate pregăti suplimentar acolo unde este cazul.
58
EVALUAREA INIȚIALĂ – METODE ȘI TEHNICI APLICATE
Prof. Dughi Dana

Liceul Special Sfânta Maria Arad
Limba și literatura română
Clasa a IX-a liceu
La începutul unui program de instruire se realizează testarea inițială, cu scopul de a stabili nivelul
de pregătire al elevilor, potențialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Prin evaluarea
inițială se identifică volumul de cunoștințe de care dispun elevii, gradul de stăpânire și aprofundare a
acestora, nivelul dezvoltării competențelor și abilităților, care reprezintă premise fundamentale pentru
atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reușita viitoarei activități
didactice. Datele obținute prin evaluarea inițială sunt valorificate în elaborarea noului program din
perspectiva adecvării acestuia la posibilitățile reale ele elevilor.
Evaluarea inițială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice. Îndeplinește
funcția de diagnosticare (evidențiază dacă elevii stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare parcurgerii
noului program), precum și o funcție predictivă, oferind informații cu privire la condițiile în care elevii
vor putea rezolva sarcinile de învățare ale noului program.
Datele oferite de evaluarea inițială conturează trei direcții principale pe care trebuie să se acționeze
în planificarea activității pentru etapa următoare a activității didactice: proiectarea activității viitoare din
perspectiva adecvării acesteia la posibilitățile de care dispun elevii pentru realizarea sarcinilor noului
program; conceperea modului de organizare si desfășurare a programului de instruire; aprecierea
necesitații de a iniția un program de recuperarea pentru întreaga clasa, când se constata rămâneri în urma
la învățătură care ar putea împiedica desfășurarea eficienta a activității; adoptarea unor programe de
recuperare individuale pentru anumiți elevi.
Metode alternative de evaluare
Pe lângă metodele tradiționale, în școală se folosesc si metode alternative. Acestea sunt: observarea
sistematică a comportamentului elevului; investigația; proiectul; portofoliul.
Observarea curentă a comportamentului elevului fiind un produs al interacțiunii profesor-elev oferă
posibilitatea celui dintâi de a cunoaște progresele înregistrate în învățare, interesele și aptitudinile elevilor,
atitudinea față de activitatea școlară.
Fișa de activitate personală a elevilor utilizată mai ales ca metodă de învățare prin activitate
proprie, oferă și posibilitatea de evaluare a pregătirii elevilor, mai ales capacitatea de învățare a acestora.
Studiul de caz s-a dovedit a fi și o bună metoda de evaluare, care se realizează prin analiza și
dezbaterea cazului pe care profesorul îl are în vedere. O metodă folosită de către profesor pentru
evaluarea activității elevului este și fișa de caracterizare psihopedagogică la sfârșit de ciclu școlar.
Investigația constă în solicitarea elevului de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o
activitate practică pentru care elevul este pus în situația de a întreprinde o investigație.
Proiectul este o activitate ce înlesnește o apreciere mai complexă și nuanțată a învățării, permițând
identificarea unor calități individuale ale elevilor.
Portofoliul este un proces de analiză a datelor obținute pe diverse căi și pe o perioadă mai întinsă de
timp (un semestru, un an școlar). Sunt avute în vedere „produsele" elevilor și progresele realizate în
diverse etape.
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o radiografie clară a potențialului de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Dacă
reușim să îi determinăm pe elevi să înțeleagă importanța evaluării inițiale și să o trateze cu seriozitate,
scopul evaluării inițiale este atins. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o
evaluare propriu-zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii
se pot concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot
reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.
59
BIBLIOGRAFIE:
Educațional, București
60
EVALUAREA INIȚIALĂ,
PUNCT DE PLECARE ÎN DEMERSUL DIDACTIC
Prof. DULCEAC DORINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 SUCEAVA
CLASA A III-A D
Pentru orice acțiune socială, persoanele, prin structura lor, sunt motivate și validate de feedbackul
primit. Acesta este mobilul pentru activitățile viitoare. Este vorba despre acel acces pe care ni-l acordă
aprecierea, spre noi orizonturi ce îmbogățesc ori spre etapele anterioare ce trebuie reluate, reînvățate,
rediscutate.
Funcție de bază a educației, evaluarea este cea care conferă direcție procesului de învățământ; fie
sunt concepute trasee educaționale la un nivel superior, fie se regândesc, reorganizează conținuturile deja
predate, dar insuficient însușite.
Una dintre formele evaluării, evaluarea inițială (predictivă) ilustrează cel mai bine funcțiile
evaluării: constatarea (cunoașterea), diagnosticarea (explicarea) și prognozarea (ameliorarea). Evaluarea
inițială este interesată de acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conținuturi și formarea altor competențe (I. T. Radu), premise cognitive și atitudinale (capacități,
interese, motivații), necesare integrării în activitatea următoare. Prin metodele și tehnicile aplicate ne
ajută pe noi, dascălii să contribuim la procesul învățării, în care copiii sunt integrați în propria învățare.
Verificarea inițială ilustrează competențele pe care școlarul le posedă la startul spre o nouă învățare.
La nivelul oricărui ciclu de învățământ, la disciplinele de bază se impune o evaluare inițială. Ea
conferă cadrului didactic un punct de pornire în tocmirea documentelor școlare, a planificărilor și
proiectărilor, pliate pe caracteristicile colectivului școlar. Ca orice formă de evaluare menită să determine
calitatea rezultatelor școlare și a progresului școlar, evaluarea predictivă se poate realiza printr-un întreg
arsenal de metode, tehnici și instrumente de evaluare. Toate acestea se folosesc în funție de
caracteristicile evaluaților.
În ciclul primar cel mai adesea întâlnim conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri),
povestirea/repovestirea, descrierea, explicarea, harta conceptuală, investigația, chestionarul. Însă cea mai
utilizată metodă de evaluare, la început de an școlar/semestru este testul, cu itemi variați, prin care se
verifică dacă învățarea a fost una temeinică. Din punct de vedere al notării, evaluările inițiale nu
ierarhizează, calificativele/notele nu își propun aprecierea performanțelor globale ale elevilor, ci doar
arată de unde trebuie să pornească demersurile viitoare.
Structura unui instrument de evaluare trebuie să fie următoarea: conținutul evaluat, obiectivele
urmărite, descriptorii de performanță, rezultatele obținute, observații, greșeli frecvente, măsuri de
ameliorare/dezvoltare, interpretări.
Ca orice activitate complexă, care presupune realizarea mai multor acțiuni și operații, aflate în
interdependență, și Evaluarea inițială are avantajele și limitele ei.
Avantaje Limite
 oferă profesorului și elevului  nu permite o apreciere
posibilitatea globală a performanțelor elevului și nici
de a avea o reprezentare cât mai realizarea unei ierarhii;
exactă a situației existente (potențialul de  nu-și propune și nici nu poate
învățare, lacunele ce trebuiesc completate și să determine cauzele existenței lacunelor în
remediate) și a formula cerințele următoare; sistemul cognitiv al elevului.
 pe baza informațiilor
evaluării inițiale se planifică demersul
pedagogic imediat următor și eventual a
unor programe de recuperare.
Bibliografie:
- Mihai Stanciu, Didactica postmodernă, Editura Universității Suceava, 2003
61
Metode si tehnici aplicate pentru realizarea evaluării inițiale în orele de educație
plastică în învățământul gimnazial
PROF. DULF MONICA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ASUAJU DE SUS
JUDEȚUL MARAMUREȘ
Atât ca disciplină de studiu de sine stătătoare cît și ca metodă de lucru pentru alte discipline școlare,
desenul ajută elevii să cunoască realitatea, să deosebească ceea ce este esențial și caracteristic de ceea ce
este nesemnificativ, ușuând elevii să dobândească cunostințe și deprinderi necesare reprezentării grafice
a obiectelor și fenomenelor din natură și viață.
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. În cadrul procesului de
evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot
contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare inițială,
urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia
se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
premiselor favorabile studiului disciplinelor. Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o
reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate, ori a unor
aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare).
trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate
demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare.
Disciplina educație plastică are ca și scop consolidarea, îmbogățirea și dezvoltarea gustului estetic,
receptivitatea elevilor față de frumosul din natură, dezvoltarea capacității de a crea frumosul și de a-l
introduce în comportamentul zilnic.
Practica desenului angajează puternic observația copiilor, prin care se asigură imagini mintale clare,
se dezvoltă controlul muscular al mâinii, se promovează înțelegerea frumosului din natură și artă ca și al
frumosului cotidian și se ascute spiritul lor de observație. Studierea educației plastice dezvăluie comorile
de frumusețe ale naturii și ale diferitelor arte și mărește bucuria de viață.
Lucrările plastice ale elevilor oglindesc procesul de evoluție și dezvoltare intelectuală.
Le Corbusier consideră că ” A desena înseamnă a observa, a descoperii, a inventa, a crea”.
Pentru a stabili cunostintele pe care un elev le-a dobândit pe parcursul unui an școlar se realizează,
la începutul fiecărui an școlar evaluarea inițială.
Prin metodele și procedeele folosite se urmărește să se antreneze acele potențe creative ale elevilor
care duc la realizări artistice productive conștiente (nu reproductive) personale si imediate.
Este un lucru știut că metoda de bază la desen este metoda exercițiului. Acesta se îmbină aproape în
fiecare lecție cu metoda observației, a conversației și a demonstrației. La începutul clasei a V a se va
organiza o primă lecție de educație plastică bazată pe memorie și imaginație astfel încât profesorul să-și
poată da seama de bogăția de imagini a elevilor, de vioiciunea fanteziei lor, de mijloacele lor grafice în
activitatea de desenare, fără să intervină. Profesorul trebuie să știe cum văd și ce văd elevii, cum
desenează și ce desenează ei cu mare plăcere.
Ca si metodă de evaluare initială la educație plastică aș aminti cunoscuta metodă Braistorming în
care analiza se face pe detaliu, faţă de celelalte metode tradiţionale folosite. Prin această metodă se
62
organizează o situaţie problemă care permite elevilor să facă mai multe propuneri de idei, excuzând orice
formă de critică sau de discuţie. Pentru evaluarea inițială la început de an școlar pentru clasele din
învățământul gimnazial se pune problema realizării unei lucrări plastice având ca temă ”Toamna”. Acest
desen trebuie să cuprindă și să valorifice cunostințele dobândite de elevi pe parcursul unui an școlar la
disciplina educație plastică. Se poartă discutii legate de elemente componente (forme, culori etc.) și în ce
tehnică de lucru să fie realizat pentru a se obţine o anume expresivitate Sunt respectate etapele de lucru:
exerciţiul joc, asaltul de idei si explicaţiile. Elevii au fost solicitați să observe natura, să numească forme
din natură. S-a urmărit capacitatea de interpretare a formelor din natură prin transformarea în figuri
geometrice plastice. S-a urmărit observarea formelor elaborate – forme fundamentale si capacitatea de
interpretare a formelor elaborate.
Pentru evaluarea obiectivă a lucrărilor plastice realizate de către elevi vor fi stabilite criterii de
evaluare care pot fi modificate de către profesor în dependenţă de tema lecţiei, subiect etc. Deoarece
funcţia de bază a Educaţiei plastice în şcoala gimnazială este culturalizarea şi educarea simţului artistic,
dar nu formarea unui artist profesionist, este important ca evaluarea să se axeze nu atât pe profesionalism
în realizarea lucrărilor, cît pe gradul de participare, efortul depus, motivaţie, ideea de creaţie selectată de
elev, originalitate în prezentare etc.
Ca si criterii de evaluare s-a urmărit: realizarea temei, reflectarea subiectului, utilizarea mijloacelor
de expresie plastică, corelarea mijloacelor de expresie plastică, a materialelor şi tehnicilor de artă cu
subiectul lucrării, organizarea spaţiului plastic, expresivitatea şi originalitatea lucrării plastice. La finalul
orei se afisează desenele în fața clasei. Profesorul poate să desprindă atât aspectele pozitive cât și lipsurile
elevilor.
Metoda Brainstorming este o metodă eficientă în cadrul orelor de educaţie plastică, având un rol în
redarea unor informaţii precise şi concludente.
Evaluarea initială poate consta si în evaluarea notiunilor teoretice despre educatia plastica
dobândite de elevi pe parcursul anului școlar trecut. Probele de evaluare administrate elevilor vor conţine
itemi din următoarele domenii:
1. Cunoaştere şi înţelegere: -elemente de limbaj plastic- mijloace plastice şi mijloace artistice,
structuri compoziţionale, noţiuni elementare din teoria şi istoria artelor.
2. Aplicare: -Materiale şi instrumente - tehnici de artă, limbaj plastic (grafică, pictură, sculptură,
artă decorativă etc.), structuri compoziţionale, organizarea cromatică, corelare subiect-materiale-tehnici.
3. Atitudini: -interese, preferinţe- apreciere/autoapreciere, atitudine individual-creativă.
Consider că probele de evaluare inițială a notiunilor teoretice despre educatia plastica dobândite
de elevi pe parcursul anului școlar trecut nu sunt bine venite la începutul unui an școlar deoarece elevii
sunt dornici de a utiliza instrumente si tehnici de lucru specifice educației plastice și nu răspunsuri scris
pe care le realizează la toate celelalte discipline.
În ansamblu, evaluările realizate la clasă vor demonstra dacă la începutul anului de învăţămînt sunt
formate subcompetenţele preconizate în curriculum pentru clasa anterioară.
Bibliografie
-Metodica predarii desenului la clasele V-VIII, Alexandru Tohaneanu, Ed. DP, București
-Metodica predării desenului la claseleI-IV, Ilioaia Maria, Ed. DP
-Album metodic de creaţie artistica, Ilioaia Maria
-Evaluarea în procesul didactic , Ioan T. Radu
63
Importanța evaluării inițiale
Școala Gimnazială Puchenii Mari, Prahova

Profesor pt. învățământul primar Dumitrache Roxana-clasa a IV a
Evaluarea este o componentă importantă a activității și procesului didactic.Evaluarea este menită să
furnizeze informații necesare reglării și ameliorării activității , sugestii pentru deciziile ce urmează a fi
adoptate cu privire la desfășurarea activității în etapele următoare și anticiparea rezultatelor
posibile.Cunoașterea rezultatelor ,explicarea acestora ținând cont de factorii și condițiile care le-au
produs (diagnosticarea) , precum și stabilirea desfășurării activității viitoare constituie sensul esențial al
evaluării.
S-au conturat trei forme ale evaluării : inițială , sumativă și formativă.Evaluarea inițială îndeplinește
o funcție de predicție.Aceasta se desfășoară la începutul unui program de instruire și este menită să
stabilească nivelul de pregătire al elevilor și condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care
urmează. Asupra elevilor evaluarea are efecte pozitive îndeplinind un gen de monitorizare a activității de
învățare prin faptul că o orientează către conținuturile esențiale și determină stilul de învățare.Învățarea
este influențată de cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare și de aceea trebuie să ne asigurăm de
ceea ce știe și să îl instruim în consecință. Informațiile obținute prin evaluările inițiale ajută la creionarea
activității viitoare și a modului adecvat de predare-învățare a conținuturilor noi. Aprecierea oportunității
organizării unui program de recuperare se stabilește după evaluarea inițială.
În ceea ce privește celelalte două tipuri ale evaluării-sumativă și formativă-se impune să precizăm și
importanța acestora pentru activitatea didactică. Evaluarea sumativă este realizată prin verificări parțiale
și este o estimare de bilanț a rezultatelor pe perioade lungi. Evaluarea formativă se realizează pe secvențe
mai mici permițând cunoașterea , identificarea neajunsurilor și a punctelor critice după fiecare secvență de
instruire și adoptarea unor măsuri de recuperare și ameliorare (are funcția unei evaluări de progres).
Evaluarea se poate realiza prin următoarele metode : observarea curentă,verificarea orală(există însă
circumstanțe care influențează obiectivitatea acestei metode),examinarea prin probe scrise,examinarea
prin probe practice și autoevaluarea controlată. Fiecare dintre metodele enunțate prezintă avantaje și
limite și de aceea o evaluare completă se obține prin îmbinarea diferitelor tehnici de măsurare si prin
folosirea,de fiecare dată ,a celei mai adecvate.
Realizarea funcțiilor esențiale ale evaluării presupune folosirea tuturor formelor de evaluare.O
evaluare eficientă trebuie să fie continuă și completă.
64
-Metode si tehnici-
Dumitrache Ionela
Școala Gimnazială „Ion Ciorănescu” Moroeni/Dâmboviţa
Prof. Inv. Primar- Clasa I
Evaluarea are rolul de a măsura şi aprecia , în funcţie de obiective, eficienţa procesului de
predare – învăţare , raportată la îndeplinirea funcţiilor ei, la cerinţele economice şi culturale ale
societăţii contemporane . A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele
programului de instruire au fost atinse, precum si eficienţa metodelor de predare- învăţare folosite.
Un specialist in domeniu( R. Ausubel), referindu-se la importanţa acestei forme de evaluare,
preciza că „ ceaa ce influenţează cel mai mult invăţarea sunt cunostinţele pe care elevul le posedă
la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie si instruiţi-l in consecinţă”. Performanţele viitoare ale
elevilor depind şi de cunoştinţele anterioare, element pe baza căruia va trebui să alcătuim programul de
instruire. Ȋn acest scop, probele de evaluare iniţială ( orale, scrise sau practice ) sunt de un real folos.
Dificultatea realizării evaluării iniţiale constă în identificarea acelor achiziţii care constituie
baza/premisele cognitive, motivaţionale si atitudinale necesare integrării cu şanse de reuşită în activitatea
care urmează: fondul minim de reprezentări, stăpânirea noţiunilor-cheie, capacitatea de a utiliza
informaţiile, abilităţile formate, tipuri de competenţe, grad de motivare pentru studiu, capacitatea de a
lucra independent s.a.
eventualelor lacune ce necesita o îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale
elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele asteptate ,e nevoie să se țină seama de
următoarele: tratarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii ,utilizarea acelor
metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură
învățarea activă și formativă ,îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
individuală și pe grupe).
pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor . Se vor urmări căile de mers împreună
înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de
sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de
prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv
nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Importanța evaluarii initiale este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să
previi decât să vindeci”. Astfel , în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau
monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente
și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un
autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în
beneficiul școlarului.
65
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Stoica, M. ,Pedagogie si Psihologie , Editura Gheorghe Alexandru,2002
66
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL – BAZA
PROIECTĂRII DIDACTICE EFICIENTE
Prof. Dumitrache Mirela, Colegiul ”Mihai Viteazul”, Discipline tehnice, Clasa a

XI-a C
Pornind de la importanța testării inițiale pentru o proiectare eficientă a conținuturilor pentru anul
școlar în curs, alegerea itemilor s-a bazat pe abordarea integrată a culturii de specialitate, fiecare modul
având un domeniu de explorare specific, dar formarea competențelor se realizează doar în ansamblu.
MATRICEA DE SPECIFICAȚII – TESTARE INIȚIALĂ
CLASA a-XI-a școală profesională
Domeniul Mecanică, Calificarea Tinichigiu vopsitor auto
Competențe Comunicare și Documentație Efectuarea Prelucrarea Rezolvare
numerație tehnică măsurărilor semifabricatelor de
generale prin așchiere probleme
Unități de
învățare
Asamblarea X
structurilor
metalice
Organe de X X
mașini
Tehnologii X
generale
mecanice
Măsurări X X
tehnice
Desen tehnic X X
industrial
Obiective de evaluare (pe termen scurt)

• Identificarea nivelului de acumulare a informațiilor din domeniu
• Nivelul capacității de transfer interdisciplinar
• Abilitățile de calcul matematic
• Nivelul de dezvoltare al aptitudinilor de realizare/interpretare a documentației tehnice
• Capacitatea de a opera cu unități și mijloace de măsură în domeniu
Obiective de proiectare (pe termen mediu și lung)

• Dezvoltarea capacității de alegere și utilizare a mijloacelor de măsură pentru determinarea
conformității execuției, a abaterilor de formă și dimensionale
• Parcurgerea unui proces tehnologic organizat în flux sau ca activitate pe echipe cu roluri bine
definite
• Dezvoltarea capacității decizionale argumentate privind încadrarea piesei în categorie
corespunzătoare sau rebut și starea de uzură a reperelor asociată cauzalității
• Stabilirea cauzelor ce generează erori de prelucrare/măsurare
• Respectarea permanentă a regulilor SSM și PSI în vederea conservării capacității de muncă și a
integrității echipamentelor tehnice
• Alegerea optimă a procedeului de execuție/recondiționare a unui reper
• Repartizarea sarcinilor de lucru individuale conform competențelor
Concluzii:
50% dintre note au fost în zona mediocrității (5-7)
50% dintre note au fost sub nivelul sau la limita competențelor minimale
67
Cauze:
• Abordarea fără responsabilitate a testului
• Incapacitatea de a relaționa cu informațiile interdisciplinar, majoritatea fiind obișnuiți să
reproducă la scurt timp informațiile
• Nu există miza notei
Plan remedial
• Formularea testelor de evaluare sumativă prin abordarea conținuturilor din toate modulele de
specialitate;
• Activitatea de predare, în etapa finală de fixare, să se facă prin activități de grup în care sarcinile
de lucru să fie repartizate conform rezultatelor de la evaluările continue;
• Aprecierea realizării umei operații/piese să se facă prin raportare cumulativă la indicatori
economici, de calitate, de productivitate , de utilizare în parametrii optimi ai echipamentelor și de
eliminare a riscurilor;
• Promovarea spiritului organizatoric, ergonomic și autoevaluării pe tot parcursul formării;
• Proiectarea și derularea demersului didactic diferențiat pe baza unei bune cunoașteri a grupului
educat.
68
“EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”\Importanța
Evaluării Inițiale: Metode și tehnici
Profesor Dumitrana Lavinia-Victoria
Școala Gimnazială Bircii, Oraș Scornicești, Județul Olt

Disciplina Matematică
Clasa a V-a
În orientarea modernă evaluarea înseamnă măsurarea şi aprecierea competenţelor (ceea ce poate să
facă elevul cu ceea ce ştie); pune accentul pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini) și vizează
progresul la fiecare elev.
Rostul evaluării este măsurarea progresului în învăţare şi generarea (determinarea) acestui progres.
În aceste condiţii, notarea ar trebui să măsoare nu atât cantitatea de informaţii de care dispune elevul la un
moment dat, cât mai ales, ceea ce poate să facă el utilizându-şi competenţele dobândite prin învăţare.
După momentul în care se integrează actul evaluativ în procesul de predare-învățare-evaluare și în
funcție de scopul aplicării evaluării distingem trei tipuri de evaluare: a) evaluare inițială sau predictivă; b)
evaluare curentă/continuă sau formativă; c) evaluare finală sau sumativă.
Evaluarea inițială are un caracter diagnostic, indicând strategia de urmat în procesul de învățare care
urmează. Se realizează la începutul unui program de instruire. Scopul evaluării inițiale este stabilirea
nivelului real de pregătire al elevilor în momentul respectiv, a capacităților generale de învățare, a
abilităților necesare înțelegerii conținuturilor programului de instruire ce urmează a fi parcurs.
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate,
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare).
pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare.
Evaluarea inițială se realizează prin probe scrise și examinări orale, acestea realizând un diagnostic
al pregătirii elevilor, îndeplinind totodată și o funcție predictivă.
Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru proiectarea activității diferențiate, având
rolul de a identifica condițiile în care fiecare elev poate să obțină performanțe maximale în învățare.
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut
ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv,
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor,
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile
evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
Evaluarea la început de ciclu gimnazial prezintă deosebită importanță, atât pentru profesorii care
vor preda la ciclul gimnazial, pentru proiectarea activității următoare, cât și pentru învâțător, căruia i se
certifică rezultatul efortului depus timp de cinci ani.
Pentru o mai mare obiectivitate a testului predictiv aplicat se recomandă ca rezultatele elevilor să fie
consemnate într-o matrice de evaluare.
69
Bibliografie:
1. R. GAVRILĂ, C. VOICA, „Recuperarea rămânerii în urmă la matematică- Matematica de la
eșec la performanță/ Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi de mentorat”, Educaţia
2000, Bucureşti, 2009
2. ***, Matedidactica, “Oportunități pentru o carieră didactică de calitate printr-un program
național de formare continuă a profesorilor de matematică din învățământul preuniversitar” – Suport de
curs- Proiect cofinanțat din Fondul European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013
3. *** https://profesorjitaruionel.blog
4. *** http://www.mesota.ro
70
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN GRĂDINIŢĂ
Profesor ȋnvăţământ preşcolar: DUMITRAŞCU MIHAELA

Grădiniţa cu program prelungit Nord 1 – Rm.Vâlcea
Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi
aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea
urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a
schimbării, în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate
obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât
şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor
măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important
al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a
copilului, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor
învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire
pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai puţin bune.
Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă in preşcolaritate cu atât mai mult cu cât la
această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar educatoarea trebuie să-şi adapteze activitatea la
particularităţile copiilor.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt:
cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite,
operaţionalizarea inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării
potenţialului biopsihic al copilului şi al optimizării parametrilor generali ai dezvoltării acestuia, formele
de evaluare utilizate în grădiniţă sunt :
- Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii . Constituie o
premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
- Evaluarea formativ – continuă – este una din formele cele mai des utilizate ȋn grădiniţă şi se
manifestă ȋn toate activităţile derulate, de la observarea continuă a comportamentului copiilor, a reacţiilor
pe care le au la diverse solicitări, a semnalării progreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu
un grad ridicat de dificultate, până la recompensarea succeselor pe care copii le obţin.
- Evaluarea sumativă – intervine de obicei, la capătul unei componente tematice care se desfăşoară
pe o durată mai marte de timp sau la sfârşit de semestru –când sunt revizuite cunoştinţele, deprinderile,
abilităţile dobândite în acest interval – cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente
achiziţionate.
Evaluarea iniţială este indispensabila pentru a stabili dacă elevii au pregatirea necesară creării
Acest tip de evaluare oferă copilului de gradiniţă şi educatoarei o reprezentare a potenţialului de
ȋnvăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau
ȋmbunătăţire (programme de recuperare).
Evaluarea iniţială nu ȋşi propune aprecierea performanţelor globale ale copilului de gradiniţă şi nici
ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere.
In opinia mea şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii,
reuşim să determinăm copilul care frecventează grădiniţa şi ȋn special a copilului care va merge la
şcoală să fie receptiv şi să ȋnţeleagă importanţa evaluării, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor
propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntarea cu situaţii noi de ȋnvăţare, care trezesc
motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
71
• respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
• găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea
personalităţii copilului preşcolar;
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.
S-a observat ȋn şcoli că ȋn momentul ȋn care elevii au fost anunţaţi de la ȋnceput că urmează să
susţină o lucrare de evaluare iar notele obţinute nu vor fi trecute ȋn catalog, elevii au avut ocazia de a se
concentra ȋn mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o
evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de ȋnvăţare. Acesta s-a revăzut ȋn rezolvarea corectă a
subiectelor, ȋncadrarea ȋn timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise,etc.
Concluziile evaluării reprezintă premisa pentru progresele ulterioare. Deasemenea, un interval mai larg de
timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru copii
cât şi pentru educatori, având posibilitatea evitării aglomerării şi atenuării stresului.
În concluzie, indiferent de forma care se utilizează, evaluarea, desfasurată ȋn scopul de reglare şi
autoreglare a activităţii didactice, este un proces complex, dar ȋn acelaşi timp firesc şi normal ,integrat
procesului de ȋnvăţământ. Ea furnizează date importante despre capacităţile de ȋnvăţare a copiilor, pentru
că, ȋn deplină cunoştinţă de cauză, să se stabilească obiectivele activităţii urmatoare şi să se adopte cele
mai potrivite mijloace de realizare.
A ȋnvăţa nu doar pentru nota ci, ȋn primul rând din dorinta de a şti, a cunoaşte, este un real progres
ȋn dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a copilului, indiferent că frecventează şcoala sau grădiniţa.
Bibliografie:
1 .Roşca, Mihaela, „Creativitatea şi inteligenţa emoţională”, Editura Polirom, Iaşi 2004;
2. Revista naţională Educatoarea.ro, nr. 30/2010;
3. Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4 /2008.
72
Prof. Dumitraşcu Roxana Gianina

Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru, jud Brăila
Dacă în cadrul didacticii tradiţionale, evaluarea avea un rol episodic, intervenind numai în cazul
ierarhizarii elevilor şi selectarea pentru a trece în diverse cicluri de şcolaritate, nefiind inclusă în structura
procesului de învăţământ, acum , evaluarea face parte integrantă din procesul de învăţământ, alături de
obiective, conţinuturi, metode, forme de organizare.
EVALUAREA este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ în general, a procesului
didactic în special.
Evaluarea initiala este o modalitatea de evaluare ce se realizează la începutul unui program de
instruire, având o mare valoare diagnostica, pentru că prin ea se identifica premisele care pot sta la baza
instruirii care urmează şi în funcţie de care ar trebui sa se proiecteze întregul proces de instruire -învăţare.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza că ”ceea ce influențează cel mai mult
- utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
cât și în orice moment al ei.
Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor, deoarece își
propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea inițială este utilă
pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau
de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a
omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou proces.
învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe
73
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ”este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel, și în cadrul
elevii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
BIBLIOGRAFIE:
74
METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE INIŢIALĂ LA CLASA
PREGĂTITOARE
Prof.înv. primar: Dumitrescu Marinela

Şcoala Gimnazială Costea Marinoiu, Ocnele Mari
Clasa pregătitoare
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat
următoare. Ea “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Strategia de evaluare iniţială este necesară „la începutul unui program de instruire – ciclu de
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu, Evaluarea în
procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117). În raport de funcţia îndeplinită, de diagnoză şi de prognoză, se
afirmă şi sub denumirea prescurtată de strategie de evaluare predictivă.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea
de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin
utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit."
Tehnica de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia
la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi
demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus"
Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în
vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere
aprecia că: „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui
instrument unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (...)".
(Stanciu, M., 2003, p.284)
La începutul anului şcolar am planificat o perioadă de două săptămâni pentru evaluarea iniţială a
copiilor din clasa pregătitoare, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de
dezvoltare, gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării. Ausubel sublinia
rolul şi însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea copiilor afirmând: „Dacă aş vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care
elevul le posedă la plecare.” (Ausubel D. Robinson, 1982)
Pentru că nu există un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 6 ani, selectarea probelor
de evaluare sau conceperea lor a fost făcută cu multă responsabilitate, consultând bibliografia de
specialitate şi Curriculum - ul pentru învăţământul primar (6 ani), ţinându-se seama de comportamentele
specifice fiecărui domeniu de dezvoltare.
Evaluarea orală cu suport vizual, care presupune, în fapt, o discuţie având ca suport imagini, a
fost preponderent folosită la clasa pregătitoare. În acest fel, s-au citit poveşti, s-au creat propoziţii, s-au
despărţit cuvinte în silabe, s-au format mulţimi, s-a discutat despre mediul natural etc.
Observarea sistematică a comportamentului elevului în timpul activităţilor didactice este o
tehnică de evaluare care furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi.
Prin observare sistematică, am urmărit diferite comportamente: comportamente ce privesc
cunoştinţele şi capacităţile: vorbire, ascultare, desene, dans, gimnastică, abilităţi muzicale;
comportamente referitoare la atitudinea faţă de desfăşurarea unei activităţi: utilizarea timpului, utilizarea
instrumentelor de lucru, demonstrarea unor caracteristici, ca: perseverenţa, încrederea în sine, iniţiativa,
creativitatea; comportamente referitoare la atitudinile sociale: preocupare pentru bunăstarea celorlalţi,
respectul faţă de lege, respectul faţă de bunurile celorlalţi, sensibilitate la problemele sociale;
comportamente privind atitudinile ştiinţifice: deschidere la nou, sensibilitate la relaţii tip cauză – efect,
curiozitate; interese pentru diferite activităţi educaţionale, estetice, ştiinţifice, vocaţionale, de timp liber;
exprimarea unor sentimente de apreciere şi satisfacţie pentru natură, artă, literatură; relaţia cu colegii,
reacţia la laudă şi critici, reacţia faţă de autoritatea profesorului, emotivitatea, adaptarea socială.
75
Redarea (repovestirea) unui conţinut (cu ajutorul întrebărilor). Prin această tehnică am verificat
atât capacitatea de înţelegere şi reţinere a ceea ce a fost prezentat, cât şi modul de a reda în structuri
verbale proprii.
Testul a fost elaborat şi dat la sfârşitul celor două săptămâni de evaluare iniţială. Cu ajutorul
acestuia am verificat şi se evaluat nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele, prin
raportarea răspunsurilor la o scară etalon, elaborată în prealabil.
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecţie sistematică, făcută,
de regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele didactice) a unor produse relevante ale activităţii elevilor
(individual sau în grup). Portofoliul include şi rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi
tehnici de evaluare. Acesta s-a realizat pe parcursul întregii perioade, elevii strângând în dosare proprii tot
ce au lucrat la fiecare disciplină.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994
2. Radu, Ion , Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
3. Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava, 2003
76
Importanța evaluării inițiale: Metode și tehnici de evaluare
Prof. înv. Primar și preșcolar Dumitrescu Nicoleta

Grădinița nr. 272, București
Domeniul Limbă și Comunicare
Nivel II
Evaluare didactică este o componentă esențială a procesului de învățământ, alături de predare și
învățare și furnizează informații despre calitatea și funcționalitatea acestora. Din punct de vedere
pedagogic evaluarea oferă informații referitoare la relațiile dintre componentele interne ale procesului
educațional, în special dintre cadru didactic și elev/preșcolar. Cunoscând performanțele elevilor putem
aprecia dacă activitățile proiectate și-au atins scopul.
Evaluarea inițială se realizează atunci când un cadru didactic preia pentru prima dată un colectiv de
elevi sau la începutul unei perioade de instruire: semestru, an școlar, ciclu de învățământ,etc cu scopul de
a stabili nivelul de pregătire al elevilor/preșcolarilor.
Evaluarea inițială este necesară în proiectarea activității viitoare și pentru stabilirea modalităților de
intervenție care se impun. În cadrul acestui tip de evaluare se utilizează testul de evaluare inițială, probe
scrise și verificări orale.
În învățământul preșcolar, în ceea ce privește evaluarea inițială, se folosesc în special probele de
evaluare orale, care se realizează print-un dialog bazat pe întrebări și răspunsuri, prin care cadrul didactic
urmărește să identifice cantitatea și calitatea cunoștințelor precum și capacitatea preșcolarilor de a opera
cu acestea. Se folosesc și probele de evaluare scrise în special la grupa mare, care sunt elaborate sub
forma unor fișe de lucru ilustrate.
În anul școlar 2017-2018, la grupa mare am folosit pentru evaluarea inițială următoarle metode și
tehnici, exemplificate în tabelul următor.
Evaluare inițială
Domeniul Limbă și comunicare
Grupa Mare
Tema Tip Material Obiective Itemi de evaluare Indicatori

activității/ probă didactic operaționale de
mijloc de performanță
realizare
”Completează Orală Imagini Să se exprime I 1Pronunță corect toate A – 8- 9P
ce lipsește!” Jetoane corect din punct de sunetele limbii române. 3p D – 5-8 p
(joc didactic) vedere fonetic, Distinge sunetele care S – 1-4 p
lexical și sintactic. lipsec din cel puțin 3
Să înțeleagă și să cuvinte.3p
transmită mesaje Găsește cel puțin 3
simple cuvinte care lipsesc din
propozițiile date. 3p
”Povestește Orală Imagini Să creeze structuri I2 Identifică cel puțin câte o A – 8- 9P
mai departe!” jetoane verbale, povestiri pe semnificație pentru cel D – 5-8p
(joc didactic) baza imaginilor. puțin 3 imagin prezentate. S – 1-4p
Să-și exprime ideile 3p
în mod logic, fluent Creează o scurtă
și coerent. povestioară pe baza a cel
puțin 2 imagini. 3p
Se exprimă fluent, logic și
corent. 3p
”Jocul Orală jetoane • Să distingă I3 • Identifică sunetul A – 7- 8P
sunetelor” sunetele ce compun inițial a cel puțin 3 cuvinte D – 4-6p
(joc didactic) cuvintele. date. 3p S – 1-3p
77
• Gasete cel puțin 1
”Jocul Orală jetoane • Să cuvânt care să înceapă cu
silabelor” recunoască cuvinte un sunet dat.1p
(joc didactic) simple în contexte • Desparte corect în
familiare silabe cel puțin 4 cuvinte
date.4p
”În Lumea Orală Imagini, • Să I4 • Enumeră titlurile a A – 8- 9P
poveștilor” Jetoane, denumească titlul cel puțin 2 povești D – 5-8p
(joc didactic) Cărți cu poveștii și învățate.2p S – 1-4p
povești personajele • Enumeră cel puțin
principale. 3 personaje principale
• Să prezinte dintr-o poveste învățată.
întâmplările din 3p
poveste, respectând • Povestește o
succesiunea întâmplare dintr-o poveste
acestora. cunoscută, respectând
firul epic.2p
• Folosește în
exprimare cel puțin 2
expresii dintextul literar.
2p
”Completează Orală Imagini, • Să I5 • Completează cel A – 5- 6P
propoziția” jetoane formuleze puțin 2 propoziții lacunare D – 3-4p
(joc didactic) propoziții corecte date. 2p S – 1-2p
din punct de vedere • Formulează cel
gramatical. puțin câte o propoziție cu
3 cuvinte date. 3p.
• Realizează corect
acordul între subiect și
predicat. 1p
78
IMPORTANŢA EVALUARII INIŢIALE
Prof. înv. primar: Dumitrescu Veronica ,

Școala Gimnazială Băduleşti Dâmbovița
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în cadrul
acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări
elaborate pe această temă.
Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în procesul de învăţământ, având
rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.
Evaluarea este o noţiune generică şi frecventă, fiind folosită cu multiple semnificaţii în diverse
domenii. Cuvântul “a evalua” îndrumă spre multe alte cuvinte cu un rost asemănător: a estima, a aprecia,
a judeca, a măsura, a examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa, a valida (sau invalida),
a valoriza (sau devaloriza), a expertiza.
Cu cât o îndeletnicire este mai complexă şi se urmăreşte atingerea unor scopuri, a unor obiective, cu
atât sunt mai necesare acţiunile de evaluare. Evaluarea stă la baza modelarii şcolarului, a direcţionării
acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau un procedeu, este o
operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective care conduc spre
identificarea unor aspecte variate.
Evaluarea iniţială, adică cea concepută şi înfăptuită înainte de începerea procesului, are rolul să
constate şi să diagnosticheze aptitudinea şi starea de pregătire a elevului şi să hotărască asupra
plasamentului lui la un profil şcolar sau într-o grupă de nivel potrivită. Se realizează prin înregistrarea
achiziţiilor anterioare, teste de diagnostic şi de plasament, sau teste de aptitudini, relevante pentru
alegerea, de către sau pentru elev, a alternativei de studiu în etapa care urmează.
Este locul unde trebuie să facem o observaţie, anume: enumerarea de către autor, între instrumentele
acestei evaluări, şi a altor teste decât cele de randament (adică în afara celor docimologice în sens strict)
ne sugerează de ce autorii americani preferă termenul evaluare celui de docimologie: pentru că, aşa cum
vom vedea mai departe, evaluarea rezultatelor elevului (deci cea din sfera docimologiei) se împleteşte cu
cea de determinare a aptitudinilor elevului la un moment dat, ceea ce nu mai "cade" în domeniul
docimologiei, ci în cel al investigării psihologice (vezi mai departe definirea testelor docimologice).
Testul docimologic reprezintă un instrument de evaluare complex format dintr-un ansamblu de
sarcini de lucru ce permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor, precum şi a
nivelului de formare şi dezvoltare a unor capacitaţi şi competenţe de diverse naturi.
Avantajele sunt :obiectivitate sporită, rigurozitate în măsurarea informaţiilor şcolarului şi în
aprecierea modului de rezolvare a itemilor/probelor conţinute în test, vizează întreaga personalitate a
şcolarului, nu doar componenta cognitivă/ intelectivă, dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi, în
măsura în care aceştia pot verifica singuri corectitudinea modului de rezolvare a itemilor, oferă, prin
rezultatul lor, posibilitatea luării deciziilor oportune şi în timp util, destinat ameliorării actului didactic.
Dezavantajele sunt : se elaborează greu,efortul pentru realizarea lor fiind relativ mare datorită
complexităţii itemilor şi cuantificării diferenţiate a acestora ; consumă timp;inhibă elevii emotivi
(sensibili).
Evaluarea trebuie să stimuleze elevii pentru a-şi ameliora rezultatele, să evidenţieze progresul şi nu
incapacitatea lor de a realiza anumite cerinţe şcolare.
Finalitatea evaluării trebuie să ofere „o oglindă” a nivelului de pregătire a elevului de-a lungul unei
perioade de şcolaritate.
79
LEGĂTURA DINTRE EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA FINALĂ
A ELEVILOR
Prof.înv.primar, Dumitriu Valentina, Şcoala Primară Nr.1 Sarata Basarab,

Comuna Hăneşti, Judeţul Botoşani
Evaluarea poate fi practicată în forme elastice şi diverse, ea devenind câmpul fertil de manifestare a
ingeniozităţii didactice. Urmărindu-se creşterea eficienţei actului evaluativ se acţionează pentru înnoirea
lui şi ieşirea din rutina unor formulări şi practici depăşite, pentru eliminarea efectelor stresante pe care le
provoacă încă evaluarea tradiţională.
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
consecinţă”.
Evaluarea sumativă,cumulative,finală are cateva caracteristici:
-implică verificări punctuale,pe parcursul programului,încheiate cu o evaluare globală,de bilanţ;
-operează cu sondaje care vizează atât elevii cât si materia de studio;
-angajează măsurători şi aprecieri valabile la un moment dat insistand mai mult pe rezultate şi mai
puţin pe efecte;
80
-se limitează la constatarea reuşitei,a eşecului si a sitaţiilor intermediare acestora;
-permite o ierarhizare a elevilor dupa anumite criterii;
-contribuie la luarea unor decizii în urma finalizării unei activitaţi;
-reprezintă atât pentru cadrele didactice cât şi pentru elevi,o modalitate de autoevaluare şi de
comparare a rezultatelor cu munca depusa şi cu cerinţele psihopedagogice.
Analiza comparativă (I.T.Radu , Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli normale ,1995 ,p.p.
130 - 131 ) în ceea ce priveşte evaluarea randamentului şcolar, pune în evidenţă următoarele note şi
caracteristici ale celor două strategii de evaluare (continuă şi sumativă):
*evaluarea sumativă se realizează prin verificări parţiale, încheiate cu aprecieri de bilanţ asupra
rezultatelor, pe când cea continuă se face prin verificări sistematice, pe parcursul programului, pe
secvenţe mai mici;
*evaluarea sumativă operează prin verificări de sondaj în rândul elevilor şi în materie, pe când
evaluarea continuă are loc prin verificarea tuturor elevilor şi a întregii materii, dat fiind faptul că nu toţi
elevii învaţă un conţinut la fel de bine;
*în evaluarea sumativă se apreciază rezultatele, prin compararea lor cu scopurile generale ale
disciplinei, iar în valoarea continuă se pleacă de la obiectivele operaţionale concrete;
*evaluarea sumativă exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor şi de clasificare a
elevilor, pe când evaluarea formativă are funcţia prioritară de clasificare dar nu definitivă, prin lăsarea
unui câmp deschis sancţionărilor apreciative viitoare;
*primul tip de evaluare generează atitudini de nelinişte şi stres la elevi iar al doilea tip determină
relaţii de cooperare între învăţător şi elevi;
* în problema timpului, evaluarea sumativă foloseşte o parte importantă din timpul instruirii, iar
evaluarea continuă sporeşte timpul alocat instruirii prin diminuarea celui afectat evaluării.
macrosistemice.
Bibliografie :
Dumitriu , GH. , Dumitriu , C(2003 ) , Psihopedagogie , Editura Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti
81
Importanța evaluării inițiale- metode și tehnici
Autor: prof.Dumitru Adriana Valeria

Colegiul „Mihai Viteazul” Bumbești-Jiu, jud.Gorj
Disciplina: Asamblări mecanice(Modul III )
Clasa: a X-a B-tinichigiu vopsitor auto
Evaluarea inițială are loc la începutul unui program de instruire( începutul unui ciclu curricular, al
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare).
Evaluarea inițială este esențială în procesul de învățare: profesorul se asigură de cunoștințele pe care
elevul le are la început de „drum”(disciplină/modul). În cazul disciplinelor tehnice, unde elevul învață să
măsoare cu diverse instrumente de măsură (șubler, micrometru, comparator etc.),trebuie verificat dacă
elevul știe să facă transformări, calcule simple e.t.c.
Acest tip de evaluare oferă profesorului potențialul de învățare, dar și lacunele ce trebuie
completate, anumite aspecte ce trebuie corectate sau îmbunătățite prin programe de recuperare. Evaluarea
inițială nu își propune ierarhizarea elevilor, ea pregătește terenul pentru situații noi de învățare. Notele nu
vor fi trecute în catalog, evaluarea inițială este privită ca un exercițiu deschis; elevul trebuie să învețe nu
doar pentru notă ci în primul rând din dorința de a ști, de a cunoaște.
Evaluarea inițială are funcție diagnostic, scopul fiind cunoașterea stadiului inițial de la care se
pleacă în abordarea secvențelor de instruire, dar și o funcție prognostică prin proiectarea eficientă a
conținuturilor noii materii.
Învățarea se bazează pe achizițiile anterioare, cunoștințe, deprinderi și atitudini dobândite. La
început de an școlar se face o recapitulare a materiei predate în anul anterior; la finalul recapitulării se dă
un test simplu , cu grad mediu de dificultate pentru a descoperii lacunele elevilor. Evaluarea inițială este
un punct de reper, profesorul își face un plan de recuperare și proiectează activitatea diferențiată. Orice tip
de achiziție școlară depinde de cunoștințele, deprinderile și atitudinile dobândite anterior
Testele(docimologice) inițiale sunt instrumente de evaluare ce măsoară cu mare precizie
performanțele școlare ale elevilor prin raportarea la răspunsuri standard. Itemii utilizați pot fi:
închiși/deschiși; cu alegere multiplă; de tipul adevărat- fals; cu alegere pereche; de completare etc.
Testele pot solicita elevii să rezolve diverse sarcini de lucru: recunoașterea/ identificarea unor
obiecte, fenomene, reproducerea unor definiții, rezolvarea unor exerciții, probleme; formularea unor
răspunsuri sau alegerea răspunsului corect.
Profesorul stabilește ce competențe specifice dorește să evalueze și alege acele conținuturi pe care
le consideră relevante.
Probele inițiale de evaluare pot fi orale, scrise sau practice, urmărindu-se comportamente, trăsături,
capacități, rezultate ale elevilor.
Bibliografie:
1. Marin Stoica- Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și grade didactice-
Editura Gheorghe Alexandru 2002
2. Elena Joița- Pedagogie și elemente de psihologie școlară pentru examenele de definitivare
și obținerea gradului didactic II-Editura ARVES
3. http://www.mesota.ro/juridic/testare_initiala.pdf
4. http://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Prezentare-Evaluare.pdf
82
EVALUAREA INIŢIALĂ - PUNCT DE PLECARE IN ACTUL EDUCATIV
Prof.înv.primar Dumitru Ancuţa-Eugenia

Liceul Teoretic “Tudor Vladimirescu”
Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt
receptivi și să înţeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
 tratarea diferențiată a elevilor;
 selecția riguroasă a conținutului învățarii;
 utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
 îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).
Dezavantajele evaluarii iniţiale:
 nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
 nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
cognitiv al elevului.
elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea
proces.
83
A învăţa nu doar pentru calificativ ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului ciclului primar!
84
Importanţa evaluării iniţiale în învăţământul preşcolar
Metode şi tehnici
Profesor învăţământ preşcolar: Dumitru Cristina Veronica

Grădiniţa Băduleşti
Domeniul Limbă şi Comunicare, Grupa mare
Evaluarea iniţială reprezintă strategia de măsurare-apreciere-decizie realizată la începutul unei
secvenţe a procesului de învăţământ (ciclu de instruire, an de instruire, semestru şcolar, capitol,
subcapitol, grup de lecţii, lecţie), fiind realizată: pentru determinarea cunoştinţelor şi capacităţilor care
reprezintă baza asimilării noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe; pentru detectarea potenţialului
de instruire, potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului de educare, adică a zonei dezvoltării proxime a
copilului; pentru stabilirea unui punct "de plecare" ce ar servi drept reper la evaluarea progresului şcolar.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul anului şcolar, la integrarea copilului în grupă sau la
începutul unui program de instruire. Ea realizează în primul rând funcţia de constatare, permiţând
cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoştinţe anterioare, deprinderi intelectuale dar,
şi funcţia de predicţie, sugerând strategii adecvate, care să permită copilului obţinerea performanţei.
Fiecare educatoare are stilul său de aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de combinarea
cerinţelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităţilor grupei şi activităţilor,experienţei
acumulate.
Consider că prin intermediul evaluării iniţiale se pot identifica lacunele existente la fiecare copil şi
putem stabili în ce măsură trebuie abordat un anumit aspect al activtăţii instuctiv-educative. Pe baza
obiectivele propuse. Menţionez că voi avea în vedere faptul că jocul este activitatea fundamentală şi de
aceea activităţile vor fi prezentate şi desfăşurate într-o oarecare măsură sub formă de joc, astfel copii nu
vor sesiza efortul intelectual, ci vor fi motivaţi să realizeze cât mai eficient sarcinile. De asemenea, este
necesar să respectăm particularităţile de vâstă şi individuale, astfel ne vom raporta la fiecare copil în parte
şi nu-l vom raporta pe el la colectiv.
Din aceste considerente evaluarea iniţială a vizat aplicarea unor probe practic-aplicative pentru a
verifica în mod special capacităţile copiilor de a aplica anumite cunoştinţe, precum şi nivelul de
dezvoltare a deprinderilor şi priceperilor de ordin practic.
-tradiţionale: probe orale - conversaţia;
- jocul;
- verificarea realizată pe baza unui suport vizual(povestirea/
repovestirea).
- portofoliul.
Etapa constatativă, s-a desfăşurat în perioada 11 – 22 septembrie, este etapa în cadrul căreia prin
intermediul unor probe de evaluare iniţială desfăşurate sub formă de exerciţiu, joc s-a urmărit stadiul în
care copiii se găsesc la începutul anului şcolar.
Etapa a constat în aplicarea a unor probe de evaluare iniţială cu conţinut variat sub formă de jocuri
orale centrate pe următoarele conţinuturi:
- pronunţarea corectă a sunetelor, dezvoltarea auzul fonematic;
- gradul de cunoaştere şi operare cu elementele componente ale unor structuri gramaticale:
”propoziţie”, ”cuvânt”, ”silabă”, ”sunet”;
- exprimare gramaticală corectă;
85
Exemplu:
Grupa: Mare
Tema: „ Săculeţul cu surprize”
Scop: verificarea volumului vocabularului şi gradul de înţelegere al noţiunilor;
Mijloc de realizare: Joc didactic
- Pronunţă relativ corect cuvintele fără omisiuni sau inversări de sunete ori grupuri de sunete;
- Utilizează corect formele substantivelor la singular şi plural;
- Formulează propoziţii simple şi dezvoltate ca răspuns la întrebările primite (despre obiecte, fiinţe,
personaje de poveste sau aspecte ale vieţii sociale);
- Desparte corect cuvintele în silabe;
-Intuieşte sensul/semnificaţia unui cuvânt/expresii în diferite contexte;
-Formulează propoziţii/fraze corecte respectând acordul dintre părţile de propoziţie;
BIBLIOGRAFIE:
1. NEACŞU I; POTOLEA I; RADU I „Reforma evaluării în învăţământ” Ministerul
Învăţământului, Bucureşti 1996
2. MEYER G; „De ce şi cum evaluăm?”, Edit.Polirom, Iaşi 2000;
3. ***,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, Bucureşti, Ed. Didactica Publishing
House 2009
4. STAN F., Jocul didactic. Jocurile exerciţiu şi rolul lor în dezvoltarea limbajului
copiilor preşcolari, Bacău: Editura Rovimed Pubishers 2013
86
Evaluarea inițială in invatamantul prescolar
Prof. inv. Presc. :Dumitru Georgica Cristina, Gradinita nr. 269, Bucuresti,
grupa mica
Acest tip de evaluare este un demers firesc şi normal a se desfăşura la începutul unui program de
instruire pentru a indica un stadiul inițial de pregătire şi a pregăti un demers viitor corespunzator unui
conținut adecvat. „Ea este necesarǎ pentru:
Cunoaşterea nivelului de realizare a învățării prealabile, a nivelului comportamentului cognitiv. Este
foarte utilă la intrarea copiilor în clasa I, pentru cunoaşterea de către cadrul didactic a nivelului pregătirii
elevilor cu care se va lucra;la intrarea în ciclul gimnazial sau liceal, etc;
Determinarea liniei de pornire la începutul unui program de instruire(an şcolar, intrare în clasa I,
ciclul gimnazial sau liceal, etc);
Este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii în cauză dispun de pregătirea necesară creării de
premise favorabile unei noi învățări;
Această formă de evaluare are semnificația unei punți de legătura intre o stare precedentă şi una
viitoare;
Eventual este utilă pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor
fundamentale ce vor fi implocate în susținerea învățării viitoare, pentru a omogeniza oarecun fondul de
cunoştințe şî abilități indispensabile unui nou parcurs.”50
Evaluarea inițială se poate realiza atât prin probe orale, cât şi prin probe scrise. Probele folosite ajută
cadrul didactic să identifice nivelul de pregătire al copiilor şi să realizeze un demers educațional în
conformitate cu datele obținute.” Funcția predictivă a acestei evaluări constă în aceea că ajută la
conturarea activității următoare în trei planuri:
• Modul adecvat de predare_învățare a noului conținut;
• Aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă;
• Adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare doar a unor elevi.”
Evaluarea inițialǎ prezintǎ o serie de avantaje, precum:
o Oferă posibilitatea atȃt profesorului, cât şi elevului posibilitatea de a avea o viziune cât mai
exactă a situaţiei existente (nivelul şi potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuiesc completate
şi remediate) şi de a stabili obiectivele următoare; o pe baza informaţiilor obținute ȋn urma aplicǎrii
evaluării iniţiale se trece la planificarea demersului pedagogic viitor şi, acolo unde situația o impune, la
stabilirea unor programe de recuperare. Totuşi, se pot identifica şi serie de dezavantaje ale acestui tip de
evaluare, şi anume: o nu are permisivitatea de a realiza o apreciere globală a performanţelor copilului; o
poate duce la realizarea une ierarhii a copiilor, ceea ce nu oferǎ acestora şanse egale ȋn procesul de
ȋnvǎțare, avȃnd ȋn vedere cǎ profesorul nu a avut timp suficient pentru a cunoaşte bine copiii; o nu oferǎ
posibilitatea de a determina cauzele existenţei unor lacune în sistemul cognitiv al elevului. R. Ausbel,
citat de cǎtre profesorul Manolescu ȋn lucrarea Metode, tehnici şi instrumente, afirmǎ cǎ :”Dacǎ aş vrea sǎ
conduc toatǎ psihopedagogia la un singur principiu, eu spun:ceea ce influențeazǎ cel mai mult ȋnvǎțarea
sunt cunoştințele pe care elevul le posedǎ la plecare. Asigurati-vǎ de ceea ce ştie el şi instruiti-l ȋn
consecințǎ.”
87
CONCORDANŢA DINTRE EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA
FINALĂ A ELEVILOR
Prof.înv.primar, Dumitru Liliana

Scoala Gimnazială Vităneşti
Clasa a IV-a
Reformele şi demersurile de inovare a sistemelor de învăţământ desfăşurate peste tot în lume -
proces pe care îl parcurge şi învăţământul românesc - au determinat reconsiderarea rolului evaluării în
ansamblul procesului de învăţământ, precum şi demersuri de optimizare a strategiilor de evaluare,de
creştere a pertinenţei şi relevanţei lor pentru evidenţierea progresului înregistrat de fiecare elev în
pregătirea sa.
Ca proces complex de măsurare şi emitere a unor judecăţi de valoare,evaluarea are ,,încărcătură
morală” deoarece conduce la clasificări, selecţii, ,,verdicte” ce hotărăsc traseul socio-profesional al
elevilor.
Învăţământul românesc are în vedere pregătirea unui om capabil să vină în întâmpinarea nevoii de
schimbare, capabil să anticipeze, să o dorească, ba chiar să se pregătească pentru ea.
investigaţia);
acelaşi timp.
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
mediul social .
actelor evaluative în procesul didactic .( I.T.Radu , Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli normale ,
1995 ,p. 127 )
88
consecinţă”.
puţin pe efecte;
macrosistemice.
Bibliografie :
89
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE , METODE SI TEHNICI APLICATE
PROF.DUMITRU MARCELA-MIHAELA
LICEUL TEORETIC „TUDOR VLADIMIRESCU” , DRAGANESTI-OLT
DISCIPLINA:COMUNICARE IN LIMBA ROMANA
CLASA I
EVALUAREA INITIALA se realizeaza la inceputul uni program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al
elevilor, potentialul cu care urmeaza a se integra in activitatea viitoare. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de
care dispun elevii, gradul de stapanire si aprofundare a acestora, nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor, care reprezinta
premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reusita viitoarei activitati
didactice. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate in elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la
posibilitatile reale ele elevilor.
Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale, probe scrise sau practice. Indeplineste functia de diagnosticare
(evidentiaza daca elevii stapa-nesc cunostintele si abilitatile necesare parcurgerii noului program), precum si o functie predictiva,
oferind informatii cu privire la conditiile in care elevii vor putea rezolva sarcinile de invatare ale noului program.
Rezulta ca datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze in planificarea
activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice:
proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor
noului program;
·conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire;
·aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru intreaga clasa, cand se constata ramaneri in urma la
invatatura care ar putea impiedica desfasurarea eficienta a activitatii;
·adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi.
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui ciclu de invatamant, la inceputul unui an scolar, dar si in conditiile in care
educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste.
Sistemul metodic de evaluare cuprinde mai multe forme de verificare şi procedee de evidenţiere a performanţelor elevilor,
după cum urmează:
1. Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi folosite metode, realizându-se printr-o alternanţă de întrebări şi
răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi pe parcursul procesului de instruire. Evaluarea orală este o
acţiune proprie, particulară, specială situaţiilor în care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică
iscusinţa, priceperea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, de a identifica
sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară
şi corectă. Verificarea orală se realizeaza în multiple forme, utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin
întrebări şi răspunsuri); b) cu suport vizual (repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de puzzle); e)
completarea unor dialoguri incomplete.
Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-back-ul se realizează imediat.
2. Metoda de evaluare scrisă este un mijloc de înfăptuire a verificării unui număr mare de şcolari într-un timp limitat, oferind
acestora posibilitatea să gândească şi să lucreze în ritm propriu; asigurând în acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare.
Evaluarea scrisă pune la îndemâna şcolarilor mai emotivi sau a celor care gândesc mai lent instrumentul care le permite să-şi prezinte
toate cunoştinţele. În cadrul evaluării scrise toţi şcolarii sunt nevoiţi să răspundă unor întrebări cu acelaşi grad de dificultate, ce verifică
acelaşi conţinut, fapt ce favorizează o mai bună comparare a rezultatelor. Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub diferite forme,
cum ar fi: a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată); b) activitatea de muncă independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunţată);
d) tema pentru acasă; e) testul.
3. Metoda de evaluare practică pune la dispoziţia şcolarilor şansa de a opera cu cunoştinţele teoretice însuşite, de a le aplica în
diverse activităţi practice, realizând în acelaşi timp şi o evaluare a gradului de însuşire a priceperilor şi a deprinderilor pe care le
presupun activităţile respective. Şi această metodă se realizează printr-o mare varietate de forme:
a) confecţionarea unor obiecte;
b) executarea unor experienţe sau lucrări experimentale;
c) întocmirea unor desene, schiţe, grafice;
d) interpretarea unui anumit rol.
În învăţământul primar step by step, de o importanţă covârşitoare sunt şi metodele şi instrumentele complementare, cum ar fi:
a)observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
90
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e)autoevaluarea.
Este clar că toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite, plusuri şi minusuri şi că nu se poate vorbi de o
verificare completă a realizării obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a diferitelor tehnici.
Dupa această scurtă prezentare, fără a avea pretenţia ca ar fi exhaustivă şi cu valoare ştiintifică, putem conchide că procesul
evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră de feed-back numai atunci când, atât dascălul, cât şi şcolarii reuşesc să colaboreze
nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru, fiecare îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt.
Bibliografie:
– Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
91
Numele şi prenumele_______________________________ Data: ____________________
Fişă de lectură
1. Completează:
• Titlul lecturii: _________________________________________________________________
• Autorul: _____________________________________________________________________
• Personajul principal: ____________________________________________________________
• Personaje secundare: ___________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
• Personaje pozitive: ______________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
• Personaje negative: _____________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
• Însuşirile personajului pozitiv: _____________________________________________________
_____________________________________________________________________________-
• Însuşirile personajului negativ: ___________________________________________________
_____________________________________________________________________________
• Mesajul lecturii: _______________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Formulează 5 întrebări legate de conţinutul lecturii şi răspunde la acestea.
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
3. Scrie ce ţi-a plăcut cel mai mult din lectură. Motivează alegerea facută.
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_______________________________________________________
4. Cu ce personaj din lectură ai vrea să semeni? De ce?
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________________
5. Ce moment al lecturii ai dori să-l schimbi? Scrie varianta ta într-un text de 5-6 rânduri.
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_________________________________________
6. Dacă ţi-a rămas timp, realizează un desen care să redea un moment din lectură.
92
Nume: Dumitru Marilena

Școala: Liceul cu Program Sportiv, Brăila
1. CONCEPTUL DE EVALUARE
Noțiune cu o sferă largă de cuprindere și ca atare greu de definit, evaluarea reprezintă un ansamblu
de operații mintale și practice prin care se urmrește determinarea valorii sau proprietăților unui obiect
(acțiune, persoană, lucru, fenomen, eveniment, relație etc.). Este un act de emitere a unei/unor judecăți pe
bază de măsurări și/sau aprecieri subiective. M. Albu înțelege prin evaluare „operațiile de culegere de
date despre una sau mai multe caracteristici ale unui obiect și de prelucrare a acestora, având ca rezultat o
descriere a obiectului în termeni cantitativi și/sau calitativi”.
Testările inițiale sunt necesare și reprezintă o parte importantă a procesului de învățare – predare.
Scopul final este identificarea lacunelor elevilor și alcătirea cât mai promptă și corectă a unor obiective de
la care să se înceapă un nou an școlar.
Testările sunt de trei feluri: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă (formativă) şi
evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu
de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se realizează la
sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de
ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat, evaluare
națională). Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare.
Evaluarea iniţială:
consecinţă”.
consecinţă”.
Ca professor de limba engleză această evaluare inițială de la început de an a reușit să creeze, fără să
fi cunoscut progresul școlar al elevilor la această disciplină, un nivel al viitorilor mei elevi de la clasă. Pe
baza acestor testări am putut trata elevii diferențiat.
La nivel de clasa a Va și a VIII a se remarcă la elevi un interes deosebit pentru limba engleză.
Procentajul de promovabilitate al elevilor pe clasă este mai ridicat decât cel obșinut de către elevii de
liceu. La clasa a V a procentul de promovabilitate a fost de 64% și la clasa a VIII a 77%. Elevii
aparținând celor două cicluri gimnaziale au tratat cu seriozitate toate subiectele, gramatică, vocabular,
respectic cele de writing/ compunere scrisă.
La nivel liceal, procentul de promovabilitate a fost pot să spun înșelător. Mă refer aici la veșnica
întrebare dacă se trec sau nu se trec aceste note în catalog. Motivația rămâne o problemp reală la elevii de
liceu, lipsa unei motivații intriseci pentru studiu atât individual cât și în clasă lipsește în unele cazuri cu
93
desăvârșire, interesul personal fiind doar acela de a promova cu nota cinci minimum, nimic mai mult
nimic mai puțin. La nivel de clasa a IX a procentajul pe clasă a fost de 65%, la clasa a XI a 51% și la
clasa a XII a 45%.
La gimnaziu am putut observa lipsa de implicare a tuturor părților care participă la procesul de
învățământ, la acest contract care se încheie între elev – profesor, profesor – elev, profesor – părinte,
părinte – elev. Cauza principală, după părerea mea, sunt părinții plecați în străinătate, în unele cazuri chiar
ambii părinți. Lăsați în grija bunicilor, la o rudă, copiii nu mai conștientizează atât de mult importanța
acestui proces educațional, gândindu-se că într-o bună zi pleacă și ei după părinți. Este greu să ajuți și să
susții moral acești copiii. Orice gen de evaluare ar trebui alcătuit având în vedere toți acești factori. Elevul
trebuie să observe implicarea, dăruirea cadrului didactic și atunci vom avea de la ei un feedback pozitiv.
Bibliografie:
1. http://www.humanistica.ro/anuare/2008/Continut/art01Berar.PDF
94
EVALUAREA INIȚIALĂ A COPIILOR CU CES
Prof. Psihopedagog Stela Dumitru,

CSEI Roșiorii de Vede, Jud. Teleorman
Consiliere școlară-ciclul primar și gimnazial
Dizabilitatea reprezintă una dintre cele mai mari provocări a omenirii la acceptare a diversităţii. Ea
este o dimensiune a umanităţii, face parte din experiența umană și ne supune permanent la testul
înțelegerii, acceptării și integrării sociale, fără urme de discriminare sau judecăți de valoare la adresa celor
aflați în dificultate.
Cadrele didactice care lucrează cu copiii cu CES sunt oameni cu dăruire și mare putere de a iubi
necondiționat. Sarcina evaluării copiilor cu deficiențe nu este una uşoară. Rolul evaluatorului este acela
de a ști exact care este dizabilitatea, la ce nivel se află ea, care este nivelul de dezvoltare a elevului și care
este potențialul său viitor.
Vorbim aici despre „zona proximei dezvoltări” pe care Lev Semionovici Vîgotski o definește ca
fiind distanța dintre nivelul de dezvoltare acțională a unui copil, capacitatea sa de a rezolva independent
probleme și nivelul dezvoltării potențiale sub îndrumarea adultului, a cadrului didactic sau în colaborare
cu colegi mai capabili.
Numai prin cunoașterea acestui nivel se poate aprecia corect dacă serviciile şi programele de
intervenţie şi sprijin pe care le propune, le evaluează și le revizuiește cadrul didactic răspund necesităţilor
celor cărora le sunt adresate. În învățământul special evaluarea este complexă, presupune implicarea
tuturor celor care interacționează cu copilul în procesul instructiv-educativ și recuperator –compensator.
Parteneriatul în evaluare este esenţial. Părinţii au dreptul să fie consultaţi, să participe la luarea
deciziilor consecutive evaluării, să cunoască planurilede servicii şi programele de intervenţie
personalizată precum şi progresele pe care le realizează copilul. Evaluarea este un act de mare
responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi: copii, părinţi, specialişti evaluatori.
Absolut toate activitățile care se desfășoară cu copiii cu dizabilități sunt planificate în baza
psihodiagnozei stabilite în urma evaluării inițiale a copiilor.
Evaluarea în învățământul special este un proces continuu, de planificare şi programare care
orientează elaborarea planului de servicii personalizate şi programele de intervenţii personalizate. Aceasta
presupune o abordare multidisciplinară medicală, psihologică, pedagogică şi socială, complementară, iar
în urma analizei şi sintezei tuturor datelor rezultate se stabilesc şi se propun soluţii de integrare școlară a
copiilor cu CES, precum și persoanele implicate în procesul instructiv-educativ și recuperator-
compensator, nivelul, metodele și mijloacele de lucru și, nu în ultimul rând, metodele și mijloacele de
evaluare.
Evaluarea copilului cu CES este ghidată de o serie de principii, cum ar fi:
a. Evaluarea trebuie să fie subordonată interesului superior al copilului - creşterea nivelului
de funcţionalitate a acestuia, de implicare activă în planul vieţii individuale şi sociale.
b. Evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare a copilului.
c. Evaluarea necesită o abordare complexă și completă a elementelor relevante de sănătate
biopsihică, nivel de instrucţie şi educaţie, grad de adaptare psiho-socială, situaţie economică precum şi a
interacţiunii dintre acestea.
d. Evaluarea trebuie sa fie unitară, să urmărească şi să opereze cu aceleaşi obiective, criterii,
metodologii, pentru toţi copiii, în mod egal.
e. Evaluarea trebuie să aibă un caracter multidimensional, cu alte cuvinte, să determine
nivelul actual de dezvoltare, pentru a se putea oferi un prognostic şi recomandări corecte privind
dezvoltarea viitoare a copilului, în integralitatea sa.
f.Evaluarea presupune o muncă în echipă, cu participarea activă şi responsabilizarea tuturor
specialiştilor implicaţi (psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenţi sociali,
logopezi etc.).
g. Evaluarea se bazează pe un parteneriat autentic cu beneficiarii direcţi ai acestei activităţi:
copilul şi persoanele care îl au în ocrotire.
Evaluarea în învățământul special este un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi
estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare a copilului cu
95
CES, ea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea
de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei.
Obiectivul principal este determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare.
O asemenea abordare exclude definitiv teza “caracterului irecuperabil” al copilului cu dizabilităţi.
Sistemul de intervenţie în care este cuprins copilul cu dizabilităţi trebuie să cuprindă obligatoriu următorii
paşi: identificare-diagnoză-orientare-măsuri şi servicii de intervenţie şi suport-reevaluare-integrare şi
includere socială.
Bibliografie
 Golu, Pantelimon, Psihologie socială,E.D.P., Bucureşti, 1974;
 Predescu, M., Psihopedagogie specială, Universitatea de Vest, Timişoara, 1994.
96
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA FIZICĂ
Dungan Diana
Colegiul Tehnic ”Ion I. C. Brătianu” Timișoara
Fizică
Clasa a IX – a
Evaluarea inițială are loc la începutul unui ciclu școlar, an școlar sau semestru sau al unei unități de
învățare, dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al cărui
potenţial nu-l cunoaşte.
Scopul aplicării evaluării inițiale îl reprezintă obținerea unei imagini de ansamblu asupra
cunoștințelor însușite de elevi anterior. În urma evaluării inițiale, profesorul își dă seama de volumul de
cunoștințe de care dispun elevii, gradul de stăpânire și aprofundare al acestora și nivelul de dezvoltare al
competențelor și abilităților (funcția de diagnosticare a evaluării). Aceste cunoștințe reprezintă punctul de
pornire pentru profesor pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire și pentru
reușita viitoarei activități didactice.
Rezultatele obținute în urma evaluării inițiale sunt utilizate de către profesor în :
 proiectarea activității didactice viitoare, care va ține cont de posibilitățile de învățare ale
elevilor,
 realizarea modului de organizare și desfășurare a acestei activități (funcția predictivă a
evaluării)
 realizarea și aplicarea unor programe remediale individuale, în cazul elevilor care prezintă
dificultăți de învățare și rămâneri în urmă la învățătură.
Evaluarea iniţială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice. (1)
În realizarea unui test de evaluare trebuie ținut cont de următoarele etape:
 stabilirea obiectivelor/competențelor urmărite;
 stabilirea conținuturilor ce urmează a fi verificate;
 formularea itemurilor solicitate de test;
 stabilirea punctajului sau a modurilor de apreciere a itemilor. (2)
Iată câteva tipuri de itemi utilizați în realizarea testelor inițiale la fizică, în evaluarea cunoștințelor
de mecanică și optică geometrică:
1. Itemii obiectivi solicită selectarea răspunsului corect sau a variantei optime de raspuns,
dintr-o serie de variante oferite:
a. Itemii cu alegere duala solicită alegerea din două răspunsuri posibile oferite, a unui
răspuns corect. (3)
Exemplu: Stabiliţi valoarea de adevăr din afirmaţia următoare:
A F Un obiect aşezat în stânga focarului obiect formează o imagine reală, răsturnată,
mai mare decât obiectul.
b. Itemii cu alegere multipla, solicită alegerea răspunsului corect dintr-un numar dat de
răspunsuri. (3)
Exemplu: Cu dinamometrul se măsoară:
a) forţa;
b) volumul;
c) viteza.
d) accelerația
Itemii de asociere sunt un caz particular de itemi cu alegere multiplă, fiecare premisă împreună
cu setul răspunsurilor constituind un item cu alegere multiplă. Numărul de răspunsuri poate să fie mai
mare decât numărul premiselor, pentru a evita corespondența directă. (3)
Exemplu: Stabiliți corespondența corectă dintre mărimile fizice din coloana din stânga și
unitațile de măsură din coloana din dreapta:
97
A B
Forță Adimensional
𝑁
Masă
𝑚
Coeficient de
N
frecare
Constanta 𝑁
elastică 𝑚2
Impuls Kg
Modulul lui
N⋅s
Young
2. Itemii semiobiectivi solicită elevilor un răspuns scurt.

a. Itemii cu răspuns scurt demonstrează abilitatea elevului de a elabora și structura cel mai
scurt și potrivit răspuns. (3)
Exemplu: Definiți viteza medie.
b. Itemii de completare solicită un răspuns care să completeze un enunț lacunar sau o

afirmație incompletă și să-i confere valoare de adevăr.(3)
Exemplu: Vectorul ………………………………. este egală cu produsul dintre masă și
vectorul accelerație.
O rază de lumină trece ........................................................ prin centrul optic al lentilei.
c. Întrebarile structurate reprezintă sarcini formulate din mai multe întrebari de tip obiectiv
sau semiobiectiv, legate printr-un element comun. Întrebările sunt legate de texte, grafice, tabele de date,
urmate de un set de întrebări.(3)
Exemplu: Coordonata unui mobil se modifică în timp conform tabelului. Trasați graficul
mișcării mecanice și calculați viteza medie a mobilului.
t (s) 0 1 2 3 4
x
0 2 4 6 8
(m)
3. Itemii subiectivi solicită un răspuns foarte puțin sau de loc orientat spre elaborarea lui,
prin structurarea sarcinii. Rezolvarea unor situații problemă: problema se rezolvă parcurgând câteva
etape, astfel încât elevul analizează, sintetizează, evaluează datele problemei. (3)
Exemplu:
Un automobil parcurge o distanță d = 200 m astfel: prima jumătate din drum cu viteza constantă v 1
= 10 m/s , iar cealaltă jumătate cu viteza constantă v 2 = 20 m/s .
a) Să se precizeze tipul mișcării automobilului pe cele două porțiuni de drum și să se justifice
răspunsul.
b) Să se calculeze distanțele parcurse de automobil.
c) Să se calculeze intervalele de timp în care are loc deplasarea automobilului pe cele două
porțiuni de drum.
d) Să se calculeze timpul total în care are loc deplasarea automobilului.
e) Să se calculeze viteza medie a automobilului.
Bibliografie:
1. http://cyd.ro/teoria-si-metodologia-evaluarii/
2. http://www.scritub.com/diverse/TIPURI-DE-ITEMI33931.php
3. http://www.incursiune-in-lumea-fizicii.accounting-business.eu/tipuri-de-itemi.html
98
Prof.inv.primar:Duta Elena Andreea

Scoala Gimnaziala nr.1 Budeasa,Arges
Comunicare in limba romana (CLR)
Clasa I
proces.
Evaluarea în general,d eci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
99
BIBLIOGRAFIE:
100
Importanța evaluării inițiale la clasa I
Duță Rodica
Școala Gimnazială Nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino”
Pucioasa - Dâmbovița
Profesor pentru învățământul primar, clasa I B
Pentru elevii de clasa I, debutul în noul an școlar nu mai este atât de emoționant, având în vedere că
au parcurs deja clasa pregătitoare care i-a pregătit pentru școală atât din punct de vedere cognitiv, cât și
din punct de vedere emoțional. Prin urmare, evaluarea inițială este foarte importantă, pentru a stabili încă
de la început punctul de plecare pentru fiecare elev în parte.
Premergătoare acestei evaluări sunt 2-3 săptămâni de reacomodare cu școala, de recapitulare a
cunoștințelor dobândite în clasa pregătitoare, dar și de exersare a abilităților și deprinderilor formate în
anul anterior. Toate observațiile din această perioadă se înregistrează în fișe de observare sistematică și
constituie repere pentru proiectarea activităților de învățare dar și pentru tratarea diferențiată.
Iată care sunt pașii ce trebuie respectați în aplicarea evaluării inițiale, prin probă scrisă, la
disciplinele comunicare în limba română și matematică și explorarea mediului:
1. Stabilirea competențelor specifice ce urmează a fi evaluate. Acestea sunt, bineînțeles,
competențe specifice clasei pregătitoare.
2. Stabilirea obiectivelor evaluării;
3. Formularea itemilor în număr de 3, 5 sau 7. Se formulează număr impar de itemi pentru a
putea stabili mai ușor criteriile de evaluare. De asemenea, itemii vor fi cât mai variați ( de tip
corespondență, de tip adevărat/fals, cu alegere duală/multiplă, de completare etc).
4. Formularea descriptorilor de performanță / a criteriilor de apreciere a rezultatelor;
5. Înregistrarea rezultatelor evaluării;
6. Centralizarea rezultatelor evaluării;
7. Interpretarea rezultatelor;
8. Stabilirea măsurilor ameliorative pentru elevii care au înregistrat rezultate nesatisfăcătoare;
Toate măsurile ameliorative se vor regăsi în proiectarea didactică a unităților de învățare la rubrica
– activități de învățare, evidențiindu-se tratarea diferențiată.
Iată un posibil model de formulare a itemilor pentru evaluarea inițială la comunicare în limba
română, clasa I.
I1 – Identificarea cuvintelor sugerate de imagini care încep cu un anumit sunet;
I2 - Stabilirea numărului de silabe ale unui cuvânt;
I3 – Identificarea numărului de cuvinte dintr-o propoziție;
I4 - Recunoașterea unei litere în mai multe cuvinte date;
I5 – Scrierea literelor mari de tipar;
I6 – realizarea corespondenței imagine – cuvânt;
I7 – Cunoașterea semnificației unor simboluri din mediul familiar
De asemenea, evaluarea inițială poate fi aplicată și prin alte modalități: probe orale, probe practice,
observarea anumitor comportamente, observarea formării anumitor deprinderi și abilități de lucru în
perechi, în grup sau individual.
La finalul anului școlar, după aplicarea evaluărilor finale, cadrul didactic poate constata progresul
sau regresul fiecărui elev, făcând o comparație între rezultatele obținute la evaluările inițiale și cele de la
evaluările finale.
În concluzie, evaluarea inițială este foarte importantă, fără ea nu poți stabili demersurile didactice ce
urmează să le desfășori la clasa respectivă.
101
EVALUARE INITIALA
NUMELE: DUTCA ANAMARIA

UNITATEA DE INVATAMANT: GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT
NR 27
BAIA MARE
DOMENIUL DE ACTIVITATE: DOMENIUL STIINTE
NIVELUL DE VARSTA: NIVELUL I ( 3-4 ANI)
Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv educativ din grădiniţă ,
fără de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecărui copil în parte şi ale grupei în
ansamblu . Pe lângă funcţiile de măsurare , de diagnosticare şi de prognozare , un rol important al
evaluării iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare , care urmăreşte în primul rând
socializarea copiilor .
Evaluarea am realizat-o prin aplicarea de probe orale , scrise , practice , probe ce au fost aplicate
atât în activităţile de grup cât şi individuale şi frontal.
Probele de evaluare iniţială au fost aplicate pe parcursul primelor 2 săptămâni ale anului şcolar
2017-2018 , unui număr de 26 copii şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii de
dezvoltare.
DOMENIUL ŞTIINŢE
CUNOAŞTEREA MEDIULUI
Comportamente Tema Itemi

măsurabile activităţii / Forma de
realizare
• să enumere părţile
componente ale corpului a) Spune care sunt principalele părţi ale
uman; corpului uman (mâini, picioare, cap, spate,
• să denumească Joc: abdomen);
unele obiecte de “Ne jucăm cu
b) Recunoaşte şi denumeşte 4 obiecte
îmbrăcăminte şi păpuşa” de îmbrăcăminte/încălţăminte;
încălţăminte;
• să denumească c) Denumeaşte cel puţin 4 alimente de
alimente de bază (lapte, bază (lapte, pâine, ouă, biscuiţi, etc.).
pâine, ouă, biscuiţi, etc.).
Testarea se va desfăşura sub formă de joc, cu grupuri de câte 5 copii. - PROBĂ ORALĂ-
A. Fiecare recunoaştere a unei părţi a corpului va fi notată in tabel .
B. Testul b) va fi aplicat într-o activitate ulterioară şi se va desfăşura la fel ca cel precedent,
cu grupuri de câte 5 copii.
C. Testul c) va fi aplicat într-o activitate ulterioară şi se va desfăşura la fel ca cele precedente,
cu toată grupa de copii.
102
ACTIVITĂŢI MATEMATICE
Comportamente Tema Itemi

măsurabile activităţii / Forma
de realizare
• să clasifice Ex. cu a) Separă jucăriile de alte obiecte;

obiecte după criteriul material individual:
formei şi mărimii; “Copiii b) Grupează maşinile după mărime ;
• să construiască harnici” c) Construieşte, după model, un tren din
structuri după un cuburi (1 – roşu, 1 – albastru)
model dat.
• să sesizeze Joc: a) Denumeşte poziţia ursuleţului: sus, jos,

relaţiile spaţiale între “Unde se află sub, pe;
grupe de obiecte; ursuleţul?”
• să plaseze b) Aşază ursuleţul în poziţia cerută.
obiecte în poziţiile
indicate.
A. Testarea se va desfăşura cu cu grupuri de câte 5 copii. Vor fi prezentate sarcinile şi modul

de realizare a acestora, în mod general, apoi se va prezenta câte o sarcină, pe rând, urmată imediat de
rezolvarea ei de către câte un copil. - PROBĂ ORALĂ -
D. Testul B. va fi aplicat într-o activitate ulterioarăşi se va desfăşura la fel ca cel precedent, cu
toată grupa de copii.
In urma evaluarii initiale s-au constatat urmatoarele:

In cadrul activitatilor de cunoastere a mediului, in marea lor majoritate, copiii au demonstrat ca stiu
partile componenete ale corpului, membrii familiei, obiectele de imbracaminte, etc.
Copiii care au intampinat dificultati vor desfasura activitati suplimentare in cadrul activitatilor liber-
alese prin diverse forme de activitate : colorare, citire de imagini, jocuri de masa sau cele de rol.
In cadrul activitatilor matematice, prescolarii au demonstrat ca pot separa obiectele care au aceeasi
forma, in special jucariile, deosebesc jucariile mari de cele mici si unii cunosc si pozitiile spatiale: sus,
jos, pe, sub.
Copiii care au intampinat greutati vor desfasura activitati suplimentare in cadrul activitatilor liber-
alese, prin diferite forme de activitate: sortarea jucariilor dupa criterii date, desfasurarea unor jocuri
,,Ghici unde s-a ascuns ursuletul”, ,,Aseaza jucaria”, etc.
103
Evaluare moderna
Enache Marinela-Angelica –Colegiul PS Aurelian –Slatina.Olt
Forme de optimizare a evaluării faţă de modalităţile tradiţionale:

1. testele docimologice
2. evaluarea prin discutii libere, pe baza unei tematici stabilită anterior
3. evaluarea cu ajutorul mijloacelor electronice - calculatoarele
4. evaluarea de tip DELPHI.
Testele docimologice
Testul docimologic este un set de probe sau întrebări cu ajutorul căruia se verifică şi se evaluează
nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţii de a opera cu ele prin raportarea răspunsurilor la o scară de
apreciere etalon, elaborată în prealabil. Testul este considerat „o probă obiectivă” care implică o sarcină
de îndeplinit pentru toţi elevii, cu tehnică de notare identică. Testele pot fi:
 Teste standardizate – realizate în urma unor studii şi cercetări realizate de specialişti, totul fiind
standardizat (conţinut, itemuri, mod de administrare, cotare) – folosite în evaluări sumative;
 Teste elaborate de către profesor – realizate de către profesor ţinând cont de particularităţile
colectivului căruia i se aplică, rezultatele obţinute oferindu-i profesorului o imagine mai clară asupra
eficacităţii propriei sale munci prin măsurarea obiectivelor prevăzute – folosite mai ales în evaluări
formative.
Avantajele atribuite testelor în raport cu metodele obişnuite de apreciere a cunoştinţelor elevilor le
impun ca procedee de mare valoare pentru evaluarea randamentului şcolar, deşi prezintă unele
inconveniente.
Testele docimologice îşi atestă valoarea printr-o serie de caracteristici:
 Elimină hazardul şi subiectivitatea din notare prin: stabilirea unui punctaj de notare, condiţii egale
în privinţa conţinutului şi timpului de lucru;
 Oferă posibilitatea de urmărire sistematică a evoluţiei unui elev, clase, grup de elevi;
 Conţine teme în conformitate cu obiectivele operaţionale propuse.
Alcătuirea testelor reclamă un volum mare de muncă, o tehnică specială şi respectarea unor condiţii
ca:
 Utilizarea întregii materii supuse verificării;
 Stabilirea obiectivelor de realizat;
 Formularea unui număr corespunzător de cerinţe (itemuri);
 Reducerea materiei la teme dorite;
 Prezentarea cerinţelor într-un mod accesibil elevilor;
 Stabilirea întrebărilor la care trebuie să se răspundă în mod obligatoriu (performanţa minimă
acceptată);
 Folosirea unor întrebări de tipuri diferite, sau în contexte diferite, pentru a observa capacitatea
elevului de a transfera cunoştinţele sau de a le organiza.
Evaluarea prin discuţii libere, pe baza unei tematici stabilite anterior - dă subiecţilor posibilitatea
de a se prezenta degajat, dar dificultatea în apreciere este mai mare din cauza lipsei baremurilor şi
posibilităţii apariţiei subiectivităţii.
Evaluarea cu ajutorul mijloacelor electronice - calculatoare - se realizează pe baza unor programe
de evaluare, dispozitivele elctronice compară şi apreciază cu note cunoştinţele. Avantajele acestui tip de
evaluare se referă la egalitatea în apreciere şi notare pentru toţi exminaţii care au aceleaşi cunostinţe, în
diferenţierea si ierarhizarea candidaţilor în mod obiectiv. Dezavantajele se referă la posibilitatea inhibiţiei
candidaţilor timizi în faţa calculatorului , datorită lipsei factorului uman şi a stimulării pozitive a acestuia.
Evaluarea de tip DELPHI - este o metodă care combină creativitatea individuală cu cea a
grupurilor şi a fost concepută pentru obţinerea de prognoze, direcţionări sau soluţii pentru probleme
importante. În esenţă, aplicarea metodei Delphi presupune:
 fixarea temei;
 întocmirea unui chestionar;
 completarea individuală a chestionarului (pentru a nu se influenţa reciproc)
104
 analiza necritică a răspunsurilor;
 proiectarea actului didactic în funcţie de răspunsurile primite;
completarea aceluiaşi chestionar după o perioadă de timp (comparându-se cu primul chestionar)
105
EVALUAREA INIŢIALĂ
ENACHE NICOLETA
LIC. TEHNOLOGIC „NICOLAE TITULESCU” ÎNSURĂŢEI -BRĂILA
CHIMIE – CLASA a IX a
Evaluarea este actul didactic care asigură evidenţierea cuantumului de cunoştinţe dobândite de
elevi, valoarea şi eficienţa acestora la un moment dat. Evaluarea este o etapa absolut necesară în procesul
instructiv educativ, asigurând feedback-ul corect de optimizare a procesului de predare-învăţare prin
reglare şi autoperfecţionare permanentă.
În general scopul evaluării este măsurarea şi aprecierea rezultatelor obţinute de elevi în raport cu
obiectivele proiectate , spre a interveni în timp util pentru ameliorarea activităţii didactice.
În funcţie de modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, evaluarea poate fi:
iniţială, formativă, sumativă.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul demersurilor educative pentru stabilirea nivelului la
care se situează elevii, în termeni de competenţe, cunoştinţe, abilităţi, în scopul asigurării premiselor
atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare. Rezultatele evaluării iniţiale oferă cadrului
didactic posibilitatea adaptării strategiei didactice în funcţie de nevoile fiecărui colectiv în parte sau, de ce
nu, individualizat pe elev.
În ceea ce priveşte perioada de timp în care se realizează, evaluarea iniţială se efectuează numai la
începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol). De
exemplu în cazul elevilor de clasa a IX a , evaluarea iniţială urmăreşte diagnosticarea cunoştinţelor
acestora , oferind profesorului dar şi elevului , posibilitatea de a avea pe de o parte o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţial de învăţare ale elevilor, lacunele care trebuie completate şi
remediate) şi pe de altă parte, de a formula cerinţele următoare.
Evaluarea iniţială: este o etapă interesată de (acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise
pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe); I.T.Radu, premise cognitive şi
atitudinale, capacităţi, interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea următoare.
Fiecare tip de metodă de evaluare prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
Dezavantajele evaluării iniţiale ar fi ca acest tip de evaluare nu permite o apreciere globală a
performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii, nu-şi propune să determine cauzele existenţei
lacunelor în sistemul cognitiv al elevilor şi nu permite o evaluare globală a elevului sau realizarea unei
ierarhii.
De cele mai multe ori evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unor teste scrise standard cu
itemi simpli, formulaţi clar. Evaluarea iniţială a abilităţilor de laborator se realizează prin efectuarea de
către elev a unor experimente de laborator sub stricta îndrumare a profesorului, urmând paşii unor metode
de lucru. Pentru aceasta se va concentra atenţia asupra elevilor, urmărind modul cum mânuiesc sticlăria
de laborator sau diferite substanţe chimice, cum execută anumite reacţii chimice. Aprecierea făcută
asupra deprinderilor practice ale elevilor, completată cu întrebări ce se pun pentru a constata nivelul
cunoştinţelor teoretice, pe care se fundamentează operaţia executată, contribuie la o notare corectă a
elevilor.
O altă metodă de evaluare iniţială este şi chestionarul , care poate fi un bun instrument de
autoevaluare. Profesorii sunt cei care pot da chestionare elevilor pe post de ghid în ceea ce priveşte
pregătirea lecţiilor de recapitulare, a lucrărilor semestriale sau a examenelor.
106
Evaluarea iniţială - importanță, metode și tehnici
Enășescu Radu - Ștefan

Colegiul Tehnic Cărășan Reșița
Disciplina: Geografie
20 elevi, nivel liceal
Pentru ca individul sã fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educația trebuie
organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învățare, care pe parcursul vieții constituie pilonii
cunoașterii; a învăța să știi, ceea ce înseamnă dobândirea cunoașterii; a învăța să faci, astfel încât
individul să intre în relație cu mediul înconjurător; a învăța să trăiești împreună cu alții, pentru a coopera
cu alte persoane, participând la activitățile umane; a învăța să fii, un element important ce rezultă din
primele trei.” (J. Delors, 2000, p.69)
Această viziune asupra educatiei, determinã o regândire a procesului instructiv educativ si al
activităților sale specifice: predarea-învătarea-evaluarea. Școala tradițională a fost centrată exclusiv pe a
învăța să știi, iar evaluarea a constituit un demers de verificare si măsurare a cunostințelor elevilor.
Astăzi, demersul didactic se axează pe formarea la elevi a unor competențe, care sunt ansambluri
structurate pe cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Acestea permit identificarea si rezolvarea
în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoașterii. Direcțiile actuale
de restructurare a procesului evaluativ promovează nu doar aspectul informativ/instructiv a eficienței
procesului didactic ci și pe cel formativ-educativ.
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire; identifică nivelul achiziţiilor
Evaluarea inițialã (predictivă) se realizează la începutul unui program de instruire, pentru a
determina nivelul de pregătire al copiilor si apreciază gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate
didactică sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează cu
precădere educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea
„clădi” viitoarele noțiuni-descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii,
abilităților,intereselor, etc.
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al copiiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe
baza informaţiilor evaluării iniţiale cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi
eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate

Măsurarea si aprecierea rezultatelor efectuată abia la sfârșit este puțin eficientă. Ea poate avea
valoare diagnostică si prognostică, atunci când este realizată în mod științific, dar nu poate oferi datele
necesare pentru adoptarea promptă și adecvată a unor măsuri ameliorative si corective în decursul întregii
perioade de activitate. De aceea o evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al unui profesor, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
educabililor. Cu alte cuvinte, evaluarea trebuie să vizeze nu numai „produsul”, ci și „procesul”.
107
Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Geografie
-interactive: - bulgărele de zăpadă;
- ghicitorile;
- cubul;
- ciorchinele,
- brainstorming;
- mozaicul;
- portofoliul.
Bibliografie:
EDP.;
108
ENE ANTIGONA
p.î.p., clasa a III-a,
Şcoala Gimnazială Nr.1,
Loc. Independenţa, jud. Galaţi
proces.
109
` Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și
BIBLIOGRAFIE:
110
EVALUARE INITIALA NIVEL II ( 5-6 ani)
ENE CARMEN-FLORICA
GRADINITA P.N. VESELIEI
NAVODARI
LIMBA SI COMUNICARE
Scopul:
Cunoașterea potențialului psihic şi fizic al fiecărui copil în vederea stabilirii nivelului de
pregătire a volumului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Obiective:
-să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi
în calitate de auditor;
-să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles;
-să perceapă şi să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori, obiecte, forme geometrice,
etc.;
Itemi:
Recunoaște personajul și povestea din care face parte.
Formulează enunțuri cu cuvintele date.
Se prezintă la cerința educatoarei.
Forme de evaluare:
conversaţia, întâlnirea de dimineață, lectură după imagine, povestirea, dramatizarea
Material didactic:
planşe ilustrate , TV +DVD cu poveste, fişe de lucru, creioane colorate.
NUMĂR DE COPII CA CD CNS
EVALUAŢI
27
NOTĂ: CA- COMPORTAMENT ATINS

CD- COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE
CNS- COMPORTAMENT CE NECESITĂ SPRIJIN
Lipsesc de la activități: _____ preșcolari
DOMENIUL STIINTE
Scopul:
pregătire a volumului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
Obiective:
-să identifice obiectele din sala de grupă din spațiile grădiniței;
-să recunoască anumite schimbări din mediul apropiat;
-sӑ efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date;
-să denumească forma geometrică : cerc, pătrat, triunghi în jocurile propuse.
Itemi:
Denumeşte corect figurile geometrice învăţate.
Formează grupe de elemente după diferite criterii .
Recunoaşte anotimpul reprezentat de imagine şi enumeră câteva caracteristici.
Forme de evaluare:
observarea, joc didactic, joc logico-matematic
Material didactic:
Figuri geometrice, jucări din sala de grupă, rechizite, fişe de lucru, creioane colorate, creioane
grafice.
111
Tip de activitate NUMĂR DE CA CD CNS
COPII EVALUAŢI
Cunoaşterea 27
mediului
Activitate 27
matematică
NOTĂ:
CA- COMPORTAMENT ATINS
Lipsesc de la activități: _____ preṣcolari
DOMENIUL ON SI SOCIETATE
Scopul:
Obiective:
-să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice;
-să cunoască principalele formule de adresare civilizată în cadrul unui dialog;
-să prezinte comportamente şi atitudini igienice corecte faţă de propria persoană ;
-să lipească hârtia /obiecte din natură ( frunze) pe suprafeţe diferite, realizând colaje
tematice;.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„
Itemi:
Cunoaşte şi aplică principalele formule de adresare civilizată în cadrul unui dialog.
Întinde corect pasta de lipit .
Lipeşte elementele într-o succesiune logică, denumind sugestiv lucrarea realizată.
Forme de evaluare: lipire - colaj / confecționare, desen
Material didactic:
carton colorat, hârtie autocolantă colorată, lipici, paiete, siluete decupate foi de desen, creioane
colorate.

EVALUAŢI
27
NOTĂ:
Lipsesc de la activități: _____ preṣcolari
DOMENIUL ESTETIC SI CREATIV
Scopul:
Obiective:
-să asculte şi să interpreteze cântece simple;
-să execute mişcări ritmice sugerate de text;
- să recunoască culorile lucrurilor sau obiectelor întâlnite în mediul înconjurător;
-să obţină efecte plastice prin îmbinarea culorilor de bază;.
Itemi:
Trasează cu pensula linii, pete de culoare şi puncte pentru redarea temei propuse.
112
Redă prin tehnici specifice modelajului anumite elemente ale mediului înconjurător.
Interpretează o strofă dintr-un cântec cunoscut.
Execută corect mişcările sugerate de textul cântecului .

EVALUAŢI
27
NOTĂ:
DOMENIUL PSIHOMOTRIC
Scopul:
Obiective:
- să execute mişcări corecte de orientare în schema corporală;
-să execute exerciţii de mers şi alergare păstrând poziţia corectă;
-să manifeste în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie,
fairplay;
-să cunoască şi să aplice regulile de igienă după efortul fizic depus;
Itemi:
Merge corect cu mâinile pe lângă corp.
Sare pe amândouă picioare.
Aleargă în direcţia indicată.

EVALUAŢI
27
NOTĂ:
SĂPTĂMÂNA: 11.09.2017 -15.09.2017

TEMADE STUDIU: CINE SUNT / SUNTEM ?
PROIECTUL: -
TEMA: ,,Bine te-am găsit, grădinița mea! ’’
113
Domeniul Tipul de Instrumente de evaluare utilizate
experienţial activitate
Educarea Probă - scriă
DOMENIUL LIMBĂ limbajului ,,Vino în lumea copilăriei’’
ŞI COMUNICARE Întâlnirea de dimineață
Cunoașterea Probă –orală

DOMENIUL mediului ,, Grădinița mea ’’
ŞTIINŢĂ observare
Probă- scrisă
Activitate ,,Grădinița spiridușilor ’’- joc logico-
matematică matematic
Educaţie pentru Probă –orală

DOMENIUL OM ŞI societate ,,Grădinița mea iubită’’de Laurenţia
SOCIETATE Culea
Activităate
practică Probă – practică’’
,,Grădinița
lipire / confecționare
Desen / Probă –practică

DOMENIUL ,,Grădinița mea’’
ESTETIC-CREATIV
Pictură Probă –scrisă
,,Grădinița mea’’
Educaţie Probă–orală
muzicală Spiridușii se distrează’’
Educaţie fizică Probă –practică

DOMENIUL Mers spre o direcție indicată; joc:
PSIHOMOTRIC Spre grădiniță/grupa... !
activitate cu întreaga grupă
SĂPTĂMÂNA: 18.09.2017 -22.09.2017

TEMADE STUDIU: CÂND / CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?
PROIECTUL: -
TEMA: ,, Cu papucii ei de frunze, Toamna se arată!’’
114
Domeniul Tipul de Instrumente de evaluare utilizate
experienţial activitate
Educarea Probă - orală
DOMENIUL LIMBĂ limbajului ,,Privește în această carte / revistă! ’’
ŞI COMUNICARE bibliotecă
Cunoașterea Probă –orală

DOMENIULŞTIINŢĂ mediului -,,Aceasta-i Zâna Toamna! ’’
lectură după imagini
Probă- scrisă
-,,Grupează ca și mine!’’
Activitate joc didactic
matematică
Probă orală
,,Dinn jumătate - întreg! ’’
joc de masă
Educaţie pentru Probă –orală

DOMENIUL OM ŞI societate Du-te la raft și alege o jucărie!De
SOCIETATE ceaceasta? ’’
joc didactic
Activitate
practică Probă – practică
,,Cartea cu bogățiile Zânei Toamna’’
îndoire
Desen Probă –scrisă

DOMENIUL ,,Colorează...! ’’
ESTETIC-CREATIV
Pictură Probă – practică
,,Ploaia ,PIC, PIC, PIC ’’
Educaţie fizică Mers spre o direcție indicată; joc:

DOMENIUL Te rog dute la... !
PSIHOMOTRIC activitate cu întreaga grupă
115
Importanța evaluării initiale la preșcolari
Autor Ene Raluca Alexandra,grad.”Raza de Soare”,Targoviste

Domeniul de activitate: DLC-EDUCAREA LIMBAJULUI,gr:mijlocie
’’Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată. Ea are întotdeauna
un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie și în calitate, al învățării.’’ (D. Ausbel)
Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o
componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cunoștință de cauză, a unor
decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului. După D. Ausbel, ea este punctul
final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile,
proiectarea și executarea programului, măsurarea rezultatelor, aprecierea lor. În fapt, procesul nu este
încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil, adecvat nevoilor de educație
și posibilităților reale de a le satisface, astfel încât evaluarea are rolul unei legături, a unei conexiuni
inverse, a unui feed-back operativ între etapa parcursă și cea următoare.
Evaluarea trebuie concepută de asemenea nu numai ca un control al cunoștințelor accumulate sau ca
mijloc de măsuare obiectivă, ci o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării
continue. Operația de evaluare nu trebuie sa fie o etapă suprapusă procesului de învățare, deoarece
aceasta constituie un act integrat activității pedagogice.
Funcțiile evaluării initiale a cunostintelor preșcolarului
Evaluarea preșcolară reprezintă un ansamblu de activității dependente de anumite intenții. Acestea
transcend datele imediate și contingente, raportându-se la o serie de funcții și scopuri bine determinate.
Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ.
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcțiile evaluării vizează:
culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
controlul asupra activității desfășurate;
stabilirea eficienței organizării, structurării, accesibilizării conținutului, a alegerii strategiei adecvate
grupei sau indivizilor din grupă;
descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se elaboreze un
program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual);
anticiparea, proiectarea, organizarea și conducerea științifică, eficientă a următoarelor secvențe de
instruire.
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe care
evaluarea o determină, să le integreze în sisteme;
să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele negative
îi susține interesul pentru cunoaștere, stimulându-i și dirijându-i învățarea;
contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare;
contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia.
Toate aceste funcții demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică. Ele apar și
se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O probă evaluativă
oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură. Toate funcțiile se pot întrezări, mai
mult sau mai puțin, în toate situațiile de evaluare.
În grădiniță putem vorbi de evaluare inițială în momentul venirii copilului în instituție și evaluare
finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fișa psiho-pedagogică finală (profil de
personalitate, inventar de cunoștințe, interese și posibilități de învățare) pentru a se recomanda înscrierea
la școală.
În educația timpurie realizarea obiectivelor va fi posibilă aplicând o educaţie centrată pe copil, care
prevede respectarea și valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor și intereselor fiecăruia, acordarea de
oportunități egale de acces la educație și dezvoltare, precum și formarea unei personalități independente,
tolerante, cooperante, responsabile, creative și flexibile, capabile de a face alegeri și de a decide, iar
cadrul didactic, în parteneriat cu părinții, îi creează oportunități de cunoaștere de sine și a mediului
înconjurător.
116
Evaluarea reprezintă, în sens foarte larg, procesul de ”adunare de informaţie cu scopul de a lua
decizii” (McLean, 1996). La preşcolari evaluarea are drept scop urmărirea progresului fiecărui copil
pentru a putea facilita, optimiza sau dezvolta anumite abilităţi ori pentru a interveni în cazul unor
comportamente atipice. Operaţia de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învăţare, ci
constituie un act integrat activităţii pedagogice. Informaţia obţinută în urma evaluării serveşte la:
evidenţierea competenţelor actuale ale unui copil şi ale aspectelor care mai trebuie formate/ dezvoltate;
valorificarea la maxim a potenţialului copilului; planificarea intervenţiei.
În cazul de faţă, fiind vorba despre evaluarea iniţială, la început de an şcolar a copiilor cu vârste
cuprinse între 4 ani şi 3 luni şi 5 ani şi 11 luni, informaţiile obţinute permit aprecierea rezultatelor în baza
unor criterii prestabilite şi fundamentarea deciziilor ce urmează a fi adoptate în scopul îmbunătăţirii
acestor rezultate şi funcţionării eficiente a procesului instructiv-educativ.
Evaluarea iniţială reprezintă strategia de măsurare-apreciere-decizie realizată la începutul anului
şcolar, fiind realizată: pentru determinarea nivelului de cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă baza
planificării noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe; pentru detectarea potenţialului de instruire,
potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului de educare, adică a zonei dezvoltării proxime a copilului;
pentru stabilirea unui punct "de plecare" ce serveşte drept reper la evaluarea progresului copiilor.
Consider că prin intermediul evaluării iniţiale se pot identifica lacunele existente la fiecare copil şi putem
stabili – educatoarea împreună cu părinţii, partenerii educaţionali - în ce măsură trebuie abordat un anumit
aspect al activităţii instuctiv-educative. Menţionez că voi avea în vedere faptul că jocul este activitatea
fundamentală, de aceea activităţile vor fi desfăşurate, în cea mai mare măsură, sub formă de joc. Astfel
copiii nu vor sesiza efortul intelectual şi vor fi motivaţi să rezolve cât mai eficient sarcinile primite în
diverse situaţii de învăţare în care sunt implicaţi. Este necesar să respect particularităţile de vârstă şi
individuale, drept urmare mă voi raporta la fiecare copil în parte, nu-l voi raporta pe el la colectiv.
DLC (DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE)

Copilul în vârstă de 4/ 5 ani:
- pronunţă clar toate sunetele şi cuvintele în comunicarea cu ceilalţi;
- alcătuieşte propoziţii corecte, pentru a se face înţeles în comunicarea cu ceilalţi;
- utilizează cuvinte noi în contexte variate;
- demonstrează că înţelege cuvintele folosite în vorbire;
- sesizează greşelile copiilor în pronunţarea/ utilizarea cuvintelor;
- desparte corect cuvintele în silabe;
- urmăreşte perceptiv şi motric rândul/ direcţii atunci când scrie;
- redă 5-6 semne grafice din imaginaţie;
- îşi scrie numele;
- recunoaşte 4-5 litere, de obicei dintre cele care compun numele;
- recită poezii cu respectarea intonaţiei, ritmului, pauzei în concord. cu mesajul transmis;
- denumeşte poveşti/ personaje cu ajutorul imaginilor/ fragmentelor;
- povesteşte cu uşurinţă un fragment dintr-o poveste cunoscută.
Tipul de activitate:
- evaluări orale în timpul jocului/ povestirii/ conv./ lecturii după imagini/ memorizării;
- joc: De-a biblioteca; jocuri-exerciţiu; joc didactic;
- lectură după imagini;
- convorbire;
- recitarea cel puţin a unei poezii.
Itemi / punctaj maxim acordat:
1)Denumeşte obiectele de pe cele două jetoane. – 1p
2)Pronunţă corect cuvintele care denumesc cele două obiecte. – 3p
3)Desparte corect cuvintele în silabe. – 3p
4)Găseşte câte două-trei cuvinte alcătuite din două/ trei silabe. – 5p
5)Alcătuieşte propoziţii corecte din punct de vedere gramatical. – 5p
6)Recunoaşte 2 personaje din imagini. – 2p
7)Descrie cel puţin un personaj dintre cele recunoscute. – 4p
117
8)Spune titlul corect al poveştii prezentate în imagine. – 3p
9)Povesteşte pe scurt un fragment cu ajutorul imaginilor. – 5p
10)Discută coerent cu colegii. – 5p
11)Urmăreşte perceptiv şi motric rândul/ direcţii atunci când scrie. – 3p
12)Redă 5-6 semne grafice din imaginaţie. – 2p
13)Îşi scrie numele. – 2p
14)Recunoaşte literele din care este compus numele lui. – 4p
15)Recită clar, fără ajutor din partea educatoarei, poezii învăţate. – 3p
Barem de corectare
1)- Denumeşte obiectul cu indicii-0,25p; denumeşte imediat obiectul-0,5p x 2;
2)– Pronunţă corect doar o parte dintre sunetele care alcătuiesc cuvintele-câte 0,75p pentru fiecare
cuvânt; pronunţă corect toate sunetele şi cuvântul-câte 1,5 p pentru fiecare cuvânt;
3)– Desparte doar un cuvânt în silabe-1,5p; desparte ambele cuvinte în silabe-3p;
4)- Câte 1p pentru fiecare cuvânt – în total 5p;
5)– Pentru fiecare propoziţie câte 2p şi cel puţin una dezvoltată-încă 1 punct-5 p;
6)– Câte 1p pentru fiecare personaj-2 p;
7)– Descriere completă-4p; incompletă-2p;
8)– Pentru titlul incomplet – 1,5p; complet - 3 p;
9)– Povesteşte cu ajutor- 2,5p; povesteşte singur - 5 p;
10)– Discută fără a continua ideea celuilalt-2p; discută coerent-5 p;
11)–Scrie pe rând dar mai trece pe rândul următor – 1,5p; scrie corect pe rând - 3 p;
12)– Pentru 3 semne – 1p; pentru 5-6 semne - 2 p;
13)– Scrie doar unele litere – 1p; scrie numele întreg - 2 p;
14)– Recunoaşte doar unele litere – 2p; recunoaşte toate literele - 4 p;
15)– Recită o poezie fără intonaţie – 2p; recită cu intonaţie - 3 p
Descriptori de performanţă:
40-50 puncte = Comportament atins (A)
20-39,5 puncte = Comportament în dezvoltare (D)
Sub 20 puncte = Comportament care necesită sprijin (NS)
.
Bibliografie: Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preșcolară, Editura Aramis;

Cartea educatoarei, (2000)
Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureș;
Ionescu, M., (2003)
Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca;
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom
118
EVALUAREA INITIALĂ.METODE ȘI TEHNICI APLICATE
PROF. ENE RODICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ PECENEAGA

GEOGRAFIE –CLASA a VIII –a
Evaluarea iniţială este realizată la începutul procesului de învăţare fiind necesară pentru pregătirea
optimă a unui program de instruire. Aceasta nu nu are rolul de control, ci este utilizată pentru a cunoaşte
comportamentul cognitiv al elevului, dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului educaţional
(cunoştinte, capacităţi, abilităţi, etc). Acest tip de evaluare are două funcţii: diagnostică şi predictivă
arătând condiţiile în care elevii vor putea să asimileze conţinutul noului program de instruire .Astfel, dacă
în urma acestei evaluări se constată că aceștia au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze
înaintea începerii noii discipline, un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
premiselor favorabile studiului noii discipline (Geografia României ). Acest tip de evaluare oferă elevului
şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie
completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare). Evaluarea
iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru
care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale
este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă
importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a
cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia
soluţionării corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu
vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes
a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de
învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind
redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A
învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres
în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
Datele obţinute prin evaluările iniţiale oferă profesorului posibilitatea de a-şi alege modul cel mai
adecvat de predare a noului conţinut, dar şi de a gândi modalităţi de instruire diferenţiată.
Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distincta deoarece poate fi
desfăşurată nu numai la începutul anului, ci şi la mijlocul sau sfârşitul lui, atât înaintea unei teme, cât şi în
orice moment al ei . Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoştinţelor elevilor
deoarece îşi propune, de cele mai multe ori, şi evidenţierea unor priceperi şi aptitudini.
Metode de evaluare
Metoda de evaluare este considerată o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea de a
unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit. Metodele de evaluare sunt împărţite în două
categorii: metode tradiţionale de evaluare şi metode alternative sau complementare de evaluare. Această
clasificare are la bază criteriul timp sau, altfel spus, momentul apariţiei şi utilizării lor în activitatea
didactică. Astfel metodele tradiţionale de evaluare sunt considerate clasice, în timp ce metodele
alternative sau complementare de evaluare sunt considerate moderne. Evaluarea tradiţională procedează
în felul următor: constată, compară şi judecă. Este aproape exclusiv centrată pe individ (elevul) şi
apreciază conformitatea cunoştinţelor redate (lecţia învăţată, cunoaşterea regulilor de ortografie sau
prezentarea unei dizertaţii) şi a atitudinilor şi a comportamentelor (respectarea autorităţii, efortul în lucru).
Pe scurt, ea apreciază conformitatea produsului, dar o face după o scară de valori care este lăsată la
aprecierea evaluatorului şi care rămâne şi care rămâne în mare parte implicită (pentru elev şi pentru
profesor). Din această cauză, ea incriminează doar individul evaluat, nu şi criteriile de apreciere,
evaluatorul, programele sau instituţia”.
Probele scrise – sunt practicate şi chiar preferate în evaluarea inițială, datorită unora dintre
avantajele lor imposibil de ignorat în condiţiile în care se doreşte eficientizarea procesului de instruire şi
creşterea gradului de obiectivitate în apreciere. Un alt avantaj al probelor scrise ar fi acela că au o valoare
de obiectivitate şi imparţialitate mai mare decât cele orale. Probele scrise aduc desigur şi dezavantaje şi
anume:
119
• oferă elevului o slabă retroinformare utilă;
• îngrădesc sever sfera cunoştinţelor ce urmează a fi verificate;
• lipseşte climatul psihologic şi cel afectiv.
Avantajele evaluării inițiale :
-oferă profesorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
existente (potențialul de învățare al elevilor , lacunele ce trebuiesc completate și remediate ).
-pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual
a unor programe de recuperare.
Dezavantajele evaluării inițiale :
-nu permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea unei ierarhii;
-nu-și propune și nici nu poatr să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
120
EVALUAREA INIȚIALĂ - NECESITATEA ȘI
Enescu Simona-Valentina,
Colegiul Tehnic ,,Lorin Sălăgean”,Ecologie-clasa a IX-a
Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi
a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera,
efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a
subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.),
concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației
existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul
pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie
urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
- utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel
mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;
proces.
121
învățământul preuniversitar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al
elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
122
Prof. înv. primar: Enuţă-Ştefan Ionica

Şcoala Gimnazială Nr. 17, Galaţi
Disciplina: Limba şi literatura română
Clasa a III-a B
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ datorită numeroaselor
cercetări, studii, lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea şcolară are rolul de reglare, optimizare,
eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.
În cadrul evaluării şcolare se produce o trecere de la un demers evaluativ centrat pe produs, pe
rezultatele obţinute efectiv de către elev. De aceea se impune diversificarea strategiilor evaluative şi
alternarea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor tradiţionale de evaluare cu cele moderne
(alternative/complementare).
Analiza strategiei de evaluare iniţială poate fi realizată la nivel conceptual, normativ şi
metodologic. Cele trei perspective fixează dimensiunile generale ale acţiunii docimologice, angajată de
strategia de evaluare iniţială, integrată în cadrul oricărei activităţi de instruire, organizată, planificată şi
realizată pe termen scurt (lecţie), mediu (unitate de învăţare, semestru şcolar) şi lung (an şcolar, nivel de
învăţământ).
funcția de diagnosticare (evidențiază dacă elevii stapânesc cunoștințele și abilitățile necesare parcurgerii
vor putea rezolvă sarcinile de învățare ale noului program.
Evaluarea inițială la limba şi literatura română s-a realizat la începutul anului şcolar, după o
perioadă de două săptămâni de recapitulare. A avut drept scop de a stabili nivelul de pregătire al elevilor,
potențialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Prin evaluarea inițială s-a identificat
volumul de cunoștințe de care dispun elevii, gradul de stăpânire și aprofundare a acestora, nivelul
dezvoltării competențelor și abilităților, care a reprezentat premise fundamentale pentru atingerea
obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reușită viitoarei activități didactice.
Datele obținute prin evaluarea inițială au conturat trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze în planificarea activității pentru etapă următoare a activității didactice:
• proiectarea activității viitoare din perspectivă adecvării acesteia la posibilitățile de care dispun
elevi pentru realizarea sarcinilor noului program;
• conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;
• aprecierea necesității de a iniția un program de recuperarea pentru întreagă clasă, când se constată
rămâneri în urmă la învățătura care ar putea împiedică desfășurarea eficientă a activității;
• adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui ciclu de învățământ, la începutul unui an școlar,
dar și în condițiile în care educatorul preia spre instruire și educare un colectiv de elevi al cărui potențial
nu-l cunoaște.
Metodele utilizate în activitatea de evaluare sunt diverse, în ultima perioadă făcându-se distincție
între metodele tradiționale, denumite astfel datorită faptului că au fost consacrate în timp și sunt utilizate
cel mai frecvent și metodele complementare care s-au impus în practică școlară mai ales în ultimii ani.
Evaluarea iniţială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a
(programe de recuperare). Acest tip de evaluare nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale
elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât profesorii şi părinţii reuşesc
să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate
care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Fiind anunţaţi de la început că rezultatele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
avut ocazia de a se concentra mai mult asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv,
123
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare. Cunoaşterea rezultatelor, a
criteriilor de evaluare, îi face pe elevi mai conştienţi şi îi motivează să se implice în rezolvarea corectă a
sarcinilor date.
124
Importanta evaluarii initiale
Metode si tehnici de evaluare initiala
Profesor invatamant prescolar : EPIFAN LIUBA

Gradinita cu Program Prelungit “ Casuta de turta dulce “ Constanta
– Structura Gradinita cu Program Prelungit “Norocel”
Grupa “Gargaritele”
Domeniul de activitate: DLC
Nivel I
Problematica evaluării este una prioritară în contextul educaţional , diversificarea conţinuturilor şi
îmbogăţirea metodelor şi tehnicilor de evaluare, aceasta este considerată ca fiind sursa soluţiilor de
perfecţionare a actului didactic, integrându-se în procesul de învăţare. Astfel, procesul educativ implică
cu necesitate proiectarea simultană a triadei predare - învăţare - evaluare, orice schimbare produsă în
cadrul uneia influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, producând o adevărată reacţie în lanţ.
Modelul complet al evaluării parcurge următorul traseu: Scop – Instrumente – Măsurare –
Informaţii – Apreciere – Decizie.
Analiza relaţiilor dintre evaluarea rezultatelor preşcolarilor şi activitatea de predare-învăţare
evidenţiază funcţiile evaluării. Unele din aceste funcţii au caracter general, altele sunt specifice şi decurg
din particularităţile domeniului în care se realizează evaluarea. Funcţiile generale ale evaluării sunt
următoarele: - constatativă - diagnostică – prognostică. Fiecare din aceste funcţii se influenteaza reciproc
şi se corelează cu operaţiile pe care le implică evaluarea, in ceea ce priveşte funcţiile specifice evaluării,
acestea privesc, pe de o parte, cadrul didactic, pe de altă parte, elevul / preşcolarul. Din perspectiva
preşcolarului evaluarea îndeplineşte următoarele funcţii: de informare, motivaţională, de selecţie,de
reglare şi autoreglare, de certificare. Preşcolarilor li se oferă posibilitatea de a cunoaşte în ce măsură au
îndeplinit sarcinile activităţilor, precum şi gradul de atingere a obiectivelor propuse. Funcţia
motivaţională se realizează prin stimularea activităţii de învăţare. Evaluarea îi determină pe preşcolari să
se situeze la un anumit nivel, în concordanţă cu nivelul solicitărilor.
Verificarea ritmică îl face pe copil să înveţe cu regularitate – „Ar fi cu totul nerealist să ne aşteptăm
ca elevii să înveţe cu regularitate, sistematic şi conştiincios în absenţa unor examinări periodice”, susţine
Ausubel ( 1982). Datele obţinute prin evaluare reprezintă un factor de reglare a activităţii; evaluarea ajută
educatoarea să descopere ceea ce trebuie reluat, sursele de eroare, modul în care trebuie să-şi dozeze
materialul. Pentru preşcolari evaluarea este un indiciu în reglarea efortului în învăţare, aceasta luând act
de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa, conturându-şi aspiraţii proprii. Pentru părinţi, evaluarea este o
bază de predicţie sau o garanţie a reuşitei în viitor a copilului. Din perspectiva educatoarei, evaluarea
reprezintă un feed-back asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate, atât pentru întreg colectivul de
copii, cât şi pentru fiecare preşcolar în parte. Realizarea acestor funcţii ale actului evaluativ poate avea loc
numai în condiţiile regândirii strategiilor de evaluare din perspectiva următoarelor exigenţe.
În teoria şi practica educaţională se disting diferite tipuri de evaluare, în funcţie de anumite
criterii:după etapa în care se face evaluarea: Evaluare iniţială, Evaluare continuă si Evaluare finală.
După domeniu: Evaluare în domeniul psiho-motor ( capacităţi, priceperi, deprinderi), Evaluare în
domeniul socio-afectiv ( atitudini), Evaluare în domeniul cognitiv ( cunoştinţe) .După obiectul evaluării:
Evaluarea procesului de învăţare ( achiziţii ) Evaluarea performanţelor ( individual sau în grup),
Evaluarea a ceea ce s-a învăţat în grădiniţă sau în afara grădiniţei. După accentul pus pe proces sau pe
sistem: Evaluare de proces ( se referă la performanţele preşcolarilor), Evaluare de sistem ( accentul se
pune pe sistemul în care se desfăşoară procesul – participanţii la proces, instituţii, organizarea sistemului)
După cine realizează evaluarea: Autoevaluare ( realizată de preşcolar), Evaluare internă ( realizată de
educatoare / cea care realizează procesul de predare – învăţare)
fiecărui copil. Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături de
aceasta, şi o etapă anterioară, precum şi una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi evaluarea finală
125
realizată în anul şcolar anterior, iar etapa următoare este evaluarea continuă ce se va realiza cu ajutorul
rezultatelor evaluării iniţiale. Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de
învăţare pentru a aprecia viitoarele progrese ale preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi
evalueze strategia didactică folosită.
Evaluarea iniţială realizează două funcţii: diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care
subiecţii stăpânesc cunoştinţele, capacităţile necesare reuşitei într-un program nou si prognostică –
sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea rezultatelor. Pentru
ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi
apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. În conceperea testelor
de evaluare sunt parcurse următoarele etape: stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de
obiective, formularea itemilor , stabilirea timpului necesar fiecărui item , fixarea punctajului pentru
fiecare item , stabilirea unei scări de apreciere,centralizarea rezultatelor în grafic . Datele obţinute ajută la
conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al
programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire
şi recuperare a unora din preşcolari.
Evaluarea iniţială la grupa ,,Gargaritele” a vizat, în primul rând, observarea capacităţii de integrare
în grup şi de relaţionare cu educatoarea şi cu ceilalţi copii, precum şi observarea comportamentului
copiilor la primul contact cu educatoarea, colegii, sala de grupă. Obiectivele stabilite pentru evaluarea
iniţială au urmărit nivelul la care se află copiii la intrarea în grădiniţă, în ceea ce priveşte: exprimarea ,
cunoştinţe despre mediu (culori, animale, obiecte), cunoştinţe ce permit înţelegerea poziţiilor spaţiale,
cunoaşterea propriului corp, nivelul de dezvoltare a simţurilor (gust, văz, auz), înălţime, greutate,
echilibru, indică diferite părţi ale corpului, execută mişcări simple la comandă, ţine creionul, desenează
linii (chiar şi mâzgălituri), colorează, cântă, capacitatea copiilor de a se adapta la regimul de viaţă al
grădiniţei, participarea , stabilitatea şi autocontrolul în activitate, cooperarea în grupa de copii, rezistenţa
la efort.
Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse şi au fost selectate ţinând cont de nivelul de
varsta, de aceea s-a urmărit în primul rând cunoaşterea mediului din care provin copiii pentru a stabili
gradul de dezvoltare la care s-a ajuns în familie şi pentru a crea acea legătură atât de importantă (mai ales
în acest moment de debut) între grădiniţă şi familie.
Pentru a aduna cât mai multe informaţii despre copii, evaluarea s-a desfăşurat astfel:
Chestionar pentru părinţi , prin care s-au cules date despre părinţi şi copii văzuţi prin ochii acestora
în mediul familial, social, precum şi cunoaşterea aşteptărilor pe care le au părinţii de la mediul
educaţional din grădiniţă.
Probe aplicate copiilor: probe orale, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii practice,
observarea comportamentului în timpul activităţilor, probele scrise şi studiul produselor activităţii.
Educatoarea foloseste diverse metode, traditionale sau interactive de grup – cubul, explozia
stelara,fişa individuala de progres,fişa de evaluare individuala.
Domeniului Limba si Comunicare:
In cadrul activitatii DLC, educatoarea aduce baloane colorate pentru a observa daca recunosc copiii
culorile. Folosind metoda exploziei stelara, le adreseaza copiilor diferite ghicitori, pentru a verifica
cunostintele si exprimarea, iar Cubul – cu diferite imagini pe fiecare fata, prescolarii incantati arunca
cubul si in functie de imaginea la care s-a oprit, verbalizeaza, raspunzand la cerintele educatoarei, aceasta
din urma consemnand in grila de evaluare raspunsurile prescolarilor cat si realizarea obiectivelor propuse.
Rezultatele evaluării iniţiale asigură datele necesare pentru stabilirea unor obiective accesibile,
elaborarea unei planificări a activităţilor instructiv-educative care să ţină cont de datele culese, utilizarea
acelor mijloace, metode, tehnici de lucru care să formeze copiilor priceperile şi deprinderile de bază,
necesare integrării active în activitatea educaţională din învăţământul preşcolar.
„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează
mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi
instruiţi-l în consecinţă!“( R. Ausubel , 1981)
126
Profesor învăţământ preşcolar: Epure Amalia Marinela

Grădiniţa cu program normal Roșia Montană
Domeniul Limbă şi Comunicare – Nivel II
În reforma educationala întreprinsă în momentul de față în învățămănt, importanța activității de
evaluare devine din ce in ce mai accentuata , deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul in
În învatamantul preșcolar actul de evaluare pastrează caracteristicile evaluarii activitatii
didactice, avand drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor ,dobandite
de copii in cadrul actului educational .In acelasi timp ,evaluarea urmareste si aspectele formative ale
muncii educatoarei ,concretizata in atitudinile si comportamentele dobindite de copilul prescolar prin
procesul de invatamint.
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul anului scolar ,in momentul initierii unui program de
stabilirea coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate
procesului de invatamint prescolar viitor,care se va oglindi in planificarea semestriala. Datele obtinute la
- aplicarea unor masuri recuperatori pentru unii copii din grupa ,fie de sprijin si recuperare,
fie activitate suplimentara pentru copiii supradotati.
unor programe de recuperare.Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criteria şi

- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte, situaţii, prezentate
oral.
Probe scrise – fişe de lucru
-complementare:- observarea sistematică a vocabularului copilului;
127
- portofoliul.
-interactive:- piramida;
- ghicitorile;
- ciorchinele,

Grupa: mare
Tema: „ Cel mai isteț povestitor”
întrebări:
- Cine a scris povestea „Capra cu trei iezi”?
- Ce alte poveşti a mai scris I. Creangă?
- Care sunt personajele din povestea „Capra cu trei iezi”?
- Câți iezi sunt în poveste?
- Cum era iedul cel mic? Dar cel mare?
- Cine vine la casa iezilor?
- Care sunt personajele pozitive din această poveste?
- Dar cele negative?
Bibliografie: Constantin Cucoș – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom,

2006;
128
Importanţa evaluării inţiale
Prof. Ercse Alina

Liceul Tehnologic Petru Maior Reghin
Disciplina -chimie
Clasa a –IX-a
Evaluarea este o componentă a procesului instructiv – educativ.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează
datele obţinute în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în
conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării, în funcţie de conţinutul şi grupul de lucru vizat, în scopul
emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
În mod curent, prin evaluare în învăţământ se înţelege actul didactic complex, integrat întregului
proces de învăţământ care asigură evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobândite şi valoarea, nivelul
performanţelor şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului de
predare-învăţare.
Evaluarea are rolul de a măsura şi aprecia, în funcţie de obiective, eficienţa procesului de predare
– învăţare, raportată la indeplinirea funcţiilor ei, la cerinţele economice şi culturale ale societăţii
contemporane. Evaluarea este actul didactic care determină promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-
o etapă de învăţare în alta. Din partea profesorilor examinatori se cer urmatoarele calităţi: pricepere,
corectitudine, obiectivitate şi responsabilitate.
A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programei de
instruire au fost atinse, precum şi eficienţa metodei de predare-învăţare folosite. În planul evaluării,
profesorii sunt preocupaţi sistematic de măsurarea şi aprecierea cantităţii şi calitaăţii cunoştintelor
elevilor, a deprinderilor, abilităţilor, capacităţilor, intereselor şi priceperilor posedate de elevi la un
moment dat, fie ca rezultat al educaţiei, fie ca premisă a acesteia.
Scopul evaluarii este de a perfecţiona procesul educaţional.
Componente ale evaluarii sunt controlul (verificarea), aprecierea, notarea.
Măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare nu se face în sine şi pentru sine, ci prin raportare la
obiectivele (competentele), conţinuturile, metodele şi mijloacele de învăţare folosite.
Sistemul de evaluare din învăţământ vizează:
• Evaluarea obiectivelor curriculare şi a strategiilor educaţionale utilizate în scopul rezolvării
acestora.
• Evaluarea activităţii de predare-învăţare, a strategiilor didactice şi a metodelor de învăţământ.
• Evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operaţionale, psihomotrice,
atitudinal-valorice).
• Evaluarea performanţelor profesionale.
• Evaluarea întregului sistem de învăţământ.
• Informarea elevilor, a părinţilor şi a societăţii cu privire la rezultatele obţinute şi asupra cauzelor
nerealizării obiectivelor curriculare propuse.
• Diversificarea metodelor si tehnicilor de evaluare, prin utilizarea unor procedee alternative.
Una dintre cele mai vehiculate strategii de evaluare o reprezintă evaluarea iniţială.
Se efectuează de obicei la începutul unui program de instruire. Ea permite să se prevadă şansele de
succes ale programului. Profesorul poate să verifice punctele forte şi punctele slabe ale elevilor în scopul
optimizării nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi
abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează. Această strategie îşi propune să identifice
sensibilitatea şi potenţialul cognitiv al elevilor ,,ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt
cunoştinţele pe care elevul le posedă”.
Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă deoarece poate fi
129
Evaluarea iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea
unui scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în
susţinerea învăţării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi
indispensabile unui nou proces. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi
modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a elevului, pornind de la obiectivele
propuse.
În cadrul procesului de evaluare testul reprezintă un instrument de măsurare a cunoştinţelor,
deprinderilor, aptitudinilor, prin intermediul căruia obţinem informaţiile necesare fundamentării ştiinţifice
a unor decizii.
Principalele obiective ale utilizării testelor sunt : prognoza, diagnoza şi cercetarea.
În cadrul prognozei se urmăreşte sesizarea diferenţelor care există între performanţele mai multor
elevi sau performanţele unui elev şi cele standard (etalon).
Diagnosticarea se opreşte asupra cauzelor care au determinat situaţia creată, mai ales când aceasta
nu este în concordanţă cu ceea ce se aşteaptă.
Testele utilizate în şcoală sunt teste docimologice (de cunoştinţe), care pot fi globale (pentru
întreaga materie) sau parţiale (pentru o lecţie, capitol, extemporal, teză etc.).
În elaborarea testelor docimologice se parcurg următoarele etape:
1. Stabilirea obiectivelor :
- precizarea temei din care urmează să se facă testarea cunoştinţelor;
- lista obiectivelor în ordinea importanţei lor.
2. Stabilirea numărului de itemi şi formularea lor în concordanţă cu obiectivele, având
grijă ca răspunsul unuia să nu sugereze răspuns alteia;
3. Elaborarea modalităţilor de răspuns (se scriu la început şi cuprind indicaţii cu privire la
modul de rezolvare a testului);
4. Redactarea formularului de răspuns;
5. Aplicarea experimentală a testului pe un eşantion alcătuit din elevi cu nivele de
cunoştinţe diferit, urmată de eventuale corecţii;
6. Stabilirea scorului (cotei) testului;
7. Stabilirea timpului acordat în raport cu natura problemei, dificultatea întrebărilor şi
numărul aplicaţiilor;
În aplicarea testului trebuie să se ţină seama de respectarea unor condiţii ca :
- copiile testelor şi formularele de răspuns să fie identice;
- iluminatul să fie corespunzător;
- temperatura adecvată;
- linişte;
- elevii să fie câte unul în bancă;
- să se asigure o bună supraveghere.
Verificarea rezultatelor începe prin corectare, care constă în atribuirea de puncte sau de fracţiuni în
funcţie de corectitudinea şi complexitatea fiecărui răspuns. Se face apoi totalul punctelor şi se trece la
transformarea lor în note. Valorificarea notelor se face prin analiză colectivă a greşelilor tipice şi
perfecţionarea activităţii din procesul instructiv-educativ.
130
EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Prof.in inv.primar:ERDELI CORNELIA FLORICA

Clasele:Pregatitoare, I, a II-a, a III-a si a IV-a
Scoala Gimnaziala nr.2 Burzuc
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a
procesului de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de
proces.
pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-
o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea
soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii
care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar
și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai
bine pregătirea următoare.
131
Sistemul metodic de evaluare cuprinde mai multe forme de verificare şi procedee de evidenţiere a
performanţelor elevilor, după cum urmează:
1. Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi folosite metode, realizându-se
printr-o alternanţă de întrebări şi răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi
pe parcursul procesului de instruire. Evaluarea orală este o acţiune proprie, particulară, specială situaţiilor
în care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică iscusinţa,
priceperea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a
dialoga, de a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în
enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă. Verificarea orală se realizeaza în
multiple forme, utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi
răspunsuri); b) cu suport vizual (repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de
puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete. Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-back-
ul se realizează imediat.
2. Metoda de evaluare scrisă este un mijloc de înfăptuire a verificării unui număr mare de
şcolari într-un timp limitat, oferind acestora posibilitatea să gândească şi să lucreze în ritm propriu;
asigurând în acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Evaluarea scrisă pune la îndemâna
şcolarilor mai emotivi sau a celor care gândesc mai lent instrumentul care le permite să-şi prezinte toate
cunoştinţele. În cadrul evaluării scrise toţi şcolarii sunt nevoiţi să răspundă unor întrebări cu acelaşi grad
de dificultate, ce verifică acelaşi conţinut, fapt ce favorizează o mai bună comparare a rezultatelor.
Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub diferite forme, cum ar fi:
a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată); b) activitatea de muncă independentă în clasă; c)

lucrarea de control (anunţată); d) tema pentru acasă; e) testul.
3. Metoda de evaluare practică pune la dispoziţia şcolarilor şansa de a opera cu cunoştinţele

teoretice însuşite, de a le aplica în diverse activităţi practice, realizând în acelaşi timp şi o evaluare a
gradului de însuşire a priceperilor şi a deprinderilor pe care le presupun activităţile respective. Şi această
metodă se realizează printr-o mare varietate de forme:
d) interpretarea unui anumit rol;
e) trecerea unor probe sportive.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Cucoş,C., “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
132
Importanţa Evaluării Iniţiale: Metode şi tehnici
Ezăreanu Hălȋngă Raluca Elena,

Grădiniţa cu Program Prelungit Bustuchin,
Domeniul Limba si Comunicare, nivelul I
atât în activităţile de grup cât şi individuale şi frontal. Evaluarea a fost orientată către punerea în evidenţă
a progreselor pe care le realizează copilul în capacitatea de a opera cu informaţiile, de a reliza transferuri,
aplicaţii, fapt care conduce la îmbunătăţirea parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice, în
dobândirea unei autonomii acţionale şi funcţionale. De aceea obiectivele evaluării iniţiale au urmărit
comportamentele şi au fost stabilite pe domenii de dezvoltare
Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse si au fost selectate ţinând cont de vârsta
preşcolarilor şi de faptul că grupa este formată din 15 copii cu vârste cuprinse intre 4-5 ani. In acest sens
am avut in vedere si faptul ca evaluarea iniţială nu are ca scop ierarhizarea preşcolarilor si acordarea
calificativelor, ci se urmăreşte progresul sau regresul acestora in comparaţie cu rezultatele obtinute
anterior la evauarea finală a grupei mici , dar si compararea acestora cu rezultatele pe care le vor dobândi
ulterior.
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE
A) Să pronunţe relative corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete ori de grupuri de
sunete ;
B) Să formuleze propoziţii simple, ca răspuns la întrebările primite.
C) Să recunoască povestea narată de educatoare / vizionată pe CD;
În ceea ce priveşte limbjul şi comunicarea : 8 copii au o exprimare şi o pronunţie corectă, 4 copii
întâmpină greutăţi la pronunţarea unor sunete sau în exprimare, iar 3 copii au nevoie de sprijin când se
exprimă, au dificultăţi în pronunţie şi vocabular sărac.
S-au inregistrat rezultate bune şi foarte bune dând dovada de:
 Capacitatea de comunicare ȋn recunoaşterea a unor poveşti, personaje si poezii accesibile
vârstei;
 “Citesc” imagini din poveşti / activităţi ale omului folosind propoziţii simple si rar
dezvoltate;
 Recunosc cu uşurintă imaginile şi asociază cu, cuvintele corespunzatoare;
Masuri pedagogice ameliorative:
• Pe viitor se urmareste desfasurarea activitatilor insructiv-educative cu conţinut specific / adecvat
vârstei şi particularităţilor individuale ale fiecarui preşcolar in parte;
• Se vor aborda activităţi cu ȋntreg colectivul de preşcolari / pe grupuri şi individual, obligatorii sau
opţionale care să stimuleze, aprofundeze nivelul cunoasterii preşcolarilor, respectând interesul si
aptitudinile acestora;
Domeniul limbă si comunicare:
- În acest an şcolar se va continua formarea competenţei de a citi imagini şi a se exprima în
propoziții corect formulate gramatical, iar activităţile desfăşurate se vor axa în principal pe comunicare în
grup, pe socializarea cu cei din jur, despărțire în silabe, sunete etc.
- Stimularea auzului fonetic şi lexical, al articulării corecte a sunetelor şi grupurilor de sunete prin
exerciţii specifice si jocuri de stimulare;
- Corectarea exprimării şi expresivităţii verbale sub ȋndrumarea logopedului;
133
- Organizarea diferitelor tipuri de activităţi care să stimuleze comunicarea prin lărgirea sferei de
cunoaştere si reprezentări in plan literar specific: basme, povestiri, ghicitori, poezii, fabule…, precum şi
crearea de texte literare: poveşti si repovestiri cu inceput dat sau create de copii, rime …
Constatările prezentate evidenţiază progresul realizat de copii în ceea ce priveşte nivelul de
cunoştinţe , priceperi şi deprinderi şi abilităţi însuşite , deci o evoluţie în ceea ce priveşte dezvoltarea
intelectuală. Voi aborda munca în echipă, pe grupuri mici, chiar individual acolo unde este nevoie.
Utilizând metodele interactive dar şi cele de dezvoltare a gândirii critice voi urmări dezvoltarea
flexibilităţii şi originalităţii în activităţile derulate.
Rezultatele evaluării iniţiale asigură datele necesare pentru stabilirea unor obiective accesibile,
elaborarea unei planificări a activităţilor instructiv-educative care să ţină cont de datele culese, utilizarea
acelor mijloace, metode, tehnici de lucru care să formeze copiilor priceperile şi deprinderile de bază,
necesare integrării active în activitatea educaţională din învăţământul preşcolar.
134
Start în lumea cunoașterii după evaluarea inițială
Prof. Făcîlă Adriana-Mirela, Grădinița cu program normal Garoafa, Vrancea,

Domeniul Științe, grupa mijlocie
Evaluarea inițială este foarte importantă în procesul instructiv-educativ. Este un reper important
care ne indică nivelul de pregătire al celor supuși testelor și reprezintă punctul de plecare pentru
activitatea ce se va derula în viitor.
Este necesar să se știe care este punctul de plecare, cât de multe cunoștințe au fost asimilate în
cadrul activităților anterioare, ce abilități, deprinderi sunt formate deja, astfel încât ulterior să fie stabilite
noi obiective ce vor fi urmărite și atinse. Scopul este să fie planificate acțiuni eficiente care să ducă la un
progres în învățare, cuantificabil.
Evaluarea inițială ne permite să stabilim dacă există bazele pentru asimilarea de noi cunoștințe și
pentru dezvoltarea deprinderilor și priceperilor formate în demersurile anterioare.
Cadrul didactic dispune de o serie de metode specifice pentru efectuarea evaluărilor, tehnici
diverse ce pot fi aplicate în toate tipurile de evaluare (inițială, formativă, sumativă).
Orice evaluare corectă se efectuează ținând cont de specificul grupului țintă care este testat, de
particularitățile de vârstă și individuale.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire, la început de an școlar și are
funcție diagnostică și prognostică. Cunoștințele și capacitățile existente reprezintă premise pentru
acumularea de noi conținuturi și formarea de noi competențe.
Evaluarea inițială oferă o perspectivă asupra situației existente și indică lacunele ce trebuie să fie
completate în demersurile instructiv-educative următoare.
Exemplu evaluare inițială – Domeniul Științe – Activitate Matematică:
Se planifică temele activităților de evaluare, mijloacele de realizare, apoi se încheie un tabel care va
cuprinde situația existentă după aplicarea itemilor de evaluare și calcularea punctajului acumulat de
fiecare copil.
CENTRALIZATOR EVALUARE INIŢIALĂ
Domeniul Ştiinţe
Activitate matematică
Total comportamente evaluate
Nr. Nume şi prenume
crt. preşcolar
D NS
A
(comportament (comportament ce
(comportament atins)
în dezvoltare) necesită sprijin)
1. A.A.
2. B.B.
3. C.C.
Pentru activitatea matematică, de exemplu, putem planifica:

• ”Aranjăm florile după formă și culoare” – exerciții cu material individual;
• ”Numără și potrivește!” – joc didactic;
• ”Te rog să-mi dai!” – joc logico-matematic
Exemplu itemi de evaluare / punctaj:
• Formează mulțimi după două criterii date / 2 puncte;
• Compară două mulțimi prin formare de perechi / 2 puncte;
• Numără în limitele 1 – 3 raportând cantitatea la număr și asociază cifra corespunzătoare / 2 puncte
Calcularea punctajului și interpretarea rezultatelor:
135
• 3-4 puncte – comportament atins (A);
• 2-3 puncte – comportament în dezvoltare (D);
• 1-2 puncte – comportament ce necesită sprijin (NS)
În cadrul evaluării se folosesc diferite strategii, se apelează la metode și tehnici diverse, se îmbină
metode tradiționale cu metode moderne. Se folosesc probe orale, fișe de evaluare individuale, probe
practice, dar se poate utiliza și observarea, interviul, evaluarea asistată de calculator, etc. Este indicat a se
alterna și utiliza instrumente variate și se va ține cont că fiecare individ este unic, are propriul mod de
gândire, percepție și acțiune. Educabilii vor fi angajați în procesul de învățare-evaluare, li se va stârni
interesul, motivația, curiozitatea, vor fi încurajați să fie perseverenți, încrezători, creativi, autonomi.
Fiecare cadru didactic are posibilitatea de a alege soluţia cea mai potrivită pentru înregistrarea unui
nivel de pregătire adecvat vârstei și ciclului de învățământ și va urmări creșterea calității actului
educațional.
136
Importanța evaluării inițiale în ciclul primar
Prof. înv. primar Făget Cristina Mihaela

Școala Gimnazială nr. 37 Constanța
Clasa a III-a
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru autonomie,
pentru autoeducaţie şi autoevaluare.
În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a evaluării
rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare a procesului integrat de predare – învăţare –
evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activităţile de evaluare trebuie proiectate din
perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei
formative, astfel încât să cultive şi să susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de
învăţare.
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare, şi să le aplice în
funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de
evaluare va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii
fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de
abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.
137
proces.
o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor șiexplorarea
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
138
Evaluarea corectă a unei nereușite este o reușită
Prof. Carmen Făgeţeanu

Liceul Teologic Adventist – Craiova
Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită
să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se
pot integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării
procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este
puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare.
Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este
diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi
organizat noul program de instruire:
- modul adecvat de predare - învăţare
- aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare
- adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
În zilele noastre se constată o perioadă de trecere de la învățământul tradițional spre un învățământ
modern. Această tendință se manifestă și în domeniul evaluării. În acest domeniu se disting cel puțin trei
idei importante:
1. Importanța si necesitatea realizării unei evaluări pertinente au devenit atât de evidente încât
"învățarea asistată de calculator"; poate fi comparată cu "învățarea asistată de evaluare".
2. A doua idee se referă la faptul că specialiștii de prestigiu în domeniu apreciază că primele decenii
ale secolului XX, vor fi puternic marcate de căutari privind realizarea unei evaluări drepte, cât mai
corecte științific și mai obiective din punct de vedere moral.
Această modernizare constă în principiu în: abordarea evaluării din perspectiva sistemică, ceea ce
relevă o nouă concepție asupra proiectarii activității instructiv-educativă; înnoirea si amplificarea
vocabularului sub două aspecte: apariția unor noi concepte pentru desemnarea unor realități sau cerințe
(de exemplu: evaluarea autentică, evaluarea criterială, pedagogică, creativă etc.).
3. Modernizarea la nivelul evaluării se realizează într-un ritm rapid; unele concepte folosite în mod
tradițional îsi îmbogățesc conținutul, exemplu: evaluarea inițială, evaluarea sumatică etc.; a crescut aria
preocupării evaluării, unele căpătând chiar o oarecare autonomie, ex. evaluarea de sistem, evaluarea de
proces.
Pe plan mondial au aparut cercetări referitoare la evaluare. Astfel, s-a creat Asociația de Evaluare în
Învățământ (I.E.A.).
Asociația întreprinde cercetări la scara internațională, în vederea îmbunătățirii educației, propune
programe, investigații realizate cu participarea cadrelor naționale.
Studiile și anchetele întreprinse de I.E.A., oferă o imagine cu orizont mai larg, la scară
internațională, asupra evaluării randamentului școlar, reprezentând o importanță deosebită prin orientarea
și influența lor.
1. De ce evaluez?
Pentru a obţine informaţii privind învăţarea de către elev? Pentrucădorescsăajuteleviicare au
dificultăţi? Pentru că elevul are nevoie? Pentru a analiza greşelile lui?
2. Cum evaluez?
- prin examene, teste?
- prin observaţii continue?
- prin instrumente pe bază de componente?
- prin mai multe tehnici sau prin una singura?
3. Cui servește evaluarea?
- elevului?
- profesorului?
- părinţilor?
- societății?
4. Ce doresc să evaluez?
139
- cunoștinţe?
- atitudini și comportamente?
- procesul învățării?
- produsul? (Loise Belair, apud M. Manolescu - Evaluarea şcolară)
140
Prof. Fainisi Iulia-Mihaela

Gradinita cu PP nr. 19
Grupa mijlocie
Activitatea instructiv-educativa din gradinita presupune forme diverse de evaluare. Dupa modul de
integrare a actului evaluativ in desfasurarea procesului de invatamant si dupa nivelul la care se realizeaza,
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare initiala (predictiva), evaluare continua
(formativa) si evaluare cumulativa (sumativa).
Evaluarea initiala se efectueaza la inceputul anului scolar, la integrarea copilului in grupa sau la
inceputul unui program de instruire. Ea realizeaza in primul rand functia de constatare,permitand
cunoasterea nivelului de dezvoltare cognitiva, interese, cunostinte anterioare, deprinderi intelectuale dar,
si functia de predictie, sugerand strategii adecvate, care sa permita copilului obtinerea performantei.
Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat din modul de combinarea
cerintelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor grupei si activitatilor, experientei
acumulate.
Evaluarea initiala (predictiva) apreciaza gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate
didactica sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se
adreseaza cu precadere educatoarei, care are posibilitatea sa constate situatia de plecare, pe baza careia se
vor putea „cladi” viitoarele notiuni:
- descoperirea conceptiilor, aprecierea calitatii operatiilor gandirii, , etc.
Pentru ca individul sa fie pregatit pentru a se adapta la o lume în schimbare”educatia trebuie
organizata în jurul a patru tipuri fundamentale de învatare, care pe parcursul vietii constituie pilonii
cunoasterii ;
- a învata sa stii, ceea ce înseamna dobandirea cunoasterii;
- a învata sa faci, astfel încat individul sa intre în relatie cu mediul înconjurator;
- a învata sa traiesti împreuna cu altii, pentru a coopera cu alte persoane, participand la activitatile
umane;
- a învata sa fii, un element important ce rezulta din primele trei.
(J.Delors)
Aceasta viziune asupra educatiei, determinã o regandire a procesului instructiv educativ si al
activitatilor sale specifice: predarea-învatarea-evaluarea.
Scoala traditionala a fost centrata exclusiv pe a învata sa stii, iar evaluarea a constituit un demers
de verificare si masurare a cunostintelor elevilor. Astazi ,demersul didactic se axeaza pe formarea la
elevi a unor competente, care sunt ansambluri structurate pe cunostinte si deprinderi dobandite prin
învatare. Acestea permit identificarea si rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui
anumit domeniu al cunoasterii. Directiile actuale de restructurare a procesului evaluativ promoveaza nu
doar aspectul informativ/instructiv a eficientei procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ. În acest
context este necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educatiei pentru a avea o viziune unitara
asupra dezvoltarii personalitatii prescolarului. Copilul este o fiint activ, cu o lume proprie. Pentru a-l
putea influenta optim,educatoarea are menirea sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor
inedite ale individualitatii sale. Evaluarea are rolul de a regla permanent si a forma în spiritul unor decizii
realiste atat cu privire la curriculum cat si cu privire la resursele umane implicate. Importanta acesteia este
cu atat mai mare, cu cat este cunoscut faptul ca „este mai usor sa previi decat sa vindeci”. Astfel, si în
cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanenta a nivelului de
reusita a elevului pot contribui la interventii si decizii pertinente si prompte din partea educatoarei. O
evaluare initiala, urmata de o evaluare continua constituie un autentic instrument de lucru al educatoarei,
cu ajutorul caruia se perfectioneaza activitatea pusa în beneficiul educatiei prescolarilor.
Bibliografie:
1.Neacsu Ion;Potolea Ioan;Radu Ion:”Reforma evaluarii in invatamantamant”,Ministerul
Invatamantului,Bucuresti,1996;
2.Meyer G:”De ce si cum evaluam?”,Editura Polirom ,Iasi,2000;
3.Programa activitatilor instructive-educative in gradinita.
141
EVALUAREA IN INVATAMANTUL PREUNIVERSTAR
Profesor Limba franceza, Falca-Celescu Anca
– Liceul Tehnologic “Gheorghe Duca” – Scoala Gimnaziala Structura “Marin

Sorescu”, Constanta
Evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare. Ea are
ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și reglarea și eficientizarea procesului instructiv-
educativ. Evaluarea determină în ce măsură se ating prin rezultatele concrete obiectivele propuse inițial.
Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Consider că evaluarea este la fel de importantă ca
predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
Toţi folosim toate cele trei forme de evaluare: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an
şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se
realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are
funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat,
evaluare națională). Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de
reglare. Ca profesor de limba franceza, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece
prin intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. De asemenea,
evaluarea iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu, ceea ce
se practică în unele cazuri la limbile străine. De asemenea, evaluarea formativă e la fel de importantă,
deoarece mă ajută să îmi dau seama la fiecare oră dacă informaţia predată a fost înţeleasă. Prin
intermediul evaluărilor sumative, care se pot manifesta prin teze, teste de progres la sfârşitul unor unităţi
sau module, examene de bacalaureat etc., sunt cele care atestă nivelul la care a ajuns clasa şi care ajută la
consolidarea finală a informaţiei predate.
Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dovedi nivelul
de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scrise. Ele se
mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite. Principalul avantaj al acestei metode
îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, care presupune o discuție liberă. În cazul unor erori,
elevul se poate corecta imediat sau în cazul unei neclarități profesorul poate cere elevului informații
suplimentare sau o motivare a răspunsului. Ea se poate realiza printr-un interviu, conversație, redarea
unui conținut etc. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta ajutându-mă să fac o diagnoză a
înţelegerii lecţiei precedente, să recapitulez cunoştinţele anterior predate şi este, de asemenea, şi o parte
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba franceza. La ora mea, evaluarea
orală are loc printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum
descrierea unei imagini, descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe cât posibil când
îmi permite tema lecţiei să folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj care să le fie pe
viitor de folos.
Metoda de evaluare scrisă include diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat,
temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de
elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai
tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Folosesc testul la sfârşitul fiecărei
unităţi sau a unui modul, iar itemii sunt de cele mai multe ori diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât
şi subiectivi. La limba engleză, avem pentru competenţele de înţelegere a textul citit şi a celui audiat itemi
cu alegere multiplă, cu alegere duală sau itemi de completare. În schimb, pentru competenţele de
producere a mesajelor scrise avem itemi subiectivi.
Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe care
elevii nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un
avantaj mare pentru mine.
142
Metodele complementare de evaluare sunt proiectul, portofoliul, observarea, investigaţia,
autoevaluarea, fişa de evaluare, chestionarul.
Proiectul este o metodă mai amplă. Acesta presupune formularea temei de către profesor şi
explicarea sarcinilor, precum și perioada de realizare. Urmează o perioadă în care elevii se documentează,
colectează date și aplică tehnicile de lucru sugerate de profesor. După finalizarea produsului, are loc o
prezentare a proiectului. Această metodă stimulează creativitatea şi elevii pot face dovada capacităţii de a
investiga un subiect dat, de a formula o concluzie, folosind metode şi instrumente diferite, precum și
cunoştinţe din diverse domenii. Proiectul este o metodă care are un succes în rândul elevilor.
Portofoliul poate conţine temele pentru acasă ale elevilor, notiţele din clasă, compuneri, fişe de
lucru, răspunsuri la chestionare. Acestea trebuie să fie făcute de către elev, de unul singur în afara școlii
sau sub îndrumarea profesorului sau a părinților. Poate fi un instrument de evaluare, cât și un instrument
de autoevaluare pentru a cuantifica progresul făcut și o dovadă a ceea ce a învățat. Avantajele acestei
metode sunt stimularea creativității și a implicării elevului în procesul de evaluare, dezvoltarea simțului
critic și a motivației.
În concluzie, toate aceste metode pot fi eficiente şi pot fi folosite în diferite scopuri şi pentru
obiective diferite de către profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe
obiectivele de la clasă. Sunt de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor fi mai
interesaţi şi rezultatele vor fi mai productive.
Bibliografie:
CERGHIT, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom,
2006;
CUCOŞ, C., Pedagogie, Iaşi, Polirom, 2000;
ILIE, Marian D., Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului şi teoria instruirii,
Timişoara, Editura Mirton, 2005;
MANOLESCU, M., Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor
Press, 2006;
MOGONEA, Florentin Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori, Craiova, Editura Universitaria,
2010.
143
Metode de evaluare inițială – Parte aplicativă
Faluvegi Ramona
Profesor psihopedagog
Clasa a V-a
CSEI Nr. 2, Târgu Mureș
Deficienţe severe, profunde şi/sau asociate
Aria curriculară: Terapie educaţională complexă şi integrate
Disciplina: Stimulare cognitivă
Unitatea de învăţare: Explorarea mediului înconjurător
Clasa: a V-a
Numele si prenumele elevului:
Data susţinerii testului:
• Timpul efectiv de lucru este de 45 minute.
Obiectivele evaluării:
- Să recunoască anotimpurile şi să asocieze corect jetoanele la imaginea specifică fiecărui
anotimp;
- Să clasifice imaginile date pe culori;
- Să găsească literele corespunzătoare unei imagini și să formeze cuvântul;
- Să recunoască vizual animalele și umbra lor;
- Să sorteze și să potrivească sirul de elemente de pe pictogramă;
- Să asocieze corect cifrele pe pictograma;
- Să potrivească fiecare element la locul lui.
Partea I
Structuri perceptiv-motrice de culoare și orientare temporală
1. Aplicarea jocului didactic magnetic ”Anotimpurile” .
Cerință: Privește acest anotimp și arată ce elemente putem atașa imaginii (copilului i se arată un
anumit anotimp și se exemplifică).
2. a) Așază fiecare imagine la culoarea ei.
144
b) Lipește fiecare imagine la culoarea potrivită.
3. Găsește literele corespunzătoare imaginii din stânga și scrie cuvântul pe tăblița magnetică.
4. Privește imaginile și potrivește-le cu umbra lor.
Partea a II-a
Comportamentul cognitiv integrat
5. Continuă să sortezi și să potrivești șirul de elemente:
145
6. Asociază cifra corespunzător.
7. Potrivește fiecare ghindă la locul ei.

Anul școlar: 2017-2018
Aria curriculară: Terapie educaţională complexă şi integrată
Disciplina: Stimulare cognitivă
Unitatea de învăţare: Explorarea mediului înconjurător
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE - Partea I

CALIFICATIVUL
ITEMUL FOARTE BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
- Răspuns - Răspuns - Răspuns - Răspuns in-
corect si complet: parţial parţial corect: corect:
identifică și po- corect: identi- identifică și po- identifică și
1 trivește corect ele- fică și potrivește trivește patru sau potrivește un singur
mentele care for- aproape in total- cinci elementele element
mează anotimpul itate elementele necesare întregirii corespunzător ano-
vizat. corespunzătoare ano- anotimpului vizat. timpului vizat/nu
timpului vizat. identifică nici un
element/le greseste
pe toate
- Răspuns - Răspuns Răspuns - Răspuns in-
corect si complet: parţial corect: parţial corect: corect:
a) Așază fiec- a) Așază trei a)Așază a)Așază o sin-
146
2 are imagine la cu- imagini/culoare, două imag- gură imag-
loarea ei corespunzător ini/culoare, ine/culoare,
corespunzător corespunzător
b) Lipește fiec- b) Lipește patru
are imagine la cu- imagini/culoare b) Lipește b) Lipește una
loarea potrivită. corespunzător trei imag- sau două imag-
ini/culoare ini/culoare
corespunzător corespunzător

corect si complet: parţial corect: scrie parţial corect: corect: scrie corect
3 scrie correct toate corect patru/trei cu- scrie corect un singur cuvânt/ nu
cele cinci cuvinte vinte corespunzătoare trei/două cuvinte scrie nici un cu-
corespunzătoare fiecărei imagini. corespunzătoare vânt/le greseste pe
fiecărei imagini. fiecărei imagini. toate.

corect si complet: parţial corect: po- parţial corect: corect: nu potrivește
4 potrivește corect trivește corect două potrivește corect o corect nici o imagine
imaginile la umbra dintre imagini, la imagine la umbra la umbra
corespunzătoare. umbra corespunzătoare. corespunzătoare.
corespunzătoare.
PARTEA a II-a
Descriptori de performanţă
CALIFICATIVUL
ITEMUL FOARTE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
BINE
Răspuns corect Răspuns Răspuns Răspuns in-
si complet: sortează parţial parţial corect:
5 și potrivește corect corect: corect: sortează și po-
șirul de elemente sortează și po- sortează și po- trivește corect
indicat. trivește corect trivește corect
una/două elemen-
cinci/șase elemen- trei/patru elemen-te/șirul indicat/ po-
te/șirul indicat. te/șirul indicat. trivește elementele
eronat.
si complet: asociază parţial parţial corect: aso- corect: rezolvă incor-
6 cifra corespunzător. corect: aso- ciază între trei – rect cerința, po-
ciază între șapte – șase cifre trivește incorect
nouă cifre corespunzător. cifrele.
corespunzător.

7 si complet: po- parţial parţial corect: po- corect: rezolvă incor-
trivește toate ele- corect: po- trivește două - trei rect cerința, po-
mentele trivește patru-cinci elemente trivește incorect ele-
corespunzător. elemente corespunzător. mentele.s
corespunzător.
147
Evaluare finală:
ITEMI CALIFICATIVUL
FINAL
Rezolvă integral si corect 6-7 itemi; partial corect 1 item FOARTE BINE
Rezolvă integral si corect 4-5 itemi; incorect 1 item/ parțial 1 item BINE
Rezolvă integral si corect 3 itemi; parţial 2 itemi/ incorect 2 itemi SUFICIENT
Rezolvă integral si corect 1-2 itemi; incorect 3-4 itemi INSUFICIENT
Bibliografie:
1. Unicef, Ghid de predare invățare pentru copiii cu cerințe educative speciale, București;
2. Asociația Reninco România, Set de instrumente, probe și teste pentru evaluarea
educațională a copiilor cu dizabilități, București;
3. Jocuri educative Gama - Asocieri, Discriminare vizuală;
4. Carte joc magnetic Janod – Anotimpurile;
5. Carte joc magnetic Janod – Alfabetul;
6. Pictograme realizate manual.
148
Importanţa evaluării iniţiale la limba engleză
Prof. Farc Neli-Romana

Şcoala Gimnazialã Nr.1 Bunteşti
Limba engleză
Clasa a VII-a
Exigenţele sporite ale vieţii cotidiene reclamă din partea tuturor domeniilor de activitate o
preocupare constantă pentru eficientizarea modului lor de desfăşurare. Activităţile de instruire si educaţie
nu pot nici ele să facă excepţie, fiind necesară intensificarea eforturilor pentru a asigura procesului de
învăţământ un caracter cât mai riguros si raţional prin determinarea precisă a obiectivelor urmărite,
esenţializarea si dozarea conţinuturilor în conformitate cu exigenţele ştiinţei şi ale didacticii, stabilirea
strategiilor de predare/învăţare raportat la obiectivele si conţinuturile vizate, precum şi perfecţionarea
modalităţilor de evaluare a rezultatelor şcolare obţinute de elevi. În ceea ce priveşte acest ultim aspect, el
reprezintă un element esenţial în triada predare/învăţare/evaluare şi vizează surprinderea calităţii
activităţilor didactice precum şi stabilirea intervenţiilor care se impun în vederea ameliorării acesteia
(M.E.C. 1998). Evaluarea e un proces complex prin care se urmăreste dacă sistemul de învăţământ îşi
îndeplineşte funcţiile pe care le are. Conform lui M. Ionescu (2000, p. 306), evaluarea „surprinde
descrierea calitativă si cantitativă a comportamentului, precum şi emiterea unei judecăţi de valoare
referitoare la dezirabilitatea acestor comportamente, respectiv la concordanţa dintre comportamente si
obiective”. Pentru noi, profesorii, evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de
predare şi învăţare. Ea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și reglarea și
eficientizarea procesului instructiv-educativ. Evaluarea determină în ce măsură se ating prin rezultatele
concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Consider că
evaluarea este la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o
funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea iniţialã se efectueazã la începutul anului şcolar, la
integrarea copilului în grupã sau la începutul unui program de instruire. Ea realizeazã în primul rând
funcţia de constatare, permiţând cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivã, interese, cunoştinţe
anterioare, deprinderi intelectuale dar, şi funcţia de predicţie, sugerând strategii adecvate, care sã permitã
copilului obţinerea performanţei. Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au
pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.Acest tip de
evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a eventualelor
lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de
recuperare).Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Scopul
evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să
ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse
,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor enunțate. Înțelegând-o
ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care implică emoții, mai ales că
rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber și în mod expres asupra
rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară
creãrii premiselor favorabile unei noi învățări. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
-tratarea diferențiată a elevilor;
-selecția riguroasă a conținutului învățării;
-utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori,
părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare,
149
tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu
situaţii noi de învăţare,care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor
enunţate.
În acord cu pozitia generală a specialiştilor şi a oamenilor de la catedră, opinăm că, deocamdată, in
pofida schimbărilor inregistrate la nivelul celorlalte componente ale procesului de invăţământ, evaluarea
rămâne tributara unui tradiţionalism, sistem la care nu se poate renunţa total şi dintr-o dată, dar este
absolut necesară regândirea lui, în sensul de a acorda mai multă libertate şi iniţiativă intelectuală elevilor,
primii interesaţi de evoluţia lor şcolară, respectiv în formarea şi desăvârşirea propriei personalităţi.
Bibliografie:
V. Marcu, L. Filimon, Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Ed. Universităţii din Oradea,
2003;
Press, 2006.
150
ELEMENTE DE SPECIFICITATE ÎN EVALUAREA
REZULTATELOR ELEVULUI
Prof. înv. primar Farcaș Carmen Diana

Liceul cu Program Sportiv Roman
Clasa a II-a A
Orice iniţiere în evaluarea rezultatelor elevilor impune delimitarea unor termeni importanţi, care
sunt utilizaţi frecvent în literatura de specialitate. O primă triadă este alcătuită din evaluare, măsurare şi
apreciere. Evaluarea rezultatelor elevului se referă la două seturi de activităţi: 1) aplicarea unor
metode şi proceduri diverse se colectare a informaţiilor despre performanţele elevului şi 2) elaborarea
unor judecăţi de valoare privind performanţele observate (Linn şi Gronlund, 2000).
Aşadar, evaluarea nu se confundă nici cu măsurarea, nici cu aprecierea. De asemenea, metodele de
colectare a informaţiilor despre rezultatele elevului nu conduc întotdeauna la descrieri cantitative
(măsurare). Mai mult, este chiar recomandat ca descrierile cantitative (numerice) ale rezultatelor elevilor
să fie completate cu descrieri calitative (nonmăsurare). Astfel, distincţia între măsurare şi evaluare devine
mai evidentă: nu toate acţiunile evaluative se finalizează cu atribuirea unei valori numerice în relaţie cu
rezultatele elevului. În plus, măsurarea rezultatelor elevului nu presupune cu necesitatea testarea, existând
şi forme alternative de colectare a informaţiilor.
Aprecierea însoţeşte întotdeauna activitatea de măsurare şi se traduce în acele judecăţi de valoare
privind dezirabilitatea rezultatelor elevului.
R.L. Linn şi N.E. Gronlund (2000) descriu relaţia dintre evaluare, măsurare şi apreciere ca proces:
descrierea calitativă (non-măsurare) şi cantitativă (măsurare) a rezultatelor elevului determină judecăţile
de valoare (aprecierea), iar acestea determină regândirea secvenţelor evaluative ulterioare.
O altă problemă care trebuie clarificată atunci când discutăm despre evaluarea elevilor se referă la
obiectul evaluării, cu ale cuvinte trebuie să răspundem la întrebarea „Ce rezultate ale elevilor evaluăm?”.
Nici răspunsul la această întrebare nu este simplu, pentru că profesorul nu evaluează doar cunoştinţe, deşi,
cel mai adesea, acestea constituie obiectul principal al eforturilor evaluative. Atât literatura românească
de specialitate, cât şi cea străină accentuează faptul că rezultatele elevului pot consta în cunoştinţe,
capacităţi intelectuale, capacităţi de aplicare a cunoştinţelor, capacitatea de a crea produse personale,
trăsături de personalitate şi de conduită (Radu, 1981; Moise, 2007; Linn şi Gronlund, 2000; Nitko, 2001).
Dacă rememoraţi cunoştinţele dobândite la cursul de Teoria şi metodologia instruirii, vă veţi reaminti că
obiectivele sunt elaborate şi pentru a orienta activitatea de evaluare, ori acestea se referă nu doar la
domeniul cognitiv, ci şi la cel afectiv şi psihomotor. Nu este mai puţin adevărat că domeniul cognitiv
ocupă cel mai mare spaţiu atât în pregătirea viitorilor profesori, cât şi în evaluarea rezultatelor elevilor.
Există însă o preocupare evidentă pentru evaluarea achiziţiilor complexe ale elevilor, atât în domeniul
cognitiv, cât şi în cel afectiv şi psihomotor, mai ales în contextul reformelor educaţionale comprehensive
care au loc în aproape toate ţările lumii (vezi deziderate precum dezvoltarea gândirii critice, dezvoltarea
cetăţeniei democratice etc.)
R.L. Linn şi N.E. Gronlund (2000) prezintă un set de principii generale în evaluarea rezultatelor
elevului:
a. Primul pas în proiectarea unei secvenţe de evaluare constă întotdeauna în stabilirea
caracteristicilor care vor fi evaluate. Acurateţea şi eficienţa evaluării depind în mare măsură de claritatea
cu care sunt circumscrise caracteristicile care vor fi evaluate. În acest sens, reperele profesorului sunt
obiectivele cadru şi de referinţă din programele şcolare, standardele de performanţă pentru elevi şi
obiectivele operaţionale.
b. Metodele de evaluare a rezultatelor elevilor trebuie alese în aşa fel încât să conducă cu
adevărat la evaluarea caracteristicilor pe care le avem în vedere. Deşi metodele de evaluare trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii generale (acurateţe, obiectivitate etc.) acestea nu sunt suficiente pentru a
decide în situaţii de evaluare specifice. De exemplu, dacă intenţionăm să evaluăm conduite, nu este
recomandat să folosim testul docimologic, ci observarea sistematică a comportamentului elevului.
151
c. Evaluarea comprehensivă presupune utilizarea unor metode şi instrumente de evaluare variate.
Cu alte cuvinte, se recomandă utilizarea în complementaritate a unui set de metode şi instrumente care să
conducă la judecăţi realiste şi fundamentate despre o caracteristică a elevilor.
d. Utilizarea adecvată a metodelor şi a instrumentelor de evaluare presupune şi conştientizarea
limitelor acestora. Nici o metodă sau instrument de evaluare nu este infailibilă/infailibil. Ele pot conduce
la judecăţi de valoare corecte în anumite situaţii particulare de evaluare, dar pot genera erori grave în
altele. Toate metodele de evaluare au limite şi, de aceea, se recomandă utilizarea lor în combinaţii care să
optimizeze deciziile profesorului.
e. Evaluarea se constituie într-o cale de a determina nivelul performanţelor elevilor în vederea
optimizării proceselor de predare-învăţare şi nu este un scop în sine. Evaluarea are ca finalitate majoră
luarea unor decizii educaţionale şi nu are sens în condiţiile în care rezultatele nu sunt utilizate în interesul
elevului.
152
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE: METODE ȘI TEHNICI
Nume și prenume: Farcaș Claudia Emanuela

Unitatea: Grădinița P.P. Făget
Domeniul: Învățământ preșcolar
Nivel: I
Copilul este o ființă activă, cu o lume proprie. Pentru a-l putea influența optimal, educatoarea are
menirea să redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualității sale. Acceptând
termenul de evaluare, am gândit tratarea acesteia ca pe un proces, un instrument de măsurare.
Evaluarea constituie în tot acest proces un element central, care are rolul de a regla permanent și a
forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și cu privire la resursele umane
implicate. În acest sens în literatura de specialitate s-au impus trei momente care reprezintă, de fapt trei
mari forme ale evaluării didactice:
- la începutul procesului - EVALUARE INIȚIALĂ;
- pe parcursul procesului - EVALUARE CONTINUĂ/FORMATIVĂ;
- la finalul unui proces didactic - EVALUARE FINALĂ.
Procesul instructiv-educativ trebuie reglat continuu, în functie de rezultatele obținute, întreaga
actiune de formare și dezvoltare a personalitãtii copilului, în ansamblul său (sub aspect intelectual, moral,
estetic, fizic), trebuie dirijată și modelată, pas cu pas, pe baza unei sistematici a obiectivelor, în ierarhia
lor, pentru a se putea atinge nivelul maxim al potențialului fiecăruia. De aceea o evaluare inițială, urmată
de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al educatoarei, cu ajutorul căruia se
perfecționeazã activitatea pusă în beneficiul educației preșcolarilor.
EVALUAREA INIȚIALĂ se realizeazã la începutul unui program de instruire, pentru a determina
nivelul de pregătire al copiilor și apreciazã gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate didactică
sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează, cu precădere
educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea „clădi”
viitoarele noțiuni-descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii, abilităților,intereselor,
etc.
Doar în urma efectuării unei precise evaluări inițiale, fiecare educatoare își poate întocmi în mod
just o planificare anuală care, în prealabil, trebuie să stabilească lacunele existente, ritmul de asimilare și
de dezvoltare al fiecărui copil. Apoi tot în acest mod își poate prevedea corespunzător în planificarea
anuală reluarea unor obiective cu întreaga grupă, dacă este cazul și concret, activitățile
recuperatorii/ameliorative, necesare, iarăși dacă este cazul și, mai ales, cu câti copii (în vederea stabilirii
grupurilor de lucru).
Toate aceste elemente aparțin de funcția diagnostică a evaluării inițiale. Aceleași date se folosesc și
în îndeplinirea functței prognostice a aceleiași evaluări.
Cadrul didactic trebuie să utilizeze toate datele și rezultatele evaluărilor copiilor cu maxima
discreție, în sensul că nu trebuie să le facă publice, în discuțiile personale sau colective cu părinții și chiar
cu copiii înșiși.
BIBLIOGRAFIE:
Revista învățămantului preșcolar- nr. 3-4/2005;
153
PROF. FARCAŞ CLAUDIA

COLEGIUL ŢARA BÂRSEI PREJMER
DISCIPLINA: ISTORIE, CLASA X
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare). Evaluarea iniţială nu
îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se
recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere. Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu
atât mai mare cu cât noi, profesori şi părinţi reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să
înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de
verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi
ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea
iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii nu s-au concentrat în mod expres asupra rezolvării cu succes a
subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, şi un exerciţiu util activităţii de
redactarea unei lucrări scrise, concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu
doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în
dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea
evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu
posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
În urma evaluării elevilor din clasele a IXa aparţinând Colegiului Ţara Bârsei, Prejmer se constată
că gradul de promovabilitate al elevilor este foarte mic. La o privire sumară se poate remarca cu uşurinţă
că există și elevi care nu au promovat testul evaluării inițiale, rezultate care vizează lipsa cunoştinţelor
asimilate şi lipsa abilităţilor dobândite în anul anterior. Se impun, prin urmare, o serie de măsuri şi o
planificare sistematică a activităţilor care trebuie organizate în vederea remedierii situaţiei actuale, pentru
a se ajunge la un grad de promovabilitate mai mare şi a se atinge standardele de performanţă vizate.
OBIECTIVE
Cognitive: de comprehensiune: menţinere trează a impulsul cognitiv şi motivaţia activităţilor de
învăţare; organizarea cunoştinţelor sub formă de scheme care să permită evidenţierea legăturilor dintre
concepte; de aplicare: stabilirea legăturilor între un domeniu pe care elevii îl cunosc bine şi altul nou; de
analiză: distingerea relaţiilor, argumentelor, concluziilor; deducerea ipotezelor; evitarea unor situaţii
competitive; de evaluare: controlarea şi dirijarea sistemul motivaţional specific activităţilor de învăţare;
utilizarea celor mai potrivite metode de instruire; evaluarea eficienţei strategiilor utilizate; verificarea
progresului şi corectitudinii rezultatelor;
Afective: reacţie-răspuns: manifestarea interesului pentru reuşitele elevilor; receptivitate:
acumularea cunoştinţelor minime sau maxime; de caracterizare: completarea cunoştinţele minime ale
elevilor;
Psiho-motorii: reacţie dirijată: observarea motivaţiei elevilor pe parcursul derulării activităţilor
propuse; automatism: executarea corectă a tehnicile de citire, scriere, analiză;
Din analiza rezultatelor testelor iniţiale, pe baza matricei de specificaţie, s-au constatat următoarele:
elevilor le lipsesc competenţe precum:
• utilizarea surselor istorice în vederea ilustrării unui fapt istoric;
• relatarea unui fapt istoric din perioada contemporană, utilizând informaţii din surse istorice,
cunoscute sau la prima vedere;
• exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei;
• analiza factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcătuiesc imaginea unei societăţi;
• formularea de argumente referitoare la un subiect istoric.
154
PUNCTE TARI Majoritatea elevilor au inţeles sarcinile de lucru; Elevii au lucrat individual;
Evaluează toţi elevii clasei; Diminuează emoţiile evaluării orale; Grad ridicat de obiectivitate; Posibilitate
de autoevaluare a fiecărui elev; Exprimă nivelul de realizare a obiectivelor de evaluare; Exprimă nivelul
de achiziţii la începutul clasei; Elaborarea în ritm propriu a răpunsurilor de catre elevi.
PUNCTE SLABE Imposibilitatea corectării unor greşeli, completării imediate a cunoştinţelor;

Elevii iau cunoştinţă de lacunele lucrării cu relativă întârziere; Imposibilitatea de a orienta elevii, fie şi
printr-o întrebare suplimentară, către un răpuns correct; Elevii nu exerseaza acasa, individual-acasa ceea
ce face sa fie derutati atunci cand trebuie sa rezolve singuri o problema; Nu toți elevii au acordat un mare
interes pentru orele de recapitulare şi nici la rezolvarea testului ; Elevii au dificultăţi în realizarea unor
argumentari pe o temă dată; Elevii manifestă o lipsă de atenţie în ceea ce priveşte citirea cerinţelor
testului; Incapacitatea de a argumenta corect şi coerent o opinie personală pornind de la o tema data;
Incapacitatea de a citi cu atentie un text si de a identifica propozitiile corecte extrase din acesta;
Incapacitatea de a folosi cuvinte date intr-un text non-literar, rezultand faptul ca nu au inca un vocabular
bogat.
OPORTUNITǍŢI Orientare atentă spre alegerea strategiilor menite să ducă la cresterea eficienţei
procesului educative.
AMENINŢǍRI Lipsa motivaţiei elevilor; Supraîncărcărcarea programelor şcolare; Notele nu se

trec in catalog.
Modalităţi concrete de remediere: Deşi la sfârşitul orelor de curs elevii dovedesc că au înţeles
cele predate, la scurt timp după aceea sunt nesiguri, deci se impune efort din partea lor şi perseverenţă din
partea profesorului. Este necesară realizarea de exerciţii cu itemi subiectivi de creativitate, dar şi itemi
subiectivi cu raspuns structurat în care elevii trebuie să recunoască folosirea corectă a unor itemi; Fişe de
lucru suplimentare pentru cei care nu stapanesc materia; Aplicarea unor metode interactive – centrate pe
elev; Evaluarea continua si periodica a tuturor elevilor prin fise de evaluare care urmaresc mai multe
categorii de itemi: subiectivi, obiectivi si semiobiectivi ; Elaborarea unor fişe de lucru, care urmăresc
rezolvarea unor sarcini de la general la particular şi de la noţiuni mai simple, la cele mai complexe;
Stabilirea unor ore suplimentare; Colaborarea cu dirigintele/consilier al clasei, cu Consiliul profesorilor
clasei, dar si cu Comitetul de parinti ai clasei; Încurajarea elevilor care fac efort pentru a progresa in
insusirea cunostintelor; Folosirea a cât mai multor materiale ajutatoare; Alocarea de sarcini diferentiate
de invatare/individualizarea actului invatarii/identificarea si exploatarea potentialului fiecarui elev;
Folosirea mijloacelor de invatamant oferite de scoala; Elaborarea de catre profesor a unor fise de lucru in
vederea recapitularii materiei; Folosirea metodelor moderne de predare (lucru pe grupe, perechi);
Adaptarea la stilul de invatare al elevilor.
155
EVALUAREA COMPETENȚELOR ȘCOLARE
FARCAS COSMINA DANIELA

SCOALA GIMN. ”MIHAI EMINESCU” ZALĂU
PROFESOR INV. PRIMAR – ÎNVĂȚĂTOARE Clasa Pregătitoare
O perspectivă istorică asupra evaluării competențelor școlare este extrem de interesantă. Ea nu
poate rezulta decât dintr-o analiză critică a practicilor evaluative, înțelese dintr-o dublă perspectivă:
 Aceea a concepțiilor teoretice de referință în psihologia educației, în psihologia cognitivă,
în teoriile comunicării, ale informaticii;
 Aceea a contextelor sociale și a politicilor educației în care s-a construit evaluarea.
În evoluția evaluării școlare identificăm câteva etape importante, asociate fundamental cu evoluțiile
sociale, economice, politice, culturale și demografice. Funcțiile evaluării, de-a lungul timpului au evoluat.
Astfel, evaluarea s-a preocupat îndeosebi de clasarea și selectarea elevilor, de aprecierea
performanțelor lor. Abia în ultimele decenii evaluarea a început să se preocupe de procesele de învățare și
de dezvoltare personală.
Principalele etape parcurse în evoluția evaluării educaționale.
1. În secolul trecut , evaluarea în educație avea predominant o funcție de selecție sau de
ierarhizare a elevilor. În perioada respectivă obiectivele educative se centrau pe alfabetizarea masivă a
populației, menținând ierarhiile sociale existente. Practicile evaluative aveau o logică normativă., vizând
să verifice cunoștințele învățate, să recompenseze sau să sancționeze.
2. A doua etapă în dezvoltarea evaluării se corelează cu o altă funcție a acesteia, destinată să
diferențieze performanțele elevilor. Școlarizarea de masă și prelungirea duratei școlarității obligatorii pe
care sistemele educative le impuneau aveau ca scop creșterea nivelului de cultură generală și de educație,
în așa fel încât fiecare individ să facă față cât mai bine evoluțiilor amintite mai sus: eșecul școlar este
repudiate, școala este responsabilă de aceasta. Cercetările privind determinarea aptitudinilor pe care
elevul trebuie să le achizițtioneze pentru a face față cerințelor școlii determină elaborarea unor noi
metodologii și instrumente de evaluare, al căror scop este acela de a înțelege diversitatea cauzelor
eșecului școlar și a acționa în consecință.
3. O altă etapă a evaluării , cunoscută sub numele de ”pedagogia competențelor”, este
centrată pe procesele de învățare ale elevului, care devin obiective ale educației și ale formării și se
asociază cu funcția sa de mediator al dezvoltării personale (”învățare asistată de evaluare”). Se
fundamentează pe achizițiile psihologiei cognitive, ale teoriei comunicării, teoriei informației. Această
perspectivă este cea pe care noi o trăim astăzi. Doar când toți factorii concurează efectiv, sistemul de
competențe poate funcționa într-un mod eficient.
Importanța pe care o accordă școala evaluării competențelor școlare este legată nemijlocit de
ameliorarea formării elevilor, de reducerea eșecului școlar și mai general, de formarea elevilor capabili să
se adapteze cerințelor societății. Acestea sunt obiectivele prioritare evaluării.
BIBLIOGRAFIE
Cerghit,Ioan (2008), Sisteme de instruire alternative și complementare, Iași, Editura Polirom
Manolescu, Marin (2010), Teoria și Metodologia evaluării, București, Edit.Universitară
Stoica, Adrian, Evaluarea în educație. Inovații și perspective, Edit.Humanitas, 2008
156
Prof.FARCAS –MAN LUMINITA

Grad.”LUMEA PITICILOR”Dej


proces.
157
BIBLIOGRAFIE:
158
Evaluarea în antrenamentul sportiv
Prof. Fărcuţ Florina

Liceul sportiv „Bihorul”, Oradea
Evaluarea în antrenamentul sportiv este necesară aprecierea nivelurilor de realizare a obiectivelor
, precum şi evidenţierea modificărilor morfo-funcţionale, motrice şi psihice produse de stimulii de
antrenament . Este recomandabil ca aceste evaluari să se realizeze periodic sau chiar continuu .
A.Dragnea şi V.Tudor consideră că evaluarea în antrenamentul sportiv are următoarele obiective
generale: cunoaşterea reacţiilor organismului sportivului la diferite eforturi, particularităţile proceselor
de restabilire şi oboseală, determinarea nivelului capacităţilor funcţionale ale diferitelor organe şi
sisteme sau mecanismelor de funcţionare ale sistemelor de furnizare a energiei aerobe şi anaerobe, care
cau un rol determinant în eficientizarea activităţii competiţionale, testarea nivelului de dezvoltare a
aptitudinilor motrice, a pregătirii psihice, tehnoce sau tactice, cunoaşterea capacităţilor psihice ale
sportivului, evidenţierea eficienţei activităţii competiţionale. Antrenamentul sportiv presupune şi
implică o activitate în care sunt implicaţi un număr foarte mare de oameni, specialişti din diferite sfere ale
societăţii, de la antrenori, profesori, metodişti, medici, fiziologi, biologi, psihologi , manageri chiar şi
oameni politici, etc.. Antrenamentul sportiv fiind un proces intructiv- educativ, evaluarea este o condiţie
fundamentala pentru dirijarea eficientă a acestui proces.
Datorită complexităţii şi multitudinii problemelor pe care le ridică pregătirea sportivă de înaltă
performanţă şi nu numai şi valorificarea în competiţie a acestei pregătiri, presupune o înaltă eficientizare
a pregătirii sportive , evaluarea efectelor antrenamentului capătă o importanţă deosebită alături de
proiectare, programare.
Caracteristici ale evaluarii în antrenamentul sportiv
Datorită varietăţii şi problematicii multiple ale activităţii sportive, evaluarea în antrenamentul
sportiv este deoisebit de complexă.
Procedeele de evaluare oferă puncte de reper pentru dirijarea întregului proces de antrenament
sportiv, cât şi pentru fiecare dintre componentele sale de natură biologică, motrică medicală sau psiho-
socială. Elementele de conţinut ale evaluării în anttrenamentul sportiv , dupa A. Dragnea şi V.V . Ivanov
sunt: Evaluarea medico-biologică, Evaluarea biochimică,Evaluarea biomecanică a tehnicii, Evaluarea
psihologică, Evaluarea pedagogică a efortului.
Tipuri de evaluare în antrenamentul sportiv
Scopul principal al evaluării în antrenamentul sportiv constă în evidenţierea modificărilor
funcţionale, biochimice evidenţiate sub forma starilor de adaptare determinate de influenţele metodelor
şi mijloacelor de antrenament folosite. Aceste adaptări putând fi de lungă durată, de durată medie sau
scurtă.
În funcţie de aceste durate au fost determinate următoarele tipuri de evaluare:
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui an competiţional sau ciclu, etapă pentru a putea
stabili starea sistemului sau actţiunii evaluate.
Ea va stabili modul concret în care se va continua procesul de pregătire, stabilirea şi coordonarea
metodelor şi mijloacelor de pregătire.
Evaluare de etapă, Evaluare curentă de micro sau mezociclu, Evaluarea operativă, Evaluarea prin
competiţie.
159
Evaluarea iniţială în învăţământul primar
Înv. Fedeleș Ioana

Liceul „Mihail Sadoveanu”,Borca-Neamţ
,,Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință” (R.Ausubel).
Evaluarea înglobează deopotrivă măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare. Este una din
componentele principale ale tehnologiei didactice. Din perspectivă sistemică evaluarea face parte
integrantă din sistemul de învățământ și, ca atare nu mai poate fi interpretată ca acțiune în sine,
independentă de procesul care ,,produce” și de persoana care îl ,,dirijează”.
Evaluare iniţială se realizează la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul
la care se situează elevii; identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
următoare; “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări”. Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de instruire.
Cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului
în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie
o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice. Această relaţie devine evidentă în situaţia în care
educatorul începe activitatea cu elevii al căror potenţial nu-l cunoaşte, la începutul unui ciclu de
învăţământ sau al unui an şcolar, după cum poate fi necesară şi pe parcursul derulării programului, la
începutul unor capitole ca şi a fiecărei lecţii. În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare,
preocuparea cadrului didactic pentru cunoaşterea elevilor ce vor fi primiţi în clasa pregătitoare şi clasa
întâi, preocupare încă din perioada frecventării grădiniţei de către copii, dobândeşte o importanţă
deosebită, aceasta constituind una din condiţiile integrării copiilor cu şanse de reuşită în activitatea
şcolară.
Modalităţi de realizare ale evaluării iniţiale: harta conceptuală; investigaţia; chestionarul; testele.
Avantajele evaluării iniţiale: oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare
cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate
şi remediate) şi a formula cerinele următoare; pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul
pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Dezavantajele evaluării iniţiale: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici
realizarea une ierarhii; nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
Din punct de vedere al notării evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale
ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a elevului, pornind de la obiectivele propuse.
- stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
- formularea itemilor;
- stabilirea timpului necesar fiecărui item;
- fixarea punctajului pentru fiecare item;
160
- centralizarea rezultatelor în grafic.
scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea
nou proces.
soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate.
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010.
RADU, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
161
EVALUAREA INIȚIALĂ-PUNCT DE PLECARE PENTRU
DESFĂȘURAREA VIITOARELOR ACTIVITĂȚI INSTRUCTIV-EDUCATIVE
Prof.înv.preșc. Ionela Fedmașu

Grădinița cu P.P. nr 37 Brăila
Domeniul de activitate Limbă și comunicare
Nivel I
Vacanța s-a terminat. A început un nou an școlar. Emoțiile sunt aproape palpabile pentru copii,
părinți dar și cadre didactice. Pornim la un nou drum, în care ne dorim ca fiecare copil să reușească să se
adapteze noului mediu preșcolar, să progreseze în ritm propriu, să se simtă acceptat ca făcând parte din
microgrupul clasei.
Se spune că pentru a putea planifica un demers trebuie să știi punctul în care te afli, nivelul de
deprinderi și cunoștințe de la care se poate porni, fundamentul pe care se poate construi un plan de
dezvoltare. Pentru a cunoaște nivelul de dezvoltare cognitiva, socio-emoțională și psihomotrică al
fiecărui copil cadrele didactice planifică și inițiază scenarii de activitate didactică cu secvențe evaluative
a unor competențe din diferite domenii de dezvoltare. Pentru cadrele didactice care preiau grupa mică
acest demers evaluativ este și mai important pentru a ajuta la observarea și cunoașterea particularităților
fiecărui copil nou intrat în colectivitate.
Pentru domeniul dezvoltarea limbajului și a comunicării se pot organiza cu preșcolarii de nivel I,
activități de joc prin care să se observe pronunția, nivelul vocabularului, gradul de receptivitate de
înțelegere a unui mesaj oral. Educatoarea poate iniția jocuri cu titlul „Repeta după mine”, „Cum arată
această jucărie”, „Cine a pierdut gentuța”, „Ascultă ce îți spun”, iar copiii pot dezvolta idei pe baza unei
imagini ilustrate sau pot continua o propoziție dezvoltând-o.
Pentru domeniul dezvoltarea fizică, sănătate și igiena personală se pot organiza diferite jocuri de
mișcare, de verificare a reprezentării asupra propriei scheme corporale, de observare a gradului în care
este dezvoltată motricitatea fină și grosieră, dar și activități care implică cunoștințe despre hrană și igienă.
Sub forma unor jocuri cu titlul „Pune mâna pe….cap, picior, gât, etc.” , „Așează ursulețul la locul
potrivit”, „Prinde mingea”, „Lovește cu piciorul o minge”, „Găsește obiectele de igienă personală”,
„Îmbracă păpușa”, „Hrănește păpușa” preșcolarul poate manifesta diferite aptitudini, se poate exterioriza
în relațiile cu ceilalți, poate demonstra anumite progrese în ceea ce privește dezvoltarea psihomotrică.
Domeniul dezvoltare socio-emoțională este un domeniu de o importanță aparte în ceea ce privește
adaptarea, acomodarea și progresul copilului pe parcursul preșcolarității. Primul an la grădiniță pentru
unii copii este mai ușor, despărțirea de părinți este facilă, dar pentru ați copii intervin o serie de frici și de
frustrări. Cu cât educatoarea reușește să creeze un mediu prietenos, o sintalitate a grupului în care fiecare
este acceptat și apreciat, cu atât rata de integrare a copiilor la acea grupă este mai ridicată. În această
perioadă de evaluare inițială este important să se observe pentru fiecare copil în parte modul în care acesta
relaționează cu alți copii, cu adulții din jur, dacă este excesiv de timid sau exuberant și cu tendințe de a fi
lider. Dezvoltarea controlului emoțional și a expresivității emoționale este un obiectiv ce va fi urmat pe
tot parcursul preșcolarității. Primii pași în acest sens se fac încă de la începutul grădiniței, iar educatoarea
observă modul în care fiecare copil își controlează emoțiile în diferite situații. Jocuri de genul „Cu păpușa
la doctor”, „Spune ceva despre tine”, „De-a familia”, „Și eu pot fi de ajutor” sunt menite să fie de ajutor
pentru observarea manifestării empatiei copiilor și a gradului lor de a relaționa cu cei din jur.
Domeniul dezvoltare cognitivă este urmărit a fi atins și dezvoltat pentru fiecare preșcolar. Se
urmăresc aici modul în care copilul înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane,
dar și elemente de reprezentări matematice și cunoașterea și înțelegerea lumii. Chiar dacă se urmărește o
evaluare a cunoștințelor matematice sau asupra reprezentărilor din mediu, educatoarea are grijă să
propună activități sub forma unor jocuri care să fie atractive și distractive pentru copii, aceștia să nu simtă
presiunea unei acțiuni evaluative.
Domeniul capacități și atitudini de învățare se referă a acele manifestări ale copilului caracterizate
prin creativitate, persistență în acțiune, inițiativă și interes asupra unor aspecte particulare sau de
finalizare cu succes a unei sarcini de lucru. Educatoarea poate observa diferențele dintre comportamentele
162
unor copii de la grupă în ceea ce privește manifestarea acestor aspecte, poate interveni în dirijarea acestor
atitudini pentru dezvoltarea personalității fiecărui copil.
Este evaluarea inițială necesară la început de drum? Este ea un proces complex prin care
educatoarea încearcă cu cele mai potrivite metode să cunoască preșcolarul ce îi este lăsat în grijă?
Răspunsul va fi mereu afirmativ. Toți pedagogi de renume și practicienii din domeniul educației aduc
argumente pertinente în ceea ce privește necesitatea existenței unui punct de plecare, a unor rezultate
evaluative de cunoaștere a aptitudinilor educabililor pentru a putea construi un plan de dezvoltare a
următoarelor secvențe de învățare.
163
Evaluarea inițială și rolul acesteia în procesul educativ
Prof. Ioana Fekete, Colegiul Tehnic ”Dr. I. Rațiu” Turda

Evaluare iniţială este necesară „la începutul unui program de instruire – ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul
didactic, EDP RA, 2007, p. 117). Ținând cont de funcţia îndeplinită, aceasta poate îndeplini următorul
rol: – de diagnoză şi de prognoză –, cât și varianta prescurtată de strategie de evaluare predictivă.
Elevii din invatamantul preuniversitar sunt evaluati, începand de luni, la toate disciplinele, pentru ca
profesorii să își facă o imagine asupra cunoștintelor dobândite de aceștia în anii anteriori. Rezultatele
evaluarii vor fi analizate timp de doua saptamani la nivelul fiecarei școli. Elevii vor mai fi supusi unei
evaluari a cunostintelor dobandite si la sfarsitul anului scolar.
Plecând de la contextul procesului de învăţământ, abordat din perspectiva paradigmei
curriculumului, strategia de evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice activitate de
instruire. Evaluarea Initiala se realizeaza la inceputul anului scolar, iar in functie de rezultate profesorii isi
remediala si de educatie diferentiata. Rezultatele obtinute la evaluarea initiala nu vor fi trecute in catalog,
ci vor fi folosite ca reper pentru masurarea progresului elevilor. Funcţia sa generală, de diagnoză şi
prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării unor obiective care vizează cunoaşterea
stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei activităţi de instruire, determinată temporal
la nivel de lecţie, capitol, modul de studiu, semestru şcolar, an sau treaptă de învăţământ etc. Avem în
vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de clasa de elevi, exprimat în termeni de
conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi de competenţe dobândite în timp la un nivel
adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi de vârsta şcolară şi psihologică.
Rezultatele Evaluarii Initiale se comunica individual elevilor si parintilor, carora li se fac cunoscute si
actiunile propuse de cadrul didactic pentru remedierea deficientelor, asigurarea progresului si stimularea
performantei.
Analizând strategia de evaluare iniţială se poate urmări la nivel conceptual, normativ şi
metodologic. Aceste perspective fixează dimensiunile generale ale acţiunii docimologice, angajată de
realizată pe termen scurt (lecţie etc.), mediu (capitol, modul de studiu, semestru şcolar) şi lung (an şcolar,
treaptă/nivel de învăţământ).
1.I) La nivel conceptual, strategia de evaluare iniţială poate fi definită în raport de funcţiile generale
îndeplinite în mod obiectiv pe parcursul activităţii de instruire, care determină structura de bază a
strategiei de evaluare iniţială (Ibidem, pp. 118-122):
1) Funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt complementare. Intervin, în mod
obiectiv, la începutul oricărei activităţi de instruire, identificabile în raport de sistemul de referinţă fixat
pe termen lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: A) Funcţia
diagnostică; B) Funcţia prognostică/predictivă.
1.A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.)
stăpânesc cunoştinţele (n.n. – de bază; deprinderile, strategiile cognitive de bază) şi posedă capacităţile
(n.n. – competenţele) necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”, reuşită susţinută în
plan atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior). Implică evidenţierea calităţii procesului de
învăţământ realizat anterior, care trebuie confirmată şi perfecţionată pe o linie ascendentă sau remediată
prin „conceperea unei subsecvenţe de recuperare”.
2.B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de diagnoza
stabilită, acţiuni bazate pe „condiţiile probabile ale desfăşurării noului program, care permit anticiparea
rezultatelor” prin: a) obiectivele construite (specifice, concrete); b) demersul didactic propus la nivel de
conţinuturi de bază (corespunzătoare obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport de
posibilităţile de învăţare ale elevilor, de ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de învăţare,
asigurate în plan didactic şi psihologic.
2) Structura de bază a strategiei de evaluare iniţială, determinată de funcţiile generale ale strategiei
de evaluare iniţială, fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de „cunoştinţe şi capacităţi” de bază
necesare pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire (lecţie, capitol, semestru, an şcolar,
164
treaptă de învăţământ), care reprezintă „premise (pre-requis) pentru asimilarea noilor conţinuturi şi
formarea altor competenţe”. Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în termeni de
performanţe certificate (prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al
elevilor, a resurselor lor cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”.
După realizarea evaluării inițiale, fiecare scoala va avea urmatoarele etape parcurse:
•administrarea si evaluarea Testelor Initiale
•analizarea, la nivel de catedra/comisie metodica, a rezultatelor Evaluarii Initiale si identificarea
problemelor
•stabilirea modalitatilor de realizare a planurilor individualizate de invatare
•intocmirea, de catre fiecare catedra/comisie metodica, a unui raport privind problemele identificate
si modalitatile de abordare a acestora
Plecând de la datele înregistrate se poate urmări pe parcurs modul în care fiecare elev parcurge un
drum al învățării pe parcursul unui an școlar.
Evaluarea apare ca “proces de apreciere a calităţii sistemului educaţional sau a unei părţi a
sistemului respectiv”. Ea are menirea de a stabili “dacă sistemul îsi îndeplineşte funcţiile pe care le are,
adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate”. (Lindeman Richard, Evaluarea in procesul de
instruire).În acelaşi timp, o evaluare cât mai obiectivă a randamentului învăţământului reprezintă condiţia
sine qua non pentru adaptarea unor măsuri menite să amplifice succesul acţiunii de educatie.
165
Importanța evaluării inițiale și a autoevaluării în învățământul preuniversitar
Claudia Feldrihan
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare
Bistrița
După ani de reformă educațională, din păcate, în sistemul de învăţământ românesc, există încă
discrepanţe între ceea ce se predă şi se învaţă, respectiv între ceea ce se evaluează şi mai mult decât atât,
între aceste componente și ceea ce foloseşte ulterior elevul pentru a se integra activ din punct de vedere
personal și social.
Evaluarea , mai ales evaluarea inițială, este o caracteristică fundamentală a oricărei acţiuni umane
eficiente, fiind cu atât mai importantă în actul educaţional, cu cât susţine formarea, în ultima instanţă a
autoevaluării, competenţă individuală ce permite elevului să se autopoziţioneze corect, din punct de
vedere axilogic, în rapot cu anumite criterii exterioare(poziţia pe care o ocupă în clasă) sau
interioare(nivelul propriu de aspiraţii şi expectanţă).
Dată fiind dimensiunea afectivă a acestui proces şi structura operaţiilor pe care îl
implică(verificarea, măsurarea, semnificarea şi argumentarea), considerăm că nu putem aborda, în
prezentul demers, evaluarea inițială, decât din perspectiva interdependenţelor pe care le stabileşte cu
autoevaluarea.
Evaluarea inițială care vizează metode și tehnici specifice fiecărei discipline școlare are în primul
rând o valoare de prognoză, oferind un punct de plecare în proiectarea activităților didactice ulterioare și
nu în ultimul rând în anticiparea celor care susțin autoevaluare elevilor.
Cu siguranţă fiecare cadru didactic a întâlnit, cel puţin o dată în activitatea sa, situaţii în
care întrebându-şi elevii despre modul în care s-au descurcat la un examen, să obţină răspunsuri pe care
le-au considerant măcar”uimitoare”. Elevii buni, au afirmat- nu de puţine ori- că „nu prea au ştiut”sau „nu
ştiu cum” s-au descurcat, iar cei medii sau slabi, să fie bucuroşi „că au ştiut”.Ulterior, la afişarea
rezultatelor, să se constate că elevii din prima categorie au obţinut rezultate bune şi foarte bune, deşi ei nu
erau conştienţi de acest lucru în momentul terminării examenului, iar cei din a doua categorie să fie
dezamagiţi.
Fără a avea pretenţia că generalizăm situaţia prezentată, putem afirma că ambele categorii de elevi
nu şi-au format/dezvoltat capacitatea de autoevaluare, primii subestimându-se, iar ceilalţi
supraestimându-se -pe de o parte, iar pe de alta, că există suspiciuni asupra modului în care s-a
desfăşurat actul evaluării- aspect subordonat deontologiei didactice.Evaluarea şi autoevaluarea au efectele
majore în sistemul axiologic al personalităţii elevilor, notele şcolare sau calificativele constituind un
puternic factor motivaţional.
În actualitate, miza acestor procese creşte mai ales că notele nu mai reflectă doar o performanţă de
tipul achiziţiiilor informaţionale, ci şi formarea unui sistem de capacităţi şi competenţe, de calităţi moral-
civice ale acestora, de valori. Evaluarea şi autoevaluarea nu mai sunt apanajul elevilor, ci şi un atribut al
părinţilor, comunităţii locale, reprezentând inclusiv un factor ce influenţează relaţiile dintre profesori şi nu
în ultimul rând, interesul personal pe care fiecare îl arată elevii vizavi de rezultatele învăţării.
În acest context ideologic, la nivelul învățământului preuniversitar, evaluarea deține o poziție
cheie atât în ceea ce privește dezvoltarea competențelor de autoevaluare ale elevului, cât și în sensul
dezvoltării acestuia ca ființă autonomă, plenară care să conștientizeze că viața este o aventură a învățării
în diverse forme și tipuri, că orice eșec aparent însemană de fapt o dezvoltare ulterioară.
Bibliografie:
Ionescu, Miron, 2017, Tratat de didactică modernă,ediția a II-a, Piteşti, Editura Paralela 45.
Bocoş, M., Jucan, D., 2008, Fundamentele pedagogiei: teoria şi metodologia
curriculum-ului: repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Piteşti,
Editura Paralela 45.
166
Importanța evaluării inițiale în procesul instructiv – educativ
Profesor Felhazi Carmen

Colegiul tehnic Dr. Ioan Rațiu, Turda
Activitatea instructiv-educativă din școală presupune forme diverse de evaluare. După modul de
integrare a actului evaluativ în desfășurarea procesului de invățământ si după nivelul la care se realizează,
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare initiala sau predictivã, evaluare continua -
formativă și evaluare cumulativă, sumativă.
Evaluarea inițială se aplică la începutul anului școlar sau la începutul unui program de instruire. Ea
pune în aplicare funcția de constatare, permițănd cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese,
cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale, nevoi dar, si functia de predicție, ajutând la alegerea unor
strategii adecvate de lucru care sa permită elevului obținerea performanței.
Fiecare cadru didactic are stilul său de aplicare a evaluării, rezultat din modul de combinare a
cerințelor și nevoilor identificate, a obiectivelor, metodelor, etapelor de desfășurare a acestui proces,
ținând cont de particularitățile grupuriloe de elevi și activităților, a experienței acumulate.
Evaluarea inițialã, predictivã pune în evidență gradul în care elevii vor putea asimila noua unitate
didactică sau vor putea aborda un nou program de instruire, superior celui anterior. Acest tip de evaluare
este deosebit de important, mai ales pentru profesorul care are astfel posibilitatea să constate nivelul de
pregătire de la care își va organiza etapizat activitatea de predare, pe baza căruia se vor clãdi viitoarele
noțiuni - descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii, etc.
Pentru ca individul să fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educația trebuie
organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare, care constituie competențele necesare
integrării sociale a tânărului în societate: a învăța să știi – asimilarea informației, a noilor cunoștințe, a
învăța să faci, aplicarea practică a noțiunilor teoretice, a învăța să trăiești împreună cu altii, pentru a
coopera fructuos cu alte persoane, participând la activitățile umane; a învăța să fii, un element important
ce rezultã din primele trei.”(J.Delors)
Aceastã viziune asupra educației, determinã o regândire a procesului instructiv educativ și a
activităților specifice: predarea-învățarea-evaluarea.
Școala tradițională a avut în vedere exclusiv asimilarea masivă a cunoștințelor, iar evaluarea a
constituit un demers de verificare si mãsurare a cunoștințelor elevilor. Astãzi, demersul didactic pune
accentul pe formarea unor competențe care sunt ansambluri structurate de cunoștințe si deprinderi
dobândite prin învățare. Acestea permit identificarea și rezolvarea în contexte diverse a unor probleme
caracteristice unui anumit domeniu al cunoașterii. În acest context este necesară evaluarea aspectelor
legate de toate laturile educației pentru a avea o viziune unitară asupra dezvoltării personalității elevului.
Evaluarea are rolul de a regla permanent si a forma un comportament adecvat unor decizii realiste in ceea
ce privește atât curriculumul cât și resursele umane implicate. În cadrul procesului de evaluare prevenirea
prin controlul sau monitorizarea permanentã a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si
decizii pertinente si prompte din partea profesorului.
O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă, constituie un autentic instrument de lucru al
cadrului didactic cu ajutorul căruia își perfecționează și adaptează permanent activitatea instructiv-
educativă.
Bibliografie
1. Delors, Jacques, Comoara launtrica. Raportul pentru UNESCO al Comisiei Internationale

pentru educatie in sec. XXI, Ed. Polirom, 2000.
2. Cucoș Constantin, Pedagogie, Colecție: COLLEGIUM - Științele educației, Ed. Polirom, 2014.
167
Importanta Evaluării Inițiale: Metode și tehnici
Prof.inv.preșcolar Feraru Daniela

Grădinița nr.6 Alexandria
Nivelul II:Grupa Mare
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire; identifică nivelul
informaţiilor evaluării iniţiale, cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a
- Stabilirea exemplelor de comportamente, înfuncţie de obiective;
-tradiţionale:probe orale - conversaţia de verificare;
- interviul ( tehnicadiscuţiei);
- verificarea realizată pe baza unui support vizual;
oral.
- portofoliul.
- ghicitorile;
- tehnicafotolimbajului;
- ciorchinele,
- examinareapovestirii;
- turnirulîntrebărilor;
- R.A.I. ( Răspunde. Aruncă.Interoghează.)

Grupa: mare
168
întrebări:
- Cine a scris povestea „Fata babeişi fata moşneagului”?
- Care sunt personajele din povestea „Fata babeişi fata moşneagului”?
- Câte fete sunt în poveste?
- Cum era fata moşneagului? Dar a babei?
- Pe cine întâlnesc pe drum cele două fete?
- Care sunt personajele pozitive din aceastăpoveste? De ce?
169
Metode moderne de evaluare – studiul de caz
Autor: Ferencz Irma, Colegiul Național ”Aprily Lajos” Brașov

Evaluarea este o activitate care susține și dă valoare procesului de predare-învățare. Evaluarea poate
fi de mai multe feluri, ea depinde de foarte mulți factori, atât subiectivi cât și obiectivi. De asemenea, în
evaluare, putem folosi o gamă variată de instrumente, tehnici și metode.
Metodele tradiționale pun accent pe verificarea cunoștințelor teoretice, au caracter static, induc o
stare de nervozitate și de stres elevilor, sunt individuale și măsoară nivelul de memorare a informațiilor și
a datelor la o anumită disciplină, într-un moment dat.
Metodele moderne de evaluare – portofoliul, studiul de caz – verifică atât cunoștințele teoretice cât
și capacitatea elevilor de a le transpune în practică, au caracter dinamic, creează o stare de bine elevilor,
sunt lucrate în grup și evaluează munca elevilor pe o perioadă mai lungă de timp. Atât în cazul
portofoliului cât și în cazul studiului de caz efortul profesorului constă în construirea unei sarcini
îndeajuns de complexă și concretă, pornind de la o situație reală, cu posibilități multiple de rezolvare și
având un sistem de criterii de auto- și interevaluare.
Studiul de caz poate fi folosit din clasa a 5-a până la clasa a 12-a. Este o metodă perfectă pentru
dezvoltarea competențelor de comunicare în grup și în fața grupului, pentru dezvoltarea abilităților de a
lucra în echipă, abilitatea de a argumenta pro sau contra, de a-și susține o idee, de a calcula, de a
previziona, de a înțelege substratul problemei, de a interpreta o dată matematică din punct de vedere
economic și nu în ultimul rând capacitatea de a măsura pe o scală de la 1 la 10, valoarea muncii
coechipierului, al colegului și al sinelui.
Studiul de caz, din punctul de vedere al profesorului, are câteva etape de parcurs:
1. Construirea cazului (cazul poate fi real sau nu),
2. Definirea intervalului de timp în care se prelucrează cazul,
3. Stabilirea metodei de prezentare a rezultatului muncii,
4. Criteriile de evaluare a studiului de caz.
Important este și crearea grupurilor de lucru, deoarece scopul este ca toți membrii grupului să
lucreze, să identifice aceea parte a problemei care poate fi rezolvată de către ei. Numărul optim pentru un
grup este de 3-4 persoane, acesta depinzând de complexitatea problemei.
Din punct de vedere al elevilor, studiul de caz prezintă următoarele aspecte:
a. Citirea cazului, înțelegerea acestuia și definirea exactă a problemei ce trebuie rezolvată,
b. Împărțirea sarcinilor pe fiecare membru al grupului de lucru,
c. Rezolvarea părților în mod individual și combinarea lor,
d. Identificarea unor soluții posibile de rezolvare a cazului,
e. Alegerea variantei optime,
f. Prezentarea muncii grupului de către liderul acestuia,
g. Autoevaluarea
h. Evaluarea coechipierilor și a tuturor celorlalți.
Profesorul devine ”purtătorul de informații” pentru elevi. Resursele pentru informare sunt sau nu
sunt puse la dispoziția elevilor, aceasta fiind alegerea profesorului.
Cazurile trebuie să ”oblige” elevii la utilizarea cunoștințelor anterioare, la colaborare, cooperare,
respect reciproc, la gândire logică și critică în același timp.
Pentru prezentarea în fața colegilor, elevii, în funcție de nivelul lor, pot realiza un afiș, o ppt, un joc
de rol sau orice altceva care implică creativitate din partea lor.
Autoevaluarea și interevaluarea colegială se face pe baza unui tabel, în care sunt enumerați criteriile
stabilite anterior de către profesor.
Dezavantajul major a acestei metode constă în fondul de timp foarte mare de care este nevoie pentru
rezolvare. Nu se poate folosi de prea multe ori, dar poate fi utilizat la toate disciplinele. Este o metodă de
evaluare formativă. Permite profesorului observarea elevilor, a evoluției acestora .
Eu consider că un profesor, în calitatea lui de organizator al activității la clasă, trebuie să dispună
de măiestria în a găsi aceea combinație de metode de evaluare, care maximizează rezultatele învățării ale
elevilor.
170
Rolul evaluării în pocesul de învățământ
Ferenczi Elena
Evaluare din nou? Cât stress, cu siguranță fiecare dintre noi am simțit acest lucru la un moment dat,
cel mai probabil când eram elevi.
Din punct de vedere pedagogic, evaluarea este o parte indispensabilă a acțiunii educative alături de
proiectare, anticipare,organizare și conducere.
Evaluarea nu este un proces liniar, unidirecţional, ci trebuie să se regăsească şi să producă
schimbări în componentele sistemului de învăţământ, în planurile de învăţământ, programe şcolare,
manuale. Prin evaluare înțelegem o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor obținute.
Practic evaluarea reprezinta instrumentul de măsură al cadrului didactic pentru a putea observa progresul
școlar al elevului.
Această măsurare presupune determinarea cu mai mare precizie a rezultatelor şcolare prin teste, în
timp ce aprecierea implică o judecată de valoare, urmată de o anumită decizie a profesorului. Pentru a
creşte eficienţa procesului de predare-învăţare, trebuie ca evaluarea să fie integrată cât mai bine în
desfăşurarea activităţii didactice.
De asemenea consider ca orice evaluare trebuie să aibă rolul de a motiva elevul si de a-l valorize,
astfel cred că itemii trebuie formulați în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor.
Evaluarea trebuie concepută nu doar ca un mijloc de control al cadrului didactic asupra elevilor ci și
ca o cale de perfecționare pentru aceștia.
Evaluarea inițială este foarte importantă, pentru ca profesorului să poată observa nivelul de
pregătire al elevilor și în funcție de aceasta să își propună obiectivele. Evaluarea continuă se desfășoară
permanent fie în scris fie oral, astfel îi este mult mai ușor profesorului să observe evoluția elevului și să
poată lua măsuri de ameloioarare acă este cazul. Această fomă de evaluare are ca scop prevenirea
insuccesului școlar și motivarea elevilor precum și este o bună metodă de observare a eficienței metodelor
folosite în clasă.
Evaluarea trebuie concepută atât ca un control, ca mijloc de măsurare obiectivă, cât şi ca o cale de
perfecţionare și motivare pentru elev. În realizarea unei evaluări, ideală este îmbinarea metodelor de
evaluare. Metoda de evaluare prin probă orală favorizează dezvoltarea capacităţii de exprimare a elevilor,
feed-back-ul este mai rapid, profesorul poate veni în sprijinul elevilor cerându-le precizări şi punând
întrebări suplimentare, astfel pot fi corectate imediat confuziile şi greşelile făcute.
Metoda de evaluare scise are mai multe valori.
Într-un timp relativ scurt se poate verifica randamentul unui colectiv de elevi, putând astfel să
observăm pregătirea acestora prin muncă independent, cunoştinţele fiind relatate fără intervenţia
profesorului. Proba scrisă avantajează pe elevii care se exprimă mai greu pe cale orală din cauza emoțiilor
sau a presiunii simțite de aceștia. Rezultatele obţinute se pot raporta la un criteriu unic de validare.
Anonimatul lucrării diminuează subiectivitatea profesorului.
Indiferent prin ce metodă se realizează evaluarea la clasă, aceasta va reprezenta mereu un factor de
stress pentru elevi și un instrument pentru măsurarea progresului școlar. Elevii trebuiesc motivați,
evaluarea orală se poate realiza sub forma unei discuții, în așa fel încât elevul să nu se simtă amenințat.
171
Anul şcolar 2017-2018 Disciplina: Istorie Clasa a XII-a
Profesor: Ioan Fereștean Liceul Borșa Timp: 50 min.
I. Citiți cu atenție textul de mai jos : 40 puncte

Ca să înţelegem ce s-a întâmplat în ultimii 50 de ani la noi în ţară, trebuie să aruncăm din nou o
privire asupra situaţiei internaţionale. Războiul se sfârşeşte în august 1945, o dată cu lansarea bombei
atomice la Hiroshima şi Nagasaki. In 1945, Germania, cumplit distrusă după trei ani de bombardamente
ale aviaţiei aliate, este ocupată acum în jumătatea de Răsărit de ruşi, iar în jumătatea de Apus de aliaţii
americani, englezi şi francezi. Dar, o dată cu Germania de răsărit, e ocupată de ruşi şi toată Europa de est,
adică Polonia, Ungaria, România şi Bulgaria, înţelegerea semnată în februarie 1945 la Yalta, în Crimeea,
de către cei trei mari, Roosevelt, Churchill şi Stalin, prevedea că se vor organiza alegeri libere în ţările
eliberate de hegemonia germană. Cum au înţeles sovieticii aceste alegeri libere e cunoscut, încetul cu
încetul, au creat mişcări politice artificiale. La noi, în momentul când au sosit ruşii, Partidul Comunist n-
avea decât 900 de membri. Se poate obiecta că erau 900 de membri pentru că partidul se afla în ilegalitate.
Dar fusese interzis fiindcă era în solda unei puteri străine care voia să ne răpească Basarabia, părea deci
logic ca guvernele interbelice să nu permită existenţa unui partid care depinde de o mare ţară vecină şi
care vrea să alieneze o provincie a ţării. Asta explică de ce, fiind în clandestinitate, numărul membrilor
partidului era atât de mic. Dar de îndată ce s-a instalat puterea sovietică la noi în ţară, au ieşit ca din
pământ mii şi mii de comunişti. Poate că erau simpatizanţi dinainte, dar în mare parte au devenit
comunişti numai pentru a fi de partea învingătorului, de partea celui care deţine puterea. S-au inventat
mişcări populare, s-a ieşit în stradă, s-a cerut demisia guvernului —şi astfel, doar pentru foarte puţin timp
după 23 august '44, am crezut că putem relua o viaţă parlamentară normală.
(Djuvara, Neagu : „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, București, Humanitas, 2002,
p. 226)
Pornind de la această sursă, raspunde urmatoarelor cerințe :
1. Precizați un spațiu geografic și numele unui sef de stat din sursa dată. 4 puncte
2. Precizați, pe baza sursei date, o informație referitoare la transformările politice din
România după 1945 selectand un citat din text. 6 puncte
3. Precizează unde a fost semnată întelegerea dintre cei 3 șefi de stat, în care se prevedea
organizarea de alegeri libere în ţările eliberate. 5 puncte
4. Precizați, pe baza sursei date, doua informatii referitoare la Partidul Comunist din
Romania. 5 puncte
5. Selectează, din sursa dată, două informații aflate în relație cauză-elect. 8 puncte
6. Argumentați printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform careia comunismul nu a
avut inițial o susținere de masă în țara noastră. 12 puncte
(Se punctează pertinența argumentării prin folosirea unui fapt istoric relevant, relația cauză-elect și
concluzia raspunsului)
II. Elaborați în aproximativ doua pagini, un eseu despre Cultura românească interbelică, având în
vedere : 50 puncte
- prezintă doi factori care au influențat evoluția vieții culturală românești din perioada interbelică ;
- menționează doua curente în cultura românescă interbelică ;
- menționează 4 intelectuali interbelici și operele lor ;
- formulează un punct de vedere, sustinut cu un argument istoric, referitor la influența culturii
române asupra culturii europene.
172
MATRICEA DE SPECIFICAŢII
Pentru realizarea testului de evaluare iniţială la clasa a XII-a, la disciplina Istorie, s-a folosit
următoarea matrice de specificaţii:
Conţinuturi/ 1.1. 1.3. 2.1. 3.1. 3.3.

competenţe
Statele în 2
perioada
contemporană
Popoare și 2
spații istorice. Europa
și lumea în secolul XX
Relațiile 1
internaționale.
Cooperare și conflict
Europa 1 2
şi lumea în
secolul XX
Competenţele specifice: 1.1. Formularea, în scris și oral, a unor opinii referitoare la o temă de
istorie; 1.3. Compararea unor opinii și argumente diferite referitoare la o temă de istorie; 2.1
Cunoașterea și asumarea valorilor cetațeniei democratice; 3.1. Selectarea și comentarea surselor
istorice pentru a susține/ combate un punct de vedere; 3.3. Descoperirea în sursele de informare a
perspectivelor multiple asupra evenimentelor și proceselor istorice. Conţinuturile asociate sunt selectate
din Programa şcolară pentru Istorie - clasa a XI -a.
173
Importanţa evaluãrii iniţiale la Geografie
Fericeanu Claudia Rodica

Şcoala Gimnazialã Nr.1 Bunteşti
Geografie
Clasa a V-a
Evaluarea iniţialã se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să
stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot
integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de
instruire.
Evaluarea iniţialã se efectueazã la începutul anului şcolar, la integrarea copilului în grupã sau la
începutul unui program de instruire. Ea realizeazã în primul rând funcţia de constatare, permiţând
cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivã, interese, cunoştinţe anterioare, deprinderi intelectuale dar,
şi funcţia de predicţie, sugerând strategii adecvate, care sã permitã copilului obţinerea performanţei.
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.Acest tip de evaluare oferă elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare).Evaluarea iniţială nu
recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
pregătirea necesară creãrii premiselor favorabile unei noi învățări.
Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual
a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie
să se țină seama de următoarele:
-selecția riguroasă a conținutului învățarii;
nou proces.
părinţi), reuşim să-I determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare,
enunţate.
Evaluarea initialã apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate didacticã sau vor
putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior.Ea se adreseazã cu precãdere
profesorului, care are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe
baza cãreia se vor putea „clãdi” viitoarele noţiuni:
-descoperirea concepţiilor
- aprecierea calitãtii operaţiilor gândirii, , etc. pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la
o lume în schimbare.
174
Educaţia trebuie organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare,care pe parcursul vietii
constituie pilonii cunoasterii;a învãta sã stii,ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta sã
faci,astfel încât individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii,
pentru a coopera cu alte persoane, participând la activitãtile umane;a învãta sã fii, un element important
ce rezultã din primele trei.”(J.Delors).
BIBLIOGRAFIE:
Neacsu I., Potolea I., Radu I., „Reforma evaluării în învăţământ” Ministerul Învăţământului,
Bucureşti 1996
Mearg, G., De ce şi cum evaluăm?, Edit.Polirom, Iaşi, 2000
Pedagogică București, 1981
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
175
EVALUAREA INIȚIALĂ
ÎNCEPUTUL UNUI NOU DRUM
FETIȚĂ MARIA ELENA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ LUNA, CLUJ
CLASA I
După cum bine știm, în procesul didactic evaluarea inițială sau predictivă se efectuează la începutul
unei activități de instruire (semestru, an școlar, ciclu de învățământ) în scopul cunoașterii capacităților de
învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, a gradului în care stăpânesc cunoștințele
și dacă și-au format capacități necesare asimilării conținutului etapei ce urmează. Ceea ce ne imteresează
nu este pregătirea generală a elevilor, ci măsura în care aceștia posedă cunoștințele care constituie
premise cognitive și atitudinale (interese, motivații etc) necesare asimilării noilor conținuturi.
Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității de instruire. Ceea ce
influențează mai mult învățarea sunt cunoștințele, deprinderile și capacitățile pe care le posedă la plecare
orice elev, dintr-o anumită poziție dată. Pornind de la înțelegerea rolului acestui tip de evaluare, R.
Ausubel remarcă faptul că ”Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun:
ceea ce infuențează mai mult învățarea este ceea ce elevul știe la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe el și
instruiți-l în consecință”.
Diagnosticul instruirii trebuie practicat la începutul unui nou ciclu de instruire, precum și de câte ori
fiecare dintre noi, dascălii, preia un nou colectiv de elevi. A cunoaște nivelul inițial înseamnă a soluționa,
în mod conștient o multitudine de aspecte metodologice privitoare la activitatea de învățare ulterioară.
Acest tip de evaluare are o însemnătate deosebită la începutul anului școlar, deoarece mă ajută în special
pe mine să realizez planificarea lecțiilor, să revăd ritmul de parcurgere al materiei și gradul de
aprofundare, precum și metodele și tehnicile de învățare-predare-evaluare pe care urmează să le utilizez la
clasă. Pe baza evaluării inițiale putem determina nivelul de pregătire al elevilor, exprimat în volumul și
calitatea cunoștințelor însușite, priceperile, deprinderile și aptitudinile lor intelectuale, nivelul de
dezvoltare a proceselor intectuale, lacunele în pregătirea elevilor etc. Cunoașterea acestor achiziții de
către fiecare învățător în parte este absolut necesară în stabilirea direcțiilor și modalităților adecvate de
acțiune corectivă și ameliorativă.
Performanțele viitoare ale elevilor depind și de cunoștințele anterioare, element pe baza căruia va
trebui alcătuit programul viitor de instruire. Datele obținute prin evaluările de această natură ne ajută la
conturarea activității următoare în trei planuri: adaptarea acesteia la posibilitățile de învățare ale elevilor,
organizarea unui program de recuperare în folosul unor elevi sau de aprofundare în cazul altor elevi.
Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii reușim să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, tratând cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu situații noi de învățare,
care trezesc motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a problemelor enunțate.
Evaluarea inițială nu este o probă de concurs sau o notare în catalog. Este un început de drum
pentru fiecare elev în parte sau pentru o clasă de elevi. Este ghidul după care ne alegem drumul și îi
conducem pe elevi spre formarea de deprinderi și competențe. Învățătorul este cel care dă ”tonul” și sub
bagheta căruia copiii”încep să cânte”.
Metodele și tehnicile de evaluare nu sunt fixe sau rigide. Ele trebuie să fie alese în funcție de elev
sau de nivelul clasei.
Evaluarea inițială este un punct de pornire, iar măestria dascălului duce la bun sfârșit atingerea
obiectivelor propuse și a scopurilor bine alese.
176
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ primar: Fieraru Flori

Școala Gimnazială,com.Drăcșenei
Județul Teleorman
Comunicare în limba română
Clasa a – II-a
achiziţiilor elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor
Acest gen de evaluare îndeplinește doua funcții:
Funcția diagnostică,are în vedere cunoșterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoștințele și posedă
capacitățile necesare pentru a face față unui nou program.Interesează ceea ce știu,ce lacune au,ce sunt
capabili să învețe,ce deprinderi de muncă independentăau.Pe baza unei diagnose,profesorul cunoște
potențialul de învățare al elevilor,lacunele ce trebuie remediate.Sunt cazuri în care evaluarea initial poate
arăta necesitatea unei perioade de recuperare.
Funcția prognostică ,pornind de la obiectivele programului următor,se poate anticipa măsura în
care subiecții pot face față unui program viitor.
Acest tip de evaluare se realizează prin examinări orale și probe scrise.
Evaluarea initială realizează un diagnostic al pregătirii elevilor și îndeplinește o funcție
predictivă.Evaluarea initială precizează condițiile prin care elevii vor asimila noile cunoștințe.
Deci evaluarea inițială oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă
a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe
criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a elevului, pornind de la
Metode şi tehnici de evaluare folosite la Comunicare în limba română
-complementare: - observarea sistematică a vocabularului elevului;
- portofoliul.
- ghicitorile;
177
- ciorchinele,
- R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează)
Comunicareîn limba română,clasa a-II-a

Exemplu-Test de evaluare inițială
1.Citește textul,apoi rezolvă cerințele:

Un vânt rece de toamnă leagănă frunzele copacilor.
Vrăbiuța stătea zgribulită pe o ramură de cireș.Simțea că e mai frig decât ieri,dar nu prea înțelegea
de ce.Ocheamă pe prietena ei Rândunica,dar nu îi răspunde nimeni.
Tristă,vrăbiuța zboară în căutarea rândunicii.La marginea unui lac se întâlni cu o broscuță și o
întrebă:
-Dragă broscuță,stii tu oare unde este prietena mea?
-Rândunica a plecat în țările calde ,i-a răspuns broscuța.
a)Încercuiește răspunsul correct:
Întâmplarea se petrece în anotimpul:a)vara b)iarna c)toamna
b)Completează:
Personajele textului sunt:
c)Formulează răspunsul la întrebare:
Unde a plecat rândunica?
2.Transcrie din text trei cuvinte care să conțină grupuri de litere diferite ,învățate în clasa I.
3.Desparte în silabe cuvintele și scrie numarul de silabe pentru fiecare cuvânt.
4.Găsește cuvinte cu sens opus pentru cuvintele:înalt,tristețe,a plecat.
5.Găsește cuvinte cu același înteles pentru cuvintele:școlar,copac,ramuri.
6.Scrie corect cuvintele pentru a obține o propoziție:
Vântulreceleagănăîncetfrunzelecopacilor.
Bibliografie:
EDP.;
178
Evaluarea in invatamantul preuniversitar
Importanta evaluarii initiale : metode si tehnici
Profesor : Filip Adela – Cristina

Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu”, Constanta
Disciplina : Matematica
Clasa: a IX – a
Fiecare dintre noi, in calitate de profesori, stim ce este aceea evaluare initiala si mai stim ca
trebuie sa aplicam, la inceputul anului scolar, aceste probe de evaluare claselor pe care le avem in
incadrare. Poate , cateodata, aceasta evaluare initiala o tratam ca pe un mare TREBUIE si nu mai acordam
importanta rolului pe care ar trebui sa – l aiba in buna desfasurare a procesului de invatamant. Ne
pierdem in statistici si rapoarte facute pe hartie, ne bucuram ca am reusit sa transmitem in timp util toate
informatiile cerute, dar ceea ce ne intereseaza de fapt pe noi ca profesori si „ indrumatori” ai invatarii este
potentialul de invatare al fiecarui elev in parte, precum si lacunele pe care le are fiecare. Personal m-am
lovit de cateva ori de o alta problema: unii elevi nu acorda importanta probei de evaluare initiala,
deoarece nota nu se trece in catalog, si considera ca pot da si foaia goala, chiar daca ar fi putut rezolva
mare parte din subiecte. Am realizat atunci ca scopul evaluarii initiale este cu atat mai bine atins cu cat
reusim sa-i determinam pe elevi sa fie receptivi , sa inteleaga importanta acestui tip de evaluare si sa
trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse.
„Ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare.
Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l in consecinta” ( D. Ausubel). Cu alte cuvinte , evaluarea
initiala ofera posibilitatea profesorului de a avea o reprezentare cat mai exacta a situatiei existente si de a
formula cerintele urmatoare. Pe baza informatiilor obtinute in urma probelor de evaluare initiala putem
planifica demersul pedagogic imediat urmator si putem elabora programe de recuperare acolo unde este
cazul.
Evaluarea initiala are doua functii: diagnostica si prognostica. Prin intermediul evaluarii initiale nu
se pot realiza ierarhii si nici nu este permisa o apreciere globala a performantelor elevului. Evaluarea
initiala nu - si propune si nici nu poate sa determine cauzele existentei lacunelor in sistemul cognitiv al
elevului.
Ca si modalitate de realizare a evaluarii initiale la clasa a IX – a am ales testul de evaluare
deoarece mi s-a parut cea mai buna metoda pentru a evalua un numar mare de elevi intr-un timp scurt.
Inainte de a concepe itemii testului, am intocmit matricea de specificatii. Am folosit pentru partea I itemi
obiectivi de tip alegere multipla, iar pentru partea a II – a itemi tip rezolvare de probleme. In elaborarea
itemilor de tip alegere multipla , am avut in vedere urmatoarele:
1. Premisa sa fie clara, concisa si fara ambiguitati
2. Evitarea negatie in premisa
3. Optiunile sa fie plauzibile si alese astfel incat sa identifice greselile frecvente in rezolvarea
anumitor exercitii si probleme
4. Doar unul dintre raspunsuri sa fie corect
5. Premisa sa nu contina elemente care sa sugereze raspunsul corect
6. Lungimea alternativelor sa fie aceeasi ( exista tendinta de a elabora alternativele corecte
mai lungi decat celelalte)
7. Raspunsurile corecte vor fi amplasate aleatoriu pentru a evita alegerea unui raspuns doar
pentru ca cele de dinainte au fost amplasate toate in aceeasi pozitie
8. Sa nu fortez formularea mai multor optiuni decat este necesar premisei
In urma aplicarii si interpretarii testului am putut elabora un plan remedial , ce include lucrul
diferentiat si formarea de grupe de lucru formate astfel incat copiii mai putin performanti sa fie ajutati de
catre colegii lor .
In concluzie, evaluarea initiala este un proces complex care debuteaza de la primul contact cu
elevii, reprezentand punctul de inceput al procesului de invatare. Esecul in identificarea cu acuratete a
nevoilor de invatare individuale poate determina elaborarea unui plan de invatare neadevcat nevoilor reale
179
ale educabilului, ineficient in procesul invatarii, cat si in viitoarele practici de evaluare. Este bine
cunoscut faptul ca este mai usor sa previi decat sa vindeci , deci analizand corect rezultatele evaluarii
initiale vom avea un proces educativ de calitate din care toata lumea va avea de castigat.
180
EVALUAREA INIȚIALĂ LA DISCIPLINA ISTORIE
Prof. Filip Florin

Liceul Teologic Adventist Craiova
Clasa a VI-a
Istorie
Orice cadru didactic redactează testări inițiale cu anumite întrebări în minte. Itemii sunt corect
formulați? Oare cerinţele sunt suficient de explicit formulate? Oare elevul înţelege care sunt sarcinile?
Elevul a înţeles care sunt soluţiile pe care trebuie să le dea? Experiența ne învață ca de multe ori, vacanța
își pune amprenta pe cunoștințele rămase în memoria elevilor iar pe lângă recapitulare, formularea
corectă, clară, specifică a testului este imperios necesară pentru ca, în urma testului inițial, elevii să nu
fie dezamăgiți de rezultaele lor.
Iată un model de test pe care l-am aplicat la clasa aVI-a care conține itemi ce pot fi rezolvați de
către toate categoriile de elevi din clasă.
ISTORIE
CLASA a VI–a
Subiectul I. Se dau textele: ( 3 PUNCTE)

„Istoria lumii antice consemnează existenţa mai multor neamuri din care făceau parte, printre alţii,
dacii şi romanii.”
„Dacii au locuit, în urmă cu peste 2000 de ani, în ţinuturile României de astăzi. Ţara lor se numea
Dacia (…) şi erau conduşi de regi care duceau o politică de apărare cel mai adesea…”
„Romanii erau locuitorii Italiei de astăzi. Capitala Imperiului Roman era la Roma… Popor bine
organizat, cu o armată puternică, romanii au cucerit teritorii din Europa, Asia şi Africa, devenind centrul
lumii.”
Cerinţe:
1. Alegeţi răspunsul corect: Dacii şi romanii au trăit în: a. epoca antică; b. epoca medievală;
c. epoca modernă; Dacii şi romanii locuiau în: a. Europa; b. Africa; c. Asia; Dacii au dus o politică de:
a. cucerire; b. neutralitate; c. apărare.
2. Realizaţi corespondenţa corectă:
1. Decebal a. Imperiul Roman
2. Traian b. Imperiul Macedonean
3. Alexandru cel Mare c. Dacia
d. Egipt
Subiectul II. Se dă textul: ( 3 PUNCTE)

„Urmaşi ai dacilor şi ai romanilor, românii şi-au continuat viaţa în fosta Dacie. Din cele mai vechi
timpuri, sătenii s-au ocupat cu cultivarea pământului, creşterea animalelor şi cu unele meşteşuguri
casnice.”
Cerinţe:
1. Transcrieţi din text unde au locuit românii;.
2. Enumeraţi câteva ocupaţii menţionate în text.
3. Alcătuiţi un enunţ care să cuprindă termenii: români, creştini, Europa.
181
Subiectul III. Scrieţi în dreptul fiecărui an secolul din care face parte ( 3 PUNCTE)
An Secol An Secol
275 753 î.Hr.
106 602
82 î.Hr. 1000
1848 1457
2015 1914
Se acordă un punct din oficiu !
Rezultatele foarte bune și bune obţinute de cei 19 de elevi şi măsura în care obiectivele de evaluare
stabilite au fost atinse ne duc cu gândul că în ceea mai mare parte rezultatele sunt pozitive. Cei 8 elevi
care au obținut rezultate medii și sub medii vor fi implicați în programul săptămânal de recuperare până în
momentul consolidării noțiunilor de bază.
Câteva modalități de remediere ar fi:
- Recapitularea noţiunilor de bază
- Revenirea în atingerea competenţelor anterioare, acolo unde acest aspect a fost atins doar parţial.
- Strategii didactice bine realizate, bazate pe folosirea unor mijloace şi metode didactice
moderne/adecvate particularităţilor de vârstă.
- Abordarea diferenţiată şi centrată pe elev.
- Evaluare realizată pe baza atingerii performanţei minime şi performanţei maxime.
- Continuarea administrării unor instrumente de evaluare care să conţină toate categoriile de
itemi: obiectivi, semi-obiectivi şi subiectivi, cu subiecte asemănătoare.
- Utilizarea eficientă şi adecvată a resurselor de timp.
- Contact direct şi permanent cu părinţii în vederea informării etapelor parcurse de către
elevi pe tot parcursul evaluării lor.
În concluzie, evaluarea inițială este menită nu doar să ofere profesorului un părere despre nivelul
elevilor dar și să-i ambiționeze pe aceștia ca, la sfârșit de semestru sau an școlar,să privească înapoi cu
satisfacție și să constate un progres real în munca lor.
182
Evaluarea inițială-punct de plecare în actul instructiv- educative
Prof.Filip Livia Cristina

Școala Gimnazială nr.1 Abram
Disciplina Biologie / Clasa a V-a
Evaluarea reprezintă un proces didactic complex, de care sunt interesaţi atât profesorii, cât şi elevii,
părinţii.Pin evaluare se urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor, priceperilor, capacităţilor dobândite
de elevi, precum şi nivelul şi eficiența activităţii de perfecţionare a actului instructiv -educativ. Evaluarea
ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva
informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o
anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
Definiții recente date evaluării demonstrează deplasarea accentului de la înțelegerea evaluării ca
examinare și control la evaluarea școlară ca o componentă a actului instructiv- educativ a elevilor, dar în
același timp și a oricărei strategii de organizare și conducere a învățământului în ansamblu . Evaluarea
este percepută și ca proces ce se întrepătrunde organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitând
o funcție esențial-formativă, concretizată în a informa și a ajuta în luarea unor decizii cu scopul de
ameliorare a activității în ansamblu.
Evaluarea reprezintă un feedback asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate, permițându-i
profesorului să observe cât de eficient îşi dozează materialul, cât de bine comunică cu elevii, cât de
eficiente sunt metodele şi mijloacele pe care le utilizează.Evaluarea este un act absolut necesar în
procesul conducerii unei activităţi şi se află în relaţie cu predarea şi învăţarea, făcându-le mai
eficiente.Evaluarea este concepută şi aplicată ca un instrument care reglează procesul didactic, care
transformă permanent procesul de învăţare şi predare, având un rol formativ, în sensul că aceasta
perfecţionează procesul de instruire.Totodată, evaluarea furnizează informaţii referitoare la situaţia de
învăţare a fiecărui elev, la învăţarea definită prin achiziţionarea de comportamente specific.
Evaluarea inițială numită și predictivă, se realizează la începutul unei activităţi instructiv -
educative , de obicei la începutul unui nou an școlar și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a
elevilor.Această evaluare este impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea
pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare, precum şi creearea premiselor necesare pentru
asimilarea unor noi conţinuturi.Evaluarea iniţială constituie un punct de plecare al activității de instruire
viitoare , oferind posibilitatea de a cunoaște potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la
stabilirea unor strategii ce vor fi adoptate în funcţie de rezultatele obţinute la fiecare clasă testată.
Evaluarea inițială s-a dovedit a fi foarte utilă la începutul clasei a V-a, prin intermediul ei se permite
cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra,fiind realizată mai
ales prin probe scrise Este firesc ca acelaşi test, aplicat la două colective de elevi, să ducă la rezultate
diferite, ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor metode potrivite nivelului fiecărei
clase.Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să
identifice nivelul achizițiilor elevilor, ce cunoștințe dețin aceștia, ce abilități au, dar îi oferă și un punct de
plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare.
Evaluarea inițială îi oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situației existente (potențialul de învățare al elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce trebuie
remediate). Pornind de la datele oferite de evaluarea inițială, profesorul își va organiza/ planifica
demersul pedagogic imediat următor.
Dintre metodele de evaluarea inițială fac parte probele orale, scrise și practice.La disciplina
Biologie , la nivelul clasei a V-a , evaluarea inițială este realizată cu succes prin probe orale dar și prin
probe scrise. Probele scrise constau în elaborarea unor teste predictive care să conțină atât itemi obiectivi,
semiobiectivi cât și subiectivi ce corespund unor obiective terminale.
Bibliografie
1. Dumitriu , C., Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale, Editura
Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 2003
2. Manolescu M., Evaluarea şcolara - Un contract pedagogic, Editura Fundaţia Culturală „D.
Bolintineanu", Bucureşti, 2002
183
Importanța evaluării Inițiale: Metode și tehnici
Prof.înv.preșc. Filip Mihaela

Grădinița Lunca Banului, Jud.Mehedinți
Nivelul I (3-5 ani)
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și interpretează
datele obținute în urma aplicării unor tehnici, metode și instrumente de
măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele și tipul evaluării, în funcție de conținutul și
grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în
plan educațional.
În mod curent prin evaluare în invățământ se ințelege actul didactic complex integrat întregului
proces de invățământ care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul
performanțelor și eficiența acestora la un moment dat oferind soluții de perfecționare a actului de predare-
invățare.
Evaluarea are rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența procesului de predare –
învățare, raportată la indeplinirea funcțiilor ei, la cerințele economice și culturale ale societății
contemporane.
Evaluarea ințială stabilește nivelul de pregătire al elevului la inceputul unei perioade sau etape de
lucru, la inceputul unei teme mari, capitol, precum și condițiile în care acesta se poate integra in
programul de instruire.
STRATEGII ȘI METODE ( tradiționale și complementare)
Strategiile de evaluare reprezintă modalitățile sau tipurile specifice de integrare a operațiilor de
măsurare-apreciere-decizie în activitatea didactică/educativă, integrare realizabilă la diferite intervale de
timp scurt, mediu și lung și în sensul îndeplinirii unor funcții pedagogice specifice.
Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcție de criteriile alese, mai multe
1. Din punct de vedere al situațiilor de evaluare, putem identifica două strategii :
♦ evaluare realizată în circumstanțe obișnuite, bazată pe observarea activității elevilor;
♦ evaluare specifică, realizată îin condiții special create ce presupune
elaborarea și aplicarea unor probe, partenerii angajați în proces fiind conștienți de importanța
demersurilor de verificare și apreciere intreprinse;
2. După accentul pus pe proces sau pe sistem:
♦ evaluarea de proces – se referă la performanțele elevilor;
♦ evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se desfășoară procesul de invățământ;
3. După funcția dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii:
- evaluare diagnostică (se realizează o diagnoză descriptivă ce constă în localizarea lacunelor
și erorilor în cunoștințe și abilități, dar și a “punctelor forte” și
o diagnoză etiologică ce relevă cauzele care au generat neajunsurile constatate);
- evaluare predictivă prin care se urmărește prognozarea gradului în care elevii vor putea să
4. După modul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic, putem identifica trei
strategii:
- evaluare initială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili
nivelul la care se situează elevii;
- evaluare formativă, care insoțește intregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în
- evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire;
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire. Ea permite să se prevadă
șansele de succes ale programului. Profesorul poate să verifice punctele forte și punctele slabe ale elevilor
în scopul optimizării nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc cunoștințele
și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează, constituie o condiție hotărâtoare pentru
184
reușita activității didactice. Această strategie iși propune să identifice sensibilitatea și potențialul cognitiv
al elevilor ,,ceea ce influențează cel mai mult invățarea sunt cunostințele pe care elevul le posedă”.
Datele obținute prin evaluările inițiale oferă profesorului posibilitatea de a-și alege modul cel mai
adecvat de predare a noului conținut, dar și de a gândi modalități de instruire diferențiată.
Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă deoarece poate fi
desfășurată nu numai la începutul anului, ci și la mijlocul sau sfârșitul lui, atât înaintea unei teme, cât și în
orice moment al ei . Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor
deoarece iși propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi si aptitudini.
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea
unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în
susținerea invățării următoare, pentru a omogeniza, intr-un fel, fondul de cunoștințe și abilități
indispensabile unui nou proces.
185
Evaluarea inițială – factor esențial al cunoașterii elevilor
Autor: Filipache Dana-Mihaela

Școala Gimnazială ”Miron Costin” Galați
Clasa a V-a
La disciplina Limba și literatura română evaluarea presupune testarea cunoştinţelor asimilate de
elevi pe parcursul şi la sfârşitul unei etape de învăţare, respectiv, testarea abilităţilor acestuia de înţelegere
şi de utilizare funcţională a limbii. Evaluarea este asociată, deseori, cu verificarea şi măsurarea produsul,
nu a procesului. Din perspectivă modernă însă, evaluarea este înţeleasă ca un proces prin care se descriu
competenţele şi cunoştinţele elevilor şi se emit judecăţi de valoare, pe baza unor criterii precise. Astfel,
evaluarea nu este privită strict ca o finalitate, ca o modalitate de verificare a unor cunoştinţe, ci, mai
degrabă, ca o îmbinare a obiectivelor urmărite, care vizează cunoştinţe, abilităţi, atitudini, cu experienţele
elevilor, ca rezultat al procesului, cât şi al produsului învăţării.
Scopurile evaluării sunt:
• Identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale elevilor, dar şi a nevoilor şi a intereselor;
(funcţia diagnostică)
• Furnizarea de date pe care să se organizeze demersurile didactice; (funcţia prognostică)
• Motivarea elevilor şi orientarea acestora spre lucrurile esenţiale; (funcţia motivaţională)
• Oportunitatea de a aplica atât cunoştinţele, cât şi competenţele dezvoltate pe parcurs;
• Luarea unor decizii privind acordarea notelor, admiterea într-o instituţie superioară de învăţământ
sau absolvirea acesteia. (funcţia de orientare şcolară şi profesională)
Activitatea de evaluare la limba şi literatura română cuprinde trei etape 1: măsurarea
rezultatelor obţinute prin metode de evaluare diferite, specifice scopului urmărit; aprecierea
rezultatelor pe baza grilelor de evaluare, a baremelor de corectare şi notare; formularea concluziilor
desprinse în urma interpretării rezultatelor obţinute, în vederea adoptării deciziei educaţionale adecvate.
În funcţie de rezultate, profesorul va elabora programe de compensare (recuperare) – dacă performanţele
au fost sub aşteptări, sau programe de progres (dezvoltare) pentru elevii care au obţinut rezultate optime
la proba de evaluare.
Evaluarea predictivă sau iniţială este realizată la începutul ciclului gimnazial, la începutul anului
şcolar sau ori de câte ori preluăm un nou colectiv de elevi, urmărind stabilirea nivelului de pregătire a
elevilor. Informaţiile obţinute îl ajută pe profesor să identifice nivelul achiziţiilor elevilor (cunoştinţe,
abilităţi, deprinderi), oferindu-i un sprijin în planificarea activităţilor de predare şi învăţare ulterioare.
Tocmai de aceea, evaluarea iniţială este necesară ori de câte ori se începe o unitate de învăţare, pentru a
stabili dacă elevii posed cunoştinţele, conceptele de bază cu care se va opera în lecţiile viitoare.
Metodele și instrumentele adecvate evaluării predictive pot fi teste inițiale, exerciții de cunoaștere a
elevilor, discuții, chestionare, interviuri și, nu în ultimul rând, autoevaluarea.
Exerciții de cunoaștere a elevilor – pot fi folosite în primele ore de limba română, atunci când ne
întâlnim cu elevi noi.
• Blazonul personal este o activitate de cunoaștere specifică primelor ore din clasa a V
a sau ori de câte ori ne întâlnim cu elevi noi. Profesorul cere elevilor să deseneze pe o foaie colorată
un blazon și să-l completeze, urmărind indicațiile date (cea mai importantă pasiune a mea, cea mai
importantă calitate, cartea mea preferată, personajul meu preferat, desenează un simbol care de
reprezintă).
• Inventar al intereselor generale ale elevului.
• Inventar al intereselor de lectură.
• Cercul de lectură.
• Chestionar pentru profilul de inteligență
• Chestionar pentru stabilirea stilului de învățare
• Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul îşi dezvoltă capacităţile evaluative,
1
Cf. Mihai Stan (coord.), S.N.E.E. – Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Ed. Aramis, 2001, p.6.
186
comparând nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi cu standardele educaţionale, impunându-şi un
program propriu de învăţare. Autoevaluarea poate urmări comportamentele din domeniul afectiv, care pot
fi evaluate prin chestionare, scări de clasificare, dar şi din domeniul cognitiv, prin instrumentarea elevilor
cu grile de autoevaluare, atât pentru receptarea mesajului scris, cât şi pentru producere de text scris.
Evaluarea inițială are, așadar, un rol esențial în stabilirea nivelului de cunoștințe, abilități,
deprinderi al fiecărui elev, în conturarea stilului de învățare și a profilului de inteligență, în cunoașterea
intereselor generale și de lectură ale elevilor, a pasiunilor acestora, cea mai mare provocare pentru un
cadru didactic fiind cunoașterea fiecărui elev, deoarece avem această responsabilitate pentru a le
descoperi și dezvolta potențialul și pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască.
187
La început de drum…
Prof. Filipoiu Mihaela-Evelina

Scoala Gimnazială ,, Sf. Andrei” Slobozia
Matematica și explorarea mediului / Clasa pregătitoare
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corecție sau îmbunătățire. Ea nu
își propune aproximarea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă
pe grupe).
concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar
Voi prezenta selectiv câţiva itemi utilizaţi în testul de evaluare iniţiala administrat elevilor la
disciplina Matematica şi explorarea mediului
188
1. Colorează prima, a patra şi a cincea floare.
• Împodobeşte pomişorul potrivit anotimpului preferat cu câte elemente îţi arată cifra:
• 8
•
8
Colorează triunghiul cu galben, pătratul cu roşu, cercul cu verde şi dreptunghiul cu albastru:
189
Filote Teodora, Gr. Nr. 1 Fîrţăneşti,

Domeniul Limbă şi Comunicare, Nivel II
La începutul fiecărui an şcolar fiecare cadru didactic trebuie să aplice la grupă, evaluările iniţiale
pentru a putea cunoaşte nivelul la care se află preşcolarii. Este importantă cunoaşterea acestui nivel
deoarece putem lua măsuri pentru a corecta eventualele greşeli sau pentru a-i ajuta pe preşcolarii care nu
stăpânesc anumite cunoştinţe.
Anul acesta am aplicat evaluările iniţiale la grupa mare care este alcătuită din 21 de copii.Probele au
fost scrise şi orale. Fiind al doilea an de grădiniţă rezultatele au fost mai bune ca în anul precedent.
La domeniul Limbă şi comunicare am avut la dispoziţie patru activităţi pentru a observa nivelul
preşcolarilor. Acestea au fost: ,,Întâmplări din vacanţă" - povestirea copiilor, ,,Trăistuţa cu poveşti" - joc
didactic, ,,Eu spun una, tu spui multe" - joc exerciţiu, ,,Şi eu ştiu o poezie" – concurs.
La prima activitate copiii au trebuit să creeze o povestire din cel puţin 3-4 propoziţii, să se exprime
corect şi fluent în propoziţii şi să pronunţe corect majoritatea sunetelor limbii române. 95 % dintre copii
au reuşit să realizeze correct cei trei itemi, 5% dintre copii fiid absenţi.
Pe cea de-a doua activitate ,,Trăistuţa cu poveşti", am realizat-o sub formă de joc didactic, lucru
care i-a încântat pe copii. 81% dintre copii au denumit povestea din care face parte imaginea extrasă, 5%
dintre copii nu au ştiut povestea, iar 14% dintre copii au fost absenţi. 71% dintre copii au descries în
câteva propoziţii scena din poveste, 10 % dintre copii au avut nevoie de ajutor pentru a o descrie, 5 %
dintre copii nu au putut descrie imaginea, iar 14% dintre copiii au fost absenţi. 43% au putut denumi
personajul principal, 38 % au avut nevoie de ajutor, 5% nu au ştiut deloc , iar 14% au fost absenţi.
,,Eu spun una, tu spui multe"- joc exerciţiu, 81% au găsit cuvântul potrivit după regula casă-case,
5% au avut nevoie de ajutor iar 14% au fost absenţi. 48% au format propoziţii simple şi dezvoltate cu
cuvântul găsit, 38% au avut nevoie de ajutor, iar 14 % au lipsit.
,,Şi eu ştiu o poezie" – concurs, 90% au recitat clar şi expresiv poezii pentru copii, iar10 % au lipsit.
În urma aplicării acestor evaluări iniţiale am observant nivelul scăzut al unui preşcolar care este în
primul an de grădiniţă cu toate că are vârsta de 5 ani, acesta nefiind lăsat sa vină anul trecut la grădiniţă.
Pentru acest elev voi întocmi un plan remedial pentru a putea ajunge la nivelul celorlalţi preşcolari din
grupă. Deasemenea la grupă mai există un preşcolar cu Ces, având problem de auz, lucru care îl face să
nu pronunţe correct sunetele, pentru acesta vor realiza un program de intervenţie personalizat cu ajutorul
unui logoped.
190
FIRICA NICOLETA
Preșcolaritatea sau vârsta de aur a copilăriei înregistrează progrese mari în ceea ce privește sporirea
autonomiei copiilor. Aceste schimbări au loc atât în plan practic dar și în dezvoltarea proceselor psihice
complexe care asigura noi caracteristici comportamentale: anticipare, organizare, reglare voluntară.
Grădinița începe să joace un rol din ce în ce mai important în viața copiilor. Pentru ca individul să
fie pregătit pentru a se adapta la o lume în permanentă schimbare, educația trebuie organizată în jurul a
patru tipuri fundamentale de învățare. Din acestea amintim ”a învăța să știi”, ”a învăța să faci”, ”a învăța
să trăiești împreună cu alții”, ”a învăța să fii”, după cum afirmă J. Delors în anul 2000, aceste concepții
reluate mai apoi și de către Dan Potolea și Marin Manolescu.
În amplul proces de relaționare a învățării, evaluarea a devenit una din componentele principale ale
reformei. Inserările acesteia privesc lărgirea funcțiilor sale, diversificarea formelor, importanța ei în
funcționarea procesului de învățământ.
Evaluarea are scopul sa furnizeze informații necesare ameliorării activității pentru ca aceasta să se
perfecționeze (în etapa viitoare). Știm faptul că evaluarea constituie o acțiune complexă ce include trei
operații principale și anume: MĂSURAREA, APRECIEREA și DECIZIA.
În teoria și practica educatională se disting trei tipuri de evaluare:
1. Evaluare inițială
2. Evaluare continuă sau formativă
3. Evaluare sumativă sau finală
Evaluara inițială se realizează la începutul unui program de instruire și stabilește nivelul de
pregătire al copiilor în acel moment, precum și condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea
viitoare. Evaluarea inițială este necesară și pe parcursul programului; realizează o legatură între starea
precedentă și cea viitoare. Rolul ei este de a permite cadrului didactic, dar și copilului, să își formuleze o
reprezentare cât mai corecta asupra a ceea ce știe copilul și ceea ce trebuie să învețe. De-a lungul timpului
metodele tradiționale de evaluare și-au dovedit eficiența și limitele de foarte multe ori. De aceea, uneori,
evaluarea scolară, în anumite situații, se bazează pe experiențele de viață ale copilului.
Metodele tradiționale au fost denumite astfel datorită derulării lor ân timp pe parcursul istoriei
educației.
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE:
Printre metodele alternative de evaluare utilizate în activitatea desfașurată cu cei mici amintim:
portofoliu, hărțile conceptuale, tehnica 3-2-1, metoda ”RAI”, studiul de caz, observarea sistematică a
comportamentului și activitățile copilului, investigația, interviul.
Portofoliul reprezintă una din metodele alternative de evaluare, numit și cartea de vizita a copilului,
prin care cadrul didactic urmăreste progresul realizat de copil pe o anumită perioadă de timp, și aici ne
putem referi la semestru sau la integrare școlară. Portofoliul conține o serie de materiale selectate de copil
și de cadrul didactic ce fac referire la diferite obiective și la strategii cognitive. Este un punct de reper în
realizarea autoevaluării și simulează învățarea.
Proiectul reprezintă o metoda de evaluare mai amplă. Proiectul începe în clasă și se încheie tot în
clasă prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obținute, a produsului realizat. Proiectul este o
forma activă care stimulează cunoștințe, deprinderi și capacități dar, totodatp, solicitp și facilitează
abordările interdisciplinare.
Hărțile conceptuale pot fi diferite ca drept oglinzi ale modului de gândire a celor care le elaborează.
”Hărțile conceptuale oglindesc rețelele cognitive și emoționale formate în cursul vieții cu privire la
anumite noțiuni”, după cum afirma, în 2001, Horst Siebert.
Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatul unei acțiuni didactice sau ale unei frecvențe.
Această tehnică îi face pe copii să fie conștienți de felul în care se va derula activitatea și, totodată,
răspunzător pentru rezultatele obținute.
Metoda ”RAI” are la bază comunicarea prin întrebări și răspunsuri a ceea ce au învățat, stimulând și
dezvoltând aceste capacități de comunicare ale copiilor. Denumirea provine din inițialele cuvintelor:
RĂSPUNDE-ARUNCĂ-INTEROGHEAZĂ - desfășurându-se astfel la sfârșitul unei activități sau a unei
191
secvențe. Cadrul didactic, împreună cu copii, investighează rezultatul obținut printr-un joc de aruncare a
mingii mici de la un copil la altul.
Studiul de caz este o metodă de evaluare a copiilor ce constă în capacitatea acestora de a realiza
demersuri de analiză, de înțelegere, de interpretare a unor fenomene, de exersarea capacității de
argumentare, de emitere a unor judecăți de valoare.
Observarea sistematică a comportamentului copilului: este o metodă prin care cadrul didactic are
posibilitatea de a culege informații relevante cu privire la performanțele copiilor din perspectiva lor de
acțiune și relaționare.
Investigația este o metodă de evaluare ce oferă posibilitatea copiilor de a aplica în mod creativ
cunoștințele noi însușite în situații noi și variate. Ea constă în realizarea unor activități sau rezolvarea unei
probleme, nu înainte de a realiza o investigare în acest sens, pe un anumit interval de timp.
192
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR. IMPORTANȚA
EVALUĂRII INIȚIALE, METODE SI TEHNICI.
FLORE GABRIELA LEONA.

LICEUL TEORETIC GERMAN’’ FRIEDRICH SCHILLER’’- STRUCTURA
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 5 ORADEA
DOMENIUL ȘTIINȚE-ACTIVITATE MATEMATICĂ
NIVELUL DE VÂRSTĂ 5-6 ANI.
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ şi a oricărei situaţii
de învăţare, este activitatea prin care sunt colectate, prelucrate și interpretate informațiile privind starea și
funcționarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obținem, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe
baza unor criterii, standarde, și prin care este influențată evoluția sistemului. Cuvântul “a
evalua” îndrumă spre multe alte cuvinte cu un rost asemănător: a estima, a aprecia, a judeca, a măsura, a
examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau
devaloriza), a expertiza.
In cadrul activităţilor din gradinita, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii ȋn cadrul activităţilor de ȋnvăţare. În acelaşi
timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizate ȋn atitudinile şi
comportamentele dobândite de copilul preşcolar ȋn cadrul activităţilor realizate. Evaluarea copiilor de
vârstă timpurie se realizează ȋn modalităţi specifice acestui nivel de educare şi instruire având ȋn vedere
faptul că achiziţionarea de cunoştinţe nu reprezintă un scop ȋn sine ȋn această etapă de vârstă.
Învăţământul preşcolar nu face din transmiterea de cunoştinţe un obiect expres de preocupare, ci se
foloseşte de cunoştinţe pentru a uşura şi optimiza procesul integrării copilului ȋn mediul social cât şi
pentru a declanşa şi stimula potenţialul biopsihic al copilului.
După criteriul integrării actului evaluativ in procesul didactic se deosebesc:
- Evaluarea inițială ( predictivă)
- Evaluarea sumativă (cumulativă)
- Evaluarea continuă ( formativă).
Evaluarea inițială constă ȋn aprecierea nivelului general de dezvoltare a copilului la momentul
integrării lui ȋn grădiniţă (la inceperea anului școlar) sau la inceputul unui program de instruire. Fiecare
educatoare are stilul ei de aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de combinare a cerintelor,
formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităților grupei si activităților, experienței acumulate.
Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate didacticã sau
vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează cu precădere
educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea „clădi”
viitoarele noțiuni.
Întreg demersul evaluativ se realizează cu ajutorul unor metode adaptate la strategiile didactice specifice
vârstei timpurii. Acestea sunt grupate ȋn două mari categorii:
=>Metode de evaluare tradiţionale – ce cuprind:
- probele orale;
-probele scrise;
-probele practice.
=> Metode de evaluare moderne /complementare
- metoda observaţiei;
-metoda portofoliului;
-Metoda R.A.I. şi alte metode activ-participative.
Probele de evaluare utilizate ȋn grădiniţă pot lua diferite forme de la probe orale, la probe scrise sau
jocuri didactice :
193
 Probele orale de evaluare se realizează prin metoda conversaţiei şi oferă educatoarei
informaţii despre nivelul de formare a structurilor psihice la preşcolari. Copiii noștri asociază cuvântul la
acţiune, acţionează, analizează, compară şi exprimă prin limbaj datele sarcinii primite.
 Probele scrise de evaluare – sunt instrumente specifice cu caracter sintetic pentru
evaluarea iniţială, continua şi sumativă. Acest tip de probe sunt compuse din itemi(cerinţe sau sarcini ce
trebuiesc ȋndeplinite de către preşcolari). Formularea precisă a itemilor este o necesitate pentru a planifica
adecvat paşii ce trebuie făcuţi de copil pentru a atinge performanţa dorită.
Ca si metodă de evaluare am ales să aplic la grupa mea evaluarea orală. Astfel am putut
aprecia nivelul fiecarui copil și mi-am putut da seama ce anume am de imbunătățit. Evaluarea orală se
realizează printr-o conversaţie între cadrul didactic şi preșcolari, prin care se urmăreşte obţinerea unor
informaţii cu privire la volumul şi calitatea instrucţiei. Conversaţia poate fi individuală, frontală sau
combinată.
Se recomandă a fi utilizată mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activităţi care au ca
obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare
(de exemplu, capacitatea de comunicare verbală).
Personal mă bucur că la inceputul fiecărui an școlar a fost gândit acest “demers”de
evaluare de două săptămânii, timp in care fiecare educatoare are ocazia să-și gandească propriile metode
de evaluare a copiilor, să vadă evolutia lor de la un an la altul și să-și organizeze pornind de aici
activitățile pe un an intreg. Este clar că toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite,
plusuri şi minusuri şi că nu se poate vorbi de o verificare completă a realizării obiectivelor vizate
decât printr-o îmbinare a diferitelor tehnici. Astfel mi-am organizat și eu activitatea de evaluare a copiilor
la grupă.
La începutul anului școlar am realizat la grupa mea evaluarea inițială la toate domeniile de
activitate. In cadrul Domeniului Știinte-Activități matematice la Grupa Mare am realizat următoarea
activitate:
ACTIVITATE:
1. Trenuletul formelor geometrice- joc logic.
2. Ne jucăm cu formele geometrice. -exerciții cu material individual.
3. Cate rechizite găsești? -joc didactic.
4. Jucării să numărăm! Exerciții cu material individual.
MATERIAL DIDACTIC:
• Jucării, forme geometrice, fișe de lucru, creioane, jetoane cu cifre.
OBIECTIVE:
1. Să denumească cifre in intervalul 1-5;
2. Sa facă corespondența intre cantitate și cifra corespunzătoare;
3. Sa identifice vecinii unor cifre date;
4. Să denumească corect formele geometrice-cerc, pătrat, triunghi si dreptunghi;
5. Sa reprezinte in desen forma unor obiecte cu ajutorul formelor geometrice;
6. Să sorteze corect obiectele după un criteriu dat;
7. Să denumească corect, in propoziții, pozițiile spațiale solicitate.
Bibliografie:
1. Alfred, A. ( 1991), Cunoașterea omului, Editura Științifică, București
2. Constantin Cucoş, (2006) Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti;
3. Radu, I.T.,(2004) Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti.
194
195
196
197
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE:METODE ȘI TEHNICI
Profesor Florea Elena Livia,Școala Gimnazială nr.1 Strâmtura,Maramureș

Matematică,clasa a V-a
„Dacă aș vrea să reduc toată la un singur principiu,eu spun:ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare.Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l
în consecință!”(R.Ausubel)
Pe baza informațiilor obținute cu ajutorul evaluării se pot lua decizii privind organizarea demersului
didactic,parcursul pe care îl va urma elevul într-o anumită unitate de timp.Aceste informații ne ajută să
urmărim progresul școlar și să identificăm dificultățile în învățare ale elevului.Pe baza lor alegem cele
mai potrivite metode de predare care să permită atingerea obiectivelor/competențelor stabilite de
programele școlare.Un test de evaluare devine inutil daca nu poate să ofere informații despre ce știe și ce
poate să facă elevul cu ceea ce știe.
Evaluarea este parte intrinsecă a procesului de predare-învățare,evaluarea inițială fiind punctul de
plecare pentru toate strategiile didactice pe care cadrul didactic le proiectează la începutul fiecărui an
școlar.Evaluarea furnizează profesorului informații pe care le va utiliza în practică,la clasă,la planificarea
activităților de învățare.Evaluarea inițială se realizează de obicei prin teste.Proiectarea și administrarea
testelor nu trebuie să fie întâmplătoare.
Obiectivitatea trebuie să fie piesa de rezistență a unei evaluări.Evaluările pripite și inconsecvente
devin nocive și nici nu oferă informații pertinente.
Evaluarea îsi atinge scopul pentru care este creată numai dacă este îmbrățișată de
fidelitate,validitate,obiectivitate și caracter practic.
Profesorul are posibilitatea,în discuții libere cu elevii, să cunoască nivelul,aspirațiile și înclinațiile
elevilor săi spre matematică.Totuși,cerințele birocratice ne obligă la perpetuarea testelor scrise pentru a
putea păstra documente scrise ca martore a „înaltei calificări profesionale”.
Propun spre analiză o problemă dintr-un test inițial din manualul de matematică de clasa a cincea de
la editura Intuitext 2017:
„Radu și Ana au rezolvat împreună 108 probleme de matematică.În perioada de timp în care
Radu a rezolvat 4 probleme,Ana a rezolvat 5 probleme.Câte probleme a rezolvat fiecare?”
Care este relevanța didactică și pedagogică a acestei formulări?Ce informații obține profesorul
despre elevul care rezolvă și despre cel care nu rezolvă această problemă?Ce înțelegem prin expresia „au
rezolvat împreună”?”Împreună” presupune o colaborare.Sau poate copiii își împart problemele:două
rezolv eu,două rezolvi tu...Obiectele directe cu care oprează copiiii nu cred ca sunt alese în modul cel mai
fericit.Puteau culege flori,puteau umple coșuri cu mere sau mergeau un anumit număr de pași.Dar să
rezolve probleme ca și când ar avea de îndeplinit un plan?!Un copil inteligent și-ar pune întrebarea :nu
cumva sunt și probleme pe care rezolvă amândoi copiii?Enunțul putea fi cel puțin întărit printr-o
explicație suplimentară.Radu și Ana rezolvă fiecare alte probleme.Să rezolve împreună înseamnă să facă
schimb de idei,să concluzioneze demersuri de rezolvare comune.Validitatea și fidelitatea acestui item lasă
mult de dorit deși se găsește într-un manual avizat de Ministerul Învățămâtului.
Pentru un copil care nu este obișnuit să despice firul în patru dar care prin rezolvări repetate de
probleme de același tip și-a însușit un algoritm de rezolvare,totul e
simplu:4+5=9,108:9=12,12x4=48,12x5=60,eventual fără nici-o explicație suplimentară,și obține cu brio
punctajul maxim.Copilul care are cât de cât un mic dubiu rămâne cu problema nerezolvată și cu note
mici.În confruntarea directă nu se poate întâmpla acest lucru.
Rămâne să ne întrebăm dezamăgiți: „cui prodest?”
198
Activităţile extracurriculare preşcolare şi aplicabilitatea lor practică în
optimizarea procesului de învăţământ
Prof. Florea Emilia Simona

Gradinita cu P.P. ,,Tudor Vladimirescu,, Craiova
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementare
activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfăşurate în grădiniţă în afara activităţilor obligatorii, sau
activităţi desfăşurate în afara grădiniţei. Este vorba despre activităţi extracurriculare care se desfăşoară
sub îndrumarea educatoarelor.
Activitatea extracurriculară în sine, prin structură şi conţinut specific, este in mod natural
complementară activităţii de învăţare realizată în clasă.
În cadrul activităţilor extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse toate formele
de acţiuni care se realizează în afara programului propriu zis: plimbări, ieşiri în natură, excursii, tabere,
serbări cu diferite ocazii, concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe sau între grădiniţe, parteneriate
şcolare pe diferite teme, etc.
La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la ce li se arată cu ajutorul imaginilor sau a
substitutelor (prezenţa concretului în orice tip de activitate este absolut indispensabilă). Rolul educatoarei
(dar şi al familiei) este acela de a oferi în mod gradat şi în acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe
necesare care motivează conduitele şi normele eco-civice, de a crea şi de a organiza activităţi educative
stimulative.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale, preşcolarii se confruntă cu
realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din
mediul înconjurător, a unor zone geografice şi locuri istorice. Ei dobândesc o mare cantitate de informaţii
despre animale, despre muncă şi viaţa omului în diferite contexte (în funcţie de: mediul rural-urban,
derularea anotimpurilor, meserii, etc). Îşi formează reprezentări simple despre structura şi condiţiile de
viaţă ale unor plante şi animale, despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumuseţile şi
bogăţiile patriei sau despre trecutul istoric al poporului român (chiar dacă e puţin prematur pentru nivelul
lor de dezvoltare intelectuală). În cadrul acţiunilor şi implicit al activităţilor în aer liber, preşcolarii îşi pot
forma sentimentul de respect şi dragoste pentru natură, pentru muncă, om şi realizările sale; copilul care a
învăţat să admire natura, parcul cu florile, să asculte susurul unui izvor, să observe munca depusă de
unele insecte pentru a-şi asigura proviziile, acel copil va deveni prietenul şi protectorul naturii şi un mare
admirator al animalelor manifestând nemărginită afecţiune faţă de ele.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Atât
activităţile turistice cât şi cele de concurs contribuie la îmbogăţirea şi lărgirea vocabularului activ, a
socializării si la stimularea dezvoltării biopsihosociale a celor mici; astfel copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii în cadrul activităţilor plastice şi practice (de desen, pictură,
modelaj, colaj, etc.), al celor de educarea limbajului, iniţiativă în cadrul jocurilor, etc
. Materialele didactice acumulate în decursul acestor tipuri de activităţi extracurriculare: planşe,
imagini, vederi, măşti, costumaţii, albume foto, diapozitive, diplome, cărţi, pietricele, ierbare, etc. rămân
o dovadă liberă a activităţilor desfăşurate şi « o punte către trecutul educaţional extracurricular » în care
au fost implicaţi în diferite contexte.
Spectacolele sau vizionările (teatrul de păpuşi) constituie o altă formă de activitate extracurriculară
în grădiniţe, prin intermediul cărora copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Această formă de
activitate îl pune pe cel mic atât în calitate de actor cât şi de spectator în faţa unei surse inepuizabile de
impresii puternice.
Vizionarea unor filme pentru copii, diafilme, desene animate, spectacole de teatru, serbări
constituie « un izvor de informaţii » dar în acelaşi timp şi un punct de plecare în organizarea unor acţiuni
interesante. De exemplu, vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru pentru copii, distractive sau sportive
urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lângă faptul că realizează completarea unor aspecte educative,
stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură, etc. Filmul
comic, spectacolele cu caracter distractiv au darul să stârnească râsul copiilor prin diverse contraste de
situaţii sau ironii. Desenele animate sunt cele mai gustate de către copii datorită, mai ales, liniei stilizate
199
pe care o au imaginile. Educatoarele au un rol deosebit de important în alegerea spectacolelor,
recomandarea emisiunilor de televiziune pentru copii şi selecţionarea emisiunilor, programelor distractive
care au o influenţă pozitivă mai evident conturată.
Serbările, prin specificul lor de activitate extracurriculară, reprezintă un nesecat izvor de satisfacţii
şi bucurii, creează bună dispoziţie şi favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi psihic.
Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic prezentat, precum şi în atmosfera de sărbătoare ce se
instalează cu acest prilej. Prin organizarea serbărilor dezvoltăm copiilor dragostea pentru artă, pentru
frumos.
Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe sau între grădiniţe diferite (pe
diferite faze, pe diferite teme) dezvoltăm dragostea şi interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea şi
personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în vederea
cultivării şi promovării lor.
Concursurile sportive vin ca o completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu multă
plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de biciclete, de aruncat
la ţintă etc.
Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către copii, cât şi
de factorii educaţionali în măsura în care:
• valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
• organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la
optimizarea procesului de învăţământ;
• formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ;
• copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;
• participarea este liber consimţită, necondiţionată, constituind un suport puternic pentru o
activitate susţinută;
• au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;
• sunt caracterizate de optimism şi umor;
• creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;
• urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
• contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
În acelaşi timp rolul acestor activităţi extracurriculare are un caracter colectiv care conduce la «
sudarea legăturii » dintre cei mici, îi învaţă să trăiască în grup si să aparţină unui grup.
BIBLIOGRAFIE
1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Revista învăţămăntului
preşcolar,3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de
copii,Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal,
Bucureşti, 2007
200
Prof. Florea Felicia

Colegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Brăila
Disciplina: Limba Engleză
Clasa a XII-a
Pentru noi, profesorii, evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de
concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Consider ca
evaluarea este la fel de importanată ca predarea şi învţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
funcţie diagnostică, cât şi prognostică.
Obiectivele atinse de evaluarea iniţiala pot fi următoarele:
1. Volumul de cunosţine şi informaţii pe care le posedă elevii la începutul unui program de
instruire.
Deşi la ora actuală, învăţământul nu mai vizează în mod exagerat dobândirea de cunoştinţe,
informaţii, se admite totuşi ca orice instruire ulterioară nu se poate realiza dacă elevii nu posedă un volum
acceptabil de cunoştinţe care prin natura lor pot să faciliteze, să se constituie în premise favorabile pentru
cunoştinţele ce urmează a fi asimilate.
2. Capacitatea de aplicare a acestor cunoştinţe pentru că nu de puţine ori se poate întâmpla ca

elevii să posede un volum considerabil, dar în final să nu le poată aplica atunci când trebuie să rezolve
anumite sarcini/ activităţi( ex. pot poseda la o limba străina , un vocabular acceptabil dar nu-l pot utiliza
în conversaţii).
3.Investigarea motivaţiei pe care o au elevii pentru activitatea de instruire şi pentru anumite

obiecte de învăţământ.
Motivaţia la modul general reprezintă pârghia cea mai importantă care poate susţine întreaga
desfăşurare a activităţii de instruire. Mulţi cred că instruirea e facilitată nu atât de motivaţie, ci mai ales de
cunoştinţele pe care le poseda elevii şi care ar putea să garanteze succesul ulterior , chiar dacă motivaţia
nu e prea puternică pentru o disciplină sau altele. Practica dovedeşte că de multe ori elevii care sunt bine
motivaţi pentru anumite discipline, chiar dacă au anumite goluri pot face progrese mai mari comparativ
cu alţii fără goluri dar care sunt mai puţin motivaţi.
4.Identificarea ritmurilor de muncă intelectuală a elevilor. Elevii nu se deosebesc între ei

numai din perspectiva abilităţilor cognitive, afective, ci şi din privinţa unor ritmuri , care dacă nu sunt
respectate de cadrul didactic pot determina apariţia unor discrepanţe în performanţele elevilor . Prin
intermediul acestor forme se poate obţine o imagine fidelă a posibilităţilor pe care le au elevii.
Evaluarea iniţiala se realizează prin examinari orale şi / sau scrise. Datele obţinute determină
concentrarea activităţii in 3 planuri:
1. modul adecvat de predare -învăţare a noului conţinut
2. organizarea unui program de recuperare pentru întreaga clasă
3. adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
201
Evaluarea orala se poate realiza printr-un interviu, conversație, redarea unui conținut. . La ora mea,
evaluarea orală are loc printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire
precum descrierea unei imagini, descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe cât posibil
când îmi permite tema lecţiei să folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj care să le
fie pe viitor de folos.
temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. La limba engleză, avem pentru competenţele de înţelegere a
textul citit şi a celui audiat itemi cu alegere multiplă, cu alegere duală sau itemi de completare. În schimb,
pentru competenţele de producere a mesajelor scrise avem itemi subiectivi. Testele mă ajută să depistez
eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe care elevii nu le-au aprofundat. Sunt,
de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un avantaj mare pentru mine.
Eseul este o metodă preluată din literatură și cuprinde două tipuri: eseu liber și eseul structurat. La
limba engleză, avem două tipuri de eseuri pe care le folosim în predare şi evaluare: eseul de opinie
(opinion essay) şi eseul pro şi contra (for and against essay). Acestea sunt eseuri structurate, ambele
având un anumit număr de paragrafe. De exemplu, la eseul de opinie elevii încep cu introducerea, după
care 2 paragrafe trebuie să includă părerea lor despre subiect, un alt paragraf despre un punct de vedere
opus celui prezentat în eseu, iar la final încheierea.
Aceste metode pot fi eficiente şi pot fi folosite în diferite scopuri şi pentru obiective diferite de către
profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe obiectivele de la clasă. Sunt
de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor fi mai interesaţi şi rezultatele vor fi mai
productive. Nu trebuie sa uitam ca evaluarea iniţială reprezinta un ansamblu de activităţi independente
de anumite intenţii iar scopul acesteia nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul
educativ.
Bibliografie:
Press, 2006;
202
Metodologia interpretarii si aplicarii probelor de evaluare iniţială
Prof.înv. primar Florea Ileana

Evaluarea iniţială, este tipul de evaluare aplicată elevilor pentru a viza situaţia ,,actorilor" care
participă la educaţie la inceputul perioadei procesului de invăţământ. Evaluarea implica necesitatea
certificării şi ierarhizarii elevilor, se centrează asupra performanţelor elevilor.Evaluarea procesului de
invăţământ nu se rezumă doar la aprecierea rezultatelor elevilor, ci se extinde la evaluarea procesului, a
modului cum s-a desfăşurat activitatea care a condus la rezultatele constatate.
Pentru aplicarea celor trei tipuri de evaluare trebuie să avem in vedere transmiterea cât mai exactă a
obiectivelor, tinând cont de particularităţile individuale ale elevilor. Aplicarea acestor tipuri de evaluare
constituie o modalitate de imbunătăţire a procesului de predare- invăţare, astfel elevul este informat
asupra progresului, recunoasterea lacunelor, direcţii de pregatire viitoare. Vizeaza cunoasterea capacităţii
elevului si pregătirea unui ,,drum" al predării respectiv invaţării cât mai accesibil si mai plăcut.
Evaluarea iniţială, continuă si finală presupune parcurgerea procesului de predare-invatare in
vederea transmiterii si asimilarii de cunostinţe specifice fiecarui nivel de invatamant.
A stabili o strategie de evaluare în învăţămant înseamnă a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce
metoda si mijloace; verificarea cunostinţelor trebuie să se efectueze continuu si sistematic pentru a stabili
volumul si calitatea cunostinţelor dobândite de elevi si pentru a-i obişnui să-şi indeplinească la timp şi
conştiincios sarcinile şcolare.
Metodologia elaborării probelor de verificare
1) Precizarea obiectivelor – trebuie să se asigure concordanta conţinutului cu obiectivele propuse
2) Documentarea stiintifica
3) Formularea primei ipoteze – prin conceperea/selectionarea problemelor reprezentative pentru
intreaga materie de verificat. Operaţiile ce trebuie efectuate sunt:
a) stabilirea obiectivelor concrete specifice temei;
b) precizarea conţinutului in corelaţie cu obiectivele;
c) impartirea continutului in unităţi;
d) stabilirea numărului de itemi pentru fiecare unitate.
4) tipul testului – modul de redactare al testului este in funcţie de forma sa: de invăţare (test care
verifica gradul de cunoastere a materiei de verificat), test de discriminare (de clasificare);
5) experimentarea testului – pentru verificarea accesibilităţii lui.
6) analiza statistică –urmată de operaţii de ameliorare a testului : dificultate, timp de lucru
7) Validarea, etalonarea, realizarea fidelităţii testului.
Fiecare profesor are criterii proprii de apreciere. Unii sunt mai generosi, folosesc valorile „de sus”
ale scarii valorice, altii sunt mai exigenţi, folosind valorile intermediare sau „de jos” ale scării valorice.
Unii profesori folosesc nota ca stimulare, sau pentru constrângerea elevului în a depune anumite eforturi.
Unii apreciaza mai mult originalitatea soluţiilor.
Când o proba de control este insotita si de puntaj creşte simţitor coeficientul de corelaţie între
aprecierea elevului si a profesorului.
Ca metode si tehnici de autoevaluare se pot folosi: instruirea programată care oferă posibilitatea
confruntării imediate a răspunsurilor, testele de cunoştinţe si deprinderi aplicate după lecţii si capitole,
autonotarea, autocorectarea, notarea reciproca, corectarea reciproca si metoda aprecierii obiective a
personalitatii (antrenarea intregului colectiv al clasei in vederea formarii unor reprezentari cat mai
complete despre posibilităţile fiecarui elev in parte si tuturor la un loc). Evaluarea trebuie concepută nu
numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce
presupune o strategie globală a formării. Operaţia de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă
procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de
validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de fixare,
delimitare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale.
Evaluarea trebuie să stimuleze elevii pentru a-şi ameliora rezultatele, să evidenţieze progresul şi nu
incapacitatea lor de a realiza anumite cerinţe şcolare. Finalitatea evaluării trebuie să ofere o oglindă a
nivelului de pregătire a elevului de-a lungul unei perioade de şcolaritate.
203
BIBLIOGRAFIE:
Constantin Cucoş – Pedagogie, editura Polirom, 2006
Cristian Stan – Teoria evaluării didactice, curs, 2003-2004
Gheorghe Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti, 2005
204
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE INIȚIALĂ
Prof.Înv.Preșc. Florea Mihaela-Monica

Grădinița cu PP ,,Inocența ”,Găești
Evaluarea inițială realizată în grădiniță se desfășoară în primele două săptămâni din anul școlar și
oferă educatorului ,cât și preșcolarului posibilitatea de a avea o prezentare cât mai exactă al potențialului
de învățare al preșcolarului, lacunele ce trebuiesc completate și remediate.. Pe baza informațiilor evaluării
inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual aunor programe de recuperare.
Evaluarea iniţială este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale”
capacităţi, interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea următoare.
Evaluarea iniţială nu permite o apreciere globală a performanţelor preșcolarului, nici realizarea une
ierarhii și de asemena nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
cognitiv al preșcolarului.
Printre metodele de evaluare inițială menționăm: metoda orală, metoda scrisă, metoda practică, alte
metode.
Numeroase discuţii s-au purtat de-a lungul timpului şi continuă să se poarte şi astăzi în legătură cu
gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare. Sunt numeroase argumente „pro” şi
„contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute. În realitate, îmbinarea lor
constituie soluţia cea mai potrivită.
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual sau pe
grupe de preșcolari. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului educator-
copil, în cadrul căruia educatorul îşi poate da seama nu doar „ce ştie” copilul, ci şi cum gândeşte el, cum
se exprimă, cum face faţă unor situaţii problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu
prilejul examinării orale, educatorul îi poate cere preșcolarului să-şi motiveze răspunsul la o anumită
întrebare şi să-l argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află
în impas.
Metoda are însă şi unele dezavantaje: ea este mare consumatoare de timp, timp care, adesea, le
lipseşte educatorilor aceștia având de obicei un număr mare de preșcolari în grupă.
Metoda de evaluare scrisă asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca dificultate
îndeosebi) pentru preșcolarii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mare de copii în
aceeaşi unitate de timp.
În general, metoda de evaluare scrisă nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a pregătirii elevilor
(cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, capacităţi, competenţe etc.) ca evaluarea orală. În realitate, combinarea
celor două metode amplifică avantajele şi diminuează dezavantajele, aşa încât e preferabilă folosirea unui
sistem de metode pentru a realiza o evaluare cât mai apropiată de adevăr.
Metoda de evaluare practică le permite educatorilor să constate la ce nivel şi-au format şi dezvoltat
preșcolarii anumite deprinderi practice, capacitatea de „a face” (nu doar de „a şti”). Şi această metodă se
realizează printr-o mare varietate de forme, în funcţie de specificul obiectului de studiu de la probele
susţinute la educaţia fizică, la lucrările practice realizate unde preșcolarii pot face dovada capacităţii de a
utiliza cunoştinţe asimilate prin diverse tehnici de lucru.
Astfel, putem spune că evaluarea inițială este o componentă principală a procesului de învăţământ,
alături de predare şi învăţare, deoarece educatorul este dator să știe dacă se află pe drumul cel bun, la
capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse .
205
EVALUAREA INIȚIALĂ- NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EI ÎN
ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Florean Elisabeta,Liceul Tehnologic,,Arhimandrit Chiriac Nicolau”

Vinatori-Neamt,Matematica,clasele V-VIII
Motto „Avem nevoie nu atât de un cap plin, cât de unul bine format”
Michel Montaigne

proces.
206
căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.Procesul evaluativ își îndeplinește pe
deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că
trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile
celuilalt.
Metodele moderne de evaluare presupun un caracter complementar sau alternativ în sensul că ele
vin să întregească gama de metode tradiţionale, fiind utile în evaluarea achiziţiilor şcolare, şi din
perspectiva unei libertăţi mai mari a profesorului faţă de produsul activităţii elevilor. În principiu, opinia
multor pedagogi este că învăţământul a insistat o perioadă destul de mare pe construirea acelor acţiuni
care puneau în prim plan memoria, elevii umplându-şi sârguincioşi mintea cu cunoştinţe, din care nu
foloseau decât o mică parte mai târziu, limitându-se să depindă de judecata celorlalţi. De aceea se insistă
astăzi, pe promovarea metodelor ce implică participarea activă şi prin urmare, interesul direct al elevului
în propria formare şi dezvoltare cognitivă. În primul rând, trebuie asigurată, sensibilizarea şi crearea
acelor situaţii de receptivitate, întrucât mai apoi, implicarea personală într-o experienţă determină reacţii
şi o activitate personală intensă, ceea ce are drept consecinţă activizarea.
Practica evaluării ne învaţă că pentru a avea o evaluare de calitate, trebuie să i se asigure acesteia,
validitatea, fidelitatea, şi obiectivitatea acţiunii sale. Charles Hadji, în L’evaluaţion, regles du jeu,
Paris,1989, consideră despre evaluare, că rolul ei „ nu constă în a măsura, a privi ţinta, a o pune sub lupă,
ci este aceea de a avea feed-back asupra acţiunii instructiv-educative cotidiene în raport cu intenţiile sau
proiectele sale. În esenţa ei şi în accepţiunea actuală, evaluarea poate fi şi trebuie să fie în slujba unei
acţiuni mai eficiente, pentru a o conduce mai bine”.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
207
Importanţa evaluării iniţiale în învăţămâtul preşcolar
Florescu Anca Loredana

Grădiniţa P.P. Manpel
Grupa mijlocie, 4 ani
Managementul procesului de învăţământ implică câteva coordonate esenţiale, în măsură să asigure
calitatea în dezvoltarea copilului sub toate aspectele. Între acestea, un rol aparte îl are evaluarea, care se
poate defini ca un sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea
rezultatelor şcolare şi a procesului didactic.
Evaluarea didactică este o componentă esenţială a procesului de învăţământ, alături de predare şi
învăţare, şi furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestora.
Evaluarea performanţelor în învăţare ale copilului preşcolar se realizează în modalităţi specifice
acestui nivel de educare şi instruire având în vedere faptul că achiziţionarea de cunoştinţe nu reprezintă
un scop în sine în această etapă de vârstă.
Învăţămâtul preşcolar nu face din transmiterea de cunoştinţe pentru a uşura şi optimiza procesul
integrării copilului în mediul social, ca şi pentru a declanşa şi stimula dezvoltarea potenţialului biopsihic
de care dispune nativ copilul.
Pentru a elabora un sistem de evaluare obiectiv şi concret raportat la cerinţele actuale, trebuie să se
ia în considerare domeniile de dezvoltare ale copilului preşcolar cuprinse în Curriculum şi standardele de
învăţare şi dezvoltate la aceeaşi vârstă.
După funcţiunile pe care evaluarea o îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării
de evaluare utilizate în grădiniţe sunt:
- Evaluarea iniţială, care constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă a preşcolarităţii. Concluziile
desprinse în urma evaluării iniţiale ajută la realizarea predicţiei- stabilirea coordonatelor esenţiale ale
activităţii viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate pentru obţinerea performanţei copiilor,
ritmul de parcurgere a conţinuturilor, deci premisa pentru eficienţa procesului de învăţământ preşcolar
viitor.
- Evaluarea continuă pe care o regăsim în derularea tuturor activităţilor grădiniţei şi care operează
în diverse forme.
- Evaluarea sumativă intervine, de obicei, la capătul unei componente tematice care se desfăşoară
pe o durată mai mare de timp sau la sfîrşit de semestru, când se revizuiesc cunoştinţele, deprinderile,
abilităţile dobândite în acest interval.
Întreg demersul evaluării iniţiale se realizează cu ajutorul unor metode adaptate, desigur, strategiilor
specifice învăţământului preşcolar:
Metoda observaţiei- constând în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru
dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise, directe cu valoare
evaluativă sau în consemnări în scris a unor date.
Metoda consemnării grafice a preferinţelor. Este o metodă care permite prelucrarea şi interpretarea
datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor copilului, dar şi a
domeniilor în raport cu care el întâmpină dificultăţi.
Metoda portofoliului constă în selectarea, îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor
(desene, picturi, colaje) pentru ca, pe baza probelor materiale, să poată opera ulterior evaluarea de
progres.
Evaluarea de calitate valorifică trei operaţii absolut indispensabile:
Măsurarea- termeni cantitativi (scor, cifre, probe, instrumente care tind spre obiectivare), descrieri
concentrate pe zone restrânse de manifestare.
Aprecierea vizează: aprecierea calităţilor de învăţare şi psihologice ale copiilor, aprecierea
rezultatelor în raport cu activitatea de învăţare, a evoluţiei copilului, aprecierea rezultatelor măsurate din
perspectiva calităţii.
208
Obiectivele evaluării se stabilesc în funcţie de momentul în care se desfăşoară evaluarea şi scopul
pe care îl atribuim acesteia. În cazul evaluării iniţiale, obiectivele evaluării vizeză cunoaşterea
capacităţilor de învăţare ale copiilor, nivelul cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Stabilirea itemilor de evaluare este un pas important, pe care educatoarea îl face indiferent de forma
de evaluare pe care o abordează. De calitatea itemilor pe care îi selectează depinde, în bună parte,
calitatea evaluării în general şi, în mod special, precizia rezultatelor obţinute.
Itemii sunt clasificaţi în: itemi obiectivi ( itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă, itemi de
tip pereche sau de asociere), itemi semiobiectiv ( itemi cu răspuns scurt, itemi de completare), itemi
subiectivi.
După stabilirea itemilor de evaluare, un alt pas important este acela de a stabili probele de evaluare-
moment în care educatoarea pune în practică tot ceea ce a gândit până în acest moment al evaluării.
Interpretarea rezultatelor obţinute are rolul de a trage concluzii referitoare la nivelul de cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi ale copiilor, la creşterea performanţei acestora. Este foarte important ca aprecierea
şi interpretarea rezultatelor obţinute la evaluări să se raporteze la obiectivele evaluării.
Măsurile pentru îmbunătăţirea performanţei este o etapă absolut necesară în orice tip de evaluare,
presupune luarea unor decizii importante atât în planul tematicii abordate cu copiii, cât şi în ceea ce
priveşte mijloacele şi strategiile didactice utilizate de educatoare, îmbunătăţirea stilului de lucru,
perfecţionarea actului de evaluare a copiilor.
Bibliografie:
1. Ghidul metodologic şi aplicativ al educatoarei, Elena B., Elvira C., Emilia L., Maria M.,
Maria P., Emilia C., Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2006
2. Laborator preşcolar- ghid metodologic, Mihaela P., Liliana E., Editura V & I Integral,
Bucureşti, 2011
3. Revista învăţământului preşcolar şi primar, 3-4 din 2013, Editura Arlequin.
209
METODA DE EVALUARE ORALĂ LA PREŞCOLARI
(EDUCAREA LIMBAJULUI - GRUPA MARE)
PROF. FLORESCU ELENA

GRĂDINIŢA NR. 272, BUCUREŞTI
În activitatea din grădiniţă , actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp , evaluarea
schimbării , în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi integrată în acest
proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare -
învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la îmbunătăţirea
performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
• Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu cele
operaţionale ale fiecărei activităţi. Nu este permis să predai una şi să ceri la evaluare alta.
• Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor
esenţiale din materia predată. Evaluarea nu este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte
bine doar 1-2 subiecte din materialul supus evaluării.
Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe
mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o
sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune , ca o sperietoare.
adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Metoda de evaluare orală
Este una din cele mai răspândite şi utilizate metode, realizându-se prin întrebări / răspunsuri. Este
folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi pe parcursul programului de instruire. Evaluarea
orală este specifică situaţiilor în care performanţa trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică
abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga,
a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii,
de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă.
Evaluarea orală se realizează în multiple forme, utilizându-se diferite tehnici, cum ar fi:
- conversaţia de verificare,
- interviul ( tehnica discuţiei),
- verificarea realizată pe baza unui suport vizual,
- verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire,
oral, în scris sau înregistrate fonic,
Conversaţia de verificare este puternic structurată, intenţia de verificare fiind evidentă. Acest tip de
conversaţie îl putem întâlni în cadrul unei activităţi, la etapa de reactualizare a structurilor dobândite
anterior.
Grupa: mare
Activitatea: educarea limbajului
întrebări:
- Cine a scris povestea „Fata babei şi fata moşneagului”?
- Care sunt caracteristicile unei poveşti?
210
- Care sunt personajele din povestea „Fata babei şi fata moşneagului”?
Activitatea pedagogică cuprinde, pe lângă acţiuni proprii ei, proiectare, organizare, conducere,
procese de instruire şi educaţie, şi acţiuni întreprinse în vederea constatării efectelor produse în urma
desfăşurării activităţii propriu-zise.
Rolul acţiunilor evaluative îl constituie ameliorarea şi perfecţionarea activităţii desfăşurate cu grupa
de copii. Procesul evaluativ este totodată şi un punct de pornire, deoarece activitatea este adecvată
nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, procesul de evaluare capătă o structură ciclică,
iar evaluarea joacă un rol reglator.
Ceea ce este modern însă, în privinţa evaluării, se referă la faptul că astăzi, această secvenţă are în
vedere, mai ales, cauzele rezultatelor obţinute şi soluţiile care se întrezăresc pentru îmbunătăţirea
acţiunilor instructiv-educative.
Bibliografie:
1. Bârzea, C. – „ Arta şi ştiinţa educaţiei”, Bucureşti, EDP;
2. M.E.C., 2008,- Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aprobat O.M. nr.5233
3. Pintilie, Mariana, 2002, - „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact, Cluj
Napoca
4. L.Culea, A.Sesovici, F.Grama, M.Pletea, D.Ionescu, N.Anghel, 2008 - „ Activitatea
integrată din grădiniţă”, Bucureşti, Editura Didactica Publishing House.
211
Rolul testelor iniţiale la clasele primare
Florescu Laura-Maria, Scoala Gimnazială Luna,

Profesor pentru învăţământul primar, Clasa a III-a
Testele iniţiale au ca scop stabilirea nivelului de învăţare a elevilor realizată într-o etapă anterioară.
Rolul acestor teste iniţiale a fost mult dezbătut, atât de părinţi cât şi de profesori şi elevi. Astfel sunt
intrebări fireşti care apar : Este oportună supunerea elevilor unui efort suplimentar pentru stabilirea unor
rezultate ale învăţării dintr-o etapă deja verificată? Vor fi diferenţe legate de nivelul cunoştinţelor
asimilate si evaluate deja ? Este utilă incărcarea elevilor cu aceste teste în condiţiile în care urmează o
etapă de recapitulare ? Ce anume vom evalua şi cât de mult mă va ajuta în stabilirea demersului didactic
pentru etapele următoare?
În condiţiile în care elevii şi-au insuşit temeinic cunoştinţele anterioare, nu ar trebui să fie un factor
de stres aplicarea la clasa a acestor teste. Cu siguranţa, unii elevi au uitat informaţii de detaliu şi nu vor fi
capabili să răspundă cerinţelor testelor iniţiale la nivelul dorit, dar la nivel de performanţă minimal, ar
trebui să ofere un feed-back pozitiv. Cu atât mai mult cadrul didactic se poate orienta în proiectarea
conţinuturilor instruirii în etapa următoare , impunând în acelaşi timp modalitătile de acţiune corectiva şi
de ameliorare, dacă poate stabili nivelul de performanţă al elevilor. În elaborarea testelor iniţiale se reiau
obiectivele (cadru şi de referinţa) din anul scolar precedent pentru a se stabili deprinderile, capacităţile pe
care elevii ar trebui să le aiba , la un nivel de performanţă de nivel mediu.
Testele de evaluare iniţială la clasele a II-a, a III-a şi a IV-a la disciplina Limba şi literatura română
sunt structurate pe două parti, vizând competenţele generale şi cele specifice, referitoare la dezvoltarea
capacităţii de receptare a mesajului scris şi dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă. Se are in vedere,
deci, evaluarea cunoaşterii elementelor de construcţie a comunicării, înţelegerea sensului cuvintelor într-
un text literar ( fragment), dar şi competenţele de redactare a unor texte corecte din punct de vedere
lexical şi gramatical .
Testele de evaluare iniţială la clasele a II-a, a III-a şi a IV-a la disciplina Matematică şi exlorarea
mediului/ Matematică trebuie să vizeze verificarea achiziţiilor de cunoaştere şi de comportament a
elevilor, stabilite de competenţele generale şi cele specifice ale disciplinei , numărul de itemi variind de la
o clasă la alta.
Testele iniţiale mi-au părut foarte utile în situaţia predării la o clasa nouă, când nu cunoşti nivelul
competenţelor insuşite de elevi în etapa anterioară. Se pot astfel stabili concluzii pertinente, ce greşeli se
intâlnesc frecvent , ce măsuri trebuie luate in demersul didactic ulterior . În lipsa acestui instrument de
evaluare, se parcurg etape în care nu ţi-ai conturat cu adevărat care sunt lipsurile din cunoştintele elevilor
şi nu stii exact care sunt pârghiile necesare pentru un proces didactic de calitate. Evident, pe baza analizei
testelor iniţiale vei putea interveni cu acţiuni corective si ameliorative , iţi vei adapta metodele şi
mijloacele de predare in funcţie de particularităţile individuale şi de varstă ale elevilor ( lucru diferenţiat,
pe grupe, cu suport auditiv, vizual,etc.), vei colabora cu părinţii mai eficient , iţi vei adapta ritmul de lucru
la clasă în funcţie de nivelul general al clasei, etc. În condiţiile preluării unei clase la care nu ai predat în
anii anteriori, este foarte importantă colaborarea cu cadrele didactice din scoala, pentru a stabili cu mai
multă exactitate care va fi nivelul de dificultate al testelor iniţiale.
Evaluarea iniţială este foarte importantă pentru stabilirea nivelului de pregătire al elevilor şi crearea
premiselor favorabile studiului noilor conţinuturi de invăţare. Elevii nu învăţă doar pentru notă /
calificative ci, mai înainte de toate, pentru a şti, a avea şansa unui progres real în dezvoltarea lor psihică,
în activitatea şcolară şi în viaţă.
212
-metode si tehnici-
Prof: Floristean Andreea

Liceul Tehnologic “Nicolai Nanu” Brosteni,
Biologie clasa a IX-a
progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi
binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării
stresului.

Metode şi tehnici de evaluare folosite la disciplina Biologie:
- - verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire;
- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte,
situaţii, prezentate oral.
-complementare: - grila de evaluare / autoevaluare;
- - fişa de evaluare individuală;
- - portofoliul.
- ghicitorile;
- - tehnica fotolimbajului;
- - ciorchinele,
- - R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.)
213
Bibliografie:
EDP.;
214
Prof. psihopedagog, Fodor Camelia

C.S.E.I. Aurora, Reșița
proces.
215
Importanța ei este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să
vindeci”.
Astfel și în cadrul procesului de evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a
nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de
lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
216
prof. Fodor Daniela Valentina

Școala Gimnazială Cicîrlău, jud. Maramureș
„Evaluarea educaţională este procesul de colectare sistematică, orientată de obiectivele definite, a
datelor specifice privind evoluţia şi/sau performanţa evidenţiate în situaţia de evaluare, de interpretare
contextuală a acestor date şi de elaborare a unei judecăţi de valoare cu caracter integrator, care poate fi
folosită în diverse moduri, pre-specificate însă în momentul stabilirii scopului procesului de evaluare”
(Adrian Stoica).
Obiectivele evaluării la clasă sunt puse mereu în strânsă legătură cu activitățile, programele și
rezultatele școlare. Astfel, prin evaluarea elevilor se urmărește în special cuantificarea cunoștinţelor
acumulate, capacitatea de aplicare a cunoștinţelor în realizarea unor activităţi practice, capacitatea
intelectuală și trăsăturile de personalitate, comportamentul. Fiecare dintre aspectele evaluării menționate
mai sus sunt importante în felul lor și au o pondere diferită în evaluare.
În procesul didactic se acceptă existenţa celor trei forme de evaluare: iniţială, pe parcurs şi finală,
luând în considerare momentul în care se aplică.
Se cunoaşte faptul că evaluarea iniţială sau predictivă are ca obiectiv stabilirea nivelului de
cunoştinţe, deprinderi, abilităţi pe care şi le-au dezvoltat elevii. Pe baza rezultatelor acesteia, profesorul
îşi va elabora strategia didactică.
Din inventarul de funcții specifice evaluării, funcţia diagnostică are un rol fundamental în stabilirea
unei baze de la care profesorul pornește în stabilirea unui program de instruire a elevilor. În cadrul
procesului de evaluare, funcția de diagnosticare permite identificarea potențialului elevilor, a
deprinderilor și abilităților pe care aceștia și le-au format, a bagajului de cunoștințe, precum și a
informațiilor pe care le dețin, a potențialului motivațional și atitudinal al acestora. Această funcție a
evaluării se realizează în special în cadrul evaluării inițiale, evaluare care ar trebui să se regăsească în
deschiderea oricărui program de instruire.
Prin funcția diagnostică a evaluării se identifică nivelul performanţei, a punctelor tari și slabe, pe
domenii, ale performanţei. Astfel, pentru profesor, evaluarea inițială permite evidențierea şi interpretarea
lacunelor existente în pregătirea elevilor și identificarea cauzelor, iar pentru elev, interpretarea
rezultatelor în termenii capacităților proprii şi optimizarea autoevaluării.
Limba şi literatura română, prin specificul său umanist, impune îmbinarea metodelor consacrate de
evaluare cu cele alternative/ complementare.
Dintre metodele consacrate, proba scrisă este o formă de evaluare inițială larg răspândită deoarece
asigură un grad mai mare de obiectivitate prin acordarea unui punctaj clar.
Dintre avantajele pe care le oferă probele scrise, evidențiem următoarele:
- asigură uniformitatea evaluării elevilor (același subiect pentru toți cei examinați);
- posibilitatea examinării unui număr mare de elevi într-o perioadă de timp limitată;
- permite compararea rezultatelor elevilor;
- factorul emoțional are o pondere mai mică;
- fiecare elev poate lucra în ritmul propriu și poate răspunde în ordinea dorită.
Dacă în şcoala tradiţională, evaluarea era focalizată pe rezultat, pe verificare şi răspuns, în şcoala
modernă, ea este focalizată pe rezultat şi proces, pe diagnosticare şi ghidare.
Din perspectiva relaţiei proces-produs şi produs-proces, evaluarea constituie un act necesar în
luarea deciziilor privind desfăşurarea viitoare a activităţii, pentru că ea furnizează informaţiile de care
avem nevoie în reglarea şi perfecţionarea continuă a demersului didactic.
Bibliografie:
Adrian Stoica, Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, București, Editura
ProGnosis, 2001
217
Evaluarea in invatamantul preuniversitar
Importanta evaluarii initiale :metode si tehnici
Prof.inv.primar Fofiu Mariana Violeta

Scoala Primara Sighistel
Clase simultane 0 -IV
atât sunt mai necesare acţiunile de evaluare. Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelarii
şcolarului, a direcţionării acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau
un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective
care conduc spre identificarea unor aspecte variate.
1. Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi folosite metode, realizându-se printr-
o alternanţă de întrebări şi răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi pe
parcursul procesului de instruire dar poate fi utilizata si in procesul evaluarii initiale la clasele
incepatoare. Ea implică iscusinţa, priceperea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula
întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, de a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra
noii elevi in grupul celor deja existenti si cu varste mai mari. Verificarea orală se realizeaza în multiple
forme, utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri); b)
cu suport vizual (repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de puzzle); e)
Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-back-ul se realizează imediat fiind benefic pentru
trecerea la o noua etapa.
2. Metoda de evaluare scrisă este un mijloc de înfăptuire a verificării unui număr mare de şcolari
într-un timp limitat, oferind acestora posibilitatea să gândească şi să lucreze în ritm propriu; asigurând în
acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Evaluarea scrisă pune la îndemâna şcolarilor mai
emotivi sau a celor care gândesc mai lent instrumentul care le permite să-şi prezinte toate cunoştinţele. În
cadrul evaluării scrise toţi şcolarii sunt nevoiţi să răspundă unor întrebări cu acelaşi grad de dificultate, ce
verifică acelaşi conţinut, fapt ce favorizează o mai bună comparare a rezultatelor.
gradului de însuşire a priceperilor şi a deprinderilor .
Evaluarea iniţială sau predictivă se realizează la începutul unei activităţi de instruire în scopul
cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale şcolarilor, a nivelului de pregătire de la care se porneşte, a
gradului în care sunt stăpânite cunoştinţele şi în scopul verificarii existenței capacităţilor necesare
asimilării conţinutului etapei ce urmează. Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii
au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline sau continuturi ce urmeaza
a fi studiate .Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de
învăţare,dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesităcorectare sau
îmbunătăţire (programe de recuperare).Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale
ale elevilor şi nici ierarhizarea lor,fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare /
apreciere.
Evaluarea didactică interactivă reprezintă o modalitate de verificare şi examinare a
comportamentelor obiectivate în care intervenţia profesorului se concretizează în interesul pedagogic şi
sprijinul prompt, sistematic şi continuu acordat elevilor, în vreme ce implicarea acestora îmbracă forma
autoevaluării, respectiv inter-evaluării. Opţiunea pentru acest nou concept este justificată prin nevoia de a
surprinde cât mai fidel realităţile evaluative, în contextul în care, există metode de inter-evaluare ce obligă
218
elevul şi la autoevaluarea propriilor performanţe (de exemplu, metoda aprecierii obiective a
personalităţii), dar şi situaţii inverse, în care autoevaluarea poate presupune inclusiv raportarea la
performanţele celor din jur .
Notarea reciprocă – elevii au posibilitatea să-şi acorde note unii altora în verificările initiale orale
sau scrise. Această metodă prezintă avantajul că îi poate responsabiliza pe elevi şi conştientiza asupra
importanţei notei, în condiţiile în care aprecierile lor pot influenţa evoluţia şcolară a colegilor
Metoda aprecierii obiective a personalităţii - pentru fiecare disciplină şcolară, înaintea
administrării unei probe de evaluare initiale , se va cere elevilor să anticipeze pe o foaie de hârtie care
consideră ei că ar fi primii, respectiv ultimii 3 colegii care vor obţine rezultatele cele mai bune / slabe la
acea probă (dacă consideră necesar, subiecţii se pot nota şi pe ei înşişi într-una din cele două extreme)..
Acest tip de exerciţiu este recomandabil să se aplice cel puţin 3 sau 4 ori, la inceput de semestre la cât
mai multe discipline şcolare. Metoda prezentată contribuie la o cât mai bună cunoaştere şi apreciere a
celorlalţi colegi (cât şi a însuşi subiectului în raport cu aceştia), fapt ce-l va determina să fie mai atent în
surprinderea comportamentelor celor din jur, dar şi a propriei conduite, în activităţi şcolare şi
extraşcolare.
Testul didactic este considerat de majoritatea specialiştilor ca fiind cea mai obiectivă metodă de
evaluare. Afirmaţia este susţinută de definiţia testului, văzut ca un ansamblu de sarcini de lucru (itemi)
care permit determinarea gradului de însuşire a cunoştinţelor şi posibilitatea de a opera cu ele în
practică, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere standard, anterior elaborată. Testele
şcolare sunt corespunzătoare celor 3 forme de evaluare: iniţială, continuă şi sumativă.Testele didactice au
un rol deosebit de important în realizarea unei evaluări de calitate, iar acest lucru se datorează, în
principal, obiectivităţii lor sporite. Deşi rigurozitatea pare să nu fie la fel de strictă ca în cazul testării
psihologice, totuşi şi în evaluarea didactică se impun a fi luate măsuri precum asigurarea unor condiţii
identice de testare pentru toţi candidaţii, ori elaborarea unei strategii evaluative precise
Toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite, plusuri şi minusuri şi că nu se
poate vorbi de o verificare completă a realizării obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a diferitelor
tehnici.Procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră de feed-back numai atunci când, atât
dascălul, cât şi şcolarii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru,
fiecare îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt.
219
Metode și tehnici de evaluarea inițială la clasa pregătitoare
Fotache Rodica
Liceul cu Program Sportiv Brăila
Profesor pentru învățământ primar, Clasa pregătitoare
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în procesul educaţional
în clasa pregătitoare. Specificul vârstei și al debutului școlarității impune abordarea procesului de
evaluare inițială prin metode complementare – observarea și analiza produselor activităților copiilor – în
scopul cunoașterii copiilor și identificarea metodelor și a tehnicilor eficiente pentru înregistrarea
progresului în evoluția acestora pe parcursul clasei pregătitoare.
La momentul intrării în școală, copilul trebuie să dețină un anumit volum de însușiri exprimate prin
ceea ce pedagogii numesc „maturitate școlară”, „stare de pregătire pentru școală” sau „aptitudine de
școlaritate”. Acestea vizează dezvoltarea limbajului, inteligența cognitivă, spiritul de observație,
independența în gândire și acțiune, creativitatea, familiarizarea copiilor cu limbajul tehnic, artistic, literar,
dezvoltarea perceptiv-motrică și accentuarea pregătirii pentru scris, dezvoltarea deprinderilor de integrare
în activitate, de adaptare la mediul înconjurător. Informațiile astfel obținute prin evaluarea inițială le voi
valorifica în procesul de învățare ulterior, astfel încât fiecare copil să poată progresa. În acest sens, am în
vedere o evaluare holistică, prin observare, probe practice și portofoliul individual.
Astfel, în primele săptămâni de școală, am realizat evaluarea inițială sub formă de jocuri didactice,
exerciții practice, activități colective în sala de clasă, în sala de sport, fără ca elevii mei să simtă că sunt
observați și fără presiunea probelor scrise care abundă pe site-urile didactice.
O primă formă de observație au constituit-o desenele copiilor din care am extras informații cu
privire la nivelul dezvoltării motricității fine, percepției corporale, orientării în spațiul foii, capacității de
surprindere a elementelor din mediul înconjurător, relațiilor cu membrii familiei și a grupului de prieteni
etc.
Prin analiza desenelor am constatat diferite stadii ale dezvoltării elevilor mei. În timp ce unii au
desenat cu trăsături ferme și sigure, alții abia au schițat câteva forme cu linii tremurânde, fără a se putea
distinge obiectele sau ființele configurate. Pentru cei din urmă voi avea în vedere activități de modelaj și
lucru manual, prin care să dobândească mai multă siguranță și să-și întărească voința de a acționa. Dacă
pentru unii ființele umane sunt reprezentate în detaliu, prin majoritatea elementelor constitutive (ochi
gură, nas, păr, mâini cu degete distincte), pentru alții reprezentările sunt simple schițe caricaturale din
care lipsesc palmele, tălpile, hainele etc. Aceștia din urmă sunt cei care nu au o bună percepție corporală
și vor avea nevoie de numeroase exerciții motrice.
Am remarcat de asemenea, din desenele copiilor, nivelul dezvoltării emoționale, prin analiza
detaliilor. Dacă în desen apar părinți, frați, prieteni, inimioare, floricele, păsări, remarc o bună relaționare
socială. Lipsa acestor elemente denotă o lipsă a afectivității și de aici îmi propun să acord mai multă
atenție acestor copii, să le ofer mai multă protecție, să aflu ce se întâmplă în familiile lor și să desfășor
activități de consiliere cu părinții și bunicii în grija cărora sunt acești copii. Un mod eficient ar fi să le
valorizez mai mult eforturile, să se simtă apreciați și în siguranță în grupul clasei de elevi.
Un aspect important al evaluării inițiale îl reprezintă identificarea deficiențelor de limbaj. Am
observat un copil cu rotacism (omiterea sunetului „r”), un copil cu sigmatism (dificultate în a pronunța
sunetele siflante – „s”, „ș”, „z”, „j”, „t”, „ci”, „ce”) și un copil cu dislalie polifonematică (dificultate de a
pronunța mai multe sunete). Desigur, m-am întrebat de ce nu s-au putut corecta aceste deficiențe în
perioada preșcolară, dar timpul nu se mai întoarce așa că am în vedere activități specifice de corectare a
pronunției prin frământări de limbă, pronunția clară și rară a cuvintelor, solicitarea unor răspunsuri
exprimate în propoziții.
Copiii din clasa mea provin din grădinițe diferite, dar curriculum preșcolar este același. Astfel, am
selectat câteva povești cunoscute de majoritatea copiilor și am utilizat videoproiectorul pentru a vizualiza
imagini ilustrative. I-am provocat la discuții și am obținut informații cu privire la nivelul de exprimare
verbală, la timpul de reacție necesar pentru procesarea informației, la capacitatea de concentrare, la
interesul manifestat pentru povești.
Am constatat că cei mai mulți dintre copii sunt vizuali, fiind atrași de imagine și capabili să se
concentreze timp de 30 minute asupra discuției. În același timp, am remarcat și trei copii care nu au
220
participat la discuții, s-au mișcat mult și aveau o stare de neliniște. I-am solicitat să repete anumite
secvențe din răspunsurile celorlalți dar, pentru că au reușit să reproducă fidel, am concluzionat că aceștia
sunt kinestezici, adică au nevoie să se miște pentru a procesa informația. Voi avea în vedere să le permit
ca, în anumite momente, să poată sta în picioare și să se miște, desigur fără a-i deranja pe ceilalți.
În același timp, am remarcat și câțiva copii care doreau să răspundă în permanență la toate
întrebările mele, erau tot timpul cu mâinile ridicate și cunoșteau poveștile în detaliu. Aceștia sunt copiii
auditivi, care rețin foarte bine ceea ce aud și reproduc cu ușurință ceea ce aud, dar monopolizează
discuțiile și se supără dacă nu sunt numiți. Pentru ei voi avea în vedere să le ofer activități scenice: jocuri
de rol, dramatizări, dialoguri cu păpuși de degete etc.
Cea mai plăcută formă de evaluare inițială, pentru copiii mei, a fost activitatea în cerc. Așezați în
cerc, au memorat mici poezioare pe care le-au interpretat însoțite de mișcare. Am observat astfel
capacitatea de memorare și imitație, nivelul de percepție corporală și de coordonare a membrelor,
competențele sociale.
Prin activitățile practice, de modelaj, decupare, îndoire, lipire, am observat că majoritatea au lucrat
cu bucurie și interes, dar au fost și unii copii nemulțumiți de rezultatele obținute, unii care mi-au cerut
ajutorul în permanență sau alții care nu au avut curaj să-mi solicite ajutor. Astfel, am testat nivelul de
integrare în activitate, de înțelegere a sarcinilor de lucru, stima de sine, abilitățile motrice. Pentru viitor,
am în vedere încurajarea copiilor de a duce la bun sfârșit activitățile începute, de a se concentra mai mult
timp asupra lucrului și de a fi mai toleranți cu sine și cu ceilalți.
La sfârșitul celor două săptămâni de evaluare inițială am reușit să am o percepție clară asupra
nivelului de maturitate școlară a elevilor mei. Am constatat o diversitate de personalități și un potențial
ridicat de progres. Astfel, provocarea este ca, la rândul meu, să aplic o diversitate de metode participativ-
active prin care să valorific acest potențial și să ofer fiecărui copil șansa de a avea succes în activitatea
școlară viitoare.
221
Prof. înv.primar Fotin Alina

Liceul Pedagogic”Spiru Haret”
În procesul instructiv-educativ, actul evaluării are un rol reglator prin faptul că orientează şi
corectează predarea şi învăţarea. Realizarea permanentă a unei evaluări a procesului instructiv-educativ
permite cunoaşterea, explicarea şi perfecţionarea rezultatelor elevilor şi chiar a proceselor de predare-
învățare care au produs aceste rezultate. Strategiile, modalitățile de evaluare permit atât cadrului didactic,
cât și elevului să cunoască dacă finalitățile propuse au fost îndeplinite.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
222
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN MATEMATICĂ
Prof. FRÎNCU TĂNȚICA DORELA

Liceul Teoretic ,,Tudor Vianu”
Disciplina: Matematică
Clasa a IX-a
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire sau la începutul unei perioade
de instruire( semestru, an școlar, ciclu de învățământ ) și are ca scop stabilirea nivelului de pregătire al
elevilor, a condițiilor în care aceștia se pot integra în activitatea care urmează.
Evaluarea inițială se realizează ori de câte ori un profesor preia pentru prima dată o clasă de elevi.
Aceasta este impusă de faptul că , la începutul unei activități de instruire, există o oarecare
eterogenitate în rândul elevilor în ceea ce privește cunoștiințele, abilitățile, în general a posibilităților de
învățare a noilor cunoștințe.
Pentru a diagnostica nivelul de pregătire al elevilor se pot utiliza probe scrise, teste sau verificări
orale. Rezultatele obținute se raportează la obiectivele instructiv - educative ale capitolului sau etapei de
instruire evaluate.
Problema evaluării rezultatelor și progreselor obținute de elevi la matematică este subordonată
preocupărilor generale de evaluare a eficienței procesului de predare-învățare, constituind obiect de studiu
al didacticii. Conceptul de evaluare particularizat la obiectul matematică păstrează caracteristicile
evaluării generale, dar implică note specifice.
Actul de evaluare la matematică urmărește să măsoare și să aprecieze progresul elevilor în materie
de cunoștințe, priceperi și deprinderi matematice, ca rezultate ale procesului de instruire, precum și
aspectele educative ale activității școlare la matematică, materializate în atitudinile și comportamentul
elevilor. Evaluarea performanțelor elevilor se realizează în funcție de obiectivele instrucționale propuse și
este necesară pentru:
• cunoașterea stadiului de la care se pleacă în abordarea unei secvențe de instruire, în vederea
organizării eficiente a noii activități de învățare;
• confirmarea atingerii obiectivelor propuse pentru o anumită unitate de învățare;
• stabilirea nivelului la care a ajuns fiecare elev în procesul formării setului de capacități implicat de
obiective.
O primă direcție în procesul complex al evaluării rezultatelor școlare la matematică este impusă de
necesitatea diagnosticării capacităților elevilor, în vederea proiectării eficiente și realiste a unei secvențe
de instruire.
Orice cadru didactic, conştient de rolul şi importanţa misiunii sale, doreşte să realizeze o instruire
eficientă. A instrui eficient inseamnă :
1. a diagnostica exact starea initială a instruirii
2. a proiecta si realiza activităti de învăţare in clasă
3. a evalua sistematic progresul instruirii
4. a-i învăţa pe elevi să înveţe independent
Calitatea unei învăţări noi depinde de calitatea învăţărilor anterioare și de nivelul motivaţional. De
aici, se poate deduce un principiu elementar : dacă la un moment dat vrem să continuăm instruirea unui
elev, trebuie să ştim exact ce ştie să facă elevul până în acel moment.
Altfel spus, în fiecare elev trebuie să vedem rezultatul unei istorii instrucţionale pe parcursul
căreia el a achiziţionat mai multe sau mai puţine informaţii din domeniul disciplinei pe care o predăm,
precum și capacităţi de a opera cu aceste informaţii , calitatea acestor achiziţii condiţionează calitatea şi
eficienţa instruirii ce va urma. Cadrul didactic care acceptă aceste adevăruri se vede obligat ca înainte de
a declanşa un nou proces instructiv-educativ să examineze minuţios starea iniţială a pregătirii celor care
învaţă și capacitatea lor de învăţare.
Aceasta presupune :
1. să determine precis obiectivele materiei anterior parcurse de elev ;
2. să elaboreze, să aplice şi să examineze detaliat rezultatele unui test inițial ;
3. să stabilească programe compensatorii.
223
Un specialist în domeniul evaluării (Ausubel), referindu-se la evaluarea inițială, spunea:
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.”
Bibliografie:
1. ,, Didactica Matematicii”, Liviu Ardelean și Nicolae Secelean, Ed. Universității ,,Lucian
Blaga”, Sibiu 2007
2. ,,Învățarea eficientă”, Ioan Jinga, Ion Negreț, Ed. Editis, București 1994
224
Prof. Fulea Roxana Andreia

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Brașov
Profesor de psihopedagogie specială
Clasa a VIII-a
Evaluarea este o activitate prezentă în toate domeniile vieții sociale, desfășurată procesual, scopul ei
ultim fiind luarea unor decizii pentru ameliorarea activității evaluate. Pentru atingerea acestui scop,
evaluarea presupune anterior, măsurarea proprietăților, organizarea datelor, compararea cu criterii și
emiterea judecăților de valoare. În educație, evaluarea este veche ca practică, dar teoria s-a constituit
târziu, ca parte a teoriei educației, prin aporturi din psihologie, sociologie, economie și teoria sistemelor.
Perfecționarea actului de evaluare în sistemul românesc a fost simultan cu reforma întregului
sistem, începută în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Dezvoltarea evaluării educaționale s-a
concretizat în eliminarea treptată a reducționismului; au proliferat strategiile și metodele de evaluare, s-au
diversificat obiectele, agenții, statutul, s-au precizat și rafinat funcțiile evaluării, devenind prioritare cele
de reglare a predării - învățării. S-a trecut treptat de la evaluarea produselor (evaluarea tradițională), la
evaluarea procesului (evaluarea modernă), de la evaluarea elevilor la evaluarea personalului didactic, a
instituțiilor și sistemului de învățământ în ansamblu.
Evaluarea produselor predării - învățării este azi o evaluare transparentă: se comunică obiectivele,
conținuturile, datele evaluării, se antrenează elevii în rezolvarea tipului de sarcini cu care se va evalua;
dacă inițial, purtătorul evaluării este profesorul, pe măsura înaintării în școlaritate, elevii sunt antrenați în
utilizarea și fixarea criteriilor de apreciere, în interevaluare și autoevaluare, care devin obiective ale
formării. Strategia dominantă este cea formativă, iar funcția cea mai solicitată este funcția reglatorie a
evaluării. Pentru profesor formarea într-un domeniu nu mai este suficientă, devenind necesară formarea/
autoformarea ca evaluator, monitorizarea și ajustarea continuă a conduitei sale pentru a răspunde eficient
funcțiilor pedagogice și sociale ale evaluării.
Pedagogia românească a practicat și practică încă, în mod justificat, în raport cu evoluțiile teoretice
din domeniul evaluativ precum și cu cerințele activității la clasă, o clasificare a strategiilor care au la bază
trei criterii de compoziție:
• Cantitatea de informații sau experiență pe care trebuie s-o acumuleze elevul și care trebuie
evaluată. După acest criteriu distingem evaluarea parțială sau evaluarea globală.
• Axa temporală la care se raportează evaluarea: la începutul, pe parcursul și la finalul instruirii.
• Sistemul de referință pentru emiterea judecăților de valoare asupra rezultatelor evaluate: evaluarea
criterială sau evaluarea comparativă, normativă, clasificatoare.
Din combinarea acestor trei criterii rezultă trei tipuri de strategii care sunt prezentate în activitatea
oricărui cadru didactic-evaluator: evaluare inițială, evaluare formativă, evaluare sumativă.
Evaluarea inițială nu are un rol de control, este diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în
procesul de învățare. Este necesară pentru cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile, a
nivelului comportamentului cognitiv inițial. Este foarte utilă la intrarea elevului în clasa I, pentru
cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului pregătirii elevilor cu care va lucra, este indispensabilă
pentru a stabili dacă elevii în cauză dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi
învățări.
Această formă de evaluare are semnificația unei punți de legătură între o stare precedentă și una
viitoare, eventual este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt
program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicarea și susținerea
învățării viitoare.
Evaluarea inițială realizată la începutul unui program de instruire este menită să arate condițiile în
care elevii în cauză se integrează în activitatea de învățare care urmează, fiind una din premisele
conceperii programului. Aceste probe realizează un diagnostic al pregătirii elevilor și, totodată,
îndeplinesc o funcție predictivă, indicând condiții în care elevii vor putea asimila conținutul noului
program de instruire. Valoarea diagnostică a acestei evaluări inițiale se manifestă atât din perspectiva
elevilor, cât și a cadrului didactic care va lucra cu aceștia.
225
Metoda reprezintă drept o cale pe care profesorul o urmează pentru a-i determina pe elevi să ajungă
la atingerea obiectivelor prestabilite sau pentru a le da posibilitatea să găsească ei însăși calea proprie de
urmat în vederea redescoperirii unor noi adevăruri, unor noi cunoștințe și forme comportamentale a găsirii
unor răspunsuri la situații problematice de învățare cu care se văd confruntați.
Instrumentul de evaluare reprezintă partea operațională a metodei în care se traduc sarcinile de lucru
pentru elevi (itemii probei). Instrumentul se subordonează probei, este inclus în ea și concretizează la
nivel de produs opțiunea metodologică a profesorului pentru evaluarea rezultatelor școlare.
METODE DE EVALUARE INSTRUMENTE DE EVALUARE

Tradiționale:
1. Evaluare prin probe orale 1.1. Sarcini de lucru formulate oral
2. Evaluare prin probe scrise 2.1. Probe scrise de control
3. Evaluare prin probe practice 3.1. Sarcini de lucru privind: confecționarea unor
obiecte, realizarea unor grafice, schițe, etc.
Moderne:
1. Observarea sistematică a activității și 1.1 Fișa psihopedagogică, fișa de evaluare
a comportamentului elevului calitativă, scara de clasificare
2. Investigația 2.1. Sarcina de lucru orală sau scrisă privind
rezolvarea investigației
3. Metoda proiectului 3.1. Sarcina de lucru privind modalități de
întocmire a proiectului
4. Metoda portofoliului 4.1. Sarcini de lucru aferente fiecărei piese din
portofoliu
5. Autoevaluare 5.1. Chestionarul de autoevaluare și fișa de
autoevaluare
6. Evaluarea cu ajutorul calculatorului 6.1. Sarcini de lucru în format electronic
7. Referatul și eseul 7.1. Sarcini de lucru privind întocmirea de referate
și eseuri
8. Harta conceptuală 8.1. Sarcini de lucru privind întocmirea hărții
conceptuale
9. Studiul de caz 9.1. Sarcini de lucru privind realizarea studiului de
10. Interviul caz
11. Analiza produselor activității 10.1. Ghidul de interviu
11.1. Sarcini de lucru aferente fiecărui produs
analizat
BIBLIOGRAFIE
1. Cocoradă, E., Curs de teoria şi practica evaluării în educţie, Editura Universităţii
„Transilvania”, Braşov, 2004.
2. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002.
3. Manolescu, M., Potolea, D., Teoria şi practica evaluării educaţionale, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării – Proiectul pentru Învăţământul Rural, 2005.
4. Panţuru, S., Curs de teoria şi metodologia evaluării educaţionale.
226
Evaluarea în cadrul orelor de limbă franceză
Autor: prof.dr. Fulger Diana Elena

Colegiul Economic Ion Ghica Târgoviște
MOTO: “Învăţarea unei limbi străine nu înseamnă doar să înveţi alte cuvinte pentru aceleaşi lucruri,
ci să înveţi alte moduri de a gândi asupra lucrurilor”. Flora Lewis
Parte importantă a procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare, evaluarea are drept scop
identificarea și măsurarea obiectivelor atinse, precum și reglarea și eficientizarea procesului instructiv-
educativ, determinând în ce măsură se ating prin rezultatele concrete obiectivele propuse inițial de către
programele școlare..
Cele trei forme de evaluare folosite în învățământul preuniversitar sunt: evaluarea iniţială
(predictivă), evaluare continuă (formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
funcţie diagnostică, cât şi prognostică cea sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de
învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol, având funcţie de ierarhizare şi de certificare
(recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat, evaluare națională), în timp ce
evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare. Ca profesor de
limba franceză, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru desfășurarea procesului instructiv-
educativ, deoarece prin intermediul acesteia se descoperă la ce nivel sunt elevii şi unde există lacune. În
cazul limbilor străine, evaluarea iniţială poate folosi la repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de
studiu. Evaluarea formativă e la fel de importantă, deoarece asigură feed-back permanent. Prin
intermediul evaluărilor sumative se atestă nivelul la care a ajuns clasa şi ajută la consolidarea finală a
informaţiei predate.
unui conținut etc. Cu ajutorul acestei metode se poate realiza o diagnoză a înţelegerii lecţiei precedente,
recapitularea cunoştinţelor anterior predate, constituind o parte importantă în formarea competenţei de
exprimare orală la limba franceză. Evaluarea orală poate avea loc printr-o serie de întrebări legate de tema
lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum descrierea unei imagini, a unor acțiuni, descrierea unor
experienţe personale ale elevilor, folosirea actelor de limbaj, etc.
temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. Avantajul este reprezentat de posibilitatea de a testa un
număr mare de elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea
mai tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată este testul care poate fi la sfârşitul fiecărei unităţi
sau modul, iar itemii este indicat să fie diversificaţi, atât itemi obiectivi, cât şi subiectivi. La limba
franceză există pentru competenţele de înţelegere a textul citit şi a celui audiat itemi cu alegere multiplă,
cu alegere duală sau itemi de completare. În schimb, pentru competenţele de producere a mesajelor scrise,
itemii sunt subiectivi. Testele ajută în depistarea eventualelor probleme de scriere, de vocabular sau de
gramatică pe care elevii nu le-au aprofundat fiind rapid de corectat şi de conceput, ceea ce reprezintă un
avantaj.
Eseul este o metodă preluată din literatură și cuprinde două tipuri: eseu liber și eseul structurat.
Eseul liber dă ocazia elevului de a-și exprima liber opinia în legătură cu o temă dată, fără a ține cont de o
anumită structură sau schemă. În schimb, în ceea ce privește eseul structurat, elevul trebuie să se supună
unei anumite structuri, care le va fi folositoare pentru a-și organiza mai bine conținutul. Alături de referat,
eseul poate evalua doar un anumit aspect din cunoștințele elevului, pentru o viziune de ansamblu a
nivelului de pregătire al elevilor este necesară aplicarea și altor metode.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate
de modalităţi. Tehnologia stimulează interesului elevilor și astfel se folosește un mod interactiv de testare
227
a cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă, însă necesită
folosirea unor resurse de care nu orice școală dispune.
colectează date și aplică tehnicile de lucru sugerate de profesor. După finalizează produsului, are loc o
cunoştinţe din diverse domenii. Proiectul este o metodă care are un real succes în rândul elevilor.
de autoevaluare pentru a cuantifica progresul făcut și o dovadă a aceea ce a învățat. Avantajele acestei
metode sunt stimularea creativității și a implicării elevului în procesul de evaluare, dezvoltarea spiritului
de autoevaluare, a simțului critic și a motivației.
Toate aceste metode pot fi eficiente şi pot fi folosite în diferite scopuri şi pentru îndeplinirea unor
obiective diferite de către profesor. Profesorul are obligația de a diversifica evaluarea şi de a o centra pe
obiectivele propuse, de a dezvolta spiritul de autoevaluare, a simțului critic și autocritic al elevilor.
Bibliografie
2006;
Press, 2006;
2010.
228
Importanța evaluării inițiale: Metode și tehnici
Autorul: Fülöp Ildikó

Școala Gimnazială Deak Farkas Miercurea Nirajului
Învățătoare
Clasa: a III-a
Evaluarea este parte integrantă a procesului de predare-învățare, furnizând în primul rând cadrelor
didactice și elevilor informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces.
Fiind o activitate complexă care poate folosi rezultatele măsurătorilor cantitative, evaluarea se
bazează pe datele cantitative ale măsurătorilor pedagogice, folosindu-le în scopul unor aprecieri calitative
ale obiectivelor şi conţinutului. Utilizează performanţele individuale ale elevilor în vederea aprecierii
calităţii globale a procesului, comparativ cu obiectivele sale prestabilite, concretizându-se într-o decizie
de ameliorare globală. Evaluarea depăşeşte sfere cu pronunţat caracter constatativ, nu se limitează la
unele aspecte particulare ale procesului de predare-învăţare, ci are o accentuată valoare operaţională, fiind
organizată sistematic, referindu-se la întregul proces de învăţământ. Îmbină în mod armonios trei variabile
esenţiale: entitatea care trebuie evaluată (câmpul precis de probleme din cadrul procesului), standardele
care vor fi folosite pentru referinţă (obiectivele şi conţinuturile corespunzătoare), precum şi decizia care
se anticipează. Cele trei elemente esenţiale şi indispensabile sunt componente care dau adevărata valoare
şi eficienţă.
Activitatea de evaluare urmăreşte nu numai simpla verificare şi apreciere a rezultatelor ci şi
procesul, strategia care a condus la anumite rezultate, punând în centru elevul dar şi conţinuturile
informaţionale, metodele, obiectivele, diverse situaţii de învăţare. Necesitatea lărgirii sferei de evaluare
de la achiziţiile cognitive spre conduite, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor
valori face obligatorie diversificarea tehnicilor de evaluare, precum şi creşterea gradului de adecvaţie a
acestora la situaţii didactice concrete. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date ci de a
perfecţiona procesul educativ.
EVALUAREA INIȚIALĂ:
SCOPUL URMARIT
• -identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;
• “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise
favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
PRINCIPIUL TEMPORALITATII
• Evaluarea iniţială:se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii).
OBIECTUL EVALUARII:
• este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi,
interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.
FUNCTII INDEPLINITE
• funcţie diagnostică;
• funcţie prognostică.
MODALITATI DE REALIZARE
• harta conceptuală;
• investigaţia;
• chestionarul;
• testele.
AVANTAJELE
229
• oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula
cerinele următoare;
• pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
DEZAVANTAJELE
• nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
• nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
230
Autor:Fülöp Viola
Unitatea de învățământ: Liceul Teoretic Zajzoni Rab István - Săcele
Domeniul de activitate: Știință- Activitate matematică
Nivelul de vârstă: 3-5 ani
Primele două săptămâni ale anului școlar în învățământul preșcolar sunt destinate cunoașterii,
identificării nivelului de cunoștințe, al deprinderilor și abilităților pe care le au preșcolarii din grupă.
Informațiile adunate pe parcursul acestei perioade reprezintă punctul de plecare în realizarea planificării
anuale și săptămânale ale activităților instructiv-educative.
În evaluarea inițială a preșcolarilor educatoarele pot folosi atât metode tradiționale (conversația de
verificare, interviul, teste scrise, probe practice), cât și metode alternative de evaluare (observarea
sistematică a comportamentului copilului, grila de evaluare / autoevaluare, chestionarul, fişa de evaluare
individuală, investigaţia, studiul de caz). Pentru obținerea unor rezultate cât mai detaliate și mai aproape
de realitate cea mai eficientă modalitate de lucru este îmbinarea acestor metode și tehnici.
Pentru planificarea conținuturilor activităților matematice este necesar să cunoaștem nivelul de
dezvoltare a deprinderilor elementare matematice ale copiilor: formarea grupurilor de obiecte după
diferite criterii, orientarea în spațiu, recunoașterea formelor geometrice, numerația în concentrul 1-5. Ca și
mijloace de realizare a activităților de evaluare am optat la folosirea jocului didactic („Raftul cu jucării” –
aranjarea și gruparea jucăriilor după formă, culoare și mărime, așezarea jucăriilor în poziții spațiale date),
în cadrul activităților alese la jocul de masă („Recunoaște formele geometrice!”) și la fișa de lucru
independentă („Numără și spune câte sunt! Unește cu o linie grupele cu tot atâtea elemente!”).
Observarea sistematică a copiilor în timpul desfășurării activităților a oferit multe informații despre
cunoștințele copiilor, totodată conversațiile purtate au întregit cele observate. Rolul fișelor independente a
fost pe lângă dobândire de informații cea de a verifica nivelul de dezvoltare a operațiilor de gândire
acopiilor, obținerea unor informații cât mai precise și vizibile asupra cunoștințelor copiilor.
Datele obținute în urma activităților de evaluare oferă totodată sprijin educatoarelor, pe lângă
planificarea conținuturilor, și asupra metodelor și strategiilor eficiente de utilizat în prelucrarea
conținuturilor.
Bibliotecă:
Scrisoare metodică pentru învățământul preșcolar 2009
Maria Chiriac, Evaluarea-ghid al activității din grădiniță, studiu științific
Stark Gabriella, Óvodapedagógia és játékmódszertan, Editura Státus, Miercurea Ciuc, 2010
231
Nume: Funar Mihaela- Sabina

Şcoala:Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentară,Arad
Disciplina:Biologie
Clasa: a IX-a A
Motto:,,Evaluarea merită un loc important în învăţământ,din care face parte integrantă.Ea are
întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul,în extensie şi în calitate,al învăţării’’. Henri Pieron
Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează,se obţin şi se furnizează informaţii
utile,permiţând luarea unor decizii ulterioare.Presupune: a) măsurarea consecinţelor
instruirii(cuantificarea rezultatelor şcolare fără emiterea unor judecăţi de valoare) şi
b) aprecierea/evaluarea propriu-zisă care constituie emiterea unei judecăţi de valoare.
În funcţie de perspectiva temporală,identificăm evaluarea iniţială,care se face la inceputul unei
etape de instruire,şi evaluarea finală care se realizează la sfârşitul unei perioade de formare,prin
concursuri de exemplu.
Evaluarea iniţială,predictivă,nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor,fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare.Ea stabileşte nivelul de
pregătire al elevului la începutul unei perioade,a unei teme mari,şi condiţiile in care acesta se poate
integra în programul de instruire. Are următoarele caracteristici pedagogice:
1)Obiectivul didactic fundamental: verificarea,evaluarea şi notarea cunoştinţelor,abilităţilor
intelectuale şi practice,a comportamentelor elevilor.
2)Scopul activităţii de evaluare: stabilirea nivelului de cunoştinţe,priceperi şi deprinderi ale elevilor
prin aplicarea de metode cantitative.
3)Metode de verificare si evaluare: frecvent se utilizează metodele de verificare şi evaluare scrisă.
4)Ce se evaluează? Ariile de conţinut ştiinţific,abilităţile intelectuale şi practice corespunzătoare
unei teme,capitol sau semestru.,unei etape sau ciclu de instruire.
5)Criteriul de evaluare utilizat: raportarea rezultatelor obţinute la obiectivele instructiv-educative
ale temei/capitolului etapei evaluate;raportarea rezultatelor obţinute la obiectivele disciplinei de studiu.
6)Relevanţa actului de evaluare pentru elev: Stimularea şi motivarea elevilor pentru învăţare
datorită faptului că îşi cunosc nivelul cognitiv. Fiind anunţaţi de la inceput că notele de la evaluarea
iniţială nu vor fi trecute in catalog,elevii s-au concentrat expres asupra rezolvării subiectelor,considerând
ca este un exerciţiu util de învăţare.(Au existat si elevi care au tratat cu superficialitate această
verificare,tocmai pentru că notele nu sunt trecute in catalog, deci nu au de ce să depună efort şi să ia in
serios testul).
7)Relevanţa actului de evaluare pentru cadrul didactic: oferă sprijin substanţial în proiectarea
didactică a etapei de instruire următoare,datorită informaţiilor obţinute în legătură cu nivelul clasei,astfel
încât profesorul va şti nivelul fiecărui elev si va aplica predarea diferenţiat pentru elevi,în funcţie de
particularităţile şi posibililităţile cognitive individuale,astfel încât să se obţină un progres la toţi.
În perspectivă psihopedagogică,evaluarea iniţială este importantă pentru a stabili dacă elevii au
pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline.Acest tip de evaluare oferă
elevilor şi profesorilor o reprezentare a potenţialului de învăţare şi a lacunelor care trebuie completate,a
unor aspecte ce trebuie îmbunataţite/corectate prin programe de recuperare.
,,A învăţa nu doar pentru notă,ci ‚în primul rând,din dorinţa de A ŞTI,A CUNOAŞTE,este un real
progres în dezvoltarea psihică şi activitarea şcolară a elevului.’’(Prof.psiholog I.Mamina,CN
Dr.I.Meşotă,Braşov).
Bibliografie:
1)Demersuri creative în predare si învăţare-M.Ionescu,Ed.Presa Univ.Clujeană 2000
2)Psihopedagogie-Ed.Spiru Haret Iaşi,1994
3)Psihopedagogie-I.Nicola,EDP 1994
4)Didactica modernă-M.Ionescu,Ed.Dacia Cluj-Napoca,1995
5)Internet
232
Prof.:Gabor Camelia
Liceul Tehnologic Tîrgu Ocna Bacău
Este bine cunoscut că evaluarea are un rol important în procesul instructiv – educativ, măsurând şi
apreciind rezultatele obţinute, eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în activitate, cu
scopul de a lua decizii privind ameliorarea activităţii în etapele viitoare.
premiselor favorabile studiului.
Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor
enunţate.
Scopul testării iniţiale a fost de a observa, analiza şi depista lacunele şi dificultăţile pe care elevii
le au în însuşirea noţiunilor de limbă şi literatură. Testul utilizează diferiţi itemi, bazându-se pe
structurile-model oferite până acum de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, însoţite de baremele
de evaluare şi de notare, precum şi de precizări referitoare la specificul testelor. Testele au fost
programate după cele două săptămâni de recapitulare,cu scopul de a reîmprospăta cunoştinţele dobândite
anterior; toţi elevii au primit informaţiile şi recomandările necesare din timp (scris citeţ, ordonat, corect şi
cu răspunsul adecvat cerinţei, aşezarea în pagină, margine în partea stângă de 2 – 2,5 cm, alineatul de 2cm
de la marginea lăsată, răspunsuri complete, citirea cu atenţie a subiectului etc.).
În contextul acestei evaluări iniţiale, cu rol deopotrivă diagnostic si prognostic, s-au avut în vedere
competenţele fundamentale vizate de această disciplină, iar atenţia se concentrează asupra îmbinării
echilibrate a proceselor de receptare si a proceselor de producere a mesajului.
Se au în vedere competenţele specifice din programa aferentă anului anterior de studiu, corelate cu
cele din programa pentru anul de studiu curent. În acest fel, se pot identifica acele cunoştinţe, abilităţi/
deprinderi care stau la baza anticipării performanţelor elevilor si, mai ales, facilitează proiectarea
activităţilor didactice prin corelare cu situaţia reală a elevilor, prin trasee particularizate, cu caracter
remedial sau stimulativ.
Selecţia temelor/conţinuturilor de evaluat în cadrul testului, cât si a competenţelor de evaluat ţine
seama de trăsăturile si condiţiile specifice ale unei astfel de evaluări, respectiv de un nivel mediu de
dificultate, care să permită rezultatelor prin raportare la evaluările de la ieşirea dintr-un ciclu de
învăţământ (evaluare naţională, bacalaureat); instrumentul care conferă validitate testului iniţial este
matricea de specificaţii.
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a
subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise,
etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
233
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este
un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea
lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi
atenuării stresului.
În urma evaluării elevilor din clasele a IX- XI de la Liceul Tehnologic Tîrgu-Ocna, se constată că,
gradul de promovabilitate al elevilor este relativ scăzut, iar rezultatele obţinute de aceştia sunt, per
ansamblu, slabe sau medii.
Se impun, prin urmare, o serie de măsuri şi o planificare sistematică a activităţilor care trebuie
organizate în vederea remedierii situaţiei actuale, pentru a se ajunge la un grad de promovabilitate mai
mare şi a se atinge standardele de performanţă vizate.
234
„EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE‫׃‬metode şi tehnici
Autor‫׃‬profesor GABOR CARMEN -TATIANA

Şcoala Gimnazială ,,CONSTANTIN TOMESCU ῍ Pleşeşti
Disciplina‫ ׃‬CHIMIE
Clasa‫ ׃‬a VII –a /a VIII-a
Evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare şi interpretare a datelor
obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul‫׃‬
- emiterii unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării;
- adoptării unei decizii educaţionale fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea şi
aprecierea rezultatelor.
schimbări în componentele sistemului de învăţământ, în planurile de învăţământ, programe şcolare,
manuale.
feedback
Evaluarea Alte componente ale
progresului sistemului de
şcolar învăţământ
Una din problemele importante se referă la întrebarea „ Când se face evaluarea ?” .

Evaluarea se face la începutul activităţii( evaluarea iniţială), pe parcursul procesului de instruire –
învăţare (evaluare continuă) şi la sfârşitul acestuia (evaluarea cumulativă).
1). Evaluarea iniţială (predictivă, de plasament) :
- este menită să stabilească nivelul de cunoştinţe esenţiale din perioadele anterioare, care
se consideră în „ancore” ale activităţii viitoare a profesorului;
- se realizează de obicei prin probe scrise la începutul unui program de instruire (început
de an şcolar, semestru, capitol);
- testul se întocmeşte de profesor pornind de la o listă cuprinzând elementele esenţiale de
conţinut din materia parcursă pe baza căreia se elaborează itemii corespunzători şi modalităţile de
răspuns;
- după aplicarea testului şi corectarea lui se face un inventar de greşeli tipice, confuzii,
lacune, pe baza căruia profesorul îşi va proiecta activitatea de instruire diferenţiată la clasă şi/sau
suplimentar.
Evaluarea iniţială este impusă de faptul că la începutul unei activităţi de instruire, oricare ar fi
dimensiunea acesteia, există o oarecare eterogenitate în rândul elevilor în ceea ce priveşte cunoştinţele,
abilităţile, în general a posibilităţilor de realizare a obiectivelor prin noile conţinuturi propuse. În conse-
cinţă, apare necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a
nevoilor de învăţare, ca şi de creare a premiselor necesare pentru atingerea noilor obiective.
Evaluarea iniţială constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii de instruire, fiind menită
să ofere posibilitatea de a cunoaşte potenţialul de învăţare al elevilor la începutul unei activităţi, de a şti
dacă sunt apţi să se integreze cu şanse de reuşită în noul program de instruire, dacă vor putea realiza noile
obiective.
În concordanţă cu fenomenele care o fac necesară, evaluarea iniţială realizează două funcţii:
a) Funcţia diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi
posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program. Deci, contribuie la:
- identificarea lacunelor în pregătire;
- determinarea a ceea ce sunt capabili să înveţe, ţinând cont de faptul că însuşirea de cunoştinţe este
un proces în cadrul căruia fiecare nouă capacitate se construieşte pe o fundaţie asigurată de capacităţi
anterior învăţate;
235
- stăpânirea conceptelor principale cu ajutorul cărora vor putea asimila conţinuturile noi şi fondul de
reprezentări care să favorizeze înţelegea acestora;
- dezvoltarea capacităţii de a lucra independent;
- depistarea unor dificultăţi de învăţare;
- stăpânirea cunoştinţelor şi capacităţilor care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conţinuturi şi formarea noilor competenţe – comportamente necesare realizării noilor obiective:
b) Funcţia prognostică – se exprimă în faptul că sugerează profesorului condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi îi permite anticiparea rezultatelor. Mai exact, pornind de la datele evaluării,
se pot stabili: obiectivele programului următor, demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor
de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare. Pe baza diagnozei se elaborează un pronostic al
activităţii didactice care se concretizează într-o strategie construită în funcţie de obiectivele şi resursele
disponibile.
Metode şi tehnici de evaluare

Principala problemă a învăţământului actual – supraîncărcarea - nu ţine numai de conţinutul
programei, ci şi de tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului (presiunile
ciclului şcolar următor, olimpiadele, presiunile părinţilor, stângăcia muncii diferenţiate).
Poate fi utilizată drept probă de evaluare orice formă de verificare – tradiţională sau alternativă,
dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- sunt stabilite capacităţile şi conţinuturile care se evaluează;
- obiectivele de referinţă;
- tipurile de itemi adecvaţi;
- descriptorii de performanţă;
- modalitatea în care se vor face cunoscute părinţilor şi elevilor rezultatele obţinute.
VI. Instrumente de evaluare
 Probe scrise
TRADIŢIONALE  Probe orale
 Probe practice
INSTRUMENTE
DE EVALUARE
ALTERNATIVE  Observarea
(MODERNE) sistematică
 Investigaţia
 Proiectul
 Portofoliul
 Tema pentru
acasă
 Activitatea
independentă
 Autoevaluarea
Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice, prin care este
diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplineşte o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi
- modul adecvat de predare - învăţare;
- aprecierea oportunităţii organizării unui program de recuperare;
2). Evaluarea continuă ( formativă, de progres sau pe parcurs) - presupune verificarea pe
secvenţe mici a rezultatelor obţinute de elevi pe parcursul procesului didactic. Ea îşi propune verificarea
performanţelor tuturor elevilor privitoare la întreg conţinutul esenţial al materiei parcurse în secvenţa
respectivă; permite în acest fel cunoaşterea efectelor activităţii, identificarea neajunsurilor, adoptarea
măsurilor.
236
3).Evaluarea cumulativă ( sumativă, globală sau finală) - este realizată prin verificări parţiale pe
parcursul programului (la sfârşitul parcurgerii unei unităţi de învăţare), este o estimare globală, de bilanţ
în urma unei perioade lungi, corespunzătoare unui semestru sau an şcolar. Ea realizează un sondaj care îi
vizează atât pe elevi, cât şi materia a cărei însuşire este supusă evaluării. Din această cauză evaluarea
cumulativă nu poate oferi informaţii complete privind măsura în care elevii stăpânesc conţinuturile;
neînsoţind procesul didactic secvenţă cu secvenţă, nu permite ameliorarea lui decât după perioade relativ
îndelungate de timp.
Utilizarea tuturor celor trei forme de evaluare conduce la o atitudine justificată şi eficientă a
dascălului în activitatea didactică şi la realizarea unui proces didactic de o mai bună calitate.
Bibliografie:
1. Cristea S., Dicţionar de pedagogie. – Chişinău, 2000.
2. Joiţă E., Eficienţa instruirii. – Bucureşti, 1998.
3. Joiţă E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară. – Bucureşti, 2003.
4. Macavei E., Pedagogie. – Bucureşti, 1998.
5. Meyer G., De ce şi cum evaluăm. – Bucureşti, 2000.
6. Radu I., Evaluarea în procesul didactic. – Bucureşti, 2000.
237
Importanţa evaluãrii iniţiale
Gabor Laura Emilia

Şcoala Gimnazialã Nr.1 Bunteṣti
Biologie
Clasa a VII-a
Evaluarea verifica, masoara si apreciaza rezultatele scolare ale elevilor obtinute intr-un anumit
interval de timp. Scopulevaluarii: fundamentarea deciziilor, constientizarea problemei influentarea
evolutiei sistemului evaluat.
Evaluarea este o componenta a procesului instructiv – educativ.
Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza
datele obtinute în urma aplicarii unor tehnici, metode si instrumente de masurare, elaborate în
conformitate cu obiectivele si tipul evaluarii, în functie de continutul si grupul de lucru vizat, în scopul
emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie în plan educational.
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.Acest tip de evaluare oferă elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
lor,fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
părinţi), reuşim să-I determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare,
tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelorşi confruntare cu
situaţii noi de învăţare care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor
enunţate. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări
scrise,etc.),concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă
ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A
CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
stresului.
procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117). În raport de funcţia îndeplinită – de diagnoză şi de prognoză –,
se afirmă şi sub denumirea prescurtată de strategie de evaluare predictivă.
În contextul procesului de învăţământ, abordat din perspectiva paradigmei curriculumului, strategia
de evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice activitate de instruire. Funcţia sa
generală, de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării unor obiective care
vizează cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei activităţi de instruire,
determinată temporal la nivel de lecţie, capitol, modul de studiu, semestru şcolar, an sau treaptă de
învăţământ etc. Avem în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de clasa de elevi,
exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi de competenţe dobândite în
timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi de vârsta şcolară şi
psihologică.
Analiza strategiei de evaluare iniţială poate fi realizată la nivel conceptual, normativ şi metodologic.
Cele trei perspective fixează dimensiunile generale ale acţiunii docimologice, angajată de strategia de
evaluare iniţială, integrată în cadrul oricărei activităţi de instruire, organizată, planificată şi realizată pe
termen scurt (lecţie etc.), mediu (capitol, modul de studiu, semestru şcolar) şi lung (an şcolar,
238
In concluzie, trebuie subliniata evolutia pe care o inregistreaza evaluarea initiala in contextul teoriei
si metodologiei curriculum -ului. Astfel,dezvoltarile mai recente ale teoriei privind evaluarile in
educatie,extind rolul evaluarilor initiale,independent de dimensiunea ei. Evaluarea initiala este
indisociabila constructiei unui demers didactic riguros si eficace. Functiile ei sunt asigurate pana la final
numai daca resursele sunt stabilite si folosite pentru a face posibila derularea activitatii in conditii de
eficienta
Bibliografie:
Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117
forum.portal.edu.ro
239
Scopul evaluării inițiale
prof. înv. primar, Mioara IRIMIA

prof. Raluca GABOR
Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci
În scopul cunoașterii nivelului de pregătire de la care se pleacă, a modului în care ne vom planifica
materia de predat și a tipului de strategie didactică pe care o vom aplica la o anumită clasă , aplicăm
inevitabil, la fiecare început de an și la fiecare disciplină, evaluarea inițială. Evaluarea iniţială este
indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătireanecesară creării premiselor favorabile studiului
noilor discipline de specialitate, la clasa a V-a, de exemplu. . Acest tip de evaluare oferă elevului şi
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire , caz în care se vor întocmi și parcurge diverse
programe remediale, individuale sau colective.
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informațiireferitoare la capacitatea
lor generală de învățare. Pentru completarea acestora însă, și, mai ales pentru cunoașterea faptului
dacăelevii stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesarealegerii conținutului programului care urmează,
este utilă evaluarea acestora prin examinări orale, dar mai cu seamă prin probe scrise. Teoretic, evaluarea
predictivă ar trebui să prefațeze realizarea fiecărui obiectiv.
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu se vor trece în catalog, elevii voravea
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare concluziile evaluării fiind
Trebuie avut în vedere faptul că o evaluare inițială va fi în mod necesar precedată de o perioadă de
reactualizare a cunoștințelor, mai ales după vacanța de vară, de aproximativ două săptămâni. Considerăm
aberante situațiile în care, din dorința de a sublinia un progres accentuat ( datorat profesorului nou, de
obicei), se aplică testul inițial fără parcurgerea perioadei de reactualizare, sau existente, dar realizate
necorespunzător, urmărindu-se obținerea unei situații cât mai slabe a clasei la o anumită disciplină,
pentru ca apoi, ,,progresul” să fie uimitor. Pentru a se evita asemenea situații, credem că rezultatele
acestor evaluări inițiale nici n-ar trebui cunoscute de către părinți, ele fiind necesare doar profesorului din
motivele mai sus arătate. Ele ar putea constitui un punct de plecare în discuțiile individuale din cadrul
Consilierii cu părinții, în stabilirea unui plan individual de recuperare în care evident, va fi implicat și
părintele respectiv, ca factor de sprijin. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A
ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
240
Prof. înv. preșcolar Albu Gabriela

Grăd. cu P.P.”Albinuța”, Făgăraș, Jud. Brașov
Grupa mijlocie
Probele de evaluare iniţială au fost aplicate pe parcursul primelor 2 săptămâni al anului şcolar, unui
număr de 31 copii şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii (experiențiale) de dezvoltare.
1.Domeniul limbă şi comunicare

Educarea limbajului
Obiective urmărite
- să pronunţe corect vocale şi grupe de consoane
- să audieze cu atenţie un fragment dintr-o poveste şi să o continue
- să recunoască o poveste după citirea unui fragment din aceasta
- să povestească un text cu ajutorul imaginilor , respectând ordinea cronologică a acţiunilor .
În urma evaluării am constatat un progres , atât în ceea ce priveşte volumul vocal cât şi
exprimarea. Copiii înţeleg şi utilizează corect structurile verbale. Majoritatea se exprimă corect , redau
conţinutul unor poveşti utilizând calităţile expresive ale limbajului oral şi corporal.
S-au remarcat şi copii care prezintă deficienţe de vorbire cu diferite grade de dificultate ( Rus
Raul , Mureşean Ştefan , Alexandru Ştefan , Molnar Emilian )
Măsuri recuperatorii
- muncă individuală
- jocuri şi exerciţii pentru corectarea vorbirii
- intervenţia logopedului
2. Domeniul ştiinţe
A. Activităţi matematice
Obiective urmărite
- să grupeze obiecte după un criteriu dat ( formă, mărime , culoare )
- să compare grupele de obiecte prin asociere globală ( multe , puţine )
- să numere şi să construiască grupe de obiecte în limitele 1 – 3
- să recunoască cifrele în limitele 1 – 3
La toţi copiii am constatat un progres în ceea ce priveşte cunoştinţele şi reprezentările
matematice . Toţi numără în limitele 1 – 3 , însă nu toţi raportează corect numărul la cantitate , iar unii nu
recunosc cifrele . Foarte puţini însă găsesc rezolvarea unei probleme sprijinindu-se pe datele exprimate
de o imagine.
Majoritatea recunosc şi descriu corect formele geometrice plane : cerc , pătrat, triunghi, şi
identifică corect poziţiile spaţiale ale obiectelor .
- formarea unor deprinderi de muncă individuală
- activităţi şi jocuri de recunoaştere a cifrelor
- diferite jocuri cu conţinut matematic
B. Cunoaşterea mediului
Obiective urmărite
- să enumere câteva fructe şi legume
- să identifice şi să denumească 2-3 animale domestice şi sălbatice
- să precizeze mediul în care trăiesc ( pădure, casă , …)
241
- să grupeze imagini în raport cu 2 – 3 noţiuni generale ( animale , fructe )
Copiii şi-au îmbogăţit cunoştinţele referitoare la mediul înconjurător . Descriu , enumeră,
clasifică elemente componente ale mediului ( plante, animale observate ) , însă nu toţi adresează întrebări
în legătură cu cele observate.
Copiii vor fi antrenaţi în activităţi şi jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător (
intuirea de către copii a unor caracteristici ale fenomenelor realităţii înconjurăţoare a cauzalităţii acestora
în vederea formării premiselor concepţiei ştiinţifice despre lume.
3 Domeniul om şi societate
A .Educaţie pentru societate
Obiective urmărite
- să cunoască numele şi prenumele lui şi al părinţilor
- să răspundă la formulele de salut folosite de adulţi
- să se comporte civilizat în societate
Majoritatea copiilor acceptă şi respectă regulile de convieţuire în grup , dar frecvenţa slabă ,
sporadică a unor copii a dus la incapacitatea lor de a se integra în colectiv , de a interacţiona cu colegii ,
de a manifesta spirit cooperant , altruist.
- activităţi de cunoaşterea propriei persoane şi a familiei
- socializarea cu adulţii , copii
- jocuri exerciţiu de folosirea formulelor de salut
B. Activitate practică
Obiective urmărite
- să cunoască unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice
- să verbalizeze acţiuni specifice întreprinse cu unelte de lucru , folosind un limbaj adecvat
Copiii cunosc materialele şi uneltele folosite în activităţile practice , dar coordonarea acţiunilor
ambelor mâini nu este perfecţionată , nu finalizează lucrările , nu verbalizează acţiunile specifice .
- antrenarea copiilor în activităţi de verbalizare a acţiunilor întreprinse
- stimularea şi încurajarea copiilor
4 Domeniul estetic creativ
A. Educaţie muzicală
Obiective urmărite
- să cânte în colectiv , în grupuri mici şi individual cântece pentru copii
- să recunoască unele sunete din natură şi mediu înconjurător
- să execute mişcările sugerate de textul jocurilor muzicale
Majoritatea copiilor interpretează corect cântecele , respectând tonul şi semnalul de început .
Aproape toţi diferenţiază timbrul sunetelor din mediul înconjurător , însă nu suficient pe cele muzicale şi
mai ales nu diferenţiază durate acestora . Toţi execută mişcările sugerate de textul cântecului sau jocurilor
muzicale interpretat , dovedind un simţ ritmic bine dezvoltat . Nu toţi cântă deodată la unison , nu
respectă ritmul.
- antrenarea copiilor în jocuri muzicale şi interpretarea cântecelor în colectiv şi în grupuri mici
B. Educaţie artistico – plastică
Obiective urmărite
- să compună în mod original şi personal spaţiul plastic
- să recunoască culorile : roşu , galben , albastru, verde , portocaliu , ….etc.
Sau realizat progrese în ceea ce priveşte mânuirea corectă a instrumentelor de lucru şi în
compunerea spaţiului plastic. De asemenea modelează forme de dimensiuni şi culori diferite utilizând
tehnici spontane. Am observat , totuşi , o rigiditate a mâinii , nu au formate deprinderile de a utiliza corect
pensula , nu respectă toate etapele de lucru la modelaj, iar foarte puţini reuşesc să descrie lucrările în mod
obiectiv. Nu recunosc culorile.
242
- muncă individuală
- activităţi şi jocuri de recunoaşterea culorilor
- diferite activităţi în care să folosim tehnici de lucru
5. Domeniul psiho - motric
Educaţi fizică
Obiective urmărite
- să cunoască şi să răspundă motric la o comandă dată
- să execute corect mişcările diferitelor segmente ale corpului
- să execute corect exerciţii de mers , alergare , săritură
Aproape toţi copiii execută corect deprinderile motrice învăţate şi reuşesc să le utilizeze corect
în diferite contexte , de asemenea execută mişcări care necesită orientare spaţială şi temporală. În general
copiii cunosc regulile de igienă a efortului fizic , însă nu le respectă ( nu aleargă cu gura închisă) ;
deprinderile motrice sunt în formare , iar unii copiii nu respectă regulile jocurilor în care sunt implicaţi .
- activităţi de respectare a regulilor de igienă , a regulilor jocurilor
- activităţi de dezvoltare a deprinderilor motrice , de a respecta comenzile
fizică şi intelectuală .
Rezultatele evaluării iniţiale ne-au asigurat datele necesare pentru stabilirea unor obiective
accesibile , pentru elaborarea unei planificări a activităţilor instructiv - educative care să ţină cont de
datele culese, utilizarea acestor mijloace , metode , tehnici de lucru care să formeze copiilor priceperile şi
deprinderilor de bază , necesare integrării active în activităţile educaţionale din învăţământul preşcolar.
243
AUTOR:profesor GAGU ANI

LICEUL TEORETIC PANAIT CERNA BRĂILA
DISCIPLINA:FIZICĂ - CLASA a IX-a
Evaluarea este procesul de colectare, prelucrare şi interpretare a datelor obţinute prin intermediul
instrumentelor de evaluare, în scopul emiterii unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor sau în scopul
adoptării unor decizii.
Evaluarea înseamnă
măsurare interpretare şi apreciere a adoptarea deciziei

↓ rezultatelor ↓
instrumente de măsurare ↓ judecată expertă
criterii
Funcţiile evaluării
Funcţii generale Funcţia diagnostică

Funcţia de prognoză
Funcţia de selecţie
Funcţia de certificare
Funcţii specifice la nivelul cursantului
la nivelul formatorului
Tipuri de evaluare
Criterii Evaluare Evaluare Evaluare

iniţială(predictivă) continuă(formativă) finală(sumativă)
♦ Când se ♦ în faza iniţială ♦ pe tot parcursul ♦ la finalul unei

realizează? desfăşurării programului sesiuni/modul;
de formare;
♦ cunoaşterea nivelului de ♦ acreditare/
♦ În ce scop? la care se porneşte ♦ ameliorare /îmbunătăţire decizie; ameliorare
a activităţii şi a rezultatelor a activităţii viitoare
; optimizarea pe parcurs a
programului de formare
♦ evaluator intern (aceeaşi ♦ evaluator intern
♦ Cine o persoană care a realizat ♦ evaluator intern sau extern
realizează? procesul - formatorul) (formatorul)
♦ la început (rar) ♦ la intervale mari

de timp
♦ Frecvenţa ♦ frecvent
colectării datelor ♦Rezultate predictive (se ♦ rezultate finale
apreciază nivelul de
♦ Ce rezultate achiziţii anterioare) ♦ rezultate parţiale
vizează? (anticipă/ oferă garanţii
pentru rezultatele finale)
244
Evaluarea initiala la disciplina Fizica are ca scop:
 identificarea nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de competenţe, în vederea asigurării
demersului educativ pentru etapa imediat următoare;
 crearea unei punţi de legătură între o stare precedentă şi una viitoare în vederea raportării
performanţelor elevilor în termen de progres;
 crearea premiselor pentru elaborarea planurilor individuale de învăţare în vederea aplicării
acestora pentru susţinerea învăţării viitoare.
Numele si prenumele elevului……………………

Clasa………………....…..
Data susţinerii testului............................
Test iniţial clasa a IX-a
Specializare matematică-informatică
Subiectul
I......................................................................................................................................................12 puncte
X
1. 2x+ 3 – 1= 20 x=? 2. 2,5h33min = ? min= ?
410 ∙98
𝟑. = 4. 2500 cm + 0,55km - 27,5dam= ?m
23 ∙32
𝐾𝑚 𝑚
5. 72 ℎ = ? 𝑠 6. 4 dm3 + 400 ml + 600 cm3 = ? m3
Subiectul
II....................................................................................................................................................28 puncte
Completaţi spaţiile goale din tabelul de mai jos:
Marime Timp Intensitatea Temperatura
fizică curentului
electric
Unitate de Kg 1N
măsură
Instrument voltmetru ruleta
de măsură
Subiectul III
..........................................................................................................................................................15
puncte
Graficul dat reprezintă procesul de încălzire a unui corp. Folosiţi-l şi daţi răspunsuri la urmatoarele
cerinţe:
t(0 C)
1. Care este temperatura corpului la momentul iniţial ? 80 B C
2. Cât timp a durat încălzirea corpului?
3. Ce temperatură are corpul după 10 minute? O
4. Ce temperatură are corpul după 20 minute? 10 30 t(min)
5. Apreciaţi pe grafic temperatura corpului dupa 5 minute de la începutul încălzirii.
Subiectul IV……… ………………………………………………………..........10 puncte
Greutatea unui corp este 15 daN. Calculaţi masa corpului.
Subiectul V...................................................................................................................................25 puncte

Un corp cu masa 1 kg se mişcă unifom pe un plan orizontal , fiind tras de o forţă F= 15N paralelă cu
planul.
Mişcarea se face cu frecare. Considerând g = 10 m/s2 se cere: a) reprezentaţi forţele ce actionează
asupra corpului;
b) calculaţi coeficientul de frecare la alunecare dintre corp şi plan.
245
Notă: se acorda 10 puncte din oficiu
246
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE ÎN STABILIREA
DEMERSULUI EDUCAȚIONAL
prof. înv. primar, Galan Lucia, clasa a II-a,

Liceul de Arte Oradea
prof. înv. primar, Lucescu Simona, clasa a II-a A,
Liceul Tehnologic ,,Vasile Coceaˮ, Moldovița, Suceava
În procesul de învățământ, evaluarea este văzută ca ,,un proces complex de comparare a
rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele
utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).ˮ Fiind un proces
didactic complex, evaluarea vizează toate componentele sistemului de învățământ (elevi, profesori, baza
tehnico- materială etc.) și întregul curriculum școlar (cunoștințe, priceperi, capacități, programe, metode
de predare- învățare, performanțe etc.).
Evaluarea este un proces multidimensional. În pedagogia de specialitate, după modul în care se
integrează în desfășurarea procesului didactic, se pot identifica trei tipuri de evaluare:
a) evalaurea inițială sau predictivă, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative,
pentru a stabili nivelul la care se situează elevii; ea constituie una dintre premisele conceperii programului
de instruire școlară;
b) evaluarea formativă, care însoțește întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice
în rândul elevilor din toată materia;
c) evaluarea sumativă, care se realizează, de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire.
Referindu-ne la evaluarea inițială, aceasta se efectuează la începutul unui program de instruire și
este indispensabilă pentru a stabili punctele forte și punctele slabe ale elevilor, în scopul optimizării
nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare
asimilării conțunutului etapei care urmează.
Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității didactice. Scopul acestei
strategii este de a identifica sensibilitatea și potențialul cognitiv al elevilor, știut fiind faptul că ,,ceea ce
influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare.ˮ (Ausubel). În
urma datelor obținute prin evaluările inițiale, profesorul își alege modul cel mai adecvat de predare a
noului conținut și își stabilește modalitățile de instruire diferențiată. Pentru ca ea să fie urmată de
rezultatele scontate, este nevoie să se țină seama de: tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a
conținutului învățarii; utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult
capacitățile intelectuale care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea
formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe). Itemii care alcătuiesc evaluarea inițială
trebuie stabiliți cu grijă, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și să
reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor pe care să se plieze învățarea următoare. Pentru a
crește gradul de încredere în forțele proprii, am evidențiat reușitele elevilor până în acel moment.
Evaluarea inițială este utilă pentru remedierea sau refacerea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui
scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale care vor fi implicate în susținerea
nou proces. Ea se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este
organizat noul program de instruire.
Evaluarea inițială nu are rolul de apreciere a rezultatelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea
acestora, fapt pentru care ea se raportează la bareme de evaluare/ apreciere. De aceea notele/ calificativele
obținute în urma acestui tip de evaluare nu se trec în catalog. Scopul evaluării inițiale este acela de a-i
determina pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, să trateze cu seriozitate
sarcinile de lucru, să-și verifice cunoștințele, să se confrunte cu situații noi de învățare, care trezesc
motivația cunoașterii și ambiția soluționării problemelor enunțate. Evaluarea inițială, urmată de o
evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se
perfecționează activitatea didactică.
247
Bibliografie:
Jinga, I., Negreț- Dobridor, I. - ,,Inspecția școlară și design-ul instrucționalˮ, Ed. Aramis, București,
2005
Radu, I. T. - ,,Evaluarea în procesul didacticˮ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
248
GALEA LAVINIA
GPP.NR.23/LICEUL ORTODOX/ORADEA
Domeniul Limba si Comunicare
NIVEL I
Evaluarea este parte integranta a procesului de invatamant alaturi de predare si invatare, pentru a
furniza educatorilor, copiilor si parintilor informatiile necesare desfasurarii optime a activitatilor din
gradinita. Scopul evaluarii copilului este de ,,a acorda sprijin si ajutor acestuia in tendinta lui de a afla
noul, de a se orienta in lumea inconjuratoare a lucrurilor, a naturii, de a-si explica unele lucruri despre
propria persoana”. (Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor intre 3-6/7 ani, 2008).
Formele sau tipurile de evaluare utilizate sunt initiala, continua (formativa) si finala (sumativa).
Boca (2009) mentioneaza ca este necesara combinarea celor trei forme ale evaluarii pentru a facilita
cunoasterea individualitatii copiilor de 3-6/7 ani. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare reprezinta o
contributie specifica in cunoasterea nivelului de pregatire a copiilor si ofera premisele necesare pentru
reglarea continua a procesului instructiv-educativ din gradinita. Analiza operatiilor, functiilor si formelor
de evaluare este utila pentru a distinge termenii cu care se opereaza, precum si pentru a intelege
elementele specifice ale aplicarii acestora in invatamantul prescolar.
Evaluarea initiala vizeaza identificarea achizitiilor initiale ale copiilor in termeni de cunostinte,
abilitati, pentru asigurarea premiselor atingerii obiectivelor in etapa imediat urmatoare. Are loc la
inceputul unui program de instruire (ciclu de invatamant, an scolar, semestru). Indeplineste functia
diagnostica si prognostica. Se poate realiza prin probe orale, practice, scrise. Este importanta deoarece
ofera cadrului didactic si copilului posibilitatea de a avea o reprezentare cat mai exacta a situatiei
existente (potentialul de invatare al copiilor, lacunele ce trebuie completate si remediate) si ajuta la
planificarea demersului pedagogic imediat urmator si, eventual, a unor programe de recuperare. La
inceputul anului scolar se planifica o perioada de doua saptamani pentru a realiza evaluarea initiala a
copiilor din grupa, in scopul cunoasterii acestora, pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de
dezvoltare, gradul in care stapanesc anumite cunostinte, abilitati sau competente necesare invatarii.
In continuare am ales domeniul de activitate: DLC- Educarea limbajului, spre exemplificare:
Temă / Mijloc Scop Obiective operaționale Itemi de evaluare
de realizare Punctaj
1.Spune ce Exersarea -să redea conţinutul tabloului sub *recunoaste 5 – 6 p
vezi in deprinderii de forma unei povestiri, pe baza povestea -1p A
imagini exprimare orală sintezei finale realizată de către *recunoaște 3 – 4 p
(povestire corectă din punct educatoare şi urmând modelul dat personajul, făcând D
dupa imagini) de vedere de aceasta ; apel la imaginile 1 – 3 p
grammatical, - să deducă denumirea tabloului prezentate de către NS
dezvoltarea lecturat, cu ajutorul educatoarei educatoare – 2p
creativității și a -să recunoască personajul și să *formulează
expresivității spună din ce poveste face parte propoziții utilizând
limbajului oral termenii noi – 3p
2.Povestim si -să recunoasca personajul din *recunoaste

iar povestim prima coloan personajul din
(secvente din Exersarea - sa precizeze din ce poveste face prima coloana 2p
povesti) deprinderii de parte acel personaj *precizeaza din ce 5 – 6 p
exprimare orală -sa asocieze corect fiecare personaj poveste face parte A
corectă din punct cu o imagine din a doua coloana acel personaj- 2p 3 – 4 p
249
de vedere *asociaza D
gramatical; corect fiecare 1 – 3 p
dezvoltarea personaj cu o NS
creativităţii şi a imagine din a doua
expresivităţii coloana – 2p
limbajului oral .
Domeniul Limbă și Comunicare – Educarea limbajului

Referitor la educarea limbajului, copiii au realizat progrese în ceea ce privește atât volumul
vocabularului, cât și exprimarea. Sunt și unii copii care prezintă o exprimare ușor deformată din punct de
vedere fonetic și grammatical, prezintă deficiențe de pronunție și exprimare; aceste excepții deja au apelat
la ajutor din partea specialiștilor – logoped. De asemenea, redau continutul tabloului sub forma unei
povestiri
Măsuri ameliorative:
Copiii care se exprimă mai greu în propoziții vor fi antrenați și activați într-un program de
recuperare și exersare a comunicării orale în activitățile alese, de repovestire după imagini, pentru
reactualizarea conținuturilor poveștilor cunoscute și pentru antrenarea tuturor copiilor în repovestiri.
Ceilalți copii vor fi antrenați în activități pentru dezvoltarea limbajului oral și a comunicării orale, fiind
solicitați în rezolvarea unor sarcini mai complicate, cu grad de dificultate mai ridicat.
250
Prof. GĂMAN IONEL

Liceul Tehnologic ”Constantin Lucaci” Bocşa
Discipline tehnice cl. a XI-a şi a XII-a
eventualelor lacune ce trebuie completate şi a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire. Ea nu
îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor şi astfel se recomandă
Scopul evaluării iniţiale este cu atât mai bine atins, cu cât reuşim să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse, să le fie trezită motivaţia cunoaşterii şi dorinţa soluţionării corecte a problemelor
enunţate. Înţelegând-o ca un exerciţiu util activităţii de învăţare şi nu ca o evaluare propriu-zisă care
implică emoţii, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber şi în
mod expres asupra rezolvării itemilor propuşi şi astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii au
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învăţări.
Alături de predare şi învăţare, evaluarea reprezintă o funcţie esenţială şi o componentă a procesului
de învăţământ. Cele trei forme de evaluare (iniţială, formativă şi sumativă) sunt în relaţie de
complementaritate, determinată de funcţiile lor în demersul evaluativ.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale, Ausubel preciza ”ceea ce influenţează cel mai mult
învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l
în consecinţă”. Ea oferă profesorului şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situaţiei existente şi de a formula cerinţele următoare. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică
demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea
iniţială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se ţină seama de următoarele:
- tratarea diferenţiată a elevilor;
- selecţia riguroasă a conţinutului învăţării;
- utilizarea acelor metode şi procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacităţile
intelectuale, care asigură învăţarea activă şi formativă;
- îmbinarea eficientă şi alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală şi pe grupe).
desfăşurată nu numai la începutul anului şcolar, ci şi la mijlocul sau sfârşitul lui, atât înaintea unor teme,
cât şi în orice moment al ei. Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoştinţelor
elevilor deoarece îşi propune, de cele mai multe ori, şi evidenţierea unor priceperi şi aptitudini. Evaluarea
iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program
de recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării
următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui nou
proces.
Pentru a creşte impactul pozitiv al evaluării iniţiale, am evidenţiat reuşitele elevilor până în acel
moment. Aceste reacţii au contribuit la creşterea încrederii în forţele proprii şi au catalizat energii noi în
direcţia realizării planului individualizat de învăţare. Atenţia va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care
într-o singură sesiune. Am urmărit căile de mers împreună înainte, prin împărtăşirea ideilor şi explorarea
soluţiilor posibile şi nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenţie itemii
care au alcătuit evaluarea iniţială, ţinând seama de prevederile curriculumului pentru învăţământul
profesional şi tehnic şi pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe
Evaluarea în general, deci şi cea iniţială, are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât şi la resursele umane implicate. Importanţa ei este cu atât
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ”este mai uşor să previi decât să vindeci”. Astfel şi în cadrul
procesului de evaluare prevenirea şi controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reuşită a
251
elevilor pot contribui la intervenţii şi decizii pertinente şi prompte din partea cadrului didactic. O
evaluare iniţială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului,
cu ajutorul căruia se perfecţionează activitatea pusă în beneficiul şcolarului. În învăţământul profesional
şi tehnic, cele mai bune metode de evaluare iniţială sunt testele şi chestionarele, dar şi referatele şi
proiectele atât scrise cât şi cele practice.
Procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când, atât dascălul cât şi
elevii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru, fiecare
îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt.
Avantajele evaluării iniţiale:
-oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula
cerinţele următoare;
-pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
Dezavantajele evaluării iniţiale:
-nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
-nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
1). Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
2). Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar
şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire
3). Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere.
4). Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori,
enunţate.
5). Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.),
6). A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
252
ÎNV. GĂMAN MIHAELA – ANCA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.5, SĂCELE
JUDEȚUL BRAȘOV
Noile schimbări care au avut loc în societate au determinat schimbări importante şi în procesul de
învăţământ.
Cerinţa obiectivă privind creşterea eficienţei activităţii de instrucţie şi educaţie, sub impulsul
exigenţelor societăţii contemporane, a generat preocupări ample, promovate insistent în teoria
pedagogică şi de practică şcolară, pentru a conferi procesului de învăţământ un caracter cât mai raţional
şi riguros. Ele privesc multiple planuri ale actului didactic: determinarea precisă a obiectivelor instruirii,
organizarea conţinuturilor în concordanţă cu principalele caracteristici şi tendinţe ale ştiinţei şi tehnicii şi
cu logica didactică, stabilirea strategiilor de instruire-învăţare în raport cu obiectivele vizate şi
conţinuturile definite, perfecţionarea acţiunilor de evaluare a rezultatelor şi a proceselor desfăşurate.
Progresele înregistrate sunt în legătură, mai ales, cu perfecţionarea formelor, mijloacelor şi
tehnicilor de măsurare a rezultatelor şcolare, promovarea unor modalităţi care permit emiterea unor
judecăţi de valoare cu un grad mai mare de obiectivitate asupra randamentului şcolar, creşterea efectelor
stimulative ale evaluării asupra învăţării, ameliorarea activităţii.
Evaluarea este un act absolut necesar în procesul conducerii unei activităţi şi în luarea deciziilor, ea
furnizând informaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii didactice, prin adoptarea măsurilor
corespunzătoare situaţiilor de instruire. Ea este prezentă în orice activitate pedagogică şi se află în relaţie
de interdeterminare, de interacţiune funcţională cu predarea şi învăţarea, făcându-le mai eficiente.
Evaluarea are trei momente esenţiale: evaluarea premiselor, a proceselor şi a rezultatelor. Evaluarea
premiselor urmăreşte să ne conştientizeze punctul de pornire, numai în raport cu el are sens să se înceapă
o reformă.
enunțate.Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, este nevoie să se țină seama de
următoarele:
- Tratarea diferențiată a elevilor;
- Selecția riguroasă a conținutului învățării;
- Utilizarea unor metode și procedee didactice care să antreneze cel maimult capacitățile
- Îmbinarea eficientă și alternarea formelor de evaluare la clasă(frontală, individuală și pe grupe);
desfășurată nu numai la începutul anului, ci și la mijlocul sau sfârșitul lui, atât înaintea unor teme, cât și
în orice moment al ei.Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt,
pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi
implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza într-un fel fondul de cunoștințe și abilități
253
Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de
nivelul de pregătire al elevilor pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dovedi
nivelul de pregătire. Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
îl constituie posibilitatea dialogului învățător-elev, care presupune o discuție liberă. În cazul unor erori,
elevul se poate corecta imediat sau în cazul unei neclarități învățătorul poate cere elevului informații
unui conținut etc. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta ajutându-mă să fac o diagnoză
a înţelegerii lecţiei precedente, să recapitulez cunoştinţele anterior predate şi este.Evaluarea orală are loc
printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum descrierea unei
imagini, descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe cât posibil când îmi permite tema
lecţiei să folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj care să le fie pe viitor de folos.
Metoda de evaluare scrisă este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă
cea mai tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Folosesc testul la sfârşitul
fiecărei unităţi, iar itemii sunt de cele mai multe ori diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât şi
subiectivi Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe
care elevii nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un avantaj
mare pentru mine.
BIBLIOGRAFIE:
254
Prof. Ganea Simona Natalia

Scoala Gimnaziala „Toma Tampeanu”
Galbenu, jud. Braila
Matematica, clasa a VIII-a
proces.
255
BIBLIOGRAFIE:
256
Evaluarea iniţială a limbajului şi comunicării
Metode și Fișe/Probe de evaluare
Prof.T.T.L. Beatrice Gardin

Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă Brașov
Învățământul primar
Evaluarea initială este importantă şi esenţială pentru alcătuirea programului individualizat de

intervenţie, fiind punctul de plecare în corectarea limbajului, ea va urmări: mediul din care provine elevul
, preocupările familei, dacă nivelul de dezvoltare al limbajului corespunde vârstei cronologice, dacă există
un retard verbal,( pe ce fond a apărut -mintal, senzorial, educativ, etc.), dacă există tulburări de limbaj ;
Aceasta se bazează pe următoarele metode :
1. Anamneza cu ajutorul căreia: culegem informaţii asupra apariţiei , evoluţiei vorbirii în
copilăria timpurie și depistăm
factorii care au favorizat apariţia unor dereglări psihice, precum şi condiţiile evoluţiei acestora;
2. Metodele observaţiei şi convorbirii : în cadrul cărora vom respecta câteva situații menite
să faciliteze surprinderea
aspectelor expresive (productive), cât şi a celor receptive (de înţelegere) a limbajului, după cum
urmează:
- observarea subiectului în diferite ipostaze ( activităţi libere, dirijate, organizate , în comunicarea
cu o persoană sau un grup);
- notarea pe o ,,Foaie de observaţie” a achiziţiilor semnificative, dificultăţile întâmpinate ,
comprehensiunea şi coplexitatea mesajului verbal;
- observarea eventualelor disfuncţionalităţi somatice (aparatul fonoarticulator, kinestezia mâinii,
psihomotricitatea fină şi grosieră)
- testarea nivelului dezvoltării limbajului în raport cu vârsta cronologică;
Pe parcursul desfăşurării celor două metode , vom încerca să stimulăm cât mai mult activitatea
verbală a copilului, folosind jocul care va urmări verbalizarea acţiunilor, adresarea de întrebări, solicitarea
de răspunsuri, explicarea de imagini, povestiri. Se doreşte cooperarea copilului.
Evaluarea nu se rezumă la doar la identificarea precisă a deficiențelor de limbaj, afirmă C.B.
Buică,ci ia în considerare și alte paliere ale dezvoltării precum psihomotricitatea, inteligența, afectivitatea,
motivația, comportamentul.
Datele culese vor fi notate într-o fișă de “Evaluare logopedică”. (vezi anexa)
De asemenea în cadrul evaluării iniţiale se foloseşte ,,Proba pentru cunoaşterea vârstei psihologice
a limbajului” (Alice Descoudres).
O dată adunate datele se completează catalogul elevilor logopaţi împreună cu diagnosticul sub
forma unei ,,FIȘE DEPISTĂRI “:
Centrul Scolar pentru Educaţie Incluzivă

Braşov
FISA PENTRU DEPISTAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ
Clasa … , an școlar …..
Deficienţe constatate
r. Numele şi
Limbaj Limba Obs.
prenumele .I. Citit
oral j scris
rt
.
Prof. TTL Beatrice Simona Gardin
257
Pe baza evaluării iniţiale se stabileşte programul de lucru al logopatului.
Concluzionând, evaluarea limbajului şi a comunicării vizează toate laturile funcţionale şi de
structură a conduitelor verbale , a nivelului dezvoltării limbajului şi a locului ocupat de acesta în cadrul
sistemului psihic uman, a contribuţiei pe care o are în elaborarea comportamentelor adaptative şi a
caracteristicilor de personalitate.
Bibliografie :
Buică, B.C.( 2004), Bazele defectologiei,ediția XXI,București, Editura Aramis,pag.278-281.
Gherguț, A.(2006),Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Iași, Editura Polirom, pag.110-
128.
Gherguț, A.(2005), Siteze de psihopedagogie specială,Iași, Editura Polirom, pag. 81-89.
Verzea E.,( 2009), Tratat de logopedice, volumul II, Bucureşti, Editura SemnE, pag.38-48.
București, 1981.
Radu, I. T.,Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
http://www.asociatia-profesorilor.ro/studiu-evaluarea-initiala-necesitatea-si-importanta-ei-in-
activitatea-didactica.html
http://www.scritub.com/profesor-scoala/STRATEGII-DE-REALIZARE-A-EVALU53134.php
Anexă
EVALUARE LOGOPEDICĂ
Prof. T.T.L. …………………………….

I.Date personale : Numele și prenumele ………………………………
Vârsta …… Clasa………Limba maternă……………………Intelectul ( QI)…………Vârsta
mintală……………
Antecedente personale
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
II. Evaluare logopedică : Evaluare
iniţială
1. Motricitate - Motricitate generală
(mobilitatea capului şi a gâtului, mobilitatea membrelor superioare şi inferioare)
‫٭‬se observă prin exerciţii de mişcarea capului în diferite direcţii realizate la
solicitarea logopedului
Motricitate fină (mobilitatea degetelor)
‫٭‬se realizeză cu ajutorul jocurilor : plastilină, Înşiră-te mărgăritar, jocul cu
mingea ;
2. Structuri perceptiv-motrice
Schemă corporală ( se solicită logopatului să indice care sunt părţile corpului )
Lateralitate ( să indice stânga-dreapta arătând membrele lui )
Orientare temporală ( întrebări legate de zi, lună, an, anotimp; jetoane cu imag.
ordonate cronologic)
Orientare spaţială (cu ajutorul jetoanelor se solicită elevului să arate: sus-jos, în
faţă - în spate; lângă)
Forme (cu ajutorul jocului forme geometrice, să indice: cerc, pătrat, dreptunghi,
triunghi)
Dimensiuni (se solicită să indice obiectele mari – mici, gros-îngust, lung-scurt)
Culori ( se solicită recunoaşterea culorilor colorate,diferite jucării colorate,
jetoane)
258
3. Aparatul fono-articulator (malformaţii ale limbii, buzelor, dinţilor, maxilarelor; tipul de
respiraţie; dificultăţi în mişcările articulatorii )
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………
‫٭‬cu o spatulă logopedul va cere logopatului să deschidă gura şi va observa apartul fono-articulator;
în va solicită să execute câteva exerciţii de respiraţie (să- I sufle în mână, să sufle bucţele de hârtie, să
umfle un balon, să facă baloane de săpun, să cânte la fluier);
4. Aparatul auditiv Evaluare
iniţială
Particularităţi anatomo-funcţionale
(pierderi de auz) – se verifică grosier auzul plesnind din degete în dreptul
urchii drepte, apoi cea stângă, fără ca logopatul să vadă mâna )
Capacitate de diferenţiere auditivă (şoapte, structuri ritmice, zgomote)
Capacitate de diferenţiere fonematică (sunete verbale )- jetoane cu imagini în
care se urmăreşte pronuţarea sunetelor, notându-se sunetele pronunţate defectuos.
5. Limbajul oral
Înţelege mesajul verbal : se dau comenzi ,,ridică-te” , ,,aşează-te “, ,,dă-mi
ursuleţul “, etc.
Pronunţie : substituiri, distorsiuni ( se notează sunetele care sunt înlocuite cu
altele: r-l, c-g , p-t , etc) – jocuri cu imagini, planşe ;
Sunete izolate/ Grupuri de sunete , omisiuni( jocuri cu imagini, planşe)
Sunete în cuvinte : omisiuni /substituiri /distorsiuni (jocuri cu imagini, planşe)
Cuvinte (denumiri, acţiuni, însuşiri, cuvinte de relaţie)- jetoane cu haine,
jucării, familia;
Propoziţii (simple, dezvoltate) – se pun întrebări cu scopul de a primi
răspunsuri în propoziţii;
Structură gramaticală – emiterea de propoziţii oferă infomaţiile despre
structura gamaticală ;
Vocabular (activ, pasiv) – are loc o conversaţie cu logopatul pe o temă aleasă
: “toamna”, “familia mea”, “ camera mea”, etc.
6.Componenta afectivă şi expresivitatea vorbirii
Ritmul vorbirii (sacadat, lent, normal)- reiese în urma evaluărilor realizate mai
sus ;
Tonalitatea vocii (înaltă, joasă, medie, nazalizată) - reiese în urma evaluărilor
realizate mai sus ;
7. Limbajul scris
Citirea –( citire pe text )
Raport literă-sunet
Citire (pe silabe, pe cuvinte, propoziţii), text ;
Ritmul citirii (sacadat, lent, normal)
8. Scrierea ( fişele exerciţii din anexă)
Copiere
Dictare
Aspectul grafic
Scrierea cifrelor
7.Diagnostic:…………………………………………………………………………………………
……………………………………………......................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
............................
8.Recomandări:………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..............................
..........................................................................................................................................................................
.................................................
259
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE .METODE ȘI TEHNICI
ÎNVĂȚĂTOARE GARGHE DANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ AGĂȘ-BACĂU
CLASA PREGĂTITOARE
AN ȘCOLAR 2017-2018
Evaluarea inițiala este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
premisellor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.Acest tip de evaluare ofera elevului și
învățătorului o reprezentare a potențialului de învățare ,dar și eventualele lacune ce trebuie completate,ori
a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
Evaluarea inițială nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nci ierarhizarea
lor,fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de corectare.Șansa atingerii scopului evaluării
inițiale este cu atât mai mare cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă
importanța evaluării școlare,tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse,prilej de verificare a
cunoștințelor și confruntare cu situații noi de învățare,care trezesc motivația cunoașterii și ambiția
soluționării corecte a problemelor enunțate.Fiind anunțați că notele de la evaluarea inițială nu vor fi
trecute în catalog,elevii au șansa de a se concentra asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a
considera ,efectiv,că este o evaluare propriu-zisă,ci un exercițiu util activității de invățare. . Datele
obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate in elaborarea noului program din perspectiva adecvarii
acestuia la posibilitatile reale ele elevilor
Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale, probe scrise sau practice. Indeplineste
functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapa-nesc cunostintele si abilitatile necesare parcurgerii
noului program), precum si o functie predictiva, oferind informatii cu privire la conditiile in care elevii
vor putea rezolva sarcinile de invatare ale noului program.
Rezulta ca datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se
actioneze in planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice:
• proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun
• conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire;
• aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru intreaga clasa, cand se constata
ramaneri in urma la invatatura care ar putea impiedica desfasurarea eficienta a activitatii;
• adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi.
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui ciclu de invatamant, la inceputul unui an

scolar, dar si in conditiile in care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui
potential nu-l cunoaste.
Metodele utilizate in activitatea de evaluare sunt diverse, in ultima perioada facandu-se distinctie
intre metodele traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate in timp si sunt utilizate
cel mai frecvent si metodele complementare care s-au impus in practica scolara mai ales in ultimii ani.
In categoria metodele traditionale sunt incluse: probele orale; probele scrise; probele practice.
Metodele complementare de evaluare se inscriu in categoria acelor strategii de evaluare care

urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu numai ca au asimilat un ansamblu de
cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. Au un
potential formativ ridicat si permit o mai buna individualizare a actului educational.In categoria
metodelor complementare de evaluare sunt incluse observarea sistematica a activitatii si
comportamentului elevilor; investigatia; proiectul; portofoliul; autoevaluarea.
260
• Observarea sistematica a activitatii si comportamentului ele-vilor. In activitatea pe care o
desfasoara zilnic la clasa, profesorul obtine prin intermediul acestei metode informatii relevante asupra
performantelor elevilor din perspectiva 1) capacitatii lor de actiune si reactionare, 2) a competentelor si
abilitatilor de care dispun. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte
importante pentru aprecierea randamentului scolar, conduita morala, 3) trasaturi de personalitate si
implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic.
• Investigatia. Este o metoda complementară de evaluare prin care se obțin informatii cu privire la
capacitatea elevului de a aplica in mod original, creativ, in situații noi si variate, cunoștințele asimilate. Se
poate realiza pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs, individual sau pe echipe.
• Proiectul. Este o metodă complexă de evaluare, mult mai amplă decât investigatia, recomandată
mai ales in cadrul evaluării sumative; se poate realiza individual sau in grup. Implică abordarea completă
a unei teme, la nivelul particularitatilor de varstă. De obicei cuprinde o parte teoretică si o parte practică,
experimentală. In cazul in care, datorită specificului disciplinei, partea experimentală este redusă sau nu
se poate realiza, îmbraca forma referatului.
• Portofoliul este o metodă si un instrument de evaluare complex, integrator, flexibil prin care
învățătorul urmărește progresul realizat de elev la o disciplina in plan cognitiv, atitudinal, comportamental
de-a lungul unui semestru sau an școlar.
• Autoevaluarea este o metodă prin care se urmărește construirea imaginii de sine a elevului, care
astfel nu se mai reduce la judecățile de evaluare emise de către profesor. Retinem ca metodele
complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale, reprezentand optiuni
metodologice si instrumentale care imbogatesc practica evaluarii. Valentele formative pe care le detin le
reco-manda in mod sustinut, ele contribuind eficient la realizarea invatarii euristice.
Ele au meritul de a-i oferi învățătorului informatii asupra nivelului de pregatire a elevilor ce nu pot
fi obtinute prin metodele traditionale si pe baza acestora se pot formula aprecieri cu grad ridicat de
obiectivitate asupra performantelor si progreselor inregistrate de acestia. Prin intermediul lor se evalueaza
precumpanitor ce stie sa faca elevul, cum poate valorifica, aplica in contexte si situatii noi cunostintele
asimilate, abilitatile, capacitatile de care dispune.
Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-invatare, favorizeaza

individualizarea sarcinilor de lucru, valorifica si stimuleaza intregul potentialcreativ al elevilor si creeaza
cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora.
261
Evaluarea-parte a activităţii didactice
prof. Gartan Maria Daniela, Sc. ,,Iordache Pacescu” Petresti

Limba si literatura romana
Procesul de învăţământ, este abordat ca o relaţie între predare-învăţare-evaluare, astfel evaluarea
apare ca punct final într-o succesiune de evenimente ce urmăresc crearea unui comportament dezirabil la
elevi în situaţii diverse. Evaluarea în contextul şcolar este o ,,activitate prin care sunt colectate, asamblate
şi interpretate informaţiile despre starea, funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare a unui sistem, activitate a
cărei specificitate este conferită de unele caracteristici”. (Lisievici, P., 2002)
Prin evaluare, în învăţământ se înţelege actul didactic complex, integrat acestui proces, care asigură
evidenţierea cantitativă a cunoştinţelor şi valoarea, nivelul performanţelor şi eficienţa acestora la un
moment dat-în mod curent, periodic şi în final-oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-
învăţare. Pentru cadrele didactice evaluarea nu se rezumă doar la acordarea de calificative, ci presupune
două operaţii distincte, care alcătuiesc un tot unitar: măsurarea performanţelor şi aprecierea acestora.
Pentru învăţământul primar, sistemul de referinţă este reprezentat de descriptori de performanţă, iar
judecăţile de valoare sunt concretizate în cele patru calificative: insuficient, suficient, bine, foarte bine.
Descriptorii de performanţă permit realizarea unei evaluări mult mai obiective, dar mai cu seamă
furnizează elevilor şi părinţilor informaţii relevante despre nivelul de pregătire atins.
În contextual educaţional există mai multe tipuri de evaluare, cele consacrate fiind: evaluarea
iniţială, predictivă prin care se stabileşte nivelul de pregătire al subiecţilor; evaluarea continuă sau
formativă prin care se înlătură sau se ameliorează neajunsurile, lacunele semnalate anterior cu ajutorul
verificărilor sistematice pe parcursul programului, după secvenţe relativ mici şi evaluarea cumulativă sau
sumativă ce are în principal funcţia de constatare, fără să aducă o îmbunătăţire a activităţii de învăţare,
fiind specifică învăţământului tradiţional.
Metodele de evaluare sunt acele căi pe care evaluatorul le urmează pentru a stabili gradul de
atingere a obiectivelor. Literatura de specialitate împarte metodele în două mari categorii (Cucoş, C.,
2002; Stoica, A., 2001):
a. metode tradiţionale: probe orale, probe scrise, probe practice;
b. metode alternative complementare: observarea sistematică a activităţii şi
comportamentului
elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Elaborarea unei probe de evaluare iniţială trebuie să respecte regulile generale de aplicare a
acestora: determinarea tipului probei de evaluare; proiectarea matricei de specificări; definirea
obiectivelor de evaluare; construirea itemilor; elaborarea descriptorilor de performanţă.
Itemii reprezintă elementele componente ale unui instrument de evaluare şi pot fi: simple
întrebări, un enunţ cu sau fără elemente grafice urmat de o întrebare, exerciţii şi probleme, întrebări
structurate, eseuri. Itemii se împart în următoarele categorii şi subcategorii:
- itemi obiectivi: itemi cu alegere duală, itemi de tip pereche, itemi cu alegere multiplă;
- itemi semiobiectivi: itemi cu răspuns scurt, itemi de completare, întrebări structurate;
- itemi cu răspunsuri deschise: rezolvarea de probleme (situaţii problemă), itemi de tip eseu (eseu
structurat/semistructurat, eseu liber/nestructurat).
Exemplificare-probă de evaluare iniţială:
Clasa: a IV-a
Tipul evaluării: Evaluare iniţială/predictivă
Numele elevului: ........................................
I1. Alcătuiţi câte o propoziţie în care:
a). să daţi o informaţie despre oraşul în care
locuiţi;...................................................................................
b). să informaţi colegii cu privire la desfăşurarea unui spectacol în
şcoală;................................................
c). să vă manifestaţi entuziasmul privind participarea la un concurs
judeţean............................................
262
I2. Grupaţi cuvintele: măr, frumoasă, trei, merge, el, soare, voi, învăţ, harnic, linguşitor, o mie, voi
veni, treisprezece, tristeţe, au construit, prinţ, inteligentă, stup, noi, scriem în următoarele părţi de vorbire:
substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb.
I3. Încercuiţi greşelile, apoi transcrieţi corect textul: lizuca v-a înopta în livadă.
I4. Se dau cuvintele: moşneagului, fata, frumoasă, era, şi, pricepută. Ordonaţi cuvintele date, astfel:
subiect/substantiv; parte secundară de propoziţie (PS)/substantiv; predicat/verb; PS/adjectiv; şi
PS/adjectiv.
I5. Indicaţi ordinea corectă de folosire a semnelor de punctuaţie: Clătinând capul * păstorul cel
tânăr spuse* *Vai* Nimeni nu-mi poate veni în ajutor* Tare tânjesc s-o iau de nevastă pe fata
împăratului*
a. virgulă, punct, linie de dialog, semnul exclamării, semnul întrebării, două puncte;
b. virgulă, două puncte, linie de dialog, semnul exclamării, semnul întrebării, punct;
c. linie de dialog, punct, două puncte, semnul exclamării, virgulă, semnul întrebării.
I6. Recitiţi textul de mai sus şi completaţi spaţiile punctate cu informaţiile lipsă:
Dorinţa................era aceea de a se...........................şi de a fi......................................... .
Obiective:
O1: să alcătuiască enunţuri care să respecte diferite cerinţe;
O2: să diferenţieze părţile de vorbire învăţate;
O3: să identifice greşelile din enunţul dat;
O4: să creeze un enunţ, respectând ordinea cerută;
O5: să stabilească ordinea corectă a folosirii semnelor de punctuaţie;
O6: să deducă din text informaţiile lipsă.
Itemi Foarte bine Bine Suficient
I1 alcătuieşte corect 3 enunţuri alcătuieşte corect 2 enunţuri alcătuieşte corect 1 enunţ
grupează corect 16-20 cuvinte în grupează corect 7-16 cuvinte grupează corect cel puţin 3-6
I2 funcţie de criteriile cerute în funcţie de criteriile cerute cuvinte în funcţie de criteriile
cerute.
recunoaşte greşelile de ortografie recunoaşte 2 greşeli de recunoaşte 1 greşeală de
I3 şi transcrie corect enunţul. ortografie şi transcrie ortografie şi transcrie
enunţul. enunţul.
ordonează corect cuvintele,
I4 gramatical şi logic, respectând ordonează corect cuvintele, ordonează logic cuvintele,
ordinea cerută. respectând ordinea cerută. nerespectând ordinea cerută.
ordonează corect semnele de ordonează corect 4 semne de ordonează corect 2 semne de
I5 punctuaţie şi aleg varianta corectă punctuaţie şi nu aleg varianta punctuaţie şi nu aleg varianta
corectă corectă.
completează corect informaţiile completează 2 informaţii completează o singură
I6 lipsă din enunţul dat. lipsă din enunţul dat. informaţie lipsă din enunţ.
263
NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN
Prof. înv.primar GAȘPAR-CHIODAN ADINA MONICA

Învățământ primar, clasa pregătitoare
LICEUL TEHNOLOGIC BERZOVIA
Evaluarea initială se realizează la începutul anului școlar, iar în funcție de rezultate, învățătorii îsi
proiectează activitățile didactice; acolo unde este cazul, se vor realiza programe de învațare remedială si
de educație diferențiată. Rezultatele obținute la evaluarea inițială nu se trec în catalog, ci vor fi folosite ca
reper pentru măsurarea progresului elevilor.
Această evaluare oferă elevului și învățătorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte care necesită o sau îmbunătățire.
Scopul acesteia este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și
să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor
propuse și dorința soluționării corecte a problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității
de învățare, elevii se pot concentra liber asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot
reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară pentru a putea asimila o nouă unitate didacticã sau
vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adreseazã cu precădere
învățătoarei de la clasa pregătitoare, care are posibilitatea să constate situatia de plecare, pe baza căreia se
vor putea „clădi” viitoarele notiuni-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitătii operațiilor gândirii,
abilitătilor, intereselor etc.
Evaluarea predictivă poate fi desfășurată nu numai la începutul anului școlar, ci și la mijlocul sau
sfârșitul lui, atât înaintea unor teme, cât și în orice moment al ei. Evaluarea inițială este utilă pentru
refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de
refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a
Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de
nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ”este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor .
264
A învăţa nu doar pentru notă , ci din dorinţa de a ști și a cunoaște, este un real progres în
dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului.
265
P.I.P. Gavrilă Alexandrina Liliana

Liceul Tehnologic Izvoarele, Limba și literatura română, Clasa a IV-a
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare). Ea nu își propune
aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la
bareme de evaluare (apreciere).
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației
urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de următoarele:
- utilizarea metodelor și procedeelor didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
pe grupe).
proces.
266
Printre metodele tradiționale de evaluare folosite la disciplina limba și literatura română se
numără probele orale și probele scrise. Elaborarea unei probe presupune stabilirea obiectivelor evaluării, a
conținutului verificat, construirea itemilor/ cerințelor, stabilirea unei grile de corectare, construirea unui
barem de notare. Apoi, va fi ales un moment favorabil în care se va realiza evaluarea, prin anunțarea
elevilor și aplicarea probei .
Probele orale sunt des folosite în cadrul orelor de limba și literatura română, prin intermediul lor
constatându-se nivelul la care se află cunoștințele acumulate de elevi la un moment dat, dar, mai ales,
verificându-se capacitatea de comunicare orală a elevilor, modul lor de exprimare, logica expunerii (de
exemplu, atunci când elevii au de povestit oral un text, respectând succesiunea logică a întâmplărilor).
Verificările orale trebuie pregătite printr-o discuție introductivă, prin care să se stabilească un climat de
colaborare , de stimulare a elevilor pentru activitatea care va urma. Prin intermediul conversației, cadrul
didactic va urmări cantitatea și calitatea informațiilor pe care le dețin elevii. Conversația poate fi
individuală, frontală, întrebările să fie adresate la 2-3 elevi, sau combinată. Avantajele acesteia constau în
faptul că se realizează o comunicare deplină între clasă și cadrul didactic, iar feedbackul are loc imediat.
Probele scrise sunt deosebit de avantajoase, întrucât oferă profesorului posibilitatea de a verifica și
a aprecia toți elevii din clasă într-un timp scurt. Verificarea tuturor elevilor în legătură cu același conținut
, pe baza unui punctaj , permite o apreciere mai obiectivă în comparație cu examinarea orală. Elevilor le
oferă posibilitatea de a lucra în ritmul lor propriu, în mod liber, dovedind capacitatea de sinteză a
cunoștințelor.
267
..EVALUAREA IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR”
Importanta Evaluarii Initiale: Metode si tehnici
Numele autorului: Gavrila Elena Ramona

Unitatea de invatamant:Gradinita cu Program Normal Harseni
Domeniul de activitate: Domeniul Limba si Comunicare
Nivelul de varsta: II
Evaluarea este o parte importanta a procesului de invatamant alaturi de predare si invatare. Ea are
ca scop identificarea si masurarea obiectivelor atinse, reglarea si eficientizarea procesului instructiv-
educativ. Evaluarea determina in ce masura se ating obiectivele propuse initial. In invatamantul
preuniversitar se folosesc toate cele 3 forme de evaluare si anume: evaluarea initiala (predictiva),
evaluarea continua (predictiva) si evaluarea sumativa (cumulativa).
Evaluarea intiala consta in aprecierea nivelului general al dezvoltarii copilului la intrarea in
gradinita sau in momentul integrarii lui în diferite categorii de varsta ale prescolaritatii. Aceasta constituie
o premisa determinanta in proiectarea demersului didactic si o conditie a reusitei acesteia. Obiectivele
evaluarii initiale sunt orientate spre cunoasterea capacitatilor generale de invatare ale copiilor, a nivelului
de cunostinte, deprinderilor, abilitatilor necesare desfasurarii programului de instruire care urmează.
Metodele de evaluare sunt modalitati prin care copiilor li se ofera posibilitatea de a-si dovedi nivelul de
pregatire. Exisata 3 tipuri principale de evaluare si anume: evaluari orale, practice si scrise.
In invatamantul prescolar evaluarea initiala se realizeaza cel mai adesea oral, aceasta fiind o
actiune propie, particulara, specifica situatilor in care performanta trebuie exprimata prin comunicare
orala. Ea implica iscusinta, priceperea de a transmite verbal mesaje, de a le recepta, de a formula intrebari
si raspunsuri, de a dialoga. Verificarea orala se realizeaza in multiple forme, utilizanduse diverse tehnici
cum ar fi: conversatia de verificare (prin inrebari si raspunsuri), cu suport vizual (repovestire dupa
imagini), descrierea si reconstituirea (prin piese de puzzle), completarea unor dialoguri incomplete.
Avantajul metodelor orale consta in aceea ca feed-back-ul se realizeaza imediat.
Conversatia de verificare are rolul de exprimare a impresiilor, trairilor afective care creaza
motivatia participarii la activitate. Se utilizeaza unele materiale emotionale cum ar fi: ghicitorile, poeziile,
povestirile succinte, toate acestea urmate de comentarii care fac introducerea in subiectul convorbirii.
Conversatia propiu-zisa se realizeaza pe baza unor intrebari si raspunsurile copiilor iar conversatia de
verificare solicita in primul rand memoria care presupune enumerare (ex: ,,Ce legume se culeg toamna”?),
reproducerea unor evenimente sau actiuni (ex: ,,Cum v-ati petrecut vacanta”?).Intrebarile de evaluare
necestita motivarea fenomenelor, a actiunilor, sesizarea cauzelor si a consecintelor. De asemenea
intrebarile trebuie sa fie accesibile, sa fie formulate simplu, corect si succinct. Concluziile se realizeaza
oral cu copiii folosindu-se si elemente de joc, se pot reconstrui tablouri sau machte. Activitatea de
repovestire este o alta tehnica prin care se dezvolta gandirea logica si memoria copiilor. Evaluarea
activitatilor de repovestire consta in aceea ca prescolarii trebuie sa desprinda trasaturi ale personajelor din
povesti, sa aprecieze faptele acestora, sa comunice ganduri si impresii despre intamplari si personaje. La
prescolarii de grupa mare continutul literar al repovestirilor este mai dezvoltat. Repovestirea unui text
literar se poate realiza in forme diferite cum ar fi: repovestirea pe baza unor tablouri/ ilustratii,
repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestii, repovestire libera si
repovestirea pe baza unui text citit. Prin aceste activitati de educare a ;limbajului se urmareste formarea
capacitatii de exprimare exacta si cursiva. Copiii prescolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima
trebuintele, gandurile, sa comunice intre ei si cu adultii.
O alta metoda de evaluare este metoda practica care pune la dispozitia copiilor sansa de a opera cu
cunostiintele teoretice insusite, de a le aplica in diverse activitati practice. Aceasta metoda se realizeaza
printr-o mare varietate de forme: portofliul, executarea unor experiente, intocmirea unor desene, trecerea
unor probe sportive. Metoda portofoliului constă în selectarea, indosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări
ale copiilor ( desene , picturi , colaje ) pentru ca mai târziu , pe baza probelor materiale , să se poată face o
evaluare de tip cumulativ , care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de
timp.
268
Cea de-a treia metoda de evaluare este cea scrisa, aceasta verificand un numar mare de copii intr-un
timp limitat, oferind acestora posibilitatea sa gandeasca si sa lucreze in ritm propiu. In cadrul activitatii
scrise toti copii sunt nevoiti sa efectueze anuminte sarcini ce verifica acelasi continut. Metoda de evaluare
scrisa este utilizata prin activitatea de munca independenta, fise.
Este clar ca toate metodele si tehnicile de verificare prezinta avantaje si limite, plusuri si minusuri.
In acest caz nu se poate vorbi de o verificare completa a realizarii obiectivelor vizate decat printr-o
imbinare a diferitelor tehnici.
269
EVALUAREA INIŢIALĂ LA CHIMIE
PROFESOR: GEAMPALIA LILIANA

LICEUL TEHNOLOGIC „ING. IONETE AURELIAN” MALU MARE, JUD.
DOLJ
Evaluarea este alături de instruire-învăţare o componentă importantă a procesului de învăţământ
deoarece ajută la reglarea din mers a metodologiei folosite. Evaluarea este punctul final într-o succesiune
de evenimente: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea şi executarea programului de realizare a
scopurilor; măsurarea rezultatelor aplicării programului.
• Evaluarea iniţială (predictivă, de plasament) :
- este menită să stabilească nivelul de cunoştinţe esenţiale din perioadele anterioare care se
consideră în „ancore” ale activităţii viitoare a profesorului;
- se realizează de obicei prin probe scrise la începutul unui program de instruire (început
de an şcolar, semestru, capitol);
- testul se întocmeşte de profesor pornind de la o listă cuprinzând elementele esenţiale de
conţinut din materia parcursă pe baza căreia se elaborează itemii corespunzători şi modalităţile de
răspuns;
- după aplicarea testului şi corectarea lui se face un inventar de greşeli tipice, confuzii,
lacune, pe baza căreia profesorul îşi va proiecta activitatea de instruire diferenţiată la clasă şi/sau
suplimentar;
Disciplina Chimie
Clasa a VIII-a
Numele şi prenumele elevului:____________________________________________________

Data susţinerii testului:____________________
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi din Partea a II-a se acordă 90
de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
PARTEA I – 40 p
1. Completează:
a) Numărul atomic al elementului cu 3electroni pe stratul M este.........
b) Relaţia între numărul de masă şi numărul atomic este........................
c) Moleculele pot fi formate din....................atom, ..................atomi sau..................................atomi.
d) Ionii de semn contrar se............................iar cei de acelaşi semn se............................
10p
2. Se dau substanţele chimice: CaCO 3 , O 2 , H 2 SO 4 , Mg. Utilizându-le pe toate, cel puţin o
dată, scrie ecuaţiile reacţiilor chimice corespunzatoare celor 4 tipuri de reacţii studiate.
10p
3. Se dă amestecul: nisip+ apă+ alcool+ pulbere de cărbune. Specifică ordinea logică de

separare a componentelor amestecului indicând în fiecare caz metoda de separare utilizată.
10p
4. Trasează prin săgeţi corespondenţa între prima şi a doua coloană:
Ca(HCO 3 ) 2
Na 2 O
Mg(OH) 2 oxiacid
HCl oxid bazic
NaNO 3 hidracid
FeCl 3 bază
SO 3 sare neutră
270
HNO 3 oxid acid
H 3 PO 4 sare acidă
KOH
10p
PARTEA II – 50 p (se rezolvă integral pe foaia de test)
Se dau elementele chimice şi . Se cere:

a) numărul atomic şi numărul de masă
b) numărul particulelor elementare
c) configuraţia electronică
d) poziţia în sistemul periodic
e) identificarea elementelor X şi T
f) procesele de ionizare, caracterul chimic şi electrochimic al celor două elemente
g) modelarea formării moleculei T 2
h) modelarea formării compusului ionic între X şi T
g) denumirea chimică, denumirea uzuală şi importanţa practică a compusului obţinut la punctul „h”.
i) numărul de moli din 5600g compus obţinut la punctul ”h” ( =40, =16).
BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE
PARTEA I – 40p
1. Completarea spaţiilor libere – 10p
a) 13 – 2,5p
b) A = Z + n – 2,5p
c) 1, 2, mai mulţi – 2,5p
d) atrag, resping - 2,5p
2. Scrierea exemplelor solicitate: – 10p

Reacţie de combinare: 2Mg + O 2 2MgO – 2,5p
Reacţie de descompunere: CaCO 3 CaO + CO 2 – 2,5p

Reacţie de substituţie: Mg + H 2 SO 4 MgSO 4 + H 2 – 2,5p
Reacţie de schimb: CaCO 3 + H 2 SO 4 CaSO 4 + H 2 CO 3 – 2,5p
3. Identificarea operaţiilor de separare şi a ordinii lor logice: - 10p

Separare nisip prin decantare – 2,5p
Separare pulbere de cărbune prin filtrare – 2,5p
Separare alcool prin distilare – 2,5p
2,5p pentru ordinea logică
4. Trasarea corespondenţei între formula chimică şi clasa de compuşi – 10p (1p pentru fiecare
compus)
Oxiacid: HNO 3 , H 3 PO 4
oxid bazic: Na 2 O
hidracid: HCl
bază: Mg(OH) 2 , KOH
sare neutră: NaNO 3 , FeCl 3
oxid acid: SO 3
sare acidă: Ca(HCO 3 ) 2
271
PARTEA II – 50 p (fiecare subpunct – 5p)
a) A = 40, Z = 20; A = 16, Z = 8
b) 20 p+, 20 e-, 20 no; 8 p+, 8 e-, 8 no
c) K - 2 e-, L - 8 e-, M – 8 e-, N - 2 e-; K - 2 e-, L - 6 e-
d) grupa II A, perioada 4; grupa VI A, perioada 2
e) X = Ca (calciu) şi T = O (oxigen)
f) , metal, electropozitiv; O , nemetal, electronegativ.
g) doi atomi de oxigen formează prin punere în comun de electroni molecula de oxigen
h) modelarea formării compusului ionic CaO
g) oxid de calciu, var nestins, construcţii
i) 100 moli
MATRICEA DE SPECIFICAŢII
Ident Ilustrarea/ Com Utili Anali

ificarea/ exemplificarea/ pararea/ zarea/ zarea/
onţinuturi
recun descrierea unor clasi aplic gener

Competenţe
oaşterea procese, fenomene, ficarea area alizarea/

unor situaţii concrete din unor date, cunoştinţel transf
concepte, natură, chimie fapte, or studiate erul
Conţinuturi
relaţii, proprietăţi în faptelor,

categorii , rezolvarea proceselor,
specifice fenomene unor fenomenelo
chimiei din natură, situaţii r, situaţiilor
chimie problemă specifice
chimiei
Soluţii x x x x
Separarea
componentelor din x x x x x
amestecuri
Structura atomului x x x x
Formule chimice x x x
Reacţii cimice x x x
272
Metode si tehnici aplicate pentru realizarea evaluarii initiale
Profesor Genes Mihaela

Limba si literature romana , clasa a-V-a.
Evaluarea iniţială constituie un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind
posibilitatea cunoaşterii potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la stabilirea unor strategii ce
vor fi adoptate în funcţie de rezultatele obţinute la fiecare clasă testată. De exemplu, evaluarea inițială se
dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a Va, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului
de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind realizată mai ales prin probe scrise. Este firesc ca acelaşi
test, aplicat la două colective de elevi, să ducă la rezultate diferite, ceea ce va necesita abordări variate,
selectarea unor metode potrivite nivelului fiecărei clase.
Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să
Dacă în urma testării inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere corectă a unor cuvinte, vor fi
proiectate activităţi de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor
enunţuri cu ortograme şi explicarea utilizării lor; dacă se constată confuzii de recunoaștere a părților de
vorbire, respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor, vor fi lămurite prin exerciții
suplimentare.
Așadar, evaluarea iniţială este ,, utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate
în susţinerea învăţăturii următoare, pentru a omogeniza într-un fel, fondul de cunoștințe şi abilităţi
indispensabile unui nou parcurs.
Pe lângă funcţia diagnostică pe care o îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în
pregătirea elevilor și dificultățile de învățare), evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică care
„sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite acestuia
anticiparea rezultatelor. Mai exact, pornind de la datele evaluării, se pot stabili: obiectivele programului
viitor, demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil
de desfăşurare.
Consider că pentru a realiza o evaluare inițială eficientă, este absolut necesară cunoașterea
programei școlare, nu numai a clasei la care se face evaluarea, ci și a clasei anterioare. De aceea, pentru a
întocmi proba de evaluare inițială la începutul clasei a V-a, profesorul va parcurge programa pentru clasa
a IV-a, urmărind cu mare atenție capacitățile pe care elevii trebuie să le aibă la acel moment (de exemplu:
capacitatea de a selecta informații dintr-un text dat; capacitatea de a exprima în scris idei, sentimente;
capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice studiate etc.)
Evaluarea inițială oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
existente (potențialul de învățare al elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce trebuie
273
Importanţa evaluӑrii iniţiale, metode şi tehnici aplicate pentru realizarea
evaluӑrii iniţiale
( ȋnvӑţӑmânt primar )
Profesor ȋnvӑţӑmânt primar şi preşcolar Georgescu Carmen

Şcoala Gimnazialӑ Hoghiz, Braşov
Matematicӑ, clasa a III-a
Considerarea evaluӑrii moderne, conceputӑ ca fӑcând parte integrantӑ parte a procesului de ȋnvӑţare,
a dus la distanţarea sa de tradiţionala ,,verificare” a cunoştinţelor. Evaluarea modernӑ ce promoveazӑ
tranziţia de la noţiunea de control al ȋnsuşirii cunoştinţelor la conceptul de evaluare atât a rezultatelor
evaluӑrii, dar mai ales a proceselor pe care le implicӑ, semnificӑ trecerea de la o pedagogie a transmiterii
cunoştinţelor la o pedagogie a ȋnsuşirii cunoştinţelor şi a ştiinţei de a deveni. Evaluarea face parte
integrantӑ dintr-un tot şi trebuie tratatӑ ȋn strânsӑ corelaţie cu celelalte activitӑţi prin care se realizeazӑ
procesul de ȋnvӑţӑmânt, cu predarea şi ȋnvӑţarea.
Evaluarea actualӑ este o evaluare complexӑ, realizatӑ cu ajutorul unei metodologii complexe şi a
unui instrumentar diversificat. S-a extins paleta metodelor de evaluare folosite, metodele tradiţionale
(evaluӑri orale, scrise, probe practice ş.a.) ȋmbinându-se cu altele noi, moderne (portofoliul, investigaţia,
proiectul, autoevaluarea ş.a.), ca alternative ȋn contextul educaţional actual.
Sistemul tehnicilor şi instrumentelor de evaluare s-a ȋmbogӑţit substanţial, ȋn evaluarea curentӑ, dar
şi ȋn probele de evaluare, sunt integraţi itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi ȋn corespondenţӑ cu
complexitatea competenţelor şi a performanţelor vizate de programe şi manuale şcolare ş.a.
Evaluarea iniţialӑ se realizeazӑ la ȋnceputul unui program de instruire (ciclu de ȋnvӑţӑmânt, an
şcolar, semestru, ȋnceputul unui capitol şi chiar al unei lecţii). Evaluarea iniţialӑ este diagnosticӑ,
stimulantӑ şi indicӑ planul de urmat ȋn procesul de ȋnvӑţare, fiind necesarӑ şi asigurând o pregӑtire optimӑ
a unui nou program de instruire.
Evaluarea iniţialӑ este foarte utilӑ la intrarea copiilor la şcoalӑ, cu ajutorul acesteia cadrul didactic
cunoaşte nivelul pregӑtirii elevilor cu care va munci. Este indispensabilӑ pentru a stabili dacӑ elevii au
pregӑtirea necesarӑ creӑrii de premise favorabile unei noi ȋnvӑţӑri.( Ioan Cerghit, 2002)
Evaluarea iniţialӑ este o punte de legӑturӑ ȋntre o stare precedentӑ şi una viitoare, pe baza
informaţiilor evaluӑrii iniţiale se planificӑ demersul pedagogic imediat urmӑtor şi eventual al unor
programe de recuperare.
Evaluarea iniţialӑ se realizeazӑ prin examinӑri orale, dar mai ales prin probe scrise, ce pun un
diagnostic al pregӑtirii elevilor şi care ȋndeplinesc simultan o funcţie predictivӑ, indicând condiţiile ȋn
care elevii vor putea asimila conţinuturile noului program de instruire, metode de evaluare practicӑ şi
evaluarea cu ajutorul calculatorului. Datele obţinute cu ajutorul evaluӑrii iniţiale contribuie la conturarea
activitӑţii urmӑtoare, legatӑ de modul potrivit de predare/ ȋnvӑţare a noului conţinut, la stabilirea
momentului potrivit pentru organizarea unui program de recuperare pentru clasa ȋntreagӑ şi la adoptarea
unor mӑsuri de sprijinire şi recuperare doar a unor elevi.0=
Tehnica de evaluare reprezintӑ modalitatea prin care cadrul didactic declanşeazӑ şi orienteazӑ
obţinerea din partea elevilor a rӑspunsurilor la itemii formulaţi. Fiecare item va declanşa o anumitӑ
tehnicӑ la care elevul va trebui sӑ apeleze pentru a da rӑspunsul sӑu.
În cele ce urmeazӑ voi exemplifica printr-un test de evaluare iniţialӑ aplicat la clasa a III-a la
matematicӑ, ȋn care se regӑsesc itemi obiectivi (I1, I2, I4), itemi semiobiectivi (I3,I6, I7), itemi
subiectivi(I5).
Obiectivele urmӑrite:
O1 – sӑ scrie cu cifre/litere numere cuprinse ȋntre 0-1000;
O2 – sӑ compare numere ȋn concentrul 0-1000 utilizând semnele: <, >, =;
O3 – sӑ completeze şirul cu numere ȋn ordine crescӑtoare/descrescӑtoare;
O4 – sӑ efectueze adunӑri şi scӑderi ȋn concentrul 0-1000;
O5 – sӑ aplice denumiri şi simboluri matematice ȋn rezolvarea problemelor;
O6 – sӑ identifice forme plane şi ȋnregistrarea datelor ȋntr-un table;
O7 – sӑ rezolve probleme folosind ȋnmulţirea prin adunare repetatӑ;
274
1. Realizaţi corespondenţa:
145 309 888 530 700
opt sute optzeci şi opt, o sutӑ patruzeci şi cinci, cinci sute treizeci, şapte sute, trei sute nouӑ
2. Alege A sau F comparând urmӑtoarele perechi de numere:

149 < 194 A 611 > 161 F 205 < 255 A
989 > 989 A 328 = 328 A 1000 < 999 F
3. Descoperӑ regula şi completeazӑ corect şirul cu ȋncӑ trei numere:

215, 216, 217, ____ , ____ , ____ ;
110, 115, 120, ____ , _____, _____ ;
846, 844, 842, ____ ,_____, _____ ;
4. Alege rezultatul corect,rezolvând urmӑtoarele exerciţii:

28 + 42 = 58, 69, 70 78 – 36 = 45, 42, 49
124 + 259 = 383, 338, 400 872 – 300 = 572, 627, 527
200 +484 = 684, 584, 500 805 -392 = 413, 431, 42
5. Aflaţi :
a)suma dintre cel mai mic numӑr de 3 cifre şi 150;
b)diferenţa dintre cel mai mare numӑr de 3 cifre şi cel mai mic numӑr de 3 cifre diferite;
c)suma dintre cel mai mic numӑr de 2 cifre şi jumӑtatea numӑrului 10;
6. Numӑrӑ figurile geometrice din imagine şi completeazӑ tabelul:
7. Rezolvӑ problema folosind planul de rezolvare:

Într-o livadӑ sunt 5 rânduri a câte 7 meri şi cu 46 mai mulţi peri. Numӑrul merilor este mai mare
decât numӑrul perilor?
Da, pentru cӑ _______________________________________________________________
Nu, pentru cӑ _______________________________________________________________
Cadrul didactic trebuie sӑ coreleze tipurile de itemi cu abilitӑţile sau competenţele ce urmeazӑ a fi
evaluate, sӑ identifice situaţii educaţionale specifice folosirii diferitelor categorii sau tipuri de itemi, sӑ
valorifice rezultatele şcolare ale elevilor, culese prin diferite tehnici, ȋn vederea optimizӑrii procesului de
instruire.
Bibliografie
Cerghit, Ioan, ,,Sisteme de instruire alternative şi complementare”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
Panţuru, Stan, ,,Teoria şi metodologia evaluӑrii” , Universitatea Transilvania din Braşov, 2007-2008
275
EVALUAREA IN ÎNVÃTÃMÂNTUL PREUNIVERSITAR. IMPORTANTA
EVALUĀRII INITIALE. METODE SI TEHNICI
PROFESOR GEORGESCU DANIELA

LICEUL TEHNOLOGIC DE ELECTROTEHNICÃ SI TELECOMUNICAŢII,
CONSTANŢA
Motto”Evaluarea corectă a unei nereuşite este o reuşită”
De la momentul naşterii realizăm că a învăţa să respiri, să te hrănesti, să mergi, să cunoşti este un
atribut al supravieţuirii. Dacă iniţial cunoaşterea este instinctiva, deductivă, realizăm că avem opţiunea de
a învăţa cum să învăţăm. Pentru o bună adaptare in societate, individul trebuie să se adapteze la o lume in
schimbare. Astfel educatia este grupată conform celor patru piloni ai educaţiei: a învăţa sa faci, a învăţa sa
ştii, a învăţa sa traieşti impreuna cu alţii, a învăţa sa fii. Aceasta viziune ne determină să regândim
intregul proces educativ: predare- învăţare-evaluare.
În prezent, procesul educativ se axează pe formarea de competenţe, structurate pe cunoştinte si
deprinderi dobândite prin învăţare. Totusi, prioritatea ar trebui să fie adaptabilitatea viziunii educative la
dezvoltarea personalităţii elevului, elevul fiind o fiinţă activă, cu o lume proprie.
Evaluarea, fie că este ea iniţială, formativă sau sumativă se realizează complementar, suplimentând
in timpul procesului actiunea celeilalte forme. Evaluarea iniţială implică activarea emoţională a
motivaţiei, care să permită elevilor sa îşi depăşească limitele personale, să dorească sa îşi cunoască
nivelul prezent şi mai ales sa şi-l autodepăşească. Implicarea motivaţiei personale înseamnă că elevul se
va implica afectiv să efectueze itemii ceruţi, nu o va face in mod subiectiv doar pentru notă, ci va dorii o
evaluare cât mai exactă.
Realizăm ca la acele materii care cuprind comunicare in evaluare este elementară evaluarea orală,
întocmai probei de Bacalaureat- Probă Orală- Speaching sau Production Orale. O evaluare completă
necesită in mod esenţial şi o evaluare a capacitaţii de exprimare a elevului in faţa unui public sau in
interacţiune cu un public. În mod clar, această testare ar trebui facută în funcţie de nivelul obligatoriu, la
care se află elevul şi ce cunoştinţe comunicative ar trebui să deţină la acel moment- Începător, Iniţiat sau
Experimentat.
Această opţiune de evaluare aduce o sumă de puncte negative precum extinderea perioadei de
evaluare, un număr mai mare de subiecte si varierea acestora: Înţelegere sau Producţie orală.
BIBLIOGRAFIE
1. Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
2. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.
3. Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura
Humanitas Educațional, București, 1998.
SITOGRAFIE
1. http://www.asociatia-profesorilor.ro/studiu-evaluarea-initiala-necesitatea-si-importanta-ei-
in-activitatea-didactica.html
2. http://www.mesota.ro/juridic/testare_initiala.pdf
3. https://biblioteca.regielive.ro/referate/pedagogie/importanta-evaluarii-initiale-in-realizarea-
unui-demers-didactic-eficient-7818.html
276
Importanța evaluării inițiale - metode și tehnici
Prof. Florina-Gabriela Georgescu

Școala Gimnazială, comuna Plosca, județul Teleorman
Evaluarea reprezintă o componentă principală a procesului de învățare alături de predare.
După modul în care se integrează în desfășurarea demersului didactic putem identifica: evaluare
inițială, formativă și sumativă.
La începutul procesului instructiv-educativ se realizează evaluarea inițială. Cu ajutorul acestui tip
de evaluare putem identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor: cunoștințe, competențe, abilități etc.
Evaluarea inițială ne permite să stabilim de la ce nivel plecăm în pregătirea obiectivelor noii învățări. Ea
se aplică de obicei la început de ciclu de învățământ, an școlar, semestru sau chiar la începutul unui nou
capitol sau lecție. Funcțiile acestui tip de evaluare sunt: diagnostică și prognostică.
Ca metode de evaluare inițială amintim: investigația, chestionarul, teste, harta conceptuală etc. Cele
mai rapide și uzitate metode de evaluare scrisă sunt testul și chestionarul.
Evaluarea sub formă de probe scrise este rapidă și permite posibilitatea evaluării unui număr mai
mare de elevi în timp scurt în raport cu cea orală. Ea poate fi viciată mai puțin de subiectivitatea
profesorului având dezavantajul că elevii pot „ghici” anumite răspunsuri iar volumul de cunoștințe
evaluat nu este foarte mare ca în cazul evaluării orale.
În formularea cerințelor trebuie să se țină cont de cantitatea și corectitudinea cunoștințelor, de
rigoarea acestora. Nu trebuie omise cunoștințele principale.
Profesorii care predau discipline practice (fizică, chimie) pot folosi și evaluarea practică. Și în acest
caz profesorul trebuie să stabilească criterii și norme sau cerințe.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului este modernă, rapidă și exclude subiectivismul sau emoțiile.
Cea mai folosită metodă de evaluare inițială rămâne testul. Testele și în special cele standardizate
conțin adesea itemi obiectivi.
În categoria itemilor obiectivi pot fi incluși:
1. Itemi cu alegere duală (adevărat/fals; da/nu);
2. Itemi de tip „pereche”;
3. Itemi cu alegere multiplă.
Exemple de itemi cu alegere duală:
1.a. adevărat-fals: cu înlocuirea cuvântului cheie;
1.b. adevărat-fals: fără înlocuire;
1.c. itemi de tip corect-greșit;
1.d. itemi de tip cauză-efect etc.
Itemii de tip „pereche” impun ca sarcină recunoașterea elementelor aflate într-o relație dată. Pe o
coloană sunt „premisele” iar pe cea de a doua „răspunsurile”.
Exemple: mărimi-unități de măsură, termeni-definiții, părți componente-utilizări, etc.
Itemul cu alegere multiplă este constituit din acea sarcină a cărei soluție se află dintr-o listă de
răspunsuri.
Itemii semiobiectivi sunt cei prin care elevul oferă un răspuns în totalitate sau o parte componentă a
unei afirmații, reprezentări grafice etc.
Principalele tipuri de itemi semiobiectivi sunt:
2.a. cu răspuns scurt;
2.b. de completare.
Întrebările structurate pot intra în alcătuirea testelor și conțin mai multe sarcini de lucru, lăsând
elevului libertate în alegerea modalității de formulare a răspunsurilor.
La disciplinele matematică-științe pot fi incluși în testare și itemi cu răspuns deschis de tipul
rezolvare de probleme.
Tot în categoria itemilor cu răspuns deschis amintim eseul. Acesta poate fi nestructurat sau
structurat.
Indiferent de metodele și tehnicile alese, evaluarea inițială trebuie realizată la timp și cât mai
obiectiv astfel încât subiecții (evaluat și evaluator) să abordeze degajat și cu responsabilitate acest demers
didactic.
277
Bibliografie:
1. Cerghit, I.— Metode de învățământ, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Iași, editura
Polirom, 2006,
2. Ilie, Marian D.—Elemente de pedagogie general, teoria curriculum-ului și teoria instruirii,
Timișoara, editura Mirton, 2005
3. Manolescu, M.---Evaluarea școlară, metode, tehnici, instrumente, București, editura
Meteor, 2006
4. Chirleșan, G.(coord.)—Ghid de evaluare la fizică, București, editura Trithemius Media,
1999.
278
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
Anul școlar 2017-2018
Disciplina: Chimie clasa a XI-a
Profesor: LUMINIȚA-FILOFTEIA GEORGESCU

LICEUL “CHARLES LAUGIER” Craiova
Numele si prenumele elevului ..............................................
Data susținerii testului ..........................................................
· Timpul efectiv de lucru este de 50 minute

· Se acorda 10 puncte din oficiu
PARTEA I (40 de puncte)
Subiectul I………………………………………………………………………….....15 puncte

Scrieţi pe foaia de examen termenul din paranteză care completează corect fiecare dintre
afirmaţiile următoare:
a. Formula generală C n H 2n aparţine unei hidrocarburi aciclice cu o legătură …………...( dublă /
triplă ).
b. În molecula etilbenzenului sunt …………… atomi de carbon terţiari ( cinci / şase ).
c Cloroformul prezintă ……………legături simple C−Cl (două / trei).
d. Alcanii sunt……………în apă ( solubili / insolubili).
e. În condiţii standard, etanolul este o substanţă …………… ( lichidă / solidă ).
Subiectul II……………………………………………………………………………15 puncte

Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. În spaţiul punctat din dreptul fiecărui enunţ scrieţi
litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals.
……1. Formula brută a glucozei este CH 2 O.
……2. n-hexanul reacţionează cu apa de brom.
……3. La tratarea izobutenei cu soluţie de acid clorhidric se formează majoritar clorura de izobutil.
……4. Numărul izomerilor cu formula moleculară C 5 H 12 este trei.
……5. Acidul stearic se găseşte în compoziţia chimică a grăsimilor naturale.
Subiectul III.........................................................................................................................10 puncte

Pentru fiecare item al acestui subiect, notaţi încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului
corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.
1. 1-butena şi 2-butena sunt izomeri:
a. de catenă; b. de poziţie; c. geometrici.
2. Polizaharida care asigură structura de rezistenţă a plantelor este:
a. amiloza; b. celuloza; c. glucoza
3. Prin reacţia etenei cu H 2 O se formează:
a. etanal; b. etanol c. acid etanoic.
4. Atomul de carbon care îşi completează toate covalenţele cu atomi de carbon este:
a. primar b. secundar c. cuaternar
PARTEA a II-a (50 de puncte)
Subiectul IV..........................................................................................................................20 puncte

Identifică substanţele notate cu litere din următoarea schemă de reacţii:
2CH 4 → A+3B
t0
a)
b) A+B → C
279
3A → D
t0
c)
Scrie ecuaţiile reacţiilor cuprinse în schemă.
Precizează o utilizare a substanţei A.
Subiectul V.......................................................................................................................30 puncte

Compuşii organici se pot nitra cu amestec nitrant sau cu soluţie de acid azotic.
1. Determinaţi formula moleculară a arenei mononucleare A care conţine 92,3% C (procent masic)
cu masa molară 78 g/mol.
2. Scrieţi ecuaţia reacţiei de monosubstituţie cu amestec nitrant prin care se obţine derivatul B din
arena A.
3. Calculaţi randamentul reacţiei de nitrare, dacă din 7,8 g arenă A se formează 0,08 moli derivat B.
Mase atomice: C – 12, H – 1.
Se punctează oricare alte formulări/modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total
acordat pentru test la 10.
PARTEA I 40 puncte
Subiectul I : a) dublă; b) cinci; c) trei; d) insolubili; e) lichidă. 5x3p=15

puncte
Subiectul II : 1 –A; 2 – F; 3 – F; 4 – A; 5 – A. 5x3p=15

puncte
Subiectul III : 1 – b; 2 – b; 3 – b; 4 – c. 4x2,5p=10

puncte
PARTEA II 50 puncte
Subiectul IV:
A este C 2 H 2 (acelilena) ; B este H 2 (hidrogen) ; C este CH 2 =CH 2 (etena) ; D este C 6 H 6 (benzen);

Formule chimice şi denumiri 4x3p=12 puncte
Ecuaţiile chimice, condiţii de reacţie 3 x 2=6 puncte
Utilizare A 2 puncte
Subiectul V:
1. A - C 6 H 6 10 puncte
2. Ecuaţia reacţiei de mononitrare, denumire produs B , condiţii de reacţie 10 puncte
3. Randament = 80% 10 puncte
280
Matricea de specificaţii
Competenţele care vor fi evaluate:

1.1 Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă
1.2 Diferenţierea compuşilor organici în funcţie de structura acestora
3.1 Conceperea sau adaptarea unei strategii de rezolvare pentru a analiza o situaţie
3.3 Furnizarea soluţiilor la probleme care necesită luarea în considerare a mai multor factori
diferiţi/concepte relaţionate
4.2 Utilizarea în mod sistematic a terminologiei specifice, într-o varietate de contexte de
comunicare
5.2 Justificarea importanţei compuşilor organici
Competenţe 1. 1. 3.1 3. 4. 5.
1 2 3 2 2
Conţinuturi
(Trunchi comun)
Introducere în studiul chimiei x x
organice: legături chimice în compuşii
organici, natura atomilor de carbon
Hidrocarburi x x x x
Compuşi organici cu grupe x x x x
funcţionale
Calcule stoechiometrice x
281
Evaluarea predictivă la un modul tehnic
Prof. Georgescu Otilia - Colegiul Tehnic PTc “Gheorghe Airinei”, București

Modul: Circute electrice, clasa a XI-a
Testul predictiv este testul aplicat la începutul unei noi etape de instruire pentru a identifica nivelul
de realizare a obiectivelor studiului într-o etapă anterioară, riguros delimitată şi lacunele intervenite în
pregătirea fiecărui elev al clasei pe parcursul instruirii sau ulterior. La baza unui test predictiv stau
obiectivele instruirii deja desfăşurate, în elaborarea sa trebuie ţinut seama şi de ceea ce urmează să înveţe
elevii
Testul de mai jos a fost aplicat la clasa a XI-a, Modul Circuite electrice.
I. Completați spațiile libere cu informația corectă:

3p(0,5x6)
A. Câmpul electrostatic uniform se reprezintă prin linii de câmp……(1)…….şi
……(2)…………
B. Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială egală cu raportul dintre
……(3)………electrică ce se exercită asupra unui corp de probă încărcat şi ……(4)……..electrică a
acestuia.
C. Un corp electrizat pozitiv are un …………(5)…….de electroni.
D. Forţa electrică de interacţiune între două corpuri încărcate cu sarcini electrice este
……(6)………proporţională cu pătratul distanţei dintre ele.
II. Alegeți varianta corectă:

2p(0,5x4)
1. Două sarcini
electrice de câte un coulomb amândouă, aflate în vid la un metru depărtare una faţă de alta interacţionează
cu o forţă :
a. de atracţie, egală cu
9x109N
b. de atracţie, egală cu
9x10-9N
c. de respingere, egală
cu 9x109N
d. de atracţie, egală cu
-9
9x10 N
2. Capacitatea unui
condensator plan depinde direct proporţional de:
a. aria armăturilor
condensatorului
b. distanţa dintre
armăturile condensatorului
c. diferenţa de
potenţial dintre armături
d. forma armăturilor
3. Rezistenţa
echivalentă a două rezistoare având aceeaşi rezistenţă electrică, R, şi care sunt conectate în serie este:
a. R/2
b. 2R
c. aceeaşi
d. 2/R
4. Legea lui Ohm se exprimă prin relaţia matematică:

a. U=RI
282
b. U=R/I
c. R=UI
d. R=I/U
III. Apreciaţi cu adevărat (A)sau fals (F) enunţurile de mai jos:

2p(0.5px4)
1. Produsul U=RI este căderea de tensiunea produsă de trecerea curentului I prin rezistenţa R.
2. Teorema I a lui Kirchhoff se enunţă astfel: Suma curenţilor care intră într-un nod este
egală cu suma curenţilor care ies din nod.
3. Teorema a II a lui Kirchhoff se referă la un nod de circuit.
4. Bobina este un element pasiv de circuit.
IV. Rezolvaţi următoarea aplicaţie: 2p

Fie un solenoid cu N=100spire, lungimea de 1m şi aria secţunii A=10cm cu un miez magnetic cu
2
µr=100. Calculaţi fluxul magnetic propriu al solenoidului, atunci când este parcurs de un curent I= 10 A.
Permeabilitatea magnetică a vidului este µ 0 = 4π x 10-7H/m
Se acordă 1p din oficiu

Timp de lucru: 50 min
283
STUDIU - EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EI
GEORGESCU CRISTINA FLORINA

SCOALA GIMNAZIALA ,,STEFAN ISPAS,,MAGLAVIT
PROF.PENTRU INV.PRIMAR-CLASA a II-a
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea
nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă
în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea reprezentare cât mai exacta a
284
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu
atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
BIBLIOGRAFIE:
Radu,I.T.,Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică,București, 2000.
285
CONCORDANŢĂ DINTRE EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA
FINALĂ
A ELEVILOR
Prof. înv. Primar Gheorghian Cecilia

Şcoala Gimnazială Pîrcovaci, Hîrlău
ansamblul procesului de învăţământ, precum şi demersuri de optimizare a strategiilor de evaluare, de
pregătirea sa.
Evaluarea poate fi practicată în forme elastice şi diverse, ea devenind câmpul fertil de manifestare
a ingeniozităţii didactice. Urmărindu-se creşterea eficienţei actului evaluativ se acţionează pentru înnoirea
Reforma sistemului educaţional românesc nu poate fi concepută fără reforma sistemului de
evaluare a progresului şcolar. Fără a ignora intrările în sistemul de învăţământ, se impune a acorda o mai
mare atenţie ieşirilor din sistem deoarece acestea sunt cele care alcătuiesc tabloul eficienţei şi calităţii
activităţii de învăţământ. Pentru aceasta este necesar a se observa dacă reforma evaluării este doar o idee
frumoasă dar care a rămas la uşa clasei, sau ea a pătruns dincolo de această uşă devenind parte integrată,
perfecţionare/optimizare a metodologiei de evaluare, şi anume: (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu
Constanţa, Psihopedagogie, 2003, p. 361) :
 înlocuirea probelor de evaluare "clasice" cu teste de evaluare ce asigură un grad sporit de
 stabilirea unui echilibru între probele orale şi scrise şi integrarea sistematică a evaluării
iniţiale, formative şi sumative în procesul de învăţământ;
 promovarea metodelor alternative ce realizează o "evaluare autentică" (portofoliul,
proiectul, investigaţia);
 realizarea unei concordanţe între procedurile de evaluare şi obiectivele, conţinuturile
specificate în curriculum; - formarea şi dezvoltarea competenţei docimologice a cadrelor didactice în
vederea elaborării unor probe de evaluare cu validitate şi fidelitate crescută; .
 dezvoltarea metodologiilor de evaluare specifice examenelor de admitere şi de certificare
În învăţământ;
 optimizarea climatului psihosocial în care se realizează evaluarea;
 eliminarea factorilor perturbatori şi limitarea distorsiunilor în notare.
revenirile şi revizuirile necesare. De aceea predarea-învăţarea-evaluarea trebuie proiectate unitar, în
acelaşi timp.
mediul social.
286
Cele trei forme ale evaluării raportate la axa temporală şi anume: evaluarea iniţială, evaluarea
continuă sau formativă şi evaluarea sumativă sau cumulativă, sunt cunoscute ca moduri de integrare a
actelor evaluative în procesul didactic.
 se realizează în contextual adoptării unui program de instruire,menit să stabilească nivelul
de pregătire al elevilor la începutul activităţii, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul
pregătit,ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire.
 îndeplineşte o funcţie predictive, prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului
psihopedagogic al colectivului şi al fiecărui copil în parte, atât cel existent cât şi viitoarele performanţe
posibile.
 se realizează prin examinare orală, scrisă, probe practice, teste predictive.
 reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activităţilor viitoare.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel preciza ,,ceea ce influenţează cel mai mult
învăţare sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în
consecinţă”.
Evaluarea sumativă (finală) marchează tranziţia de la un model tradiţional către unul eficient, în
perspectiva funcţiilor pe care le îndeplineşte actul evaluării în activitatea didactică.
metodelor alese pentru a stabili o legătură logică atât cu evaluarea iniţială, cât şi cu cea continuă.
Evaluarea finală se bazează pe mai multe măsurători şi aprecieri iniţiale şi continue, în vederea luării unei
decizii finale optime. Ea trebuie, de asemenea, continuată ca reper pentru o nouă evaluare iniţială, ca
sursă şi resursă pentru perfecţionarea activităţii didactice.
macrosistemice.
Bibliografie:
1. Cucoş, C., (2006), Pedagogie – Ediţia a II - a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi
2. Dumitriu, GH., Dumitriu, C., (2003), Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
3. Radu, I., T., (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
287
Importanța evaluării inițiale-metode și tehnici
Autor:Gergely Katalin
Școala Gimnazială,,Turoczi Mozes
Clasa a IV-a
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
- pentru ce şi în numele la ce evaluăm ?
Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea
supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile
excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând
seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai
obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l în
consecinţă”. În concluzie apreciem că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor
formelor de evaluare deoarece folosite corect şi la momentul potrivit vor duce la reuşita şcolară a elevilor
la mulţumirea sufletească a cadrelor didactice şi a părinţilor. Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie
să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să
dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se
rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse.
288
Cunoaşterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai conştienţi şi îi motivează să
se implice în sarcină.
Bibliografie :
Bucureşti
289
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN GRĂDINIŢĂ
PROF. GHECIU RODICA,

GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 2 BÂRLAD
NIVEL I – GRUPA MIJLOCIE
Evaluarea este o acţiune de cunoaştere a particularităţilor individuale ale copilului de 3–6/7 ani, a
progresului înregistrat de acesta într-o perioadă stabilită de timp. Ca proces, evaluarea are următoarele
componente: măsurarea achiziţiilor copilului, înregistrarea şi aprecierea.
Are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de
preşcolari în cadrul actului educaţional pe toate planurile personalităţii lor (intelectual-cognitiv, afectiv-
atitudinal, psihomotric, al capacităţilor creative).În acelaşi timp, urmăreşte şi aspectele formative ale
muncii educatorului, concretizate în atitudinile şi comportamentele dobândite de preşcolar prin procesul
de educaţie.
La începutul anului şcolar primele două săptămâni sunt repartizate pentru evaluarea iniţială a
copiilor din fiecare grupă, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de
dezvoltare, gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării. Ausubel aprecia
rolul şi însemnătatea acestei forme de evaluare astfel: „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un
singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le
posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă”.(Ausubel D. Robinson, 1982).
La nivelul învățământului preșcolar nu existăun set unitar de probe de evaluare, acestea rămânând la
aprecierea educatoarei. Aceasta trebuie să le selecteze sau să le conceapă cu multă responsabilitate,
consultând bibliografia comportamentului copilului, deoarece oferă educatoarei informaţii despre copii
privind perspectiva capacităţiilor de acţiune şi de relaţionare, despre competenţele şi abilităţile de care
dispun în mod direct.
Din punctul de vedere al metodelor şi procedeelor de verificare, al instrumentelor de recoltare a
informaţiilor, se disting probele orale, scrise şi practice. Acestea fac parte din activităţi, nu sunt probe
administrate special, sunt doar momente pe care noi ni le propunem pentru diferiţi copii, încorporate în
activităţile cotidiene. În evaluarea preşcolarilor nu putem face o delimitare riguroasă între cele trei
metode, ci putem vorbi de procedee sau de o combinare a lor, în care una este dominantă.
În lucrarea Educația timpurie se precizează: ”Evaluarea orală este specifică situaţiilor în care
performanţa trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de
a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, a identifica sensul cuvintelor prin raportare
la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi
corectă.”(Bucinschi, M. Educațiatimpurie, 2008)
În culegerea informațiilor necesare realizării evaluărilor inițiale, am apelat la următoarele metode și
procedee orale:
1. Observarea, ca principală metodă de realizare a evaluării inițiale, pe care am valorificat-o prin
urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului copiilor, cu scopul de a sesiza aspectele caracteristice
ale comportamentului acestora, încă de la venirea lor în grădiniţă. Am observat aspecte legate de
interacţiunea cu grupa de copii, cu toate persoanele cu care copilul interacţionează, atât în grădiniţă, cât şi
în afara ei. Am observant copiii în contexte naturale cât mai variate, în mediile lor fireşti: în sala de
grupă, în timpul jocului în aer liber, în timpul activităţilor extracurriculare, în timpul mesei, la sosirea şi
plecarea din grădiniţă.
Informaţiile pe care le-am obţinut despre copii s-au referit la:
• modul cum acţionează aceștia cu obiectele (cum le mânuieşte, dacă inventează moduri noi de a le
folosi, dacă se joacă cu materialele din toate Centrele, dacă foloseşte o varietate de materiale sau optează
doar pentru unele);
• modul cum interacţionează cu ceilalţi (educator, copii, alţi adulţi): mod de comunicare
verbală/noverbală, iniţiativa în comunicare, capacitate de autocontrol, capacitatea de exprimare a
emoţiilor şi de a înţelege emoţiile celorlaţi;
• relaţiile în cadrul grupului social al clasei (dacă se joacă cu copiii, ce roluri preferă, dacă iniţiază
jocuri, cu ce copii preferă să se joace).
290
2. Interviul, ca metodă de investigație, mi-a permis colectarea directă a informaţiilor de la copii,
într-o atmosferă lejeră. Am integrat această tehnică în activitatea obişnuită. De exemplu, în timpul jocului
la Centrul „Colţul Căsuţei/ Joc de rol” „De-a mama”, am adresat copiilor întrebări despre culorile
obiectelor de îmbrăcăminte. În Centrul „Construcţii” am obţinut informaţii despre formele geometrice pe
care copilul le cunoaşte. La „Ştiinţe” prin discuţii, fără a le întrerupe jocul cu frunzele, am putut aprecia
dacă fac clasificări, ordonări după mărime sau pot număra.
3.Un procedeu pe care l-am folosit în diferite momente ale programului zilei a fost„Scaunul
povestitorului“, iubit de copii pentru că au avut posibilitatea de a se prezenta colegilor, de a împărtăși
impresii, trări, experiențe, de a se intercunoaşte, de a avea un feedback imediat al celorlalţi copiişi al
educatoarei.
B. Am folosit evaluarea prin probe practice în cadrul activităţilor de modelaj, de construcţie,
pictură, gospodărești, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confecţionării unor „cărţi“ sau
albume, întocmirea unor colecţii, dar şi rezolvarea unor sarcini cu conţinut matematic, de comunicare
orală sau scrisă pe baza softurilor. Am evaluat rezultatele activităţilor practice , pe care le-am expus la
colțul expozițional, pentru a fi apreciate și de colegi, și de părinți, și de copiii care le-au realizat.
C. Evaluarea prin probe scrise s-a concretizat în utilizarea fișelor individuale de lucru, a lucrărilor
de desen și pictură, de exerciții grafice.
Fişele de lucru, cu sarcini diferențiate, aplicate cu precădere în activitățile pe domenii
experiențiale, dar nu numai, au oferit un grad ridicat de obiectivitate, dar au necesitat o multă atenție în
selectarea și proiectarea itemilor.
D.Evaluarea prin probe mixtevalorifică, în forme optime, probele orale şi scrise, orale şi practice,
practice şi scrise sau a tuturor celor trei tipuri.
În această formă de evaluare am încadrat jocul didactic şi jocul spontan al copiilor. Avantajele
folosirii acestora pot fi legate de înlăturarea stării de încordare şi neîncrederere simţite de unii copii faţă
de cerinţa de a rezolva sarcini şi trăirea subiectivă a efortului.
Nu trebuie să evaluăm numai aspectele care privesc doar latura cognitivă (dacă numără, vorbesc în
propoziţii, recunosc anumite cuvinte, ştiu poveşti, poezii etc.). Pentru a avea o imagine globală este
necesar să evaluăm şi nivelul de dezvoltare al copiilor din punct de vedere fizic, cognitiv şi socio-
emoţional, iar informaţiile obţinute trebuie analizate în interrelaţie.
Ca instrumente de înregistrare a datelor obținute în urma evaluărilor inițiale am folosit fişa de
observaţie, fişa de evaluare individuală, rapoartele, ș.a.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bucinschi, Mihaela, Dulman, Aniţa, Dumitru, Gabriela, ș.cl. , Educația timpurie și
specificul dezvoltării copilului, Educația timpurie, București, 2008.
2. Radu, Ion T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactica şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 2000
3. http://www.edu.ro/invățământ-preșcolar
291
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Prof. Ghencea Elena - Luminița

G.P.N. NR.2 Măneciu
Nivel II
Într-un învățământ centrat pe competențe, copilul nu mai este perceput ca un subiect pasiv în
procesul de educare şi instruire, ci este considerat partener al cadrului didactic în construirea cunoaşterii,
este parte activă în realizarea activităţilor instructiv - educative, în evaluarea calitativă şi în conturarea
propriului traseu şcolar.
În acest sens, la nivelul învățământului preșcolar, evaluarea trebuie să urmărească progresul
copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). De asemenea, progresul
copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită
periodicitate).
La fiecare început de an şcolar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date despre copii
- evaluării iniţiale. Educatoarele vor observa copiii în timpul diferitelor momente ale programului zilnic
şi vor dialoga atât cu părinţii cât şi cu copiii în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiate de
realitate, cu privire la dezvoltarea psiho-fizică şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al copiilor din grupa la
care lucrează. Toate aceste informaţii vor fi strânse atât în caietul de observaţii al copiilor, cât și în fișele
de evaluare şi vor sta la baza elaborării caracterizării grupei şi, ulterior, a planificării calendaristice
anuale.
Prin conținutul său evaluarea urmărește să determine modul în care obiectivele stabilite se
înfăptuiesc în activitatea instructiv - educativă. Întrucât această înfăptuire este un proces continuu și de
durată și la nivel preșcolar, evaluarea se poate efectua pe parcurs, secvențial sau în finalul său.
În acest context putem afirma că evaluarea performanțelor în învățare ale copiilor de vârstă
preșcolară se realizează în modalități specifice acestui nivel de educare și instruire având în vedere
faptul că achiziționarea de cunoștințe nu reprezintă un scop în sine în acestă etapă de vârstă.
Învățământul preșcolar actual nu face din transmiterea de cunoștințe un obiect expres de
preocupări, ci se folosește de cunoștințe pentru a ușura și optimiza procesul integrării copilului în mediul
social, ca și pentru a declanșa și stimula dezvoltarea potențialului biopsihic de care dispune nativ copilul.
Pentru aceste considerente procesele evaluative sunt orientate către punerea în evidență a
progreselor pe care le realizează copilul în învățare , fapt ce se dovedește hotărâtor în îmbunătățirea
parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice , în dobândirea unei anumite autonomii acționale și
funcționale .
După funcțiunile pe care evaluarea o îndeplinește în cadrul procesului mai larg al stimulării
potențialului biopsihic al copilului și al optimizării parametrilor generali ai dezvoltării acestuia , formele
de evaluare utilizate în grădiniță sunt:
* evaluarea inițială care constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea
în grădiniță sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preșcolarității ( nivel I - 3-5
ani sau nivel II - 5-6 ani);
* evaluarea continuă (sau de progres) pe care o regăsim în derularea tuturor activităților curente
din cadrul grădiniței;
* evaluarea sumativă (sau cumulativă) intervine, de obicei , la capătul unei componente tematice
care se desfășoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârșit de semestru – când se revizuiesc
cunoștințele , deprinderile , abilitățile dobândite în acest interval de timp – cu scopul explicit al întăririi
și stabilizării noilor comportamente achiziționate.
La această formă de evaluare se recurge în mod expres la sfârșitul anului pregătitor , când se
verifică parametrii generali ai dezvoltării cognitive și când se sintetizează cele mai înalte niveluri de
performanță în baza cărora copilul este declarat apt pentru a fi școlarizat.
Dacă evaluarea inițială constiuie o premisă determinantă în proiectarea demersului didactic și o
condiție a reușitei acesteia, evaluarea sumativă reprezintă un sondaj ce relevă informații atât despre copii,
cât și despre activitatea verificată, însă nu însoțește demersul didactic secvență cu secvență, deci nu
permite acea ameliorare pe parcurs, ori de câte ori ar fi necesar. Toate acestea se rezolvă prin evaluarea
292
continuă(formativă) , care însoțește demersul didactic în toate etapele lui și evidențiază performanțele
tuturor copiilor la nivelul întregului conținut.
În acest mod , obiectivele demersului nostru didactic se transformă treptat în comportamente
observabile și măsurabile, comportamente care constituie pentru noi barometrul ce indică în ce măsură
strategiile și mijloacele utilizate au fost adecvate la obiective, conținuturi, posibilitățile copiilor și timpul
acordat.
Tot acest proces evaluativ poate fi eficient numai după o analiză obiectivă și responsabilă a
deficiențelor demersului didactic încheiat și după stabilirea unor măsuri de ameliorare a activității
instructiv-educative pentru maximizarea rezultatelor viitoare ale preșcolarilor.
Dacă întreaga noastră activitate educațională o vom proiecta și desfășura de pe principiile unei
asemenea concepții pedagogice, evoluția și progresul copiilor e asigurat. Orice copil care, în mod
dominant, poate realiza și rezolva sarcinile de învățare la care este solicitat își formează o imagine de
sine pozitivă, care îl mobilizează și motivează în procesul instruirii și educării. Deci, prin evaluare, îl
învățăm pe copil să se cunoască, să se autoevalueze în vederea autodepășirii. Acest obiectiv este
condiționat de cunoașterea și înțelegerea de către copii a criteriilor de apreciere cu care vor opera în
evaluarea lucrărilor și rezultatelor proprii sau ale colegilor.
Rezultatele astfel obținute în procesul de învățământ reprezintă un produs cu aspecte multiple, ce se
constituie în indicator concludent al calității și eficienței demersului didactic . Etalonul după care se face
aprecierea îl constituie obiectivele prevăzute de curriculum și obiectivele secvenței demersului didactic,
verificat concomitent cu stabilirea unor criterii la care sunt raportate rezultatele copiilor.
Obiectivitatea rezultatelor presupune raportarea la cerințele programei, iar de aici se desprinde clar
necesitatea și importanța hotărâtoare a definirii cât mai precise, clare, logice a obiectivelor pedagogice
pentru fiecare demers didactic.
Cu alte cuvinte putem afirma că proba edificatoare privind gradul de înțelegere atins de o persoană
constă în întrebările pe care le formulează individul cu privire la dezvoltarea pe mai departe a cunoașterii
sale , curiozitatea stârnită de efortul făcut pentru a înțelege , acțiunile practice pe care le întreprinde având
la bază cunoștințele.
Evaluarea este concludentă și devine eficientă numai dacă operează la nivelul celor doi termeni ai
relației produs-proces didactic și dacă adoptă măsuri de ameliorare. Aceste informații de evaluare,
obținute prin conexiune inversă au dublu rol: confirmă sau infirmă rezultatul, ca apoi să regleze
desfășurarea ulterioară a procesului didactic.
BIBLIOGRAFIE
SCRISOARE METODICĂ - Acces echitabil generalizat și calitate în educația timpurie
„Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar” – EDITURA DELTA
CART EDUCAȚIONAL
293
EVALUAREA INIȚIALӐ - METODE ȘI TEHNICI
PROF. ÎNV. PRIMAR GHENCEA SIMONA, LICEUL TEHNOLOGIC

MӐNECIU, CLASA A III-A
Când vorbim de evaluare în învăţământul primar, putem spune, că aceasta nu există cu adevǎrat în
lipsa unei interacţiuni, a unei relaţii interpersonale dascăl-şcolar, care să permită fiecăruia dintre actorii
acestui proces să raspundă în cunoştinţă de cauză la cerinţe şi aşteptări reciproce.
un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective.
Stabilirea obiectivelor şi planificarea cursului acţiunilor de urmat în cadrul procesului de evaluare în
învăţământul primar are valoare identică cu a determina când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi
mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute.
Deoarece este un proces ce implica o diversitate de acțiuni și procese, se pot identifica mai multe
forme de evaluare:
A. Evaluarea iniţială sau predictivă se realizează la începutul unei activităţi de instruire în scopul
asimilării conţinutului etapei ce urmează.
B. Evaluarea continuă sau formativă se efectuează prin măsurarea şi aprecierea rezultatelor pe
parcursul derulării unui proces, din momentul începerii şi până la încheierea acestuia.
C. Evaluarea cumulativă sau sumativă reprezintă modul tradiţional de evaluare a rezultatelor şcolare
şi constă în verificarea şi aprecierea periodică, încheiate prin control final asupra întregului produs al
actului pedagogic. Evaluarea sumativă se poate realiza în faza finală prin aprecierea rezultatelor la
sfârşitul unui semestru sau an şcolar, la sfârşitul unui ciclu de învăţământ.
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări. Astfel, dacă în urma acestei evaluări se
constată faptul că elevii au anumite carenţe, cadrul didactic trebuie să organizeze înaintea începerii noului
curs, noului an de studiu, un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi. A învăţa
nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în
dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului.
294
o alternanţă de întrebări şi răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă. Verificarea orală
se realizeazǎ în multiple forme, utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin
întrebări şi răspunsuri); b) cu suport vizual (repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin
piese de puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete.
același timp un grad mai mare de obiectivitate.
gradului de însuşire a priceperilor şi a deprinderilor pe care le presupun activităţile respective.
În învăţământul primar, de o importanţă covârşitoare sunt şi metodele şi instrumentele
complementare, cum ar fi:
a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e) autoevaluarea.
Este clar că toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite, plusuri şi minusuri şi
că nu se poate vorbi de o verificare completă a realizării obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a
diferitelor tehnici.
Bibliografie:
– Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
-CERGHIT, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom,
2006;
295
Rolul evaluarii initiale in invatamantul primar
Gheorghe Andreea-prof.psihopedagog
SC.GIM.SP.SF.MINA CRAIOVA
Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelarii şcolarului, a direcţionării acestuia spre
atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau un procedeu, este o operaţie complexă,
un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective care conduc spre identificarea unor
aspecte variate:
a) conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate;
b) care este menirea şi din ce perspectivă se efectuează evaluarea;
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final
d) modalitatea concretă de înfăptuire a evaluării(cu ce instrumente, probe);
e) în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informațiile;
f) pe baza căror criterii se evaluează.

mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute. Bineînţeles, la final, în funcţie de concluziile rezultate,
şcolarul îşi va modifica preferinţa de a folosi anumite stiluri şi strategii de învăţare (chiar dacă nu le
conştientizează în permanenţă), iar învăţătorul îşi va schimba strategia de planificare, de programare, de
organizare, de coordonare a predării.
forme de evaluare:

parcursul derulării unui proces, din momentul începerii şi până la încheierea acestuia. Evaluarea
formativă este un tip de evaluare capital pentru învăţământul primar, întrucat răspunde funcţiilor și
satisface cerinţele pe care trebuie să le aibă actul de evaluare: acela de ameliorare, de producere a unor
schimbări imediate şi cu efecte pozitive în pregătirea şcolarilor. Evaluarea se realizează pe secvenţe mici,
treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face ca şcolarul să se afle în permanenţă „în priză”,
fără să fie suprasolicitat prin acumularea de informatii fără valoare. Având scop de ameliorare, evaluarea
continua nu priveşte cantitatea, ci calitatea şi nu conduce la ierarhizarea şcolarilor, ci la stimularea
dezvoltării lor, fiind indeplinită astfel şi cerinţa step by step-ului, aceea de lipsă a concurenţei, a absenţei
stabilirii unei ierarhizări între şcolari, pentru că pânâ la urmă ceea ce contează cu adevarat nu este
stimularea concurenţei, ci a dorinţei de a învăţa în permanenţă, de a fii mai bun pentru tine, nu pentru a-l
întrece pe cel de lângă tine.
Principalele avantaje ale evaluării formative sunt:

296
a) verifică sistematic, pe secvenţe mici, toţi şcolarii, din toată materia;
b) asigură ghidarea şcolarului în învăţare, corectarea oportună a greşelilor, remedierea lor ori
aprofundarea prin programe de îmbogăţire a cunoştinţelor;
c) evalueză nu numai rezultatul învăţării, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat,
permiţând ameliorarea lui, în viitor;
d) întăreşte cooperarea învăţător-şcolar şi capacitatea de autoeducare, pe baza cunoaşterii

criteriilor de evaluare;
e) consumă mai puţin timp decât alte tipuri de evaluari.
actului pedagogic. Evaluarea sumativă se poate realiza în faza finală prin aprecierea rezultatelor la
sfârşitul unui semestru sau an şcolar, la sfârşitul unui ciclu de învăţământ. Ea se realizează prin verificări
punctuale pe parcursul programului şi o evaluare globală, de bilanţ la sfârşitul unor perioade de activitate.
Prin evaluarea sumativă se verifică nivelul unor capacităţi şi subcapacităţi a căror formare şi dezvoltare
necesită o perioadă de timp mai mare. Rezultatele obţinute de şcolari la sfârşitul unui an sau ciclu de
învăţământ constituie elemente de referinţă unice, deci criterii de clasificare şi promovare a lor,
realizându-se astfel una din funcţiile evaluatorii.
parcursul procesului de instruire. Evaluarea orală este o acţiune proprie, particulară, specială situaţiilor în
care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică iscusinţa, priceperea
de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, de a
identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii,
de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă. Verificarea orală se realizeaza în multiple forme,
utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri); b) cu
suport vizual (repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de puzzle); e)
verifică acelaşi conţinut, fapt ce favorizează o mai bună comparare a rezultatelor. Metoda de evaluare
scrisă este utilizată sub diferite forme, cum ar fi: a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată); b)
activitatea de muncă independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunţată); d) tema pentru acasă; e)
testul.

297
În învăţământul primar step by step, de o importanţă covârşitoare sunt şi metodele şi instrumentele

complementare, cum ar fi:
a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilo
b) investigaţia;
c) proiectul;
d) portofoliul;
e) autoevaluarea.
Bibliografie:
298
Importanța Evaluării Inițiale
GHEORGHE GHERGHINA
SCOALA GIMNAZIALĂ BERBEȘTI- INVĂȚĂTOARE-CLASA I
Evaluarea este actul didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care asigură
evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea (nivelul, performanțele și eficiența) acestora la
un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului de predare - învățare.
Dintre multiplele aspecte ale evaluării, evaluarea școlară reprezintă un ansamblu de activități în
funcție de anumite intenții, care transpun datele imediate, raportându-le la o serie de funcții și scopuri
bine determinate. Scopul evaluării nu este de a obține anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ.
Nu este vorba numai de a stabili o judecată asupra randamentului școlar, ci de a institui acțiuni precise
pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularitățile situației didactice, la cele ale elevilor,
la codițiile economice și instituționale existente.
A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programei de instruire
au fost atinse, precum și eficiența metodei de predare-învățare folosite. Prin activitatea de evaluare se
desemnează acțiunea de măsurare și apreciere a rezultatelor școlare. Prin rezultate școlare se desemnează:
cunoștinte, abilități, dezvoltarea proceselor intelectuale etc.
În planul evaluării, învățătorii sunt preocupați sistematic de măsurarea și aprecierea cantității și
calității cunoștințelor elevilor, a deprinderilor, abilităților, capacităților, intereselor și priceperilor deținute
de elevi la un moment dat, fie ca rezultat al educației, fie ca premisă a acesteia.
Dintre metodele de verificare și evaluare folosite la clasă amintim: observația curentă, chestionarea
sau examinarea orală, probele scrise, etc.
Evaluarea inițială se realizează prin intermediul testelor inițiale. Acestea sunt administrate la
începutul unui program de instruire, la început de semestru, la începutul unei unități de învățare. Ele oferă
învățătorului date cu privire la nivelul anterior de cunoștințe al elevilor și la capacitatea lor de învățare, pe
baza cărora, el va concepe viitorul program de instruire.
La clasa pe care o conduc (I C) am aplicat teste de evaluare inițială la începutul semestrului I, la
disciplinele ,,Comunicare in limba română” și la ,,Matematică și explorarea mediului”. Testele au fost
alcătuite dintr-un grup de itemi ,care să răspundă unui set de sarcini intelectuale. Notarea s-a făcut în
funcție de descriptorii de performanță stabiliți încă de la conceperea testelor de evaluare ințială, pentru a
asigura condițiile unei notări obiective.
La disciplina - ,,Comunicare in limba română”- rezultatele obținute de elevi au fost bune și foarte
bune. Majoritatea elevilor și-au însușit cunoștințele despre cuvânt (sunet inițial, despărțire în silabe,
corespondență imagine - cuvânt), scrierea corectă a cuvintelor, analiza grafică a propoziției, precum și
citirea acesteia.
,,Matematica și explorarea mediului ” a fost disciplina unde copiii au întâmpinat mai multe
dificultăți. Calificativele obținute pentru fiecare item, au fost bune, foarte bune și satisfăcătoare.
Atât la ,,Comunicare in limba română”, cât și la ,,Matematica și explorarea mediului ” am conceput
itemii în concordanță cu obiectivele propuse și cu competențele pe care trebuiau să și le însușească elevii.
Pentru elevii care au obținut rezultate bune și satisfăcătoare la unii din itemi, am hotărât să fac ore
suplimentare, cu acordul părinților, pentru pregătirea remedială a acestora.
Pentru învățător evaluarea îi indică cum să-și dozeze materialul, ce anume trebuie reluat în pași
mici, care sunt greșelile tipice și cum pot fi acestea eliminate. Învățătorul poate să constate situația de
plecare, unde se situează elevul, pentru a putea concepe viitoarele noțiuni.
Consider că este foarte bine că rezultatele de la evaluarea inițială nu se trec în catalog, deoarece
elevii au ocazia de a se concentra asupra realizării sarcinilor (rezolvă corect subiectele, se încadrează în
timpul de lucru), fără a se gândi la calificativul pe care îl vor obține. A învăța nu doar pentru notă, ci în
primul rând din dorința pentru ,, a ști” este un real progres în dezvoltarea psihică și în activitatea școlară a
elevilor.
O evaluare inițială urmată de o evaluare continuă constituie un real instrument de lucru al
învățătorului, cu ajutorul căruia să-și perfecționeze activitatea pusă în beneficiul educației școlarilor.
299
-metode si tehnici-
Profesor: Gheorghe Maria-Cornelia

Colegiul Economic “Petre S.Aurelian”, Slatina,Olt
pregătirea sa. Ca proces complex de măsurare şi emitere a unor judecăţi de valoare,evaluarea are
,,încărcătură morală” deoarece conduce la clasificări, selecţii, ,,verdicte” ce hotărăsc traseul socio-
profesional al elevilor.
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
300
mediul social .
,1995 ,p. 127 )
consecinţă”.
şcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii

301
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Bibliografie:
EDP.;
302
EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESARĂ ȘI IMPORTANTĂ ÎN ACTIVITATEA
DIDACTICĂ
Întocmit, Prof. Gheorghe Minodora, Șc. Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Focșani

Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, învățătorii, reuşim să-i
următoarele:
proces.
303
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Evaluarea inițială constituie punctul
304
Importanţa evaluării iniţiale în învăţământul tehnologic
Prof.ing. Gheorghe Oana

Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci
Modul II „Unităţile agricole în relaţia cu piaţa”
Clasa a IX a
Alături de predare şi învăţare, evaluarea reprezintă o funcţie esențială şi o componentă a procesului
de învăţământ. Nu poate exista act educaţional care să nu implice direct sau indirect, sistematic sau
nesistematic, procese evaluative şi autoevaluative.
Evaluarea este un proces didactic complex, vizează toate componentele sistemului de învăţământ
(elevi, personal didactic, baza tehnico-materială) şi întregul curriculum şcolar (cunoştinţe, priceperi,
capacităţi, programe, metode de predare-învăţare, performanţe). Evaluarea este punctul final în seria de
acţiuni legate de proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi controlul întregului proces instructiv-educativ.
Iar demersul didactic trebuie să aibă ca punct de plecare evaluarea iniţială.
Evaluarea iniţială se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să
instruire. Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este
organizat noul program de instruire.
La începutul fiecărui an şcolar, la nivelul ariei curriculare „ Tehnologii” în catedra Agricultură-
Horticultură se elaborează teste de evaluare iniţială care se aplică unitar, pe nivel de studiu .
Evaluarea iniţială pentru clasa a IX-a are drept scop cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevului
la începutul programului de instruire la intrarea in învățământul tehnologic, domeniul Agricultură.
Eterogenitatea pregătirii elevilor, asigurarea „continuităţii” în formarea/dezvoltarea competenţelor şi
nevoia de anticipare a procesului didactic adaptat posibilităţilor elevului reprezintă condiţii ale proiectării
evaluării iniţiale/predictive.
Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele competenţe formate anterior şi care reprezintă premise
pentru dezvoltarea competenţelor specifice domeniului agricol.
Competențele formate anterior, formal sau informal, vor ajuta profesorul în realizarea programului
de învățare centrată pe elev astfel încât la finalul parcurgerii modulului fiecare elev să-și fi dezvoltat
integral competențele prevăzute în cuprinsul acestuia. Competențele avute în vedere pentru alcătuirea
testului predictiv la clasa a IX a sunt de la disciplinele: Matematică, Biologie, Chimie, Geografie,
Educaţie tehnologică, clasele V-VIII.
enunţate.
305
Rezultatele testării iniţiale sunt utile deopotrivă, nouă profesorilor, dar şi elevilor. Dacă pentru
profesor, informaţii le obţinute în urma testării iniţiale ajută la înţelegerea nevoilor de învăţare şi de
suport ale elevului, permit realizarea unui plan şi oferirea unui program de învăţare care răspund nevoilor
lui, cuantifică progresul şi succesul de la un punct de pornire iniţial (început de ciclu şcolar, început de an
şcolar, începutul studiului unei discipline). Pentru elevi, aceste informaţii reprezintă ancore utile în
procesul înţelegerii opţiunilor privitoare lacarieră, datorită lor reuşind să-i și identifice în mod fidel ceea
ce deja a învăţat, dar şi ceea ce va trebui învăţat, se simte motivat şi valorizat prin suportul oferit în
identificarea nevoilor personale de învăţare, joacă un rol activ în procesul dezvoltării planului de
învăţare, înţelegându-şi nevoile de învăţare şi de susţinere, devine responsabil pentru propriul proces de
formare /instruire. Pe baza analizelor rezultatelor testelor predictive se selectează elevii capabili de
performanţe, cei cu lacune, cei cu dificultăţi de învăţare.
A-i învăţa pe elevi să gândească şi cum să gândească, a le forma capacitatea de autoinstruire
înseamnă a le crea disponibilitatea pentru o instruire continuă, condiţie esenţială a unei integrări eficiente
în activitatea profesională şi a adaptării la schimbările atât de rapide survenite în domeniile ştiinţei,
tehnicii şi culturii, a vieţii sociale în general.
306
De ce evaluare? De ce evalure iniţială?
Prof. GHEORGHIU CATI

Şcoala Gimnazială „Ştefan Octavian Iosif”
Loc. Tecuci, jud. Galaţi
Cuvântul asociat cel mai des cu evaluarea este, conform lui W.J.Popham, citat de Louis Vandevelde
în „Aider à devenir”, Labor Paris, Nathan, 1982, pag. 149, cel de „junglă”.
Rareori cadrul didactic primește în formarea sa iniţială, informaţii detaliate despre diferitele moduri
de a evalua progresul elevilor. Astfel, lipsit de informaţiile necesare, el reproduce adesea procedurile prin
care ele însuși a fost evaluat ca elev. Această evaluare școlară are uneori ca scop doar notarea și acordarea
de diplome care marchează trecerea într-o clasă superioară.
Să reflectezi la alte moduri de a evalua înseamnă să arăţi respect fiecărui individ încă de la cea mai
fragedă vârstă, pentru ceea ce este capabil să dobândească, pentru progresul pe care-l face în învăţare.
Este în același timp mijlocul de a elimina un mare număr de neînţelegeri între elevi – care cu greu înţeleg
raţiunile notelor obţinute; între profesori – care, implicit își compară valoarea profesională în funcţie de
rezultatele elevilor, între instituţie și societate în ansamblul ei, și în particular cu câmpul muncii.
Pentru ca evaluarea să devină o parte integrantă a formării, ea trebuie să îndeplinească un rol
informativ. Nota nu oferă decât o informaţie minimală, insuficientă și nu oferă elevului mijloacele
necesare îmbunătăţirii acesteia. Astfel, ea nu reprezintă pentru cadrul didactic decât constatarea unui eșec
– considerat ca o lipsă de exerciţiu din partea elevului, sau a unei reușite – pe care chiar el a înlesnit-o.
Scopul evaluării trebuie să vizeze gradul de achiziţie a obiectivelor operaţionale vizate, nu
sancţiunea nedobândirii / neîndeplinirii acestuia.
Evaluarea iniţială are însă un rol extrem de important. Pe parcursul unui an școlar, cadrul didactic
are rolul de a aduce elevul de la o stare iniţiala A la o stare finală B. Starea iniţială nu corespunde
neapărat nivelului de debutant, ci corespunde nivelului de competenţă a elevului în momentul iniţial A –
începutul unui ciclu de învăţământ sau a unui nivel de studiu nou. Starea finală nu înseamnă stăpânirea
totală a cunoștinţelor predate: este vorba doar de nivelul sau de competenţa dobâdită în momentul în care
el va termina anul școlar sau noua etapă.
Evaluarea iniţială este inevitabilă. Ea servește la măsurarea cunoștinţelor elevului prin raportarea la
competenţele fixate de programele școlare, la precizarea câmpurilor de competenţe cel mai bine stăpânite
și cele pentru care sunt necesare anumite măsuri specifice, la determinarea caz cu caz a numărului de ore
necesare aducerii elevului la nivelul clasei de elevi; adaptarea conţinuturilor de către profesor la nivelul
real al elevilor.
Evaluarea iniţială oferă o primă informaţie asupra nivelului de competenţe, ceea ce va determina
parcursul de formare și obiectivele de atins. Pe parcurs aceste obiective pot fi reajustate sau întrevăzute
obiective mai îndrăzneţe.
Având ca funcţie prognosticarea, evaluarea initiala servește în mod special la orientare. Această
funcţie a evaluării încearcă să facă cunsocut atât elevului cât și profesorului nivelul real al elevului. Ea
poate deasemenea să prezică nivelul de competenţă ce ar putea fi atins pe parcursul formării.
Există mai multe modalităţi de a verifica starea iniţială:
a) Estimarea – aceasta fiind realizată chiar de către elev (autoevaluarea) a competenţelor
sale.
b) Teste de nivel – aceastea permit, dacă sunt bine concepute, standardizate și calibrate, să îţi
faci o idee precisă a competenţelor. Aceste teste ajută la orientarea elevului spre un grup omogen și la
informarea acestuia cu privire la propriile sale capacităţi, pentru a putea deveni conștient și să ia cele mai
bune decizii cu privire la propriul proces de învăţare. Testul de nivel permite realizarea unui bilanţ al
atuurilor și punctelor slabe ale elevului și constituie o sursă de informaţie pentru cadrul didactic.
Toate aceste modalităţi oferă cadrului didactic mijloace de anticipare a obiectivelor pedagogice și a
acţiunilor necesare în încercarea de a le îndeplini.
Elevul, de pe altă parte, știe exact unde se află în învăţare și poate să-și măsoare eforturile pe care
trebuie să le facă într-un anumit domeniu. Asta îl va face să se întrebe ce îl motiveaza și să ia deciziile
adecvate în mod autonom. Îi sunt relevate lacunele și punctele tari știind astfel ce trebuie făcut pentru a
progresa.
307
Se impun astfel câteva întrebări firești.
De ce evaluare iniţiala? Pentru a prezice dacă elevul este apt de a învăţa. Pentru a putea orienta.
Pentru a putea reajusta cursul.
Ce se evalueaza? Se testează aptitudini și capacităţi. Se verifică achiziţiile anterioare și achiziţiile
extrașcolare. Se verifică progresul.
Când? Înainte de începerea unui nou an, nivel, ciclu școlar.
Cine este evaluat? Elevul.
Cine evaluează? Profesorul.
Caracteristici. Evaluarea iniţială este normativă și adesea standardizată și este menită să informeze,
să situeze. Prin aducerea la cunoștinţă ea clasează, motivează, prioritizează. Adesea standardizată ea
masoară o diferenţă între cunoștintele de la începutul unui ciclu și cele achiziţionate până la finalul
acestuia.
Dupa cum se poate vedea, evaluarea este un act de predare care nu se poate mulţumi cu o simplă
rutină de control: „scoateţi o foaie de hârtie și scrieţi....” Acest act, care poate avea consecinţe importante
asupra viitorului social al individului evaluat, angajează în totalitate responsabilitatea profesională a
carului didactic.
Evaluarea iniţială indică începutul învăţării, nu o constatare înainte de a începe.
Evaluarea iniţială are limitele sale...ea nu poate evalua totul. Aceasta doar informează înaintea unei
informaţii noi.
Evaluarea iniţială permite identificarea nevoilor elevilor în termeni de adatare pedagogică
(suporturi, evaluări, instrumente...), o pedagogie mai creativă.
Elaborarea activităţilor de evaluare iniţială trebuie să fie cât mai obiective cu putinţă. Aprecierea lor
trebuie să fie ușor de făcut și de măsurat. Instrumentele așa-zise „închise” presupun răspunsuri extrem de
simple – o bifă într-o căsuţă (gen exerciţii cu alegere multiplă), potrivire, completare de texte lacunare,
exerciţii de tip adevărat sau fals. Avantajul acestora este că evaluarea va fi total obiectivă iar fidelitatea va
fi respectată.
Bibliografie:
1. „L’évaluation et le Cadre Européen Commun”, Christine Tagliante, Clé
International/SEJER, Paris, 2005;
308
“THE ASSESSMENT IN PRE-UNIVERSITY EDUCATION”
The Importance of Initial Assessment: Methods and Techniques
Prof. Gherghe Gabriela Liliana,

Școala Gimnazială Dărmănești, jud. Dâmbovița
Limba engleza, clasa a VIII a
The initial evaluation is a very important starting point in the teaching – learning process. What
we generally call “initial evaluation” it is usually a set of items, given under the form of a test paper
which students have to deal with at the beginning of the school year. “The initial assessment is necessary
in order to establish the basis of a syllabus, which is appropriate to the characteristics and level of the
students. The aim of the initial evaluation is to gather as much information as possible about the students
in order to help them along the learning process. This evaluation is also important for the teachers as it
will point them in the right direction when it comes to selecting methodology, materials and strategies.
Thus, initial evaluation has a diagnostic purpose because it indicates strengths and weaknesses.” 1
The initial assessment is also very important if we want to “determine whether students have the
necessary training to create the premises for studying new specialized disciplines. This type of assessment
also gives the pupil and the teacher a representation of the learning potential, as well as the opportunity to
see if there are any gaps that need to be completed or aspects that require correction or improvement
(recovery programs). […] The chance to reach the goal of the initial evaluation is even greater as we, the
educators manage to make students receptive and understand the importance of school assessment.” 2
At the beginning of any training activity, short or long, at the lesson level, chapter, school
semester, year, etc. we need to know the starting point and for this we need an initial test. The strategy
addressed in the initial evaluation is the premise of any pedagogical success in any training activity. The
general function of the initial testing, of diagnosis and prognosis, it is achieved to the extent that we are
able to design clear and precise objectives, which can give us a proper image of the stage reached in the
learning process by the class of students.
The methods used to perform an initial evaluation are selected or elaborated according to both the
concrete objectives pursued and also the particularities of the persons subject to this act.
For any evaluation, you’ll need a combination of options (evaluation methods) for different aspects
of the evaluation. These options are useful for completing evaluation tasks related to collecting data,
analysing data, reporting data, and making decisions about the evaluation.
Assessment methods are ways to provide students with the opportunity to prove their level of
training. There are three main types of assessment: oral tests, practical tests and written tests. They are
also called traditional evaluation methods. […] The oral evaluation method is one of the most widespread.
The main advantage of this method is the possibility of teacher-student dialogue, which involves a free
discussion. In case of errors, the pupil can correct it immediately or in case of blurring, the teacher may
ask the pupil for additional information or a motivation for the answer. It can be done through an
interview, conversation, content playback, etc. The written evaluation method is the most used when it
comes to an initial evaluation. This evaluation method includes various forms: extemporal, thesis, test,
questionnaire, essay, homework, portfolio, project, etc. and it has the advantage of being able to test a
large number of students simultaneously. It is also a more objective method than the oral one. The most
traditional and most commonly used written evaluation method for the initial assessment is the test. Items
are often diversified, with both objective and subjective items. In English, we have dual-choice or
complementary items for reading and listening skills. Instead, for the writing skills we have subjective
items.
1
https://books.google.ro/ Raquel Varela Méndez, All about teaching English: A course for teachers of english (Pre-school
through secondary), Editorial Universitaria Ramon Areces, 21 nov. 2003, pg. 197
2
http://www.mesota.ro/juridic/testare_initiala.pdf Importanta Evaluarii Initiale, prof. Ioana Mamina
309
Bibliography:
http://www.tribunainvatamantului.ro/strategia-de-evaluare-initiala/
http://www.humanistica.ro/anuare/2008/Continut/art01Berar.PDF
https://iteach.ro/experientedidactice/metode-si-tehnici-de-evaluare-in-invatamantul-preuniversitar
http://www.betterevaluation.org/en/start_here/decide_which_method
310
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALEÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Ec. Gherman Octavian Theodor

Colegiul Tehnic ”Dr. Ioan Ratiu” Turda
Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le
posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și
elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației existente și de aformula cerințele
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea
unui scurt program de recuperaresau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în
susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități
Importanța ei este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să
vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă
a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
cadrului didactic.
O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al
dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
311
Evaluarea inițială-premisă a învățării
Prof. Simona Carmen Gherman

Liceul Vocațional Pedagogic „Mihai Eminescu”, Tîrgu Mureș, jud. Mureș
Evaluarea elevilor ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit
moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
În cadrul sistemului de învățămant evaluarea elevilor are următoarele funcții importante:
1. Funcția de constatare și diagnosticare a performanțelor obținute de elevi, explicate prin
factorii și condițiile care au dus la succesul sau insuccesul scolar (factori psihologici, de natura
pedagogică, socială, factori stresanți), astfel sunt puse în evidență și cauzele unei eficiențe scăzute a
predarii și a învățării.
2. Funcția de reglare și perfecționare continua a metodologiei de instruirii pe baza informațiilor
obținute din explicarea factorilor și a condițiilor ce au determinat rezultatele la învățătura. Aceasta funcție
se realizează prin feed-back obținut.
3. Funcția de predicție (prognostică) și de decizie privind desfășurarea în viitor a activității
instructiv-educative în scopul ameliorării ei, pe bază cunoașterii cauzelor ineficienței.
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei forme:
 evaluare iniţială(predictivă), realizată la începutul demersurilor instructiv-educative,
pentru a stabili nivelul la care se situează elevii;
 evaluare formativă(continuă), are drept obiectiv general pe acela de a susține învățarea
prin acordarea unui feedback prompt elevilor cu privire la stadiul atingerii rezultatelor planificate ale
învățării și este însoțită de îndrumarea corespunzătoare, individualizată, a acestora;
 evaluarea sumativă(cumulativă), compară rezultatele elevilor cu obiectivele generale ale
disciplinei de învăţământ, cu efecte reduse asupra ameliorării procesului și se realizează sub forma unor
verificări parţiale, pe parcursul programului şi o evaluare globală, de bilanţ, pe perioade mai lungi
(semestru, an şcolar).
Evaluarea inițială presupune operaţii de măsurare, apreciere şi decizie la începutul unui program
de instruire (ciclu de învăţare, an şcolar, capitol etc.) și realizează un diagnostic al nivelului elevului
(intelectual, capacităţii de învăţare, cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor, competenţelor actuale şi
potenţiale).
Evaluarea inițială este realizată cu scopul de a stabili dacă elevii au pregătirea și informațiile
necesare creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.
Metodele utilizate pentru realizarea evaluării predictive efectuate în scop de diagnoză sau prognoză,
se aleg sau se elaborează atât în funcție de obiectivele concrete urmărite, cât și în raport cu
particularitățile elevilor supuși evaluării.
Principalele metode de evaluare inițială sunt: evaluarea orală, evaluarea prin probe scrise, evaluarea
și autoevaluarea.
Evaluarea orală este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual sau pe grupe de
elevi. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, în cadrul
căruia profesorul îşi poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi cum gândeşte el, cum se exprimă, cum
face faţă unor situaţii problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării
orale, profesorul îi poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze,
după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas.
Evaluarea prin probe scrise. Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor pentru elevii
supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în aceeaşi unitate de timp.
Este o metodă care îi avantajează pe elevii emotivi. Un alt avantaj al probelor scrise ar fi acela că au o
valoare de obiectivitate şi imparţialitate mai mare decât cele orale.
Autoevaluarea ajută elevii să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere, să-şi valorizeze atât
cunoştinte, cât şi atitudini şi comportamente. Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da
încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Elevul ajunge să îşi evalueze
propriile capacităţi învăţând mai întâi să-şi aprecieze rezultatele în activitatea de învăţare. Din acest
312
motiv, abilitatea de autoevaluare este foarte importantă pentru formarea la elevi a unor imagini realiste
asupra posibilităţilor şi limitelor lor.
În concluzie, evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de
învăța și este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program
de recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării
următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui nou proces
de învățare.
Bibliografie
CERGHIT, I,- Metode de învăţământ,Iaşi, Editura Polirom, 2006;
I.T.RADU, Evaluarea in procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică ,București , 2000
313
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE
Prof. Gherman Valentina

Scoala Gimnziala Nr.1 Bolintin-Vale, Grad. Cu PP Nr.1 Bolintin-Vale
Invatamant prescolar, nivel I
influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce
el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
următorii paşi:
fiecărui copil.
de studiu.
Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea schemă:
METODE TRADITIONALE: probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
Metode alternative: lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor, aprecierile verbale,
autoevaluarea jocurile didactice, de rol și serbările, obervările directe/sistematice în timpul
activității și înregistrarea, discuții individuale;afișarea lucrărilor, consemnarea grafică a
rezultatelor pe domenii experiențiale
314
Oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce
știe într-o varietate de contexte și situații, permit Oferă educatorului o imagine la zi
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper asupra performanțelor copilului, dar si
și să adune informatii asupra derularii activitatii o imagine exhaustivă asupra profilului
copilului și implicit a sa; pe baza acestor general al cunoștințelor copiilor.
informatii, educatorul își fundamentează
judecata de valuare într-o apreciere obiectivă a
achizițiilor elevilor si a progreselor inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de

evaluare sunt următoarele:
Asigură o realizare interactivă a actului de Exersează abilitățile practic-aplicative ale

predare-învățare, adapdată nevoilor de copiilor, asigurând o mai bună clarificare
individualizare a sarcinilor de lucru pentru conceptuală și integrare în sistemul național
fiecare elev în parte, valorificând și stimulând a cunoștințelor asimilate, care astfel devin
potențialul creativ și originalitatea acestuia. operationale.
etc.)

grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-
sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.)
jurnalul grupei.
După Ausubel „evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrantă. Ea are
întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’ astfel
315
Bibliografie:
București,EDP.;
316
Evaluarea iniţială în cadrul învăţământului special şi special integrat – repere
asupra metodelor şi tehnicilor aplicate în funcţie de tipul deficienţei
Ghindea Elisabeta Rozalia

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, Braşov
Profesor Educator, clasa a VIIIa
Evaluarea în actul terapeutic recuperator în cadrul învăţământului special şi special integrat este un
proces complex cu implicaţii majore în evoluţia copilului cu cerinţe educative speciale. Asemenea
evaluării demersului didactic din învăţământul de masă, evaluarea este un proces care presupune
comparaţie, aproximaţie şi estimare şi vizează evaluarea sistemului, evaluarea instituţiei de învăţământ,
evaluarea programelor şcolare, evaluarea profesorilor, evaluarea elevilor, evaluarea demersului
terapeutic-recuperator etc.
Atunci când ne propunem un demers educativ, indiferent de nivelul la care îl elaboram, avem în
vedere „formularea unor intrebări, răspunsurile marcând etapele mari sau operaţiile acesteia(proiectării
didactice):
I.Ce voi face? – Precizarea finalităţilor/obiectivelor
II. Cu ce voi face? – Precizarea şi analiza resurselor
III. Cum voi face? – Elaborarea stategiei
IV. Cum voi şti dacă se va realiza ce imi propun? – Stabilirea sistemului de evaluare”- Stan
Panţuru
Observăm din aceste intrebări faptul că evaluarea însoţeşte fiecare etapă a educaţiei ea presupunând
cunoaşterea situaţiei, adunarea şi interpretarea datelor, are scopul de a influenţa sau regla sistemul prin
aprecierea situaţiilor evaluate cu raportare la criterile situaţionale, implică parcurgerea unor demersuri şi
atitudini metodologice(aceasta se face cu scopul de a asigura exactitate, validitate, relevanţă, fidelitate,
transparenţă, utilizarea unor forme, stategii şi metode specifice).
C. Cucoş considera că evaluarea şcolară este „procesul prin care se delimitează, se obţin şi se
funizează informaţii utile, permitând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune trei
momente distincte: măsurarea, aprecierea rezultatelor şcolare şi adoptarea măsurilor ameliorative.”
În perspectiva strategiilor de evaluare se pot distinge mai multe criterii de clasificare a tipurilor de
evaluare. În această lucrare vom face referire la criteriul temporal, cel al modului de integrare a acţiunilor
evaluative în actul didactic. În acest criteriu distingem trei tipuri de evaluare:
• Evaluarea iniţială - se face la începutul unei etape de instruire cu scopul cunoaşterii potenţialului
de învăţare a elevilor
• Evaluarea continuă sau dinamică – se face în timpul secvenţei de instruire şi este formativă(cu
scop ameliorativ şi reglator)
• Evaluarea finală - se realizează la finalul unei perioade de formare şi este sumativă(cu scop
constatativ şi de ierarhizare a elevilor)
D. Ausbel spunea: „dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu aş spune:
cele care influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştiinţele pe care elevul le posedă la plecare.
Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă”. Astfel, evaluarea iniţială are un rol primordial
în activitatea educaţională, ea presupunând măsurarea, aprecierea şi decizia în vederea cunoaşterii
nivelului psihopedagogic real al elevului. Funcţia dominantă a acestui tip de evaluare este acea predictivş,
creând premisele unei proiectări didactice eficiente şi realizarea temeinică a activităţii educative. În
funcţie de rezultatele evaluării iniţiale, cadrul didactic va viza eliminarea lacunelor, creşterea nivelului de
cunoştinţe ale elevului ţinând cont de posibilităţiile reale ale clasei/grupei de elevi.
În cadrul învăţământului special şi special integrat evaluarea se realizează ţinând cont de analiza
nevoilor de dezvoltare, funcţionalitatea actuală şi a nivelului de funcţionalitate dorit. Intre nivelul actual şi
cel dorit există un decalaj. Acest decalaj îl interesează pe profesorul terapeut, acest decalaj constituind un
parametru de măsurare a nevoilor particulare a copilului cu deficienţă. Persoana cu deficienţă trebuie să
realizeze aceste cerinţe, în acest fel explicându-se necesitatea unui demers individualizat şi existenţa
programelor de intervenţie personalizată.
317
Evaluarea iniţială a elevului cu cerinţe educative speciale are în vedere examinarea
medicală(examenul somatic, examinarea neurologică şi investigaţiile paraclinice, examinarea psihiatrică)
şi examinarea psihologică: dezvoltarea senzorio-motorie, dezvoltarea socio-afectivă, dezvoltarea
cognitivă şi a limbajului şi dezvoltarea conativă(capacitatea de a stabili relaţii cu alţii). Astfel, evaluarea
ţine cont de tipul de deficienţă şi caracteristicile acesteia, ea facându-se de către o echipă de intervenienţi
implicaţi în procesul de expertizare şi de recomandare a modalităţii de intervenţie.
Metodele şi tehnicile specifice de evaluare a elevului cu cerinţe educative speciale presupun studiul
dosarelor elevului, anamneza, observarea directţ, experimentul, studiul şi evaluarea psihologicţ a
achiziţiilor şi activităţiilor, conversaţia liberă/dirijată, chestionare, inventare şi teste psihologice.
Modelele de evaluare şi interventie sunt specifice fiecărui tip de dizabilitate, astfel:
• Dizabilitatea intelectuală presupune utilizarea metodei observaţiei, testele psihologice, evaluarea
inteligenţei şi măsurarea comportamentului adaptativ
• Dizabilitatea auditivă se realizează prin evaluarea audiologică, evaluarea limbajului verbal,
structurarea comunicării non-verbale(limbajul mimico-gestual, sistemul dactil, sistemele nonverbale de
sprijin a comunicării verbale şi comunicarea totală) şi dezvoltarea funcţiei cognitive în funcţie de
dizabilitatea auditivă şi nivelul dezvoltării limbajului
• Dizabilitatea vizuală implică evaluarea funcţilor vizuale, examenul sensibilităţii cromatice,
binocularitatea, strabismul şi orientarea în spaţiu, acomodarea şi convergenţa, contrastul şi măsurarea
sensibilităţii la contrast
Datele culese cu ajutorul acestor tehnici de evaluare trebuie să însoţească fişa psihopedagogică a
elevului cu deficienţă în vederea realizări unei continuităţi în demersul actului de recuperare terapeutică şi
să fie realizate în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de
evaluare stabilile.
Concluzionând, evaluarea iniţială este foarte importantă în recuperarea copilului cu cerinţe
educative speciale deoarece de la baza ei pleacă demersul prin care aceşti elevi îşi câştigă autonomia
personalş şi socialş şi astfel creazş premisa unei bune integrări sociale şi socio-profesionale ulterioare
finalizării nivelelor de studiu.
Bibliografie
• Adrian Roșan – Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție Editura Polirom
Bucureşti 2015
• Stan Panţuru – Elemente de teoria şi metodologia instruirii. Editura Universităţii Transilvania
Braşov 2002
• Elena Vlad – Evaluarea în actul educaţional-terapeutic Editura Pro Humanitate Bucureşti 2000
• Alois Gherguţ – Sinteze de psihopedagogie specială Editura Polirom Bucureşti 2005
• Constantin Cucoş – Educația: dimensiuni culturale și interculturale Editura Polirom Bucureşti
2000
318
Importanţa evaluării iniţiale la disciplina chimie, nivel liceal
Prof. Ghinga Olga- Iulia,

Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentară Arad,
Disciplina Chimie, clasa a IX-a
Evaluarea iniţială, predictivă, se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ, la începutul anului
şcolar, la începutul studierii unei discipline sau, chiar, la începutul unei unităţi de învăţare, pentru a
determina nivelul de pregătire al elevilor. Are rolul de a aprecia gradul în care aceştia vor putea asimila
noua unitate didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Evaluarea
iniţială se adreseazã cu precădere cadrului didactic, oferindu-i acestuia posibilitatea să constate situaţia de
plecare. În urma unei analize profunde urmează să se stabilească viitoarele noţiuni, să se emită aprecieri
ale calităţii operaţiilor de gândire, abilităţilor etc.
Astfel evaluarea iniţială reprezintă procesul prin care se identifică nevoile de învăţare şi nevoile de
sprijin, pe baza cărora se definitivează un plan de învăţare individual care stabileşte structura procesului
didactic. Structura acestuia se poate modifica şi adapta la nevoile elevilor pe parcursul întregului demers
al învăţării, în funcţie de progresul şi interesul acestora.
Metodele evaluării iniţiale nu trebuie să se rezume doar la testarea formală, acestea presupun
activităţi diverse: analiza informaţiilor oficiale referitoare la elevi, chestionarea, intervievarea individuală,
observarea activităţilor de grup.
Chimia este una din disciplinele de bacalaureat la alegere, alături de biologie şi fizică. Evaluarea
iniţială, alături de cea formativă şi cea sumativă, integrate în procesul de învăţare vine în sprijinul elevilor
în alegerea disciplinei de bacalaureat.
Elevii încep să înveţe chimia în clasa a VII-a. E important, atât pentru cadrul didactic, cât şi pentru
elevii săi, ca la începutul clasei a IX-a să se realizeze evaluarea iniţială, astfel încât să se stabilească
nevoile individuale de învăţare şi sprijin al acestora, mai ales că proaspeţii liceeni provin de la şcoli
gimnaziale diferite, nivelul lor este unul eterogen, iar în clasa a VIII-a elevii nu sunt motivaţi să înveţe la
disciplina chimie, ei punând accent pe limba şi literatura română şi matematică.
Conţinuturile programei aferente disciplinei chimie pentru clasa a IX-a se bazează într-o foarte
mare măsură pe cunoştinţele anterioare dobândite în clasele de gimnaziu, astfel încât este esenţial ca
profesorul să identifice nevoile de sprijin individuale ale elevilor pentru recuperarea eventualelor lacune.
În urma aplicării testelor de evaluare iniţială, profesorul are posibilitatea să conceapă un plan de
recuperare şi de recapitulare centrat pe elevi, care să vină în sprijinul acestora, să-i motiveze să înveţe, să
le confere încredere în capacitatea de a-şi dezvolta abilităţi şi a-şi însuşi competenţe specifice disciplinei
chimie.
Ulterior, acesta va dezvolta planul de învăţare cuprinzând temele, noţiunile şi competenţele
cuprinse în programa clasei a IX-a, plan pe care îl va adapta permanent în funcţie de progresul elevilor,
ceea ce va contribui la eficientizarea actului educativ, la orientarea elevilor spre studiul chimiei, cu atât
mai mult, cu cât:
“Chimia stă la baza ştiinţei. Pe de o parte, ajută biologia şi furnizează explicaţii pentru procesele
vieţii. Pe de altă parte, se combină cu fizica şi găseşte explicaţii pentru fenomenele chimice în procesele şi
particulele fundamentale ale universului.” (P.W. Atkins)
Bibliografie:
1. JINGA, IOAN, Evaluarea performanţelor şcolare. Editura Afeliu, Bucureşti, 1996.
2. MANOLESCU, MARIN, Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2005
3. Programa de chimie pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, Aprobată prin
Ordinul de ministru nr. 5099/ 09.09.2009
319
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE
dr.ing. Ghiniță Constantin Simona

Colegiul Tehnic “C.D.Nenițescu”, Brăila
disciplina : Sanatatea si securitatea muncii, clasa a IX a
recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
enunţate
Astãzi, demersul didactic se axează pe formarea la elevi a unor competențe, care sunt ansambluri
structurate pe cunoștințe și deprinderi dobândite prin învãțare. Acestea permit identificarea și rezolvarea
Metode de evaluare
Metodele utilizate in activitatea de evaluare sunt diverse, in ultima perioada făcându-se distincție
intre metodele tradiționale, denumite astfel datorită faptului că au fost consacrate in timp și sunt utilizate
cel mai frecvent și metodele complementare care s-au impus in practica școlara mai ales in ultimii ani.
Metode tradiționale de evaluare
In categoria metodele tradiționale sunt incluse:
probele orale, probele scrise, probele practice.
Metode complementare de evaluare
Metodele complementare de evaluare se inscriu in categoria acelor strategii de evaluare care
urmăresc să ofere elevilor posibilități sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de
cunoștințe, dar și că dispun de priceperi, deprinderi, abilităti de a opera cu respectivele cunoștinte. Au un
potențial formativ ridicat și permit o mai bună individualizare a actului educațional.
In categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse:
observarea sistematica a activității și comportamentului elevilor, investigația, proiectul, portofoliul,
autoevaluarea.
In cele ce urmează, am prezentat un test de evaluare inițială pentru clasa a IX a, disciplina
“Sănătatea și securitatea muncii”.
320
TEST DE EVALUARE INITIALĂ
Numele şi prenumele elevului:
Data sustinerii testului:
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerintelor din Partea I şi din Partea a II-a se acordă 90
1.1. Identificaţi următoarele simboluri de avertizare.
a b c d
.................................................................................................................................... 5 puncte
1.2. In situatiile de accidente prezentate mai jos ,sunt utilizate materiale de prim ajutor
prezentate in coloana 2. Grupati cuvintele care se potrivesc (accident-materiale) imperechind cifrele cu
literele corespunzatoare.
Accidente Materiale de prim ajutor

Arsura termica Masca de oxigen
Fracturi Atele
Hemoragii Garou
Tăieturi Comprese sterile
Stop respirator Apa
................................................................................................................................. 30 puncte
2.1. Cititi afirmatiile de mai jos si notati in dreptul fiecareia F( fals ) daca considerati ca afirmatia
este falsa sau A ( adevarat) daca consderati ca afirmatia esteadevarata.
Arsurile termice sunt provocate de contactul corpului cu o suprafata fierbinte.
Invaliditatea este un accident cu incapacitate temporara de munca.
Masurile de prim ajutor in cazul arsurilor cu substanţe chimice uscate constau in stropirea acestora
cu acid sulfuric sau spalarea rapida cu solutie de NaOH pentru neutralizare.
..................................................................................................................................... 15 puncte
2.2. Cititi afirmatile de mai jos si notati in dreptul fiecareia dintre ele F(fals) sau A(adevarat) :
• Apa sub forma de ceata poate fi utilizata la stingerea incendiilor de natura electrica.
• Normele generale de protectia muncii si cele de aparare impotriva incendiilor sunt stabilite de
managerul unitatii scolare .
• Echipamentul individual indeplineste si functii de protectie.
• Explozia poate avea loc daca sunt reunite cele trei conditii : carburant, combustibil sursa se
caldura.
• Depozitarea necorespunzatoare a materialelor corozive poate provoca accidente.
..................................................................................................................................... 25 puncte
2.3. În imaginile următoare sunt ilustrate trei indicatoare:
a. Specificati tipul indicatoarelor

b. Precizati ce se doreste a ne informa cu aceste indicatoare
.................................................................................................................................... 15 puncte
321
Ghionea Dana Elen, Colegiul Tehnic ,, Radu Negru’’, Galați

Matematică , clasele IX-XII
Evaluarea reprezintă o piesă foarte importantă a procesului de instruire, în ultimele decenii
devenind din ce în ce mai importantă., având o relație deosebit de complexă cu curriculum.În trecut
evaluarea era situată în afara procesului de instruire ăentru ca viza numai performanțele elevilor (
măsurabile) în activitatea de învățare.Acum, evaluarea se află și ea în răndul celorlante elemente ale
procesului de învățământ deoarece , evaluarea, este văzută ca o activitate ce furnizează informații și date
legate de modul de desfășurare a procesului ce a generat aceste rezultate.
Evaluarea are un caracter dinamic și flexibil, are loc în timp, și are scop și obiective bine
delimitate.În primul rând, evaluarea nu urmărește doar notarea elevilor ci are ca scop fundamental
susținerea și sprijinirea activităților de învățare a acestora și generarea progresului de învățare.
O evaluare eficientă trebuie:
să arate profesorului dacă au fost atinse obiectivele propuse din cadrul orei;
să ajute evaluatorul să faca o analiză a progresului elevilor;
să ajute cadrul didactic de a adapta activitățile de învățare în funcție de posibilitățile
elevilor și de capacitatea acestora de a opera cu noțiunile;
să ajute elevii să aleagă cea mai bună cale de a demonstra ceea ce a asimilat;
să ajute cadrul didactic de a-și evalua propia activitate:
să funizeze informații părinților.
Strategia de evaluare reprezintă metoda de stabilire a:
formelor și tipurilor de evaluare
metodelor , tehnicior și probelor de evaluare a randamentului școlar
modalități de îmbinare a acestora și a momentului în care se aplică, corelate cu obiectivele
educaționale urmărite și cu conținuturile vizate
descriptorilor de performanță, baremelor, sistemelor de notare
Evaluarea inițială este prevăzută la inceputul anului școlar și are rol principal de a ajuta cadrul
didactic în formarea unei imagini foarte clare asupra tipului de cunoștințe și competențe pe care copii le-
au dobândit în anii anteriori.Notele nu sunt trecute în catalog, ci doar reprezintă un reper pentru
profesorul de la clasă pentru a putea să-și organizeze activitatea la clasă pe anul în curs , pe baza
rezultatelor înregistrate.În general, rezultatele evaluării inițilale sunt transmise părinților, acestea nefiind
făcute publice.
În funcție de rezultatele obținute la evaluările inițiale, profesorii își proiectează activitățile didactice,
iar, acolo unde este cazul, profesorii vor realiza programe de învățare remedială și de educație
diferențiată.
Această evaluare inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar
și a lacunelor existente, lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau
programe remediale.
Evaluarea inițială nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea
lor iar șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atăt mai mare cu cât noi, profesorii, reușim să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi și să ânțeleagă importanța evaluării școlare,tratând cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntarea cu situații noi de învățare,
care trezesc motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a problemelor enunțate.
Evaluarea randamentului învățării are:
 funcția de constatare și apreciere( evidențiarea și estimarea cunoștințelor, abilităților și
aptitudinilor dobândite);
 funcția de diagnoză și prognoză( prin ierarhizarea rezultatelor și predicția evoluției
ulterioare a comportamnetului învățat
Pentru disciplina matematică, ca instrumente de evaluare, avem:
 metode tradiționale: probe orale, probe practice, probe scrise.
322
 Metode complementare și alternative: portofoliul, metoda R.A.I., studiul de caz, proiectul,
fișe de lucru, harta minții, tema pentru acasă.
Aplicarea metodei chiorchinele la lecția de recapitulareși sistematizare a cunoștințelor,geometrie
, clasa a VII-a.
Unitatea de învățare:Cercul.Poligon regulat.Calculul elementelor în poligoane regulate.
apotema a
L=R√3
A=R/2 Raza
cercului
Eleme
Triunghi
echilateral
Unghi al
poligonului
3𝑅𝑅2 √3
A=
4
Poligoane
regulate
𝑙𝑙 2 √3
𝐴𝐴 =
4
A=2R2
Pătrat
A=l
Hexagon
L=R√2
𝑅𝑅√2
a= 2
L=R
3𝑅𝑅2 √3
A=
a= 2
𝑅𝑅√3
Bibliobrafie:
1. Gusta, Constanța- Metodica predării matematicii ăn liceu, Editura Fair Parteners,
București, 2008
2. Chirilă Constantin, Bogdan Cristescu-,, Formarea continuă a profesorilor de matematică în
societatea cunoașterii’’,Inspectoratul Școlar Județean Iași, 2012
323
Prof.inv.primar Ghiță Raluca Ioana

Școala Gimnazială nr.169
Clasa a IV-a
Evaluarea în sistemul de învățământ este încă o problemă nerezolvată. Ce evaluăm? Cunoștințele
memorate de elev, capacitatea acestuia de a rezolva situații noi pe baza celor acumulate anterior, sau
efortul /progresul pe care elevul îl realizează în propria lui formare? Părerea mea este că deocamdată una
fără cealaltă nu se poate încă.
Trăim într-o eră tehnologizată față de care multe cadre didactice opun rezistentă într-o mai mare
sau mai mică măsură. Nu putem să mai negăm sau să ne surprindă faptul că elevii noștri folosesc de la
vârste din ce în ce mai fragede telefoane mobile, tablete, joacă jocuri din ce în ce mai sofisticate care
oferă recompense imediate. Ori scopul unei educații durabile din toate punctele de vedere, cognitive,
etice, morale, emoționale, este amânarea recompensei. Toată lumea în schimb a ajuns la aceeași
concluzie: elevii nu mai seamănă cu cei din “generatiile trecute”.
Mi se pare evident faptul că învățământul, nu neapărat cel românesc, ci de la scară globală, nu este
pregătit pentru această generație de copii. Ce deprinderi, competențe, abilități formăm viitorilor adulți?
Pentru ce fel de viitor îi pregătim? Și atunci, ce evaluăm?
Invătământul modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem de referintă
care să aibă la bază formarea competențelor elevilor. Astfel, sistemul de învățământ românesc, ca și multe
alte sisteme de învățământ, își propun să dezvolte activitatea instructiv-educativă având ca referențial
competențele generale și specifice pe care trebuie să le dobândească elevul. Centrarea pe competențe este
o preocupare majoră a ultimilor ani.
Știm și utilizăm metode tradiționale și moderne de învățare, fiecare cu avantajele și dezavantajele
lor. Cred că deocamdată, o îmbinare a celor două este cea mai potrivită: din metodele tradiționale putem
prelua evaluarea sumativă realizată periodic deoarece elevii trebuie totuși să-și însușească de exemplu
operațiile matematice . Ea elimină complet subiectivitatea și măsoară strict cunoștințele accumulate.
Dorința de autocunoaștere, creativitatea, lucrul în echipă bazat pe dezvoltarea inteligențelor multiple, se
realizează prin aplicarea metodelor moderne de evaluare: portofoliul, proiectele tematice.Prin intermediul
acestora se pot lua decizii și măsuri ameliorative, elevul are feed-back permanent și devine partener în
relația educațională.
La rândul lui, sistemul tehnicilor și instrumentelor de evaluare s-a imbogătit . În evaluarea curentă
se utilizează integrarea itemilor obiectivi, semiobiectivi și subiectivi, în corespondentă cu competențele și
performanțele vizate prin programe școlare.
Evaluarea initială se realizează la începutul unui program de instruire. Aceasta nu are rol de
control. Este diagnostică, și indică planul de urmat în procesul de invătare. Evaluarea initială este
necesară deoarece asigură o pregătire optimă a unui nou program de instruire.
Este necesară pentru :
• cunoașterea nivelului de realizare a invătării prealabile;
• pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului pregătirii elevilor cu care va lucra;
• pentru determinarea liniei de pornire la începutul unui program de instruire (an școlar, intrare în
clasa I, în ciclul gimnazial sau liceal etc.);
• este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării de premise
favorabile unei noi invătări (cunoștințe, abilităti, capacităti);
• are semnificația unei punți de legătură între o stare precedentă și una viitoare;
• este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt;
• pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce
vor fi implicate în invătarea viitoare;
• pentru a omogeniza fondul de cunoștințe și abilităti indispensabile unui nou parcurs.
Evaluarea inițială se realizează prin examinări orale, dar mai ales prin probe scrise. Funcția
predictivă a acestei evaluări constă în aceea că datele obținute prin evaluarea initială ajută la conturarea
324
activitătii următoare în trei planuri: modul în care se va preda noul conținut; organizarea unui eventual
program de recuperare pentru întreaga clasă sau pentru elevii care nu au dobândit competențele cerute de
curriculum.
Bibliografie
Marin Manolescu, Teoria și metodologia evaluării, Ed. Universitară
325
Evaluarea inițială în învățămîntul preșcolar
Prof.înv.presc.Gîfei Margareta
Scoala Gimnazială”Mihai Drăgan” Bacău
Grădinita cu PP”Raza de soare” Bacău- Structură
următorii paşi:
fiecărui copil.
Evaluarea este menita sa estimeze nivelul de cunostinte, priceperi si deprinderi, de fapt de a
cunoaste capacitatile de invatare ale copiilor.
Concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei – stabilirea
coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate pentru
obtinerea performantelor copiilor, ritmul de parcurgere a continuturilor, deci premisa pentru eficienta
procesului de invatamant prescolar viitor care se va oglindi in planificarea semestriala.
Datele obtinute la acest tip de evaluare ajuta la conturarea activitatii didactice în trei planuri:
• stabilirea modului adecvat de predare a noului continut;
• organizarea unor programe coerente de recuperare pentru intreaga grupa de copii;
• aplicarea unor masuri recuperatorii pentru unii copii din grupa, fie de sprijin si de recuperare,
fie activitati suplimentare pentru copiii supradotati.
326
EVALUARE INIȚIALĂ - GRUPA MARE - DOMENIUL ȘTIINȚE
Prof.înv.presc.Gîfei Margareta
Școala Gimnazială”Mihai Drăgan” Bacău
Grădinita cu PP”Raza de soare” Bacău- Structură
1. 2.
Colorează cu albastru cercurile, cu galben
Desenează atâtea flori cât îti
pătratele, cu rosu triunghiurile si cu alte culori,
indică cifra.
restul desenului.
3. Inconjoară a doua si a patra ratuscă .
4.Formează prin încercuire multimi de acelasi fel.Colorează multimea cu cele mai multe
elemente.
327
Importanţa Evaluării iniţiale
Ginghină Oana-Mihaela
Şcoala Gimnazială nr.1 Băleni
Matematică, clasa a V-a
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate, iar profesorului îi comunică realitatea şi
modul organizare a demersul didactic ce urmează a fi întreprins: proiectarea materiei şi acoperirea
lipsurilor.
- citirea cu atenţie a conţinuturilor programei anteriore şi confruntarea cu conţinuturile din
programa care urmează a fi studiate.
proces.
328
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Barna, A., Antohe G., Curs de Pedagogie vol I. şi II, Editura Europlus, Galaţi, 2005
329
STUDIU - EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI
Nume : Lorena Gîrjoabă

Unitate :C.T. “ Lorin Sălăgean”
Disciplina : Matematică
Clasa: X-a C
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențeazăcel mai mult
proces.
330
BIBLIOGRAFIE:
331
Evaluarea-parte a activităţii didactice
prof. Giurea-Stănescu Maiana-Cristina, C.S.E.I.,Balş, Limba şi literatura

romănă, cls. a IV-a
Procesul de învăţământ, este abordat ca o relaţie între predare-învăţare-evaluare, astfel evaluarea
apare ca punct final într-o succesiune de evenimente ce urmăresc crearea unui comportament dezirabil la
elevi în situaţii diverse. Evaluarea în contextul şcolar este o ,,activitate prin care sunt colectate, asamblate
şi interpretate informaţiile despre starea, funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare a unui sistem, activitate a
cărei specificitate este conferită de unele caracteristici”. (Lisievici, P., 2002)
Prin evaluare, în învăţământ se înţelege actul didactic complex, integrat acestui proces, care asigură
evidenţierea cantitativă a cunoştinţelor şi valoarea, nivelul performanţelor şi eficienţa acestora la un
moment dat-în mod curent, periodic şi în final-oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-
învăţare. Pentru cadrele didactice evaluarea nu se rezumă doar la acordarea de calificative, ci presupune
două operaţii distincte, care alcătuiesc un tot unitar: măsurarea performanţelor şi aprecierea acestora.
Pentru învăţământul primar, sistemul de referinţă este reprezentat de descriptori de performanţă, iar
judecăţile de valoare sunt concretizate în cele patru calificative: insuficient, suficient, bine, foarte bine.
Descriptorii de performanţă permit realizarea unei evaluări mult mai obiective, dar mai cu seamă
furnizează elevilor şi părinţilor informaţii relevante despre nivelul de pregătire atins.
În contextual educaţional există mai multe tipuri de evaluare, cele consacrate fiind: evaluarea
iniţială, predictivă prin care se stabileşte nivelul de pregătire al subiecţilor; evaluarea continuă sau
formativă prin care se înlătură sau se ameliorează neajunsurile, lacunele semnalate anterior cu ajutorul
verificărilor sistematice pe parcursul programului, după secvenţe relativ mici şi evaluarea cumulativă sau
sumativă ce are în principal funcţia de constatare, fără să aducă o îmbunătăţire a activităţii de învăţare,
fiind specifică învăţământului tradiţional.
Metodele de evaluare sunt acele căi pe care evaluatorul le urmează pentru a stabili gradul de
atingere a obiectivelor. Literatura de specialitate împarte metodele în două mari categorii (Cucoş, C.,
2002; Stoica, A., 2001):
a. metode tradiţionale: probe orale, probe scrise, probe practice;
b. metode alternative complementare: observarea sistematică a activităţii şi
comportamentului
elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Elaborarea unei probe de evaluare iniţială trebuie să respecte regulile generale de aplicare a
acestora: determinarea tipului probei de evaluare; proiectarea matricei de specificări; definirea
obiectivelor de evaluare; construirea itemilor; elaborarea descriptorilor de performanţă.
Itemii reprezintă elementele componente ale unui instrument de evaluare şi pot fi: simple
întrebări, un enunţ cu sau fără elemente grafice urmat de o întrebare, exerciţii şi probleme, întrebări
structurate, eseuri. Itemii se împart în următoarele categorii şi subcategorii:
- itemi obiectivi: itemi cu alegere duală, itemi de tip pereche, itemi cu alegere multiplă;
- itemi semiobiectivi: itemi cu răspuns scurt, itemi de completare, întrebări structurate;
- itemi cu răspunsuri deschise: rezolvarea de probleme (situaţii problemă), itemi de tip eseu (eseu
structurat/semistructurat, eseu liber/nestructurat).
Clasa: a IV-a
Tipul evaluării: Evaluare iniţială predictivă
Numele elevului: ........................................
a). să daţi o informaţie despre oraşul în care locuiţi;.......................................
b). să informaţi colegii cu privire la desfăşurarea unui spectacol în şcoală;...................
c). să vă manifestaţi entuziasmul privind participarea la un concurs judeţean..............................
332
PS/adjectiv.
împăratului*
Obiective:
alcătuieşte corect 3 enunţuri alcătuieşte corect 2 alcătuieşte corect 1
I1 enunţuri enunţ
grupează corect 16-20 grupează corect 7-16 grupează corect cel
cuvinte în funcţie de criteriile cuvinte în funcţie de criteriile puţin 3-6 cuvinte în funcţie
I2 cerute cerute de criteriile cerute.
recunoaşte greşelile de recunoaşte 2 greşeli de recunoaşte 1 greşeală
ortografie şi transcrie corect ortografie şi transcrie de ortografie şi transcrie
I3 enunţul. enunţul. enunţul.
gramatical şi logic, respectând ordonează corect ordonează logic
I4 ordinea cerută. cuvintele, respectând ordinea cuvintele, nerespectând
cerută. ordinea cerută.
ordonează corect semnele ordonează corect 4 ordonează corect 2
de punctuaţie şi aleg varianta semne de punctuaţie şi nu semne de punctuaţie şi nu
I5 corectă aleg varianta corectă aleg varianta corectă.
completează corect completează 2 completează o singură
informaţiile lipsă din enunţul dat. informaţii lipsă din enunţul informaţie lipsă din enunţ.
I6 dat.
333
Giurgiu Florin Cristian

Școala Gimnazială ”Aurel Horneț”, Tudor Vladimirescu, Brăila
Educație Fizică și Sport
Evaluarea inițială oferă elevului și cadrului didactic o reprezentare a posibilităților de învățare, dar
și a eventualelor lipsuri ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, atunci când reușim să-i facem pe elevi să fie
sarcinilor propuse. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă
care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber
și în mod expres asupra performanțelor propuse și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv. Alături de
predare și învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a procesului de învățământ.
ocazia de a se concentra în mod expres asupra realizării cu succes a baremelor fără a considera, efectiv, că
este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util progresului (realizarea baremelor, execuția corectă a
exercițiilor și probelor sportive, etc.),concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ, ea are atât o
funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă
posibilitatea de a-și dovedi nivelul de pregătire. Verificarea și aprecierea performanțelor fizice
dobândite de elevi în școala dețin o pondere însemnată în munca profesorului la clasa. Pe lângă
prezentarea metodelor de predare, pregătirea psihopedagogică trebuie să includă și familiarizarea cu
tehnicile de examinare și notare.
Măsurarea constă în atribuirea de simboluri (cifre, calificative) unor elemente care constituie
obiectul măsurarii (subiecți, caracteristici, însușiri). Aprecierea presupune raportarea datelor obținute prin
măsurare la un set de criterii sau de norme, în vederea emiterii unor judecăți asupra valorii rezultatelor și
a elaborării concluziilor. Decizia prelungeste actul aprecierii într-o notă, caracterizare, hotărâre,
recomandare și vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare.
Evaluarea inițială (testări inițiale) are ca funcții dominante funcția prognostică și funcția
diagnostică.
Funcția prognostică vizează precizarea perspectivelor elevilor sau a activității educative în general.
Funcția diagnostică urmareste stabilirea punctelor slabe din pregătirea elevilor ce urmează a fi supusă
intervenției ameliorative.
Funcția prognostică va informa despre acele însușiri ale elevului pe care se va pune accentul în
activitatea educativă viitoare. Funcția diagnostică devine operantă doar în cadrul testărilor inițiale,
indicând profesorului să revină asupra unor însușiri deficitare.
Importanța evaluării iniţiale (interpretare psihopedagogică) evaluarea iniţială este indispensabilă
pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline
de specialitate.
334
Evaluarea inițială la limba engleză
Prof. Giurgiu Teodora, Școala Gimnazială ,,Mihai Viteazul” Câmpia Turzii

Limba engleză, nivel gimnazial
Evaluarea este un fenomen care are loc în permanență, în toate aspectele vieții de zi cu zi. Doar prin
evaluare putem diferenția ceea ce este bine de ceea ce este rău. Întregul proces de dezvoltare socială se
rotește în jurul procesului de evaluare. În ceea ce privește sistemul de educație, evaluarea este singura
modalitate de a determina dacă un elev a atins obiectivele care i-au fost stabilite.
Există deci, o strânsă conexiune între evaluare și obiective. Educația este o investiție pe termen lung
în oameni: le dezvoltă aptitudinile, le îmbogățește cunoștințele, îi motivează etc. Evaluarea este cea care
ajută la realizarea unui program educațional cât mai eficient. Aceasta are un rol major în procesul de
învățare- predare. Îi ajută atât pe profesori să-și îmbunătățească modul de predare, cât și pe elevi să-și
revizuiască metodele de învățare.
Evaluarea este un proces continuu și un exercițiu care trebuie realizat periodic. De aceea, la orele de
limba engleză evaluarea este realizată în toate formele posibile, începând însă, la fiecare debut de an
școlar cu evaluarea inițială. Aceasta este importantă, deoarece ajută la întocmirea unui plan didactic pe
care profesorul să îl urmărească la clasă.
Evaluarea inițială la limba engleză presupune un test ”diagnoză” care trasează elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar identifică și lacune care trebuie eliminate sau
aspecte care se doresc a fi corectate sau îmbunătăţite. Întotdeauna acest test inițial are un barem de
evaluare/ apreciere cunoscut de elevi, care privesc testul mai mult ca pe un exercițiu.
Testul inițial la limba engleză constă în aplicarea unor exerciții care testează abilitățile de scris, citit,
ascultat, prin verificarea cunoștințelor de gramatică, vocabular, diferite structuri de limbaj, etc.
Întotdeauna acest test este ”integrative”(integrator), adică îi provoacă pe elevi să utilizeze o varietate de
cunoștințe, nu se concentrează doar pe un anumit aspect. Itemii testului sunt indirecți și pot avea grade
diferite de dificultate, depinzând de nivelul elevilor.
În testarea inițială se folosesc diferite tipuri de exerciții: - întrebări cu alegeri multiple (”multiple-
choice questions”), care sunt ușor de corectat, însă uneori dificil de soluționat de către elevi, deoarece îi
pot induce în eroare prin oferirea unor variante de răspuns la care aceștia nu s-ar fi gândit; - exerciții cu
texte lacunare (”cloze procedures”), unele din tipurile de exerciții preferate de către profesori și elevi, prin
care se poate testa orice( gramatică, structuri fixe, înțelegerea unui text etc.); - exerciții de transformare a
propozițiilor/ frazelor(”transformation and paraphrase”), care presupune ca elevii să rescrie o propoziție
dată sub o altă formă, astfel încât înțelesul să rămână același, exerciții de ordonare a cuvintelor (”sentence
re-ordering”), prin care elevii trebuie să pună cuvintele în ordinea corectă pentru a realiza o propoziție
validă, -exerciții de completare a spațiilor libere (”sentence fill-ins”), prin care, de obicei, elevii trebuie să
completeze cu verbele la forma potrivită etc.
Odată ce testul inițial a fost aplicat, este necesară realizarea unei interpretări a acestuia, care ne
dezvăluie punctele tari și punctele slabe ale elevilor, care ne solicită să aplicăm măsuri de îmbunătățire/
ameliorare a situației elevilor și care impun aplicarea unor teste ulterioare cu care să realizăm analize
comparative prin care să urmărim progresul școlar al fiecărui elev.
Evaluarea inițială a elevilor este un proces util ce reprezintă baza unui demers didactic care se va
derula pe parcursul unui întreg an școlar și care se va reflecta în evoluția elevului la testele sumative și
finale, dar și la alte tipuri de evaluare.
Bibliografie:
http://www.yourarticlelibrary.com/statistics-2/evaluation-in-teaching-and-learning-process-
education/92476
http://publicacionesdidacticas.com/hemeroteca/articulo/072032/articulo-pdf
The Practise of English Language Teaching, Jeremy Harmer, Ed. Pearson Longman, 2007
335
EXEMPLIFICARE DE EVALUARE INIȚIALĂ INDIVIDUALĂ
Gliz Dorina , Grădinița cu P.P.Nr.19 , Botoșani ,

profesor învățământ preșcolar, nivel I
Perioada de evaluare inițială – 11 septembrie – 22 septembrie 2017
Primele două săptămâni ale începutului de an școlar le-am rezervat culegerii de date referitoare la
dezvoltarea psiho-fizică a copiilor de vârstă preșcolară , respectiv copiilor de grupă mijlocie , la abilitățile
și deprinderile pe care le dovedesc aceștia. Prin demersul făcut am putut elabora conținutul , obiectivele
viitorului demers didactic , iar pentru copiii care au prezentat lacune am instituit un program de
recuperare care se va putea materializa în cadrul activităților de după amiază , în care se va lucra
individual sau în grupuri mici de copii atunci când se observă aceleași lacune . Evaluarea individuală a
fiecărui copil am făcut-o în corelare directă cu planificarea calendaristică , stabilind itemii pentru fiecare
categorie de activitate , am putut acorda punctajul corespunzător fiecăruia , apoi , pentru o concluzie a
evaluării , am codificat răspunsurile după următoarea legendă : triunghi verde – răspunsuri incomplete ,
triunghi roșu – răspunsuri corecte .
EVALUARE INIȚIALĂ INDIVIDUALĂ : 11 SEPTEMBRIE 2017 – 22 SEPTEMBRIE 2017
Nume D.Ș Pct. D.Ș Pct D.L.C Pct. D.O.S Punc.
copil Cunoașterea Activități Educarea Educație pt
mediului matematice limbajului societate
Copil Activități Activități Activități Activități
*Roata *Unde sunt mai *Povestirea *Cum ne
C.A curioșilor* - multe, mai puține copiilor ; comportăm la
Joc didactic (apreciere globală Spune păpușii grădiniță ? –
*Albumul ) o poveste ; convorbire
anotimpuri – *Cine știe mai Poveste de *Lectură
lor * bine ? – joc vacanță ! după imagini
didactic *Jocuri – Regulile
*Săculețul didactice grupei
fermecat – joc *Completează *Joc exercițiu
logico – ce lipsește ; ; Formule de
matematic Ce face mama politețe ;
Joc exercițiu – și cu ce ?
Grupează după Recitare :
cum îți spun ; Poezia
Exercițiu cu preferată
material ind.
Numără și
potrivește ! ;
Grupează după
cum îți spun !
Data Data desfășurării Data Data
desfășurării 13,20.09.17 desfășurării desfășurării
11,18 .09.17 12, 19.09.17 14,21.09.17
ITEMI ITEMI *comunică *manifestă
*descrie cel *apreciază global fluent , clar, atitudine de
puțin trei cantitatea ; concis ; sprijin și
imagini cu *numără logic în *adresează relații de
multe detalii; concentrul 1-3 ; întrebări , simpatie ;
*comunică *recunoaște oferă *are
fluent, clar, figurile răspunsuri ; reprezentări
concis ; geometrice după *pronunță morale
formă, corect sunetele pozitive și
336
*adresează mărime,culoare din interiorul negative ;
întrebări *grupează cuvintelor ; *are însușite
oferind și panglicile după *recunoaște regulile de
răspunsuri; grosime , mărime poeziile după igienă pe care
*înțelege ; titlu , după le aplică față
sensul *numără și imagini sau de propria
cuvintelor; potrivește după persoană și
*reacționează jetoanele ; fragmentele față de alte
la mesaje din acestea ; ființe și
libere ; obiecte;
D.E.C. D.E.C. D.P.M D.O.S
Educație Educație Educație fizică Activitate
artistico- muzicală practică
plastică
Activități Activități Activități Activități
*modelaj *Cântecul meu *jocuri de *Șervețelul
Jucăria preferat ; mișcare magic
preferată / Grupa mijlocie în Albinele și
Flori și fire de spectacol ; ursul ;
iarbă / *audiție muzicală Culegem
Prăjituri ; Cutiuța muzicală cartofi ;
*Desen , cântece pentru Lupul și
Curcubeul / copii ; iepurașii ;
În vacanță ; *Traseu
*Tehnici de aplicativ
pictură Micii sportivi
Mingea cu
buline
Data desf. Data desf. Data desf. Data desf.
12, 19.09.17 13, 20.09.17 15, 22.09.17 14,21.09.17
ITEMI ITEMI ITEMI ITEMI
*ține corect *diferențiază *recunoaște și *îndoaie
creionul în auditiv timbrul, denumește simplu hârtia;
mână; intensitatea , părțile *lipește
*utilizează durata sunetelor. componente diverse forme
diferite *cântă omogen în ale corpului; și modele pe
tehnici de grup , respectând *execută spațiul dat
pictură; linia melodică și corect
*modelează ritmul ; deprinderile
atât prin motrice de
aplatizare cât bază : mersul
și prin și alergarea
mișcările *se raportează
translatorii unui reper dat ,
față de *execută
suprafața de mișcări simple
lucru ; de ridicare a
brațelor, de
mișcare a
degetelor , a
picioarelor.
337
CENTRALIZATOR PE CATEGORII DE ACTIVITĂȚI ÎN URMA RĂSPUNSURILOR DATE
Cun.med Activ.mat Educarea Ed.pt.soc. ED. Ed.plastică Activ. ED.
limbajului muzicală practică FIZ.
R.I 37 28 30 14 10 18 1 2
R.C 183 194 191 208 214 186 219 218
R.I. – răspunsuri incomplete

R.C – răspunsuri corecte
CENTRALIZATOR PRIVIND NUMĂRUL DE COPII CU COMPORTAMENT ÎNSUȚIT ȘI
NUMĂRUL DE COPII CU COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE ÎN FUNCȚIE DE PUNCTAJUL
STAB.
Numărul de copii evaluați Nr. de copii – Nr de copii –
comportament însușit comportament în dezvoltare
22 9 13
338
IMPORTANȚA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Glodian mircea
Școala Gimnazială Nr. 2 Sighetu Marmației
MEM
Clasa a II- a
Evaluarea este partea integrantă a procesului de predare- învățare, furnizând în primul rând cadrelor
didactice și elevilor informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces. Importanța demersului
evaluativ devine din ce în ce mai accentuată și recunoscută în legătură cu reforma educațională întreprinsă
în momentul de față.
Evaluarea în învățământul primar are un caracter formativ, urmând ca înregistrarea rezultatelor
elevilor în cataloage și carnete să se realizeze ca rezultat al mai multor evaluării în anumite momente
stabilite de către cadrul didactic.
Sistemul de evaluare are la bază criterii unitare la nivel națuonal de apreciere a performanțelor
elevilor numiți descriptori de performanță care realizează o evaluare utilizând patru trepte de notare și
furnizează elevilor, părinților informații relevante asupra nivelului de pregătire atins.
Am ales să prezint evaluarea inițială la Matematică și Cunoașterea Mediului la clasa a II-a, pe care
am desfășurat-o sub forma unei fișe de lucru cu ajutorul mai multor itemi. Am urmărit să rezolve cât mai
multe exerciții pe care le-am notat cu diferiți itemi, unde am dat diferite variante de răspuns.
Primul exercițiu a constat în citirea și recunoașterea numerelor scrise – formate din sute zeci și
unități.
Al doilea exercițiu a fost șă încercuiască numărul par dintr-un sir de numere.
Al treilea exercitiu a fost rezolvarea de diferite exerciții cu adunări și scăderi în concentrul 0-1000.
Ultimul exercițiu a constat în rezolvarea unei probleme în care sau folosit cele două operații
adunare și scădere.
Elevii cunosc și utilizează conceptele specific matematice, se exprimă clar și concis calculelor
făcute tuturor exercițiilor. Consider ca o să depășim blocajele în rezolvarea unor probleme și exerciții
pentru rezolvarea unor greșeli tipice constatate în evaluarea pe care efectuat-o. având în vedere faptul că
la testarea inițială au participat elevi 15 din 15 iar dintre aceștia au obținut calificativul FB putem spune
ca nivelul clasei este unul bun, rezultatele ilustrează că doi dintre aceștia nu au fost capabili să rezolve în
întregime testarea.
Tratarea diferențiată a elevilor este absolut necesară pentru recuperarea rămânerilor în urmă ( în
cazul elevilor cu performanțe sub limita admisă ) , dar și pentru îmbogățirea cunoștințelor și atingerea
performanței pentru elevii cu rezultate bune.
339
PROF. GOCIU RAMONA LEOCADIA

CJRAE GORJ/COLEGIUL AUTO ”TRAIAN VUIA” TG-JIU
LOGICĂ, ARGUMENTARE ȘI COMUNICARE
CLASA a IX a
Disciplina Logică, argumentare şi comunicare este studiată în clasa a IX a, făcând parte din grupul
disciplinelor socio-umane și vizează direct educaţia pentru societate prin formarea de competenţe
necesare comunicării. Logica este o disciplină ce se studiază pe parcursul unui singur an școlar și
urmărește dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, precum şi a gândirii critice şi raţionale, logic
corecte, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare, dar și, dobândirea de către elevi
a instrumentelor necesare atât controlului logic al situaţiilor de comunicare, cât şi utilizării acestora în
pregătirea pentru societatea democratică şi pentru integrarea socială activă.
Evaluarea inițială permite cunoașterea stadiului inițial de la care se pleacă în abordarea secvențelor
de instruire, pentru o proiectare realistă, a conținuturilor noii materii. Scopul său este de a identifica, pe
cât posibil, nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în
vederea asigurării premiselor realizării obiectivelor propuse pentru etapele următoare. Ținând cont de
faptul că disciplinele socio-umane au sfecificul lor în fiecare an de studiu, evaluarea inițială la disciplina
Logică, argumentare și comunicare nu vizează cunoștințele propriuzise din cadrul disciplinei respective.
În această situație testele de evaluare inițială trebuie să vizeze, în principal, capacități generale și
competențe specifice domeniului reprezentat de disciplina respectivă, dobândite de elevi în mod informal
sau non-formal, fapt care reprezintă o sarcină relativ mai dificilă pentru activitatea de evaluare realizată
de profesorii de discipline socio-umane.
Ca modalităţi de realizare a evaluării inițiale la disciplina Logică, agumentare și comunicare se pot
utiliza:
 conversația;
 harta conceptuală;
 investigaţia;
 chestionarul;
 testul.
Evaluarea iniţială poate oferi atât profesorului cât şi elevului o reprezentare a potenţialului de
învăţare, a lacunelor ce trebuie completate şi remediate. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual unele programe de recuperare.
Evaluarea inițială are un rol important în construirea demersului instructiv educativ deoarece este
punctul de plecare, cel care favorizează alegerea conținuturilor, metodelor și tehnicilor pentru atingerea
obiectivelor, în funcție de potențialul elevilor.
340
PROIECT EDUCAŢIONAL "EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREUNIVERSITAR"

GODEANU MARIA IRINA - Şcoala Gimnazială Cruşeţ
Profesor de limba română, clasa a VII-a
Evalarea iniţială este necesar a se realiza la începutul tuturor claselor, la fiecare dintre discipline. La
elevii de clasa VII-a, la limba română, am avut în vedere ca prin aplicarea testului iniţial să îmi formez o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente la începutul anului şcolar şi să observ dacă elevii au
pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noţiunilor de limbă şi literatură română,
prevăzute de programa disiplinei pentru clasa a VII-a.
Evaluarea inniţială se realizează, de obicei, în primele două săptămâni ale primului semestru. Este
idispensabilă în vederea planificării demersului pedagogic ulterior şi în întocmirea unor programe de
recuperare pentru elevii cu dificultăţi în învăţare şi achiziţionare de noi cunoştinţe. Acest tip de testare nu
trebuie să se limiteze la testarea cunoştinţelor, ci şi la evidenţierea unor priceperi şi deprinderi. Astfel, la
elevii de clasa a VII-a nu am urmărit doar nivelul cunoştinţelor dobândite în clasa a VI-a, ci şi stadiul
unor deprinderi formate de-a lungul şcolarizării: aşezarea corectă în pagină, cu respectarea scrierii titlului
la mijloc sau a scrierii cu alineat şi scrierii de la capătul rândului, a spaţierii corespunzătoare între cuvinte,
a despărţirii corecte a cuvintelor la sfârşit de rând, a scrierii cu literă mare la început de propoziţie şi a
respectării semnelor de punctuaţie; scrierea lizibilă, ordonată şi îngrijită; exprimarea logică şi coerentă.
Sunt lucruri care par banale la prima vedere, însă dacă elevul nu stăpâneşte aceste deprinderi înseamnă că
parte din achiziţia noţiunilor fundamentale nu s-a realizat corespunzător, sau dimpotrivă, nu a existat o
monitorizare şi o evaluare constantă din partea cadrului didactic. Rolul cadrului didactic este acela de a
regla şi de a forma deprinderi, capacităţi de învăţare în vederea asigurării unei învăţări active şi formative.
În urma aplicării testării iniţiale la clasa a VII-a, am constatat anumite dificultăţi la parte dintre
elevi: dificultate în identificarea corectă a părţilor de vorbire sau a părţilor de propoziţie, cu confunzie
între cele două noţiuni; dificultate în recunoaşterea categoriilor gramaticale ale unei părţi de vorbire, în
special, a timpurilor verbale; dificultate în interpretarea sumară a unei sevenţe literare, cu extragerea ideii
principale şi evidenţierea mesajului transmis; exprimare greoaie, neliterară în cazul redatării unei
compuneri cu temă dată.
În vederea realizării unei statistii realiste la nivelul unei clase, testele iniţiale propuse trebuie să
folosească o serie de metode şi procedee de lucru diversificate, cu toate tipurile de itemi, astfel încât
capacităţile intelectuale şi noţiunile dobândite să poată fi evaluate corespunzător. În acest fel, controlul şi
monitorizarea nivelului de reuşită a elevilor poate să conducă la intervenţii şi decizii pertinente, prompte
din partea cadrului didactic. Ştiind că notele nu vor fi trecute în catalog, elevii au o anumită relaxare,
reuşesc să depăşească bariera psihică datorată unei eventuale note mici şi se concentrază mai mult asupra
rezolvării itemilor, fără a considera că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de
învăţare.
Dacă în acest fel reuşim să dezvoltăm la elevi o motivaţie intrinsecă, de a învăţa pentru a şti şi nu
pentru notă, atunci, ca dascăli, putem considera că am înregistrat deja un progres în dezvoltarea psihică şi
în activitatea şcolară a elevilor.
341
Godja Maria, Școala Gimnazială Călinești,Maramureș, fizică, clasa VIII

de evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice activitate de instruire.
Funcţia sa generală, de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării
unor obiective care vizează cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei
activităţi de instruire, determinată temporal la nivel de lecţie, capitol, modul de studiu, semestru şcolar, an
sau treaptă de învăţământ etc. Avem în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de
clasa de elevi, exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive de bază şi de competenţe
dobândite în timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi de
vârsta şcolară şi psihologică.
Ca modalități de realizare se pot folosi:

-harta conceptuală;
-investigaţia;
-chestionarul;
-testele.
Avantajele evaluării inițiale:

cerințele următoare;
Dezavantajele evaluării inițiale:

-nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
elevului.
TEST INITIAL FIZICA CLS VIII An școlar 2017-2018

Numele si prenumele elevului: …………………………..
Data susținerii testului: …………
Punctaj obținut: ………..
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si din Partea a II-a se acordă 90
PARTEA I (45p)
1.Citeşte cu atenţie afirmaţiile de mai jos. Pentru fiecare afirmaţie încercuieşte A dacă apreciezi că
este adevărată, sau F dacă apreciezi că este falsă:
a) Puterea mecanică este produsul dintre lucru mecanic efectuat și durata în care a fost efectuat.
A F
b)Matura, cumpăna si roaba sunt exemple de pârghii . A F
c)Miopia se corectează cu lentile divergente. A F (9p)
2.Indicati prin sageti, corespondenta dintre elementele coloanei din stanga si ale celei din dreapta.
Flacara unei lumanari sursa de lumina
puterea mecanica unitate de masura
reflexia luminii mecanism simplu
dinamometru marime fizica
342
scripete fenomen fizic
N instrument de masura
L lucru mecanic (21p)
3.Completează spaţiile libere astfel încât egalităţile să devină corecte:

a) 0,55 hm + 180 dm – 400 cm = .........................m
b) 750 l - 225dm3 = .............................l
c) 540 cm2 = ........................dm2 (15p)
PARTEA a II-a (45p)

4. Descrie elementele forţei F reprezentate mai jos:
Punctul de aplicaţie: .........…………………………

Direcţia: ....…………………………………………
Sensul: ..……………………………………………
Valoarea numerică: ………………………………..
Unitatea de măsură: ...………………………………
(10p)
5.Construiți imaginea prin lentila :
(16p)
6.Intr-un bazin sunt 80 litri de apa. Apa este încălzită de la 15 0C la 65 0C .Ce cantitate de căldură a
absorbit apa? Se da: c apa = 4200j/kg•K, ρ apa =1000kg/m3. (24p)
BAREM DE EVALUARE SI DE NOTARE
• Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.

• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acordă fracţiuni de punct.
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total
343
Nr Solutii, rezolvare Punctaj Puncta
itemi intermediar j final
1. a) F 3
b)A 3 9
c)A 3
2. a) 69m 5
b) 525 l 5
c) 5,4 dm2 5 15
3. Flacăra – sursa de lumina 3
Puterea mecanica – mărime fizica 3
Reflexia luminii – fenomen fizic 3
Dinamometru – instrument de măsură 3 21
Scripetele – mecanism simplu 3
N – unitate de măsură 3
L – lucru mecanic 3
4. Punctul de aplicaţie: O 2 10
Direcţia: verticala 2
Sensul: în sus 2
Valoarea numerică: 60 2
Unitatea de măsură: N 2
5. - raza care pleacă paralel cu axa optică principală şi se 4
refractă prin focarul imagine F2 4 16
- raza care trece nedeviată prin centrul optic al lentilei
- raza care trece prin focarul obiect F1 şi se refractă
paralel cu axa optică principală
imaginea este 8p
răsturnată, reală și mai mare decât obiectul
6. Q= mcΔt 5
Δt= 500 4 24
V= 80l= 80dm3= 0,08m3 5
ρ = m/V; m= 80Kg 5
Q = 16800000j 5
344
Importanța evaluării inițiale: metode și tehnici
Prof.Goel Mariana, Liceul Teoretic ,,Petofi Sandor” Săcueni,

Limba și literatura română, nivel liceal
Procesul de învățământ este constituit din cele trei mari componente, și anume predarea, învățarea și
evaluarea. Evaluarea școlară reprezintă un moment esențial al ,,lanțului” didactic. Constantin Cucoș afirmă
că evaluarea ,,Este procesul prin care se delimitează, se obţin şi se furnizează informaţii utile, permiţând
luarea unor decizii ulterioare”.
Evaluarea inițială se aplică la începutul fiecărui ciclu de instruire: început de capitol, semestru, an
școlar etc. și urmărește să identifice lacunele existente în informația și competența elevilor, pentru a stabili
măsurile care se impun pentru corectarea și instruirea fiecărui elev în parte. Această evaluare se face de
către un evaluator intern, profesorul de la clasă și are o funcție diagnostică și prognostică.
Proiectarea metodelor de evaluare a rezultatelor școlare se realizează odată cu proiectarea celorlalte
componente ale procesului didactic: obiective, conținuturi și strategii de predare. Indiferent de tipul de
evaluare, traseul, în indici procentuali, trebuie să fie: proiectare-realizare-finalizare (evaluare). De
asemenea, evaluatorii trebuie să fixeze criterii, norme/cerințe pedagogice privind evaluarea elevilor. Aceste
cerințe trebuie să fie cunoscute de către elevi, împreună cu baremele de notare. Criteriile de notare joacă un
rol important atât în ceea ce priveşte evaluarea obiectivă a elevilor, cât şi diminuarea diferenţelor de notare
dintre elevii aceleiaşi clase, dintre elevii aceluiaşi an de studiu, la nivel de şcoală şi la nivel naţional.
Standardele şi al criteriile de notare au un rol deosebit în asigurarea comparabilităţii notelor acordate
elevilor din şcoli diferite, pentru creşterea obiectivităţii, transparenţei şi a responsabilităţii cadrelor
didactice, în evaluarea elevilor.
Potrivit lui Mihail Stan, putem vorbi despre două tipuri de metode privind evaluarea: metode
tradiționale (orale sau scrise) și metode alternative ( complementare), fiecare cu avantajele și limitele sale.
Probele orale sunt frecvent utilizate la clasă, iar în cadrul orelor de limba română reușesc să verifice
gradul de formare al unor competențe care țin de comunicarea orală. Conversația, în cadrul probei orale,
poate fi individuală, frontală sau combinată. Feedbackul este mai rapid, iar această metodă dezvoltă
capacitatea de exprimare a elevilor. Ca dezavantaj, are un grad scăzut de obiectivitate, dificultatea
întrebărilor poate fi diferită la elevii apreciați cu aceeași notă, consumă mult timp, iar elevii emotivi dau
dovadă de performanță redusă.
Probele scrise dau posibilitatea elevilor să lucreze în ritm propriu și evaluează abilități de expunere,
disciplină în gândire, argumentare, putere de sinteză și de exprimare în scris. Elevii au șansa să-și prezinte
achizițiile fără intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu acesta. Ca dezavantaj, feedbackul
este mai slab, iar pentru corectarea unor greșeli trebuie avute în vedere următoarele: corectarea și discutarea
lucrărilor să se realizeze într-un interval scurt de timp, să se noteze greșelile, să se facă observații pe
lucrarea elevului. Avantaje: economie de timp, evaluarea unui număr mare de elevi, grad ridicat de
obiectivitate, diminuarea stresului.
Metodele alternative vin ca o consecință firească a schimbărilor de perspectivă prezente în educație.
Acestea nu înlocuiesc metodele clasice, ci doresc a face evaluarea mai flexibilă, urmărind să permită
corelații interdisciplinare, să dezvolte capacități, competențe și interese ale elevilor.
Dacă se doreşte într-adevăr ca întregul proces instructiv-educativ să se desfăşoare la niveluri mai
înalte de eficienţă şi productivitate, atunci în mod obligatoriu trebuie să se aibă în vedere şi îmbunătăţiri la
nivelul activităţilor evaluative, indiferent de palierul la care se derulează acestea.
Bibliografie:
Constantin Cucoș, 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași
Nicolae Eftenie, 2008, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Editura Paralele
45, Pitești
Mihail Stan (coord.), 2001, Ghid de evaluare.Limba și literatura română, Editura Aramis, București
Marilena Pavelescu, 2010, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București
345
METODE ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE
Prof.înv. primar GOGA POMPILIA ADRIANA

SCOALA GIMNAZIALĂ” STEFAN CEL MARE” CETATEA DE BALTĂ
Gronlund (1981) a realizat un inventar al obiectivelor pentru care instrumentele tradiţionale de

evaluare sunt mai puţin (uneori) deloc eficace. În acest sens, se recomandă utilizarea unor metode
alternative (mai corect, complementare) de evaluare.
Metodele şi instrumentele complementare sunt:
1. observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
2. investigaţia;
3. portofoliul;
4. proiectul;
5. autoevaluarea
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor

Observarea sistematică a comportamentului elevului în timpul activităţilor didactice este o tehnică
de evaluare care furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi.
Prin observare sistematică, educatorul urmăreşte diferite comportamente; comportamente ce privesc cunoştinţele şi
capacităţile: vorbire, ascultare, realizarea unor experimente, desene, dans, gimnastică, abilităţi muzicale;
comportamente referitoare la atitudinea faţă de desfăşurarea unei activităţi: eficienţa planificării,
utilizarea timpului, utilizarea echipamentelor şi a altor surse, demonstrarea unor caracteristici, ca:
perseverenţa, încrederea în sine, iniţiativa, creativitatea; comportamente referitoare la atitudinile sociale:
preocupare pentru bunăstarea celorlalţi, respectul faţă de lege, respectul faţă de bunurile celorlalţi,
sensibilitate la problemele sociale; comportamente privind atitudinile ştiinţifice: deschidere la nou,
sensibilitate la relaţii tip cauză – efect, curiozitate; interese pentru diferite activităţi educaţionale, estetice,
ştiinţifice, vocaţionale, de timp liber; exprimarea unor sentimente de apreciere şi satisfacţie pentru de
natură, artă, literatură; relaţia cu colegii, reacţia la laudă şi critici, reacţia faţă de autoritatea profesorului,
emotivitatea, adaptarea socială. (Stoica, A., p.126)
Investigaţia
Investigaţia reprezintă o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea rezolvării unei
situaţii complicate, pe baza unor instrucţiuni precise. Ea începe, se desfăşoară şi se termină în clasă. Se
poate desfăşura individual sau în grup.
Obiective urmărite:
- înţelegerea şi clarificarea sarcinilor;
- găsirea unor procedee pentru culegerea şi organizarea informaţiilor;
- formularea şi testarea ipotezelor de lucru;
- modificarea planului de lucru;
- capacitatea de a aplica în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţii noi;
- participarea şi cooperarea în cadrul grupului;
- capacitatea de redactare şi prezentare a raportului privind rezultatele investigaţiei.
Notarea se va face holistic, dar separat pentru următoarele domenii:
o Strategia de rezolvare;
o Aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor etc;
o Acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;
o Claritatea argumentării şi forma prezentării.
Cadrul didactic poate urmări produsul, procesul sau/şi atitudinea elevului.
Portofoliul
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecţie sistematică, făcută, de
regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele didactice) a unor produse relevante ale activităţii elevilor
346
(individual sau în grup). Portofoliul include şi rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi
tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise şi practice, observarea sistemică a
comportamentelor şcolare, proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei discipline.
Notarea se va face într-o manieră holistică pe baza unor criterii clare, care vor fi comunicate elevilor
înainte să înceapă proiectarea portofoliului.
Exemple:
Fişe de lucru pentru părţile de vorbire învăţate, poezii, texte narative folosite pentru identificarea
părţilor de vorbire învăţate; desene realizatre de ei sau ilustraţii care pot fi folosite pentru identificarea
unor părţi de vorbire.
Proiectul
Proiectul este o activitate mult mai complexă decât investigaţia. Începe în clasă şi continuă în
afara şcolii (individual sau în grup) câteva zile sau săptămâni. Se încheie tot în clasă prin prezentarea unui
raport sau a produselor realizate. Permite o abordare interdisciplinară.
La început titlul poate fi sugerat de învăţător, apoi de către elevi.
Sugerăm câteva titluri: Jurnalul meu, Toamna în imagini, Eu şi mediul înconjurător, Revista
clasei.
Se pot acorda două calificative (unul la elaborare şi altul la prezentare).
Exemplu:
Proiect – Toamna în imagini
Formaţi echipe de câte 4 – 5 elevi.
Ce vom realiza?
1. Veţi realiza trei planşe intitulate:
• Zilele toamnei. Propoziţia
• Bogăţia toamnei. Cuvântul
• Asemănător – Opus
2. O mapă cu informaţii despre anotimpul toamna.
De ce vom realiza proiectul?
Vom folosi materialele realizate în desfăşurarea lecţiilor de limba română, ştiinţe ale naturii,
educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie tehnologică.
Cum vom lucra?
Stabiliţi responsabilităţile fiecărui membru al echipei:
- adunaţi ziare, reviste, alte publicaţii în care este ilustrat anotimpul toamna;
- selectaţi din lecturile citite fragmente despre acest anotimp;
- pregătiţi materialele de lucru: carton, foarfecă, lipici, creioane colorate, acuarele, hârtie glasată.
Cum vom aprecia activitatea?
Fiecare grupă va prezenta în faţa clasei planşele şi mapa cu informaţii.
Folosiţi planşele la limba română, ştiinţe ale naturii, educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie
tehnologică.
Autoevaluarea
Autoevaluarea ajută elevii să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere, să-şi valorizeze atât
cunoştinte, cât şi atitudini şi comportamente. Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da
încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Elevul ajunge să îşi evalueze
propriile capacităţi învăţând mai întâi să-şi aprecieze rezultatele în activitatea de învăţare. Din acest
motiv, abilitatea de autoevaluare este foarte importantă pentru formarea la elevi a unor imagini realiste
asupra posibilităţilor şi limitelor lor. Cadrul didactic va ajuta elevii să-şi dezvolte capacităţile
autoevalutive, să-şi compare nivelul la care au ajuns în raport cu obiectivele şi standardele educaţionale şi
să-şi impună un program propriu de învăţare.
Autoevaluarea este evaluarea efectuată de către elev a ceea ce el a realizat şi/sau a comportamentului
său. Coevaluarea se realizează de către mai mulţi elevi.
Caracterul formativ rezultă din faptul că ea îi oferă elevului un ghid metodologic despre învăţare şi
un instrument de motivare şi responsabilizare.
Se pot folosi chestionare:
347
Ex.: 1. Prin rezolvarea acestei sarcini am învăţat: ........
2.Dificultăţi: ....
3.Cred că mi-aş putea îmbunătăţi performanţa dacă: ....
4.Lucrurile care mi-au plăcut la această activitate au fost:....
5.Activitatea mea poate fi apreciată cu calificativul .....
De asemenea, pot fi utilizate şi scările de clasificare şi grilele de autoevaluare.
Informaţia obţinută este comparată cu cea a învăţătorului, se pune în portofoliul elevului şi se
prezintă, periodic, părinţilor.
CONCLUZII
Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele
complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităţilor elevilor.
Problematica modalităţilor de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu îmbunătăţită şi
diversificată. Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de
autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi
corectare mai mult decât de sancţionare.
Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat
în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea
presupune mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se
refere la o serie de tehnici cât mai diverse.
Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa evaluărilor şcolare
este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor valorizatoare şi pe
stimularea capacităţii de autoevaluare.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan (1994), Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, RA
2. Radu, Ion (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P.
3. Stanciu, Mihai (2003), Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava
4. Stoica, A. (2003), Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas
Educaţional, Bucureşti
348
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR-GOICEA CĂTĂLINA,
GRĂDINIȚA ZIZIN-BRAȘOV
Domeniul de cunoaștere-DLC,nivel II
optimă a unui program de instruire. Aceasta nu are rolul de control, ci este utilizată pentru a cunoaşte
(cunoştinte, capacităţi, abilităţi, etc). Acest tip de evaluare are două funcţii: de diagnostic şi predictivă
arătând condiţiile în care cursanţii vor putea să asimileze conţinutul noului program de instruire. Astfel,
dacă în urma acestei evaluări se constată că cursanţii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze
înaintea începerii noului curs, un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
Specificul evaluării în grădiniţa de copii Deoarece activitatea din grădiniţă are preponderent un
caracter formativ-educativ, cu finalităţi de prespectivă, ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într-o
viziune de construcţie pas cu pas, în colaborare cu alţi factori (familie, şcoală, media, societate), evaluarea
este fragmentară, incompletă, unele rezultate apărând mai târziu, în şcoală sau la finele ei. Formarea unor
deprinderi de activitate intelectuală, conducerea operaţiilor gândirii de la concret spre abstract, logic,
raţional şi manifestarea deprinderilor şi abilităţilor în comportamentul copiilor nu se pot evidenţia decât
după perioade mari de timp, în perspectivă. Evaluarea preşcolarilor este dificilă şi permite doar prognoze
pe termen scurt, dar este importantă şi necesară pentru educator şi copii pentru cunoaşterea nivelului atins
în dezvoltarea personalităţii, care este departe de cristalizare, pentru individualizare şi eficienţă în
activitate. Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acsă, iar evaluarea se face oral
sau prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebiue evaluaţi unul câte unul, educatorul trebuie să reţină ce a spus
copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fişele de evaluare pot fi reluate, dar ele
nu conţin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activităţii copililui, la care el poate ajunge şi din întâmplare,
fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective. Totodată evaluarea se extinde şi la
activitatea de predare şi la măiestria educatorului de a realiza obiectivele propuse, de a individualiza
învăţarea, de a facilita achiziţia noilor cunoştinţe, dar mai ales de a forma, de a educa tânăra generaţie în
vederea integrării într-o societate dinamică şi solicitantă.Creativitatea, spontaneitatea, independenţa,
spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai uşor să
evaluăm fişele de activitate matematică decât creaaţiile plastice ale copiilor sau nivelul autonomiei
personale. DLC Obiectiv cadru: Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale Obiectiv de referinţă: să participe la activităţile de grup, inclusiv
la cele de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi de auditor. Nivel de performanţă Descriptori de
performanţă maximal Manifestă în mod frecvent iniţiativă în comunicarea orală, folosindu-şi deprinderile
de exprimare în formularea răspunsurilor. mediu Participă uneori la activităţile de grup în calitate de
vorbitor. minimal Participă la activităţile de grup în calitate de auditor. Obiectiv de referinţă: Să înţeleagă
şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea. Nivel de performanţă Descriptori de performanţă
maximal Înţelege cu rapiditate şi precizie semnificaţia globală a unui mesaj ascultat. Formulează
răspunsuri logice, complete la întrebările adresate. mediu Înţelege semnificaţia globală a unui mesaj, 104
uneori după ascultarea repetată a acestuia. Formulează enunţuri complete la întrebările adresate, cu mici
349
ezitări sau imprecizii. minimal Înţelege semnificaţia globală a unui mesaj după ascultarea repetată a
acestuia sau după lămuriri suplimentare. Formulează deseori răspunsuri incomplete
Descriptorii de performanţă sunt enunţuri normativvalorice despre „ceea ce ştiu” şi „pot să facă”
preşcolarii la un moment dat. Aceştia trebuie să corespundă obiectivelor cadru şi de referinţă, fiind
descrieri ale cunoştinţelor şi aptitudinilor preşcolarului.
DLC „ Personajul îndrăgit” – joc didactic „ Spune mai departe!” – joc exerciţiu „Cel mai bun
recitator” Poveşti cu…„ A fost odată” – poveşti create de copii
Obiectivele evaluării: Să recunoască povestea şi personajele date; Să redea formulele de început şi
de încheiere a basmelor; Să povestească, respectând ordinea cronologică a evenimentelor; Să denumească
personajele pozitive / negative; Să pronunţe corect sunetele limbii române; Să se exprime corect, fluent în
propoziţii, respectând acordul între părţile de vorbire; Să utilizeze cuvinte noi în contexte diferite; Să
recite poezii cu respectarea intonaţiei, ritmului şi a pauzei, în concordanţă cu mesajul transmis; Să creeze
scurte povestiri, în mod original;
Rezultatele obţinute la educarea limbajului au fost următoarele: Nivel maximal: steluţa roşie – 11
copii Nivel mediu: buburuza roşie – 3 copii Nivel minim: bulina albastră – 2 copii Constatări: Faţă de
anul precedent, copii au realizat progrese privind volumul vocabularului şi calitatea exprimării. Sunt însă
şi unii copii care au o exprimare uşor deformată atât fonetic, cât şi gramatical, au deficienţe de pronunţie
şi de exprimare, fapt pentru care am apelat la un logoped. Măsuri ameliorative: Copiii care au o
exprimare dificilă vor fi antrenaţi într-un program de recuperare şi exersare a comunicării orale, în
activităţile alese, la sectoarele Bibliotecă şi Joc de rol, în activităţi de repovestire, poveşti create, lecturi
după imagini. Ceilalţi vor fi solicitaţi în rezolvarea unor sarcini mai complicate, cu un grad de dificultate
mai ridicat.
350
Goidescu Mihaela
Grădiniţa cu Program Săptămânal Nr.49 , Brăila
Domeniul Limbă şi Comunicare
Nivel de vârstă I
Evaluarea inițială reprezintă perioada de la începutul anului şcolar care oferă educatorului
reprezentarae potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor
aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale
preşcolarilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului, pornind de la obiectivele propuse.
Testelor de evaluare parcurg următoarele etape:
tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare;

oral.
- probe scrise – fişe de lucru
complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului;

- portofoliul.
interactive: - piramida;
- ghicitorile;
- tehnica foto limbajului;
- ciorchinele,
351
Grupa: mică
Tema: „ Cel mai bun recitator”
întrebări:
- Cum se numeşte poezia pe care am învăţat-o săptămâna trecută?
- Ce alte poezii mai ştiţi?
- În ce anotimp vorbim despre morcov?
- Ce culoare are morcovul?
- Ce alte legume de toamnă ştiţi?
Bibliografie:
1. Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București, EDP.;
2. Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
3. ,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House.
352
METODE ŞI TEHNICI
Goina Florentina Loredana, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 37, Timişoara

Domeniul: DŞ (Domeniul Ştiinţă- Activităţi matematice), Nivel II (Grupa Mare)
Evaluarea iniţială este foarte importantă deoarece scoate în evidenţă nivelul grupei, astfel încât
fiecare profesor îşi poate stabili strategia didactică necesară desfăşurării activităţilor viitoare: „trebuie să
răspundă la întrebarea următoare: au elevii cunoştinţele anteroare necesare învăţării care urmează? Şi
dacă da, în ce măsură stăpânesc ei aceste cunoştinţe (ca volum, dar şi ca posibilitate de a opera cu ele)?” 1
DŞ: Activităţi matematice- Joc didactic „Lacătul cu numere”
SCOPUL: Verificarea şi recapitularea cunoştinţelor referitoare la recunoaşterea cifrelor şi asocierea
lor mulţimii de obiecte corespunzătoare, în concentrul1-5.
SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea cifrelor în concentrul 1-5 şi asocierea lor unor mulţimi de
obiecte.
CONŢINUTUL JOCULUI: Pe o măsuţă vor fi expuse lacătele care vor avea desenate pe el
bulinuţe (cinci lacăte cu numărul bulinelor de la 1 la 5), iar pe altă măsuţă vor fi expuse cheile acestora cu
cifrele corespunzătoare de la 1 la 5. Copiii vor asocia cheia potrivită lacătului, asociind cifra numărului
corect de bulinuţe, deschizând astfel lacătele cu cheia respectivă.
ELEMENTELE DE JOC: aplauze, recompense.
REGULILE JOCULUI:
• Să denumească cifrele prezente pe chei;
• Să expună numărul bulinelor desenate pe lacăte;
• Să asocieze corect cifra de pe chei numărului de buline de pe lacăt, deschizând astfel lacătele cu
cheile;
• Să numere corect credcător şi descrescătore în concentrul 1-10.
MATERIALUL DIDACTIC: lacăte, chei, jetoane cu cifre.
ACŢIUNEA DE JOC: Jocul se va desfăşura urmărind conţinutul şi regulile jocului expuse mai sus.
Copiii care rezolvă corect sarcina vor fi aplaudaţi, iar la final toţi vor primi recompense.
1
Ioan Jinga, Elena Istrate (coordonatori), Manual de Pedagogie, 2008, Editura All, Bucureşti, pag. 390
353
Evaluarea iniţială punct de plecare în actul educativ
GOMAN CLAUDIA-SANDA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ÎNV.GÂLGĂU “ IOSIF PĂGAIA
CLASA a IV-a
Activitatea instructiv-educativă din şcoală presupune forme diverse de evaluare.După modul de
integrare a actului evaluativ în desfăşurarea procesului de învăţământ şi după nivelul la care se realizează,
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare iniţială (predictivã), evaluare continuă
(formativă) şi evaluare cumulativă (sumativă).Evaluarea iniţială se efectuează la inceputul anului şcolar,
la integrarea copilului in grupa sau la inceputul unui program de instruire. Ea realizează in primul rând
funcţia de constatare,permiţând cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoştinţe
anterioare,deprinderi intelectuale dar, şi funcţia de predicţie, sugerând strategii adecvate, care să permită
copilului obţinerea performanţei.Fiecare cadru didactic are stilul său de aplicare a teoriei evaluării,
rezultat din modul de combinarea cerinţelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităţilor
clasei şi activităţilor,experienţei acumulate.
Evaluarea iniţialã (predictivã) apreciazã gradul în care aceştia vor putea asimila noua unitate
didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior.Ea se adreseazã cu
precãdere cadrului didactic, care are posibilitatea sã constate situaţia de plecare, pe baza cãreia se vor
putea „clãdi” viitoarele notiuni:
-descoperirea concepţiilor, aprecierea calitãţii operaţiilor gândirii, , etc.Pentru ca individul sã fie
pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare”educaţia trebuie organizatã în jurul a patru tipuri
fundamentale de învãţare,care pe parcursul vieţii constituie pilonii cunoaşterii;a învãţa sã ştii,ceea ce
înseamnã dobândirea cunoaşterii; a învãţa sã faci, astfel încât individul sã intre în relaţie cu mediul
înconjurãtor; a învãţa sã trãieşti împreunã cu alţii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la
activitãţile umane şi a învãţa sã fii, un element important ce rezultã din primele trei.”(J.Delors)
Aceastã viziune asupra educaţiei, determinã o regândire a procesului instructiv educativ şi al
activitãţilor sale specifice: predarea-învãţarea-evaluarea.Şcoala tradiţionalã a fost centratã exclusiv pe
a învãţa sã ştii, iar evaluarea a constituit un demers de verificare şi mãsurare a cunoştinţelor elevilor.
Astãzi, demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competenţe, care sunt ansambluri
structurate pe cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învãţare. Acestea permit identificarea şi rezolvarea
în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoaşterii. Direcţiile actuale
de restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficienţei
procesului didactic ci şi pe cel formative educativ. În acest context este necesar a evalua aspecte legate de
toate laţurile educaţiei pentru a avea o viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãţii şcolarului. Copilul
este o fiinţã activã, cu o lume proprie.Pentru a-l putea influenţa optim, cadrul didactic are menirea sã
redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitãţii sale.
Evaluarea are rolul de a reglapermanenta şi a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire
la curriculum cât şi cu privire la resursele umane implicate. Imporţanta acesteia este cu atât mai mare, cu
cât este cunoscut faptul cã „este mai uşor sã previi decât sã vindeci”.Astfel,şi în cadrul procesului de
evaluare prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanentã a nivelului de reuşitã a elevului pot
contribui la intervenţii si decizii pertinente şi prompte din partea cadrului didactic. O evaluare iniţialã,
urmatã de o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al cadrului didactic, cu ajutorul
cãruia se perfecţioneazã activitatea pusã în beneficiul educaţiei şcolarilor mici.
354
Importanța evaluării inițiale la limba engleză
Prof. Goman Elisabeta

Sc. Gimn. “inv. Galgau Iosif” Pagaia
Limba engleză
Clasele V-VIII
Cele trei forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă (formativă) şi
evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu
de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se realizează la
sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de
ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor, evaluare națională).
Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare.
Ca profesor de limba engleză, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin
intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. De asemenea, evaluarea
iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu, ceea ce se
practică în unele cazuri la limbile străine. De asemenea, evaluarea formativă e la fel de importantă,
deoarece mă ajută să îmi dau seama la fiecare oră dacă informaţia predată a fost înţeleasă. Prin
intermediul evaluărilor summative ne dăm seama nivelul la care a ajuns clasa şi care ajută la consolidarea
finală a informaţiei predate.
nivelul de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scrise.
Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
unui conținut etc. Folosesc această metodă, ajutându-mă să fac o diagnoză a înţelegerii limbii străine şi
este, de asemenea, şi o parte importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba engleză.
La ora mea, evaluarea orală are loc printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de
vorbire precum descrierea unei imagini, descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe
cât posibil când îmi permite tema lecţiei să folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj
care să le fie pe viitor de folos. Chiar dacă evaluarea inițială se face in scris, aceasta este precedată de
câteva ore de recapitulare, în care se folosește foarte mult evaluarea orală.
Metoda de evaluare scrisă include diferite forme: extemporal, test, chestionar, eseu, referat, temă
executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi
simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai tradiţională şi,
totodată, cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Folosesc testul la evaluarea inițială, iar itemii sunt
diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât şi subiectivi. La limba engleză, avem pentru competenţele de
înţelegere a textului citit şi a celui audiat itemi cu alegere multiplă, cu alegere duală sau itemi de
completare. În schimb, pentru competenţele de producere a mesajelor scrise avem itemi subiectivi.
Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe care elevii
nu le-au aprofundat.
evaluarea inițială de către profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe
355
Importanța evaluării inițiale la educație fizică și sport
Prof. Goman Florin

Sc. Gimn. “inv. Galgau Iosif” Pagaia
Educație fizică și sport
Clasa I
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ şi a oricărei situaţii de
învăţare, alături de determinarea obiectivelor, de organizarea conţinuturilor ,de obiectivele definite, de
alegerea unei strategii didactice menite să realizeze obiectivele propuse, având rolul de reglare,
optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.
D .Ausubel consideră că evaluarea este punctul final intr-o succesiune de evenimente:
stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma componentelor dezirabile;
proiectarea şi executarea programei de realizare a scopurilor propuse;
măsurarea rezultatelor aplicării programei;
aprecierea rezultatelor.
Activitatea instructiv-educativă presupune forme multiple de evaluare. După criteriul integrării
actului evaluativ în procesul didactic, se deosebesc:
evaluarea iniţială (predictivă),
evaluarea sumativă (cumulativă),
evaluarea continuă (formativă).
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul anului şcolar, ţinându-se seamă de cele trei funcţii
generale:
Funcţia de constatare, permiţând cunoaşterea elevului, nivel de dezvoltare cognitivă,
interese, cunoştinţe anterioare, deprinderi intelectuale;
Funcţia de predicţie-sugerează strategii adecvate care să permită elevului obţinerea
performanţei;
Funcţia de reglare şi perfecţionare continuă a metodologiei instruirii pe baza de informaţii
obţinute din explicarea factorilor care au condus la aceste rezultate.
Evaluarea predicativă (inițială) la educație fizică și sport se realizează pentru elevii și clasele
începutului de ciclu (clasa I) sau la clasele unde profesorul predă pentru prima oară și nu beneficiază de
rezultatele testărilor din anul precedent, care să-i permită cunoașterea posibilităților colectivului de elevi.
Această formă de evaluare se poate realiza, pentru o parte din probe la începutul anului școlar (alergarea
de viteză, alergarea de rezistență), iar pentru probele care vor intra în sistemul de notare, înaintea primului
grupaj tematic de lecții planificat. Rezultatele testelor vor fi valorificate în elaborarea sistemului de
planificare (număr și durata unităților de învățare, a mijloacelor de acționare și a nivelului de exigențe),
care poate modifica scara de notare a elevilor stabilită inițial de către profesor.
Verificarea este procesul prin care subiectul execută o probă. Natura probelor este diferită. Uneori
proba este însoțită și de norme (baremuri) care exprimă scala valorică de efectuare a probei. În educație
fizică predomină verificarea practică, care urmarește identificarea capacității de aplicare a ceea ce se
dobândește sau se dezvoltă în procesul instructiv-educativ. Aprecierea constă în reflectarea realității în
conștiința profesorului (realizarea unor judecăți de valoare). Se utilizează atât aprecierea verbală, care este
curentă cu rol de feed-back pentru orice exersare a elevilor, dar și utilizarea unor simboluri numite note,
calificative. Aprecierea este condiționată de natura probei la care este verificat elevul. Daca probele sunt
măsurabile, aprecierea este obiectivă și presupune efort mic. Dacă probele nu sunt măsurabile, aprecierea
poate să capete influențe subiective, depinde de competența profesională, experiența didactică, nivelul de
cunoaștere al modelului E.F.S.
Putem spune deci, că evaluarea are un caracter complex şi cuprinzător, un rol preventiv, o funcţie
coordonatoare, dă orientarea strategică a acţiunii următoare, generează autocontrolul, asigură
continuitatea şi permanenţa în activitate, receptează variatele influenţe, devine un instrument de
optimizare, stimulează corecţia, realizează analize complexe, imprimă orientarea spre rezultate. Se
efectuează în toate etapele procesului didactic, sesizează anomaliile, permite introducerea noului, verifică
356
eficacitatea şi eficienţa, succesul, adaptarea, reuşita, dacă se dovedeşte promtitudine, flexibilitate,
raţionalitate, imparţialitate din partea evaluatorului.
357
EVALUARE INIȚIALĂ LA CUNOAȘTEREA MEDIULUI
Prof. Nicoleta-Luminița Gora

GPP „Dumbrava minunată”, Bacău
Domeniul Științe – Cunoașterea mediului
Grupa mijlocie 4-5 ani
Evaluarea inițială implică operațiile de măsurare-apreciere-decizie la începutul unui program de
instruire și realizează un diagnostic al nivelului psihopedagogic al preșcolarilor exprimat în termeni de
performanțe, competențe actuale și potențiale.
Comportamente Tema Punctaj Total
măsurabile activității/Forma Itemi max
de realizare
-Să enumere părțile a. Spune cel puțin a. 2 p
componente ale corpului două părți ale corpului uman! 6p
uman; Joc: b. 2 p
-Să denumească unele „Ne jucăm cu b. Recunoaște și
obiecte de păpușa” denumește cel puțin două c. 2 p
îmbrăcăminte/încălțăminte; obiecte de
-Să denumească îmbrăcăminte/încălțăminte!
anotimpurile. c. Numește cel
puțin două anotimpuri!
Testarea se va desfășura sub formă de joc, cu grupuri de câte 5 copii. - PROBĂ ORALĂ –
a. Fiecare recunoaștere a unei părți a corpului va fi notată cu 1 punct.
b. Fiecare recunoaștere și denumire a unui obiect de îmbrăcăminte/încălțăminte va fi notat cu
1 punct.
c. Fiecare anotimp numit va fi notat cu 1 punct.
PUNCTAJ: 0 – 5 puncte - D (comportament în dezvoltare)
6 puncte - A (comportament atins)
CUNOAŞTEREA MEDIULUI
Numele şi
Nr. a) p b) ob. c) an Cali
prenumele
crt. ărţi ale corpului Îmbrăcăm/încălțăm. otimpuri ficativ
1.
2.
3.
4.
....
.....
7.
Bibliografie:
1. Cucoș, C., 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași.
2. Dumitriu, C., 2009, Teoria și practica evaluării, Editura Polirom, Iași.
3. Radu, I.T., 2000, Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., București.
4. Stoica, A., 2007, Evaluarea educațională. Inovațiiși perspective, Editura Humanitas
Educațional, București.
5. XXX, 2008, Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, M.Ed.C.T.,
București.
358
Gorbai Mária Melinda

Liceul Tehnologic Petru Maior , Reghin
Specializarea: Chimie –fizică
Diriginte: clasa VII-a
procesului de învăţământ. Metoda de evaluare este considerată o cale prin care profesorul oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate
prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit. Metodele de evaluare sunt
împărţite în două categorii: metode tradiţionale de evaluare şi metode alternative sau complementare de
evaluare. Metode tradiţionale de evaluare: probele orale, probele scrise şi probele practice. Metodele de
evaluare moderne sunt: portofoliul, proiectul, investigaţia, observarea sistematică a activităţii şi
comportamentului elevilor şi autoevaluarea.
Evaluarea inițială se realizează la începutul anului școlar, iar în funcție de rezultate profesorii își
proiectează activitățile didactice; acolo unde este cazul, profesorii vor realiza programe de învățare
remedială si de educație diferențiată. Rezultatele obținute la evaluarea inițiala nu vor fi trecute in catalog,
ci vor fi folosite ca reper pentru măsurarea progresului elevilor. Evaluarea iniţială este indispensabilă
de specialitate. e baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii, părinţii,
reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi
de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.Procesul evaluativ
își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să
colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și
comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
359
Ce rol are EVALUAREA INIȚIALĂ
Prof. Gorescu Carmen

Liceul Teoretic „Dr.Mihai Ciucă”Săveni Botoșani
Chimie – clasa a-X-a
Timp de şase zile Dumnezeu a făcut lumea iar apoi în a şaptea s-a odihnit. De fapt “odihna” a
reprezentat o verificare a funcţionalităţii lumii create de El. Această odihnă a reprezentat primul test
iniţial, cel care a fost dat lumii nou create. Parabola biblică a numit activitatea de privire şi admirare a
Operei Divine odihnă. La fel cum termenul de zile nu înseamnă probabil zile omeneşti tot astfel şi
termenul odihnă însemnă de fapt un fel de odihnă activă. Este clar că după ce ai făcut un lucru (chiar şi
Universul) trebuie să-ți verifici lucrarea, să o testezi.
Observăm din prima că orice lucru nou din lumea noastră trebuie mai întâi testat. Când cumparăm
un lucru îl testăm mai întâi. Tot aşa trebuie să testăm şi elevii când încep noul an şcolar. Testul inițial
reprezintă o verificare a cunoştinţelor şi deprinderilor cu care un copil vine la un început de an şcolar. Se
spune că: „Cultura generală reprezintă ceea ce ştii după ce ai uitat tot”. După o vacanţă de vară în care
elevul s-a destins şi s-a confruntat cu alte probleme decât cele de la obiectele de şcoală trebuie să
verificăm cunoştinţele lor de bază ca să ştim cum trebuie să acţionăm în continuare pentru a-i putea oferi
noile deprinderi şi cunoştinţe. Pentru a-l putea educa în continuare este necesar ca el să posede o bază de
cunoştinţe şi deprinderi. În timpul vacanţei această bază s-a degradat şi s-a fisurat pentru că uităm cu o
viteză fenomenală. Noi înşine am uitat foarte multe şi ne amintim doar lucruri fragmentare despre diferite
chestiuni învăţate în şcoală. Pentru elevi trebuie să ştim de unde putem porni, care părţi ale “fundaţiei”
trebuiesc reparate, deoarece pentru ca o construcţie să fie solidă trebuie să aibă o fundaţie solidă. Cei mai
mari copaci au cele mai solide rădăcini.
Deci, testarea iniţială ne arată cât de solidă este “baza” unui elev după o vacanţă întreagă, ne
permite să vedem fisurile din această bază şi ne indică de unde trebuie să începem reparaţiile. Aşadar
după analiza “fundaţiei” pe care se sprijină întreaga construcţie a cunoştinţelor elevului trebuie să
purcedem la repararea ei. Abia după ce am făcut baza sufcient de solidă putem construi mai departe. În
nici un caz nu vom putea realiza construcţii impresionante pe fundaţii şubrede. Acestea lucruri pot suna
ca arhaice şi ciudate în lumea noastră digitalizată plină de telefoane mobile, de tablete şi de laptopuri, dar
asta nu însemnă că nu sunt adevărate. Putem ignora înţelepciunea căpătata în secole, ne putem crede
oricât de inteligenţi dorim, dar viaţa va avea grijă să plătim toate greşelile. Profesori fiind principala
noastră datorie autoimpusă este de a educa tinerele generaţii pentru un viitor despre care noi ştim doar vag
cum v-a arăta şi pe care nu-l vom trăi. (De ce am scris “datorie autoimpusă”? Deoarece în pofida legilor
existente ne-am putea călca pe conştiinţă şi dacă am dori nu i-am învăţa nimic. Timpul ar trece, leafa ar
merge. Facându-ne datoria faţă de elevi ne facem datoria faţă de noi şi faţă de conştiinţa noastră. Dacă am
fi lipsiţi de această conştiinţă am putea trişa. Unii văd această datorie autoimpusă drept un defect
profesional – am observat eu însumi tendinţa continuă de a învăţa pe oricine. Observ că am tendinţa să
învăţ oamenii (care nu-mi sunt elevi) şi pierd din această cauză, în loc să profit de lipsa lor de cunoaştere).
Principalul act al educaţiei realizat de un profesor nu este cel de a-l învăţa nici matematică, nici o limbă
străină, nici chimie, nici biologie, ci este acela de a-i forma caracterul. Iar formarea caracterului nu se
poate realiza fără dragostea faţă de om şi fără a-l cunoaşte pe dinlăuntru. Cunoaşterea omului nu este un
lucru simplu. Toate cunoştinţele noastre de psihopedagogie şi metodică pot da greş iar noi ne putem
înşela cu privire la elevii nostril , şi asta foarte uşor. Avem însă o armă care nu dă greş – putem testa.
Dăm mereu teste iniţiale ca să aflăm lucruri noi despre oameni, lucruri pe care nu le putem afla în mod
natural, doar privind la ei şi ascultând ce spun. Singura problemă a acestor teste este că ele nu pot testa
oamenii în situatii limită şi nu au un grad de acurateţe foarte bun. Cu alte cuvinte, ceea ce vreau să spun
,este că într-un test omul poate răspunde într-un fel şi poate acţiona în alt fel în viaţa de zi cu zi. Deşi
gradul de predictibilitate al unui test şi acurateţea sa nu sunt foarte ridicate, testele neputând imita
realitatea, ceaţa se mai risipeşte şi dacă înainte de test eram nevoiţi să ghicim o mulţime de lucruri, după
test tot ştim ceva. Iar acum am descoperit că avem două feluri de test iniţial; unul de verificare a
cunoştinţelor şi deprinderilor şi altul de analiză a ce fel de om este şi din care putem afla ce trebuie să
schimbăm în construcţia caracterului . Cea mai mare greşeală care se face în zilele noastre este de a
acorda testului o valoare absolută şi de a încerca să cuantificăm rezultatele testului prin analiza sa, în
360
special analiza scrisă. În realitate testul are o valoare relativă, concluziile sale ar trebui mai mult păstrate
în memoria noastră şi în sufletul nostru decât să fie expuse. Trebuie să ştim că nu există nici un test, oricât
de bine ar fi realizat el, care să descrie omul în totalitate şi în baza căruia să putem prezice cum v-a
proceda el intr-o situaţie dată. Spre deosebire de testul initial al cunoştinţelor, testul inițial despre
cunoaşterea omului, a temperamentului, a caracterului său, nu este dotat cu nici un material metodic
despre ceea ce trebuie să facă profesorul pentru a modela caracterul elevului. Fiecare profesor acţionează
sau nu după cum îl taie capul. Imaginaţi-vă că armate intregi de psihologi şi psihopedagogi concep teste
despre cunoaşterea copilului şi nimeni nu ştie exact ce trebuie să facă pentru a modela copilul. La cursul
de psihopedagogie cât şi la metodică învăţăm cum să corectăm deficienţele în studiul chimiei spre
exemplu dar nu învăţam deloc cum să le educăm caracterul şi să să le corectăm deficienţele de caracter. În
societatea noastră tot mai informatizată se găsesc din ce în ce mai puţini oameni cu caracter. Din propria
experienţă am observant că elevii fie că imită felul de a fi al dirigintelui, fie că imită profesori cu
personalitate, oameni care nu se încadrează în tiparele profesionale. Cel mai rău este că nici profesorii nu
ştiu cum să-şi modeleze propriul caracter, aici lipsind cu desăvârşire autodidacţii. Dacă au avut părinţi
care au ştiut să-i educe atunci totul este în regulă.
Cred că din ceea ce am scris până acum rezultă în mod clar necesitatea testării iniţiale, dacă până
şi Dumnezeu a făcut-o cumva pentru creaţia sa, dar aş dori să arăt faptul că aceaste testări n-ar trebui să
fie ceva forţat, obligatoriu, controlabile; profesorul ar trebui el însuşi să simtă nevoia acestor testări şi în
cazul în care nu consideră necesar să nu le dea, mai ales dacă nu ştie ce să facă în final cu ele. Testele
iniţiale sunt instrumente puternice în mâna profesorilor bine intenţionaţi și care pun pasiune dar sunt un
balast şi constituie doar biocraţie pentru marea majoritate, chiar dacă această majoritate este la fel de bine
intenţionată. Testele iniţiale îşi ating scopul tocmai din dorinţa profesorilor de a transforma educaţia în
bine, dar ar trebui să fie un act al profesorului, care să-şi spună singur că o face ca să cunoască mai bine
copilul pe care trebuie să-l educe. Din păcate prin impunerea lor, testele au devenit o povară pentru mulţi,
şi un instrument extrem de folositor devine o formă fără fond. Fără acea nevoie interioară a profesorului,
testele nu sunt altceva decât o piatră de moară agăţată de gâtul sistemului de învăţământ, şi care îl
scufundă tot mai adânc, şi mai adânc…
361
,,Importanţa evaluării iniţale în învăţământul primar”
Prof. înv. primar Goron Mariana

Liceul cu Program Sportiv ,,Avram Iancu” Zalău, Sălaj
În vorbirea curentă, evaluarea este confundată, adesea, cu verificarea unoştinţelor elevilor şi cu

atribuirea de note (calificative) pentru aceste cunoştinţe. Evaluarea este un proces mult mai complex, care
presupune o pregătire ştiinţifică a învăţătorului, precum şi efortul de a diminua la minimum
subiectivismul în aprecierile pe care acesta le face în mod obişnuit.
Pentru învăţător, evaluarea este o activitate etapizată, la capătul căreia acesta îşi dă seama care
este pregatirea elevului, la un moment dat, în comparaţie cu aşteptările lui şi cu cerinţele programelor
şcolare.
Pentru elev, evaluarea este mijlocul prin care el realizează cum este perceput de învăţător şi cum îi
apreciază acesta pregătirea. Desigur, nu întotdeauna evaluarea învăţătorului coincide cu autoevaluarea
făcută de elev propriei sale pregătiri. Pentru a evita neînţelegerile sunt necesare nişte standarde, adică
nişte etaloane ale pregătirii lacare să se poată raporta atât învăţătorii (evaluatorii) cât şi elevii (evaluaţii).
Pentru familie, evaluarea este o cale de a şti unde se situează copilul (capregătire şcolară) şi ce
perspective are el de a continua această pregătire într-un anumit domeniu.
Pentru toţi factorii implicaţi în pregatirea elevilor, evaluarea este "barometrul" care indică în
orice moment "starea" pregătirii şcolare, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în raport
de cele proiectate prin curriculum.
Evaluarea este un act absolut necesar în procesul conducerii unei activităţi şi în luarea deciziilor, ea
furnizând informaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii didactice, prin adoptarea măsurilor
corespunzătoare situaţiilor de instruire. Ea este prezentă în orice activitate pedagogică şi se află în relaţie
de interdeterminare, de interacţiune funcţională cu predarea şi învăţarea, făcându-le mai eficiente.
Evaluarea este “un proces prin care se măsoară şi se apreciază valoarea rezultatelor unor activităţi şi
eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în activitatea respectivă prin compararea
rezultatelor cu obiectivele propuse în vederea luării unor decizii ulterioare”.
Actul de evaluare implică şi el mai multe operaţii:
a) măsurarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice ca probe scrise sau orale, practice,
proiecte;
b)aprecierea, care constă în emiterea unor judecăţi de valoare asupra activităţii evaluate, pe baza
unor criterii unitare – descriptori de performanţă;
c) luarea unor decizii ulterioare în vederea ameliorării rezultatelor obţinute, ceea ce presupune
activităţi de reînvăţare, activitate diferenţiată şi în vederea dezvoltării rezultatelor, care constă în
continuarea activităţii pentru obţinerea de noi achiziţii s-au propunerea de activităţi care să mobilizeze la
maximum efortul elevilor buni.
Evaluarea iniţială sau predictivă se efectuează la începutul unei activităţi de instruire (semestru, an
şcolar, ciclu de învăţământ) în scopul cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de
pregătire de la care pornesc, a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi dacă şi-au format capacităţi
necesare asimilării conţinutului etapei care urmează. Ceea ce interesează nu este pregătirea generală a
elevilor, ci măsura în care aceştia posedă cunoştinţele care constituie « premise cognitive » şi «
atitudinale » (interese, motivaţii etc.) necesare asimilării noilor conţinuturi.
Evaluarea iniţială constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii de instruire. Ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare.
Pornind de la înţelegerea rolului acestui tip de evaluare R. Ausubel spunea: ”ceea ce influențează
cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe
și instruiți-l în consecință”.
Diagnosticul instruirii trebuie practicat la începutul unui nou ciclu de instruire, precum şi de câte ori
învăţătorul preia un nou colectiv de elevi. A cunoaşte nivelul iniţial înseamnă a soluţiona, în mod
conţient, o multitudine de aspecte metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară.
Acest tip de evaluare are o însemnătate deosebită la începutul semestrului sau anului şcolar,
deoarece ne ajută să reconsiderăm planificarea, să revedem ritmul de parcurgere a materlei şi gradul de
aprofundare, precum şi metodele folosite. Pe baza evaluării iniţiale determinăm nivelul de pregătire al
362
elevilor, exprimat în volumul şi calitatea cunoştinţelor însuşite, priceperile, deprinderile şi aptitudinile lor
intelectuale, nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale, lacunele în pregătirea lor etc. Cunoaşterea
acestor achiziţii de către învăţător este absolut necesară pentru proiectarea şi asimilarea conţinutului
instruirii în etapa următoare, cât şi pentru stabilirea direcţiilor şi modalităţilor adecvate de acţiune
corectivă şi ameliorativă.
Folosirea echilibrată a stategiilor de evaluare impune diversificarea tehnicilor şi instrumentelor
de evaluare prin îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele alternative. Pe baza informațiilor evaluării
inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de
recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ,, este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
BIBLIOGRAFIE:Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura

Didactică și Pedagogică București, 1981;Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2000;Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță,
Editura Humanitas Educațional, București, 1998.
363
EVALUAREA DIDACTICĂ
Prof. înv. primar GOSPODIN SORINA IULIA
Evaluarea rezultatelor elevilor din clasele primare s-a îmbunătăţit,în strânsă legătură cu metodele
moderne de predare-învăţare.Au fost proiectate şi s-au desfăşurat examenele naţionale organizate pentru
clasele a II- a, a IV-a , a VI-a si a VIII_-a ,iar rezultatele examenului naţional de la clasa a VIII-a au
constituit baza admiterii în liceu şi şcoli profesionale.
Evaluarea curentă este parte integrantă a procesului de instruire.Acesta se desfăşoară continuu pe
parcursul procesului de învăţămant , prilej cu care profesorul obţine informaţiile necesare privind
progresul şcolar,fiind astfel în măsură sa regleze metodele de predare şi să orienteze activităţile de
evaluare.
Feedback-ul este util în egală măsură şi elevului,prin evidenţierea stadiului la care acesta a ajuns
în atingerea obiectivelor educaţionale.Evaluarea-în special componenta sa formativă-are,din acest punct
de vedere,rolul de a apropia poziţiile principalilor actori ai educaţiei:profesorul şi elevul,deoarece ambii
sunt interesaţi în a găsi căile,metodele şi mijloacele pentru a atinge obiectivele instruirii la nivelul
dorit.Principala caracteristică a evaluării constă în posibilitatea utilizării tuturor metodelor şi
instrumentelor pe care cadrul didactic le are la dispoziţie în vederea atingerii obiectivelor propuse.Fie că
este vorba de metodele tradiţionale sau de cele complementare,profesorul le alege pe cele mai adecvate
disciplinei de învăţământ,obiectivelor instruirii ,tipului de conţinut şi particularităţile de vârstă ale
elevilor.
Ȋn acest fel , fiecare subiect are şansa să demonstreze priceperi şi capacităti care nu pot fi puse în
evidenţă în timpul limitat oferit de un examen.Pe de altă parte unele metode şi intrumente necesare pentru
a evalua cunoştinţele şi capacităţile elevului sunt complexe ,dificil de proiectat şi supuse erorilor.Acestea
din urmă nu pot fi eliminate dar pot fi micşorate până la o limită acceptabilă,numai prin planificarea
riguroasă a formelor, metodelor şi tehnicilor de evaluare,precum şi prin utilizarea lor complementară.
Evaluarea se realizează diferit de la un profesor la altul deoarece acţiunile evaluative curente nu
pot fi standardizate(lucru ce nu este de dorit),dar acestea trebuie să se bazeze pe obiectivele
educaţionale.Ȋn programele de studiu se pot sugera diferite metode şi instrumente de evaluare ,ca şi
sarcini specifice pentru fiecare disciplină în parte.Spre exemplu,se pot enunţa teme pentru investigaţii în
clasă ,proiecte şi elemente constitutive ale unui portofoliu împreună cu obiectivele pentru care aceste
activităţi sunt indicate.
Procedându-se în acest fel diferenţele de la o şcoală la alta şi de la un profesor la altul în ceea ce
priveşte metodele de evaluare , respectiv modul de notare ar fi mai mici.Acest lucru nu limitează rolul
cadrului didactic,el rămânând principalul factor de decizie în stabilirea acţiunilor evaluative succesiunii
acestora şi modurilor de realizare –individuale,de grup sau frontale-în funcţie de particularităţile clasei
sau ale grupului de elevi.
Ȋn marea majoritate a cazurilor,evaluarea utilizează testele elaborate de profesori.Aceştia au şi
posibilitatea ca ,din când în când ,să utilizeze texte externe standardizate pentru a constata la ce nivel de
performanţă se află elevii lor faţă de o normă determinată în prealabil(nivelul de performanţă
naţional).Acest lucru se intâmplă la nivelul clasei a VIII-a atunci când se realizează simulările pentru
examenul de capacitate.Această acţiune implică existenţa instrumentelor standardizate de evaluare (sau
cel puţin utilizarea testelor elaborate de Serviciul Naţional de Evaluare si Examinare) şi accesul fiecărei
şcoli la obţinerea lor.
Ȋn cele din urmă modul de comunicare a rezultatelor obţinute în urma aprecierilor făcute de către
profesor influenţeaza modul de învăţare şi comportamentul şcolar.O notă, chiar dacă este mare, are un
efect mai redus în comparaţie cu o scurtă apreciere , verbală sau scrisă.De aceea trebuie utilizate cât mai
frecvent forme mai nuanţate de prezentare a rezultatelor,care să ducă în final la o mai bună angajare din
partea elevului.Sistemul de învăţământ românesc acordă o atenţie sporită asigurării obiectivităţii
transparenţei şi comparabilităţii evaluării rezultatelor şcolare.
Acest sistem de criterii asigură comparabiliatea acordării notelor,în aşa fel încât aceeaşi notă să
reflecte niveluri de cunoştinţe şi competenţe identice(sau foarte apropiate) pentru elevi diferiţi şi apreciaţi
prin aceeaşi metodă de evaluare.Totodată ele revoluţionează examenele naţionale prin stânsa corelare a
acestora cu evaluările vizând în special acele sarcini de lucru care suscită un grad crescut de subiectivitate
364
în apreciere cum ar fi : eşecul ,susţinerea argumentată a unor opinii în contextul comunicării orale,
proiectul,investigaţia,etc.
Am exemplificat în acest sens modul de evaluare a sarcinilor mai sus menţionate în cadrul ariei
curriculare “Limbă şi comunicare” la disciplina limba română.Pentru aceasta am ţinut cont de matricele
de evaluare care cuprind criteriile si discriptorii de performanţă pe care i-au elaborat(atunci când a fost
necesar) în relaţie directă cu curriculum-ul prin intermediul elementelor de competenţă sau al standardelor
de performanţă.
Criteriile de acordare a notelor pentru diferite sarcini de lucru au fost astfel adoptate încât sa
reprezinte o continuare firească a sistemului de evaluare din învăţământul primar.Utilizarea matricelor de
evaluare am realizat-o cu maximum de eficienţă în condiţiile definirii foarte clare a obiectivelor
curriculare şi a celor de evaluare a sarcinilor de lucru precum şi printr-o obţinere clară referitoare la un
anumit tip de item. Potenţialul major al acestor matrice de evaluare se concretizează atât prin valoarea lor
formativă ridicată în cazul elevilor care se obişnuiesc cu acest mod obiectiv şi transparent de evaluare,cât
şi prin stimularea şi argumentarea judecăţii de valoare în cazul celei care o aplica(profesorul evaluator).
Sintetizând cele afirmate până aici reiese că demersurile specifice întreprinse în măsura realizării
unei evaluări optime în cadrul didactic, sunt în măură să conducă la o mobilizare mai eficientă a
potenţialităţilor şcolare ale subiectelor atât sub aspectul randamentului şcolar cât şi în ceea ce priveşte
restructurarea în sens pozitiv a imaginii de sine şi a nivelului de expectanţă.
Evaluarea este,alături de predare şi învăţare,o componentă importantă a procesului instructiv-
educativ.Ȋntre aceste componente există raporturi complexe de interdeterminare,deoarece ele constituie în
planul realităţii educaţionale o unitate organică.
Analiza acestor repertorii a scos în evidenţă patru paliere la nivelul cărora congruenţa trebuie
asigurată:tipul de performanţe şcolare supuse evaluării;nivelul criteriilor în funcţie de care elevul şi
profesorul estimează randamentul şcolar;strategiile evaluative puse în joc şi paradigma evaluativă în care
acţionează cei doi(elev si profesor).
Evaluarea didactică are repercursiuni în plan cognitiv afectiv-motivaţional şi cel raţional,de ea
depinzând în mare măsură evoluţia şcolară a elevului.
365
Evaluarea iniţială, componentă esenţială a procesului de învăţământ
Prof. Grădinaru Corina

Liceul „Ştefan cel Mare” Codăeşti
Clasa a X-a B
Limba franceză L1
Alături de predare şi învăţare, evaluarea reprezintă o componentă importantă a procesului de
învăţământ, sub toate cele trei forme: iniţială, formativă, sumativă. Ea are rolul de a regla continuu şi de a
forma, în limite realiste, curriculumul şi resursele umane implicate. Astfel, controlul sau monitorizarea
permanentă a nivelului de reuşită a elevilor pot conduce la decizii prompte din partea cadrului didactic,
fiind şi un instrument de perfecţionare a activităţii didactice.
Strategia de evaluare iniţială este necesară „la începutul unui program de instruire - ciclu de
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii”( Ioan T. Radu). Evaluarea
iniţială oferă atât profesorilor cât şi elevilor posibilitatea de a avea o situaţie clară a potenţialului lor de
învăţare, a resurselor lor cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”( Ioan
T. Radu), de a completa eventualele lacune de învăţare dar şi de a formula un plan de măsuri ce va
conduce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare.
Pentru o reuşită a evaluării iniţiale, trebuie să se ţină cont de următoarele criterii: tratarea
diferenţiată a elevilor, utilizarea metodelor şi procedeelor didactice care să asigure o învăţare activă,
folosirea diferitelor tipuri de itemi, selecţia conţinuturilor de învăţare. Structura de bază a strategiei de
evaluare iniţială fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de cunoştinţe şi capacităţi” de bază necesare
pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire, care reprezintă „premise pentru asimilarea
noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe”.
Evaluarea iniţială devine cu atât mai importantă cu cât elevii devin mai receptivi şi tratează cu
seriozitate itemii propuşi. Întrucât rezultatele acesteia nu se consemnează în catalog, fiind înlăturat, de la
început, emoţiile inerente unei evaluări obişnuite, elevii pot, în consecinţă, să se concentreze liber asupra
rezolvării itemilor şi să se obţină o situaţie obiectivă a nivelului de cunoştinţe. Pe baza informaţiilor
obţinute se poate planifica mai bine demersul pedagogic următor şi eventuale programe de recuperare.
Astfel, în septembrie, am aplicat la clasa a X-a B, profil filologie, limba franceză L1, testul iniţial
având ca obiective: identificarea sensului global al unui mesaj dar şi a informaţiilor cheie dintr-un text,
recunoaşterea şi folosirea în mod corespunzător a timpurilor verbale şi a structurilor gramaticale învăţate,
redactarea de paragrafe / text pe o temă de interes.
Pentru o reprezentare cât mai obiectivă a nivelului de cunoştinţe am folosit atât itemi obiectivi:
Mettez les verbes a lìmparfait : Il (venir) chaque jour à l`école. Nous (faire) des exercices. Il (chanter)
très bien. Tu (pouvoir) lire le texte. Itemi semi-obiectivi : 1.Choisissez VRAI ou FAUX. Justifiez votre
réponse : a)Le garçon, fils dùn fermier, veut sauver la vache. b) Il va a Paris pour demander au Président
dàcheter la vache. 2. Comment est cette histoire ? Itemi obiectivi : Présentez le meilleur ami que vous
avez. Parlez de ses qualités et ses défauts.
Evaluarea iniţială mi-a dat posibilitatea să observ că :
- Exista elevi care nu reuşesc să identifice informaţii cheie din text pe o temă de interes şi nu
reuşesc astfel să rezolve corect cerinţele de la itemii propuşi.
- Elevii au întâmpinat probleme în utilizarea corectă a structurilor gramaticale(timpurile verbale-
imperfectul, perfectul compus, mai mult ca perfectul, viitorul, condiţionalul prezent şi trecut.). Elevii
confundă şi folosesc în mod greşit timpurile verbale simple şi compuse;
- Există elevi care nu respectă structura tipurilor de text (argumentativ, narativ sau descriptiv);
- Un număr important de elevi nu au cunoştinţe solide de vocabular şi întâmpină greutăţi în
formularea corecta a enunţurilor în limba franceză.
- Un număr de elevi nu reuşesc să redacteze un text pe o tema de interes( au un vocabular limitat de
cuvinte, folosesc greşit structurile gramaticale, au idei incoerente şi nu folosesc conectorii logici).
366
Am constatat de asemenea că:
- Există elevi care au cunoştinţe solide de vocabular şi formulează corect enunţuri în limba
franceză.
- Există elevi care utilizează corect structurile gramaticale învăţate.
- Există elevi care redactează corect un text pe o tema de interes.
- Există elevi care respectă structura tipurilor de text (argumentativ, narativ sau descriptiv).
Pentru a remedia lacunele întâlnite, a îmbunătăţi nivelul de cunoştinţe dar şi pentru a creşte
motivaţia de învăţare pentru limba franceză am stabilit un plan de măsuri ce urmează a fi realizate pe
parcursul anului şcolar:
- diversificarea tipurilor de exerciţii gramaticale pe o anumită temă;
- folosirea diferitelor tipuri de texte autentice pentru îmbogăţirea vocabularului;
- folosirea textelor autentice pentru recunoaşterea şi folosirea în mod corespunzător a problemelor
de gramatică;
- realizarea de proiecte individuale pe teme de interes pentru creşterea motivaţiei elevilor de a folosi
corect o limbă străină;
- redactarea de paragrafe şi de texte pe teme de interes;
- traducerea din şi în limba franceza pentru îmbogăţirea vocabularului şi folosirea în mod
corespunzător a structurilor gramaticale.
Pentru a creşte impactul pozitiv al evaluării iniţiale, am nominalizat elevii cu rezultate bune,
conform baremului de notare, dar am evidenţiat şi pe acei elevi care au avut rezultate bune la diferiţi
itemi. Astfel, consider că elevii îşi pot îmbunătăţi stima de sine, îşi capătă mai multă încredere în forţele
proprii şi îşi pot îmbunătăţi anumite competenţe (înţelegerea şi producerea de mesaje scrise într-o limbă
străină conform CECR). Elevii au conştientizat nivelul de cunoştinţe şi şi-au putut astfel canaliza energia
pentru recuperarea eventualelor lacune.
Evaluarea iniţială nu-şi poate îndeplini obiectivele dacă nu este urmată de o evaluare continuă
menită să perfecţioneze permanent activitatea didactică, centrată pe elev, pe nevoile şi interesele acestuia.
În ansamblul ei, evaluarea îşi menţine importanţa sa majoră, doar în momentul în care toţi actanţii
procesului educativ, profesori şi elevi, colaborează pentru îmbunătăţirea comportamentului în funcţie de
reacţiile celuilalt.
Bibliografie:
Radu, I. T, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
Radu, I. T, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
367
Raport asupra rezultatelor obţinute la evaluare iniţială
Prof. înv.preşc. Grapini Ionela - G.P.P. Sîngeorz-Bǎi, Bistriţa-Nǎsǎud

Domeniul ştiinţe
Nivel de vârstǎ 3-5 ani
Probele de evaluare iniţială au fost aplicate pe parcursul primelor 2 săptămâni al anului şcolar (
11.09.2017 – 22.09.2017 ) , unui număr de 20 copii şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe
domenii de dezvoltare.
Domeniul ştiinţe
Obiective urmărite
- să numere şi să construiască grupe de obiecte în limitele 1 – 3
- să recunoască cifrele în limitele 1 – 3
La toţi copiii am constatat un progres în ceea ce priveşte cunoştinţele şi reprezentările matematice .
Toţi numără în limitele 1 – 3 , însă nu toţi raportează corect numărul la cantitate , iar unii nu recunosc
cifrele . Foarte puţini însă găsesc rezolvarea unei probleme sprijinindu-se pe datele exprimate de o
imagine.
Majoritatea recunosc şi descriu corect formele geometrice plane : cerc , pătrat, triunghi, şi identifică
corect poziţiile spaţiale ale obiectelor .
B. Cunoaşterea mediului
Obiective urmărite
- să grupeze imagini în raport cu 2 – 3 noţiuni generale ( animale , fructe )
Copiii şi-au îmbogăţit cunoştinţele referitoare la mediul înconjurător . Descriu , enumeră, clasifică
elemente componente ale mediului ( plante, animale observate ) , însă nu toţi adresează întrebări în
legătură cu cele observate.
intuirea de către copii a unor caracteristici ale fenomenelor realităţii înconjurăţoare a cauzalităţii acestora
în vederea formării premiselor concepţiei ştiinţifice despre lume.
Realizarea unei evaluǎri eficiente constituie o modalitate de a moderniza procesul de învǎţǎmânt,
precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalitǎţii.
368
,,EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”
Prof. Graur Ionelia

Școala Gimnazială ,,Victor Slăvescu”
Clasa a VI-a
,,Învățarea nu trebuie doar să ne conducă undeva; ea trebuie să ne permită să continuăm mai ușor
în etapa următoare” (J.S. Bruner)
Evaluarea este o activitate prin care sunt colectate, prelucrate și interpretate informațiile privind
starea și funcționarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obține, activitate ce duce la aprecierea acestora
pe baza unor criterii și la decizii ameliorative (I.T.Radu). Este bine cunoscut că evaluarea are un rol
important în procesul instructiv – educativ, măsurând şi apreciind rezultatele obţinute, eficacitatea
resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în activitate, cu scopul de a lua decizii privind ameliorarea
activităţii în etapele viitoare.
În contextul acestei evaluări iniţiale, cu rol deopotrivă diagnostic și prognostic, s-au avut în
vedere competenţele fundamentale vizate de această disciplină – limba și literatura română, iar atenţia se
concentrează asupra îmbinării echilibrate a proceselor de receptare si a proceselor de producere a
mesajului. Se au în vedere competenţele specifice din programa aferentă anului anterior de studiu,
corelate cu cele din programa pentru anul de studiu curent. În acest fel, se pot identifica acele cunoştinţe,
abilităţi/ deprinderi care stau la baza anticipării performanţelor elevilor și, mai ales, facilitează proiectarea
Evaluarea performanțelor elevilor se realizează în funcție de obiectivele propuse și este necesară
pentru:
 Cunoașterea stadiului inițial de la care se pleacă în abordarea unei etape de instruire, în
vederea organizării eficiente a noii activități de învățare;
 Confirmarea atingerii obiectivelor propuse pentru o anumită unitate de învățare;
 Stabilirea nivelului la care a ajuns fiecare elev în procesul formării setului de capacități
implicat de obiective prestabilite.
Evaluarea iniţială se poate realiza prin diferite metode și tehnici, cum ar fi: examinarea orală sau
scrisă, probele practice, testele predictive.
Pentru clasa a VI-a, am aplicat un test, care a fost realizat după modelul C.N.E.E. Evaluarea este
centrată pe verificarea competenţelor, pe aplicarea şi pe transferul cunoştinţelor în receptarea şi în
producerea mesajelor. Aplicarea testului favorizează evaluarea unor comportamente asociate unor nivele
taxonomice diferite (cunoaştere, înţelegere, aplicare și sinteză). Testul are un nivel mediu de dificultate și
permite rezolvarea cerințelor în 45 de minute. Itemii sunt formulați clar, precis, respectând programa
școlară / nivel de clasă. Textele suport sunt selectate în concordanță cu particularitățile de vârstă ale
elevilor etc. Itemi rezolvaţi corect – competenţe specifice dobândite / nivel de clasă: cunoaşterea
aprofundată a elementelor de fonetică, vocabular şi semantică; identificarea relativ corectă a părţilor de
vorbire şi a părţilor de propoziţie şi discriminarea acestora; identificarea corectă modurilor de expunere
prezente într-un text dat / citat–naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul; formularea corectă a ideilor
principale dintr-un text sau de redactare a unui rezumat al fragmentului / textului dat / citat; redactarea
corectă a unui rezumat; identificarea trăsăturilor fizice şi morale ale personajelor prezente în diverse
fragmente de texte literare; identificarea corectă a procedeelor de expresivitate artistică.
Avantajele evaluării iniţiale: oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare
cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate
şi remediate) şi a formula cerinele următoare; pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul
Dezavantajele acestui tip de evaluare: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi
nici realizarea une ierarhii; nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în
sistemul cognitiv al elevului.
369
învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
Bibliografie:
Cucoş, C., (2006), Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi
Dumitriu, Gh., C (2003), Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Dumitriu, C., (2003), Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico–experimentale, Editura
Radu, I.T., (2000), Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
370
Importanta evaluarii initiale in invatamantul prescolar
Profesor invatamant prescolar : Greavu Mariana

Gradinita cu P.P.” PRICHINDEII “ Fagaras
Grupa inimioarelor - Niv.I
In invatamantul prescolar actul de evaluare pastreaza caracteristicile evaluarii activitatii
viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii elevului. Copilul este o
fiintã activã, cu o lume proprie. Pentru a-l putea influenta optimal,educatoarea are menirea sã redescopere
mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale.
Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea acesteia ca pe un proces,un instrument,un
„barometru”de mãsurare a gradului de pregãtire psihicã si socio-afectivã a copilului.
si prompte din partea educatoarei.
Întrebarea care se pune este -când?-,aceasta referindu-se la momentul optim al evaluãrii. În acest
sens în literatura de specialitate s-au impus trei momente care reprezintã de fapt trei mari forme ale
evaluãrii didactice:
-la începutul procesului-evaluare initiala,
-pe parcursul procesului –evaluare continua/formativa,
-la finalul unui proces –evaluare sumativa/cumulativa.
Aceasta împartire constituie doar un „artificiu metodologic, deoarece, în realitatea educationala,
cele trei forme sunt integrate organic în actul didactic se întrepatrund si se interconditioneaza reciproc.
(L.Hanches,2004,p.60) . O evaluare initiala, urmata de o evaluare continua constituie un autentic
instrument de lucru al educatoarei, cu ajutorul caruia se perfectioneaza activitatea pusa în beneficiul
educatiei prescolarilor.Cu alte cuvinte,evaluarea trebuie sã vizeze nu numai „produsul”, ci si „procesul”.
Astazi,demersul didactic se axeaza pe formarea la elevi a unor competente, care sunt ansambluri
structurate pe cunostinte si deprinderi dobândite prin învatare.Acestea permit identificarea si rezolvarea în
restructurare a procesului evaluativ promoveaza nu doar aspectul informativ/instructiv a eficientei
procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ. Evaluarea are rolul de a regla permanent si a forma în
spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privirela resursele umane implicate.
Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai usor sã previi decât sã
vindeci”.
Evaluarea initiala (predictivã) se efectueaza la inceputul anului scolar, la integrarea copilului
in grupa sau la inceputul unui program de instruire. Ea realizeaza in primul rand functia de
constatare,permitand cunoasterea nivelului de dezvoltare cognitiva, interese, cunostinte
anterioare,deprinderi intelectuale dar, si functia de predictie, sugerand strategii adecvate, care sa permita
copilului obtinerea performantei.Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat
371
din modul de combinarea cerintelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor grupei
si activitatilor,experientei acumulate. Ea se adreseazã cu precãdere educatoarei, care are posibilitatea sã
constate situatia de plecare, pe baza cãreia se vor putea „clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea
conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor gândirii, abilitãtilor,intereselor, etc
Evaluarea initiala reprezinta o componenta esentiala a procesului instructiv educativ din gradinita ,
fara de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecarui copil in parte si ale grupei in
ansamblu . Pe langa functiile de masurare , de diagnosticare si de prognozare , un rol important al
evaluarii initiale este stabilirea demersului didactic din perioada urmatoare , care urmareste in primul rand
Obiectivele evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de învăţare ale
copiilor, a nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării programului de instruire care
urmează.
Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi obiectiv, care poate îndeplini
funcţia predicativă, deci va indica traseul demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat în trei planuri :
- modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
-continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
-măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;
Evaluarea initiala cuprinde variate forme de verificare , metode si procedee de evidentiere a
performantelor atinse ,printre care as aminti :
-observarea curenta a comportamentului de invatare ;
-conversatia ,dialogul ;
-probe de control ;
-studiul produselor activitatii ;
-testele si fisele de evaluare.
Educatoarele aleg metode si tehnici de evaluare potrivite si le adapteaza adaptat nivelului
individual de virsta ale copilului.
372
Invatator: Greceanu Silvia Felicia

Scoala Primara nr. 1 Cismele
Matematica clasa a IV a
”Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare.
Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”.- Ausubel David -
Ea se adreseazã cu precãdere invatatorului , care are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe
baza cãreia se vor putea transmite viitoarele notiuni,descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii
operatiilor gândirii, abilitãtilor,intereselor, etc
Evaluarea inițială oferă elevului și invatatorului o reprezentare a eventualelor lacune ce trebuie
completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea
performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de
evaluare (apreciere).
Elevii trebuie calauziti in a fi receptivi, să ințeleagă importanța evaluării școlare, să trateze cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării
corecte a problemelor enunțate.
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de
următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală sau in
echipa
Conform opiniilor sintetizate ale lui Sorin Cristea, evaluarea didactică inițială conduce la luarea
unei decizii centrate asupra proiectării activității didactice viitoare,
Astfel , in cazul evaluarilor initiale la matematica clasa a IV a se va tine cont in stabilirea itemilor,
de masurarea competentelor de calcul matematic, de nivelul de folosire a terminologiei matematice, a
metodelor de rezolvare a problemelor, ordinea operatiilor, gradul de stapanire a notiunilor de geometrie
dupa doua luni de vacanta.
Instrumentele de evaluare, frecvente și recunoscute, sunt testele predictive, care ar trebui să fie
standardizate și rezultatele cărora, ulterior comparate, cu cele de la testele docimologice sumative.
Se vor folosi:
1. Itemi obiectivi - cu alegere duala, cu alegere multipla, tip pereche, care au ca avantaje:
- Intr-un timp scurt se măsoară un volum relativ semnificativ de rezultate ale învăţării.
- Se caracterizează printr-o mare fidelitate.
- Se cuantifică cu uşurinţă.
- Intr-un timp scurt se măsoară un volum relativ semnificativ de concepte, noţiuni termeni, principii.
- Au o formă compactă care face posibilă măsurarea unui volum mare de rezultate ale învăţării într-
un timp relativ scurt cu folosirea judicioasă a foii de test
2. Itemi semiobiectivi - cu raspuns scurt in completare, cu intrebari structurate.
3. Itemi subiectivi - rezolvare de problem, itemi ce pot evalua şi crea situaţii de învăţare ce
dezvoltă creativitatea, gândirea divergentă, imaginaţia, capacitatea de transfer, de generalizare sau/şi de
concretizare a informaţiilor şi procedeelor
Evaluarea inițială este numită în literatura psihopedagogică și evaluare diagnostică.
373
Bibliografie :
374
EVALUAREA INIŢIALĂ - MAI MULT DECÂT O FORMALITATE
Prof. DANIELA GRECU

COLEGIUL TEHNIC „VALERIU D. COTEA” FOCŞANI
Bazele contabilităţii, clasa a IX a - Servicii
În ultimul deceniu, s-a remarcat un proces de schimbare a modului de percepţie asupra rolului pe
care îl are evaluarea, aceasta devenind o parte integrantă a procesului de învăţare.
În învăţământul profesional şi tehnic se impune un nou sistem de referinţă, care să vizeze
competenţele elevilor – de ordin general sau specific – competenţe solicitate de situaţia actuală. Metodele
tradiţionale de evaluare (evaluări orale, scrise, probe practice) vor fi completate de metode noi, moderne
(portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea, etc.)
Dacă ar fi să definim evaluarea iniţială în contextul actual, când se încearcă uniformizarea şi
reglementarea acesteia, aceasta reprezintă procesul prin care sunt identificate atât nevoile de învăţare cât
şi cele de sprijin, pe baza cărora se poate structura un plan de învăţare individual. Nevoile de învăţare
cuprind abilităţile, competenţele, cunoştinţele ce urmează a fi dobândite, iar nevoile de susţinere se referă
la acel ajutor suplimentar de care elevul are nevoie pentru a evita eşecul şcolar sau pentru a depăşi
anumite bariere.
Pentru că evaluarea iniţială este primul pas în procesul de învăţare, ea nu trebuie privită ca pe o
formalitate, ci ca pe un proces complex, care să dureze mai multe zile sau săptămâni, pentru a putea
identifica nevoile reale de învăţare ale elevilor. Pentru acest proces, evaluatorul trebuie să colecteze
informaţii din diferite surse şi sub multiple forme, care să fie corelate şi să formeze o imagine fidelă şi
corectă asupra elevului. Evaluatorul va ţine cont de: deprinderile de bază, aptitudini şi potenţial, interese,
stilul propriu de învăţare, implicarea personală, achiziţii anterioare, experienţe, etc., pe care le poate folosi
în procesul evaluării iniţiale.
Rezultatele obţiute astfel, nu sunt utile doar furnizorului de educaţie ci şi beneficiarului direct.
Profesorul foloseşte informaţiile pentru a realiza un plan, un program de învăţare, poate măsura progresul
şi succesul şcolar. Beneficiarul direct – elevul – foloseşte aceste informaţii pentru a înţelege opţiunile
viitoare în orientarea sa profesională. Se va simţi motivat, valorizat, va juca un rol activ în punerea în
practică a planului de învăţare, devenind astfel responsabil şi conştient de rolul său.
Foarte importante sunt metodele de evaluare iniţială, profesorul nu va risca folosirea uneia singure
pentru că va obţine astfel informaţii incomplete şi irelevante. Se recomandă o combinaţie de metode în
funcţie de tipul de informaţie dorit:
- Analiza documentelor şcolare oficiale (foi matricole, recomandări, fişe de inscriere, premii
obţinute, etc.);
- Intervievarea individuală;
- Testarea formală;
- Chestionarea;
- Observarea activităţilor de grup;
- Practicarea unor activităţi ce necesită vocaţie.
Nu se vor folosi, fireşte, toate aceste metode, ci vor fi alese cele mai potrivite tipului de informaţie
dorit.
O importanţă deosebită trebuie acordată administrării rezultatelor evaluării, cadrul didactic va trebui
să înţeleagă întregul proces educativ şi să prezinte rezultatele într-o formă constructivă şi pozitivă. Este
benefică valorizarea fiecărei reuşite pentru a creşte încrederea elevului în propriile forţe. Nu sunt
recomandate evaluări verbale la modul general, trebuie avute mereu în vedere aspecte care pot fi
îmbunătăţite, iar elevii vor fi încurajaţi să-şi comenteze propriile rezultate.
Pentru ca evaluarea iniţială să nu fie un simplu act birocratic, aceasta va fi centrată pe elev, acesta
va fi implicat direct în calitatea sa de beneficiar al educaţiei şi se va urmări facilitarea unui sentiment
pozitiv asupra propriei persoane şi asupra propriului potenţial de învăţare.
Înainte de toate, elevii trebuie să înţeleagă motivele pentru care sunt evaluaţi atât de devreme, să
deţină informaţii despre metodele de evaluare şi nu în ultimul rând, să fie încrezători în obiectivitatea
dascălului.
375
Evaluarea inițială – factor determinant în reușita activității didactice
Prof. Grecu Tatiana

Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru”, Tîrgu Jiu
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care
urmărește măsurarea cantității cunoștințelor, priceperilor, capacităților dobândite de elevi, ca și valoarea,
nivelul, performanțele și eficiența activității de perfecționare a activității instructiv – educative. A evalua
rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au fost
atinse, precum și eficiența metodelor de predare – învățare.
Astfel, evaluarea este punctul final într-o succesiune de acțiuni cum sunt: stabilirea scopurilor
pedagogice, proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor, măsurarea rezultatelor
aplicării programului. Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, pentru ca, pe baza
informațiilor obținute, această activitate să poată fi ameliorată și perfecționată în timp.
Evaluarea rezultatelor activităţii instructiv-educative este un act necesar aflat în strânsă legătură cu
luarea deciziilor privind perfecţionarea metodologiei deoarece, cu cât profesorul va dispune de posibilităţi
mai bune de informare continuă la timpul şi la locul potrivit în cursul desfăşurării activităţii, asupra
comportamentelor elevilor săi, cu atât îşi va da seama fără întârziere de eficacitatea şi eficienţa sau
ineficienţa activităţii sale. Altfel spus, esenţa evaluării este cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate
pentru ca pe baza informaţiilor obţinute să se poată ameliora din timp.
Scopul evaluării constă din:
- prevenirea rămânerilor în urmă la învăţătură;
- constatarea din timp a rămânerilor în urmă şi stabilirea măsurilor pentru diminuarea lor pe baza
cauzelor depistate;
- determinarea progresului fiecărui elev.
În mod tradiţional, evaluarea a fost folosită de profesor pentru a monitoriza învăţarea elevului şi a
furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat, rolul acesteia crescând
permanent.
Ceea ce indivizii ştiu, cum ştiu şi cum sunt capabili să-şi folosească cunoştinţele pentru a răspunde
la întrebări, a rezolva o problemă şi a se angaja în învăţarea adiţională, este aspectul cheie care determină
participarea în societatea actuală. Ca urmare, evaluarea ar trebui să fie centrată pe strategiile specifice pe
care elevii le folosesc în rezolvarea problemelor, identificându-se acelea care provoacă o dezvoltare
continuă a eficienţei şi sunt ancorate la un anumit domeniu particular de cunoştinţe şi deprinderi.
Evaluarea ar trebui să evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de
bine se folosesc instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului. O astfel de evaluare,
formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică de coerenţa demersului elevului şi este
evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale învăţării.
Evaluarea nu este o acțiune juxtapusă celor de predare – învățare, ci este integrată în acestea prin
diverse modalități: evaluarea inițială, evaluarea continuă și evaluarea finală.
Evaluarea inițială stabilește nivelul de pregătire a elevilor la începutul unei secvențe de instruire, an
școlar sau ciclu de învățământ pentru a determina condițiile în care elevii se pot integra în activitățile
instructive – educative viitoare.
Evaluarea inițială are funcție constatativă și predictivă pentru profesor, iar pentru elevi realizează
selecția și dirijarea acestora pe filiere de formare – în funcție de interesele și aptitudinile depistate.
În urma evaluării inițiale se realizează orientarea în legătură cu modul de predare adecvat elevilor și
oportunitatea unui program recuperativ pentru întreaga clasă sau necesitatea unor măsuri de sprijinire a
învățării pentru unii elevi.
Importanța evaluării inițiale a fost relevată de mul timp, în acest sens psihologul american Ausubel
afirmând: “ ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe la plecare și instruiți-l în consecință “.
Evaluarea inițială ( predictivă, de plasament ) este menită să stabilească nivelul de cunoștințe
esențiale ale elevilor din perioadele anterioare care se constituie în“ ancore“ ale activității viitoare a
profesorului. Se realizează de obicei prin probe scrise la începutul unui program de instruire ( început de
an școlar, semestru, capitol ). Testul se întocmește de profesor pornind de la o listă cuprinzând elementele
376
esențiale de conținut din materia parcursă pe baza căreia se elaborează itemii corespunzători și
modalitățile de răspuns. După aplicarea testului și corectarea lui se face un inventar de greșeli tipice,
confuzii, lacune, pe baza căruia profesorul își va proiecta activitatea de instruire diferențiată la clasă și /
sau suplimentar. Datele obținute prin evaluarea inițială ajută la conturarea activității următoare în trei
planuri:
- Modul adecvat de predare – învățare a noului conținut;
- Aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă ( dacă este
cazul );
- Măsuri de sprijinire și recuperare pentru unii elevi;
Bibliografie
1. S. Fătu, Metodica predării chimiei în liceu, Editura Corint, Bucureşti, 1998.
2. S. Fătu, Didactica chimiei, Editura Corint, 2002
3. E. Joiţa (coordonator), V. Ilie, M. Vlad, E. Frăsineanu, Pedagogie şi elemente de psihologie
şcolară, Editura Arves, 2003.
4.Ministerul Educaţiei Naţionale, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Ghid de evaluare la
chimie, Bucureşti, 1999.
377
-metode si tehnici-
Profesor: Grigoraș V. Elena-Elida
Școala Gimnazială ,,Ioana Radu Rosetti”,
Brusturoasa Disciplina- Limba română
Clasa a VI-a

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Bibliografie:
Marilena Pavelescu, ,,Metodica predării limbii române” , Editura Corint, București 201
378
Anul şcolar 2017-2018

prof. Grigoraş Ionica
Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron” din Bacău
Clasa a XII-a zi / a XIII-a seral
Numele şi prenumele elevului:...
Data suţinerii testului:...
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi din Partea a II-a, se acordă 90 de
puncte. Din oficiu, se acordă 10 puncte.
• Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (60 de puncte)

Citeşte textul:
"Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo
optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii
Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des
dintr-o mână într-alta. Strada era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale,
răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curţile şi mai ales ograda bisericii erau pline de
copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curţile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după
popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, şi numai întunecarea şi reaprinderea unui lan
de stele dădeau trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a
lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma
neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi
dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina
şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a
nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un
trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoştea casa pe care o căuta. Strada era
pustie şi lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de
sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar.”
(George Călinescu, “Enigma Otiliei”)
Cerinţe
Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Sinonimele potrivite în context ale cuvintelor „pustie” şi „slabă” sunt: 8 puncte
a. singură, uscăţivă. b. goală, fără voinţă. c. fără viaţă, redusă.
2. Momentul subiectului este: 8 puncte
a. expoziţiunea b. deznodământul c. desfăşurarea acţiunii.
3. Transcrie două motive literare din text........................................................ 8 puncte
4. Ilustrează, prin câte un enunţ, sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvântului „aer”.
8 puncte
............................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
5. Comentează, în 3-5 rânduri (30–50 de cuvinte), o figură de stil care apare în textul dat.
8 puncte
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
379
________________________________________________________________________
6. Rescrie enunţurile următoare, corectând greşelile de orice natură: 10 puncte
Văzând că doi băieţii îşi manifestează dezaprobarea, profesorul sa inervat şi le - a cerut elevilor
ceilalţi să facă linişte.
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
7. Subliniază forma corectă a următoarelor cuvinte/structuri: 10 puncte
din punctul de vedere a părinţilor – din punctul de vedere al părinţilor
greşală/greşeală,
aşează – aşază
să aibă – să aibe
am decât un frate – am doar un frate

Redactează un eseu argumentativ, de 15–20 de randuri (150–200 de cuvinte), în care să-ţi exprimi
opinia despre importanţa transportului în comun.
Pentru conţinut (formularea unei opinii, susţinerea cu două argumente adecvate, valorificarea
ideilor din text, formularea concluziei) se acordă 20 de puncte, iar pentru redactare (respectarea structurii
textului argumentativ, a limitei de spaţiu şi a normelor de exprimare corectă) primeşti 10 puncte. Succes!

• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă
fracţiuni de punct.
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total acordat
pentru test la 10.
1. c 8 puncte
2. a 8 puncte
3. câte 4 puncte pentru transcrierea oricăror două motive literare din text (de ex.: „Capitala”;
„strada”) 2x4p=8 p
4. câte 4 puncte pentru ilustrarea, prin enunţuri corecte, a sensului denotativ şi a sensului conotativ
2x4p=8 puncte
5. comentarea nuanţată a oricărei figuri de stil din text – 8p/ comentare superficială sau lipsă de
siguranţă în identificarea unei figuri de stil – 2 puncte 8 puncte
6. câte 2 puncte pentru corectarea prin rescriere a fiecăreia dintre greşeli 5x2p = 10 puncte
7. câte 2 puncte pentru sublinierea formei corecte a cuvintelor/structurilor date 5x2p=10
puncte
din punctul de vedere a părinţilor – din punctul de vedere al părinţilor
greşală/greşeală
aşează – aşază
să aibă – să aibe
am decât un frate – am doar un frate

– pentru conţinutul eseului: 20 puncte
• formularea unei opinii despre importanţa lecturii 4 puncte
380
• susţinerea pertinentă a opiniei formulate – 8 p/ susţinere inadecvată, cu argumente irelevante –
2puncte
• valorificarea oricăror informaţii/ idei din textul dat 4 puncte
• formularea unei concluzii adecvate 4 puncte
– pentru redactarea textului: 10 puncte
• respectarea structurii textului argumentativ 2 puncte
• respectarea normelor de exprimare, de ortografie si de punctuaţie 6 puncte
(0-1 greşeli – 6p; 2-3 greşeli – 4p; 4-5 greşeli – 2p; peste 6 greşeli – 0p)
• respectarea limitei de spaţiu indicate 2 puncte
MATRICE DE SPECIFICAŢII
Conţinuturi vizate:
- - - particularităţi - - tehnici
limbaj sens folosirea ale construcţiei temă şi de
standard, denotativ adecvată a subiectului în viziune argumentare;
limbaj şi cuvintelor textele narative despre - verbe
literar, sensuri în context; studiate; lume; evaluative,
limbaj conota- - - - adverbe de
colocvial, tive folosirea particularităţi ale sensuri mod/
limbaj corectă a compoziţiei multiple predicative, ca
Competenţe popular, formelor în textele ale mărci ale
specifice limbaj flexionare; narative studiate textelor subiectivităţii
(pe verticală) regional, - (incipit, final, literare. evaluative;
limbaj utilizarea episoade/ secvenţe cuvinte cu rol
arhaic; corectă a narative, tehnici argumentativ;
argou, elementelor narative); structuri
jargon de relaţie; - instanţele sintactice în
- comunicării în argumentare;
utilizarea textul narativ - tipuri de
variantelor texte: eseu,
lexicale comentariu,
literare analiză
1.1.
Identificarea
particularităţilor
şi a funcţiilor
stilistice ale X X
limbii în
receptarea
diferitelor tipuri
de texte
1.2.
Receptarea
adecvată a
sensului /
sensurilor unui X X
mesaj transmis
prin diferite
tipuri de texte
orale sau scrise
1.5.
Utilizarea, în X X
exprimarea
381
proprie, a
normelor
ortografice,
ortoepice, de
punctuaţie,
morfosintactice
şi folosirea
adecvată a
unităţilor lexico-
semantice
2.1.
Analiza
principalelor
componente de
X
structură, de
compoziţie şi de
limbaj specifice
textului narativ
2.4.
Folosirea unor
modalităţi
diverse de
X X
înţelegere şi de
interpretare a
textelor literare
studiate
3.3.
Elaborarea unei X
argumentări
scrise pe baza
textelor studiate
TOTAL 1 1 1 2 2 3
382
Prof. GRIGORE ADRIAN PETRICĂ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 CORNETU
JUDEȚUL ILFOV
CLASA I
Evaluarea reprezintă punctul final într-o succesiune de activități ce urmăresc formarea unui
comportament corespunzător în situații variate. Este actul didactic integrat procesului de învățământ care
asigură evidențierea achizițiilor școlare, valoarea, nivelul performanțelor și eficiența acestora în vederea
procesului de predare-învățare.
Evaluarea rezultatelor școlare la clasele primare are la bază criterii unitare de apreciere a
performanțelor școlare denumite descriptori de performanță. Notarea prin calificative permite o evaluare
obiectivă pe trei niveluri de performanță: superioară, medie și minimă.
Evaluarea iniţială este foarte importantă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire prin intermediul programelor de recuperare.
În anul școlar 2016-2017 am coordonat colectivul de elevi al clasei pregătitoare. La începutul anului
școlar 2017-2018, am aplicat evaluarea inițială la comunicare în limba română vizând următoarele
competențe specifice:
• Recunoașterea unor cu cuvinte uzuale, din universul apropiat, scris cu litere mari și mici de tipar;
• Identificarea semnificației unei imagini care prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare;
• Identificarea semnificației unor simboluri care transmit mesaje de necesitate imediată;
• Trasarea elementelor grafice și a contururilor literelor;
• Redactarea unor mesaje simple.
În urma corectării, am constat că 85% din numărul de elevi și-au dobândit aceste competențe
specifice. Restul de 15%, desfășoară un program de recuperare. Planificarea pe care am realizat-o
cuprinde atât programa clasei I, cât și acel program de recuperare pentru elevii cu dificultăți.
Acest tip de evaluare constituie o premisă necesară pentru conturarea contextului intern al instruirii
și al formării. Reprezintă un proces foarte important în activitatea didactică întrucât, fără ea, activitatea
de învățare nu ar mai avea un punct de plecare, un START prin care elevul să poată continua acumularea
noilor cunoștințe.
Evaluarea face parte dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în strânsă corelație cu celelalte
activități prin care se realizează procesul de învățământ.
Bibliografie
1. Învățământul primar, Revistă dedicată cadrelor didactice, Editura Discipol,2000
2. M. Manolescu, Evaluarea școlară, Editura Meteor Press, 2005
383
EVALUAREA DIDACTICĂ
Prof. Grigore Mioara

Școala Gimnazială Bogdănești, jud. Bacău
Disciplina: Limba și literatura română
Clasa a VI-a
Învățarea cunoaște exigențe specifice în sensul obținerii unei eficacități majore și a unei adaptări la
necesitățile lumii contemporane. Aceste exigențe sunt de fapt standarde, care sunt măsurabile prin
metode de evaluare. Reforma curriculară care a schimbat paradigma predare-învățare în predare-
învățare- evaluare dă o nouă conotație procesului de evaluare: ,,Astăzi performanțele nu se mai măsoară
cantitativ, prin volumul de cunoștințe memorizate și reproduse de elev, ci prin capacitățile acestuia de a
rezolva probleme și de a coopera cu ceilalți, în condiții de manifestare a toleranței față de diversitatea
umană, a respectului reciproc, a solidarității, a capacității de participare responsabilă și eficiență la viața
profesională și publică, în condițiile acceptării regulilor unei competiții sociale drepte” (Andrei Marga).
Evaluarea rezultatelor școlare este componenta de verificare a oricărui sistem educațional.
recomandă raportarea la bareme de evaluare. Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai
mare cu cât noi, educatorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa
evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi
confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a
problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în
catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor
fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare
(rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea
unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
La nivel conceptual, strategia de evaluare iniţială poate fi definită în raport de funcţiile generale
strategiei de evaluare iniţială: funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt complementare.
Intervin, în mod obiectiv, la începutul oricărei activităţi de instruire, identificabile în raport de sistemul de
referinţă fixat pe termen lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: A)
Funcţia diagnostică; B) Funcţia prognostică/predictivă.
A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi
posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”, reuşită susţinută în
B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de diagnoza
rezultatelor” prin: a) obiectivele construite; b) demersul didactic propus la nivel de conţinuturi de bază
(corespunzătoare obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport de posibilităţile de învăţare ale
elevilor, de ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de învăţare, asigurate în plan didactic şi
psihologic.
384
MODALITATI DE REALIZARE- Evaluarea iniţială: harta conceptuală, investigaţia, chestionarul,
testele docimologice.
AVANTAJELE -Evaluarea iniţială: oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente şi a formula cerințele următoare, pe baza informaţiilor
evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de
recuperare.
Tipuri de itemi: obiectivi- testează un nr. și o varietate de elemente de conținut, dar de cele mai
multe ori, capacități cognitive de nivel inferior; fidelitate și validitate ridicată, obiectivitate și
aplicabilitate ridicate, scheme de notare foarte simple (itemi cu alegere duală- solicită răspunsuri de tip
DA/ NU, adevărat/fals, acord/ dezacord; itemi de tip pereche, itemi cu alegere multiplă); itemi
semiobiectivi – răspuns limitat ca spațiu, formă, conținut prin structura enunțului/ întrebări; sarcină foarte
bine structurată, ușurință și obiectivitate în notare (itemi cu răspuns scurt, itemi de completare, întrebări
structurate); itemi subiectivi- ușor de construit, solicită răspunsuri deschise, evaluează procese cognitive
de nivel înalt, verifică obiective care vizează creativitatea, originalitatea. Evaluarea este realizată
întotdeauna cu un anumit scop. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a
executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situaţii se urmăreşte obţinerea
unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile.
Profesorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului.
BIBLIOGRAFIE: Mihaela Secrieru, Didactica limbii române; Editura Ovi –art, Botoșani-2004
385
Evaluarea inițială- punct de plecare în actul educativ
Grădiniță nr. 211, sector 3, București

PIPP- Grigorescu Amelia
PIPP- Dumitru Mihaela
Activitatea instructiv-educativă din grădiniță presupune forme diverse de evaluare. După modul de
integrare a actului evaluativ în desfășurarea procesului de învățământ și după nivelul la care se realizează,
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare inițială(predictivă), evaluare continuă
(formativă) și evaluare cumulativă (sumativa).
Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupa sau la
începutul unui program de instruire. Ea realizează în primul rând funcția de constatare, permițând
cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale dar,
și funcția de predicție, sugerând strategii adecvate, care să permită copilului obținerea performanței.
Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de combinare a
cerințelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităților grupei și activităților, experienței
acumulate.
Evaluarea inițială (predictivă) apreciază gradul în care aceștia vor putea asimila nouă unitate
precădere educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea
„clădi” viitoarele noțiuni-descoperirea concepțiilor, aprecierea calității operațiilor gândirii, , etc.
Pentru că individul să fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educația trebuie
cunoașterii; a învăța să știricea ce înseamnă dobândirea cunoașterii; a învăța să faci, astfel încât individul
să între în relație cu mediul înconjurător; a învăța să trăiești împreună cu alții, pentru a coopera cu alte
persoane, participând la activitățile umane; a învăța să fii, un element important ce rezultă din primele
trei.”(J. Delors). Această viziune asupra educației, determină o regândire a procesului instructiv educativ
și al activităților sale specifice: predarea-învățarea-evaluarea. Școală tradițională a fost centrată exclusiv
pe a învăța să știi, iar evaluarea a constituit un demers de verificare și măsurare a cunoștințelor elevilor.
structurate pe cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Acestea permit identificarea și rezolvarea
procesului didactic ci și pe cel formativ-educativ. În acest context este necesar a evalua aspecte legate de
toate laturile educației pentru a avea o viziune unitară asupra dezvoltării personalității preșcolarului.
Copilul este o ființă activă, cu o lume proprie. Pentru a-l putea influență optim, educatoarea are menirea
să redescopere mereu copilul în dinamică ipostazelor inedite ale individualității sale. Evaluarea are rolul
de a regla permanent și a formă în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și cu
privire la resursele umane implicate. Importantă acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul
că „este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel, și în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin
controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevului pot contribui la intervenții și
decizii pertinente și prompte din partea educatoarei.
educatoarei, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul educației preșcolarilor.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
386
Evaluarea inițială
Prof.înv.primar Grigoroiu Gorun Magdalena

Școala Gimnazială, com. Bunești, jud. Vâlcea
evaluare, în particular. Activitatea didactică, indiferent de tipul şi nivelul instituţiei de învăţământ, se
desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau
didactice.
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei
strategii:
După scopul urmărit evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor
în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare și “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii
dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Evaluarea iniţială, din punctul de vedere al temporalității, se efectuează la începutul unui program
de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii) și se
poate realiza prin următoarele modalități: harta conceptuală, investigaţia, chestionarul, testele și
îndeplinește funcția diagnostică și prognostică.
Ca orice evaluare și evaluarea iniţială are avantaje deoarece oferă profesorului cât şi elevului
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al
387
elevilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate), de a formula cerințele următoare și planifica
demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Dezavantajele evaluării iniţiale sunt:
- nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
- nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
Din punct de vedere al notării evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale
capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.
388
IMPORTANŢA EVALUĂRII ȊN ȊNVĂŢĂMȂNTUL PREŞCOLAR
PROF. GRIGOROŞCUŢĂ IULIANA,

LICEUL TEORETIC ANASTASIE BAŞOTĂ, COM. POMȊRLA,
JUD. BOTOŞANI
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea grădiniţei.
Teoria şi practica evaluării în educaţie înregistrează o mare varietate de moduri de abordare şi de
înţelegere a rolului acţiunilor evaluative, dar noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează
printre tendinţele de schimbare şi diversificarea strategiilor de predare şi acordă o altă importanţă
procesului de evaluare.
cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor , competenţa scopurilor definite ,
operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial. Evaluarea
va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va
constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare - învăţare conducând la
ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la îmbunătăţirea performanţelor cu
condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu cele
Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor
Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe mai
bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o sarcină
comună firească şi nu ca o sancţiune , ca o sperietoare.
* Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
urmează. Evaluarea se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi obiectiv, care poate
îndeplini funcţia predicativă, deci va indica traseul demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat în trei
planuri :
modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;
Stimularea creativităţii copiilor este favorizată de metodele interactive, copiii descoperă o noua
experienţă, interrelaţionăm în grupuri de învăţare activă aceea de a studia, investiga şi capătă încredere în
capacităţile individuale şi ale grupului.
Situaţiile de învăţare rezolvate prin metodele interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj,
comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment critica comportamentul, ideea, fapta nu critica
personajul din poveste sau copilul, adultul.
După fiecare metoda aplicată se pot abţine performante pe care copiii le percep şi-i fac responsabili
în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar
încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup, să aibă răbdare cu ei,
exersând şi toleranţa reciprocă.
389
Şi educaţia integrată este o modalitate nouă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate
integrată se refera la o activitate în care se abordează metoda în predarea, învăţarea cunoştinţelor
îmbinând diverse domenii de formare a comportamentelor şi abilităţilor preşcolarităţii.
390
Importanţa evaluării iniţiale.Metode şi tehnici
Prof.Gropeneanu Andreea-Daniela
Şcoala Gimnazială Mircea Vodă,judeţul Brăila
premiselor favorabile studiului noilor discipline.La începutul fiecărui an şcolar se face o recapitulare a
materiei predate anul precedent.Se pune accentul pe acele noţiuni ce vor fi folosite în predarea noii
materii.La finalul recapitulării se dă un test ce conţine aplicaţii la materia recapitulată(simple şi cu grad
mediu de dificultate):
-se evidenţiază lacunele elevilor;
-testul iniţial poate fi folosit pentru evaluarea progresului elevilor la sfârşitul anului şcolar;
-luând evaluarea ca punct de reper,profesorul îşi face un plan de recuperare.
Evaluarea iniţială are funcţie diagnostică,scopul fiind cunoaşterea stadiului iniţial de la care se
pleacă în abordarea secvenţelor de instruire,dar şi o funcţie prognostică,prin proiectarea
eficientă,realistă,a conţinuturilor noii materii.
Modalităţile de realizare ale evaluării iniţiale sunt:
-harta conceptual.
-investigaţia.
-chestionarul.
-testele.
Dezavantajele evaluării iniţiale sunt:
-nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii.
elevului.
Cea mai indicată modalitate de evaluare iniţială este testul care să conţină itemi,astfel încât
răspunsurile elevilor să îl edifice pe profesor în ceea ce priveşte buna sau mai puţin buna stăpânire de
către aceştia a unor cunoştinţe şi deprinderi strict necesare continuării instruirii în sensul dorit de
profesor.Nu sunt recomandate întrebări ce presupun răspunsuri de tip da/nu,corect/greşit,deoarece elevii
pot răspunde la întâmplare sau se pot inspira de la colegii din jur.
Dacă în urma testării iniţiale se constată greşeli de scriere corectă a unor cuvinte,vor fi proiectate
activităţi de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt,prin completarea unor enunţuri cu
ortograme şi explicarea utilizării lor;dacă se constată confuzii de recunoaştere a părţilor de vorbire şi a
părţilor de propoziţie se va insista asupra diferenţierii lor,vor fi lămurite prin exerciţii suplimentare,fişe de
lucru.
Consider că pentru a realiza o evaluare iniţială eficientă,este absolut necesară cunoaşterea
programei şcolare,nu numai a clasei la care se face evaluarea.De aceea pentru a întocmi evaluarea iniţială
pentru clasa a-V-a,profesorul va parcurge programa pentru clasa a-IV- a,urmărind cu mare atenţie
capacităţile pe care elevii trebuie să le aibe în acel moment.
Notele obţinute prin evaluările iniţiale oferă profesorului posibilitatea de a-şi alege modul cel mai
adecvat de predare a noului conţinut,dar şi de a gândi modalităţi de instruire diferenţiată.
391
PLANIFICARE MODEL A ACTIVITĂȚILOR PE O SĂPTĂMÂNĂ
EVALUARE INIŢIALĂ GRUPA MARE- ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR
Prof. Grosu Gena Grădiniţa cu p.p nr. 6 Brăila
ZIUA ADP ALA1/ ALA 2 ADE

Luni - Artă: valuri, ACTIVITATE INTEGRATĂ
Întȃlnirea de bușteni, munți-confecție, ADP+ADE+ALA
dimineațӑ: picturӑ, desen DȘ-Joc didactic(verificarea
„Trenu Joc de rol: cunoștințelor despre diferite forme de relief
lețul „Reporter cercetător”- și caracteristicile acestora)
amintirilor”- descoperiri din călătoriile DPM-Parcurs aplicativ(verificarea
Discuții mele diferitelor forme de mers: pe loc, ȋnainte,
libere ALA2:”Ghici unde ȋnapoi, șerpuit, ȋn cerc, mers lateral, ocolire
- am fost?-joc de mimă de obstacole, mers ȋn echilibru)
Rutine; Joc:”Trenulețul trece prin tunel”
-
Tranziții;
Marți - Artă:Confecționare ACTIVITATE INTEGRATĂ

Întȃlnirea de elemente de recuzită ADP+ADE+ALA
dimineațӑ: pentru povești(măști,
„Labiri pelerine, coronițe, etc.) DLC-Joc de creație
ntul Bibliotecă: DEC-Desen-Decor pentru „Balul
poveștilor”- „Recunoaște povestea/ poveștilor”
Joc de personajul”-citire de
creație imagini
- ALA2:Balul
Rutine; poveștilor
-
Tranziții;
Miercuri - Știință:”Covorașul ACTIVITATE INTEGRATĂ
Întȃlnirea de iubirii”(numӑrӑ,decupeazӑ ADP+ADE+ALA
dimineațӑ: și lipesc tot atâtea DȘ-Joc exercițiu-mărime, numerație,
„Priete inimioare cât arată cifra, raportarea cifrei la cantitate, recunoașterea
nul la nevoie pe covorașele din carton- cifrelor
se covorașe mici, mijlocii, DOS-Povestire creată cu ȋnceput dat
cunoaște!”- mari)-lucru ȋn grupuri
Povestire mici
creată cu Construcții:-
ȋnceput dat asamblare, îmbinare-
- „Cadouri pentru prietenul
Rutine; (prietenii)mei”-mici,
- mijlocii, mari.
Tranziții; ALA2:Joc de
mișcare ”Covorașul
iubirii”
Joi - Bibliotecă: ACTIVITATE INTEGRATĂ

Întȃlnirea de „Cărticica micilor artiști”- ADP+ADE+ALA
dimineațӑ: elemente de limbaj citit-
„Artiști scris Joc concurs(ghicitori, cântece, poezii,
, de mici!”- Joc de masă- creare de rime)
392
Discuții reconstituire de imagini- DLC-Concurs liric
libere despre poezii, cântece cunoscute- DEC-Concurs muzical
cȃntece și lucru în perechi
poezii ALA2:Vizită la
cunoscute bibliotecă
-
Rutine;
-
Tranziții;
Vineri - Artă: cutii de ACTIVITATE INTEGRATĂ

Întȃlnirea de reciclare, ecusoane, ADP+ADE+ALA
dimineațӑ: șepcuțe-lipire,
„Micii decupare,desen DȘ+ DOS-Joc interdisciplinar
ecologiști” ALA2: Jocuri de DOS-Confecție-Jucării ecologice
- mișcare
Rutine; Ecologizarea curții
- grădiniței
Tranziții;
393
Evaluarea inițială în societatea postmodernă
Prof. înv. primar Grosu-Tiu Corina

Școala Gimnazială Nr. 12, Brașov
înţelegere a rostului acţiunilor evaluative.
De multe ori, evaluarea rezultatelor şcolare este redusă la acţiuni cum sunt: ,,a verifica”, ,,a
cerceta”, ,,a nota”. Tot aşa acţiunea de evaluare este înţeleasă ca: ,,a aprecia”(exemplu: elev bun, elev
slab, elev curajos, elev timid) şi ,,a clasifica” (cel mai bun, ultimul din clasă).
De asemenea, mulţi pedagogi practicieni limitează obiectul acţiunilor evaluative la rezultatele
şcolare, ignorând numeroase alte componente ale activităţii de învăţământ care fac obiectul evaluării:
procesele de instruire, calitatea curriculum-urilor şcolare, pregătirea personalului didactic, structurile
şcolare etc.
Sub raportul funcţiilor pe care le îndeplineşte, unii educatori îi atribuie acţiunii de evaluare, în
exclusivitate, funcţia de cunoaştere a rezultatelor şcolare şi de sancţionare pozitivă sau negativă a
acestora. Alţii o consideră acţiune ce se suprapune activităţii de instruire, după cum cei mai mulţi îi
recunosc rolul de reglare şi de susţinere a procesului de predare şi a activităţii de învăţare.
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. Operaţia de evaluare
nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii
pedagogice.
În societatea postmodernă în vederea conceperii şi aplicării adecvate a evaluării, ar trebui să se
ţină cont de câteva mutaţii de accent, constatate în ultimul timp, având drept consecinţe redimensionarea
şi regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigenţe:
 extinderea acţiunii de evaluare, de la verificarea şi aprecierea rezultatelor –
obiectivul tradiţional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate;
evaluarea nu numai a elevilor , ci şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de
învăţare, a evaluării;
 luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive, precum conduita,
personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori etc;
 diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora la situaţii
didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, a
modalităţilor complementare sau alternative de evaluare, punerea la punct a unor metode de evaluare a
achiziţiilor practice);
 deschiderea evaluării spre mai multe perspective ale spaţiului şcolar (competenţele relaţionale,
comunicarea profesor-elev, disponibilităţi de integrare socială);
 necesitatea întăririi şi sancţionării cât mai operative a rezultatelor evaluării, scurtarea feed-
back-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv prin integrarea eforturilor şi a exploatării
dispoziţiilor psihice ale elevilor;
 centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a
celor negative;
 transformarea elevului într-un partener autentic al cadrului didactic prin autoevaluare,
interevaluare şi evaluare controlată.
Modelul de învăţare solicitat de societatea postmodernă este cel promovat de instruirea interactivă.
Acest model presupune proiectarea şi punerea în practică de demersuri interactive de predare, învăţare şi
evaluare, caracterizate prin faptul că cadrul didactic se interesează constant de progresul elevului în cursul
învăţării sale şi se orientează spre a-i acorda un ajutor pedagogic prompt, imediat, sistematic şi continuu.
Astfel, evaluarea nu se mai valorifică doar ca instrument de control, ci şi ca instrument de formare, de
care elevul dispune spre a-şi urmări propriile obiective şi pentru a-şi construi propriul parcurs de învăţare
şi formare. Ulterior, evaluarea formativă se transformă, practic, în autoevaluare şi interevaluare, iar
practicile autoevaluative şi interevaluative să regleze procesul învăţării.
Evaluarea este un act de mare responsabilitate din partea cadrului didactic.
394
Bibliografie:
• Bocoş, M.(2002) – Instruirea interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană
• Cucoş, C. (2002) – Pedagogie, Bucureşti, Editura Polirom
• Manolescu, M. (2002) – Evaluarea şcolară un contract pedagogic, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Culturale “D. Bolintineanu”
• Panţuru, S. (2006) – Teoria şi metodologia evaluării, Editura Universităţii “ Transilvania” din
Braşov
• Radu, I.T., (2002) – Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
395
Evaluarea - componentă a procesului instructiv – educativ
Prof.înv.preşcolar Groza Elisabeta

Grădiniţa cu P.P. Nr.3
Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi
Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează
datele obtinuţe în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de
măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării, în funcţie de conţinutul şi
grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în
plan educaţional.
În mod curent prin evaluare în învăţămant se întelege actul didactic complex integrat întregului
proces de învăţămant care asigura evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobandite şi valoarea, nivelul
performanţelor şi eficienţa acestora la un moment dat oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-
învăţare.
Elementele evaluării sunt:
Informaţiile care privesc nivelul de cunoştinţe şi competenţe al elevilor, permiţând formularea
aprecierilor;
Aprecieri, estimari ale situaţiei prezente sau prognoze ale celei viitoare;
Decizii care privesc modalităţi de acţiune ;
Funcţii principale şi specifice ale evaluării.
- Funcţia diagnostică - ce vizează depistarea lacunelor, greşelilor şi înlăturarea acestora ;
- Funcţia prognostică-care anticipeaza performanţele viitoare ale elevilor;
- Funcţia de selecţie- permite clasificarea şi ierarhizarea elevilor ;
- Funcţia de certificare-care relevă competenţele ţi cunoştinţele elevilor la finele unui ciclu/formă de
şcolarizare.
- Funcţia motivaţională sau de stimulare a activităţii de învăţare a elevilor şi se manifestă prin
valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei activităţi
- Funcţia de orientare şcolară-intervine în alegerea unei anumite forme de educaţie.
Realizarea acestor funcţii ale evaluarii presupune folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare,
diversificarea tehnicilor şi instrumentelor de evaluare.
Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare, cea din urmă este
considerate ,, un subiect sensibil în orice sistem de învăţământ” deoarece efectele acţiunilor evaluative se
fac simţite nu numai în interiorul sistemului educaţional, ci şi in afara lui, respective în plan cultural,
social şi chial politic.
Funcţiile evaluării apar şi se actualizează diferenţiat. Toate funcţiile invocate se pot intrezări, mai
mult sau mai puţin, în toate situaţiile de evaluare. De pildă, după sistemul de referinţă, un examen poate
dobandi mai multe functii, plecand de la intentiile diverse ale:
- profesorilor, de a controla achizitiile şcolare la începutul unui ciclu scolar, de a decide asupra
promovărilor;
- elevilor, de a lua cunoştinţă de reuşitele şi progresele lor;
- părinţilor, de a se informa asupra direcţiilor de dezvoltare a copiilor, în scopul de a-i orienta şcolar
şi profesional în cunoştinţă de cauză;
- directorilor de şcoli, de a controla profesorii, plecând de la standardele asupra carora s-a cazut de
acord, de a identifica scaderi în activitatea şcolii;
- societaţii, de a se informa asupra modificărilor aparute în cerinţele şi dezideratele tinerei
generaţii.
Evaluarea are o valoare motivaţională; dorinţa de succes, respectiv teama de esec sunt imbolduri
importante în învăţare. Succesul sistematic înscrie motivaţia învăţării pe o spirală ascendenta în timp ce
esecul poate duce la ' demotivare'.
Pe de alta parte, între instruire-învaţare-evaluare există o relaţie de intercondiţionare reciprocă,
fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte. Nu este correct să evaluăm ce nu s-a predate,
respective învăţat, dar nici nu are sens să se predea, respective învăţa, ceea ce nu se evaluează.
396
Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare, cea din urmă este
considerate ,, un subiect sensibil în orice sistem de învăţământ” deoarece efectele acţiunilor evaluative se
fac simţite nu numai în interiorul sistemului educaţional, ci şi in afara lui, respective în plan cultural,
social şi chial politic.
Pe de alta parte, între instruire-învaţare-evaluare există o relaţie de intercondiţionare reciprocă,
fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte. Nu este correct să evaluăm ce nu s-a predate,
respective învăţat, dar nici nu are sens să se predea, respective învăţa, ceea ce nu se evaluează.
Celor mai vehiculate strategii de evaluare:
Evaluarea continua
Evaluarea sumativă ( periodica sau finala)
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire. Ea permite să se prevadă
şansele de succes ale programului. Profesorul poate să verifice punctele forte şi punctele slabe ale elevilor
în scopul optimizării nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc cunoştinţele
şi abiliăţiile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o conditie hotărâtoare pentru
reuşita activităţii didactice. Această strategie îşi propune să identifice sensibilitatea şi potentialul cognitiv
al elevilor ,,ceea ce influentează cel mai mult învăţarea sunt cunoştintele pe care elevul le posedă”.
Datele obtinuţe prin evaluările iniţiale ofera profesorului posibilitatea de a-şi alege modul cel mai
adecvat de predare a noului continut, dar şi de a gândi modalităţi de instruire diferenţiată.
Evaluarea continua, cunoscută şi sub numele de evaluare formativă sau de progres, se aplică pe tot
parcursul desfăşurării procesului de învăţământ. Se bucură de prioritate deoarece vine în sprijinul
menţinerii unui flux evaluativ continuu, ce urmăreşte să asigure un progres punctual şi continuu.
Scopul acestei evaluări este să furnizeze profesorului şi elevului un feed-back despre gradul de
stăpânire a materiei şi despre dificultăţile întâmpinate sau cu alte cuvinte, unde se situează rezultatele
parţiale faţă de cele finale proiectate. Acest control poate conduce la reluarea explicaţiei, la modificarea
unor elemente ale demersului didactic sau la organizarea unor programe de recuperare. Funcţiile pe care
le îndeplineşte evaluarea continuă sunt cele de diagnosticare şi ameliorare a procesului instructiv-
educativ. Evaluarea continuă se constituie astfel într-un mijloc de prevenire a situaţiilor de eşec şcolar.
Evaluarea sumativă ( periodică sau finală) este o evaluare de bilant al instruirii, care intervine la
sfârşitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de învăţare ce constituie un tot unitar, corespunzator, de
explu unei programe, unei părţi mai mari din programa, sau indicaă rezultatele obţinute la sfărşitul unei
perioade de învăţare- semestru, an şcolar, ciclu de studii, stadiu de ucenicie.
În concluzie, se poate aprecia că, principalele atribuţii ale evaluării constau în măsurarea eficienţei
şi autoreglarea procesului de învăţământ, profesorii putând controla achiziţiile şcolare, elevii luând
cunoştinţă de reuşitele şi progresele lor, iar comunitatea de a se informa asupra direcţiei în care evoluează
şcoala şi orientării tinerei generaţii. În acest sens, se vorbeşte despre evaluarea eficienţei învăţământului,
dar este la fel de necesar, să fie asigurată eficienţa evaluării. Acest ultim aspect are o importanţă
deosebită, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la
autocontrol/autoevaluare, ceea ce susţine iîn plan mai larg trecerea de la determinare şi tutela la o
autodeterminare motivată permanent.
BIBLIOGRAFIE:
1. Constantin Cucoş – Pedagogie, editura Polirom, 2006
2. Cristian Stan – Teoria evaluării didactice, curs, 2003-2004
3. Gheorghe Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti, 2005
397
Metode alternative de evaluare la ciclul primar
Prof.înv.primar: Grozăvescu Oana

Școala Gimnazială Nr.3 Oțelu-Roșu,Caraș-Severin
Învățământ primar-clasa a III-a A
Cunoașterea elevului constituie o condiție a organizării eficiente a procesului de învățământ,a
activităților de instruire și de educare...(IonHolban)
Într-o lume dinamică, schimbarea, progresul se manifestă în plan ştiinţific, metodologic,
instrumental, la nivelul tehnicilor şi tehnologiilor, dar şi la nivelul mentalităţilor, atitudinilor şi
comportamentelor. Ca urmare, procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de aceste schimbări.
Devine necesară promovarea învăţării în grup, a metodelor şi strategiilor care să asigure continuumul
învăţării.
Utilizarea şi aplicarea metodelor educaţionale alternative presupune automat şi utilizarea unor
metode alternative de evaluare. Astfel în practica şcolară s-au îmbunătăţit metodele şi tehnicile de
evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge
dezideratele propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creatoare.
Evaluarea este parte integrantă a procesului de predare-învăţare. Importanţa demersului evaluativ
devine din ce în ce mai accentuată şi recunoscută în ansamblul reformei educaţionale întreprinse în
momentul de faţă.
Capacităţile intelectuale pe care dorim să le dezvoltăm elevilor au un caracter complex, multi- şi
interdisciplinar. De exemplu, capacitatea de a rezolva probleme este comună matematicii, fizicii, chimiei
etc.
Capacitatea de a citi şi înţelege un text este utilă nu numai la limba română sau în învăţarea
limbilor străine, dar şi la istorie, geografie, economie.
Deşi importante pentru testarea cunoştinţelor şi capacităţilor de bază, metodele tradiţionale de
evaluare nu mai sunt eficiente în situaţii ca cele descrise mai sus. Ca urmare, trebuie folosite metode de
evaluare care să facă apel la creativitatea elevului, la gândirea divergentă, generalizări sau lucrul în
echipă.
Cele mai importante finalităţi ale evaluării procesului instructiv-educativ, în ultimul timp, se
concretizează în: cunoştinţe şi capacităţi; atitudini (ştiinţifice,practice,sociale,etc.); interese; capacitatea
de a face aprecieri de valoare (opinii, adaptări atitudinale şi comportamentale etc.)
Pornind de la această realitate, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune
a acţiunii evaluative care să ofere elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu dar,
mai ales, ceea ce pot să facă.
Principalele metode alternative sau complementare de evaluare al căror potenţial formativ susţine
individualizarea actului educaţional prin sprijinul elevului sunt:
a) Observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului elevilor;
b) Investigaţia;
c) Proiectul;
d) Portofoliul;
e) Autoevaluarea.
Observarea sistematică a activităţilor şi a comportamentului elevilor în timpul activităţii
didactice este o tehnică de evaluare ce furnizează învăţătorului o serie de informaţii, diverse şi complete,
greu de obţinut astfel prin intermediul metodelor de evaluare tradiţională. Observarea este adeseori
însoţită de aprecierea verbală asupra activităţii/răspunsurilor elevilor.
Investigaţia presupune obiective care urmăresc: înţelegerea şi clarificarea sarcinilor; aflarea
procedeelor pentru găsirea de informaţii; colectarea şi organizarea datelor sau informaţiilor necesare;
formularea şi testarea ipotezelor de lucru; schimbarea planului de lucru sau colectarea altor date dacă este
necesar; scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigaţiei. Oferă elevului posibilitatea de a aplica
în mod creator cunoştinţele însuşite şi de a explora situaţii noi de învăţare, pe parcursul unei ore de
curs.
Proiectul reprezintă o metodă alternativă de evaluare care se desfăşoară pe parcursul a câtorva
zile, câtorva săptămâni,luni şi, uneori, pe perioade chiar mai lungi. Titlul şi conţinutul proiectului de
398
cercetare dat elevilor vor fi alese cu foarte mare grijă. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru
elevi, deşi implică un volum de muncă sporit – inclusiv activitatea individuală în afara clasei.
În alegerea proiectului trebuie să se ţină seama ca elevii să aibă un anumit interes pentru subiectul
respective, să cunoască dinainte unde îşi pot găsi sursele de documentare, să fie dornici de a crea un
produs de care să fie mândri.
Planul de lucru, precizările şi clarificările vor fi făcute în clasă, urmând ca elevul să continue
activitatea în mod independent.
Spre deosebire de investigaţie, proiectul de cercetare are un caracter practic mult mai accentuat.
Modul său de realizare se face conform paşilor cunoscuţi în metodologia cercetării.
Portofoliul este un instrument de evaluare complet, prin care se urmăreşte progresul la o anumită
disciplină, dar şi atitudinea elevului faţă de acea disciplină. El reprezintă „cartea de vizită“ a elevului
urmărind procesul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce priveşte cunoştinţele achiziţionate pe o
unitate mare de timp, dar şi atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului,
acţionând ca factor al dezvoltării personalităţii, rezervându-i elevului un rol activ în învăţare.
Portofoliile sunt foarte utile, deoarece prin folosirea lor la clasa de elevi aceştia devin parte a
sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul progres; elevii şi profesorii pot
colabora în ariile de îmbunătăţire a activităţilor; elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret
despre ceea ce elevii pot realiza şi despre progresul care poate fi făcut în acel domeniu pe viitor; factorii
de decizie, având la dispoziţie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai clară asupra a ceea ce se
realizează în clasă.
Autoevaluarea permite aprecierea propriilor performanţe în raport cu obiectivele operaţionale.
Are drept scop să-i ajute pe elevi să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere şi de autoevaluare, să
compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învăţării şi de standardele educaţionale,
să-şi dezvolte un program propriu de învăţare, să-şi autoevalueze şi valorizeze atitudini şi comportamente.
Autoevaluarea trebuie făcută sub atenta îndrumare a învăţătorului.
Toate aceste metode complementare de evaluare asigură o alternativă la formulele tradiţionale, a
căror prezenţă este preponderentă în activitatea curentă la clasă, oferind alte opţiuni metodologice şi
instrumentale care îmbogăţesc practica evaluativă.
În concluzie, procesul evaluativ îşi relevă deplin funcţiile de feed-back, atunci când învăţătorul şi
elevii se regăsesc în calitate de parteneri în cadrul procesului educaţional. Aceasta presupune ca fiecare
dintre interlocutori să conţtientizeze rolul pe care îl deţine la nivelul interacţiunii didactice şi să folosească
reacţiile partenerului pentru a-şi optimiza propriul comportament.
Bibliografie:
1. Cristea, S., "Dicţionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucureşti : Chişinău, 2000
2. Manolescu, M., Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Editura D. Bolintineanu, Bucureşti,
2002
3. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, EDP, 2000
399
Domeniul limbă și comunicare, Grupa Mare
Grozea Delia
Grădinița Steaua, București
Evaluarea inițială se efectueayă la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupă. Ea
realiyeayă în primul rând funcția de constatare, permițând cunoașterea nivelului de dezzvoltare cognitivă,
cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale dar, și funcția de predinție, sugerând strategii adecvate, care
să permită copilului obținerea performanței.
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite și utilizate metode, realizându-se prin
întrebări/răspunsuri. Evaluarea orală este specifică situațiilor în care performanța trebuie exprimată prin
comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări
și răspunsuri, de a dialoga, de a integra cuvinte noi învățate în enunțuri proprii, de a povesti, de a avea o
pronunție clară și corectă. Evaluarea orală se realizează în multiple forme, dar ca tehnică specifică în
grădiniță se folosește conversația.
Conversația de verificare este puternic structurată, intenția de verificare fiind evidentă.
Exemplu de conversație de verificare:
Grupa: Mare
Tema: Cel mai bun povestitor
Mijloc de realizare: Joc didactic
La etapa de reactualizare a cunoștințelor dobândite anterior, se pot adresa preșcolarilor urmatoarele
întrebări: ”Ce povești cunoașteți?”, ”Care sunt caracteristicile unei povești?”, ”Care sunt personajele din
poveste Capra cu trei iezi?”, ”Care sunt personajele pozitive din această poveste? De ce?”, ”Dar cele
negative? De ce?”, etc.
Tehnica discuției cuprinde, alături de întrebări și punerea în discuție a unor probleme, fapt care
dobândește caracteruolui unei dicuții relativ libere, presupunând și disponibilitatea educatoarei de a ceda
preșcolarului inițiativa privind traseul discuției.
Pe acceași tema se poate face si evaluare scrisă printr-o fișă în care preșcolarii trebuie sa
recunoască și să incercuiască personajele poveștii Capra cu trei iezi dintre mai multe personaje prezente
pe fișa de lucru.
De asemenea, in didactica actuală se pune accentul pe trecerea progresivă de la ”a ști”, ”a ști să
faci” și ”a ști să fii”. Aici intervine proba practică, aceasta fiind asociată activităților de pictură, desen,
modelaj, construcție, gospodărești, experimente pentru observarea unor fenomene, confecționarea unor
cărți sau albume. Respectând tema, se poate realiza aici o carte ”Pesonaje bune, rele, printre paginile
mele”.
Rezultatul evaluării inițiale arată că nivelul la care se situează grupa în ansamblul ei este bun, ceea
ce presupune în activitatea ulterioară aplicarea programei și realizarea unor programe de ameliorare prin
activități care să asigure creșterea performanțelor.
400
EVALUAREA INIŢIALĂ-PUNCT DE PLECARE ÎN DEMERSUL
PEDAGOGIC
Prof.înv.primar Gruia Mara Mihaela

Școala Gimnazială Coronini
Clasa I
Evaluarea iniţială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a
(programe de recuperare).Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor
şi nici ierarhizarea lor,fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.Şansa
atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim
să-ideterminăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de
învăţare,care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
proces.Importanța ei este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să
vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă
a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
BIBLIOGRAFIE:
401
Numele: ............................................. Data:......................
Evaluare inițială CLR
1. Desparte în silabe şi încercuieşte cifra care arată câte silabe are cuvântul.
7 2 3 1 5 1 0 3 4 6 1 8 3 4 2 4 2 3 7 5
2. Colorează obiectele care conţin sunetul r :
3. Desenează un obiect a cărui denumire începe cu sunetul U:
4. Caută şi încercuieşte literele din care este alcătuit numele tău. Scrie numele tău în casetă :
U P S R V B K C X Ţ Â E F Ş ĂA N M O L T D G H I J Z
c x ţ â e f ş ă d g h I j za n m o l t u p s r v b k
5. Desenează un personaj dintr-o poveste îndrăgită de tine.
402
EVALUAREA INIȚIALĂ- COMPONENTĂ A PROCESULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
Prof. inv. preșcolar: Gudiu Ioana-Mihaela

Școala gimnazială Viorel Horj Drăgănești
Domeniul de activitate:Domeniul limbă și comunicare

Nivelul de vârstă:Nivelul II
Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment,
din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm”.Etienne Brunswic
informaţiile privind potenţialul de funcţionare, starea şi funcţionarea unui sistem, rezultatele acestora.
Informaţiile obţinute permit aprecierea în baza unor criterii prestabilite şi fundamentarea deciziilor ce
urmează a fi adoptate în scopul îmbunătăţirii rezultatelor şi funcţionării sistemului.
secvenţe a procesului de învăţământ fiind realizată: pentru determinarea cunoştinţelor şi capacităţilor care
reprezintă baza asimilării noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe; pentru detectarea potenţialului
de instruire, potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului de educare, adică a zonei dezvoltării proxime a
copilului; pentru stabilirea unui punct "de plecare" ce ar servi drept reper la evaluarea progresului şcolar.
învățarea sunt cunoștințele pe care preșcolarul le posedă la plecare în școală. Asigurați-vă de ceea ce el
știe și instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și e preșcolarului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exacta a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor
evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de
următoarele:
- tratarea diferențiată a preșcolarilor;
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele preșcolarilor până în
acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi
în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte
care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării preșcolarilor cu excesiv de mult feedback
transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și
învățământul preșcolar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al
preșcolarilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Menţionez că voi avea în vedere faptul că jocul este activitatea fundamentală şi de aceea activităţile
vor fi prezentate şi desfăşurate într-o oarecare măsură sub formă de joc, astfel copii nu vor sesiza efortul
intelectual, ci vor fi motivaţi să realizeze cât mai ficient sarcinile. De asemenea, este necesar să respectăm
particularităţile de vâstă şi individuale, astfel ne vom raporta la fiecare copil în parte şi nu-l vom raporta
pe el la colectiv.
Principalul instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor este TESTUL.
Potrivit specialiştilor, un test bun nu urmăreşte doar verificarea informaţiilor acumulate de
preşcolari, ci şi capacitatea acestora de a arăta ce ştiu să facă cu ce au învăţat.
Din punct de vedere metodic, testele pot fi:
- teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau de cei din instituţii de specialitate;
- teste proiectate de educatoare.
După modul de manifestare a comportamentului preşcolarului, testele pot avea următoarele forme:
403
- orale;
- scrise;
- practice.
După momentul administrării testului:
- teste iniţiale, administrate la începutul unei perioade de formare a preşcolarului;
- teste de progres, administrate pe parcursul perioadei de formare,
Încă din faza de proiectare a unui test, educatoarea trebuie să aibă în vedere atât tipul acestuia
(criterial, care pune accent pe cunoştinţele însuşite de preşcolari sau test de discriminare sau normativ,
care are rolul de a clasifica preşcolarii, test de rapiditate sau test de randament), cât şi tipul de itemi pe
care îi foloseşe.
Astfel, în elaborarea şi aplicarea testelor există anumiţi paşi de parcurs:
- stabilirea conţinuturilor şi obiectivelor,
- formularea itemilor,
- elaborarea baremului de corectare şi notare,
- aplicarea testului la grupă,
- evaluarea,
- interpretarea rezultatelor.
DLC (DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE) NIVELUL II

„FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI”
Obiectiv:
- să identifice ideile principale din conţinutul poveştii,
Item: Tăiaţi cu o linie răspunsul incorect din cele două variante:
Fata babei era harnică, iar fata moşului era foarte leneşă. DA / NU
Baba şi-a alungat fata de acasă. DA / NU
Fata moşului s-a întâlnit în drumul său cu o căţeluşă, un păr, o fântână şi un cuptor. DA / NU
Fata moşului a ales de la Sfânta Vineri o ladă foarte mare. DA / NU
Consider că prin intermediul evaluării iniţiale se pot identifica lacunele existente la fiecare
copil şi putem stabili în ce măsură trebuie abordat un anumit aspect al activtăţii instuctiv-
educative.
BIBLIOGRAFIE:
1. Conf. Univ. dr. Aurel Cazacu - „Evaluarea ghid al activității din grădiniță”,Studiu
ştiinţific;
2. Oprea, C. L.– „Strategii didactice interactive”, Bucureşti, EDP( 2007);
4. Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura
404
Importanţa evaluării iniţiale la biologie
Profesor: Gulie Adriana

Școala Gimnazială Scaești,Jud.Dolj
Disciplina:Biologie
Clasa a V-a
propuse.
Metode şi tehnici de evaluare folosite la Biologie:
- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, fapte,
situaţii,prezentate oral.
probe scrise – fişe de lucru;teste de evaluare
-complementare: - observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor;
- portofoliul.
-interactive: - gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi;
- copacul ideilor;
-interogarea reciprocă sau în perechi;
Bibliografie:
- Adrian Stoica – „ Evaluarea curentă şi examenele” – Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis,
Bucureşti;
- Ghid de evaluare şi examinare – Biologie, Editura Aramis, Bucureşti, 2001; 2001.
405
EVALUAREA INIŢIALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. GULIN IOANA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ BRĂNEŞTI
PÎP –cls. CP-I-II
care conduc spre identificarea unor aspecte variate:


Deoarece este un proces ce implica o diversitate de acțiuni și procese, wvaluarea îmbrăcând mai
multe forme,voi insista asupra evaluării iniţiale.
406
testul.

Dupa această scurtă prezentare, fără a avea pretenţia ca ar fi exhaustivă şi cu valoare ştiintifică,
putem conchide că procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră de feed-back numai atunci
când, atât dascălul, cât şi şcolarii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest
lucru, fiecare îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt.
Bibliografie:
407
Importanţa evaluării predictive
prof. Marilena Gurgu

Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu” Focşani
Disciplina: limba engleză
Pentru ca un individ să fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educaţia trebuie
organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învăţare, care pe parcursul vieţii constituie pilonii
cunoaşterii; a învăţa să ştii, ceea ce înseamnă dobândirea cunoaşterii; a învăţa să faci, astfel încât
individul să intre în relaţie cu mediul înconjurător; a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, pentru a coopera
cu alte persoane, participând la activităţile umane; a învăţa să fii, un element important ce rezultă din
primele trei.”(J.Delors, 2000, p.69)
Procesul de învăţamant este abordat ca o relaţie între predare-învăţare-evaluare. Evaluarea
reprezintă punctul final într-o succesiune de activităţi ce urmăresc formarea la elevi a unui comportament
corespunzător în situaţii variate.Prin evaluare în învăţământ se înţelege actul didactic integrat acestui
proces, care asigură evidenţierea achiziţiilor şcolare, valoarea, nivelul performanţelor şi eficienţa acestora
în vederea perfecţionării procesului de predare-învăţare.
Evaluarea în general, deci şi cea iniţială, are rolul de a regla permanent şi de a forma în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât şi la resursele umane implicate. Importanţa ei este cu
atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ”este mai uşor să previi decât să vindeci”. Şansa atingerii
scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim să-i
timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării
fiind premisa pentru progresele ulterioare. Astfel şi în cadrul procesului de evaluare prevenirea şi
controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reuşită a elevilor pot contribui la intervenţii şi
decizii pertinente şi prompte din partea cadrului didactic. O evaluare iniţială, urmată de o evaluare
continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecţionează
activitatea pusă în beneficiul elevilor.
Procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când, atât dascălul cât şi
elevii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru, fiecare
îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt. Evaluarea iniţială este indispensabilă
de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de
învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătăţire (programe de recuperare). Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor
globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare
/ apreciere; este realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, cu scopul de a identifica nivelul
achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării
premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare şi “este indispensabilă pentru a
stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan
Cerghit, 2002); este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea
noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi,
Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situaţiilor educative, precum şi
spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare
necesitatea de a compara performanţele elevilor; în altele - de a determina nivelul achiziţiilor elevului în
raport cu un obiectiv fixat. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa
acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor
408
informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile. În
sfârşit, profesorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului şi în acest
scop apelează la următoarele metode de evaluare a nivelului de pregătire al elevilor, atât pe parcursul
instruirii cât şi la sfârşitul ei, cum ar fi:
• observarea;
• referatul;
• eseul;
• fişa de evaluare;
• chestionarul;
• investigaţia;
• proiectul;
• portofoliul.
progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Aşadar, evaluarea ne permite să ne
pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la
culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne
raportăm” (Etienne Brunswic).
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T.,Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1981.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
409
György Éva-Ilona, profesor învățământ primar

Școala Gimnazială Ceuașu de Câmpie
Jean-Marc Monteil evidenția:
“ Procesul de învățare, finalizat cu achiziția de cunoștințe, abilități și deprinderi, implică
controlul efectelor prin confruntarea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse.”
În reforma educațională importanța activității de evaluare devine în ce în ce mai accentuată,
deaorece prmite cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de
învățământ, precum și dificultățile acestuia.
Evaluarea, ca act didactic complex, constituie o activitate de colectare, organizare și interpretare a
datelor obținute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul emiterii unei judecăți de valoare
asupra rezultatelor măsurării și adoptării unei decizii educaționale fundamentale pe concluziile desprinse
din interpretarea și aprecierea rezultatelor.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea
rezultatelor școlare și a procesului didactic.
Funcțiile evaluării:
a. Consatatare și apreciere: - prin estimarea și evidențierea cunoștințelor, abilităților,
aptitudinilor dobândite;
b. Diagnozare-prognozare: - prin ierarhizarea rezultatelor și predicția evoluției ulterioare a
comportamentului învățat;
Experiența pedagogică a permis conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor
în desfășurarea procesului didactic:
a. Evaluare inițială
b. Evaluare continuă
c. Evaluare cumulativă
Evaluarea inițială se utilizează în special la clasele nou formate, aflate la început de ciclu,
compuse din elevi proveniți din diferite instituții de învățământ. Face posibilă cunoașterea capacității de
învățare și a nivelului cognitiv al elevilor și totodată informațiile permit adaptarea ritmului de parcurgere
a materiei, stabilierea gradului de aprofundare și a metodelor de predare-învățare.
- adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi
programei, ci şi de tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului.
Poate fi utilizată drept probă de evaluare orice formă de verificare – orală, scrisă sau practică –
tradiţională sau alternativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- tipurile de itemi adecvaţi
- modalitatea în care se vor face cunoscute părinţilor şi elevilor rezultatele obţinute;
Deci, evaluarea se proiectează conform principiilor:
- este o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică efectivă în clasă
- trebuie să implice folosirea unei mari varietăţi de metode
- este un proces reglator care informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii şcolare
410
- trebuie să-i conducă pe elevi la o autoapreciere corectă şi la o îmbunătăţire continuă a
performanţelor
- se fundamentează pe standarde curriculare de performanţă, orientate spre ceea ce va fi elevul la
finalizarea parcursului şcolar şi intrarea în viaţa socială
411
Importanţa evaluării iniţiale la grădiniţă
Prof.înv. preşcolar:Hagi-Calil Ghiulten

Grădiniţa P.N.”Licurici –Ovidiu/Constanta
Grupa mijlocie-4/5 ani
Domeniul experienţial- Limbă şi comunicare
Evaluarea iniţială se realizează la începutul anului şcolar, în momentul începerii unui program de
instruire şi are menirea să stabilească nivelul de priceperi, deprinderi şi cunoştinţe ale copiilor o anumită
planificare a secvenţelor de instruire pentru a aprecia viitoarele progrese ale copiilor şi pentru a permite
educatoarei să-şi evalueze strategia didactică folosită.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, am elaborat criterii şi modalităţi de verificare, măsurare
şi apreciere a nivelului de pregătire a copiilor, pornind de la obiectivele de referinţă stabilite.În
conceperea testelor de evaluare am parcurs următoarele etape:
-stabilirea exemplelor de comportament în funcţie de obiectiv;
- formularea itemilor;
-stabilirea unei scări de apreciere(A,D,N.S.);
- centralizarea rezultatelor în grafic.
Datele obţinute ajuta la conturarea activităţii didactice în trei planuri : stabilirea modului adecvat
de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare dacă este cazul şi
Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele:
• oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul
de învăţare a preşcolarului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele
următoare
• pe baza informaţiilor iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a
Formele şi metodele de măsurare şi apreciere a rezultatelor copiilor
La începutul fiecărui an şcolar, primele două săptămani sunt rezervate culegerii de date pentru
cunoaşterea fiecărui copil.Metodele utilizate de educatoare sunt:
-Observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic, consemnarea
în protocoale individuale sau fişe psiho-pedagogice.
-Dialogul cu copilul şi părintii pentru cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor.
-Convorbirea
-Studiul produselor activităţilor
Fiecare tip de activitate şi fiecare categorie de activitate comune are forme şi metode specifice.
În povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoaşterea unor scene din poveste,
ordonarea lor cronologică, recunoaşterea unor obiecte, fiinţe, lucruri.
La activităţile de educaţie plastică şi activităţile practice evaluarea se realizează chiar prin analiza
creaţiilor, la educaţie muzicală se pot organiza serbări sau spectacole pentru părinţi, iar la activităţile de
educaţie pentru societate se propun acţiuni de curăţenie, ordine, autogospodărire, împodobirea sălii.În
domeniul psiho-motric se aplică probe de motricitate, forţă, rezistenţă, îndemânare specifice vârstei.
Contribuţia jocurilor şi a activităţilor alese, a opţionalelor şi extinderilor se evaluează împreuna cu
cea a activităţilor pe domenii experienţiale deoarece este dificil să determină cât din performanţelor
copiilor se datorează fiecărei forme de activitate.Important este ca la finele fiecarei activităţi , preşcolarii
să-şi îmbunătăţească rezultatele, să se comporte conform regulilor, stabilite de comun acord.
În cadrul evaluării iniţiale din anul şcolar 2017-2018 la domeniul experienţial limba şi comunicare
am aplicat următoarele probe :”Povestim după imagini”, realizat printr-un joc didactic şi având ca itemi
capacitatea de a se exprima clar şi corect în propoziţii simple;”Recunoaşte povestea şi personajele”-
probă orală-itemi-capacitatea de a recunoaşte personaje din poveştile cunoscute;”Eu spun una tu spui
multe”-probă orală-itemi-capacitatea de a găsi forma corectă de singular sau plural a cuvintelor.
După aplicarea probelor rezulatetele au fost trecute în centralizator, fiind notate cu
A,D,N.S.(Atins,În Dezvoltare, Necesită Sprijin)
412
Evaluarea indiferent de forma pe care o îmbracă trebuie să respecte anumite norme pedagogice:
• să fie echilibrată ;
• să exprime gradul de îndeplinire a obiectivelor propuse;
• să fie motivantă;
• să utilizeze mijloacele adecvate ;
• să nu fie stresantă pentru preşcolari ;
• să se realizeze prin diferite procedee.
Prin toate aceste forme de evaluare şi metode de apreciere a rezultatelor, preşcolarii devin treptat
capabili să se autoprecizeze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziţii noi au, dar şi ce lipsuri
trebuie compensate.De asemenea părinţii preşcolarilor vor putea afla rezultatele evaluării prin întâlniri
periodice,prin intermediul copiilor care vor duce acasa desene, tablouri confecţionate de ei , fişe sporind
astfel preocuparea acestora pentru muncă educativă şi conţinutul informaţional şi atrăgând sprijinul lor ca
parteneri în educaţie.
Bibliografie
Bocoş, M.(2003) Teoria şi practica instruirii şi evaluării.Editura Casa Cărţii de Stiinţă Cluj-Napoca
Voiculescu E.(2001) Pedagogie preşcolară, Editura Aramis
Neveanu-Popescu P.;Andreescu; F. Bejat M.; Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor
între 3-7ani, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1990.
413
Evaluarea iniţială sau predictive
Hâncu Lenuța
Liceul Tehnologic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”
Vorona
Evaluarea inițială (predictivă) se realizează la începutul unei activităţi de instruire (de regulă, la
începutul anului școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a elevilor. Acestă evaluare este „
impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a
nevoilor de învăţare, precum şi creearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi.” 1
dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a V-a, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului
Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută peacesta să
Dacă în urma testării inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere corectă a unor cuvinte, vor fi
proiectate activităţi de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor
vorbire, respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor, vor fi lămurite prin exerciții
suplimentare.
Așadar, evaluarea iniţială este ,, utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilorfundamentale ce vor fi implicate în
susţinerea învăţăturii următoare, pentru a omogeniza într-un fel, fondul de cunoștințe şi abilităţi
indispensabile unui nou parcurs.” 2
Pe lângă funcţia diagnostică pe care o îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în
„sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite acestuia
de desfăşurare.” 3
întocmi testul de evaluare inițială la începutul clasei a V-a, profesorul va parcurge programa pentru clasa
capacitatea de a opera cu noțiunile de teorie literară etc.)
1
Cucoș,C-tin., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008, p. 69
2
Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2006.
3
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007, p. 120
414
Evaluarea initial
Importanța evaluării inițiale în procesul instructiv - educativ

Handrea Ioana-Roxana
prof. de Limba și Literatura Română
Liceul Tehnologic ,, Ștefan Manciulea” Blaj
Evaluarea este o componentă a procesului instructiv – educativ. În mod curent prin evaluare în
învățământ se înțelege actul didactic complex integrat întregului proces de învățământ care asigură
evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul performanțelor, precum și eficiența
acestora la un moment dat oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare. Evaluarea are
rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența procesului de predare – învățare, raportată
la îndeplinirea funcțiilor ei, la cerințele economice și culturale ale societății contemporane. Dacă ar fi să
definim procesul de evaluare, cred ca aceasta ar fi o definiție complete. Totuși, în calitaate de cadru
didactic poți vorbi mult mai mult despre ceea ce înseamnă evaluarea, respectiv ceea ce implică ea.
Dacă vorbim despre evaluare știm cu toții ca ea este de mai multe feluri. Totuși aș vrea să mă
opresc asupra evaluării inițiale, o evaluare care presupune o analiză a cunoștiințelor dobândite anterior de
către elevi, într-un alt ciclu de școlarizare. Prin acest tip de evaluare cadrul didactic poate aprecia nivelul
de informații pe care îl are elevul în momentul în care începe un nou stadiu de școlarizare, respectiv își
poate programa material în funcție de necesarul de la clasă.
Evaluare inițială este un test prin care se verifică cunoștiințele dobândite de elevi într-o anumită
perioadă de școlarizare. Prin acest test se pot verifica foarte ușor aceste informații. Testele de evaluare
inițială ar fi ideal să fie scrise și să fie structurate în așa fel încât să verifice cât mai multe informații.
Dacă vorbim despre evaluarea scrisă este necesar să amintim că prin ea elevii au șansa să-și prezinte
achizițiile educației fără intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu acesta. Anonimatul
lucrării, ușor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectivității profesorului și de asemenea posibilitatea
verificării unui număr relativ mare de elevi într-un interval de timp. Știm că itemii utilizați în evaluare
pot fi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi. Pentru a avea o evaluare rapidă și corectă cred că ar fi indicat
ca testul de evaluare să fie structurat pe itemi obiectivi și semiobiectivi. Dacă se dorește însă o verificare
a creativității, a gândirii și a modului de exprimare a elevului, atunci ar fi ideal să se apeleze și la itemii
subiectivi. Totuși, modul de structurare al testului de evaluare precum și informațiile care se doresc a fi
verificate le va decide profesorul în funcție de necesarul orei, clasei, nivelului de studiu.
Astfel, evaluarea inițială joacă un rol extrem de important în procesul instructiv - educativ, prin
intermediul ei profesorul putând să își stabilească ulterior ritmul de predare, precum și cantitatea de
informații transmise. Evaluarea inițială ajută ca profesorul să își cunoască elevii, capacitatea de gândire și
de învățare a acestora, respectiv nivelul de cunoștiințe pe care aceștia îl au la început de an școlar sau de
ciclu de școlarizare.
415
EVALUAREA ELEVULUI ÎN CLASA PREGĂTITOARE
Prof.inv. primar, Hantea Anela

Școala Gimnazială Filiași, Dolj
Clasa pregătitoare
Perioada tranziției de la ciclul preprimar la cel primar constituie pentru elevi o perioadă de intense
transformări, activatoare de considerabile energii fizice şi psihice. Mediul școlar aduce cu sine în viața
elevului aflat pentru prima data în aceasta ipostaza o realitate multiplu dimensionată, nouă, cu un profil
specific, diferit de cel al mediului din grădiniță, din variate perspective.
Clasa pregătitoare urmăreşte, prin specificul ei, să realizeze adaptarea copilului la solicitările
şcolare propuse de activităţile de învăţare cu caracter finalist, organizat şi sistematic. Centrarea procesului
educaţional asupra copilului în clasa pregătitoare trebuie să se reflecte în abordarea curriculumului din
perspectiva dezvoltării globale şi trebuie să urmărească cuprinderea tuturor aspectelor importante ale
dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.
Tranziţia de la joc la învăţare nu trebuie să fie bruscă; trecerea trebuie să fie realizată treptat, prin
introducerea în activităţile de tip joc a unor secvenţe de învăţare activatoare de efort voluntar conştient,
care vor anticipa demersuri de învăţare sistematice, organizate, integrate în strategii de învăţare
perfecţionate, însoţite de procese evaluative organic inserate în activităţile intructiveducative.
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în procesul educaţional
în clasa pregătitoare. Teoria şi practica evaluării în educaţie înregistrează o mare varietate de moduri de
abordare şi de înţelegere a rolului acţiunilor evaluative iar curriculum-ul clasei pregătitoare va prefigura
tendinţele de schimbare şi diversificare a strategiilor de predare şi a dimensiunilor complexului proces de
evaluare.
Principiile care stau la baza evaluării elevilor la sfârşitul clasei pregătitoare sunt următoarele:
• Acces egal şi echitate pentru toţi elevii;
• Respect pentru diversitate;
• Incluziune şi non-discriminare;
• Calitate şi profesionalism;
• Parteneriat.
Proaspătul elev va fi ajutat prin demersuri evaluative de tip formativ să se autodescopere, să-şi
construiască o imagine de sine realistă, sa afle care îi sunt abilităţile, cunoştintele şi atitudinile pe care se
poate baza în a recunoaşte şi înţelege realitatea înconjurătoare, valorificand resursele personale în mod
echilibrat şi semnificativ.
Evaluarea în clasa pregătitoare însoţeşte fiecare tip de activitate într-un scop precis configurat, ea
trebuind să se subordoneze intenţiilor de a activa energiile copilului pentru dezvoltare, reuşită şi afirmare
de sine.
La nivelul învăţământului primar, în clasa pregătitoare trebuie să se acorde o atenţie sporită
evaluării sub cele trei forme cunoscute: evaluare iniţială, continuă sau formativă şi sumativă, ca procese
definitorii de cunoaştere a individualităţii copiilor de 5-6/7 ani, cuprinşi în procesul educaţional.
Observarea este importantă în programele de educaţie centrate pe copil, este fundamentul evaluării
şi constă în urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului unui copil fără a interveni, cu scopul de a
sesiza aspectele sale caracteristice. Pentru a-l influenţa în mod optim, educatorul trebuie să redescopere
mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualităţii lui în devenire, sub toate aspectele.
Cunoaşterea copilului necesită timp şi anumite competenţe din partea evaluatorului:
¬ să facă observaţii obiective;
¬ să aleagă şi să construiască instrumentele necesare pentru înregistrarea informaţiilor;
¬ să dea acestora o interpretare pertinentă.
Scopul acestei aprecieri nu este acela de a eticheta o realitate şi de a încadra într-un profil teoretic,
general, o anumită performanţă obţinută de elev, ci aceasta se subordoneaza dezideratelor de creştere şi
accelerare a dezvoltării.
În acest sens, evaluarea devine relevantă dacă:
416
- se fundamentează pe observarea sistematică a comportamentului copilului, care oferă
evaluatorului informaţii despre elev cu privire la capacităţile sale de acţiune şi de relaţionare,
competenţele şi abilităţile de care dispune în mod direct şi pe care le probează în activităţile zilnice;
- identifică pe parcursul procesului instructiv-educativ zonele de vulnerabilitate ale acestuia,
strategiile deficitare ori inadecvate profilului dezvoltării fiecărui elev;
- oferă feedback nuanţat şi diferenţiat în funcţie de rezultatele obţinute de fiecare elev ;
- e preocupată de evaluarea progresului copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin de raportarea la
normele de grup;
- observă şi evaluează elevul în contexte naturale cât mai variate, în mediile lui fireşti: în sala de
clasă, în timpul jocului în aer liber, în timpul activităţilor extracurriculare, în familie, etc; - evaluează
nu doar aspectele care privesc latura cognitivă, ci urmăreşte să construiască o imagine globală a nivelului
de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic, cognitiv şi socio-emoţional, iar informaţiile obţinute
le analizează în interrelaţie;
- apreciază şi identifică cele mai productive căi de motivare, stimulare şi concentrare a atenţiei şi
efortului voluntar pentru fiecare elev în parte;
- nu etichetează ori încadrează elevii în categorii.
Elevul nu trebuie să se simtă frustrat, nu trebuie să-şi formeze o imagine de sine negativă pentru că
într-un anumit domeniu nu e la fel de bun ca alţii; - rezultatele evaluării se compară exclusiv cu
performanţele copilului însuşi, cu succesele şi insuccesele proprii, şi acest lucru trebuie să-l insuflăm şi
părinţilor, să le explicăm de ce nu este corect şi ce repercusiuni are asupra imaginii de sine a copilului
când îl compară cu colegii din clasă sau chiar cu ceilalţi copii ai lor; - apreciază nivelele de dezvoltare ale
copiilor, punctele forte, competenţele elevilor de a se adapta solicitărilor de tip şcolar, cât şi zonele de
vulnerabilitate şi de risc; - fundamentează deciziile de orientare şi consiliere educaţională; - sprijină
elaborarea planurilor de reuşită personalizată; - construieşte şi consolidează o viziune integrată cu privire
la predare/învăţare/evaluare pentru optimizarea procesului educaţional în ansamblul său.
Unul dintre principalii factorii răspunzători de progresul școlar al elevilor este profesorul. Întregul
evantai al dezideratelor pedagogice legate de succesul/insuccesul școlar poartă pecetea personalității
acestuia.
Profesorul poate diagnostica anumite dificultăți de adaptare şi învățare întâmpinate de elevi,
concomitent cu intervenția pentru atenuarea sau înlăturarea lor. Numai prin cunoaşterea profilului corect
al elevului cu dificultăţi de învăţare se poate ajunge la elaborarea unui plan de intervenţie corespunzător.
Profesorul are posibilitatea de a evalua posibilitățile elevilor, de a înțelege cunoștințele pe care urmează
să le predea sau deprinderile pe care pot să şi le formeze elevii, poate să cristalizeze, în urma observațiilor
sistematice, profilul specific de formare şi dezvoltare al fiecărui elev, amprenta sa de unicitate, zonele de
strălucire şi de umbră, sprijinindu-l constant să își afirme potențialul, creând şi oferind ocazii de reușită
personalizată.
BIBLIOGRAFIE:
 Freud, Anna. (2002). Normal şi patologic la copil. Evaluări ale dezvoltării. Bucureşti :
Editura Fundaţia Generaţia.
 Gerard, Caron.(2009).Cum să susţinem copilul în funcţie de temperamentul său la şcoală,
acasă. Bucureşti: Editura Didactica Publishing House.
 Golu, Florinda. (2009). Pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală. Iaşi: Editura
Polirom.

417
Prof. Hanu Adina-Georgiana

Școala Gimnazială Helegiu, Bacău
Clasa a VIII-a
Evaluarea este un proces de colectare, prelucrare și interpretare a datelor obținute prin intermediul
instrumentelor de evaluare, în scopul adoptării unei judecăți de valoare sau al luării unei decizii. Aceasta
se poate clasifica în: evaluare inițială, evaluare formativă și evaluare sumativă.
În opinia mea, evaluarea inițială are un impact major pentru proiectarea activității didactice de către
profesor, mai ales în cazul meu, care am preluat clasele V-VIII în acest an. Nu cunoșteam gradul de
pregătire al elevilor, nici maniera de structurare a răspunsurilor, și, în acest mod, am descoperit care sunt
punctele lor tari, dar și unde întâmpină dificultăți majore. În felul acesta poți să stabilești prioritățile și
exercițiile care trebuie să se regăsească în majoritatea lecțiilor. La fel se întâmplă și pentru cadrele
didactice care predau la aceleași clase, ele analizează dacă s-au fixat cunoștințele discutate sau dacă mai
trebuie insistat la anumite capitole. Evaluarea inițială deține funcțiile diagnostică și prognostică.
Rolul testului inițial este să stabilești care sunt punctele slabe care trebuie urmărite și unde trebuie
trebuie reluate explicațiile pentru ca elevii să înregistreze progresul așteptat. De aceea este important ca
profesorul să realizeze analiza rezultatelor testelor inițiale aplicate la clasă, dar și planuri remediale, de
preferat individuale deoarece într-o clasă nivelul elevilor diferă și succesul tuturor poate fi obținut pe baza
lucrului diferențiat cu elevii. Dificultatea exercițiilor trebuie stabilită în funcție de nivelul elevului.
Evaluarea nu reprezintă doar un control al cunoștințelor, ci și o cale spre perfecționare, care impune
strategia demersului didactic. Testele inițiale sprijină planificarea activităților didactice.
Metodele de evaluare a rezultatelor școlare depind de celelalte componente ale procesului educativ:
obiective, conținuturi și strategii de predare. Probele de evaluare vor fi elaborate conform competențelor
generale și specifice, diferențiindu-se metodele tradiționale de evaluare și cele complementare, fiecare
având avantaje și dezavantaje.
În cazul evaluării inițiale se pretează aplicarea unei probe scrise deoarece are un grad ridicat de
obiectivitate, oferă posibilitatea de a elabora răspunsurile independent, eliminând stresul pentru cei cu
probleme emoționale. Însă corectarea și discutarea lucrărilor trebuie să se facă cât mai repede, notându-se
greșelile individual și discutându-se la nivel frontal.
Evaluarea urmărește să informeze factorii educaționali, indicând ce să fie avut în vedere la predare
și cum să se realizeze predarea, concentrându-se asupra evoluției sociale, emoționale și cognitive a
elevilor.
418
Prof. Hariga Nicoleta-Alexandrina

Școala Gimnazială `Spiru Haret `Dorohoi
Disciplina-limba engleză/clasa a VIII-a
Evaluarea alături de predare şi învăţare reprezintă o componenta esenţială a procesului de
învăţământ deoarece furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestuia.
Conceptul de evaluare a evoluat de-a lungul timpului. La început se punea semnul egal între
evaluare şi măsurare, apoi pedagogia prin obiective considera că evaluarea presupune stabilirea
congruenţelor dintre rezultatele scolare ale elevilor şi obiectivele operationale prestabilite. În prezent,
evaluarea presupune formularea de judecăţi de valoare despre procesul şi produsul învăţării de către elev.
Metodele de evaluare indică calea prin care profesorul evaluează performanţele elevilor, identifică
punctele tari şi slabe ale procesului didactic.
Evaluarea are un rol foarte important atât în viaţa noastră de zi cu zi, cât şi în procesul educaţional,
deoarece ne permite să ne identificăm punctele slabe şi apoi să le corectăm.
Pe parcursul procesului didactic pot fi utilizate urmatoarele tipuri de evaluări:evaluarea iniţială,
evaluarea formativă si formatoare şi evaluarea sumativă.
dacă în urma acestei evaluări se constată că, cursanţii au anumite carenţe, profesorul trebuie să
organizeze înaintea începerii noului curs, un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu
anumiţi elevi.
Structura acţiunii de evaluare didactică include trei operaţii: măsurarea; aprecierea decizia.
Măsurarea este operaţia de evaluare bazată pe înregistrarea cantitativă a informaţiilor cu ajutorul
unor instrumente de evaluare.
Aprecierea este operaţia de evaluare care se referă la emiterea unei judecăţi de valoare în funcţie de
anumite criterii calitative, specific pedagogice, independente în raport cu instrumentele de măsură folosite
în cadrul procesului de învăţământ şi în care profesorul joacăun rol foarte important întrucât, el pe baza
propriei experienţe asigură o diagnoză care să identifice dificultăţile de învăţare şi să le remedieze.
Aprecierea se finalizează fie cu un rezultat cantitativ-nota, fie cu unul calitativ-calificativul.
În apreciere intervin cel mai mult obiectivele stabilite la începutul procesului instructiv-educativ,
dar apar şi nivelul clasei, nivelul unui grup din clasă, progresul/regresul fiecărui elev în parte.
Decizia exprimă scopul evaluării şi implică evaluatorul în rolul de factor decizional: stabilirea
obiectului evaluării (ce se doreşte a fi evaluat) în concordanţă cu obiectivele deciziilor care urmează să
fie adoptate, adoptarea de măsuri amelioratorii pentru etapele următoare ale procesului de învăţământ.
Putem spune că decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă, caracterizare, hotărâre, recomandare şi
vizează măsuri de îmbunătăţire a activităţii în etapele următoare.
Pentru a fi contribui la îmbunătăţirea procesului educaţional, evaluarea trebuie să fie:
· validă şi credibilă - aceste două caracteristici ale evaluării de calitate sunt interdependente.
Evaluarea trebuie să evalueze ce şi-a propus să evalueze;
· practică – evaluarea nu trebuie să fie excesiv de dificilă sau costisitor de implementat;
· utilă – să evalueze munca elevului şi să se facă în conformitate cu nişte criterii de performanţă
clari;
· obiectivă.
Evaluatorul trebuie să aleagă o metoda de evaluare adecvată care să genereze informaţii valide şi
credibile. Totodată, metoda aleasă să îndeplinească caracteristicile de mai sus.
419
Test inițial -Clasa a VIII-a
.Prin acest test s-au verificat concepte operationale precum: timp verbal & diateze, tipuri de verbe,
If Clause, Reported Speech, Passive Voice.
Au fost totodata verificate cunostintele gramaticale ale elevilor prin cererea elevilor, la anumite
puncte, de a alege formele corecte ale verbelor în contexte diferite, prin indicarea elevilor de a pune verbe
la timpul Present Continuous/Present Simple,Past Simple/Past Continuous, Present Perfect Simple/Past
Perfect Simple în context.
Testul a vizat de asemenea si capacitatea de exprimare liberă în scris a elevilor prin cerinţa de a
redacta un text.
Obiective operaţionale
O1 - să recunoască noţiunile/structurile gramaticale învăţate şi să le aplice corect;
O2 - să descrie, cu mijloace simple, formaţia sa profesională, mediul său înconjurător apropiat şi
să evoce subiecte care corespund nevoilor sale imediate;
O3 – să utilizeze corect timpurile verbale învăţate;
O4 – să relateze un eveniment sau o experienţă, şi să expună, pe scurt, argumente sau explicaţii
cu privire la un plan sau la o opinie;
O5 - să redacteze cu ușurință un text.
Testul a fost alcătuit din :
-subiecte (partea I și partea a II-a);
-baremele de notare pentru fiecare item;
-matricea de specificații;
-obiectivele urmarite;
-descriptori de performanță;
-rezultatele obtinute;
-media clasei;
-aprecieri;
-măsuri de ameliorare.
420
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR HARJABA IOANA
Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează
instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)


fiecărui copil.
Pentru a prezenta câteva instrumente de evaluare, voi utiliza următoarea schemă
METODE ȘI TEHNICI TRADIȚIONALE
: probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și
DE EVALUARE
probe practice
ALTERNATIVE
: lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
aprecierile verbale, autoevaluarea,
jocurile didactice, de rol și serbările;
obervările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea;
discuții individuale;afișarea lucrărilor;
consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii experiențiale;
421
Oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce știe
într-o varietate de contexte și situații, permit
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper și
Oferă educatorului o imagine la zi
să adune informatii asupra derularii activitatii
asupra performanțelor copilului, dar si
copilului și implicit a sa; pe baza acestor
o imagine exhaustivă asupra profilului
informatii, educatorul își fundamentează judecata
de valuare într-o apreciere obiectivă a achizițiilor general al cunoștințelor copiilor.
elevilor si a progreselor inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare sunt

următoarele:
Asigură o realizare interactivă a actului de

Exersează abilitățile practic-aplicative ale
predare-învățare, adapdată nevoilor de
copiilor, asigurând o mai bună clarificare
individualizare a sarcinilor de lucru pentru
conceptuală și integrare în sistemul național
fiecare elev în parte, valorificând și stimulând
a cunoștințelor asimilate, care astfel devin
potențialul creativ și originalitatea acestuia.
operationale.
etc.)

se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, ,ciorchinele, posterul,
blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic,Harta conceptuală / cognitivă,
tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă.
Interoghează.) jurnalul grupei.
are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’
astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată
o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
422
Bibliografie:
București,EDP.;
423
IMPORTANȚA EVALUĂRII INȚIALE: METODE ȘI TEHNICI
AUTOR: HARPA MARIA CORINA

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: G.P.P. NR. 16
LOCALITATEA: TG. MUREȘ
DOMENIUL DE ACTIVITATE: ȘTIINȚĂ (MATEMATICĂ)
NIVELUL DE VÂRSTA: 4 ANI
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp ,
evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de
abordare a schimbării , în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de
învăţământ.
Evaluarea iniţială – constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniţă sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preşcolarităţii.
urmează. În funcţie de specificul vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării
activităţilor din grădiniţă vor fi : observaţia , conversaţia , studiul produselor activităţii.
Programa activităţilor educaţionale din grădiniţă formulează finalităţi matematice şi în privinţa
formării conceptului de formă geometrică şi a celui de măsurare. Achiziţia conceptelor de spaţiu, timp,
formă, contur, volum, înţelegera conservării lungimilor, suprafeţei, masei sunt finalităţi ale acestei
secţiuni ale curriculum-ului matematic specific educaţiei preşcolarilor, achiziţii ce contribuie esenţial la
îmbogăţirea imaginii copilului asupra realităţii înconjuratoare, fizice şi sociale.
La 4 ani, procesul de formare a operaţiilor intelectuale prematematice continuă, îmbogaţindu-se
capacitatea copiiilor de a clasifica după criterii variate şi multiple, folosindu-se atât de obiecte, cât şi de
imagini ale acestora, copilul preşcolar este acum capabil de o apreciere globală a cantităţii şi de realizarea
între obiecte şi grupe de obiecte. Sunt multe metode prin care copii pot învăţa sau exersa concepte şi
deprinderi, dar este foarte important modul în care acţionează educatoare şi părintele în stimularea
interesului copilului pentru cunoaştere, în stimularea interesului pentru a căuta informaţia necesară şi
pentru a o utiliza în contexte variate, stimularea interesului pentru rezolvarea de probleme prin
planificarea şi organizarea unor activităţi sau jocuri cu acest scop.
METODA CUBULUI
Este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect sau a unei situaţii din mai
multe perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe
şi integratoare.
Etapele metodei: se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE,
COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ (altele, în funcţie de
resurse, nu neapărat pe toate feţele cubului).
Se anunţă tema / subiectul pus în discuţie. Se împarte grupul în şase subgrupe, fiecare
subgrup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele cubului.
Avantajele acestei metode sunt multiple printre care se enumeră şi:
- determină participarea conştientă a preşcolarilor prin implicarea maximă a acestora în
rezolvarea sarcinilor;
- permite diferenţierea sarcinilor de învăţare;
- formează deprinderi de muncă intelectuală;
- stimulează gândirea logică a copiiilor;
- creşte responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare, dar şi faţă de grup;
- sporeşte eficienţa învăţării – preşcolarii învaţă unii de la alţii;
- dezvoltă abilităţi de comunicare şi cooperare.
Activitate matematică.
Tema: Coşul cu legume
424
Material: Legume de diferite mărimi, în conformitate cu sarcina primită de fiecare grupă.
Descrierea activităţii.
Copiii sunt impărţiţi în 5 grupe ca câte 5 copii fiecare grupă.
Grupa 1 are sarcina de a descrie elementele reprezentate şi să facă grupe după mărime: roşii mari,
castraveți mici, ardei mijlocii.
Grupa 2 are sarcina de a compara numărul elementelor celor doua grupe: roşii şi ardei, mărimea (
mari , mici ) şi culoarea legumelor ( roşii, galbene şi verzi )
Grupa 3 analizează grosimea morcovilor alcătuind un şir crescător.
Grupa 4 asociază forma roşiilor cu forma geometrică pe care o desenează ( cerc ).
Grupa 5 deduce succesiunea elementelor dintr-un şir de legume ( ceapă, gogoşari, usturoi )
continuând şirul început.
425
Hăulică Alin
Profesor TIC
Colegiul Tehnic ”Traian Vuia” Oradea
Procesul de evaluare iniţială este necesar pentru a stabili nivelul de pregătire al elevilor, nivel
indispensabil creării premiselor favorabile studiului unei discipline de specialitate.Evaluarea iniţială oferă
elevului şi profesorului o imagine acapacităţii de învăţare, a eventualelor lacune ce trebuie completate și a
unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare).
Evaluarea iniţială nu îşi propune stabilirea cunoștințelorglobale ale elevilor şi nici ierarhizarea
acestora. Raportarea la bareme de evaluare este necesară, în acest caz, stabilindu-se astfel nivelul
cunoștințelor pe care le are elevul la început de an școlar, cu scopul de a fixa, consolida informațiile
existete deja, dar și de a îmbunătăți aceste cunoștințe și de a obține altele noi. Şansa atingerii scopului
evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât profesorii și părinţii reuşesc să-i determine pe elevi să fie
deschiși, să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse.
Evaluarea inițială este un prilej de verificare a cunoştinţelor, de accesla situaţii noi de învăţare, cu scopul
de a crește motivaţia cunoaşterii şi dorința soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Elevii au ocazia de a exersa rezolvarea sarcinilor, fără a considera că este o evaluare propriu-zisă.
Este un exerciţiu util activităţii de învăţare, constând în rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în
timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, concluziile evaluării fiind
Monitorizarea progresului elevilor, pornind de la aceste evaluări inițiale, fixarea și consolidarea
cunoștințelor, recuperarea în caz de nevoie asgură succesul școlar.
Este imperios necesar a dezvolta elevilor ideea de aînvăţa nu doar pentru note ci din dorinţa de a
şti, de a cunoaşte, de a se dezvolta.
426
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE: METODE ŞI TEHNICI DE
EVALUARE
Prof. Hebriştean Adina- Mariana

Şcoala Gimnaziala Nr. 1 Petreu
Disciplina: Limba şi literatura română, clasa a V a
Evaluarea performanţelor şcolare constituie un element important în contextul triadei predare –
învăţare – evaluare. Ea constă în faptul că ,,surprinde descrierea calitativă şi cantitativă a
comportamentului, precum şi emiterea unei judecăţi de valoare referitoare la dezirabilitatea acestor
comportamente, respectiv la concordanţa dintre comportamente şi obiective”( Ionescu M, Demersuri
creative în predare şi învăţare, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, pg. 306).
O etapă importantă a procesului de învăţământ o constituie evaluarea care este un proces de reglare
şi de autoreglare. Prin evaluare cadrul didactic obţine informaţii referitoare la cantitatea şi calitatea
cunoştinţelor asimilate de elevi şi poate regla dacă este cazul activitatea de remediere. Evaluarea este, de
fapt, un proces continuu ce are loc în cadrul activităţilor de la clasă.
Evaluarea didactică tradiţională surprinde 3 momente: măsurarea, aprecierea şi decizia;
deasemenea, evaluarea are mai multe funcţii: funcţia diagnostică, funcţia de control, funcţia de reglare,
funcţia prognostică, funcţia de selecţie, funcţia educativă şi funcţia socială. Se pot distinge opt criterii
care stau la baza identificării mai multor tipuri de evaluare: 1.criteriul obiectivităţii şi al gradului de de
certitudine; 2.criteriul volumului de informaţii sau experienţei acumulate de elevi; 3.criteriul sistemului
de valori; 4.criteriul gradului de rigurozitate; 5.criteriul rolurilor de bază ale evaluării; 6.criteriul finalităţii
urmărite; 7.criteriul personalului implicat în realizarea evaluării şi 8.criteriul temporal. Cu toate că sunt
cunoscute mai multe tipuri de evaluare, în general, autorii de didactici pun accent doar pe două dintre ele:
evaluarea formativă şi evaluarea cumulativă, ambele vizând obiectivele operaţionale. Evaluarea formativă
verifică achiziţia cunoştinţelor în memoria de scurtă durată, are loc imediat după încheierea învăţării,
motiv pentru care depistează imediat erorile şi lacunele, raportându-se strict la obiectivele operaţionale;
evaluarea cumulativă verifică achiziţia de cunoştinţe în memoria de lungă durată marcând încheierea unei
unităţi de învăţare, a unui capitol şi identifică pierderile de cunoştinţe şi dificultăţile provocate de uitare,
raportându-se la obiectivele finale ale unităţii de instruire.
Metodele sau strategiile de evaluare sunt multiple. Astfel putem vorbi despre strategii tradiţionale şi
despre strategii complementare.
Referitor la evaluarea iniţială, aceasta are un rol deosebit de important. Evaluarea inițială
(predictivă) se realizează la începutul unei activităţi de instruire (de regulă, la începutul anului școlar) și
urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a elevilor. Acestă evaluare este impusă de necesitatea
anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare,
precum şi creearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi. Evaluarea iniţială constituie
un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind posibilitatea cunoaşterii potenţialului de
învăţare al elevilor care va conduce la stabilirea unor strategii ce vor fi adoptate în funcţie de rezultatele
obţinute la fiecare clasă testată. Evaluarea inițială se dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a V a,
pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind
realizată mai ales prin probe scrise. Este firesc ca acelaşi test, aplicat la două colective de elevi, să ducă la
rezultate diferite, ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor metode potrivite nivelului fiecărei
clase. Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să
plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare. Dacă în urma testării inițiale a elevilor
se constată greșeli de scriere corectă a unor cuvinte, vor fi proiectate activităţi de învăţare în care să se
urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor enunţuri cu ortograme şi explicarea utilizării
lor; dacă se constată confuzii de recunoaștere a părților de vorbire, respectiv de propoziție, se va insista
asupra diferențierii lor, vor fi lămurite prin exerciții suplimentare. Așadar, evaluarea iniţială este utilă
pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau
de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţăturii următoare, pentru a
427
omogeniza într-un fel, fondul de cunoștințe şi abilităţi indispensabile unui nou parcurs. Pe lângă funcţia
diagnostică pe care o îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în pregătirea elevilor și
dificultățile de învățare), evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică care avertizează profesorul asupra
condiţiilor probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite acestuia anticiparea rezultatelor. Mai
exact, pornind de la datele evaluării, se pot stabili: obiectivele programului viitor, demersurile didactice
considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor. Consider că pentru a realiza o evaluare inițială
eficientă, este absolut necesară cunoașterea programei școlare, nu numai a clasei la care se face evaluarea,
ci și a clasei anterioare. De aceea, pentru a întocmi proba de evaluare inițială la începutul clasei a V-a,
profesorul va parcurge programa pentru clasa a IV-a, urmărind cu mare atenție capacitățile pe care elevii
trebuie să le aibă la acel moment (de exemplu: capacitatea de a selecta informații dintr-un text dat;
capacitatea de a exprima în scris idei, sentimente; capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice studiate
etc.) Evaluarea inițială oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
Bibliografia:
Ionescu, M., ,,Demersuri creative în predare şi învăţare” , Cluj-Napoca, Editura Dacia,2000;
Goia, Vistian, ,,Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu”, Cluj-Napoca,
Editura
Dacia,2002;
428
EVALUAREA ÎN ÎNVÎȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Importanța evaluării naționale:Metode și tehnicii

Heresteșan Maricela,Școala Gimnazială Geaca,Com.Geaca
Matematică ,clasa a VIII-a
Evaluarea verifică, măsoară și apreciază rezultatele școlare ale elevilor obținute într-un interval de
timp.
Evaluarea inițială are loc la începutul unui program de instruire (începutul unui ciclu curricular, al
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare).
Evaluarea inițială are funcție diagnostică, scopul fiiind cunoașterea stadiului inițial de la care se
pleacă în abordarea secvențelor de instruire, dar și o funcție prognostică, prin proiectarea eficientă,
realistă, a conținuturilor noii materii.
Evaluare la inceputul unui an școlar
La începutul fiecarui nou an școlar se face o recapitulare (una-doua săptamani) a materiei predate în
anul școlar precedent.
Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii în anul
școlar curent.
In această etapă evaluarea se face prin examinare orala.
La finalul recapitulării se dă un test ce contine aplicații la materia recapitulată (simple și cu grad
mediu de dicultate):
- se evidențiază lacunele elevilor;
- luând evaluarea inițială ca punct de reper, profesorul își face un
plan de recuperare și proiectează activitatea diferențiată.
-uneori testul inițial este folosit pentru evaluarea progresului elevilor la finalul anului școlar.
Evaluare la inceputul unui ciclu școlar
Orice tip de achiziție școlara este condiționată de „bagajul”de cunoștințe, deprinderi și apitudini
dobăndite anterior.
Profesorul stabileste ce competențe specifice dorește să evalueze și alege acele conținuturi pe care
le consideră relevante.
Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se
recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor rezultate la evaluarea inițială
se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca
evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele așteptate,e nevoie să se țină cont de următoarele:
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindecii”.
429
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
430
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE ÎN CICLUL PRIMAR
Prof.înv.primar,Hirean Vasilica-Delia
Liceul de Arte,,Constantin Brăiloiu”
Clasa a III-a
raportarea la bareme de evaluare .
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.Ea oferă profesorului și elevului
scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:tratarea diferențiată a elevilor;selecția riguroasă a
conținutului învățarii;utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult
capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea
formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
nou proces.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor mei până în
acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii
noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată întotdeauna pe
aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback
transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor
431
BIBLIOGRAFIE:
1.Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
2. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
3. Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
432
Evaluarea iniţială pentru învăţământul primar
Hoară Camelia, Şcoala Gimnazială Nr. 279, Bucureşti,

prof. înv. primar, clasa a III a
strategii:
♦ evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la
care se situează elevii;
În funcţie de scopul urmărit, evaluarea iniţială:
o identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
o “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise
În funcţie de timpul când poate fi plicată, evaluarea iniţială:
o se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru,
începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii).
În funcţie de funcţia îndeplinită, evaluarea initială are:
o funcţie diagnostică;
o funcţie prognostică.
Modalităţi de realizare
o harta conceptuală;
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
 AVANTAJELE evaluării iniţiale:
o oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
o pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
 DEZAVANTAJELE evaluării iniţiale:
o nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
o nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
 Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor.
433
Importanța evaluării inițiale. Metode și tehnici
Prof. înv. primar - Holhoş Maria

Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuţiu”ZALĂU
judeţul SĂLAJ
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.” (R.Ausubel)

revenirile şi revizuirile necesare. De aceea predarea-învăţarea-evaluarea trebuie proiectate unitar, în
acelaşi timp.
Evaluarea este o acţiune complexă, ce include trei operaţii principale: măsurarea, aprecierea şi
decizia. Este un ansamblu de operaţii care precizează: obiectivele şi conţinuturile ce trebuie evaluate,
scopul şi perspectiva evaluării, momentul şi perspectiva evaluării, modalitatea de evaluare, modul de
prelucrare şi de valorificare a informaţiilor, criterii pe baza cărora se evaluează. De priceperea utilizării
resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ depind performanţele şcolare
obţinute de elevi. A stabili o strategie de evaluare echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu ce
metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute. Evaluarea randamentului şcolar constituie o
acţiune componentă a procesului instructiv-educativ, integrată structural şi funcţional în această activitate.
În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare. Acestea sunt: evaluarea
iniţială, evaluarea continuă sau formativă, evaluarea sumativă sau finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire şi este menită să stabilească
nivelul de pregătire al elevilor în acest moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea care
urmează. Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoaşterea capacităţilor
de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc
cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie
hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice. Această relaţie devine evidentă în situaţia în care
începutul unor capitole ca şi a fiecărei lecţii. În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare,
preocuparea cadrului didactic pentru cunoaşterea elevilor dobândeşte o importanţă deosebită, aceasta
constituind una din condiţiile integrării copiilor cu şanse de reuşită în activitatea şcolară.
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare/ apreciere. Şansa atingerii scopului
trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la
început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în
mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera că este o evaluare propriu-zisă, ci un
exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru),
concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul
rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea
şcolară a elevului.
următoare. Au fost identificate și experimentate proceduri de evaluare care pot măsura obiective
434
complexe ale domeniului cognitiv și afectiv, greu de cuantificat prin metodele clasice de evaluare. Noile
strategii realizează o mai bună integrare a evaluării în procesul de învățământ, facilitează o corelare a
evaluării formative cu cea sumativă, conștientizează elevul cu privire la responsabilitățile sale, la
progresul înregistrat în învățare, stimulează autoevaluarea și motivația lor pentru învățare. Denumite și
,,evaluări alternative / complementare”, ele includ noi proceduri de măsurare și apreciere. Metodele și
tehnicile de evaluare pot fi împărțite în:
* Metode tradiționale cum ar fi: probe orale, probe scrise, probe practice;
* Metode alternative care oferă cadrului didactic informații suplimentare despre activitatea și
nivelul pregătirii elevului. Acestea sunt de mai multe tipuri: observarea sistematică a comportamentului
elevului, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea;
* Metode evaluativ-stimulative care încearcă să situeze elevul în centrul actului de predare-
învățare-evaluare. Tipurile acestor metode se regăsesc și în cele alternative, și acestea ar fi: observarea și
aprecierea verbală, chestionarea orală (curentă, finală), investigația, portofoliul, autoevaluarea,
baremul (grilă de evaluare), teste docimologice (inițiale, de progres, finale – cu diferite categorii de
itemi), notarea compozițiilor.
Fiecare din metodele și tehnicile de verificare prezintă avantaje și limite. Verificarea completă a
realizării obiectivelor vizate în procesul de instrucție și educație se obține prin îmbinarea diferitelor
tehnici de măsurare și prin folosirea, de fiecare dată, a celei mai adecvate. Evaluarea, indiferent de
metoda folosită, trebuie să aibă un caracter stimulativ. Ea nu trebuie să demoralizeze pe elevi, ci să-i
încurajeze şi să-i stimuleze să înveţe mai bine. Pentru aceasta, ea trebuie concepută şi prezentată elevilor
ca o sarcină comună şi nu ca o sancţiune. Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în
termeni de performanţe certificate (prin note, calificative), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare
al elevilor, a resurselor lor cognitive şi noncognitive, necesare integrării în activitatea care urmează.
Şcoala românească trebuie să devină baza progresului şi modernizării sociale, factorul de
promovare a valorilor culturale, ştiinţifice, tehnice, civice şi spirituale. În contextul reformei educaţionale,
cadrul didactic are nevoie să ştie ce se aşteaptă de la el şi să aibă capacitatea profesională de a acţiona
responsabil, inclusiv în domeniul evaluării rezultatelor şcolare. În orice program de instruire este necesară
utilizarea tuturor formelor de evaluare deoarece folosite corect şi la momentul potrivit vor duce la reuşita
şcolară a elevilor, la mulţumirea sufletească a cadrelor didactice şi a părinţilor.
Bibliografie :
* Cucoş, C. , (2006) , Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi;
* Dumitriu, GH. , Dumitriu, C. , (2003), Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
* Dumitriu, C., (2003), Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico-experimentale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
* Radu, I. T. , (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
* Stoica, A. , (coord.), (1998), Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă,
Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti.
435
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE-METODE ȘI TEHNICI
Institutor:Homeghiu Nicoleta
Școala Gimnazială ,,Ion Ciorănescu” Moroeni
Clasa Pregătitoare
Evaluarea constituie o parte importantă a procesului de învățământ,furnizând,în primul rând
cadrelor didactice și elevilor, informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces.
Ea este o componentă esențială a activității de învățământ în general,a procesului didactic în
special.Este,după cum spunea R.Ausubel ,,punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde
următorii pași:stabilirea scopurilor pedagogice,prin prisma comportamentului dezirabil al
elevilor;proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor propuse-măsurarea rezultatelor
aplicării programului.”
Prin evaluare înțelegem o acțiune complexă care presupune realizarea mai multor operații:
-măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea
-interpretarea și aprecierea datelor obținute
-adoptarea deciziilor ameliorative
Aceste operații,deși sunt în strânsă legătură și se prezintă ca elemente componente ale unui proces
unitar, totuși sunt diferite prin natura lor.
Experiența școlară permite conturarea a trei forme de evaluare,după modul de integrare a lor în
desfășurarea procesului didactic: evaluarea inițială, evaluarea cumulativă (sumativă), evaluarea
continuă( formativă).
Pentru a putea vorbi despre evaluarea inițială, dar mai ales pentru a sublinia rolul și
însemnătatea,importanța acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitatea care începe, o să-l
citez tot pe R. Ausubel: ,,Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu,eu
spun:ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare.Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.”
Acest tip de evaluare se realizează la începutul unui program de instruire și are menirea de a stabili
nivelul de pregătire a elevilor în acest moment,condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care
urmează. Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoașterea capacităților
de învățare ale elevilor,a nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc
cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează,constituie o condiție
hotărâtoare pentru reușita activității didactice.
Informațiile obținute în urma acestei evaluări mă ajută să identific nivelul achizițiilor elevilor în
materie de competențe,abilități și cunoștințe,îmi oferă un sprijin în planificarea activităților de predare și
învățare viitoare,chiar în realizarea unor programe diferențiate în funcție de capacitățile elevilor.
Obiectivele evaluării inițiale privesc cunoașterea capacităților generale de învătare ale elevilor,a
faptului dacă elevii stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesare înțelegerii conținuturilor programului
care urmează.
Evaluarea elevilor se poate realiza :
-prin probe orale- permit ca unele erori ale elevilor în formularea răspunsurilor să fie corectate și
lămurite pe loc de către examinator și fac posibilă orientarea elevilor ,prin întrebări suplimentare,către un
răspuns corect și complet
- prin probe scrise-permit verificarea unui nr.mare de elevi într-un timp dat;fac posibilă verificarea
tuturor elevilor referitor la însușirea unui anumit conținut, ceea ce favorizeaza compararea
rezultatelor;răspunsul poate fi revaluat,acestea păstrându-se un anumit timp;sunt agreate de elevii timizi
sau de cei care necesită o perioadă mai mare de timp pentru elaborarea răspunsului
Fiind învățătoare și, predând în acest an la clasa Pregătitoare,consider că preocuparea noastră,a
învățătorilor , pentru cunoașterea elevilor ce vor fi primiți în clasa Pregătitoare încă din timpul
frecventării grădiniței ,dobândește o importanță deosebită,aceasta fiind una din condițiile integrării
copiilor, cu șanse de reușită în activitatea școlară.
436
Pentru a putea întocmi proba de evaluare inițială, adecvat particularităților de vârstă ale elevilor și
nivelului lor de pregătire, cred că sunt importante parcurgerea curricumului pentru învățământ preșcolar
,participarea la unele activități, colaborarea cu educatorul .
Foarte importante sunt, de asemenea, probele aplicate în perioada de cunoaștere a personalității
copiilor, acestea fiind o bază obiectivă absolut necesară proiectării unor parcursuri individualizate.
În concluzie, programul nostru de instruire trebuie alcătuit ținând cont de cunoștințele anterioare ale
copilului, rezultatele evaluării inițiale fiind un punct de plecare pentru realizarea acestuia.
BIBLIOGRAFIE:
I.CERGHIT,I.T. RADU,E.POPESCU,L.VLASCEANU-Didactica,EDP-1996
MARIN STOICA-Pedagogie și psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru,2007
437
Metode şi tehnici folosite pentru realizarea evaluării inţiale
Prof.Înv.preşcolar Homonea Nicoleta

Grădiniţa PP “Furnicuţa” Arad

dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui
program de „instruire” şi stabileşte nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului
respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă
educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil.
Teoria şi practica pedagogică distinge între metodele tradiţionale şi cele complementare / alternative
de evaluare. Numeroase discuţii s-au purtat de-a lungul timpului şi se poartă încǎ şi astăzi în legătură cu
gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare. Sunt păreri diferite în ceea ce priveşte
modul de utilizare a metodelor de evaluare, însă soluţia cea mai potrivită este îmbinarea cât mai eficientă
a acestora şi nu folosirea în exces a unora în detrimentul altor metode.
Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi utilizate metode, realizându-se prin
întrebări / răspunsuri. Este folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi pe parcursul
programului de instruire. Evaluarea orală este specifică situaţiilor în care performanţa trebuie exprimată
prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula
întrebări şi răspunsuri, de a dialoga, a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra
cuvinte noi învăţate în enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă. Evaluarea
orală se realizează în multiple forme, utilizându-se diferite tehnici, cum ar fi: conversaţia de verificare,
interviul ( tehnica discuţiei), verificarea realizată pe baza unui suport vizual, verificarea orală cu
acordarea unui timp de pregătire, redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente,
fapte, situaţii, prezentate oral, în scris sau înregistrate fonic.
Conversaţia de verificare este puternic structurată, intenţia de verificare fiind evidentă. Acest tip de
conversaţie îl putem întâlni în cadrul unei activităţi, la etapa de reactualizare a structurilor dobândite
anterior.
Grupa: mare Activitatea: educarea limbajului
întrebări:
- Care sunt caracteristicile unei poveşti?
Interviul sau tehnica discuţiei cuprinde, alături de întrebări şi punerea în discuţie a unor probleme,
fapt pentru care dobândeşte caracterul unei discuţii relative libere, presupunând şi disponibilitatea
educatoarei de a ceda preşcolarului iniţiativa privind traseul discuţiei. Prin interviu, educatoarea are
posibilitatea de a evalua o gamă largă din curriculum-ul predat: nivelul de performanţe în raport cu
438
întrebările sau temele propuse, punctele tari şi punctele slabe ale pregătirii preşcolarilor, cauzele unor
erori, neclarităţi sau lacune; - capacitatea de exprimare orală; - abilitatea de a argumenta şi interpreta.
Verificarea realizată pe baza unui suport vizual presupune o discuţie, având ca suport imagini, scheme,
grafice sau fenomene prezentate în condiţii naturale, pe care preşcolarul trebuie să le descrie, explice,
comenteze, etc.
Probele scrise sunt mijloace de evaluare utilizate sub diferite forme ( extemporal, teză, test, referat,
tema pentru acasă, etc.), însă la nivel preşcolar sunt întâlnite sub forma testelor sau a fişelor de evaluare.
Elaborarea probei de evaluare are caracter de proces şi se realizează respectând etapele următoare:
precizarea scopului probei, stabilirea conţinuturilor verificate şi a obiectivelor pedagogice
corespunzătoare acestora, redactarea probei. Evaluarea prin probe scrise prezintă următoarele avantaje:
permite posibilitatea verificării multor preşcolari în timp scurt, este convenabilă preşcolarilor timizi,
aceştia având oportunitatea de a-şi etala cunoştinţele în ritm propriu, fără ca educatoarea să intervină, are
obiectivitate ridicată, sunt diminuate stările tensionale, de stres. Dezavantajele acestor probe sunt: uneori
operează un sondaj în învăţare, nu permit dirijarea copiilor în formularea răspunsurilor sau în rezolvarea
sarcinilor ( decât atunci când se explică sarcinile de lucru). Una din problemele cu care se confruntă
cadrul didactic în proiectarea probelor scrise este selectarea şi proiectarea itemilor.
Grupa Mijlocie B Nume şi prenume copil:

FIŞĂ DE EVALAURE INIȚILĂ
DŞ-CUNOASTEREA MEDIULUI
1.În ce moment din zi , pleci de acasă spre gradinita? Coloreaza cu rosu bulina din dreptul imagini
corecte.
2.Spune in ce anotimp se afla fiecare copac.(toamana,vara,primavara,iarna).Taie cu o linie:

primavara si vara.
3.Coloreaza bulina la fel pentru fiecare fenomen cu copacul care reprezinta anotimpul care- i se
potriveste .
4.Imbraca fetita cu hainele potrivite anotimpului vara.Coloreaza bulina de sub imbracaminte, cu

aceasi culoare.
439
5.Fetita vrea sa cumpere legume si fructe. Incercuieste legumele cu verde si fructele cu rosu.Spune
ce a ramas neincercuit-frunza
6. Denumeste si incercuieste mijloacele de transport cu care te deplasezi pe uscat.Spune ce a ramas

neincercuit.
7.Coloreaza bulinele astfel pentru: vieţuitoare domestice: rosu=vacă,vieţuitoare sălbatice-

portocaliu=vulpe,elefant,vietuitoare marine-albastru= mora,vietuitoare disparute-verde=dinozauri,pasari
de curte-galben=cocos, pasari salbatice-maro-randunica,porumbel, insecte-mov-buburuza,fluture
440
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA CICLUL PRIMAR.
METODE ȘI TEHNICI APLICATE
HONȚAN DANIELA
PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
COLEGIUL TEHNIC DE CONSTRUCȚII ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
ARAD
CLASA I
Evaluarea este un act psihopedagogic complex de stabilire a relevanței și a valorii unor procese,
performanțe, comportamente prin raportarea acestora la un sistem de indicatori de performanță, respectiv
criterii și standarde prestabilite. (Miron Ionescu) Nu este doar o activitate fundamentală, ci chiar premisa
realizării unor activități educaționale eficiente, a funcționalității instituțiilor educative și a sistemului de
învățământ.
După criteriul dimensiunii temporale a acțiunii evaluative există trei tipuri de evaluări: evaluarea
inițială, evaluarea continuă și evaluarea sumativă.
Evaluarea inițială se mai numește și evaluare parțială, diagnostică, predictivă pentru că stabilește
nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei perioade sau etape de lucru – ciclu primar, an școlar,
semestru, temă mare, unitate de învățare. Are scopul de a dezvălui nivelul de la care pornește activitatea
de învățare. Eu am aplicat evaluarea inițială la fiecare început de an școlar pentru a verifica nivelul de
cunoștințe, priceperi, deprinderi, comportamente de care dispun elevii mei după trei luni de vacanță.
Prin aplicarea acestui tip de evaluare se urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe, abilități,
capacități și comportamente ale elevilor, stabilirea motivației pentru studiu, elaborarea de strategii de
instruire eficiente, diferențierea lor și chiar individualizarea instruirii.
În cadrul evaluării inițiale se verifică elemente de conținut științific, abillități, competențe
corespunzătoare unei teme, unui capitol, unui semestru, unui an școlar, unui ciclu curricular, unei etape de
instruire.
Evaluarea inițială constă în compararea rezultatelor instruirii cu obiectivele instructiv-educative ale
ciclului curricular, ale etapei de instruire (an școlar, semestru) sau ale unității de instruire (disciplină,
sistem de activități didactice, unitate de învățare, temă, capitol). Prin acest tip de evaluare se realizează un
feed-back sumativ, se apreciază calitatea prestației didactice a profesorului.
Pentru elev evaluarea inițială oferă un feed-back sumativ în legătură cu propriile achiziții și
performanțe, oferă informații în legătură cu eficiența metodelor de învățare, îi stimulează și îi motivează
pe elevi pentru activitatea de învățare datorită faptului că își cunosc nivelul cognitiv. Evaluarea inițială
are și un rol în selectarea, compararea, clasificarea și ierarhizarea elevilor.
Pentru cadru didactic evaluarea inițială oferă feed-back sumativ în legătură cu prestația proprie și a
elevilor, în legătură cu calitatea curriculumului și a programelor educative, în legătură cu dificultățile de
învățare ale elevilor, cu greșelile și lacunele lor. Acest tip de evaluare oferă sprijin substanțial în
proiectarea didactică a etapei de instruire următoare și pentru reglarea activității didactice grație
informațiilor obținute în legătură cu nivelul clasei.
Principalele metode de evaluare inițială care se pot aplica la ciclul primar sunt:
1. Metode de verificare și evaluare tradiționale: orale (prin dialogul între profesor și elevi), scrise
(probe de control, teste), practice (prin activități practice), cu ajutorul computerului, combinate.
2. Metode de verificare și evaluare alternative/complementare: autoevaluarea, interevaluarea, cu
ajutorul unor portofolii.
În ciclul primar cele mai utilizate metode în evaluarea inițială sunt: evaluarea orală, evaluarea scrisă
și activitatea practică. Evaluarea orală se realizează pe bază de întrebări și răspunsuri, uneori cu suport
vizual sau prin completarea unor propoziții lacunare. Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-
back-ul se realizează imediat.
Evaluarea scrisă e un mijloc de evaluare a unui număr mare de elevi într-un timp limitat, oferind
acestora posibilitatea să gândească și să lucreze în ritm propriu, asigurând un grad mai mare de
obiectivitate în notare. În cadrul evaluării scrise toți școlarii sunt nevoiți să răspundă unor întrebări cu
441
același grad de dificultate ce verifică același conținut, aceleași competențe, priceperi și deprinderi.
Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub diferite forme: testare scrisă, munca independentă.
Metoda de evaluare practică pune la dispoziția școlarilor șansa de a opera cu cunoștințele teoretice
însușite, de a le aplica în diverse activități practice, realizând și o evaluare a gradului de însușire a
priceperilor și deprinderilor pe care le presupun activitățile respective. Evaluarea practică se poate realiza
prin diferite forme: confecționarea unor obiecte, desfășurarea unor lucrări experimentale, întocmirea unor
desene, trecerea unor probe sportive.
Metodele mai rar utillizate în în evaluarea inițială sunt autoevaluarea și metoda portofoliului.
Dintre metodele de evaluare inițială enumerate mai sus eu am folosit cu succes la clasa metoda
scrisă și evaluarea orală pe bază de întrebări și răspunsuri. Înainte de a administra proba scrisă am
elaborat niște itemi și niște descriptori de performanță. După administrarea și corectarea probei scrise am
înregistrat datele într-un tabel, le-am prelucrat și am stabilit anumite concluzii la nivelul fiecarui elev și la
nivelul clasei. Astfel am stabilit lacunele pe care le au elevii, nivelul de la care voi porni în învățare și am
aplicat câteva exerciții de ameliorare.
Metodele și tehnicile de verificare inițială utilizate la clasă prezintă avantaje și limite, plusuri și
minusuri și nu se poate vorbi de o verificare completă a obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a
receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate, rezolvarea
sarcinilor propuse și să le fie trezită motivația cunoașterii. Evaluarea inițială este un exercițiu util
activității de învățare și nu ar trebui să implice mari emoții deoarece rezultatele ei nu se consemnează în
catalog. Deci elevii se pot concentra asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele pot reflecta
obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.
Bibliografie:
Instrucție și educație – Miron Ionescu, Editura „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2007
442
Prof. înv.primar, Horchidan Ionela-Cristina

Şcoala Gimnazială Pîrjol, jud. Bacău
Nimanui nu îi place să fie testat, notat ori ascultat, mai ales la materia pe care nu o preferă. Cu toate
acestea, profesorii au rolul de a efectua o serie largă de metode de evaluare. Testele iniţiale, evaluarea
continuă ori cea de final au rolul de a stabili punctul de plecare în educaţia copilului şi mai ales punctul de
oprire.
Indiferent de modul în care profesorii aleg să îşi evalueze elevii, aceaste metode sunt deosebit de
importante. Mai înainte de a porni împreună în lungul drum al studiului, profesorul are datoria de a stabili
care este nivelul general al clasei, dar şi deprinderile intelectuale ale fiecarui elev. Fie că aleg să îşi
testeze elevii prin lucrări de control ori pur si simplu printr-o recapitulare efectuată la început de an
şcolar ori de semestru, profesorii trebuie să pună accent pe această metodă de evaluare, reuşind astfel să
îşi adapteze stilul de predare/invăţare nevoilor concrete ale fiecarui elev.
stresului.
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa atingerii
Bibliografie:
Constantin Cucoş Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
Ion Radu(coord.) – Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Academiei, Bucureşti, 1983;
Ion Radu – Psihologia şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
Marcu V. , Filimon L . , Psihiopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii din
Oradea , 2003.
443
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE INIȚIALĂ UTILIZATE LA GRUPA
MICĂ
Prof. Hordencu Ioana

Grădinița cu Program Prelungit ”Ion Creangă” Medgidia, jud. Constanța
Evaluarea iniţială se realizează la începutul programului de învățare şi stabileşte nivelul de pregătire

a preşcolarilor în momentul iniţierii programului, constituind o condiţie pentru reuşita activităţilor
următoare, deoarece oferă educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil. Evaluarea
iniţială este o componentă a sistemului de monitorizare și evaluare individuală a preșcolarilor, alături de
evaluarea continuă, și evaluarea finală, realizată la finalul anului şcolar. Evaluarea inițială determină
planificarea secvenţelor de învăţare pentru a aprecia viitoarele progrese ale copiilor, şi permite
educatoarei să-şi proiecteze strategia didactică adecvată.
Evaluarea iniţială realizează două funcţii: diagnostică - vizează cunoaşterea măsurii în care
preșcolarii stăpânesc cunoştinţe şi capacităţi necesare reuşitei în învățare (cu ajutorul evaluării iniţiale pot
fi identificate şi lacunele din pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile acestora, cunoştinţele pe care le
stăpânesc etc. ); prognostică - sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării programului de învățare şi
permite anticiparea rezultatelor. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi
modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la
obiectivele propuse. În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape: stabilirea
exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective; formularea itemilor; stabilirea timpului necesar
îndeplinirii fiecărui item; fixarea punctajului pentru fiecare item; stabilirea unei scări de apreciere;
centralizarea rezultatelor în grafic.
Datele obţinute sprijină conturarea activităţii didactice în stabilirea modului adecvat de predare a
conţinuturilor curriculumului, organizarea programelor de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor
măsuri de sprijinire a unora din preşcolari. Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele:
oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de
învăţare al preşcolarului) şi de a planifica demersul pedagogic imediat următor – obiective, conţinuturi,
demersurile didactice adecvate posibilităţilor de învăţare ale preşcolarilor. Activitatea educativă din
grădiniţă este complexă şi solicită forme de monitorizare și evaluare variate, multiple, adaptate la
particularităţile individuale şi de vârstă ale preşcolarilor. Fiecare copil este unic, iar într-o grupă există
„n” copii – unicat. De aceea, pentru fiecare este necesar să se folosească tehnicile şi strategiile de
comunicare şi de lucru potrivite, astfel încât ei să beneficieze de sprijinul şi stimularea corespunzătoare
pentru dezvoltarea lor optimă.
În învăţământul preşcolar principala formă de învăţare este jocul, astfel, educatoarea nu se limitează
la un număr restrâns de tehnici/metode de observare, monitorizare și evaluare a progresului copilului, ci
utilizează, mai ales la grupa mică, diferite metode: jocul liber, jocul dirijat, observarea sistematică a
copilului, conversaţia, analiza produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială. Dintre
acestea, un loc aparte îl ocupă jocul, observarea şi conversaţia. Probele de evaluare aplicate la începutul
anului şcolar celor 23 de copii din grupa mică, au vizat obiective şi un domeniu de conţinut bine
precizate, pe domenii experiențiale. Spre exemplu, pentru domeniul limbă și comunicare am elaborat
probe orale și am aplicat tehnici de evaluare a nivelului de comunicare al copiilor în ceea ce privește:
articularea corectă a sunetelor şi grupurilor de sunete; volumul vocabularului activ; capacitatea de
înţelegere; exprimarea corectă sub aspect gramatical. În elaborarea probelor de evaluare am ţinut cont de
calitatea şi claritatea obiectivelor propuse, precum şi de valoarea predictivă şi aplicabilitatea acestor
probe.
Pentru domeniul științe – activitate matematică, am aplicat probe acțional-practice, având ca
obiective: măsurarea nivelului abilităților de identificare, grupare, triere, selectare, măsurarea și
determinare a unor lungimi și capacități cu etaloane nestandardizate, determinarea raportului parte-întreg.
Formarea structurilor logice în stadiul preoperațional este influențată semnificativ de relația dinamică
acțiune-cuvânt și, din aceste considerente, evaluarea acțional-practică trebuie susținută de o evaluare
444
orală. În cadrul acestor ”jocuri”, copilul este solicitat să construiască o situație matematică respectând o
anumită regulă, iar accentul cade pe obiectivele de verbalizare ce dau măsura conștientizării și
interiorizării acțiunii. Cuvântul nu descrie numai procedeul de acțiune, ci și conținutul noțional ce se
reflectă în cuvânt, ca rezultat al acțiunii.
Modalităţile alternative de evaluare, care valorizează copilul şi evidenţiază aspectele formative ale
jocului şi apreciază progresul înregistrat de copil sunt: discuţiile individuale cu copiii, autoevaluarea,
aprecierile verbale, aprecierea rezultatelor prin laude, încurajări, ecusoane, medalii, jocurile evaluative,
jocurile de rol, lucrările practice, metoda consemnării pe un grafic a rezultatelor (cu simboluri), pe
activităţi şi preferinţe, afişarea lucrărilor. Rezultatul evaluării inițiale/progresul copilului, trebuie
comunicat şi discutat cu familia acestuia. Implicarea părinţilor ca sursă de informaţii şi evaluatori direcţi,
se poate realiza prin activităţi comune (părinţi – copii - educatoare), activităţi de consiliere, prin discuţii
informale, individuale, periodice sau zilnice, dacă este necesar, prin analiza portofoliului individual al
copilului, prin analiza agendei de comunicare cu părinţii, prin scrisori tematice etc. Acest lucru ajută
familia să ştie care sunt obiectivele programului educațional corespunzător vârstei copilului lor, precum şi
ce înseamnă, și care sunt domeniile de dezvoltare, care este stadiul de dezvoltare al propriului copil, ce
este capabil să rezolve la un moment dat, în raport cu vârsta și cu stadiul anterior de dezvoltare etc.
Bibliografie
Botiş, A., L. Mihalca. (2009). Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare şi explicitări,
București: Editura DPH
Ionescu, Mihaela (coord.). (2010). Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a
copilului de la naştere la 7 ani, Bucureşti: Editura Vanemonde
445
PROF.HORGOŞ ANAMARIA DELIA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,ÎNV.GÂLGĂU IOSIF” PĂGAIA
ISTORIE , CLS. a VI -a
Evaluarea iniţială are drept scop cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevului la începutul unui
program de instruire. Eterogenitatea pregatirii elevilor, asigurarea ,,continuităţii” în formarea -
dezvoltarea competenţelor şi nevoia de anticipare a procesului didactic adaptat nivelului, respectiv a
posibilităţilor elevului reprezintă condiţii ale proiectării evaluării iniţiale/predictive.
Evaluarea iniţială vizează acele competenţe formate în anul de studiu anterior şi care reprezintă
premise pentru dezvoltarea competenţelor specifice noului an de studiu.
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară construirii
a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunăţire(programe de recuperare).
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme-apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii, reuşim să-i
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluare nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia
de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera că este o
evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor,
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise), concluziile
FUNCŢIILE EVALUĂRII INIŢIALE SUNT:
1.FUNCŢIA DIAGNOSTICĂ vizează cunoaşterea măsurii în care copiii stăpânesc anumite
cunoştinţe şi posedă capacităţi necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program educaţional.
Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor deprinderi şi abilităţi. Ceea ce interesează nu este
aprecierea performanţelor, ci cunoaşterea potenţialului de învăţare, a premiselor cognitive şi atitudinale.
2.FUNCŢIA PROGNOSTICĂ sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi
permite anticiparea rezultatelor.
Anticiparea activităţii constă în a proiecta în timp şi spaţiu desfăşurarea unor acţiuni orientate spre
realizarea obiectivelor, adică etapele activităţii, componentele şi efectele probabile.
Evaluarea predictivă poate fi considerată o stategie psihopedagogică distinctă deoarece poate fi
orice moment al ei. Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoştinţelor elevilor
deoarece îşi propune de cele mai multe ori şi evidenţierea unor aprecieri şi aptitudini.
În concluzie evaluarea iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
în susţinerea învăţării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi
Rezultatele evaluării se compară numai şi numai cu performanţele copilului.
446
Prof. Horhogea Lucica

Liceul Tehnologic ”Dimitrie Leonida, Piatra-Neamț
Clasa a IX-a
”În domeniul învățământului, al educației în general, evaluarea este văzută ca proces complex de
comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu
resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului)”1 . ”Sub
aspect formal – scrie profesorul I. Radu – evaluarea înseamnă stabilirea unei corespondențe între
elementele mulțimii de plecare (răspunsuri, lucrări) și ale celei de sosire (scala de notare)”2 . Evaluarea
este un proces didactic complex, vizează toate componentele sistemului de învățământ (elevi, personal
didactic, baza tehnico-materială, conducere etc.) și întregul curriculum școlar (cunoștințe, priceperi,
capacități, programe, metode de predare-învățare, performanțe etc.). Evaluarea este punctul final în seria
de acțiuni legate de proiectarea, organizarea, desfășurarea și controlul întregului proces instructiv-
educativ. „Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, pentru ca, pe baza informațiilor
obținute, această activitate să poată fi ameliorată și perfecționată în timp.”3
Evaluarea presupune cunoașterea, explorarea și previziunea factorilor și condițiilor care asigură
buna funcționare a procesului instructiv-educativ. Este una din premisele fundamentale ale proiectării și
organizării întregului program de pregătire și integrare școlară și profesională a tinerei generații. Un
obiectiv foarte important îl reprezintă progresul realizat de elevi de la o etapă la alta a instruirii, progres
privit atât ca volum și calitate a cunoștințelor, cât și ca dinamică a capacităților intelective, afectiv-
motivaționale și atitudinale ale elevilor.
Evaluarea inițială sau predictivă este o activitate orientată în direcția cunoașterii particularităților
obiectului într-un anumit moment al devenirii sale, realizat cu mijloace adecvate de investigare și având
ca finalitate îmbunătățirea parametrilor funcționali ai acestuia. Se efectuează în strânsă legătură cu
programul de instruire și este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei
perioade date (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),
precum și condițiile în care aceștia își vor desfășura activitatea. Sunt implicate cel puțin două categorii de
aspecte, unele vizând nivelul de dezvoltare a dimensiunilor fundamentale ale personalității (aptitudini,
atitudini, temperament, creativitate), altele – volumul și calitatea achizițiilor anterioare (cunoștințe,
priceperi, deprinderi etc). Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare
(realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii
didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor
evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii
didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Evaluarea predictivă la limba și literatura română urmăreşte prognozarea gradului în care elevii vor
putea să răspundă pe viitor unui program de instruire.
După scopul urmărit, evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni
de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru
etapa imediat următoare și “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea
necesară creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
După obiectul evaluării, evaluarea iniţială este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care
reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu),
premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea
următoare.
Evaluarea iniţială îndeplinește funcţie diagnostică și funcţie prognostică.
Modalități de realizare: harta conceptuală, investigaţia, chestionarul, testele.
Avantaje: evaluarea iniţială oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare
cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi
a formula cerințele următoare. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic
imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
447
Dezavantaje: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al elevului.
Din punctul de vedere al notării, evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale
elevilor şi nici ierarhizarea lor.
În practica şcolară sunt folosite şi alte metode de evaluare a nivelului de pregătire al elevilor, atât pe
parcursul instruirii cât şi la sfârşitul ei. Menţionez câteva, întâlnite mai des, în activitatea profesorilor de
limba și literatura română: referatul, eseul, fişa de evaluare, chestionarul, investigaţia, proiectul,
portofoliul.
La limba și literatura română o formă de evaluare inițială este testul. După o perioadă de
recapitulare (aproximativ 6 ore) a noțiunilor acumulate în anii școlari anteriori, elevii susțin un test care e
structurat pe două compartimente: limbă română și literatura română. Astfel, se evaluează deprinderile de
rezolvare a exercițiilor de limbă: ortografie, punctuație, noțiuni de vocabular, fonetică, morfologie (spre
exemplu timpurile verbale care beneficiază de interpretare și în textele literare), elemente de comunicare
(dialogul), precum și conceptele operaționale privind textul literar: gen literar, specie literară, moduri de
expunere, rezumat, povestire, caracterizare de personaj, limbaj artistic, compuneri narative, descriptive
etc. În urma acestui test, profesorul de limba și literatura română realizează o statistică, analiză swot cu
punte tari, puncte slabe, amenințări și oportunități; măsuri de remediere, acolo unde este cazul. Importanța
este cu atât mai mare, cu cât elevii din clasa a IX-a vin din alte școli și nu se cunoaște inițial potențialul
lor, cunoștințele pe care le dețin, interesul pentru această disciplină, creativitatea și originalitatea în
exprimare.
Eseul, preluat din literatură (unde este folosit pentru a exprima liber şi cât mai incitant,
anumite opinii, sentimente şi atitudini, referitoare la diverse aspecte ale vieţii oamenilor, într-un număr de
pagini cât mai mic), poate fi folosit şi ca metodă de evaluare inițială. Rostul eseului, ca metodă de
evaluare, este acela de a-i da elevului posibilitatea de a se exprima liber, de a-şi formula nestingherit
opiniile faţă de un anumit subiect, neîncorsetat de anumite scheme livreşti sau de prejudecăţi. El este o
alternativă la testul grilă, bazat pe itemi stereotipi, cu alegere duală sau multiplă, sau de completare. Şi
eseul însă, ca şi referatul, poate oferi informaţii limitate despre nivelul de pregătire al unui elev,
informaţiile lui urmând a fi corelate cu informaţiile obţinute cu ajutorul altor metode de evaluare. Eseul se
bucură de o largă apreciere în rândul elevilor şi, atunci când este bine folosit (ca moment şi ca domeniu
de aplicare), le oferă evaluatorilor informaţii foarte interesante, cel puţin în ceea ce priveşte capacitatea de
gândire a elevilor, imaginaţia lor, spiritul critic, puterea de argumentare a unor idei personale şi altele
asemenea, ce nu pot fi „măsurate”, la fel de precis, cu alte metode de evaluare.
Așadar, evaluarea inițială la limba și literatura română este un reper important în construirea unui
demers instructiv-educativ benefic pentru dezvoltarea elevului, pregătirea lui în vederea susținerii
examenelor, dar și pentru viață, în general.
Bibliografie:
1.I. Jinga, I. Negre-Dobridor, Inspecția școlară și desingn-ul instrucțional, București, Ed. Aramis,
Secțiunea I, cap. C (Evaluarea), p. 71.
2.I. Radu, O „radiografie” a evaluării și notării școlare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987, p. 10.
3. Ec. Frăsineanu, Evaluarea în procesul de învățământ și educație, în Pedagogie și elemente de
psihologie școlaăr pentru examenele de definitivare și obținerea gradului didactic II, Elena Joia (coord.),
Craiova, Edit. Arves, 2003, p. 261.
4. Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2002.
448
Importanța evaluării inițiale :Metode și technici
Autor: Horvath Olga Erika

Unitatea de învățământ: Grădinița cu Program Normal Iștihaza
Învățământ preșcolar
Grupă combinată
Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupă sau la
începutul unui program de instruire . Ea realizează în primul rând funcția de constatare, permitând
cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, cunoștiințe anterioare, interese, deprinderi intelectuale, dar
și funcția de predicție ,sugerând strategii adecvate , care să permită copilului obținerea performanței.
Fiecare educatoare are stilul personal și metodele proprii de evaluare, rezultat din modul de combinare a
cerințelo , formelor, obiectivelor, metodelor, particularităților de vârstă ale grupei și în funcție de
experiența acumulată atât la grupă cât și în domeniul de educație în general.
Evaluarea inițială se adresează cu precădere educatoarei , care are posibilitatea să constate situația
de plecare pe baza căreia se vor putea clădi viitoarele noțiuni. Întreaga activitate educațională se bazează
pe cunoașterea personalității copilului. Didactica modernă pune un mare accent pe organizarea acțiunilor
instructiv –educative în funcție de nevoile și potențialul copilului, pe considerarea particularităților
individuale ca indicator orientativ prioritar.Activitatea didactică din învățământul preșcolar este complexă
și necesită forme de evaluare multiple adaptate la specificul vârstei.
R. Ausubel făcea următoarea apreciere: „ Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur
principiu eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea este ceea ce elevul(copilul, n.n)știe la
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință. ”
Deciziile luate în urma evaluării vor fi în funcție de reușita răspunsurilor celor mici.
Principalele metode de evalure utilizate în grădiniță sunt :
1.Metoda observației
2.Metoda consemnării grafice a progreselor copiilor
3.Metoda consemnărilor grafice a preferințelor
4.Portofoliul
5.Testele standardizate
Datele obținute ajută la conturarea activităților în trei planuri:
-stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut
-organizarea unui program coerent derecuperare pentru toți copii din grupă
-aplicarea unor măsuri de recuperare fie pentru unii copii din grupă, fie de sprijin și recuperare, fie
activitate suplimentară pentru copii supradotați
În grupa mea am folosit toate metodele de evaluare și le folosesc în continuare pentru a urmării
evoluția fiecărui copil în parte.
În consecință pot spune că evaluarea inițială este baza unei educații moderne, eficiente .Acest lucru
însă trebuie să se efectueze prin joc ,prin observarea copiilor încât să obținem rezultate cât mai bune .
449
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Prof. HOSSU SORIN IOAN, ȘC. G. NR.1 ABRAM, BIHOR, MATEMATICĂ,

CLS. a V-a
psihologică.
strategiei de evaluare iniţială (Ibidem, pp. 118-122).
Funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt complementare. Intervin, în mod obiectiv,
la începutul oricărei activităţi de instruire, identificabile în raport de sistemul de referinţă fixat pe termen
lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere:
A) Funcţia diagnostică;
B) Funcţia prognostică/predictivă.
A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.)

Structura de bază a strategiei de evaluare iniţială, determinată de funcţiile generale ale strategiei de
evaluare iniţială, fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de „cunoştinţe şi capacităţi” de bază
450
cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul elevului.
Bibliografie:

451
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Prof. înv. preșcolar Hotea Silvia

Școala Gimnazială Călinești, Maramureș
”Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare.
Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. D. Ausubel
În acest sens, evaluarea inițială este realizată de către cadrele didactice la începutul anului școlar, la
integrarea copilului în grupă sau la începutul unui program de instrucție și constituie punctul de plecare în
desfășurarea procesului instructiv educativ desfășurat ulterior. Constituie, deci, o premisă determinantă în
proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia.
urmează.
Trebuie să ținem cont de faptul că evaluarea, ca de altfel întregul proces instructiv-educativ
desfășurat în grădiniță, nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă, să-i stimuleze să
înveţe mai bine. Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca
o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune , ca o sperietoare.
Evaluarea inițială îndeplinește următoarele funcții:

1. Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.) stăpânesc
cunoştinţele (n.n. – de bază; deprinderile, strategiile cognitive de bază) şi posedă capacităţile (n.n. –
competenţele) necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”, reuşită susţinută în plan
atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior).
2. Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de diagnoza
următoarele:
 tratarea diferențiată a elevilor;
 selecția riguroasă a conținutului învățării;
 utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
 îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).
În conceperea testelor de evaluare trebuie parcurși următorii pași:

1. stabilirea exemplelor de comportamente, în funcție de obiective
2. formularea itemilor
3. stabilirea timpului necesar fiecărui item
4. fixarea punctajului pentru fiecare item
5. stabilirea unei scări de apreciere
6. centralizarea rezultatelor în grafic
Fiecare item trebuie să exprime sarcina de lucru printr-un verb care îi indică preşcolarului operaţia
mentală care trebuie realizată. În construirea itemilor, educatoarea poate utiliza anumite taxonomii care
fac posibilă „traducerea” obiectivelor de conţinut, prezente în curriculumul pentru învăţământul preşcolar,
în obiective de evaluare. Una dintre cele mai cunoscute taxonomii, aplicate domeniului cognitiv, este cea
a lui B. S. Bloom ce cuprinde obiective de:
452
Cunoaştere – reamintirea unor elemente specifice. Verbe utilizate: să definească, să descrie, să
identifice, să denumească, să reproducă, să selecteze, etc.
Înţelegere – capacitate de transpunere, interpretare şi extrapolare. Verbe utilizate: să distingă, să
estimeze, să aprecieze, să generalizeze, să exemplifice, să elaboreze judecăţi despre…, să facă predicţii,
să rezume.
Aplicare – folosirea unor elemente abstracte în situaţii particulare sau concrete. Verbe utilizate: să
demonstreze, să descopere, să calculeze, să opereze, să pregătească, să producă, să relaţioneze, să
utilizeze, să rezolve, etc.
Analiză – „ analiza elementelor, relaţiilor, principiilor de organizare” ( I. Nicola).Verbe utilizate: să
diferenţieze, să discrimineze, să distingă, să identifice, să ilustreze, să judece, să selecteze, să relaţioneze,
să separeu, să subdividă, etc.
Sinteză - producerea unui model sau a unei structuri, a unui set de operaţii, elaborarea unui mesaj
personal. Verbe utilizate: să identifice categorii, să creeze, să organizeze, să explice, să modifice, să
planifice, să genereze, să rearanjeze, să reconstruiască, să relaţioneze, să rezume, să povestească, etc.
Evaluare – emiterea unei judecăţi privind valoarea unui material sau a unor metode. Verbe utilizate:
să aprecieze, să compare, să desprindă concluzii, să critice, să descrie, să discrimineze, să aplice, să
argumenteze, să interpreteze, să relaţioneze, să rezume, să adauge, etc.

cadrului didactic. În funcție de datele culese se pot stabili obiectivele programului următor, conținuturile
necesare, demersurile didactice adecvate posibilităților de învățare ale preșcolarilor.

dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul preșcolarului.
Bibliografie:
Conf. Univ. dr. Aurel Cazacu - „Evaluarea ghid al activității din grădiniță”,Studiu ştiinţific;
Bârzea, C. – „ Arta şi ştiinţa educaţiei”, Bucureşti, EDP;
Oprea, C. L.– „Strategii didactice interactive”, Bucureşti, EDP( 2007);
453
Evaluarea inițială – punct de plecare în demersul didactic
Prof. Hrimiuc Corina Liliana, Colegiul Tehnic “Petru Mușat” Suceava

de învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială, formativă
și sumativă) sunt în relație de complementaritate, determinată
de funcțiile lor în demersul evaluativ.
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o
reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor
lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită
corectare sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea
performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel
se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Ea are valoare diagnostică, deoarece prin ea se
identifică premisele care pot sta la baza instruirii care urmează și în funcție de care ar trebui să se
proiecteze întregul proces de instruire. Prin evaluarea inițială se pot determina:
 volumul de cunoștințe și informații pe care le posedă elevii la începutul unui program de
instruire;
 capacitatea de aplicare a acestor cunoștinte pentru că nu de puține ori se poate întâmpla ca
elevii să posede un volum considerabil, dar in final să nu le poată aplica atunci când trebuie să rezolve
anumite sarcini/activități (ex: pot poseda la o limba străina , un vocabular acceptabil dar nu-l pot utiliza în
conversații);
 identificarea ritmurilor de munca intelectuală a elevilor.
În funcție de rezultatele obținute prin evaluarea inițială există posibilitatea luării mai multor decizii,
după cum urmează:
 în cazul existenței golurilor în pregătirea elevilor, se recomandă realizarea unor activități
de recuperare a acestora, înaintea începerii programului de instruire, pentru a asigura minimal premisele
ce pot garanta succesul instrurii ulterioare;
 dacă posibilitățile elevilor sunt acceptabile, dar nu au o motivație adecvată, nici ritmuri
foarte alerte, programul va fi conceput astfel încât cerințele să se înscrie în zona proximei dezvoltări care
la rândul său va fi mai limitată;
 dacă elevii dețin cunoștințe, capacitate de a le aplica și prezintă ritmuri de muncă alerte,
respectivul program de instruire poate fi accelerat.
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cadrul didactic reușește să-i determine pe
elevi să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a
problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-
zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra
liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă
elevii au pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
Concluzii:
în consecință”. Evaluarea inițială oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât
mai exacta a situației existente și de a formula cerințele următoare.
Procesul evaluativ își îndeplinește funcția majoră numai atunci când, atât cadrul didactic cât și
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de relațiile celuilalt.
454
Bibliografie
București, 1981.
Stoica, Adrian, 2003, ,,Evaluarea progresului școlar: de la teorie la practică”, Editura Humanitas
Educational, București
455
Importanța evaluării inițiale în grădinița de copii
Prof. Hrișcă Irina, G.P.N. „Maria Montessori” nivelul I, 3-5 ani

Evaluarea poate fi privită ca fiind un proces de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor
educaționale, pe niveluri de generalitate diverse, în funcție de care se pot lua decizii privind creșterea
calității educației.
Evaluarea performanțelor în învățare ale copilului preșcolar se realizează în modalități specifice
acestui nivel de educare și instruire având în vedere faptul că achiziționarea de cunoștințe nu reprezintă
un scop în sine în această etapă de vârstă.
Învățământul preșcolar nu face din transmiterea de cunoștințe un obiect expres de ocupări, ci se
folosește de cunoștințe pentru a ușura și optimiza procesul integrării copilului în mediul social, ca și
pentru a declanșa și stimula dezvoltarea potențialului biopsihic de care dispune nativ copilul. Procesele
evaluative sunt orientate către punerea în evidență a progreselor pe care le realizează copilul în învățare,
fapt ce se relevă hotărâtor în îmbunătățirea parametrilor generali ai dezvoltării psihofizice, în dobândirea
unei anumite autonomii acționale și funcționale (Liliana Ezechil, Laborator preșcolar, pg. 159).
În concepția prof. L. Ezechil, formele de evaluare utilizate în grădiniță sunt:
- evaluarea inițială, care constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniță sau în momentul integrării lui în diferite categorii de vârstă ale preșcolarității. Evaluarea inițială
sugerează modul de predare-învățare a noului conținut, indicând necesitatea conceperii unor programe de
recuperare;
- evaluarea continuă sau de progres pe care o regăsim în derularea tuturor activităților curente din
cadrul grădiniței;
- evaluarea sumativă sau finală intervine de obicei la capătul unei componente tematice care se
desfășoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârșit de semestru, când se revizuiesc cunoștințele,
deprinderile, abilitățile dobândite în acest interval, cu scopul explicit al întăririi și stabilizării noilor
comportamente achiziționate (Laborator preșcolar, pg. 160).
Conform prof. univ. L. Ezechil, întreg demersul evaluativ se realizează cu ajutorul unor metode
adaptate, desigur, strategiilor didactice specifice învățământului preșcolar:
-metoda observației –constând în surprinderea și consemnarea evenimentelor definitorii pentru
dezvoltarea copilului;
-metoda consemnării grafice a preferințelor -este o metodă care permite prelucrarea și interpretarea
datelor obținute pentru fiecare copil prin evidențierea zonelor de interes, a preferințelor copilului, dar și a
domeniilor în raport cu care el întâmpină dificultăți;
-metoda consemnării grafice a progreselor copilului - este o metodă comparativă, ea urmează să
pună în evidență anumite manifestări prin valorile lor la start și prin valorile înregistrate într-o fază
ulterioară a angajării într-o activitate oarecare. Diferențele celor două tipuri de valori reprezintă
progresele sau, după caz, regresele copilului în învățare;
- metoda portofoliului constă în selectarea, îndosarierea și păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor
(desene, picturi, colaje) pentru ca, pe baza probelor materiale, să poată opera ulterior evaluarea de tip
cumulativ care va marca, de asemenea, progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de
timp;
- metoda testelor standardizate care sunt instrumente de evaluare a performanțelor preșcolare care
vizează modificările produse prin învățare, în principal în domeniul cognitiv.
Evaluarea inițială este impusă de faptul că la începutul unei activități există o oarecare eterogenitate
în rândul elevilor în ceea ce privește cunoștințele, abilitățile, posibilitățile de învățare. Evaluarea inițială
constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității, de a ști dacă sunt pregătiți să înțeleagă
conținutul ce va urma să fie predat, oferind educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui
copil.
Bibliografie:
- Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, 2006
- Liliana Ezechil, Mihaela Paisi Lazarescu, Laborator preșcolar- ghid metodologic, Editura V&I
Integral, 2006
456
Importanța evaluării inițiale la intrarea în învățământul profesional și tehnic
Prof. Hrițcu Amalia Maria

Liceul Tehnologic „Voievodul Gelu” Zalău
Clasa a IX-a
Modulul I: Bazele contabilității
Evaluarea elevilor la începutul activității este necesară pentru cunoașterea rezultatelor școlare
anterioare, pentru a analiza evoluția lor viitoare dar și pentru a stimula activiatea pe parcursul celor trei
ani de școală.
să ofere posibilitatea de a cunoaşte potenţialul de învăţare al elevilor la începutul unei activităţi, de a şti
dacă sunt apţi să se integreze cu sanşe de reuşită în noul program de instruire, dacă vor putea întelege
conţinutul ce va fi predat.
Evaluarea inițială este impusă și de faptul că la începutul unui nou ciclu de învățământ clasa de
elevi este eterogenă din punct de vedere al nivelului de cunoștințe, abilități, deprinderi, elevii provenind
din școli diferite, medii diferite, au parcurs experiențe de învățare diferite. Testul de evaluare iniţială
trebuie să conţină astfel de itemi încât răspunsurile elevilor, să-l edifice pe profesor dacă aceştia stăpânesc
sau nu anumite cunoştinţe şi deprinderi strict necesare continuării instruirii. După aplicare şi corectare,
profesorul face inventarul lacunelor şi al greşelilor tipice, pe baza cărora realizează o primă grupare a
elevilor din clasă în vederea diferenţierii şi individualizării instruirii. Pe parcurs în funcţie de evoluţia
fiecărui elev, situaţia se poate schimba, elevii regrupându-se corespunzător.
Scopul evaluării inițiale ale elevilor de clasa a IX-a, învățământ profesional, calificare profesională
comerciant – vânzător, este acela de a cunoaște nivelul atingerii competențelor formate pe parcursul
învățământului gimnazial la disciplinele educație tehnologică și matematică, competențe ce vor sta la
baza dezvoltării competențelor specifice acestei calificări care vor fi formate pe parcursul celor trei ani de
învățământ tehnologic.
Competențele dobândite anterior atât în cadrul celor două discipline cât și prin intermediul altor
activități cu carater nonformal sau informal vor forma baza sau punctul de plecare al proiectării
activităților instructiv-educative viitoare, centrate pe nevoile de învățare ale fiecărui elev, pe
particularitățile acestuia, astfel încât la finalul parcurgerii modulelor de specialitate elevii să-și dezvolte
competențele necesare integrării pe piața muncii din acest domeniu.
Prin testul inițial la Modulul I Bazele contabilității, clasa a IX-a am evaluat următoarele
competențe:
C1. Foloseşte terminologia de specialitate
C2. Identifică tipurile de unităţi după domeniul de activitate, forma juridică
C3. Realizează calcule simple
C4. Identifică sortimentele de mărfuri
Testul este structurat pe două părți:

În prima parte am elaborat itemi obiectivi - Itemi de tip alegere multiplă și item de tip pereche. Am
folosit acest tipuri de itemi cu scopul identificării de către elevi a tipurilor de entități după diferite criterii
de clasificare și a identificării principalelor grupe de mărfuri . Aceste tipuri de itemi ocupă o pondere de
50 % ca punctaj în cuprinsul testului și măsoară rezultate ale învățării situate la niveluri cognitive
inferioare, încurajând o învățare bazată pe recunoaștere.
Itemii din partea a doua au o pondere de 40 % în economia testului și sunt cei subiectivi de tipul
rezolvare de probleme. Am optat pentru acest tip de itemi pentru a stabili dacă elevii sunt capabili să
realizeze calcule matematice, dacă aceștea identifică anumiți termeni economici și financiari.
Bibliografie
Meyer G. - De ce şi cum evaluăm. – Bucureşti, 2000.
457
Importanța evaluarii inițiale
Huiu Veronica,
Școala Gimnazială Unirea, Brăila,
matematică,
VIII
Evaluarea initiala =modalitatea de evaluare ce se realizeaza la inceputul unui program de instruire.
Importanta
-in primul rand, are o mare valoare diagnostica, pentru ca prin ea se identifica premisele care pot sta
la baza instruirii care urmeaza si in functie de care ar trebui sa se proiecteze intregul proces de instruire -
invatare.
Exemplu: in invatamantul american-intrarea in ciclul prescolar se realizeaza inca din anii 20 prin
aplicarea unor probe ce vizau : psihomotricitate , competente de comunicare, capacitate de relationare ,
poate fi relevata si prin obiectivele ce pot fi atinse in cadrul ei :
1. Volumul de cunostine si informatii pe care le poseda elevii la inceputul unui program de
instruire.
Desi la ora actuala, invatamantul nu mai vizeaza in mod exagerat dobandirea unui exagerat de
cunostinte, informatii, se admite totusi ca orice instruire ulterioara nu se poate realiza daca elevii nu
poseda un volum acceptabil de cunostinte care prin natura lor pot sa faciliteze, sa se constituie in premise
favorabile pentru cunostintele ce urmeaza a fi asimilate.
2. Capacitatea de aplicare a acestor cunostinte pentru ca nu de putine ori se poate intampla ca elevii
sa posede au volum considerabil, dar in final sa nu le poata aplica atunci cand trebuie sa rezolve anumite
sarcini/ activitati( ex. pot poseda la o limba straina, un vocabular acceptabil dar nu-l pot utiliza in
conversatii).
3. Investigarea motivatiei pe care o au elevii pentru activitatea de instruire si pentru anumite obiecte
de invatamant.
Motivatia la modul general reprezinta parghia cea mai importanta care poate sustine intreaga
desfasurare a activitatii de instruire.
Multi cred ca instruirea e facilitata nu atat de motivatie, ci mai ales de cunostinte de valoarea
instrumentala pe care le poseda elevii si care ar putea sa garanteze succesul ulterior , chiar daca motivatia
nu e prea puternica pentru o disciplina sau altele. Practica divedeste ca de multe ori elevii care sunt bine
motivati pentru anumite discipline, chiar daca au anumite goluri pot face progrese mai mari comparativ
cu altii fara goluri dar care sunt mai putin motivati.
Unor elevi le poate fi specifica o motivatie pozitiva - ei vor invata pentru a obtine succese, in timp
ce altii, vor fi motivati de o motivatie negativa- nu-i intereseaza susccesul, ci evitarea esecului.
In alte cazuri , elevilor le poate fi specifica o motivatie de tip intrinsec / extrinsec = profesorul
trebuie sa cunoasca ce fel de motivatie caracterizeaza fiecare elev, pentru ca ulterior sa gaseasca parghiile
pentru a-i motiva satisfacator pe toti , chiar daca intre ei exista diferente.
Acest lucru se poate realiza prin aplicarea unor chestionare, prin convorbiri cu elevii.
Cunoasterea motivatiei inca din faza initiala a instruirii reprezinta un aspect foarte important pentru
ca garanteaza buna desfasurare , o evaluare coerenta a dezvoltarii personalitatii.
4.Identificarea ritmurilor de munca intelectuala a elevilor
Elevii nu se deosebesc intre ei numai din perspectiva abilitatilor cognitive, afective, ci si din
privinta unor ritmuri , care daca nu sunt respectate de cadrul didactic pot determina aparitia unor
discrepante in performantele elevilor sa fie apropiate valoric ( foarte putini elevi vor obtine note mici,
majoritatea vor obtine note mari).
Prin intermediul acestor forme se poate obtine o imagine fidela a posibilitatilor pe care le au elevii.
Functie de rezultatele obtinute prin evaluarea initiala exista posibilitati sa se ia mai multe decizii.
a) daca posibilitatile elevilor sunt reduse , exista goluri in pregatirea lor care nu asigura inceperea
programelor de instruire, atunci e mai indicat sa se realizeze activitati de recuperare inainte
de instruire, pentru a se asigura minimal premisele ce pot garanta succesul instrurii ulterioare .
458
b) daca posibilitatile elevilor sunt acceptabile, dar nu au o motivatie adecvata, nici ritmuri foarte
alerte=programul sa fie conceput astfel incat cerintele sa se inscrie in zona proximei dezvoltari care la
randul sau va fi mai limitata.
c) Posibilitati foarte bogate, motivatie puternica, ritmuri alerte ,exista posibilitati ca respectivul
program de instruire sa fie accelerat: sarcinile sa fie plasate in ZPD, dar ea va fi mai extinsa.
Foarte important:
Evaluarea presupune constatarea si emiterea unor judecati de valoare atat asupra rezultate;lor , cat si
a procesului insusi. Din aceasta rezulta ca actul de evaluare implica 2 operatii corelate, alcatuind un tot
unitar masurarea si aprecierea.
Masurarea = aplicarea unot tehnici , probe ,pentru a cunoaste efectele actiunii instructiv-educative
si a obtine date.
Aprecierea = procesul de judecare a rezultatelor constatate, prin compararea lor cu scopurile
urmarite.
Evaluarea initiala se realizeaza prin examinari orale si / sau scrise.
Datele obtinute la concentrarea activitatii in 3 planuri:
1. modul adecvat de predare -invatare a noului continut
2. organizarea unui program de recuperare pentru intreaga clasa
3. adoptarea unor masuri de sprijinire si recuperare a unor elevi
459
EVALUAREA INIȚIALĂ , METODE ȘI TEHNICI DE APLICARE
Prof. HUPLE-MOLDOVAN IRINA-DENISA, Școala Gimnazială Nr.1

Ciumeghiu
Disciplina: istorie, clasa a V-a
Activizarea unor mecanisme metacognitive, vizând “cunoaşterea în scopul autocunoaşterii” se
realizează prin dezvoltarea capacităţii de autoreflecţie asupra propriei învăţări. Evaluarea, în cadrul
învăţământului modern, este circumscrisă unui nou sistem referenţial, care vizează formarea
competenţelor elevilor, fie de ordin general, fie de ordin specific, competenţe solicitate de societatea
actuală. Se constată o diversificare a dispozitivelor de evaluare.
Metodele de evaluare tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) devin insuficiente şi
reclamă utilizarea unor metode noi, moderne (precum portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea
etc.). Toate acestea deoarece, în contextul actual, produsele învăţării nu mai reprezintă un scop al
evaluării, mai importante fiind procesele cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
Creşterea importanţei evaluării cu rol formativ a modificat fundamental şi modul în care sunt
înțelese funcţiile actului evaluativ. Cele trei funcţii ale evaluării: descriptivă, diagnostică şi prognostică,
devin premise pentru optimizarea modului de raportare a elevului la propriile activităţi de învăţare. În
baza unei clasificări multicriteriale (aspecte cantitative sau calitative, care necesită fie o evaluare parțială,
fie globală; referenţialitatea temporală a instruirii, care solicita evaluarea de început, continuă, de final;
referenţialitatea axiologică, care impune evaluarea criterială, comparativă, normativă sau clasificatorie),
rezultă cele trei strategii evaluative, considerate de Ion T. Radu ca fiind obligatorii pentru orice cadru
didactic: evaluarea iniţială, formativă, sumativă.
Evaluarea iniţială capătă relevanţă pentru elev prin puterea de a mobiliza, de a stimula, de a motiva
spre un program educativ ce va trebui urmat. Ea îşi pierde funcţia de verificare şi control. Evaluarea
formativă se realizeazăîn mod dinamic, devenind parte din eforturile de formare a elevului, componentă a
procesului de învăţare. Evaluarea sumativă operează cu elemente de permanenţă, rezultate din aplicarea
cunoştinţelor de bază, ale demonstrării competenţelor asimilate de elevi într-o perioadă mai extinsă de
instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este redus, schimbările în strategiile de
predare/învăţare vizând în special seriile de elevi ulterioare.
Evaluarea iniţială reprezintă procesul prin care sunt identificate nevoile de învăţare, dar şi nevoile
de sprijin, pe baza acestora putând fi definit un plan de învăţare individual, care va reprezenta structura
procesului didactic. Cu alte cuvinte, va determina punctul de început al programului de învăţare. Nevoile
de învăţare se exprimă în abilităţi, cunoştinţe şi competenţe ce urmează a fi asimilate/dovedite de către un
elev de-a lungul programului de învăţare. Nevoile de susţinere reprezintă acel ajutor suplimentar de care
elevul are nevoie pentru a depăşi barierele şi pentru a preveni eşecul procesului de învăţare. Evaluarea
iniţială este un proces critic deoarece reprezintă primul pas în ciclul învăţării
Evaluarea iniţială reprezintă un proces complex care debutează de la primul contact cu educabilul şi
continuă până când planul individual de învăţare este complet. Nevoile de învăţare şi de sprijin
identificate ulterior vor conduce la actualizarea continuă a planului de învăţare. Din această perspectivă,
se recomandă ca evaluarea iniţială să dureze mai multe zile sau săptămâni, reducerea la o singură sesiune
nefiind suficientă pentru identificarea cu acurateţe a nevoilor reale de învăţare. Nevoile de învăţare şi
suport sunt identificate pe baza colectării şi analizării unor informaţii foarte diverse, diferite tipuri de
informaţii care vor trebui luate în considerate în procesul evaluării iniţiale.
Rezultatele testării iniţiale sunt utile deopotrivă furnizorului de educaţie, dar şi beneficiarului direct.
Dacă pentru furnizorul de educaţie, informaţiile obţinute în urma testării iniţiale ajută la înţelegerea
nevoilor de învăţare şi de suport ale educabilului, permit realizarea unui plan şi oferirea unui program de
învăţare care răspund nevoilor beneficiarului, cuantifică progresul şi succesul de la un punct de pornire
iniţial (început de ciclu şcolar, început de an şcolar, începutul studiului unei discipline), pentru
beneficiarul programului de învăţare, aceste informaţii reprezintă ancore utile în procesul înţelegerii
opţiunilor privitoare la carieră,datorită lor reuşind să își identifice în mod fidel ceea ce deja a învăţat, dar
şi ceea ce ce va trebui învăţat, se simte motivat şi valorizat prin suportul oferit în identificarea nevoilor
personale de învăţare, joacă un rol activ în procesul dezvoltării planului de învăţare, înţelegându-şi
nevoile de învăţare şi de susţinere, devine responsabil pentru propriul proces de formare/instruire.
460
Evaluarea iniţială nu se poate realiza exclusiv printr-o singură metodă, riscul folosirii unei singure
metode fiind irelevanţa informaţiilor obţinute pentru definirea cu acurateţe a nevoilor de învăţare.
Metodele evaluării iniţiale se pot împărţi în şase grupe:
- analiza informaţiilor oficiale referitoare la elev: formularele de înscriere, foile matricole, fişele de
progres, referinţele publice etc.;
- intervievarea individuală;
- testarea formală;
- chestionarea;
- observarea activităţilor de grup;
- practicarea activităţilor pentru care manifestă vocaţie.
Furnizorul de educaţie nu foloseşte, de regulă, toate aceste metode, ci le alege doar pe acelea care
corespund nevoilor şi circumstanţelor beneficiarilor.
În mod obişnuit, profesorul poate alege o combinaţie de metode cu care poate evalua un elev, în
vederea identificării fidele a întregului tablou al nevoilor sale.
O evaluare centrată pe elev, presupune:
- implicarea elevilor, evaluarea fiind în beneficiul acestora şi al învăţării lor;
- facilitarea unui sentiment pozitiv asupra propriei lor persoane şi asupra propriului potenţial de
învăţare;
Elevii care se înscriu într-un proces de învăţare cu realizări şi achiziţii modeste au nevoie să înveţe
la un nivel care oferă deopotrivă provocări personale dar şi şansa la progres şi chiar succes. Aceştia vor
necesita susţinere în privinţa unor aspecte specifice propriei învăţări. Este deosebit de important ca
procesul să nu fie perceput ca parte a unui model deficitar, care serveşte doar la subminarea încrederii
elevilor, prin concentrarea pe elementele de eşec şi pe aspectele care nu sunt accesibile elevilor.
Educabilii au nevoie:
- să înțeleagă motivele pentru care cineva îşi doreşte să realizeze o imagine cât mai timpurie şi
fidelă a potenţialului lor;
- să deţină accesul la toate informaţiile legate de evaluarea iniţială;
- să fie încrezători în maniera de utilizare a informaţiilor dobândite în urma evaluării iniţiale, în
scopul definirii optime a unui program de învăţare adaptat nevoilor lor;
BIBLIOGRAFIE
Ioan Cerghit, Sisteme alternative şi complementare de instruire, Editura Aramis, 2002.
Dan Potolea, Marin Manolescu, Teoria şi practica evaluarii educaţionale, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Proiectul pentru Învăţământ Rural, 2005.
Ion T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactica şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2000.
Anna Bonboir, , Paris, Presses Universitaires de France, 1974.
461
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE LA MATEMATICĂ
Prof. HURĂ GABRIEL, LIC. ,,REGINA MARIA”

DOROHOI,JUD.BOTOȘANI
Când vorbim despre evaluarea la matematică ne gândim, în primul rând, la „măsurarea”,
„interpretarea” şi „aprecierea rezultatelor” activităţii instructiv-educative. În acelaşi timp, ne întrebăm: de
ce evaluăm ?, ce evaluăm ?, cu ce evaluăm ?, când, cum şi în funcţie de ce evaluăm ? Răspunsurile la
asemenea întrebări ne pot clarifica scopul, mijloacele şi metodele de evaluare.
Metode alternative de evaluare la matematică
Evaluarea rezultatelor la matematică ale elevilor din liceu măsoară şi apreciază progresele elevilor
concretizate în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, ca finalitate a activităţii desfăşurate de profesor la acest
obiect.
Cunoaşterea nivelului de pregătire al elevilor este necesar pentru:
- cunoaşterea stadiului de la care se pleacă în abordarea conţinutului unei noi unităţi de învăţare;
- stabilirea cantităţii de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi la care a ajuns fiecare elev la un moment
dat;
- confirmarea realizării obiectivelor propuse şi contabilizarea celor nerealizate, în vederea executării
de exerciţii suplimentare.
Metodele alternative de evaluare presupun elaborarea de proiecte, portofolii, investigarea
activităţii şi comportamentului elevului şi autoevaluarea.
Investigarea activităţii şi comportamentului elevului îmbracă forme variate în funcţie de
posibilităţile intelectuale ale colectivului de elevi, de relaţia dintre şcoală şi familie, de condiţiile de viaţă
oferite de mediul familial şi de inventivitatea învăţătorului.
La ultimele două serii de elevi am folosit, cu bune rezultate, fişa de observaţii curente pentru
fiecare copil. Această fişă am proiectat-o pentru cei patru ani, începând din clasa IX-a, până în clasa a
XII-a.
Autoevaluarea are menirea de a dezvolta capacităţile de autocunoaştere ale elevilor, de a le
dezvolta spiritul autocritic constructiv, de a-I face să-şi recunoască lacunele în pregătire şi să lupte pentru
completarea lor, de a compara nivelul de pregătire şi să lupte pentru completarea lor, de a compara nivelul
de pregătire cu standardele curriculare de performanţă.
Dezvoltarea capacităţii de autoevaluare am iniţiat-o încă din clasa IX-a şi am început în prima
şedinţă cu părinţii, când le-am explicat sistemul de notare şi standardele de performanţă şi le-am cerut să
mă ajute în unitatea şi continuitatea cerinţelor.
Am rugat părinţii să le explice copiilor încă odată de ce au primit o anumită notă, ce greşeli au
făcut, din ce cauză şi să vegheze să nu se mai repete aceleaşi greşeli.
În ceea ce priveşte elevii, la începutul fiecărei lucrări le-am explicat baremele de corectare,
importanţa redactării corecte şi estetice a rezolvării exerciţiilor şi problemelor, importanţa acurateţii
lucrării şi a efectuării tuturor calculelor pe fişa de evaluare.
După fiecare oră de evaluare scrisă, de obicei programez o oră de discutarea lucrării şi de
corectare a greşelilor.
Fiecare elev, cu lucrarea în faţă, analizează ce a greşit şi ce calificativ merita conform baremelor
deja anunţate.
Notăm pe tablă şi în caiete observaţiile şi pozitive şi negative, precum şi numărul de elevi care au
avut fiecare categorie de note.
În felul acesta şi elevul şi părintele care semnează lucrarea ( precum că a luat la cunoştinţă ),
înţelege ce lacune are şi cam la ce nivel se situează între toţi elevii clasei.
Concurenţii cîâştigători sunt trecuţi nominal în caiete cu rezultatul obţinut ( ex.: 10 scăderi ). Când
părinţii controlează caietul copilului, văd câştigătorii, cât au rezolvat şi compară cu rezultatul propriului
copil, formându-şi astfel o imagine care nu va diferi prea mult de situaţia de la sfârşitul anului şcolar.
462
În ceea ce priveşte evaluarea continuă sau formativă, consider că doar denumirea a îmbrăcat o
altă formă, căci două din modurile în care se desfăşoară sunt de multă vreme folosite, cel puţin de autorii
acestui material.
Aprecierea verbală a elevilor trebuie făcută la orice lecţie de matematică, în orice moment al lecţiei,
prin calificative orale precum: „bine”, „foarte bine”, „ai mai progresat”, „eşti mai atent”, „se vede că ai
muncit mult”.
Prin chestionarea orală învăţătorul estimează cantitatea şi calitatea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor elevilor, precum şi capacitatea de a opera cu ele.
Chestionarea orală curentă urmăreşte atingerea obiectivelor fiecărei lecţii de matematică, permiţând
învăţătorului să ia măsurile necesare pentru remedierea lacunelor şi pentru ajutorarea copiilor cu un ritm
mai lent de învăţare, sau cu posibilităţi intelectuale mai scăzute.
Fişa de evaluare sumativă sau cumulativă se foloseşte la sfârşitul unei unităţi de învăţare, la
sfârşitul semestrului sau la sfârşit de ciclu.
Ea se constituie într-un test prin care urmărim ce ştie să facă elevul, folosind cunoştinţele teoretice
şi deprinderile practice, în limitele prevederilor curriculumului.
Ca să rămână timp suficient pentru rezolvarea subiectelor, acestea vor fi prezentate elevilor pe foi
multiplicate, anunţându-se şi baremele de corectare, urmând ca rezultatele să fie anunţate în ora
următoare, când se vor corecta şi greşelile tipice.
Această metodă alternativă de evaluare este nouă sub aspectul principiilor şi normelor unitare şi
continue de evaluare a progresului şcolar.
Problematica evaluării a cunoscut de-a lungul timpului transformări care au urmat dinamica
societăţii şi a procesului de învăţământ.
Perfecţionarea metodelor de învăţământ urmăreşte îmbunătăţirea metodelor tradiţionale,
adaptându-le la noul conţinut al programelor şi manualelor şcolare, precum şi introducerea unor metode
noi care să răspundă mai bine rezultatelor cercetării pedagogice, cerinţelor învăţământului formativ şi
principiului educaţiei permanente.
Oricum, activitatea didactică ar trebui să rămână în ansamblul său unitar, metodele de evaluare şi
apreciere să nu fie separate de cele de învăţare, separând astfel procesul de învăţare de cel de evaluare.
463
METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE
ÎN ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ STEP BY STEP
Prof. înv. primar HURDEA LILIANA

Şcoala Gimnazială ,,Aron Cotruş” Arad
Clasa a II-a Step by Step
Step by Step (SBS) este o metodă alternativă de educaţie a copiilor elaborată în SUA, care are la
bază teorii ale unor pedagogi celebri şi care promovează metode de predare-învăţare centrate pe copil şi
pe implicarea familiei.
În România, programul SBS a debutat în 1994. La ora actuală el se aplică în grădiniţe şi şcoli
publice din România, singurele instituţii private fiind o grădiniţă şi o şcoală gimnazială Step by Step din
Bucureşti.
În programul Step by Step, evaluarea copiilor se realizează pornindu-se de la următoarele premise:
• Evaluarea trebuie să stimuleze acumularea de cunoştinţe şi înţelegerea , dezvoltarea deprinderilor
şi încrederea în sine a copilului
• Evaluarea trebuie să se axeze pe obiective importante, relevante pentru dezvoltareaa personală a
copilului
• Evaluarea trebuie să ofere date importante despre eficienţa practicilor didactice
• Părinţii şi copiii sunt parteneri ai profesorului în procesul de evaluare
Evaluarea începe în primele zile din anul şcolar, constatările ajutând cadrul didactic să ia decizii în
legătură cu amenajarea clasei, elaborarea orarului şi parcurgerea programei. Prin evaluarea iniţială, cadrul
didactic va găsi răspuns la o serie de întrebări : Ce deprinderi au copiii? Ce sunt pregătiţi să înveţe ? Ce
stiluri de învăţare au?
Cadrul didactic trebuie să facă o evaluare la început de an şcolar chiar dacă a lucrat cu aceeaşi copii
înainte, deoarece în vacanţe copiii au trăit experienţe şi evenimente care influenţează modul în care încep
noul an şcolar şi imaginea pe care o au despre ei înşişi.
Întrebările de genul : Care sunt calităţile fiecărui copil din clasă? le poate obţine prin intermediul
discuţiilor cu părinţii şi cu copilul. De asemenea va obţine informaţii valoroase prin observarea lor cînd
se joacă, lucrează. Va cunoaşte astfel manifestările lor cotidiene şi va putea să identifice calităţile şi
nevoile lor, respectând astfel principiul individualizării care stă la baza educaţiei axate pe dezvoltarea
copilului.
Ea observă şi apreciază comportamentul individual sau de grup, atitudinea când fac greşeli sau se
corectează. Ea discută, face observaţii scrise în corespondenţa cu părinţii din caietul de corespondenţă,
feed-backul devine astfel concret, pozitiv, util.
Evaluarea trebuie să valorifice punctele forte ale fiecăruia, în loc să sancţioneze erorile şi lipsurile,
trebuie să fie multidimensională (să vizeze aspecte cognitive, emoţionale, sociale).
Este foarte important ca elevii să discute cu cadrul didactic rezultatele evaluării, să se
autoevalueze.
În clasele centrate pe elev rolul adultului e mult mai complex:
 observă zilnic
 face evaluări continue
 verifică modul de utilizare a materialelor
 colaborarea cu colegii
 stadiul deprinderilor, priceperilor
O singură observare nu furnizează o imagine validă.
Evaluarea în cadrul Programului SBS se realizează în mai multe contexte, special pregătite în acest
sens:
• Centrul de activitate- Pe masa fiecărui centru sunt scrise activităţile tematice specifice. După
alegerea centrelor de activitate, preferenţial, dar şi prin împlinirea unor reguli uşor de înţeles şi de
respectat, copiii îşi citesc activităţile de urmat. Fiecare centru are pregătite pe masă sarcinile, specifice
464
pentru scriere, citire, stiinţe, arte, construcţii sau matematică. Concepute de învăţător pentru a exersa
abilitaţile de dobândit sau combinarea lor cu altele asimilate, sarcinile sunt progresive, astfel încât să
permită tuturor să-şi poată rezolva sarcinile în ritmul şi la nivelul său. Când învăţătorii s-au convins că
sarcinile au fost înţelese de către toţi copiii, ei devin colaboratori ai demersurilor de cunoaştere ale
fiecăruia. După un timp, necesar celor mai mulţi să împlinească o parte din sarcini (să-şi exerseze
abilităţile specifice) se face o evaluare. Fiecare grup – şi fiecare individ – prezintă în faţa celorlalţi
rezolvarea sarcinilor la centrul respectiv. Este un moment al evaluării – la care iau parte colegii, cu
întrebări, sugestii, etc. dar şi învăţătorul.
• Scaunul autorului / Povestitorului
• Expunerea lucrărilor în clasă / grupă- Lucrările care s-au efectuat sunt afişate în clasă; câteva
zile ele reprezintă prilej de comparaţie şi oglindire a demersurilor mintale, a deprinderilor şi dexterităţilor
achiziţionate la acel moment.
• Portofoliul personal - Inventarierea rezultatelor evaluării se realizează în Portofolii de evaluare
(mapa cu lucrări devenind oglinda progresului copilului faţă de el însuţi) şi care este un instrument
important de evaluare în programul Step by Step, pentru că ilustrează evoluţia în timp a acestuia. Mai
exact, fişele de lucru la diferite discipline, testele de evaluare, proiectele, desenele sau alte produse ale
activităţii, fac dovada progresului înregistrat de copil.
În programul Step by Step, elevul este apreciat pentru ceea ce ştie, fiind valorizate calităţile sale,
cunoştinţele dobândite şi aptitudinile, priceperile şi deprinderile de care dă dovadă. Se încurajează
relaţiile de cooperare între copii, concurenţa nefiind considerată ca fiind constructivă pentru vârsta
şcolară mică. Astfel, la sfârşitul anului şcolar, ca o încununare a eforturilor depuse şi a realizărilor,
fiecare copil este răsplătit. Ideea ierarhizării elevilor şi a acordării de premii a fost înlocuită cu
acordarea de distincţii pe arii curriculare. Astfel, fiecare copil este apreciat şi încurajat, având
convingerea că este „bun la ceva”.
Caietul de evaluare/ la şcoală- care inventariază componentele achiziţionate şi
reprezintădocumentul oficial al clasei alături de catalog.
Corespondenţa scrisă pentru părinţi (notiţe scrise săptămânal sau lunar).
Rezultatele evaluării trebuie cunoscute de către părinţi. De aceea acestea sunt prezentate părinţilor
la întâlnirile cu părinţii, sunt semnate de către aceştia, sunt consiliaţi individual şi nu în grup.
Acestea trebuie să oglindească comportamentul copiilor, un rezumat, o reluare a informaţiilor
asupra cărora învăţătoarea a discutat cu familia deja. Dacă aceste rapoarte sunt semnate de către familie,
familia le poate folosi şi către alţi prestatori de servicii educaţionale: psihologi, învăţătoare, consilieri
educaţionali.
Copiii au feedback continuu, ceea ce îi stimulează, îi ajută să ia iniţiative iar Step By Step nu
creează explicit situaţii de competiţie.
465
Formele evaluării
Profesor, Vasile Husac

Școala Gimnazială nr.1 Corlăteni, județul Botoșani
“Imperfecţiunea instrumentelor de măsurare, exagerarea elementului subiectiv în activitatea de
apreciere a stimulat cercetările în domeniul aprecierii cunoştinţelor căutând criterii, principii, indicatori
care să înlăture arbitrariul, să diminueze eroarea şi să creeze responsabilitatea celor care au un cuvânt de
spus în orientarea şi dirijarea destinelor umane. ” 1
Evaluarea este un proces care implică în esenţă, trei etape:
1. Obţinerea informaţiilor necesare în legătură cu preşcolarii, în programele instructiv –
educative, unitatea de învăţământ.
2. Formarea aprecierilor pe baza acestor informaţii.
3. Adoptarea deciziilor privind optimizarea activităţii viitoare şi a rezultatelor.
Evaluarea este un proces mult mai complex, pe de o parte vizează un domeniu mai larg decât
pregătirea elevilor, iar pe de altă parte furnizează elementele necesare exprimării unei opţiuni pentru
anumite modalităţi de acţiune menite să amelioreze atât procesul de învăţământ cât şi produsele acestuia
(cunoştinţe, priceperi, deprinderi) dobândite de preşcolari în cadrul programelor de instruire.
Evaluarea este o condiţie obiectivă prin care se conferă activităţii didactice o eficienţă sporită
generată de exigenţele vieţii contemporane. Întreaga activitate educaţională se bazează pe cunoaşterea
personalităţii copilului. Didactica modernă pune un mare accent pe racordarea acţiunilor instructiv –
educative la nevoile copilului, pe considerarea particularităţilor individuale ca indicator obiectiv prioritar.
Sesizarea înclinaţiilor, sensibilităţile copilului sunt strict necesare în vederea emiterii de predicţii privind
evoluţia sa ulterioară şi a deschiderii drumurilor formative potrivit înclinaţiilor individuale.
Cunoaşterea comportamentului celor educaţi, a nivelului atins în dezvoltarea lor generală şi a
rezultatelor obţinute în realizarea obiectivelor pedagogice îi este necesară educatorului în fiecare moment
al desfăşurării actului didactic: la început în vederea adoptării unei pedagogii adecvate, pe parcurs pentru
a cunoaşte progresele înregistrate, la sfârşit pentru a aprecia rezultatele obţinute. Prin urmare putem vorbi
de o evaluare iniţială sau predictivă, de una formativă sau continuă şi de o evaluare sumativă sau
cumulativă.
“Evaluarea iniţială sau predictivă se realizează la începutul unui program de instruire, stabilind
nivelul de pregătire al copiilor şi indicând condiţiile în care aceştia vor putea asimila noua unitate
didactică.” 2
Evaluarea iniţială este de o mare importanţă psihologică şi pedagogică. Ea oferă posibilitatea de a
constata nivelul de pregătire a unei grupe de copii la începutul unui ciclu de şcolaritate, în cazul nostru,
nivelul de dezvoltare şi formare a copiilor la începutul grădiniţei. Datele obţinute îi vor servi educatoarei
ca punct de reper în elaborarea proiectului său educaţional. Orice nouă promoţie de copii prezintă un
tablou foarte diferenţiat de debutanţi ca nivel de maturitate şi comportamente specifice, în funcţie de
caracteristicile mediului din care provine.
Evaluarea iniţială prezintă aceeaşi importanţă ca şi în cazul trecerii elevilor în ciclul primar, ca şi la
începutul unei teme, capitol din programa şcolară. Orice tip de achiziţie şcolară este condiţionată de
fondul de cunoştinţe şi deprinderi anterior dobândite. Probele care se administrează la început de an
şcolar au o valoare predictivă foarte mare, înlesnind stabilirea strategiei didactice, dozarea conţinuturilor,
în funcţie de resursele demonstrate de elevi în etapa iniţială. Educatoarea va putea acţiona în cunoştinţă de
cauză sprijinind pe fiecare copil, potrivit particularităţilor sale biopsihice în procesul de adaptare şi
integrare şcolară.
Evaluarea iniţială devine strict necesară în condiţiile în care diferenţele de pregătire dintre copii sunt
foarte mari: unii au frecventat grădiniţa, alţii nu, unii provin din medii familiale cu o cultură vastă, alţii
din medii culturale modeste sau chiar precare. De asemenea nivelul de pregătire al unor copii poate fi mai
1
Costică Lupu, Dumitru Săvulescu – “Metodica predării matematicii”, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999,
pag. 207
2
Mihail Roşu – “Contribuţie la o nouă metodică a activităţilor matematice în grădiniţa de copii”,
Revista învăţământului preşcolar, Bucureşti, 1997, pag. 83
466
scăzut decât cel prevăzut datorită unei activităţi nesatisfăcătoare în anul precedent. Asemenea situaţii
demonstrează necesitatea şi utilitatea cunoaşterii nivelului de pregătire al preşcolarilor aflaţi la începutul
unui nou ciclu curricular. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii subliniază faptul
că primele două săptămâni ale anului şcolar sunt rezervate culegerii de date despre copii, date referitoare
la dezvoltarea psiho-fizică şi la nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al acestora. Gradul de instruire
dobândit anterior este determinant pentru parcurgerea următoarei etape de învăţare. Pentru a putea
anticipa posibilitatea continuării optime a instruirii şi pentru stabilirea noului conţinut, elaborarea
probelor de evaluare trebuie să aibă ca fundament atât obiectivele instruirii deja încheiate, cât şi ceea ce
urmează să înveţe copiii în anul şcolar următor.
Verificând şi analizând cu atenţie capacităţile evaluate, nivelele de performanţă şi lacunele etapei
anterioare, educatoarea va găsi posibilităţi de îmbunătăţire a metodologiei de lucru în procesul de predare-
învăţare a noului conţinut şi de recuperare a handicapurilor.
Deciziile luate în urma evaluării vor fi direct proporţionale cu procentul de reuşită a răspunsurilor
celor mici. Prin urmare se consideră că, dacă peste 85% dintre preşcolari au dat răspunsuri corecte în
domeniul de cunoaştere “x”, este posibilă proiectarea noului conţinut; dacă numărul acestora se situează
între 60 şi 85% se va institui un program diferenţiat de recuperare, iar dacă numărul preşcolarilor ce au
dat răspunsuri este sub limita de 60% atunci va fi necesară reproiectarea conţinutului evaluat. Acest din
urmă aspect presupune de fapt o reluare înnoită a unităţii de conţinut şi o activitate specifică de înlăturare
a dificultăţilor de învăţare prin regândirea strategiilor didactice folosite de educatoare.
Cea mai simplă modalitate de evaluare iniţială o reprezintă testul.
Testul este folosit în combinaţie cu alte forme, fişe de evaluare, jocuri ceea ce va permite stabilirea
unui diagnostic cât mai precis cu privire la cunoştinţele, priceperile, deprinderile pe care le posedă copilul
la momentul respectiv.
Probă de evaluare iniţială

Obiectiv: Să numere în limitele 1-3 cu asocierea cantităţii la număr
Itemi:
a) Să formeze prin încercuire mulţimi cu trei elemente
b) Să coloreze cu roşu mulţimea cu un element
c) Să coloreze cu albastru mulţimea cu două elemente
Timp de lucru: 5 minute
Punctajul maxim acordat:

a) 2 puncte
b) 2 puncte
c) 2 puncte
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Foarte bine = 5-6 puncte
Bine = 3-4 puncte
Insuficient = 1-2 puncte
Aprecierea rezultatelor nu poate fi limitată la sarcinile instructive ale activităţilor preşcolare, ci
acestea implică şi modificări asupra obiectivelor educative cu toate dificultăţile pe care le comportă
evaluarea acestora. Astfel evaluarea se va afla întotdeauna într-o interacţiune directă cu planificarea,
organizarea şi conducerea activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Pentru o bună desfăşurare a
467
procesului evaluativ se cuvin a fi luate câteva măsuri organizatorice de care vor beneficia atât
educatoarele cât şi preşcolarii:
♦ determinarea exactă a obiectivelor şi a conţinuturilor, conform programei preşcolare;
♦ stabilirea nivelului de solicitare în funcţie de capacitatea şi de ritmurile biologice ale
copiilor;
♦ formularea unor itemi cu materiale la îndemână în sala de grupă;
♦ numărul itemilor să fie cât mai mic, dar să acopere o parte cât mai mare din materia de
examinat;
♦ stabilirea nivelurilor de performanţă prin acordarea punctajului în funcţie de calitatea şi
exactitatea răspunsurilor.
Pentru reuşita actului de evaluare este bine ca educatoarea să ofere sugestii privind modul de
rezolvare a sarcinilor şi să intervină chiar cu unele întrebări suplimentare atunci când preşcolarii
întâmpină dificultăţi.
Subliniind importanţa acestui tip de evaluare iniţială, D. Ausubel afirma: “Dacă aş vrea să reduc
toată psihopedagogia la un singur principiu eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt
cunoştinţele pe care copilul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în
consecinţă.” 3
3
D. Ausubel – “Învăţarea în şcoală”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, pag. 85
468
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA EDUCAȚIE PLASTICĂ
Iacob Ancuța, Școala Gimnazială Nr. 3 Mangalia

Educație plastică, clasa a VII-a
Arta, ca formă de comunicare şi cunoaştere, contribuie la formarea şi dezvoltarea receptivitaţii
generale, a sensibilitaţii faţă de ceea ce se petrece în lumea exterioară şi cea interioară (spirituală), la
dezvoltarea capacitaţii de a sesiza, reţine şi reda creator multiple aspecte ale realităţii. Arta reprezintă o
premisă şi totodată un rezultat al demersului educaţional, un rol important în atingerea obiectivelor
educaţiei estetice şi artistice avându-l acţiunea convergentă a tuturor factorilor educativi – familia, şcoala,
societatea.
Artele plastice, expresia educaţiei estetice vizuale, contribuie în mod deosebit la realizarea
acestor deziderate, învăţându-i pe elevi să “privească”, dezvoltându-le capacitatea de a observa frumosul
din artă şi din natură, de a percepe corect forme, culori, proporţii, lumini şi umbre.
Un rol important în organizarea și desfășurarea lecțiilor de educație plastică, în stabilirea
conținuturilor, a obiectivelor și a modalităților de predare-învățare specifice îl are evaluarea inițială a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor artistico-plastice ( elementele de limbaj vizual şi istoria artei).
Tipuri de sarcini specifice evaluării inițiale:
1.Realizaţi corespondenţa între operele de artă şi pictorii care le-au realizat:
Car cu boi Fetita padurarului Călugăreni Dans la Aninoasa
NICOLAE THEODOR NICOLAE

TONITZA AMAN GRIGORESCU
2. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii:

a) Pictorul Ştefan
Luchian a realizat tabloul Anemone.
b) Tabloul Jucătorii
de şah a fost pictat de Alexandru Ciucurencu.
c) Tabloul Natură
moartă cu pepene şi smochine a fost pictat de Gheorghe Petraşcu.
3. Completaţi spaţiile punctate cu numele pictorului sau titlul tabloului:

a) ION ANDREESCU b)................................. c) NICOLAE GRIGORESCU
Flori de ...........................
........................................ Autoportret
469
4.Recunoaşteţi din paleta de culori pe cele folosite de pictori în următoarele tablouri:
Gheorghe Petraşcu Alexandru Ciucurencu

Clopotniţa Bisericii Domneşti din Odaliscă în roşu
Târgovişte
5. Observaţi următoarele tablouri. Daţi exemple

de atribute, impresii, stări sufleteşti sugerate de următoarele opere de artă.
Mama şi copilul, Crizanteme galbene, Iarna la Barbizon,

de Nicolae Tonitza de Ştefan Luchian de Ion Andreescu
Prin probele desfăşurate, evaluarea iniţială urmărește :

• Recunoaşterea şi denumirea tablourilor şi a pictorilor pe baza reproducerilor de artă observate în
fişe
• Determinarea nivelului sensibilităţii artistice – acuitate vizuală, sensibilitate cromatică ( „simţul
culorii”), spirit de observaţie, stare sufletească / impresie artistică induse de contemplarea unui tablou
BIBLIOGRAFIE
1. ***Dicţionar de estetică generală, Ed. Politică, Bucureşti, 1972
2. Cerghit, Ioan, „Creativitatea-trăsătura de bază a personalităţii profesorului”, în volumul „A
fi educator”, Ed. Tribuna şcolii, Bucureşti, 1978
3. Cristea, Maria, Cristea, Ioan, “Album scolar de arta”, Ed. Corint, Bucuresti, 2008
4. Ghidul seriei “Marile muzee ale lumii”, Ed. Adevărul, 2005, Bucureşti
5. Ghidul seriei “Mari pictori-viata, sursele de inspiratie si opera” , Ed. Adevărul, 2009,
Bucureşti
6. Şuşală, Ion N., “Estetica şi Psihopedagogia Artelor Plastice şi Designului”, Ed. Sigma,
Bucureşti, 2000
470
ARDELEAN CAMELIA
IACOB CORINA
COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU” ORADEA
LIMBA LATINĂ – CLASA a IX-a
Ioan Cerghit spunea că evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învăţări. Ea are loc la începutul unui ciclu
şcolar, al unui an şcolar sau semestru. Poate avea funcţie diagnostică ( adică cunoaşterea stadiului
iniţial de la care se pleacă ) şi o funcţie prognostică (proiectarea eficientă, realistă a conţinuturilor noii
materii). Prin evaluarea de la început de an şcolar se evidenţiază lacunele elvilor, nivelul la care se găsesc
aceştia.
Pentru a concepe un test iniţial de evaluare se pot parcurge următoarele etape:
• formularea itemilor
• fixarea punctajului pentru fiecare item
• centralizarea rezultatelor
Validitatea testului se realizează prin folosirea itemilor semiobiectivi şi obiectivi ce vizează
capacitatea de înţelegere logică a unei expresii, a unui enunţ şi de a aplica cunoştinţele de morfologie
dobândite până în acel moment.
Obiectivitatea testului este reprezentată într-o manieră clară prin folosirea baremului de corectare şi
notare iar aplicabilitatea lui se măsoară prin uşurinţa cu care testul este administrat şi interpretat.

Anul Şcolar 2017-2018
Disciplina: Limba literatura latină - clasa a IX-a

1.Completaţi folosind cuvântul potrivit ( 21 de puncte )
• Aquila non capit ....................
• Mens sana in corpore .....................
• O ....................., o mores!
• Carpe ..................
• Veni , ………, vici .
• Repetitio est .................studiorum.
• Historia est ..................vitae.
2. Răspundeţi la următoarele întrebări de cultură generală : ( 9 puncte )
▲Dacia a devenit o provincie romană prosperă.Cum îi spuneau romanii?
a) Dacia felix ,
b) Dacia felicibus ,
c) Dacia felices
▲Care sunt limbile romanice ?
▲Sintagma limbă romanică înseamnă: a.limba vorbită de romani
b.limba vorbită de latini
c.limba care îşi are originea în latină
▲ Care au fost principalele divinităţi romane ?
▲ Titlul de doctor în literatură, în ştiinţe, este formulat astfel în latină:
a. doctor honori causa c.doctori honoris causa
b. doctor honoris causa d.doctor honorem causa
3. Pornind de la termenii latineşti : expediant , trepidi, recuperent, domus, servus , felices, beatus,
simplex, hortus, puerilis , daţi exemple de neologisme în limba română.
( 20 de puncte )
471
1.Stabiliţi declinarea următoarelor substantive ( 16 puncte)
Corpus, corporis animal, animalis
Rete, retis magister, magistri
Harena, harenae amicus, amici
Templum, templi patria, patriae
2.Declinaţi la singular şi plural următoarea sintagmă: ( 24 de puncte )
avis, -is ( s.f. )
rarus,-a, - um ( adj )
MATRICEA DE SPECIFICAŢIE.
Matricea de specificaţie este prezentată în literatura pedagogică în strânsă conexiune cu
filosofia evaluării prin raportare la obiective constituind o veritabilă punte de legătură între obiective,
conţinuturi şi evaluare, în calitate de componente ale curriculumului. Demersul de elaborare a matricei de
specificaţii constituie una din etapele proiectării testului docimologic, care urmează celei în care se
stabileşte tipul de test vizat.
Astfel, mai jos, am reconstituit matricea generală de specificaţii a testului de evaluare predictivă la
limba latină, clasa a IX – a.
Conţinuturi/Obiective Cunoaştere Înţelegere Aplicare Analiză Total

I.1.Completaţi 1 1
folosind cuvântul
potrivit.
I.2. Răspundeţi la 1 1
următoarele întrebări,
alegând varianta
corectă.
I.3. Pornind de la 1 1
termenii latineşti daţi
exemple de neologisme
în limba română.
II. 1. Stabiliţi 1 1
declinarea
substantivelor.
II.2 Declinaţi la 1 1
singular şi plural
sintagma.
Total 3 1 1 5
Acest test de evaluare predictivă a avut în vedere cunoaşterea, aplicarea şi analiza cunoştinţelor de
gramatică, de limbă şi de cultură generală prevăzute de programa şcolară.
472
PROF:IACOB IULIANA,GRĂD.CU P.P.PRICHINDEL JIBOU

Evaluarea iniţială, denumită şi evaluare de plecare (de départ) sau evaluare preliminară
(Y.Abernot, 1996) are rolul de a cunoaşte ce tipuri de cunoştinţe şi competenţe stăpânesc copiii la
momentul , la începutul unei etape de instruire. Nota definitorie a evaluării iniţiale este dată de
organizarea sa la începutul unui program de instruire sau chiar în perspectiva acestuia. Întrucât
evaluarea iniţială vizează şi viitorul, prin stabilirea măsurilor de selecţie sau de orientare, estimarea
posibilităţilor elevilor, evaluarea iniţială este denumită evaluare didactică predictivă (J.Cardinet, 1988).
Dificultatea realizării evaluării iniţiale constă în identificarea acelor achiziţii care constituie
baza/premisele cognitive, motivaţionale şi atitudinale necesare integrării cu şanse de reuşită în activitatea
care urmează: fondul minim de reprezentări, stăpânirea noţiunilor-cheie, capacitatea de a utiliza
informaţiile, abilităţile formate, tipuri de competenţe, grad de motivare pentru studiu, capacitatea de a
lucra independent s.a.
Metodologia evaluării preşcolare desemnează metode specifice activităţii de evaluare, după cum
metodele de învăţământ implică o metodologie specifică activităţilor de predare-învăţare. Încercând
stabilirea unei corespondenţe între acestea, în cele ce urmează, ne propunem să evidenţiem acele metode
care susţin activitatea de predare-învăţare: examinarea orală, probele scrise, probele practice, fişe de
activitate personală, portofoliul – « jurnal de bord », respectiv « raportul de evaluare » al activităţii
copilului.
Examinarea orală, ca metodă de evaluare şcolară, se realizează printr-o conversaţie cu rol de
verificare, prin întrebări şi/sau sarcini de lucru care solicită răspunsuri orale sau desen. Examinările orale
prilejuiesc comunicarea directă, demersurile de instruire /învăţare şi activitatea de evaluare fiind, de
multe ori, indisolubil legate. Tehnicile de realizare a examinărilor orale sunt numeroase, în funcţie de
situaţia educaţională concretă. Dintre acestea, cele mai frecvent utilizate sunt:
• conversaţia de verificare
• dialogul
• verificarea orală pe bază de imagini,
• povestirea sau repovestirea unui fragment
• citirea unor imagini ,
• verificarea orală prin jocuri didactice,
• convorbirea,
Cerinţele metodologice privind realizarea verificărilor orale vizează tehnica de formulare a
întrebărilor, durata examinării, respectarea particularităţilor de vârstă, acordarea unui timp minim necesar
între enunţul întrebării şi răspuns, antrenarea celorlalţi copii, extinderea verificărilor de la memorarea
informaţiei şi capacitatea de a o reda, la capacitatea de transfer şi de a opera cu cunoştinţele în explicarea
altor fenomene.
Probele practice includ:experimente,lucrări practice,activităţi gospodăreşti,activităţi
casnice.Probele practice sunt utilizate pentru verificarea conţinutului experimental şi practic al instruirii.
Fişele de activitate personală al copiilor privesc, în principal, activitatea de lectură şi de muncă
independentă cu sarcini multiple: de învăţare eficientă (pt. activităţile de dobândire de cunoştinţe); de
exerciţii - consolidare, îmbogăţirea vocabularului de specialitate (pentru activitatile de recapitulare); de
activităţi vizând formarea intelectuală al copiilor şi/sau pentru formarea de priceperi şi deprinderi. Sunt
utilizate atât ca mijloace de învăţare, cât şi ca probe de evaluare, constituind, mai cu seamă, într-o
evaluare longitudinală, „piesele de rezistenţă” ale portofoliului de evaluare, incluzând fişele de muncă
independentă şi fişele de lectură.
Portofoliul reflectă dobândirea unor competenţe la un anumit domeniu de activitate şi într-un timp
determinat. Este un instrument complex care reuneşte într-un dosar toate elementele reprezentative pentru
activitatea de învăţare desfăşurată:
-fişe efectuate pe parcursul tuturor tipurilor de activitate :
-lucrările aplicative ale copilului(activităţi practice)
473
-probe de evaluare-fise
NOTAREA PRIN CULORI este unul din sistemele de notare cele mai vechi; acum este restrâns,
fiind cel mai utilizat în învăţământul preşcolar:
Bile negre – nesatisfăcător
Bile roşii – nivel mediu
Bile albe – performanţă foarte bună.
BIBLIOGRAFIE:
”TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII” - Lector univ. dr. DELIA ARDELEAN
474
EVALUAREA INIŢIALĂ/ PREDICTIVĂ
Prof.înv.primar,Iacob Iuliana
Lic.Tehn.,,Ion Creangă’’ Pipirig
Şcoala Gimnazială Boboieşti
Clasa a II-a
Evaluarea iniţială propune operaţiile de măsurare-apreciere-decizie la începutul activitaţii de
instruire, în vederea cunoaşterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului. Testele
elaborate si aplicate special pentru măsurarea şi aprecierea nivelului iniţial de pregătire al elevilor sunt
denumite teste predictive.Evaluarea iniţială este necesară la începutul unui an scolar,la începutul unui
semestru.
Funcţiile specifice pe care le îndeplineşte strategia de evaluare iniţială sunt:
funcţia diagnostică ce urmăreşte cunoaşterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoştinţele şi astfel
pot fi identificate:
-lacunele ,golurile pe care elevul le are în pregătire ;
- resursele pe care le are ca volum de informaţii,
-posibilităţile reale ale clasei si ale fiecarui elev, ţinând seama de capacitatea de a lucra
independent ;
-deficienţele si dificultăţile reale care apar în activitatea de învăţare
- funcţia prognostică ce sugerează profesorului condiţiile prealabile desfăşurării noului program
stabilindu-se:
-obiectivele programului următor;
-conţinuturile necesare;
-metodele eficiente de predare-învăţare-evaluare;
- modurile şi formele optime de organizare a activităţii.
Durata testului iniţial este de 15-45 de minute, în funcţie de nivelul de studiu, iar pentru
învăţământul primar se păstrează evaluarea prin calificative.
Rezultatele evaluării se comunică individual elevilor şi părinţilor cărora li se fac cunoscute şi
acţiunile propuse de cadrul didactic pentru remedierea deficienţelor, asigurarea progresului şi stimularea
performanţei şcolare.
475
Profesor învățămȃnt primar IACOB MIHAELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 13 BRAȘOV
CLASA A IV-A
Aceasta se realizează în contextual adoptării unui program de instruire, menit să stabilească nivelul
de pregatire al elevilor la începutul activitaţii, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul
pregătit, ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire. Totodată îndeplinește
o funcţie predictivă, prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al colectivului şi al
fiecărui copil în parte, atât cel existent cât şi viitoarele performanţe posibile.
Evaluarea initial se realizează prin examinare orală, scrisă, probe practice, teste predictive și
reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activitaţilor viitoare.
macrosistemice.
În concluzie se apreciază că în orice program de instruire este necesară utilizarea evaluării deoarece
folosită corect şi la momentul potrivit va duce la reuşita şcolară a elevilor, la mulţumirea sufletească a
cadrelor didactice şi a părinţilor.
Bibliografie :
Bucureşti
476
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ preşcolar: Iacobescu Liliana

Grădiniţa cu P.P.Nr. 3, Drobeta Tr. Severin
Domeniul Limbă şi Comunicare, Grupa mijlocie
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe
Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
Formularea itemilor;
Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
Fixarea punctajului pentru fiecare item;
Stabilirea unei scări de apreciere;
Centralizarea rezultatelor în grafic.
 tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare;
 complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului;
- portofoliul.
 interactive: - piramida;
- ghicitorile;
Grupa: mijlocie
întrebări:
477
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R.F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,
EDP.;
478
Analiza SWOT a rezultatelor evaluării iniţiale
Prof. Mioara Iana

Analiza rezultatelor obţinute la testarea iniţială la disciplina limba şi literatura română de către
elevii claselor V-VIII permite descrierea detaliată a problemelor şi a dificultăţilor cu care se confruntă
elevii ciclului gimnazial, dar şi reliefarea succintă a punctelor tari şi slabe ale acestora, după cum reiese
din lucrările supuse analizei.
La clasă, elevii întâmpină următoarele dificultăţi / probleme:
La clasa a V - a şi a VI - a elevii întâmpină următoarele dificultăţi / probleme:
 de fonetică, de vocabular şi de semantică –despărţirea cuvintelor în silabe, recunoaşterea
categoriilor semantice învăţate, sinonime şi antonime, explicarea sensului unor expresii;
 explicarea unor semne de punctuaţie şi ortografie;
 de identificare a părţilor de vorbire şi a părţilor de propoziţie – identificarea cazurilor
substantivului, identificarea funcţiilor sintactice ale diferitelor clase morfologice;
 de organizare coerentă, logică şi expresivă a ideilor în scris;;
 de redactare a unor texte;
La clasele a VII-a şi a VII-a elevii întâmpină următoarele dificultăţi / probleme:
 de recunoaştere a categoriilor gramaticale studiate la fiecare parte de vorbire, a
algoritmului de analiză a părţilor de vorbire;
 de identificare a valorii expresive a procedeelor artistice şi a semnificaţiei unor figuri de
stil – enumeraţie, repetiţie, epitet, comparaţie, personificare, metaforă;
 de comentare / interpretare sumară a unor secvenţe textuale;
 de redactare a unor texte narative;
 de exprimare a unui punct de vedere argumentat sau a propriei opinii în raport cu o temă
dată;
 de integrare adecvată a unor argumente în exprimarea unui punct de vedere;
PUNCTE TARI (aproximativ 50%) PUNCTE SLABE(aproximativ 50%)
 cunoaşterea aprofundată a  probleme de ortografie şi punctuaţie;
elementelor de fonetică, vocabular şi semantică;  însuşirea precară a elementelor de fonetică
 identificarea relativ corectă a şi vocabular;
părţilor de vorbire şi a părţilor de propoziţie şi  dificultăţi de identificare a părţilor de
discriminarea acestora; vorbire şi a părţilor de propoziţie şi de discriminare
 identificarea corectă modurilor de a acestora;
expunere prezente într-un text dat / citat–  dificultăţi de exprimare corectă, coerentă,
naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul; expresivă şi adecvată diferitelor tipuri de texte pe
 formularea corectă a ideilor care trebuie să le redacteze;
principale dintr-un text sau de redactare a unui  dificultăţi de identificare a valorii expresive
rezumat al fragmentului / textului dat / citat; şi a semnificaţiei unor figuri de stil din textele
 redactarea corectă a unui rezumat; literare;
 identificarea trăsăturilor fizice şi  probleme de comentare / interpretare
morale ale personajelor prezente în diverse sumară a unor secvenţe textuale;
fragmente de texte literare;  însuşirea mai puţin temeinică a structurii şi
 identificarea corectă a procedeelor a tehnicii de redactare a compunerilor narative,
de expresivitate artistică; descriptive şi dialogate;
 dificultăţi de exprimare a unui punct de
vedere argumentat sau a propriei opinii în raport cu
o temă dată;
 dificultăţi de integrare adecvată a unor
argumente în exprimarea unui punct de vedere;
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
479
 promovarea cu succes a evaluărilor
interne şi externe de pe parcursul actualului an  reducereaperspectivelor educaţionale
şcolar;
 finalizarea cu succes a anului şcolar
şi a ciclului gimnazial;
 posibilitatea de a continua studiile la
un liceu în funcţie de profilul intelectual al elevului
şi de rezultatele sale din ciclul gimnazial;
 posibilitatea integrării active,
responsabile şi competente în societate şi pe piaţa
muncii, şi chiar realizarea unei cariere de succes;
II. Concluziile testării iniţiale. Plan de măsuri şi activităţi

organizate în vederea remedierii situaţiei actuale, pentru a se ajunge la standardele de performanţă vizate.
480
-metode si tehnici-
Educatoare: Iancu Florina

Grădiniţa P. N. ManastioaraUliesti
Grupa mare
Activitatea instructiv-educativa din gradinita, presupune forme diverse de evaluare. Dupa modul de
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare initiala(predictivã), evaluare continua
inceputul unui program de instruire. Ea realizeaza in primul rand functia de constatare, permitand
cunoasterea nivelului de dezvoltare cognitiva, interese, cunostinte anterioare, deprinderi intelectuale,
dar si functia de predictie, sugerand strategii adecvate, care sa permita copilului obtinerea
performantei. . Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care prescolarii vor putea
asimila noua unitate didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui
anterior. Ea se adreseazã cu precãdere educatoarei, care are posibilitatea sã constate situatia de
plecare, potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate. Pe baza
unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să
se țină seama de următoarele:
intelectuale , care asigură învățarea activă și formativă;
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la grupa (frontală, individuală și pe grupe).
Metode şi tehnici de evaluare :
-tradiţionale:
probe orale - conversaţia de verificare;
- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte, situaţii,
prezentate oral.

- portofoliul.
481
- ghicitorile;
- ciorchinele,
- turnirul întrebarilor
- R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interogheaza)
-explozia stelara
-cubul
BIBLIOGRAFIE:
EDP.;
482
IANCU LIANA IRINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MAVRODIN
GRUPA MICA
Activitatea instructiv-educativa din gradinita presupune forme diverse de evaluare.Dupa modul de
integrare a actului evaluativ in desfasurarea procesului de invatamant si dupa nivelulla care se realizeaza,
In invatamantul prescolar actul de evaluare pastreaza caracteristicile evaluarii activitatii
evaluare :
Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat din modul
de combinarea cerintelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor grupei
si activitatilor, experientei acumulate. Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care acestia vor
putea asimila noua unitate didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui
anterior. Ea seadreseazã cu precãdere educatoarei, care are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe
baza cãreia se vor putea „clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor
gândirii, etc.
Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare”educatia trebuie
organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare, care pe parcursul vietii constituie pilonii
cunoasterii; a învãta sã stii, ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta sã faci, astfel încât
individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii, pentru a coopera
483
cu alte persoane, participând la activitãtile umane; a învãta sã fii, un element important ce rezultã din
primele trei.”(J.Delors)
Aceastã viziune asupra educatiei, determinã o regândire a procesului instructiv educativ si a
lactivitãtilor sale specifice: predarea-învãtarea-evaluarea. Scoala traditionalã a fost centratã exclusiv pe
a învãta sã stii, iar evaluarea a constituit un demers de verificare si mãsurare a cunostintelor elevilor.
Astãzi ,demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competente, care sunt ansambluri
structurate pe cunostinte si deprinderi dobândite prin învãtare. Acestea permit identificarea si rezolvarea
în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoasterii. Directiile actuale
de restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficientei
procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ. În acest context este necesar a evalua aspecte legate de
toate laturile educatiei pentru a avea o viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii prescolarului.
Copilul este o fiintã activã, cu o lume proprie. Pentru a-l putea influenta optim, educatoarea are menirea
sã redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale. Evaluarea are rolul
de a regla permanent si a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu
privirela resursele umane implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul
cã „este mai usor sã previi decât sã vindeci”. Astfel,si în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin
controlul sau monitorizarea permanentã a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si
decizii pertinente si prompte din partea educatoarei.
O evaluare initialã, urmatã de o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al
educatoarei, cu ajutorul cãruia se perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educatiei prescolarilor.
484
Prof. Iancu Mihaela

Liceul Tehnologic Dărmăneşti
Clasa a VI-a, Limba română
Evaluarea reprezintă un ansablu de operaţii mintale şi practice prin care se urmăreşte determinarea
valorii sau proprietţilor unui obiect, acţiune, persoane, lucru, fenomen, eveniment etc. Este un act de
emitere a unei/ unor judecăţi pe bază de de masurări şi /sau aprecieri subiective.
Dicţionarele de specialitate prezintă evaluarea ca fiind un sistem articulat de acţiuni orientate în
direcţia culegerii şi interpretării de date cantitative şi calitative referitoare la stări şi însuşiri psihice
normale sau patologice, actuale sau potenţiale, semnificative pentru ceea ce este sau va deveni obiectul
investigaţiei într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.
În domeniul învăţământului, al educaţiei în general, evaluarea este vazută ca un proces complex de
comparare a reyultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate (în evaluarea calităţii),
cu resursele utilizate (la evaluarea eficienţei) sau cu rezultatele anterioare (în evaluarea progresului).
Profesorul I. Radu afirma că, sub aspect formal, evaluarea înseamnă stabilirea unei corespondenţe între
elementele mulţimii de pecare (răspunsuri, lucrări) şi ale celei de sosire (scala de notare).
Evaluarea iniţială sau pedictivă, făcută cu scopul de a stabili nivelul de pregtire a elevilor la
începutul programului de lucru, inclusiv condiţiile în care sceştia îşi vor desfăşura activitatea. Evaluarea
iniţială reprezintă procesul prin care sunt identificate nevoile de învăţare, dar şi nevoile de sprijin, pe baza
acestora putând fi definit un plan de învăţare individual, care va reprezenta structura procesului didactic.
Cu alte cuvinte, va determina punctul de început al programului de învăţare.
Nevoile de învăţare se exprimă în abilităţi, cunoştinţe şi competenţe ce urmează a fi
asimilate/dovedite de către un elev de-a lungul programului de învăţare.
Nevoile de susţinere reprezintăacel ajutor suplimentar de care elevul are nevoiepentru a depăşi
barierele şi pentru a preveni eşecul procesului deînvăţare. Evaluarea iniţială este un proces critic deoarece
reprezintăprimul pas în ciclul învăţării.
Eşecul în identificarea cu acurateţe a nevoilor de învăţare individuale poate determinacrearea unui
plan de învăţare sau a unui program educaţional neadecvat nevoilor reale ale educabilului, ineficient atât
în procesul învăţării cât şi în practicile evaluative subsecvente. Evaluarea iniţială reprezintă un proces
complex care debutează de la primul contact cu educabilul şi continuă până când planul individual de
învăţare este complet. Nevoile de învăţare şi de sprijin identificate ulterior vor conduce la actualizarea
continu ă a planului de învăţare. Din această perspectivă, se recomandăca evaluarea iniţială să dureze mai
multe zile sau săptămâni, reducerea la o singură sesiune nefiind suficientă pentru identificarea cu
acurateţe a nevoilor reale de învăţare.
Nevoile de învăţare şi suport sunt identificate pe baza colectării şi analizării unor informaţii foarte
diverse, diferite tipuri de informaţii care vor trebui luate în considerate înprocesul evaluării iniţiale.
profesorului o reprezentare apotenţialului de învăţare,dar şi a eventualelor lacune ce ar trebui completate
Bibliografie
1. I. Radu, O „radiografie” a evaluării şi notării şcolare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987
2. D. Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Polirom, 2004
485
Importanța evaluării inițiale. Metode și tehnici
Prof. Iancu Petronela

Școala Gimnazială nr. 1 Concești, jud. Botoșani
Limba și literatura română, clasa a III-a
Evaluarea inițială (predictivă) se realizează la începutul unui program de instruire, pentru a
determina nivelul de pregătire al copiilor și apreciază gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate
precădere învățătoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea
transmite viitoarele noțiuni.
Ea realizează în primul rând funcția de constatare, permițând cunoașterea nivelului de dezvoltare
cognitivă, interese, cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale dar, și funcția de predicție, sugerând
strategii adecvate, care să permită copilului obținerea performantei. Fiecare profesor are stilul sau de
aplicare a teoriei evaluării, rezultat din modul de combinare a cerințelor, formelor, obiectivelor,
metodelor, etapelor, particularităților clasei și disciplinelor, experienței acumulate.
Pentru ca individul să fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educația trebuie
cunoașterii; a învăța să știi, ceea ce înseamnă dobândirea cunoașterii; a învăța să faci, astfel încât
individul să intre în relație cu mediul înconjurător; a învăța să trăiești împreună cu alții, pentru a coopera
cu alte persoane, participând la activitățile umane; a învăța să fii, un element important ce rezultă din
primele trei.” (J. Delors)
Această viziune asupra educației, determină o regândire a procesului învățării.
astfel, o bază ştiinţifică pentru acţiuni ameliorative în perspectiva proiectării de noi obiective.
În învăţământul primar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activităţii didactice, dar
cu note specifice determinate de treapta de învăţământ şi de natura conţinutului de evaluat, având drept
scop măsurarea şi aprecierea cunoștinţelor dobândite de elevi în cadrul actului educaţional. În acelaşi
timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii cadrului didactic, concretizată în atitudinile şi
comportamentele dobândite de copilul şcolar prin procesul de învăţământ. Evaluarea constituie o acţiune
complexă care presupune realizarea mai multor operaţii întreprinse de cadrul didactic ca :
• Măsurarea fenomenelor vizate de evaluare;
Limbajul este un sistem specific oamenilor, alcătuit din sunete articulate, prin care aceştia îşi
exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele. Limbajul se dezvoltă şi progresează în permanenţă la copii,
iar cadrelor didactice le revine sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în
funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.
În procesul de îndrumare a elevilor, profesorul urmăreşte:
• dezvoltarea exprimării orale și scrise;
• înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiei structurilor verbale scrise și orale;
• educarea unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical;
• dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului.
Aceste obiective sunt urmărite de-a lungul întregii perioade a claselor primare şi constituie repere
ale activităţilor de limba și literatura română.
Limbajul include pe lângă vorbire şi ascultare, citire şi scriere. Aşadar pentru a citi, copilul are
nevoie să cunoască conceptele exprimate de cuvintele pe care le citeşte, iar pentru a scrie, copilul trebuie
să ştie să utilizeze cuvintele în mod independent în vorbire.
În concluzie, putem spune că școala primară rămâne principala treaptă a sistemului de învăţământ,
căreia îi revine nobila sarcină de a organiza cu mare grijă experienţele de comunicare ale copilului,
treapta unde comunicarea şi limbajul au o influenţă deosebită pentru tot restul vieții.
486
"Învățătura este un proces ce are loc toata viața, însă vine un timp când trebuie să ne oprim în a mai
adăuga și să începem să actualizăm ce am învățat până atunci."Robert Brault
487
IANCU ȘTEFAN FLORIN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 MÎRZĂNEȘTI
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
CLASA a V-a
Evaluarea reprezinta o componenta stabila a procesului de învatamânt, având preponderent un rol
reglator atât pentru activitatea de instruire a elevilor, cât si pentru îmbunatatirea strategiilor didactice.
Dupa Stefano DÒttavia ”evaluarea este un proces organizat, care pe baza factorilor care compun o
anumita prestatie, incearca sa identifice nivelele individuale de plecare, desfasurarea procesului de
invatare, prin controlarea programului si a rezultatelor finale”.
Dupa Dumitriu Colibaba Evulet “evaluarea este o operatiune didactica prin care masuram si
apreciem atat predispozitiile vocationale si disponibilitatile pentru practicarea sportului, cat si capacitatea
de performanta achizitionata de sportivi (echipa) in urma desfasurarii proceselor de pregatire si joc.
Deci ,evaluarea, are in primul rand rolul de a constata prin masuratori ceea ce se realizeaza si de a
descrie complet realitatea. Aceste operatii sunt urmate de analiza si interpretarea rezultatelor masuratorii,
ceea ce presupune emitera unor judecati de valoare.
Asadar, in prima etapa rolul evaluarii este de recoltare a rezultatelor ,dar si de apreciere a insasi
activitatii care a dus la obtinerea acestor rezultate. Constatarea si diagnosticarea furnizeaza, o data cu
informatiile referitoare la starea procesului si unele sugestii privind deciziile ce urmeaza a fi luate pentru
optimizarea activitatii in etapele urmatoare.
Evaluarea trebuie sa indeplineasca niste conditii:
 -cunoasterea cu precizie a obiectivelor ce trebuie realizate prin antrenamentul sportiv.
 -sa diagnosticheze pornind de la la conditiile initiale. De aici rezulta planurile de lucru
viitoare la sfarsitul unui ciclu programat.
 -sa prognozeze definind posibilitatile de viitor.
Evaluarea predictivă (iniţială)

Se realizează pentru elevii şi clasele începutului de ciclu (clasa I, V, IX) sau la clasele unde
profesorul predă pentru prima oară şi nu beneficiază de rezultatele testărilor din anul precedent, care să-i
permită cunoaşterea posibilităţilor colectivului de elevi.
Această formă de evaluare se poate realiza, pentru o parte din probe la începutul anului şcolar
(alergarea de viteză, alergarea de rezistenţă), iar pentru probele care vor intra în sistemul de notare,
înaintea primului grupaj tematic de lecţii planificat. Rezultatele testelor vor fi valorificate în elaborarea
sistemului de planificare (număr şi durata unităţilor de învăţare, a mijloacelor de acţionare şi a nivelului
de exigenţe), care poate modifica scara de notare a elevilor stabilită iniţial de profesor.
Continutul evaluarii.
Presupune 3 faze : verificarea, aprecierea, notarea.
1. Verificarea.
Este procesul prin care subiectul executa o proba. Natura probelor este diferita. Uneori proba este
însotita si de norme (baremuri) care exprima scala valorica de efectuare a probei.
În educatie fizica si sport, predomina verificarea practica, care urmareste identificarea capacitatii de
aplicare a ceea ce se dobândeste sau se dezvolta în procesul instructiv-educativ.
2. Aprecierea.
Consta în reflectarea realitatii în constiinta profesorului (realizarea unor judecati de valoare). Se
utilizeaza atât aprecierea verbala, care este curenta cu rol de feed-back pentru orice exersare a elevilor,
dar si utilizarea unor simboluri numite note, calificative. Aprecierea este conditionata de natura probei la
care este verificat elevul. Daca probele sunt masurabile, aprecierea este obiectiva si presupune efort mic.
Daca probele nu sunt masurabile, aprecierea poate sa capete influente subiective, depinde de competenta
profesionala, experienta didactica, nivelul de cunoastere al modelului E.F.S.
488
3. Notarea.
Este rezultatul unitatii dialectice dintre verificare si apreciere. Se materializeaza prin acordarea de
note sau calificative.
Metode de evaluare.
1. Metode de verificare.
Trecerea probelor de motricitate prevazute de "sistemul national scolar de evaluare la
disciplina Educație Fizică și Sport.", aplicat si în functie de optiunile profesorului si elevilor, privind
probele prevazute.
Masurarea unor indici de dezvoltare fizica.
Executarea unor deprinderi si priceperi motrice, în conditii analoage (asemanatoare) probei
sau activitatii respective.
Executarea unor deprinderi si priceperi motrice în conditii concrete de concurs.
2. Metode de apreciere si notare (acordare de note).
 Aprecierii verbale, atunci când aprecierea este însotita permanent de acordarea unor
calificative.
 Aprecierea si notarea pe baza unor norme (baremuri) prestabilite la nivel national sau local.
Se mai numeste metoda absoluta si se aplica la unele probe pentru calitatile motrice.
 Aprecierea si notarea prin comparatie (metoda relativa). Comparatia se face la nivel de
clasa; profesorul aseaza în ordine rezultatele si face scalarea acestora pe intervale corespunzatoare
notelor. Este eficienta daca exista doar un rând de clase.
 Progresul individual se calculeaza indicele de progres calculat în functie de valoarea
performantionala initiala si finala.
 Nivelul de executie tehnica sau tactica a deprinderilor si priceperilor motrice în conditii de
exersare partiala sau globala. Depinde de competenta profesionala a profesorului.
489
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: IANOSI MELANIA GABRIELA

G.P.N. MOFTINU MIC, JUD. SATU MARE
DOMENIUL ȘTIINȚĂ- ACTIVITATE MATEMATICĂ
NIVELUL II- GRUPA MARE
Evaluarea inițială se realizează la începutul anului școlar, în primele săptămâni, la integrarea
copilului în grupa de copii sau la începutul unui program de instruire.
„C. Stan (2000) definește evaluarea drept un „procedeu psihopedagogic complex de stabilire a
valorii unor procese, comportamente, performanțe, prin raportarea acestora la un set de criterii
prestabilite, cu valoare de etalon”.( Letiția Trif- Pedagogia învățământului preșcolar și primar).
Evaluarea inițială are în vedere aprecierea gradului general al dezvoltării copilului în momentul
integrării în grădiniță la nivelul I – 3- 5 ani sau nivelul II 5- 6/7 ani. Evaluarea în învățământul preșcolar
se realizează oral sau prin fișe de evaluare.
Dintre funcțiile evaluării pe care le întâlnim în literatura de specialitate amintim: funcția de
constatare și apreciere, funcția de informare, funcția de selecție, funcția diagnostică, funcția prognostică,
funcția de monitorizare, funcția de feed- back, funcția motivațională, funcția de stimulare a capacității de
autoevaluare, funcția de reglare.
Metodele de evaluare utilizate în învățământul preșcolar: metoda observației, metoda conversației,
evaluarea scrisă se realizează prin utilizarea fișelor, teste: docimologice și teste și probe de cunoaștere a
copilului preșcolar, evaluarea prin probe practice. La aceste metode tradiționale se mai adaugă metodele
complementare: portofoliul, proiectul, investigația, studiul de caz pentru a putea evalua activitatea
preșcolarilor. Metodele de evaluare alternative: metoda observației, metoda consemnării grafice a
preferințelor, metoda consemnării grafice a progreselor copilului.
„Având în vedere faptul că în învăţământul preşcolar principala formă de învăţare este jocul,
educatoarea nu trebuie să se limiteze la un număr restrâns de tehnici/metode de observare, monitorizare și
evaluare a progresului copilului. În acest context, propunem utilizarea următoarelor metode: jocul liber,
jocul dirijat, observaţia sistematică a copilului, conversaţia, analiza produselor activităţii, analiza
procesului de integrare socială. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă jocul, observaţia şi conversaţia.
Modalităţile alternative de evaluare, care valorizează copilul şi evidenţiază aspectele formative ale
jocului şi apreciază progresul înregistrat de copil sunt: discuţiile individuale cu copiii, autoevaluarea,
aprecierile verbale, aprecierea rezultatelor prin laude, încurajări, ecusoane, medalii, jocurile evaluative,
jocurile de rol, lucrările practice, „metoda consemnării pe un grafic a rezultatelor (cu simboluri), pe
activităţi şi preferinţe, afişarea lucrărilor, serbările, activităţi în aer liber, vizitele, excursiile, Programul
„Şcoala altfel”.”( Set de instrumente pentru stimularea, monitorizarea și apreciere pregătirii pentru școală
a copiilor preșcolari)
Evaluarea oferă informații despre capacitățile de învățare a copiilor, astfel oferind posibilitatea
educatoarelor de a stabili obiectivele activităților ce urmează în continuare și pentru ca să se poată utiliza
cele mai potrivite mijloace de învățare.
Bibliografie: Trif L.,( 2008) - Pedagogia învățământului preșcolar și primar- Editura Eurostampa,
Timișoara
Set de instrumente pentru stimularea, monitorizarea și apreciere pregătirii pentru școală a copiilor
preșcolari
Ezechil, L.,, Lăzărescu, P., M., (2002)- „Laborator preşcolar”- ghid metodic, ediţia a -
II – a, Ed. V & I Integral, Bucureşti
490
NIVELUL II- GRUPA MARE
Domeniul Ştiinţă- Activitate matematică
Recunoaşte şi denumeşte figurile geometrice.
Colorează cu roşu triunghiurile mari şi cu albastru pătratele mici.
Încercuieşte grupa figurilor geometrice mici.
491
EVALUAREA IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR
Importanta Evaluarii Initiale
Prof. IENEA-ERIMESCU ELISAVETA

SCOALA GIMNAZIALA OBREJA, CARAS-SEVERIN
LIMBA ENGLEZA
Viata scolii sta sub semnul valorii si valorizarii.evaluarea reprezinta un moment essential al
“lantului” didactic. Sensul termenului evaluare ingaduie diferite conotatii, in functie de realitatile
educationale de care incearca sa dea seama.
In tara noastra, acest domeniu stiintific a fost dezvoltat de Vasile Pavelcu in lucrarea "Principii de
docimologie" (1968).Din docimologie au derivat si alte ramuri:docimastica - tehnica
examenelor;doxologia - studiul sistematic al rolului pe care il joaca evaluarea in educatia scolara.
Masurarea consta in atribuirea de simboluri (cifre, litere, calificative) unor elemente care constituie
obiectul masurarii (subiecti, caracteristici, insusiri).Aprecierea presupune raportarea datelor obtinute prin
masurare la un set de criterii sau de norme, in vederea emiterii unor judecati asupra valorii rezultatelor si
a elaborarii concluziilor.Decizia prelungeste actul aprecierii intr-o nota, caracterizare, hotarare,
recomandare si vizeaza masuri de imbunatatire a activitatii in etapele urmatoare.
Procesul evaluarii poate interveni in diferite momente ale parcursului didactic: la inceput, in
timpul demersului sau la sfarsitul acestuia.
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu). În raport de
funcţia îndeplinită – de diagnoză şi de prognoză –, se afirmă şi sub denumirea prescurtată de strategie de
evaluare predictivă
enunţate.
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.),
stresului.
492
psihologică.
strategiei de evaluare iniţiala.
lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: Funcţia diagnostic si Funcţia
prognostică/predictivă.
Principalele modaliatati de realizare a evaluarii initiale sunt:
-harta conceptuala;
-investigatia;
-chestionarul;
-testele
Avantajul evaluarii initiale consta in faptul ca ofera profesorului cat si elevului posibilitatea de a
avea o reprezentare cat mai exacta a situatiei existente si a formula cerintele urmatoare.
493
Importanţa evaluării iniţiale – metode şi tehnici
Autor: Prof. Ifrim Roxana

Unitatea de învăţământ: Şc.Gimn.Nr.2 Zlătunoaia
Clasele : V-VIII
Motto: „ Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevii le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de
ceea ce ştie la plecare şi instruiţi-l în consecinţă.ˮ (D.P.Ausubel)
Activitatea de evaluare la limba şi literatura română cuprinde trei etape: măsurarea rezultatelor
obţinute prin metode de evaluare variate, aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă, a
baremelor de corectare şi notare şi formularea concluziilor desprinse în urma interpretării rezultatelor
obţinute, în vederea deciziei educaţionale adecvate.
Evaluarea predictivă sau iniţială se realizează la începutul unui nou ciclu curricular, la începutul
anului şcolar sau când o clasă este preluată de un alt profesor, pentru a stabili nivelul de pregătire al
elevilor : „ este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesară creării de
premise favorabile unei noi învăţări.ˮ( Ioan Cerghit, 2002). Informaţiile obţinute îl ajută pe profesor să
identifice nivelul achiziţiilor elevilor în materie de competenţe, abilităţi şi cunoştinţe, îi oferă un sprijin în
planificarea activităţilor de predare şi învăţare viitoare, chiar în realizarea unor programe diferenţiate în
funcţie de capacităţile elevilor.
Evaluarea iniţială oferă posibilitatea cunoaşterii potenţialului de învăţare al elevilor şi conduce la
stabilirea unor strategii pe care să le adoptăm în funcţie de rezultatele obţinute în fiecare clasă testată. De
exemplu, la începutul clasei a V-a, acelaşi test, aplicat în două colective, poate duce la rezultate diferite,
ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor metode potrivite nivelului clasei cu care lucrăm.
Astfel, dacă în urma testării elevilor se constată ezitări în scrierea corectă a unor cuvinte, vom proiecta
activităţi de învăţare în care să urmărim transcrierea unor pasaje, completarea unor enunţuri cu ortograme
şi explicarea utilizării lor.
Evaluarea iniţială are funcţie diagnostică şi prognostică oferind atât profesorului cât şi elevului
elevilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Un dezavantaj al evaluării iniţiale este că nu
permite o apreciere globală a performanţei elevului şi nici realizarea nei ierarhii.
Finalitatea evaluării predictive este remedierea lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi; nu-l judecă
şi nu-l claseză pe elev, compară performanţa acestuia cu un prag de reuşită stabilit dinainte.( Bloom,
Meyer). Este aşadar o evaluare criterială, bazată pe obiectivele învăţării, acceptă „nereuşiteleˮ elevului,
considerându-le momente în rezolvarea unei probleme. Evaluarea iniţială informeză elevul şi profesorul
asupra gradului de stăpânire a obiectivelor, ajutându-i pe aceştiasă determine mai bine achiziţiile necesare
pentru a aborda sarcina următoare, într-un ansamblu secvenţial; este centrată mai mult pe cel ce învaţă
decât pe produsul finit.
Testul iniţial se administrează la începutul fiecărei etape de instruire: la început de capitol, unitate
de învăţare, semestru, an şolar, etc. Scopul lui este , pe de o parte, identificarea lacunelor existente în
informaţiile şi competenţelor elevilor la nivel de performanţă şcolară şi, pe de altă parte, de a stabili
strategia care se impune pentru corectarea sau recuperarea lacunelor. Testul iniţial este considerat o probă
prin care se pot examina cunoştinţele, priceperile şi deprinderile elevului. În elaborarea testelor iniţiale,
profesorul va trebui să ţină cont de stabilirea perioadei de examinare, în acord cu programa şcolară,
întocmirea inventarului sarcinilor de învăţare, atomizarea sarcinilor (descompunerea lor într-un şir de
chestiuni simple), stabilirea itemilor şi a baremelor de corectare.
494
În final se face interpretarea/înregistrarea testelor iniţiale într-un tabel de tipul:
Data
Disciplina
Clasa
Şcoala
Profesor
Rezultate test iniţial
Note între 1-3,99
4-5,99
6-7,99
8-10
Media clasei
Observaţii generale/particulare
Măsuri de remediere
Bibliografie :
1. Ilie Emanuela, Didactica literaturii române, Iaşi, Editura Polirom, 2008;
2. Norel Mariana şi Sămihăian Florentina, Didactica limbii şi a literaturii române 2,
Bucureşti, Unitatea de Management al proiectelor cu finanţare externă, 2011;
3. Secrieru Mihaela, Didactica limbii române, Iaşi, Editura StudIS, 2008.
495
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Profesor pentru învățământ preșcolar Igna Anca Maria

Grădinița cu P.P. nr.19 Sibiu , Nivelul I (4-5 ani)
Evaluarea inițială este un proces didactic complex care are o mare influență în proiectarea
activităților ce urmează să fie prezentate preșcolarilor în actul de predare, după efectuarea actului
evaluativ.
Evaluarea inițială urmărește să integreze în activitățile educative o paletă largă a modalităților de
abordare şi de percepere a rolului acţiunilor evaluative. În Curriculumul pentru învăţământul preşcolar
este specificat faptul că diversificarea strategiilor de predare reprezintă o strategie de mare importanță a
actului educativ în același măsură cu cea a procesului de evaluare.
În grădiniţă, actul de evaluare inițală urmărește cuantificarea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor dobândite de preșcolari pe parcursul activităților educaţionale din anul anterior. Prin
intermediul evaluării inițiale aspectele formative au ca scop abordarea unor modalităţi ale schimbării,
reflectate în comportamentul dobândit de copilul prin intermediul aportului actului educativ.
Scopul acțiunilor de evaluare inițială este reprezentativ în procesul de proiectare a activităților
ameliorative și de atingere a performanțelor prin intermediul actului educativ întreprins ulterior acesruia.
Modernismul în ceea ce privește evaluarea constă în faptul că se pune accentul pe cauzele rezultatelor
obținute și se evidențiază soluțiile care vor sta la baza îmbunătățirii activităților instructiv- educative.
Activitățile din gradiniță au un scop formativ, educativ, de acțiune, iar evaluarea se segmentează
deoarece nu poate să fie declarată ca fiind o acțiune completă ci mai degrabă una incompletă, datorită
faptului că finalitățile educației sunt de durată. Evoluția în urma evaluării inițiale a preșcolarilor se
desăvârșește cu dificultate și poate fi prognozată în timp.
Metodele tradiționale de evaluare se realizează prin : probe orale, probe scrise și probe practice,
care au nevoie de acțiuni suplimentare și de completări prin intermediul procedee moderne cum sunt
interviul, investigatia, evaluarea asistată pe calculator, studiile de caz și portofoliile.
Un mare accent se pune pe metodele interactive de grup, acestea se particularizează în funcție de
tipurile de activități din grădiniță și de nivelurile de vârstă ale preșcolarilor. În proiectarea activităților de
predare-învățare se vor utiliza metode și tehnici de abordare interactivă precum cele ale mozaicului,
cubului, puzzle, învățării în cerc și altele, iar metodele de fixare, consolidare și evaluare se realizează
prin: ciorchinele, posterul, trierea aserțiunilor, piramida, benzi desenate, ghicitorile, sintetizarea,
analizarea și interpretarea imaginilor, categorizarea, etc.
Pentru că este vorba de o grupă mijlocie majoritatea copiilor au frecventat grădinița în aceeași grupă
și în anul anterior, dar mai sunt cazuri în care în grupă sunt înscriși alți preșcolari, fie proveniți din alte
instituții fie din aceiați unitate de învățământ, iar în astfel de situații evaluarea inițială are o importanță
deosebită în stabilirea programelor ameriorative, acolo unde este cazul.
Evaluarea inițială, pentru nivelul I (4/5 ani) se poate realiza prin intermediul fișelor, care conțin
imagini sugestive cu privire la temele propuse, în scopul de a se evalua gradul de asimilare a cunștiințlor,
de dezvoltare a deprinderilor, motivat fiind de faptul că preșcolarii nu pot să citească și le este mult mai
ușor să recunoască imaginile.
De exemplu dacă se evaluează o temă legată de povești se vor prezenta imagini din povețtile
respective, personaje din povești și li se va cere preșcolarilor fie să recunoască din ce poveste fac parte
imaginile fie din ce poveste fac parte personajele.
Pentru a evalua în funcție de metodele interactive este nevoie să alegem în funcție de nivelul de
vârstă tehnica care vine în sprijinul desfășurării actului evaluativ cel mai conclundent, care deține toate
coordonatele că este potrivit grupei, iar în cazul grupei mijlocii am ales ca metodă de evaluare interactivă
Trierea aserțiunilor.
Această metodă presupune analizarea trasaturilor descriptive ale unei teorii, idei, păreri în scopul de
a determina un adevăr. Scopul este acela de a forma capacitățile de a face aprecieri asupra unor idei în
vederea trierii lor dupa anumite caracteristici.
Educatoarea va prezenta preșcolarilor enunturi, popunându-le să-și exprime părerea dacă acestea
sunt adevarate sau false. Astfel de activități au rolul de fixare a cunoștințelor și de evaluare a acestora,
datorită faptului că se folosesc noțiuni deja învățate în scopul de a pune copiii în situația de a-și aduce
496
aminte despre informații prezentate în activități din anul anterior, totodată de a decide justețea unei
afirmatii.
Metoda trierii asertiunilor este benefică deoarece stă la baza formării deprinderii de a analiza, de a
decide, de a selecta și de a alege; organizarea muncii în mod eficient; dezvoltarea respectului de sine și
câștigarea încrederii în forțele proprii.
Centralizarea datelor și cuantificarea rezultatelor se realizează fie într-un tabel fie printr-o analiză a
rezultatelor în cuvinte. După centralizarea datelor se elaborează fișa de progres care va fi completată doar
pentru evaluarea inițială urmând a se adăuga ulterior și rezultatele evaluării finale la sfârșitul anului școlar
curent.
Esențial este ca la finalul orcărei activități preșcolarii să fie motivați prin aprecieri pozitive astfel
încât să câștige încredere în forțele proprii.
497
Test predictiv limba engleză între performanţă şi abilităţi lingvistice
Profesor Ilă-Gaşpar Carmen

Şcoala Gimnazială “I.G.Duca” Bucureşti
Limba engleză- clasa a 7-a
În cadrul testul lingvistic, validarea unui test înseamnă a stabili o legătură rezonabilă între
performanța celui testat și abilităţile lingvistice de care dă dovadă. Deci, întrebarea în validarea unui test
este: "Testul măsoară ceea ce este destinat să măsoare?" . Deoarece fiabilitatea asigură coerența unui test,
fiabilitatea acestuia este o condiție prealabilă pentru validitatea acestuia. Cum putem afla ceva despre
capacitatea lingvistică a unei persoane, dacă testul nu dă rezultate uniforme. De fapt, validitatea unui test
este destul de înșelătoare, deoarece ceea ce este validat nu este testul în sine. Mai degrabă, este vorba
despre validarea concluziilor pe care le tragem și despre "interpretările și în ce scop folosim scorurile
testului". Validitatea, atunci, poate fi văzută ca un concept care ne permite să oferim teste cu semnificație.
Această noțiune unitară de validitate a fost, în mod tradițional, subîmpărțită în funcție de tipul
dovezilor pe care se bazează interpretările. Cu toate acestea, trebuie să se înțeleagă că aceste tipuri sunt în
C1: C2: C3 C4:

Competenţe Să extragă Reformularea Să Să
corespunzătoare informaţii unor deducă scrie
generale şi enunturi/rescri sensul relatări
nivelurilor specifice dintr-un erea unor cuvinte cuvintelo simpl
taxonomice text citit în conform r e ale unor
gând unor structuri din evenimente
studiate context si sa trecute şi
formuleze experienţe
Teme/ enunturi personale
Conţinuturi/
Concepte-cheie/
Unităţi tematice
mod real diferite" metode "de evaluare a valabilității și că este mai bine să valideze un test în cât mai
multe moduri (Alderson, Clapham, Wall 2005: 171 ). Mai mult, trebuie să înțelegem că, în interpretarea
scorurilor de test, baremele, chiar și cel mai valid și mai fiabil test poate dezvălui doar ce urmăresc
testele. Chiar și cel mai bun test nu poate exclude posibilitatea ca performanța suboptimală a celui testat
să rezulte în urma unor factori care nu au legătură cu testul .Faptul că cel testat nu este capabil să
îndeplinească o anumită sarcină într-o situație de testare nu înseamnă, prin urmare, că nu este în măsură
să-și îndeplinească această sarcină în viața reală.
Pentru a susţine cele menţionate mai sus, prezint o modalitatea în care concept şi mai ales evaluez
un test predictiv la nivel de gimnaziu pentru limba engleză L1.
Pe lângă baremul propriu-zis al unui test predictiv, consider că o matrice, cu specificaţii este apsolut
necesar.
Matrice de specificaţii
498
Copilul şi lumea 30 p
înconjurătoare - Letter (Parte
a II)
Verbul - timpuri 10 p 20p
verbale: Present Simple Exerciţiu în
& Continuous, Present care elevii trebuie
Perfect, Past Simple & să folosească timpul
Continuous corect al verbului
din paranteză.
Adjectivul – grade 20p
de comparatie
Vocabular: 10p
obiecte, cuvinte
familiare
TOTAL 10 p 40 p 10p 30 p
499
Evaluarea iniţială- instrument indispensabil de evaluare
Profesor: Ilie Cătălina-Gabriela

Colegiul Economic Buzău
Limba Engleză
Clasa a IX-a
Deşi pentru elevi evaluarea iniţială reprezintă un factor de stres, ea îşi are rolul său în cadrul
evaluării performanţelor elevilor. Predarea, învăţarea şi evaluarea reprezintă verigile importante ale
procesului de învăţământ, fiind interdependente şi necesitând atenţie egală în cadrul proiectării didactice.
Evaluarea iniţială, care se realizează, prin natura sa, la începutul unui nou ciclu de învăţare, are ca
finalitate identificarea nivelului de pregătire a elevilor, a nivelului la care elevii şi-au însuşit cunoştinţele
predare anterior. Scopul acesteia este de a reprezenta un etalon în vederea stabilirii obiectivelor pentru
următorul ciclu de învăţare. În urma informaţiilor obţinute prin intermediul evaluării îniţiale, profesorul
poate adapta în mod flexibil activităţile de predare.
Un alt aspect al evaluării iniţiale este faptul că ajută la identificarea, în mod obiectiv, a
diferenţelor de nivel al elevilor în cadrul unei clase, permiţând profesorului, pe lângă planificarea, ca
aspect general, a materiei şcolare, şi stabilirea premiselor pentru realizarea activităţilor diferenţiate, pentru
grupuri mici de elevi sau chiar individual, dar şi a activităţilor de recuperare.
Ca orice tip de evaluare, evaluarea iniţială poate fi realizată utilizând metode tradiţionale sau
complementare de evaluare. La limba engleză, metodele tradiţionale se referă la evaluări orale sau scrise.
În general, evaluarea scrisă prezintă avantaje precum faptul că permite evaluarea în acelaşi timp a unui
număr mare de elevi într-un mod obiectiv. De asemenea, pot fi avute în vedere mai multe noţiuni predate
din cadrul programei şcolare într-un timp relativ scurt, iar rezultatele elevilor pot fi comparate, ceea ce îi
dă evaluării un caracter mai obiectiv. Un alt avantaj demn de luat în seamă este faptul că elevii nu resimt
la fel de multe emoţii ca la evaluarea orală, ceea ce duce la diminuarea nivelului de stres, permiţând chiar
şi elevilor foarte emotivi să rezolve sarcinile de lucru.
Evaluarea orală prezintă avantajul de a asigura corectarea greşelilor imediat şi clarificarea
neînţelegerilor. De asemenea, permite elevilor să se exprime direct şi spontan, să îşi organizeze discursul
în mod flexibil şi să demonstreze capacitatea de argumentare. Cu toate acestea, faptul că necesită un mare
consum de timp face ca evaluarea orală să nu fie o metodă preferată de evaluare iniţială.
În ceea ce priveşte acurateţea măsurării rezultatelor, itemii obiectivi prezintă avantaje prin faptul
că testele obiective pot fi concepute în aşa fel încât să aibă o singură variantă de răspuns. Anumite
abilităţi, precum cititul, pot fi testate mai uşor cu ajutorul itemilor obiectivi, ca şi capacitatea de a folosi
corect structuri de vocabular sau de gramatică, în timp ce abilitatea de a scrie necesită mai degrabă itemi
subiectivi.
Iată câteva exemple de itemi obiectivi care se pot aplica la clasa a IX –a:
Grammar
I. Fill in: on, for, in, from, about.

1. I hate standing……long queues.
2. I`m……..a diet, so no ice cream for me.
3. How can people who live in big cities protect
themselves……air pollution?
4. I can`t wait………my birthday party.
5. There are some really good websites….the Net.
6. Now, that she found a job, she is independent
……………her parents.
7. I`m really sorry……….what happened.
II. Put the verbs in brackets into the present perfect simple or continuous:
a. ................................................(you/ever/eat) snails?
b. Rob …………………………………………… (never/travel) by plane before.
500
c. …………………………………………………… (you/visit) Rachel’s art exhibition yet?
d. No, I ………………………………………. (revise) all week for my exams.
e. …………………………………………………….. (watch) TV all day?
f. Of course not! I …………………………………………………. (clean) the house. Look! The
house is tidy now.
g. ……………………………………………….. (Emma/use) my computer again?
h. Don’t be angry! She …………………………………………….. (not/delete) anything yet.
Vocabulary- Food
1 Circle the odd one out.
Junk food: chips, pizza, spices, burger
Vegetables: cauliflower, broccoli, lettuce, olives
Casual clothes: shorts, T-shirt, evening dress, trainers
Snacks: biscuits, soup, spring onions, sandwich
Fruit: pears, peppers, grapes, peaches
Utensils: saucepan, frying pan, grill, carton
Material: spotted, leather, wool, cotton
Bibliografie: Ghid de evaluare limbi moderne, Bucureşti, 2001.

Evans, V., O’Sullivan Neil, Manual Click on 2, Express Publishing, 2004.
501
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA DISCIPLINA BIOLOGIE
Prof. Ilie Dorina Georgeta

Disciplina Biologie
Școala Gimnazială Ghinești - Sălcioara, Dâmbovița
În cadrul disciplinei biologie, evaluarea inițială are o importanță deosebită, în special la clasele de
debut, în învățământul gimnazial, clasele aV-a, unde se verifică atât cunoștiințele acumulate, cât și nivelul
de înțelegere a noțiunilor de specialitate.
Evaluarea inițială, denumită și evaluare de plecare (de départ) sau evaluare preliminară
(Y.Abernot, 1996) are rolul de a cunoaște ce tipuri de cunoștințe și competențe stăpânesc elevii la un
moment dat, la inceputul unui nou ciclu de învățământ. Nota definitorie a evaluarii initiale este dată de
organizarea sa la inceputul unui program de instruire sau chiar în perspectiva acestuia. Întrucât
evaluarea inițială vizează și viitorul, prin stabilirea măsurilor de selecție sau de orientare, estimarea
posibilităților elevilor, evaluarea inițială este denumită evaluare didactică predictivă (J.Cardinet, 1988).
Dificultatea realizării evaluării inițiale constă în identificarea acelor achiziții care constituie
baza/premisele cognitive, motivaționale și atitudinale necesare integrării cu șanse de reușită în activitatea
care urmeaza: înțelegerea noțiunilor, capacitatea de a utiliza informațiile, abilitățile formate, tipuri de
competențe, grad de motivare pentru studiu, capacitatea de a lucra independent, existența unui
comportament ecologic, s.a.
Evaluarea iniţială, are rolul de a furniza informaţiile necesare reglării şi ameliorării activităţii
instructiv-educative, este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
profesorului o reprezentare apotenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire.
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere, iar notele obținute nu se
trec în catalog.
• identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare;
interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea următoare.
cerințelelor următoare;

elevului.
502
Bibliografie:
Cucoș, C, (2006), Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită , Editura Polirom ,Iaşi
Dumitriu , GH. , Dumitriu , C(2003 ) , Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Dumitriu ,C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico-experimentale, Editura
Radu , I. T. , 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
Gnosis , Bucureşti
Ivan Abernot (Auteur) Paru en juin 1996, Les méthodes d'évaluation scolaire, Cardinet (Jean),
Evaluation scolaire et mesure.
503
Evaluare Inițială – model realizat la grupă
Grădiniţa cu P.N. Nr.1 Şotânga

prof. înv. preşcolar, Ilie Maria Magdalena
Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor şi constă în măsurarea şi aprecierea gradului de atingere
a obiectivelor în funcţie de rezultatele obţinute. Are efect de reglare atât asupra predării cât şi asupra
învăţării. Ea înregistrează progresul fiecărui copil.
Evaluarea trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi, progres care este
monitorizat şi înregistrat de educatoare, comunicat părinţilor şi discutat la şedinţele, sau la consultaţiile
cu părinţii desfăşurate periodic.
Evaluarea îndeplineşte trei funcţii: de măsurare “Ce a învăţat copilul?”, predicţe “Este nivelul de
dezvoltare al copilului sufficient pentru stadiul următor?” şi diagnoza “Ce anume frânează dezvoltarea
copilului?”.
O evaluare eficientă este bazată pe observarea sistematică a copilului în diferite momente ale
programului zilnic; portofolilul copilului, fişe, comunicarea strânsă dintre educator şi părinţi, etc.
În grădiniţă evaluarea are drept scop măurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional.
Tipurile de evaluare sunt: evaluare iniţială / predictivă, evaluare continuă / formativă şi evaluare
finală / sumativă / cumulativă.
Evaluarea iniţială este foarte importantă, deoarece va indica traseul demersului didactic ce urmează
a fi desfăşurat. Se realizează la începutul anului şcolar în primele două săptămâni, la intrarea copilului în
grupa respectivă, sau la începutul unui program de instruire. Permite cunoaşterea stării de primire a
copilului, sugerează strategii adecvate care să permită copilului obţinerea performanţei. Educatoarea va
culege date despre copiii din grupă, îi va observa în timpul diferitelor momente ale programului zilnic şi
va discuta atât cu copiii, cât şi cu părinţii acestora, în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiată de
realitate, cu privire la dezvoltarea psiho-fizică şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al copiilor.
Exemplu de evaluare iniţială realizată la începutul anului şcolar, la grupa mijlocie:
Comportament cognitiv - Itemi:
I 1 – Identifică una-doua caracteristici ale anotimpurilor.
Tema: „Când se întâmplă” – joc exerciţiu
I 2 – Sesizează relaţiile spaţiale şi apreciază global cantitatea.
Tema: „Cine ştie mai bine” – joc exerciţiu
I 3 – Grupează obiecte după o însuşire comună (culoare).
Tema: „Spune ce ai gasit” – joc logic
I 4 – Denumeste două animale domestice şi două animale sălbatice, precizând unde trăiesc
Tema: „Animale mari şi mici” – joc exerciţiu
Evaluare descriptivă: Itemul 1 a fost realizat de toţi copiii, ei recunoscând şi denumind anotimpul
corespunzător aspectului prezentat. Apoi au descris anumite caracteristici ale anotimpurilor. Itemul 2 a
fost realizat de cincisprezece preşcolari au sesizat relaţiile spaţiale şi au apreciat corect cantitatea, iar
cinci copii nu au putut să aprecieze corect cantitatea. Itemul 3 a fost realizat cu succes de preşcolari. Toţi
copiii au înţeles care sunt deosebirile dintre două piese geometrice, recunoscând criteriul care le
diferenţiază. Optsprezece copii cunosc piesele geometrice, iar ceilalţi sunt primul an la grădiniţă (vin
direct din mediul familial), de aceea nu cunosc piesele geometrice. Itemul 4 a fost realizat de cei mai
mulţi dintre preşcolarii grupei. Aceştia au fost capabili să realizeze serierile de imagini, după criteriile
sugerate de acestea, apoi au discutat despre ele, prezentând caracteristici. Şase copii nu deosebesc
animalele domestice de animalele sălbatice.
Măsuri ameliorative: Voi lucra cu copiii menţionaţi şi nu numai, la activităţile matematice,
aprecierea globală a cantităţii şi aprecierea prin punerea în perechi, insistând şi asupra poziţiilor spaţiiale:
sus, jos, deasupra, sub, lângă,etc. pentru ca astfel copiii să-şi formeze mai uşor această deprindere. De
asemenea, voi insista asupra formării de mulţimi după criterii date, pentru ca preşcolarii să nu le mai
confunde.
Comportament motor - Itemi:
I 9 – execută corect mersul, alergare şi mersul în echilibru pe o suprafaţă plană.
504
Tema: „Drumul spre gradiniţă” – parcurs aplicativ
I 10 – efectuează corect proba de orientare corporală (mişcări în schema corporală)
Tema: „Arată ce spun eu” – joc
I 11 – compune spaţiul plastic folosind elemente ale limbajului plastic
Tema: „Baloane colorate” - desen
I 12 – desenează un cerc după model
Tema: „Desenează ca mine!”-soarele – desen după model
Evaluare descriptivă: Toţi preşcolarii au fost acaparaţi de jocurile propuse, stimulându-le spiritul
de competiţie şi de echipă. De aceea, pentru ei a fost un prilej de bucurie şi dezlănţuire a energiei. Doar
unii copiii au respectat regulile de joc. Cei mai mulţi au executat corect variantele de mers, alergare şi
mersul în echilibru aplicându-le temeinic în jocurile propuse. Şapte dintre preşcolarii evaluaţi sunt mai
lenţi în mişcări, unii fiind lipsiţi de încredere în propriile lor puteri şi temându-se de nereuşită, deoarece
prezintă deficienţe de coordonare motorie a diferitelor părţi ale corpului. În ceea ce priveşte itemul 11,
copiii au desenat , folosind elementele de limbaj plastic învăţate şi dând dovadă de creativitate. Şapte
dintre preşcolarii nu au reuşit să deseneze cercul după model, nereuşind să realizeze coordonarea oculo-
motorie.
Măsuri ameliorative: Îmi voi propune desfăşurarea de jocuri şi întreceri sportive care să stimuleze
încrederea în sine a copiilor, respectul de sine şi încrederea în propriile puteri şi capacităţi. Astfel,
acţiunile lor motrice se vor realiza cu mai multă siguranţă şi lejeritate. Voi lucra pentru remedierea
problemelor preşcolarilor.
Comportament socio-afectiv - Itemi:
I 1 – reproduc onomatopeele descoperite cu ajutorul auzului
Tema: „Ce se aude?”- joc muzical
I 2 – îşi aranjează singur lucrurile în mod ordonat
Tema: „Batista” – activitate practică
Evaluare descriptivă: Cei mai mulţi dintre preşcolarii grupei au realizat sarcina itemului 1 cu
succes, ei reuşind să reproducă cu dezinvoltură onomatopeele descoperite cu ajutorul auzului. De
asemenea, activitatea se desfăşoară într-o atmosferă relaxată şi plină de voioşie. Itemul 2 a fost realizat de
aproape toţi preşcolarii, fiecare dintre ei reuşind să-şi îndoaie/plieze hârtia pe diagonală, după
demonstraţie. Am observat că cinci copii nu au reuşit să plieze hârtia, neînţelegând ordinea acestei
operaţii, nereuşind să termine de realizat batista.
Măsuri ameliorative: Voi realiza activităţi de intonare de cântece, pentru ca preşcolarii să reuşească
să le reţină şi să le păstreze în memorie o perioadă lungă de timp. Pentru acesta, voi integra cântecele în
cadrul serbărilor, şezătorilor sau activităţilor extracurriculare propuse.
Voi observa mai atent copiii care încă nu au formată abilitatea de a îndoii şi, de asemenea, voi
exersa cu ei în activităţile din cadrul abilităţilor practice. Voi încerca astfel să le stimulez îndemânarea şi
priceprea.
Comportament verbal - Itemi:
I 1 – formează propoziţii simple şi dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical
Tema: „Cine sunt şi ce îmi place să fac?” – joc exercitiu
I 2 – audiază şi înţelege un text
Tema: „Ce a uitat să spuna Fănucă?”- lectura educatoarei
Evaluare descriptivă: Ambii itemi au fost realizaţi de aproape toţi preşcolarii. Aceştia au formulat
propoziţii corecte din punct de vedere gramatical. Ei au reuşit să audieze textul şi au formulat propoziţii
simple, folosind cuvinte din vocabularul activ specific vârstei lor.
Şapte copii nu au reuşit să formeze propoziţii dezvoltate, iar patru dintre ei nu vorbesc adecvat
vârstei lor. Ca urmare, copiii nu au putut lega propoziţii, prezentând tulburări de vorbire, care constau în
abaterea de la pronunţia obişnuită a cuvintelor (neputinţa emiterii unor sunete sau a silabelor sau chiar
omiterea lor).
Măsuri ameliorative: Voi derula mai multe activităţi în care preşcolarii să fie puşi în situaţii de a
povesti, de a vorbi efectiv, pentru ca astfel să-şi lărgească vocabularul activ specific vârstei lor şi pentru a
se exprima corect gramatical. Aceste activităţi le vor da încredere în sine, îi vor încuraja, stimulându-i şi
provocându-i. Voi lucra şi voi desfăşura activităţi recuperatorii cu preşcolarii.
505
Prof. limba română ILIE MIHAELA GILDA

Școala Gimnazială,, Barbu Delavrancea,, /clasa aVIIIa
Evaluarea inițială trebuie privită din perspective diferite : elev, profesor, părinte
Din perspectiva ,,actanților școlii,,elev-profesor ,evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a
stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării unor premise favorabile studiului noilor discipline de
specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului un indicator al potenţialului de învăţare,
dar şi al eventualelor lacune care trebuie remediate sau îmbunătăţite prin programe de recuperare.
Sintagma evaluare inițială sau predictivă este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la
începutul unui ciclu sau perioade de instruire , condițiile in care aceștia se pot integra in programul stabilit
,având ca finalitate îmbunătățirea ,dar și ameliorarea parametrilor funcționali ai acestuia. Evaluarea
inițială (predictivă) se realizează la începutul unui program de instruire (de regulă, la începutul anului
școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe ale elevilor. Acestă evaluare este „ impusă de
necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de
învăţare, precum şi creearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi.”1 Ea constituie una
din premisele conceperii programului de predare.
Din perspectiva părinților ,rezultatele acestui tip de evaluare ofera indicatori despre : nivelul
cunostințelor propriului copil la un moment dat, dar si despre felul cum se comport acesta la un test.
Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unor probe orale, scrise sau practice prin care este
diagnosticată pregătirea elevilor, care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi
organizat noul program de instruire(predare-învațare), oferind, de asemenea, posibilitatea cunoaşterii
potenţialului elevilor și care va conduce la stabilirea unor strategii care vor fi adoptate în funcţie de
rezultatele obţinute la fiecare clasă testată.
Evaluarea inițială , la disciplina limba romana ,se dovedește a fi utilă la începutul clasei a Va,
pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind
realizată mai ales prin probe scrise, dar si in clasa aVIIIa ,pentru verificarea progresului din anii anteriori
precum si pentru identificarea algoritmului pregătirii pentru examenele naționale . Informațiile obținute
de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să identifice nivelul cunostințelor si
al achizițiilor elevilor, ce abilități au, dar îi oferă și un punct de plecare în planificarea activităților de
predare - învățare viitoare. Dacă în urma testării inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere în
utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, , vor fi proiectate activităţi
de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin construirea unor enunţuri cu ortograme
şi explicarea utilizării lor; dacă se constată confuzii de recunoaștere a părților de vorbire sau de
propoziție, se va insista asupra diferențierii lor și vor fi lămurite confuziile, prin exerciții
suplimentare.Un alt element foarte important urmărit in evaluarea inițială reprezinta redactarea unor
compuneri imaginative coerente care să respecte o structura invățată și care necesită , de asemenea,
multe modalități de remediere , in sensul conceperii și discutării unor planuri de compunere.
Așadar, evaluarea iniţială este ,, utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt ,pentru
indispensabile unui nou parcurs.”2
Pe lângă funcţia diagnostică , evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică , aceasta oferă
profesorului premisele desfăşurării noului program şi îi permite acestuia să anticipeze rezultatele.
Evaluarea trebuie concepută ca un mijloc de măsurare obiectivă cât și ca o cale de perfecționare.
1.Cucoș,C-tin., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008, p. 69
2 Cucoș,C-tin., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008, p. 69
506
Metoda de evaluare orala favorizează dezvoltarea capacității de exprimare a elevilor, feedback-ul
este rapid, profesorul poate veni in sprijinul elevilor , cerându-le precizări și punându-le întrebări
suplimentare.Aceasta metoda permite corectarea imediata a confuziilor și greșelilor făcute.
Metoda de evaluare prin proba scrisă are o valoare multiplă , deoarece verifică in scurt timp
cunoștintele unui colectiv de elevi , care și le demonstrează ,independent, fără intervenția profesorului.
Proba scrisă îi avantajează pe elevii care se exprima mai greu pe cale orală.Rezultatele obținute se
raportează la un criteriu unic de validare(barem), diminuând, de multe ori , subiectivitatea profesorului.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului ofera atât profesorului cât si elevilor, o mare diversitate de
modalități de evaluare . Pot fi realizate teste cu răspunuri la alegere , iar răspunsul corect fiind evidențiat
printr-un emote,conferind testului caracter ludic, diminuând astfel emoțiile elevilor. La disciplina limba
romana există posibilitatea de a folosi si probele practice . Este vorba de acele conținuturi care vizează
scrierea funcțională : biletul,scrisoarea, cartea poștală,jurnalul ,etc.
La fiecare metoda de evaluare trebuie prezentată și argumentarea care are rolul de a facilita , la
nivelul subiectului evaluat, motivele care au stat la baza acordării unei anumite note .
In concluzie , un demers inițial , bine conceput , folosind metode diverse ,ofera condițiile stabilirii
unui nivel de baza de la care se pleaca in programul de instruire în disciplina de specialitate.
Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la
plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”.
BIBLIOGRAFIE:
EDP.;
Cucoș,C-tin., Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008
București, 1981.
507
Evaluarea inițială în sprijinul teoriei învăţării depline
Profesor Ilie Teodora

Colegiul Tehnic Edmond Nicolau Brăila
Chimie, clasa aXa
De foarte multe ori succesul și eșecul școlar sunt asociate doar cu predarea și învățarea. Putem
avansa ideea că evaluarea este ”cenușăreasa” acestui proces ciclic nefiind invitată la bal deși ea este cea
care semaforizează procesul de instruire prin generare de obiective și planuri de îmbunătățire în strânsă
conexiune cu aceste obiective.
Din păcate și azi, în pofida numeroselor semnale trase de specialiști, a numeroaselor modele de
bune practici din alte țări promovate prin publicații sau mobilități, a numeroaselor inițiative reformiste
din sistemul educațional, se menține tradiția învățămîntului românesc de a pune un accent mai mare pe
predare și învățare decât pe evaluare.
Există o controversă în sistemul educațional, interiorizată sau manifestată: ”ce facem ? ne ocupăm
de toți elevii prin abordare individualizată pentru ca rezultatele evalurii finale să contureze litera J sau
acceptam clopotul lui Gauss cu 1/6 rezultate de înaltă performanță”
Reprezentanţii teoriei învăţării depline, J. Caroll şi B. Bloom : susţin că, „dacă se folosesc mijloace
adecvate, cca 90% dintre elevi pot învăţa „deplin” ceea ce li se predă în şcoală, transformând astfel
celebra curbă a lui Gauss-Laplace într-o şi mai celebră curbă în formă de „J”.
Curba în formă de J
Curba distribuţiei normale a lui Gauss Laplace, potrivit căreia, în condiţii normale unui „tratament”
pedagogic obişnuit, cca 2/3 dintre elevi sunt „mijlocii” sub raportul performanţelor şcolare, cca. 1/6 şi
cca1/6 slabi. După unele opinii, doar + 2% dintre aceştia sunt excepţionali sau foarte capabili.
Curba lui Gauss- Laplace

Curba în formă de „J” arată că în jurde 85-90% dintre elevi pot obţine rezultate foarte bune dacă se
aplică diferenţierea şi individualizarea instruirii şi se recurge la strategii didactice moderne adaptate
stilului de învățare al fiecărui copil (metode de învăţământ participative, mijloace de învăţământ
multimedia, etc).
Dar acest lucru se poate face doar după o evaluare inițială riguroasă de fiecare cadru didactic
educator sau profesor. Dincolo de planuri de acțiune, recomandări ale ministerului educației și structurilor
subordonate, profesorul este cel care trebuie să producă schimbarea în propria atitudine față de procesul
de evaluare și apoi să educe copiii și părinții în a accepta rezultatul evaluării inițiale ca pe un reper,
similar unui studiu de fezabilitate necesar în orice construcție. Puțini părinți acceptă o notă mică la o
evaluare inițială și puțini elevi acordă atenția cuvenită considerand această notă un reper cu mesajul ” de
aici pornesc”
Simpla testare inițială fără un proces complex de analiză și interpretare, de comunicare individuală
către elevi și părinți nu va conduce la atingerea obiectivelor.
Pentru elevii cu ritm lent de învățare sau cu cerințe educaționale speciale această testare inițială
trebuie însoțită și de o evaluarea a stilurilor de învățare. Aceste date vor ajuta profesorul în elaborarea de
Planurile educaționale individualizate care să conducă la progres în învățare la toți elevii așa cum o indică
reprezentanţii teoriei învăţării depline, J. Caroll şi B. Bloom
Într-o alta ordine de idei profesorul trebuie să elaboreze teste care să acopere o arie cât mai mare a
informației și care vor conduce la o evaluare obiectivă a nivelului de competențe și cunoștințe.
508
Utilizarea de teste standardizate în evaluăriea inițială nu este de ajutor deoarece nu există elevi cu
competențe și cunoștințe, motivații și obiective finale identice.
Indiferent de nivel, clasă , elev, evaluarea inițială trebuie să fie riguroasă, obiectivă, particularizată
însoțită de analize, interpretări și planuri de intervenție.
Bibliografie
• Meyer, G. (2000). De ce şi cum evaluăm. Iaşi: Editura Polirom.
• Neacşu, I; Stoica, A(coord.).(1996). Ghid general de evaluare şi examinare. Bucureşti:
Editura Aramis.
• Landsheere, G., 1975, Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, E.D.P., Bucureşti
509
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE:
METODE ŞI TEHNICI
Prof. Dr. Chim. ILIE VIORICA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Tîrgovişte
Chimie, Clasa a X-a B
Importanţa evaluării iniţiale este incontestabil necesară, în procesul de învăţâmânt, cu precădere
în cazul predării disciplinei chimie. De aceea, am considerat că trebuie să acordăm o atenţie deosebită
elaborării Testului de evaluare iniţială pentru clasa a X-a, la disciplina chimie, prin stabilirea foarte
exactă a competenţelor şi a obiectivelor pe care dorim să le evaluăm. Notele pe care le primesc elevii, în
urma evaluării iniţiale ne dă nouă, cadrelor didactice, posibilitatea să stabilim nivelul, de la care trebuie
să pornim, precum şi măsurile de remediere pe care le propunem, pentru creşterea nivelului de pregătire
al elevilor.
Evaluarea didactică este o componenta esenţială a procesului de învăţământ alături de predare şi
învăţare deoarece furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestuia.[1]
Evaluarea iniţială la chimie, oferă atât elevului şi cât şi profesorului o reprezentare a
potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lipsuri, ce trebuie completate sau a unor competenţe ce
necesită corectare sau îmbunătăţire prin intermediul unor programe de recuperare a materiei.
Elevii au fost anunţaţi încă, de la începutul orei, că notele de la Testul de evaluarea iniţială, la
chimie, nu vor fi trecute în catalog, de aceea au rezolvat subiectele cu obiectivitate, încercând să se
încadreze în timpul de lucru stabilit şi au avut ocazia şă se concentreze în mod expres asupra subiectelor,
fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă. Evaluarea iniţială reprezintă un exerciţiu util
activităţii de învăţare în învăţământul preuniversitar.
Rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul tuturor cerinţelor din
Testul de evaluare iniţială reprezintă premisa, de la care se porneşte pentru predarea materiei de către
profesor şi pentru progresele ulterioare obţinute de elevi la chimie.
Evaluarea iniţială este o metodă de evaluare, prin intermediul căreia cadrul didactic, oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, la disciplina chimie, de formare a
diferitelor competenţe, prin utilizarea unei diversităţi de exerciţii şi probleme, adecvate obiectivelor şi
respectiv scopului urmărit. Informaţiile obţinute în urma evaluării ajută la îmbunătăţirea activităţii de
predare-învăţare.
Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei de evaluare, prin
intermediul căruia elevul ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. Acesta este elementul care pune în valoare
atât obiectivele de evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus.
Alegerea celor mai adecvate metode, tehnici şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie
importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util.
Evaluările iniţiale îndeplinesc funcţii de diagnostic şi de feed-back, atât pentru elev cât şi pentru
cadru didactic, dar în acelaşi timp îndeplinesc funcţie corectivă şi de autoevaluare în relaţia elevului cu
sine. Rolul principal al acestor probe este de a face posibilă, o evaluare obiectivă şi operativă pe baza unui
cuantum de cunoştinţe relevant, cu scopul de a regla şi perfecţiona procesul instructiv-educativ.
Evaluarea iniţială oferă feed-back atât elevilor cât şi cadrelor didactice în vederea îmbunătăţirii
procesului instructiv-educativ în învăţământul preuniversitar. Deasemenea ajută elevii să-şi dezvolte
deprinderi cognitive de ordin superior, pentru a-şi monitoriza permanent învăţarea.
Testul de evaluare iniţială pentru clasa a X-a, la disciplina chimie este o probă complexă cu
ajutorul căreia se verifică şi se evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu
ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară etalon, elaborată în prealabil de către profesorul de chimie.
Acest tip de testare (evaluare) este o probă standardizată, care asigură o obiectivitate mai mare în
procesul de predare-învăţare.
Definiţiile relativ recente ale evaluării şcolare sunt foarte diverse. Din multitudinea de variante,
desprindem următoarea definiţie: „A evalua înseamnă a emite judecăţi de valoare privind învăţarea de
către elev, pe baza unor criterii adecvate obiectivelor fixate, în vederea luării unor decizii”.[2]
510
Principalele calităţi ale testului de evaluare iniţială la chimie sunt: validitatea, fidelitatea,
reprezentativitatea, obiectivitatea şi aplicabilitatea.
Demersul metodic al elaborării Testului de evaluare iniţială pentru clasa a X-a, la disciplina
chimie a avut în vedere următoarele aspecte:
• Stabilirea obiectivelor, respectiv a competenţelor care trebuie să fie evaluate.
• Proiectarea testului.
• Stabilirea baremului.
• Aplicarea testului.
• Evaluarea răspunsurilor.
• Analiza rezultatelor testului.
• Valorificarea rezultatelor testului.
• Propunerea măsurilor de ameliorare şi a planului remedial.
Evaluarea în învăţământ a constituit şi continuă să fie obiectul unei preocupări atente din partea
multor pedagogi teoreticieni şi practicieni care vizează nu numai activitatea propriu-zisă ci şi alte
componente ale practicii pedagogice cu care se află în strânsă legătură. [3]
Evaluarea iniţială nu trebuie concepută numai ca un mijloc de control sau de măsurare obiectivă,
ci presupune şi un proces de formare a elevului, pe parcursul întregului an şcolar. Este necesar ca
evaluarea iniţială să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină interesul
elevilor pentru studiu, şi să-i îndrume în activitatea de învăţare.
Acest tip de evaluare are două funcţii: de diagnostic şi predictivă arătând condiţiile în care elevii vor
putea să asimileze conţinutul noului curriculum.
Testul de evaluare iniţială la chimie permite evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp
relativ scurt, acesta prezintă un grad mai mare de obiectivitate, deoarece rezultatele sunt raportate la
criterii unice de evaluare. Aceasta evaluare nu are numai rolul de control, ci este utilizată pentru a
cunoaşte comportamentul cognitiv al elevului, dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului
educaţional (cunoştinte, capacităţi, abilităţi, etc), solicitate, la disciplina chimie, pe parcursul întregului an
şcolar.
În concluzie - evaluarea iniţială la chimie este realizată la începutul semestrului I, fiind necesară
pentru pregătirea unui program de învăţare optimă a materiei pentru anul şcolar în curs. Astfel, dacă în
urma evaluării iniţiale se constată că elevii au anumite carenţe, profesorul de chimie trebuie să
organizeze înaintea începerii predării noului curriculum, un plan remedial de recuperare a materiei
predată anterior, pentru întreaga clasă sau doar pentru anumiţi elevi din clasă, şi să stabilească măsurile de
ameliorare pe care le propune, pentru îmbunătăţirea activităţii de predare-învăţare.
Bibliografie:
1. NICU, Adriana, Teoria şi metodologia evaluării, 2014, p. 5,
2. POTOLEA, Dan, Teoria şi practica evaluării educaţionale, 2005, p.4, ISBN 973-0-04233-0,
3. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în gimnaziu
şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 25.
511
Evaluarea procesului de invatamant
Iliescu Aurora
Liceul Preda Buzescu – Berbesti
Clasa a III a A
Evaluarea procesului de invatamant reprezinta o actiune subordonata activitatii de
instruire/educatie, organizata la nivel de sistem, necesara pentru verificarea gradului de ideplinire a
obiectivelor propuse, verificare realizabila la diferite intervale de timp, cu functia centrala de reglare-
autoreglare. Ca mecanism specific sistemelor deschise, cu functia centrala de reglare-autoreglare,
evaluarea asigura raportarea rezultatelor obtinute intr-o anumita activitate, la un ansamblu de criterii
specifice domeniului in vederea luarii unei decizii optime.
Functiile actiunii de evaluaree didactica au o dubla semnificatie, sociala si pedagogica. Putem
avansa urmatorul model de clasificare: 1) Functii sociale de: a) validare sociala a produselor sistemului de
invatamant; b) orientare sociala, scolara si profesionala; c) selectie sociala, scolara si profesionala; 2)
Functii pedagogice de: a) informare pedagocica, (verificarea rezultatelor scolare pe criterii prioritar
constatative); b) functia de diagnoza pedagogica, (interpretarea rezultatelor pe criterii prioritar calitative);
c) prognoza pedagogica, (anticiparea rezultatelor la niveluri de performanta si de competenta superioare
celor atinse anterior).
Implicarea evaluarii intr-un sistem complex de decizii importante la nivel de politica a educatiei
permite sesizarea unui set de functii de o mai mare diversitate:
a) functia de evidentiere a eficacitatii sistemului de invatamant-“concretizata in nivelul de
pregatire al elevilor pe parcursul studiilor si in nivel de competenta la iesirea din sistem si intrarea in viata
activa”;
b) functia de control care “face comparabile rezultatele obtinute de scoli de acelasi grad si tip
prin instruirea examinarilor nationale”;
c) functia de certificare a nivelului de pregatire al absolventilor unui ciclu de invatamant, care
sustine luarea unor decizii optime ”de ameliorare a curricumului si a proceselor de instruire care le sunt
propii”
d) functia de apreciere a performantelor scolare ale elevilor “prin sistemul certificat de
notare”;
e) functia de realizare a diagnozei “asupra dificultatilor de invatare ale elevilor”;
f) functia de realizare a prognozei referitoare la comportamentul si performantele viitoare ale
elevilor, posibile in diferite situatii si contexte pedagogice;
g) functia de feed-back continuu care asigura imbunatatirea permanenta a instruirii, a predarii
si a invatarii;
h) functia de apreciere a eficacitatii si eficientei proceselor de istruire (prin analiza si
optimizarea raporturilor dintre: obiective-rezultate obtinute; rezultate obtinute-rezultate utilizate;
rezultate-calitatea proceselor de instruire initiate si finalizate in scoala si in afara scolii);
i)functia de selectie scolara a elevilor prin examene/concursuri, realizate in raport de capacitatile,
competentele si cunostiintele necesare in viitoarea treapta scolara;
j)functia de stimulare a spiritului de responsabilitate a profesorilor pentru nivelul calitativ de
pregatire asigurat elevilor, functie relevanta social, in raport de societate civila si de comunitatea
educative locala, teritoriala si nationala;
k) functia de formare la elevi a unei imagini de sine si a unei capacitati autoevaluative optive,
“cu efecte pozitive asupra interesului si a gradului de angajare a acestuia in procesul de invatare.
Structura actiunii de valoare didactica include trei operatii principale-masurarea, aprecierea,

decizia-corespunzatoare functiilor pedagogice prezentate anterior.
1) Masurarea reprezinta masurarea de evaluare cantitativa, realizabila prin instrumente speciale
(chestionare, ghiduri, tehnici statistice, etc.) finalizate prin date exacte (scor, cifre, statistici) sau descrieri
obiective. Masurarea nu angajeaza emiterea unor judecati de valoare specific pedagogice, deschise
interpretarii pe termen scurt, mediu si lung.
512
2) Aprecierea reprezinta operatia de evaluare calitativa care introduce un set de criterii de
interpretare a rezultatelor consemnate anterior in urma operatiei de masurare. Aceste criterii specific
pedagogice vizeaza, permit interpretarea rezultatelor elevului in raport de: a) obiective specifice incluse in
programe si de cele operationele propuse de profesor; b) progresul sau regresul inregistrat fata de ultima
evaluare realizata de profesor; c) relatia existenta intre resursele investite, nivelul anterior de pregatire si
potentialul psihopedagogic si social al elevului, baza didactico-materiala a scolii si a clasei de elevi;
calitatea formarii initiale si continua a profesorului-calitatea procesului de instruire-rezultatele elevului.
3) Decizia reprezinta operatia de evaluare care asigura prelungirea aprecierii intr-o nota scolara,
caracterizare, hotarare, recomandare etc. cu valoare de prognoza pedagogica. Aceasta operatie intra in
categoria judecatilor evaluative finale, realizabila in raport de mai multe criterii pedagogice: a)
valorificarea al maximum a potentialului elevului evaluat; b) ameliorarea permanenta a calitatii activitatii
didactice; c) transformarea diacnozei in prognoza cu functie de anticipare pozitiva; d) comunicarea
pedagogica a deciziei in termini manageriali de indrumare metodologica a celui evaluat.
Evaluarea randamentului scolar presupune valorificarea tuturor operatiilor analizate anterior,
tinand seama de urmatoarele criterii: a) rezultatele scolare (interpretate in sens cantitativ si calitativ); b)
comportamentul elevului (privit in sens psihologic si pedagogic); c) succesul scolar (amalizat in raport de
obiectivele generale si de procesul sau regresul realizat individual si colectiv); d) calitatea procesului de
invatamant, identificata in raport de factorii de stoc (care exprima calitatea procesului de invatamant intr-
un anumit proces al evolutiei) si de flux (care exprima calitatea procesului de invatamant, intr-o
perspectiva dinamica, prin intermediul unor indicatori mobili, referitor la: comportamentul profesorilor si
elevilor; reusita scolara cu evolutiile sale in timp si spatiu).
513
ROLUL EVALUARII IN CRESTEREA
PERFORMANTELOR SCOLARE
INV:ILIESCU ECATERINA ELENA DENISA

SCOALA PRIMARA COCORENI-BILTENI,GORJ
emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie în plan educational.
In mod curent prin evaluare in invatamant se intelege actul didactic complex integrat intregului
proces de invatamant care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea, nivelul
performantelor si eficienta acestora la un moment dat oferind solutii de perfectionare a actului de predare-
invatare.
Evaluarea are rolul de a masura si aprecia, in functie de obiective, eficienta procesului de predare –
invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la cerintele economice si culturale ale societatii
contemporane.
Evaluarea rezultatelor muncii scolare evidentiaza valoarea, nivelul, performantele si eficienta
eforturilor depuse de toti factorii educationali si randamentul muncii de invatare. Randamentul muncii
scolare e evidentiat de rezultatele calitative la invatare ale elevilor. Randamentul scolar include evaluarea
rezultatelor obtinute sub toate laturile personalitatii elevului, ca si ale intregului proces instructiv–
educativ al institutiei scolare, inclusiv eficienta pregatirii si invatamantului in plan social.
Randamentul scolar priveste succesele si insuccesele scolare.
Succesele scolare includ : procent relativ mare de promovabilitate, cu note bune si foarte bune ( 7-
10), rezultatele practice de calitate si eficienta capacitatii intelectuale, moral–cetatenesti si profesionale
ale elevilor de nivel ridicat si in concordanta cu cerintele contemporane (adaptabilitate, creativitate),
respectand disciplinele invatarii scolare, integrarea socio- profesionala eficienta si imediat dupa
absolvirea institutiei de invatamant.
Insuccesele scolare includ in general urmatoarele : numar mare de corigente, numar mare de
repetenti, de exmatriculati, de abandonuri scolare, numar mare de elevi sanctionati, multe note sub 5 in
timpul anului scolar, integrarea socio – profesionala slaba etc.
Conditii ale unui randamentul scolar bun: nivelul si calitatea continutului invatare, calitatea
pregatirii profesionale, calitatea metodelor si mijloacelor de predare–invatare, modul de organizare a
timpului liber al elevilor, motivatia invatare, calitatea relatiei profesor-elev, existenta conditiilor de studiu
(laboratoare, cabinete, biblioteci, material didactic), calitatea influentei educatiei, ale factorilor educatori
(familie, mass-media, organizatii de tineret ), a sanatatii elevilor, a calitatii evaluarii cunostintelor.
Evaluarea e actul didactic complex integrat intregului predarede invatare, care asigura evidentierea
cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea, nivelul, performantele si eficienta acestora la un moment dat
(in mod curent, periodic, final). Ofera solutii de perfectionare a actului de predare–invatare. Presupune
doua momente distincte: masurarea si aprecierea rezultatelor scolare. Evaluarea este actul didactic care
determina promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-o etapa de invatare in alta. Din partea profesorilor
examinatori se cer urmatoarele calitati: pricepere, corectitudine, obiectivitate si responsabilitate.
A evalua rezultatele scolare inseamna a determina masura in care obiectivele programei de instruire
au fost atinse, precum si eficienta metodei de predare-invatare folosite. Prin activitatea de evaluare se
desemneaza actiunea de masurare si apreciere a rezultatelor scolare. Prin rezultate scolare se desemneaza:
cunostinte, abilitati, dezvoltarea proceselor intelectuale etc.
In planul evaluarii, profesorii sunt preocupati sistematic de masurarea si aprecierea cantitatii si
calitatii cunostintelor elevilor, a deprinderilor, abilitatilor, capacitatilor, intereselor si priceperilor
posedate de elevi la un moment dat, fie ca rezultat al educatiei, fie ca premisa a acesteia.
Scopul evaluarii este de a perfectiona procesul educational.
Componente ale evaluarii sunt controlul (verificarea), aprecierea, notarea.
Masurarea si aprecierea rezultatelor scolare nu se face in sine si pentru sine, ci prin raportare la
obiectivele (competentele), continuturile, metodele si mijloacele de invatare folosite.
Sistemul de evaluare din invatamant vizeaza:
514
• Evaluarea obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul rezolvarii
acestora.
• Evaluarea activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de invatamant.
• Evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operationale, psihomotrice,
atitudinal-valorice).
• Evaluarea performantelor profesionale.
• Evaluarea intregului sistem de invatamant.
• Informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si asupra cauzelor
nerealizarii obiectivelor curriculare propuse.
• Diversificarea metodelor si tehnicilor de evaluare, prin utilizarea unor procedee alternative.
515
Profesor: Iliescu Gabriela
Colegiul Tehnic Matasari

Matasari, Gorj
How to make Assessment a friendly Toll in Learning Process
To start with, having read some articles on this topic , adding my personal experience I tried to
express my point of view regarding assessment . This activity is seen as a way of testing knowledge, but
to educators evaluation is much more. Evaluation refers to a broad range of activities and tasks including
observation, worksheets, essays, presentation, group work, performances and more traditional forms of
testing. It's important to look at the issue of evaluation by thinking about why teachers evaluate.
The main reason teachers evaluate is to find out what students have learned—the outcome of the
instruction. This information is used in two ways: first to inform the teachers about their teaching and
what needs to be taught next and second, to make a judgement about how well students have learned the
knowledge or skill being taught. Evaluation is a systematic process that involves a variety of activities.
Teachers gather information about student achievement informally and formally. Informal
evaluation is used by the teacher to provide feedback to students and to check for understanding in the
teaching and learning process. Informal evaluation activities include observation of students as they work
in groups, pretests, short classroom assignments, practice tasks, oral questioning and discussion. Formal
evaluation is used to judge student achievement; that is, how well the student has learned the knowledge
and/or skills. Students are marked on formal evaluation tasks and this mark is usually part of their report
card grade. These evaluation tasks can include projects, writing assignments, performances, tests, reports
and research.
Student report card marks are based on a number of different evaluation activities over an extended
time. Teachers are careful to use many opportunities to evaluate students before they make a judgement
about a student's achievements. Marking a single test or project does not give the teacher enough
information to offer a complete picture of the student's abilities. As well, not everything students are
expected to learn can be marked on a pencil and paper test. That's why a teacher's judgement about
student achievement is a more complete evaluation than a single test like the achievement or diploma
exams.
Assessment is an integral part of instruction, as it determines whether or not the goals of education
are being met. Assessment affects decisions about grades, placement, advancement, instructional needs,
curriculum, and, in some cases, funding. Assessment inspire us to ask these hard questions: "Are we
teaching what we think we are teaching?" "Are students learning what they are supposed to be learning?"
"Is there a way to teach the subject better, thereby promoting better learning?"
Today's students need to know not only the basic reading and arithmetic skills, but also skills that
will allow them to face a world that is continually changing. They must be able to think critically, to
analyze, and to make inferences. Changes in the skills base and knowledge our students need require new
learning goals; these new learning goals change the relationship between assessment and instruction.
Teachers need to take an active role in making decisions about the purpose of assessment and the content
that is being assessed. Not long ago, I have read an article on Assessment on the site of British Council
entitled The School of the Future's (SOF) and its mission to empower each and every student. It seems to
be a little bit different approach to evaluation since teachers accomplish this not only by making their
classroom content and instruction engaging but also by making their assessments authentic. The students
are asked to prove they have acquired and mastered the curriculum in ways that are meaningful to them.
What is remarkable, from my point of view, is the fact that it goes beyond getting the "right" answers on
tests. At SOF, students develop the learning skills and habits of mind that are essential in the classroom --
and the rest of their lives. The ones who promote this method say that there are ten tips to help us,use
authentic assessment in our school. The first tip goes to break down skill work into small steps so as not
to seem overwhelming, therefor teachers record the data regarding their students progress, analyze them
and set the specific measure according their results and group students as well. It is recommended to use a
goal-setting sheet, why not with other colleagues and lay out short-term plans so as to achieve those
goals. Authentic assessment can be deeply rewarding for everyone involved, but it does take time and
516
effort and can be demanding on teachers. Teachers can work together to create dedicated common
planning time for sharing their strategies, challenges, and eureka moments. School leaders should join the
meetings as often as possible to help strengthen teacher community. SOF teachers design their
concluding summative assessments first. These assessments are based on what the teachers would like the
students to ultimately show as a demonstration of their learning. The teachers then create lessons and
smaller-scale formative assessments that will help students build toward those final assessments.
Teachers approach units as ongoing works-in-progress, which culminate in a project or presentation.
While students are deep in the grip of researching, writing, editing, building, and creating, teachers are
observing and questioning student progress all along the way, constantly and organically doing
assessments to discover students' grasp of the material.Authentic assessments engage students when they
are fun and interesting, so try to think of entertaining ways to approach your content. In one humanities
class at SOF, students dress like ancient Egyptians and put on a play to demonstrate they are learning the
content. In physics, they build a catapult to learn about velocity and acceleration.You can be creative with
authentic assessments, but you still have to base your assessments on the standards you are teaching.
Develop rubrics that will show you exactly what your students are learning. Share these rubrics with your
students so they’ll have a clear idea of what you want them to accomplish and how you expect them to
demonstrate it.Simple index cards or Post-it notes are a great way to get a snapshot of where your
students are in their learning. Ask students to answer one or two questions on a card or Post-it on the way
into class as a warm-up activity, on the way out of class, or as a homework assignment. You can then
quickly review the cards to get a lot of helpful information to guide your instruction.Children are
passionate about so many things. Tapping into students' interests is one way to get useful assessment data
and to help students take ownership of and deepen their own learning. At SOF, kids who love video
games study projectile motion in the online game World of Warcraft. Students who enjoy art and creative
writing create graphic novels about the book Persepolis. The students' own interests get the ball rolling
and open them up to a variety of ongoing and authentic assessment techniques.There is no one simple
diagnostic tool that tells the whole story, so try a number of strategies to get a more well-rounded picture
of your students. Tasks on demand, or TODs, are a powerful way to get a snapshot of student
comprehension. TODs are quick in-class assessments given without warning and without any scaffolding
or help. The goal of a TOD is to determine if students can actually apply the knowledge they've been
learning. One way to make TODs more rigorous is to give students problems with incorrect answers and
then ask them to explain why they are wrong.Set aside time for the kids to reflect and write about their
own progress. Let them explain their process and approach to a certain skill as well as their opinion on the
current unit, text, or concept. How they are thinking about the concept is as important and revealing as
their ability to give a "right" answer. Students' ownership of their own learning is at the core of authentic
assessment.There are a variety of low- and high-tech tools that can help teachers track their students'
progress. Technology lovers use applications like Easy Grade Pro to track particular skills. Others prefer a
more traditional approach and use pen and paper, tables, or spreadsheets to chart student progress at any
given time. The most important thing is to find what works for you and to look at tracking as part of the
whole assessment process.
Why Does Assessment Matter?

Assessment is one of the most effective instructional strategies to increase learning. According to an
analysis of approximately 800 meta-analyses, including more than 52,000 studies and millions of
students, teachers who study their own effects on student learning are highly effective in raising student
achievement (Hattie, 2009). According to two additional meta-analyses, high-quality assessment that is
integrated into regular classroom practice can increase the rate of learning (Black & Wiliam, 1998) and is
a highly cost-effective educational intervention (Yeh, 2007). Editor's note (2015): More recently, new
analyses indicate that additional research is needed to better define successful formative assessment
practices and their effects on student learning (Bennett, 2011; Briggs et al., 2012; Kingston & Nash,
2011). Another dimension of assessment is its comprehensive side, a process of eliciting evidence of
learners understanding and adapting instruction to increase their rate of learning. This process is
integrated into regular classroom practice and involves three key steps:Set challenging, meaningful
learning goals and provide learners with multifaceted criteria to define success.Use evidence of learners’
understanding to provide actionable feedback throughout the learning process.Motivate learners to
517
improve their performance.The good news is there's work afoot to create better tests that will challenge
students to demonstrate more creative, adaptable skills -- and, in turn, encourage teachers to teach them.
Some model assessments already exist; for instance, many experts tout the Programme for International
Student Assessment (PISA) exam for its challenging, open-ended questions on practical topics, such as
climate change or the pros and cons of graffiti. Even more advanced models, some using computer
simulations, will become available in a few years -- and none too soon.
Business leaders have issued dire warnings about how hard the U.S. economy will tank if our
education system doesn't get itself out of the nineteenth century, and fast. They're clamoring for creative,
productive, affable employees -- not just dutiful test takers -- and they point to assessment as a crucial
tool for turning the tide. Microsoft founder Bill Gates, addressing state governors, CEOs, and educators at
the National Education Summit on High Schools in 2005, said, "America's high schools are obsolete.
Even when they're working exactly as designed, they cannot teach our kids what they need to know
today. In the international competition to have the biggest and best supply of knowledge workers,
America is falling behind."
Bibliography:—Partners in Learning, The Alberta Teachers' Association, 1996
518
CARTEA ŞI IMPORTANŢA LECTURII
Prof.invatamant primar
Sprinceana Mariana
Bibliotecar-documentarist
Iliuţă Adriana
Şcoala gimnaziala ,,Dragoş Marin”
localitatea Ştefan cel Mare , jud. Călăraşi
Motto:
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Mâinile mele, care te-au deschis.” (T. Arghezi)
„Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieţii omenirii, istoria luptei sale pentru
existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi
cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.” (G. F. Morozov)
În afara cărţii nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a societăţii. O
carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă ori de câte ori ai
nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Cartea
este atât de înţelegătoare, încât atunci când n-ai înţeles-o nu se supără, nu jigneşte, te aşteaptă să revii. O
regăseşti oricând la fel de credincioasă şi discretă.
În acelaşi timp putem spune că ea poate fi un învăţător care te conduce la bine, te face să te bucuri,
să râzi şi să plângi. De aceea trebuie să comentăm puţin funcţia ei ca mijloc de educare a omului.
Cartea îndeplineşte numeroase funcţii. Între acestea cea mai înaltă menire a cărţii e cea instructiv-
educativă. Întregul proces de învăţământ, de la cel preşcolar la cel post-universitar se bazează pe cartea-
manual.Transmiterea sistematică şi cât mai completă a cunoştinţelor dobândite de omenire de-a lungul
timpului prin stăruitoare eforturi nu se poate face decât prin intermediul şcolii, al cărţilor şcolare.
Dar nu numai manualul are o funcţie instructivă. Drumul învăţării şi citirii unei cărţi n-are sfârşit;
toate cărţile bune pot să ne înveţe câte ceva pe planul ştiinţei, tehnicii, artelor, moralei, comportamentului
etc. Cine consideră că după ce a încheiat procesul de învăţământ în şcoală şi a obţinut o diplomă a
încheiat totodată şi contactul cu cartea, acela a renunţat la ambiţia progresului.
Efortul şi dorinţa spre lectură continuă sistematic, vizând o perspectivă, reprezintă condiţia oricărui
succes personal.
O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Toate
celelalte mijloace de răspândire a cunoştinţelor rămân subordonate cărţii şi subordonate vor rămâne oricât
de mult se vor înmulţi şi perfecţiona procedeele lor tehnice.
Alegerea cărţilor potrivite este numai primul pas. Al doilea pas şi tot atât de important este
deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi.
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. E un instrument care dezvoltă posibilitatea de
comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj.
Una dintre acţiunile prioritare propuse de Ministerul Educaţiei Nationale pentru anul şcolar 2017-
2018 este „Îmbunătăţirea competenţelor de lectură”. Prin această acţiune se urmăreşte introducerea
lecturii, a înţelegerii şi interpretării textelor ca practică obligatorie la toate disciplinele.
Există factori care determină lectura elevilor: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele lor,
climatul familial, care pot transforma lectura într-o necesitate, o delectare sau nu. Când gustul pentru
lectură este format din primii ani de şcoală, acesta rămâne pentru toată viaţa, o obişnuinţă utilă.Gustul
pentru lectură nu vine de la sine ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali (familia şi şcoala),
o muncă caracterizată prin răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă. Este cunoscut faptul că de la vârsta
preşcolarităţii atât familia cât şi grădiniţa depun eforturi pentru a influenţa universul copilăriei prin
basme, poveşti şi poezii. Această dificilă muncă e situată la nivelul superior, în primele clase ale şcolii.
519
Perioada de formare a gustului pentru citit coincide cu cea când se pun bazele acestuia, în clasele I-IV.
Elevului mic trebuie să i se trezească curiozitatea spre lecturi, să i se cultive interesul spre cunoaştere.
Lectura în afara clasei lărgeşte orizontul cunoştinţelor primite în clasă. Este foarte important ca
bibliotecarul să ştie care sunt formele de îndrumare a lecturii în afara clasei. Forma cea mai cunoscută şi
cea mai des folosită în această activitate este povestirea. Cei care au citit, povestesc la biblioteca lectura
citită. Se completează conţinutul povestirii de către mai mulţi copii. În ora de lectură elevii se întrec în a
povesti cât mai mult şi mai frumos, fapt care antrenează şi pe cei mai puţini dornici de lectură. Tot ca o
activitate atractivă care se poate desfăşura pe marginea unui text citit este completarea unei fişe de
lectură. Acesta poate cuprinde mai multe aplicaţii pe textul citit, cum ar fi: numirea titlului textului, a
autorului, a personajelor principale/secundare, pozitive/negative etc., morala textului (dacă e cazul),
realizarea unui desen reprezentativ, extragerea unor expresii frumoase, caracterizarea personajului
preferat şi multe altele.
O altă formă de îndrumare a lecturii în afara clasei o constituie formarea bibliotecii de clasă,
precum şi a bibliotecii personale acasă. Cea dintâi se realizează cu cărţi aduse de copii şi învăţător, se
fixează un bibliotecar elev şi apoi se procedează la împrumutarea cărţilor.
Ghicitorile literare sunt mijloace atractive ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se pot desfăşura
astfel: se citeşte un fragment şi se cere elevilor să indice în ce operă au găsit acest fragment.
Bibliotecarul trebuie să ţină o evidenţă a lecturii copiilor. Astfel în acest an şcolar am propus spre
desfăşurare proiectul educaţional „SĂ ZBURĂM PE ARIPI DE POVESTE!” în parteneriat cu Biblioteca
Comunala . Am introdus elevii în universul minunat al cărţii, printr-o activitate de recondiţionare de carte.
În cadrul proiectului de desfăşoară şi concursul cu acelaşi nume în care elevii care citesc cele mai multe
opere literare vor fi premiaţi la sfârşitul anului şcolar.
Tot ca o activitate inedită, dar prin care am încercat să implic părinţii în mod direct în activitatea de
studiere a cărţii, am desfăşurat o lecţie demonstrativă de lectură în care am lucrat pe grupe (grupa
părinţilor şi grupa elevilor) pe un text adaptat după textul „Banul muncit” de Al. Mitru. În această lecţie
am folosit metode alternative de lucru cu cartea: diagrama Venn, reţeaua personajelor, lectura predictivă,
jurnalul dublu etc.
Orele speciale de lectură au fost mulţi ani prevăzute în programele şcolare, iar manualele
cuprindeau texte special alese pentru aceste lecţii. O perioadă de timp lectura a fost considerată ca fiind
parte integrantă din orele de limbă şi literatură română. Din acest an şcolar s-a revenit şi astfel se pot
desfăşura activităţi specifice de citire, analiză şi înţelegere a unor texte literare variate: operele unor
cunoscuţi autori, dar şi diverse articole din reviste pentru copii, chiar şi reţete de bucate, activitati
desfasurate la sala de lectura a Centrului de documentare si informare din scoala noastra.
Oricum s-ar defăşura o oră de lectură, nu trebuie ignorate cerinţele psihopedagogice care determină
eficienţa în dirijarea procesului de însuşire a tehnicii lecturii. Dintre aceste cerinţe mai importante
menţionez:
- asigurarea unei permanente interferenţe între toate componentele studiului limbii române la clasele
I-IV;
- corelarea conţinuturilor cu obiectivele psihopedagogice şi cu cele specifice;
- selectarea şi dezvoltarea volumului de informaţii;
- definirea clară a obiectivelor operaţionale urmărite pe parcursul activităţii;
- utilizarea celor mai potrivite metode şi procedeee în realizarea obiectivelor propuse;
- concordanţa deplină dintre obiectivele, conţinuturile, strategiile didactice şi posibilităţile de
învăţare proprii elevilor de această vârstă.
Limitarea actului citirii, în cadrul lecţiilor, la conţinutul cognitiv al textului, înseamnă a diminua în
mare măsură valenţele formative ale citirii, a familiarizării elevilor cu instrumentele muncii cu cartea, mai
ales în clasele a III-a şi a IV-a. Cititul nu poate fi mărginit numai la exerciţiul citirii; înţelegerea mesajului
prilejuieşte însuşirea unor cunoştinţe despre mediul înconjurător, a unor fapte, evenimente, întâmplări etc.
absolut necesare în formarea şi dezvoltarea orizontului de cunoştinţe la elevi.
„Lectura – spunea istoricul N. Iorga – joacă un rol important în viaţa copiilor, un rol mai mare
decât în viaţa celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viaţa şi
influenţează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărţile pe care le citesc, copiii îşi formează o anumită
concepţie asupra lumii, cărţile formează la ei anumite norme de conduită.”
520
Bibliografie:
1.Alexandru Gheorghe, Lecturi literare pentru ciclul primar – îndrumător metodic pentru
învăţători, părinţi şi elevi, Editura „ Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1995
2. Învăţământ primar, volumul I/1991, Culegere metodică destinată cadrelor didactice care predau
la clasele I-IV, Bucureşti, 1991
521
Importanța evaluării inițiale – metode și tehnici
Prof. înv. preșc. Ilyes Aurelia

Grădinița ”Degețica”, Cluj-Napoca
Aprecierea activității copilului se realizează prin evaluare, proces ce se întemeiază pe o analiză
complexă.
Evaluarea inițială constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
grădiniță sau la începutul unui program de instruire. Evaluarea inițială constituie o condiție esențială
pentru reușita activității de instruire, oferind posibilitatea de a cunoaște potențialul de învățare al
preșcolarului. Identifică nivelul achiziţiilor preşcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare. Acest tip de
evaluare determină o anumită planificare a secvențelor de instruire pentru a aprecia viitoarele progrese ale
copilului și de a permite educatoarei să-și evalueze strategia didactică folosită. La fiecare început de an,
primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date despre copii. În acest timp educatoarele vor
observa copiii în diferite momente ale programului zilnic, și vor dialoga atât cu copiii, cât și cu părinții
acestora în vederea obținerii unei imagini cât mai apropiate de realitate.
Evaluarea inițială are trei funcții generale, funcția de constatare, funcția de predicție și funcția de
reglare și perfecționare. Prima funcție permite cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă a
preșcolarului, interesele, cunoștințele anterioare. Funcția de predicție sugerează strategii care să permită
copilului obținerea performanței.
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului. Evaluarea preșcolarului se face oral sau prin
fişe de evaluare, cu ajutorul diferitelor metode și tehnici. De exemplu metodele și tehnicile de evaluare
folosite în Domeniul Limbă și Comunicare pot fi tradiționale, complementare sau interactive.
Metodele tradiționale cum ar fi probe orale: conversaţia de verificare, interviul, verificarea realizată
pe baza unui suport vizual sau probe scrise – fişe de lucru.
Metodele complementare sunt: observarea sistematică a vocabularului copilului,
fişa de evaluare individuală și portofoliul.
Metodele interactive: piramida, diamantul, explozia stelară, ghicitorile, ciorchinele, R.A.I. (
Răspunde. Aruncă. Interoghează.) etc.
Grupa: mare
întrebări: Cine a scris povestea „Fata babei şi fata moşneagului”? Care sunt personajele din povestea
„Fata babei şi fata moşneagului”? Câte fete sunt în poveste? Cum era fata moşneagului? Dar a babei? Pe
cine întâlnesc pe drum cele două fete? Care sunt personajele pozitive din această poveste? De ce? Dar
cele negative? De ce? etc.
Bibliografie:
Păiș Lăzărescu, M., Ezechil, L., (2011), Laborator preșcolar, Ed.V & I Integral, București
Șerban, G:, Ciobotaru, A., (2013), Evaluare inițială, în revista Învățământului Preșcolar,
nr.1-2
Dumitrana, M., Preda, V., (2005), Programa activităților Instructiv-Educative în grădinița de copii,
Ed. Ed.V & I Integral, București
522
Profesor învăţământ primar :IMBUZAN DANA ADELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 BOGEI
întreprinse;
strategii:
♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire
obiectivele propuse
Scopul urmărit :identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
următoare
Avantaje:
- oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
523
- pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
Dejavantaje: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Bibliografie:
EDP.;
524
Profesor:Imbuzan Marius
LICEUL TEHNOLOGIC NR. 1 POPEȘTI
emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie în plan educational. In mod curent
prin evaluare in invatamant se intelege actul didactic complex integrat intregului proces de invatamant
care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea, nivelul performantelor si eficienta
acestora la un moment dat oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare.
contemporane.
Dupa criteriul scopului si al frecventei in utilizare distingem:
Evaluarea initială, prin care se stabileste nivelul de pregatire al elevului la inceputul unei perioade
sau etape de lucru, la inceputul unei teme mari, capitol, precum si conditiile in care acesta se poate integra
in programul de instruire.evaluarea initiala, care se realizeaza la inceperea unei noi etape de studiu. Are ca
obiectiv diagnosticarea nivelul de pregatire la inceputul anului, la inceputul predarii unei discipline,
pentru a se cunoaste de unde se va porni, ce trebuie perfectionat. Se folosesc baremuri
minimale.Exemplu: testul docimologic, concursuri.
Evaluarea continua (formativa), presupune verificarea permanenta a rezultatelor, pe tot parcursul
procesului de instruire, de obicei operandu-se pe secvente mici. Trecerea la secventa urmatoare se
realizeaza numai dupa ce se cunoaste modul de desfasurare si eficienta educationala a secventei evaluate,
rezultatele obtinute de elevi, prin adoptarea de masuri de ameliorare privind procesul de invatare si
performantele unor elevi.evaluarea continua (curenta, de progres) – are ca obietiv asigurarea pregatirii
sistematice si continue, pentru realizarea feed-back –ului pas cu pas, nu se programeaza si nu se anunta
dinainteExemplu: ascultarea curenta.
Evaluarea sumativa, cumulativa sau de bilant, se realizeaza la finele unei etape de instruire, la
finele studierii unei teme, al unui capitol si, periodic, la sfarsitul semestrelor, al anului scolar, al ciclului
de scolarizare prin conceperea unor subiecte cuprinzatoare care sa acopere intreaga arie tematica
abordata.evaluarea finala –are ca obiectiv verificarea capacitatiii de sinteza privind cunoasterea intregii
materii care a fost studiata. Reusita scolara anuala se materializeaza prin promovari, sau in caz de
insucces scolar, corigenta, repetentie.
Exemplu: examane, examen de corigenta.
şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotărâtoare pentru
reuşita activităţii didactice. Această strategie îşi propune să identifice sensibilitatea şi potenţialul cognitiv
al elevilor ,,ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă”.
deoarece îşi propune, de cele mai multe ori, şi evidenţierea unor priceperi şi aptitudini.Evaluarea iniţială
este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de
recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării următoare,
pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui nou proces educativ.
Metode de evaluare, metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă elevilor posibilitatea
de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin
525
utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate obiectivului de evaluare propus.Metodele pot fi grupate
in două mari categorii:
Metodele tradiţionale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp.Din
această categorie fac parte: probele orale, probele scrise și probele practice.
Metode complementare (moderne de evaluare), al căror potenţial formativ susţine individualizarea
actului educaţional prin sprijinul acordat elevului, sunt: observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor,referatul,investigaţia,proiectul.
Functiile evaluarii
Functiile evaluarii sunt date de relatiile functionale dintre actiunile de evaluare ale rezultatelor
scolare si procesele de instruire si educare. Ele sunt stabilite pe baza unor criterii psihopedagogice,
sociologice si docimologice ce urmaresc efectele evaluari in plan individual si social. Prima functie a
evaluarii este cea de control, de constatare si apreciere a activitatii si rezultatelor obtinute in procesul de
invatamant (diagnosticare), prin care se raporteaza rezultatele la obiectivele propuse, cu scopul de a
identifica factorii pozitivi sau negativi care le influenteaza, evaluarea capatand astfel rol de feed-
back. Functia de reglare a sistemului, de ameliorare a activitatii de optimizare a rezultatelor, care
reprezinta demersurile comune ale evaluatorilor si evaluatilor pentru a elimina greselile constatate, pe
baza contrulului si aprecierilor, in stilul de conducere, respectiv la activitatea de executie. Accentul se
pune pe optimizarea stilului de predare, a capacitatii de invatare si pe stimularea factorilor motivationali,
reglandu-se chiar si evaluarea in sine. Functia de predictie, de prognosticare si orientare, presupune
elaborarea unor predictii privind viitoarea evolutie a procesului, depistarea lacunelor, greselilor si
stabilirea masurilor in vederea ameliorarii lor, precum si anticiparea rezultatelor ca urmare a masurilor
preconizate. Functia de clasificare si selectie permite clasificarea si/sau ierarhizarea institutiilor de
invatamant, elevilor, studentilor, cadrelor didactice si este evidentiata mai usor in cazul examenelor si
concursurilor. Functia educativa urmareste stimularea obtinerii de performante superioare ale elevilor, ca
urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor obtinute si pentru aceasta se cere
constientizarea rezultatelor evaluarii in situatii de succes, insucces sau mediocritate
scolara.Functia sociala ete cea prin care se realizeaza informarea comunitatii locale, a familiei asupra
rezultatelor obtinute de prescolari. Aceste functii se intrepatrund, tratarea lor distincta avand scop
didactic. In practica, in raport cu scopul evaluarii, unele functii vor avea o pondere mai mare decat altele
sau se vor urmari in exclusivitate .
Bibliografie:
526
Importanța evaluării inițiale - metode și tehnici aplicate pentru realizarea
evaluării inițiale
Imre Ildikó, Sc.Gimn.Tompa László,

Odorheiu Secuiesc, jud.Harghita
Cadrul didactic are nevoie, la începutul fiecărui an școlar , să cunoască posibilităţile fiecărui elev
în parte, stadiul de dezvoltare la care acesta se află .
Necesitatea evaluării iniţiale a fost surprinsă şi de Dan Potolea şi Marin Manolescu care au
identificat următoarele contribuţii ale acesteia [Potolea, Manolescu, pag. 38]:
• contribuie la cunoaşterea nivelului de realizare a învăţării prealabile, a comportamentului cognitiv
iniţial;
• ajută la determinarea liniei de pornire la începutul unui program de instruire;
• este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară pentru a face faţă
noului program de instruire;
• este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui program de
recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale de care elevul va avea nevoie în cadrul noului
program de instruire.
Evaluarea inițială are două funcții:
• funcţia diagnostică (vizează cunoaşterea măsurii în care elevii posedă cunoştinţele şi capacităţile
necesare obţinerii de performanţe
• funcţia prognostică/predictivă (permite cadrului didactic să anticipeze strategiile pe care ar trebui
să le utilizeze astfel încât să îi conducă pe elevi spre obţinerea performanţelor individuale.
Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar
şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire
Pentru mine evaluarea inițială are o importanță indispensabilă.Am în clasă elevi cu CES-cu și fără
dosare.Evaluarea inițială este un punct de pornire în noul an școlar.
Pornind de la faptul că am o clasă încluzivă, cu 2 elevi cu CES, din care numai uul are și certificat,
pentru mine evaluarea inițială însemană o perioadă de două săptămâni, în care aplic diferire metode și
tehnici de evaluare.
Părerea mea este că testele scrise au valoarea lor, dar trebuie completate și cu alte metode de
evaluare.
Metodele și tehnicile de evaluare inițiale aplicate de mine sunt:
1.Evaluarea orală -avantajul metodei este că pot fi surprinse mai multe aspecte ale performanţelor
elevilor decât cu alte metode. O conversaţie realizată faţă-în-faţă oferă cadrului didactic posibilitatea de a-
l observa direct pe elev şi de a surprinde aspecte ale personalităţii sale care nu ar putea fi relevate în
contextul altor metode de evaluare.
2.Evaluarea scrisă – mai multe teste în timp de două săptămâni
3. Observarea sistematică a comportamentului elevului faţă de activitatea şcolară
Este o metodă complexă ce presupune urmărirea intenţionată şi consemnarea exactă a diferitelor
manifestări comportamentale ale elevului în timpul activităţii instructiv-educative. Ea se bazează pe
următoarele instrumente: fişa de evaluare, lista de control/verificare şi scara de clasificar
4.Portofoliul
Aplicând metodele și tehnicile enumerate, obțin rezultate mult mai reale, decât prin aplicarea
testelor scrise la principalele materii.
Bibliografie:
Potolea, D., Manolescu, M. Teoria şi practica evaluării. MEC – Proiectul pentru Învăţământul
Rural, 2005
Cucoş, C., Teoria şi metodologia evaluării¸ Iaşi: Editura Polirom, 2008
527
EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
INCZE KATALIN
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,DEAK FARKAS” MIERCUREA NIRAJULUI
EDUCATOARE NIV. II .
Evaluarea este un proces didactic complex şi este integrat structural şi funcţional în activitatea
grădiniţei . Prin evaluare se urmăreşte progresul copilului în raport cu el însuşi . Deoarece evaluarea este
parte a procesului educativ , se recomandă să fie formativă , în flux continuu , iniţială , sistematică şi
analitică penru a-i putea oferi evaluatorului informaţii concrete în legătură cu dificultăţile de învăţare şi
de adaptare ale copilului .
Evaluarea are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor , priceperilor şi deprinderilor
dobândite de preşcolari . În acelaşi timp , urmăreşte şi aspecte formative ale muncii educatorului ,
concretizate în atitudinile şi comportamentele dobândite de preşcolari prin procesul de educaţie .
Evaluarea dezvoltării copilului se face pornind de la următoarele întrebări cheie :
 Pentru ce se face evaluarea ( care sunt funcţiile acesteia ) ?
 În raport cu ce ( care este sistemul de referinţă , care sunt criteriile evaluării ) ?
 Pentru cine ( care sunt destinatarii evaluării ) ?
 Ce se evaluează ( conduite , rezultate , procese , evoluţii ) ?
 Cu ajutorul căror instrumente şi prin ce proceduri se face evaluarea ?
( Constantin Cucoş, Teoria şi metodologia evaluării )
Pentru a avea o imagine globală despre dezvoltarea copilului , este necesară aprecierea nivelului
tuturor domenilor de dezvoltare :
- dezvoltarea fizică , sănătate şi igienă personală ;
- dezvoltarea socio-emoţională ;
- capacităţi şi atitudini în învăţare ;
- dezvoltarea limbajului , a comunicării şi premisele citirii şi scrierii ;
-devoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii .
La fiecare început de an şcolar , primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date despre
copii . Educatoarele în timpul diferitelor momente ale programului zilnic vor observa şi vor dialoga cu
copiii în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiate de realitate , cu privire la dezvoltarea psiho-
fizică şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi al copiilor din grupă .
În învăţământul preşcolar evaluarea este continuă , educatoarele au o serie de oportunităţi în
programul zilnic pentru realizarea unei evaluări corecte . Este foarte important progresul individual
înregistrat de la o etapă la alta , deoarece evoluţia lor este diferită .
Pentru copiii de 3-6 ani nu există un set unitar de probe de evaluare , selectarea , conceperea lor
trebuie să se facă cu multă responsabilitate , consultând Curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar .
Nu trebuie să evaluăm numai aspectele care privesc doar latura cognitivă ( dacă ştie poveşti , poezii,
vorbeşte în propoziţii etc . ) . Este necesar să evaluăm şi nivelul de dezvoltare al copilului din punct de
vedere fizic , cognitiv , şi socio-emoţional . Pentru o evaluare cât mai reală copilul trebuie observat în
contexte naturale cât mai variate : la sosirea şi plecarea din grădiniţă , în sala de grupă , în timpul jocului,
în aer liber , iar informaţiile obţinute trebuie analizate în interrelaţie .
Probele de evaluare trebuie integrate în activitatea obişnuită , pentru a rezolva sarcini pe fişe este
indicat să nu fie copilul niciodată reţinut de la joc .
În urma evaluării iniţiale obţinem informaţii deferite despre nivelul de dezvoltare al copiilor.
Rezultatele vor fi utilizate ca repere la nivelul deciziei pentru iniţierea , ameliorarea , ajustarea şi
eficientizarea intervenţiei educative .
Instrumentele de evaluare folosite în cazul activităţii preşcolarilor sunt : portofoliul cu produsele
copiilor şi portofoliul de evaluare .
,, Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea şi evaluarea continuă , progresivă şi
multilaterală a procesului de activitate şi a produsului final . Acesta sporeşte motivaţia învăţării .” (Ioan
Cerghit , 2006 ) .
528
Importanţa evaluării iniţiale la începutul unui ciclu de învăţământ
Prof. INDRECAN MIHAIELA EMILIA

COLEGIUL NAŢIONAL ,,I.C. BRĂTIANU’’ HAŢEG
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA A IX-A
La începutul oricărui program de instruire, profesorul foloseşte evaluarea iniţială prin care se
urmăreste cunoaşterea nivelului de pregatire al elevilor şi gradul de stapânire a cunostinţelor şi abilităţilor
noului program de instruire. Evaluarea iniţială realizează un diagnostic al pregătirii elevilor şi
îndeplineşte o funcţie predictivă. De asemenea, precizează condiţiile prin care elevii vor asimila noile
cunoştinte. Acest tip de evaluare se poate realiza atât prin examinari orale, cât şi prin probe scrise.
În luna septembrie a acestui an şcolar, cu ocazia debutului unui nou ciclu de învăţământ pentru
elevii clasei a IX-a A, am aplicat la limba şi literatura română o evaluare iniţială ce a constat într-o probă
scrisă. Evaluarea iniţială a elevilor care învaţă limba română este foarte importantă pentru ca profesorul
să stabilească cunoştinţele pe care le posedă elevii la început. De aceste cunoştinţe depind şi
performanţele viitoare ale elevilor, aşa că programul de instruire va trebui alcătuit pe baza acestei
evaluări. Evaluarea continuă se desfăşoară permanent, şi astfel profesorul poate să ia unele măsuri de
ameliorare, să prevină insuccesele şcolare, să perfecţioneze metodele de predare-învăţare. Elevii primesc,
incă de la început, informaţii referitoare la eficienţa metodelor de învăţare folosite precum şi la
descoperirea capacităţilor de care dispun.
Dupa cum bine se ştie, metoda de evaluare prin probă scrisă are o valoare multiplă. Într-un timp
scurt, se verifică randamentul unui colectiv de elevi, oglindind pregătirea acestora prin obligativitatea de
a-şi etala independent cunoştinţele, fără intervenţia profesorului. Probele scrise sunt, totodată, un mijloc
de autoevaluare pentru elevi, având deci şi o valoare formativă. În acelaşi timp, proba scrisă avantajează
pe elevii care se exprimă mai greu pe cale orală, iar rezultatele obţinute se pot raporta la un criteriu unic
de validare.
Testul a fost conceput pe modelul subiectelor de la Evaluarea Naţională, desi s-a desfăşurat doar pe
parcursul unei ore de curs (50 de minute).Am renunţat la unele tipuri de cerinţe, pentru a se reusi
încadrarea în timpul alocat. A fost format din două subiecte. La primul subiect, elevii trebuia să facă
dovada înţelegerii unui text literar la prima vedere, iar la al doilea subiect, pornind de la un text nonliterar,
să realizeze un eseu de opinie. Am folosit toate tipurile de itemi, atât obiectivi, cât şi semiobiectivi şi
subiectivi. Testele au fost corectate şi notate, iar rezultatele au fost discutate cu fiecare elev în parte. Au
participat la evaluare toţi cei 28 de elevi ai clasei, iar rezultatele obtinute au fost următoarele: două note
sub 5, unsprezece note între 5 şi 6, 99, treisprezece note între 7 şi 8,99 şi două note peste 9. Media întregii
clase a fost 7,10.
Consider că testul a fost foarte relevant, întrucât, prin funcţia sa diagnostică, a contribuit la
evidenţierea aspectelor pozitive sau a lacunelor în învăţare, şi mi-a oferit informaţii despre elementele de
conţinut asupra cărora trebuie să mai revin în clasa a IX-a.
Aşadar, evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,
dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se
recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
529
Locul şi rolul evaluării în procesul instructiv-educativ
Prof. Ința Ramona Estera

Școala Gimnazială „Sfânta Varvara” Aninoasa
Motto : Evaluarea corectă a unei nereușite este o reușită.
EVALUAREA
Constituie
O ACTIVITATE DE COLECTARE, ORGANIZARE ŞI INTERPRETARE A DATELOR

OBŢINUTE PRIN INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR DE EVALUARE
în scopul
• EMITERII UNEI JUDECĂŢI DE VALOARE ASUPRA REZULTATELOR MĂSURĂRII
• ADOPTĂRII UNEI DECIZII EDUCAŢIONALE FUNDAMENTATE PE CONCLUZIILE
DESPRINSE DIN INTERPRETAREA ŞI APRECIEREA REZULTATELOR
Deci evaluarea înseamnă :
Măsurare interpretare şi adoptare deciziei

- procedee specifice aprecierea - judecată expertă
- instrumente de măsură rezultatelor
- criterii unitare şi
obiective
schimbări în componentele sistemului de învăţământ, în planurile de învăţământ, programe
şcolare, manuale.
feed- back
Evaluarea progresului Alte componente ale
şcolar sistemului de învăţământ
III. Funcţiile evaluării

În cadrul procesului de învăţământ evaluarea îşi exercită:
o Funcţie diagnostică realizată prin teste de cunoştinţe de tip diagnostic;
o Funcţia prognostică realizată prin teste de aptitudini, teste pedagogice de tip criterial sau de tip
normativ;
o Funcţia de selecţie care intervine atunci când se doreşte clasificarea şi admiterea candidaţilor în
urma examenelor şcolare; ea poate urmări şi ierarhizarea elevilor unei clase sau a unei şcoli la
sfârşitul anului şcolar sau ciclului de învăţământ şi în acest caz se realizează prin teste
standardizate de tip normativ oferind posibilitatea unei selecţii obiective
În termeni taxonomici, funcţiile formelor de evaluare se exprimă prin verbe ca:
• Testele diagnostice: a analiza, a emite judecăţi, a repera, a remedia, a
verifica etc.
• Testele prognostice: a informa, a preciza, a ghida, a anticipa, a permite
luare de decizii etc.
• Testele de inventariere: a atesta, a orienta, a ghida.
IV. Modalităţi de integrare a actelor de evaluare în procesul didactic
Experienţa pedagogică a permis conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor
în desfăşurarea procesului didactic:
a. evaluarea iniţială
530
b. evaluarea continuă (formativă)
c. evaluarea cumulativă (sumativă)
a. Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită
să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia
se pot integra în programul respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării
procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este
puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare.
diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care
va fi organizat noul program de instruire:
b. Evaluarea continuă - presupune verificarea pe secvenţe mici a rezultatelor obţinute de elevi pe
parcursul procesului didactic. Ea îşi propune verificarea performanţelor tuturor elevilor privitoarea
la întreg conţinutul esenţial al materiei parcurse în secvenţa respectivă; permite în acest fel
cunoaşterea efectelor activităţii, identificarea neajunsurilor, adoptarea măsurilor.
c. Evaluarea sumativă - este realizată prin verificări parţiale pe parcursul programului(la sfârşitul
parcurgerii unei unităţi de învăţare), este estimare globală, de bilanţ în urma unei perioade lungi
corespunzătoare unei semestru sau an şcolar. Ea realizează un sondaj care îi vizează atât pe elevi,
cât şi materia a cărei însuşire este supusă evaluării. Din această cauză evaluarea cumulativă nu
poate oferi informaţii complete privind măsura în care elevii stăpânesc conţinuturile; neînsoţind
procesul didactic secvenţă cu secvenţă nu permite ameliorarea lui decât după perioade relativ
Numai utilizarea tutore celor trei forme de evaluare conduce la o atitudine justificată şi
eficientă a dascălului în activitatea didactică şi la realizarea unui proces didactic de o mai
bună calitate.
V. Metode şi tehnici de evaluare

programei, ci şi de tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului(presiunile
- modalitatea în care se vor face cunoscute părinţilor şi elevilor rezultatele obţinute
531
 Probe scrise
 Probe practice
INSTRUMENTE DE
EVALUARE
 Investigaţia
 Proiectul
 Portofoliul
 Tema pentru
acasă
 Activitatea
independentă
 Autoevaluarea
Dintre instrumentele alternative de evaluare:

 observarea sistematică a elevilor – poate fi făcută pentru a evalua performanţele elevilor, dar în
special comportamentele afectiv – atitudinale
- pot fi evaluate:
- concepte şi capacităţi – organizarea şi interpretarea datelor
- selectarea instrumentelor de lucru
- descrierea şi generalizarea unor procedee, tehnici, relaţii
- utilizarea materialelor auxiliare, inclusiv a calculatorului
- atitudinea elevilor faţă de sarcina dată
- concentrarea asupra sarcinii de rezolvat
- implicarea activă
- adresarea unor întrebări pertinente
- completarea/îndeplinirea sarcinii
- revizuirea metodelor şi a rezultatelor
- comunicarea: discutarea sarcinii cu învăţătorul în vederea înţelegerii acesteia
 investigaţia – reprezintă o situaţie complicată care nu are o rezolvare simplă
- sarcina poate fi scurtă, timpul de lucru este relativ lung
- începe, de desfăşoară şi se termină în clasă
- individuală sau în grup presupune diverse obiective –
- poate urmări caracteristici personale ale elevilor precum: creativitate şi iniţiativă, participare în
cadrul grupului, cooperare, persistenţă, flexibilitate, dorinţă de generalizare.
 proiectul – presupune o activitate mai amplă decât investigaţia care începe în clasă prin definirea
şi înţelegerea sarcinii, se continuă acasă pe o anumită perioadă şi se încheie tot în clasă prin
prezentarea în faţa colegilor a rezultatelor obţinute sau a produsului realizat. Proiectul este ales
dacă:
- prezintă interes pentru elevi
- elevii sunt nerăbdători pentru a crea un produs de care să fie mândrii
- pot găsi resurse materiale
- subiectul nu va ales urmând rutina din clasă
 portofoliul – reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar al unui elev, obţinut
printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Conţinutul său va fi focalizat pe concepte şi
capacităţi esenţiale:
- selecţii din însemnări;
- produse elaborate;
- produse care indică interesele, stilul elevului şi folosirea unor varietăţi de inteligenţe;
- produse care arată procesul de dezvoltare(început, planificare, revizuire)
- criteriile pe baza cărora munca va fi evaluată.
532
 autoevaluarea – este realizată prin întrebări pe care şi-le pun elevii înşişi în condiţii necesare
pentru formarea deprinderilor evaluative ca:
- prezentarea obiectivelor ce trebuie atinse;
- încurajarea formulării de întrebării/răspunsuri în scris
- încurajarea evaluării în cadrul grupului etc
533
“GÂNDEŞTE ŞI SOCOTEŞTE!”- PROBĂ DE EVALUARE EFICIENTĂ!
Profesor învăţământ preşcolar.:Iodi Rodica

Grădiniţa Program Prelungit Nr 7-Sighetu Marmaţiei
Domeniul Ştiinţă: Activitate matematică- grupa mare
Importanţa activităţii de evaluare devine din ce în ce mai accentuată şi eficientă prin implicaţia ei în
actul de învăţare. Funcţia principală a evaluării în instituţii este feedbak-ul prin care se pot obţine
informaţii privitoare la rezultatele procesului de învăţământ care sunt recepţionate de factorii care
realizează comanda.
La vârsta preşcolară evaluarea de face prin joc iar jocul satisface în cel mai inalt grad nevoia de
activitate a copilului, nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare
psihologică. Sub o formă sau alta, jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi
timpuri. Din aceste considerente, în grădiniţe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se manifestă,
se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, se exprimă cunoştinţele, emoţiile, dorinţele, chiar şi
acelea care nu pot fi satisfacute imediat. Jocul reprezintă, de asemenea, una dintre modalităţile prin care
copilul caută să recunoască realitatea înconjuratoare. Acesta constituie, în esenţă, principala modalitate de
formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului. actionând asupra obiectelor şi fiinţelor din jur,
copilul cunoaşte treptat această lume, îşi satisface nevoia de mişcare şi înţelegere, dobândeşte încredere în
forţele proprii, se defineşte pe sine ca personalitate.
Eficienţa jocului depinde de cele mai multe ori de felul în care educatoarea ştie să asigure o
concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, în felul în care ştie să folosească cuvântul ca
mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări, indicaţii, explicaţii, aprecieri.
Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv în joc duce la apariţia unor stări emoţionale
complexe. Jocul didactic , ca formă de evaluare, de exemplu, este atractiv şi eficient numai dacă conţine
elemente de surpriză, de comunicare reciprocă între copii, recompense, etc. Valoarea practică a jocului
didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfăşurării lui, copilul are posibilitatea aplicării
cunoştinţelor însuşite, exersării deprinderilor şi priceperilor formate.
Fişa de lucru devine un mijloc important pentru a testa ritmul de lucru al copiilor, nivelul de
pregătire şi de dezvoltare intelectuală a fiecărui copil în parte. Ţinând cont că evaluarea are implicaţii atât
în activitatea educatoarei cât şi cea a educatului ajutând la prevenirea unor distorsiuni în învăţare vom
prezenta câteva tăbliţe interesante de evaluare utilizate în activităţile matematice la grupa mare.
Tăbliţele prezentate, în continuare, sunt probe individuale de evaluare care urmăresc maturitatea
proceselor cognitive şi au sarcini complexe .
“ Gândeşte şi socoteşte”- este un joc conceput ca fiind o modalitate eficientă de evaluare şi

autoevaluare pentru preşcolarii de 5-6 ani, este un joc care respectă rigoarea ştiinţifică a matematicii şi
copiii sunt atraşi de fiecare ofertă prin inventivitatea şi diversitatea probelor de evaluare care pot constitui
motive de concurenţă între ei !
Prezentarea grafică, atractivă şi fantezistă a tăbliţelor de lucru asigură succesul activităţilor
matematice, determinând, în final, pe educatoare şi preşcolar, să constate că matematica este un joc plăcut
şi interesant, plin de surprize!
534
“Gândeşte şi socoteşte”-joc matematic atractiv-constituie o adevarată gimnastică a minţii,
educându-se astfel atenţia şi perspicacitatea copilului!
Măsuri ameliorative folosite :- copiii care au întâmpinat dificultăţi au desfăşurat activităţi
suplimentare prin diverse forme de activitate: jocuri didactice, jocuri interactive, jocuri de rol, construcţii,
jocuri logice,etc.
Educatoarea trebuie să caute mereu şi să găsească cele mai atractive procedee de a-i mobiliza pe
copii să gândească, să participe direct şi activ la descoperirea valorilor necunoscute printr-un şir de
raţionamente şi judecăţi. Dacă reuşeşte să realizeze prin joc o punte între copil şi raţionamentul matematic
atunci a câştigat un lucru deosebit, a pregătit copilul pentru a înţelege şi a iubi –poate -cel mai dificil
obiect de studiu în grădiniţă. Necesitatea naturală a copilului este jocul şi nu învăţarea!
Încorporat în actul didactic, jocul imprimă activităţii un caracter atrăgător, aduce buna dispoziție și
dă o notă de divertisment. Jocul întărește posibilitățile intelectuale ale copiilor și îi atrage pe toți să
participe la activitate.
Un exercițiu devine joc matematic de evaluare dacă:
-realizează o sarcină matematică;
-pentru realizarea sarcinii se folosesc elemente de joc;
-conținutul matematic folosit este atractiv și accesibil;
-are reguli de joc pe care copiii le cunosc.
Copiii trebuie să învețe jucându-se. Există jocuri al căror succes nu depinde de un concurs de
împrejurări , ci de propria imaginație și chiar de anumite calcule. Cel care știe să rezolve calculul ce stă la
baza jocului deține secretul rezolvării lui și îi asigură reușita în fața celorlalți.
BIBLIOGRAFIE
 Andreescu Florica,Pregătirea preşcolarului pentru învăţarea matematicii,Tribuna şcolii
nr. 197/1978;
 Noveanu P.Eugen,Caiete de pedagogie modernă,Editura didactica şi
pedagogica,Bucuresti,1977;
 “Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”,aprobată prin OM
nr.4481/2000.
535
Prof.înv.preşcolar IOJA SIMONA CECILIA

LICEUL TEORETIC PÂNCOTA –Grădiniţa P.P.
Loc. Pâncota, jud. Arad
Învăţământ preşcolar,grupa mare
Domeniul Ştiinţă, niv. II
În curriculum se menţionează că evaluarea trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el
însuşi, şi nu raportat la normele de grup.
Prin elementele care o determină, evaluarea este o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii
mintale şi acţionale, intelectuale, atitudinale, afective. În cadrul evaluării se precizează conţinuturile şi
obiectivele ce trebuie evaluate, perspectiva, când şi cum, condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pe ce
criterii, valorizarea informaţiilor.
Ca modalităţi eficiente de evaluare iniţială la nivelul de preşcolaritate, se remarcă următoarele :
feedback-ul verbal ( lauda, încurajarea ), observarea comportamentului copilului, convorbirea şi
interviul, colectarea produselor activităţii copiilor, portofoliul, înregistrarea sistemică a rezultatelor.
Observarea şi înregistrarea datelor constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii
pentru dezvoltarea copilului. Încă din primele zile ale sosirii lui în grădiniţă remarcăm dacă se detaşează
uşor de persoanele familiare lui, observăm dacă relaţionează cu educatoarea, cu colegii, cum răspunde la
stimuli, dacă este afectuos, dezinvolt sau timid, dacă are aptitudini deosebite. Observarea copilului se
realizează urmărind atingerea obiectivelor cuprinse în curriculum prin corelarea acestora cu domeniile de
dezvoltare ale copilului, în mod sistematic în perioada preşcolarităţii. Desigur, se va ţine cont de nivelul
de vârstă al copiilor, numărul copiilor din grupă.
Evaluarea iniţială a copiilor se poate realiza pe domenii de activitate ( nivelul II ) sau înregistrarea
unor comportamente ( nivelul I ).Mai jos, redau un model de probă de evaluare iniţială pe Domeniul
Ştiinţă, activităţi matematice, nivel II-grupa mare.
Grădiniţa P.P. Pâncota
Grupa Mare
Probă de evaluare iniţială
Domeniul Ştiinţă – Activităţi matematice (Nivelul II)

Tema : - „Numerele jucăuşe” (1 – 5)
Obiective operaționale:
O1: să numere conștient în concernul 1-5;

O2: să raporteze numărul la cantitate și invers;
O3: să aseze crescător cifrele de la 1 la 5;
O4: să lipească tot atâtea jucării câte indică cifra din josul paginii;
O5: să identifice imaginea care corespunde cu medalionul din piept, apoi să o unească cu cifra
care reprezintă a câta legumă este în șir.
Itemi:
1. Sortează frunzele din coșuleț pe criteriul formei, apoi numără fulgii din fiecare grupă.
2. Așează în copac doar frunza care este reprezentată de imaginea de pe medalionul din
piept .Găsește și lipește cifra corespunzătoare numărului de frunze așezate de tine în copac.
3. Ajută-l pe spiriduș să ordoneze cifrele pe tabla magnetică.
4. Lipește tot atâtea mere câte îți indică cifra din josul paginii.
5. Identifică imaginea care corespunde cu medalionul din piept, apoi unește-o cu cifra care
reprezintă a câta legumă este în șir.
536
Descriptori de performanță:
A ( atins): 4 – 5 (realizarea comportamentelor urmărite)

D ( în dezvoltare): 2 – 4 (realizarea parţială a comportamentelor)
S ( necesită sprijin): 0 – 1 (realizarea unui singur, sau a niciunui comportament).
De reţinut, faptul că nu toţi copii au o evoluţie evidentă sau spectaculoasă în acelaşi timp, că fiecare
are moment de remarcare care trebuie surprins de către evaluator, că nu există un număr stabilit de
înregistrări consemnate în fişa unui copil, ci importante sunt rigurozitatea şi claritatea observaţiilor, dar şi
onestitatea evaluatorului în cadrul procesului de evaluare iniţială.
537
Metode, tehnici, instrumente de evaluare
Ion Camelia ,Scoala Gimnazială Nr.3
Învățător, cls.I
În funcţie de obiectivele educaţionale urmărite , se folosesc strategii de evaluare variate, ce îmbină
evaluarea continuă, cu utilizarea diferitelor forme de testare.
Este esenţial ca aceste acţiuni de evaluare să fie judicios echilibrate , păstrându-se cu măsură
raportul dintre aspectele informative şi cele formative cuprinse în obiectivele procesului de predare-
învăţare.
Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menţionate impune, la rândul ei, diversificarea
tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare :
• metode tradiţionale:
- probe orale, scrise şi practice.
• metode alternative:
- observarea sistematică a elevului în timpul rezolvării sarcinii:
- investigaţia;
- proiectul;
- portofoliul;
- autoevaluarea ;
Metode tradiţionale de evaluare
Progresul achiziţiilor în domeniul pedagogiei se realizează întotdeauna pornind de la ceea ce
practica pedagogică a confirmat ca eficient. De aceea în evaluarea continuă, metodele tradiţionale nu
reprezintă ceva vechi, perimat. Ele rămân metodele de evaluare cele mai des utilizate, cu condiţia de a se
asigura calitatea corespunzătoare a instrumentelor şi echilibru între probele scrise, orale şi practice.
Metodele tradiţionale de evaluare folosite frecvent în practica şcolară curentă sunt (I. T.
Radu, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, 1981):
• probe orale ;
• probe scrise ;
• probe practice;
• testul docimologic.
Metode alternative de evaluare

Ansamblul tradiţional al metodelor de evaluare este îmbogăţit cu noi tehnici pe care practica
şcolară le pune în evidenţă. Spre deosebire de metodele tradiţionale care relizează evaluarea rezultatelor
şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum
definită –metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte, realizează
evaluarea rezultatelor în strânsă legatură cu instruirea / învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe
de alta parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea
unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate
cu activitatea de învăţare. Evaluarea acestora presupune o investigare de mai lungă durată a
comportamentului elevilor.
Dintre cele care se produc în corelaţie strânsă cu predarea/învăţarea sunt:
• observarea sistematică a comportamentului elevului;
• investigaţia;
• proiectul;
• portofoliul;
• autoevaluarea etc.
Metodele alternative oferă cadrului didactic informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul
pregătirii elevului. Ele completează datele furnizate de metodele tradiţionale. (A.Stoica, Ghid de evaluare
în învăţământul primar, 1999).
538
METODE ȘI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA EVALUĂRII
INIȚIALE
prof. Ionașc Daniela

Școala Gimnazială „Principele Radu” Adjud
Matematică, clasa a V–a
Evaluarea iniţială nu trebuie să-şi propună aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere. Şansa atingerii
scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să
fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor
propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc
motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare, concluziile evaluării fiind
Pentru evaluarea inițială se pot utiliza și soft-uri. Pentru clasa a V-a poate fi realizată o evaluare
inițială astfel:
I) a) b)
II)
539
III)
IV) a) b)
540
V)
Barem de evaluare:
Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Subiectul V Oficiu Total puncte
20 10 10 20 10 30 100
541
Importanța evaluării iniţiale în procesul de învățământ
Autor: prof. Ionce Angelica Valerica

Școala Gimnazială Cicîrlău, jud. Maramureș
Limba și Literatura română – clasa a VII-a
ansamblul procesului de învăţământ, precum şi demersuri de optimizare a strategiilor de evaluare, de
pregătirea sa. Ca proces complex de măsurare şi emitere a unor judecăţi de valoare, evaluarea are
,,încărcătură morală”, deoarece conduce la clasificări, selecţii, ,,verdicte” ce hotărăsc traseul socio-
În concordanţă cu coordonatele reformei evaluării sunt evidenţiate câteva direcţii de perfecţionare
/ optimizare a metodologiei de evaluare, şi anume: (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu Constanţa,
Psihopedagogie, 2003, p. 361):
- promovarea metodelor alternative ce realizează o"evaluare autentică" (portofoliul, proiectul,
investigaţia);
curriculum;
- formarea şi dezvoltarea competenţei docimologice a cadrelor didactice în vederea elaborării unor
probe de evaluare cu validitate şi fidelitate crescută; .
învăţământ;
acelaşi timp.
Activitatea de evaluare este una complexă . Dificultăţile evaluării pot trimite la veritabile aporii,
- ce se evaluează ( cunoştinţe, deprinderi,interacţiuni, componente ale activităţii ) ?
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
542
-îndeplinește o funcţie predictivă, prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al
-se realizează prin examinare orală, scrisă, probe practice, teste predictive.
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
Evaluarea iniţială este realizată pentru:
- determinarea cunoştintelor şi capacităţilor care reprezintă premise ale asimilării noilor conţinuturi
şi formarea unor competenţe noi;
- detectarea potenţialului de instruire (instruibilitatea), potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului
de educare (educabilitatea), adică a zonei dezvoltarii proxime a elevului;
- pentru stabilirea unui punct de plecare care ar servi drept reper la evaluarea progresului şcolar.
Acest tip de evaluare oferă elevului şi cadrului didactic o reprezentare a potenţialului de învăţare,
dar şi a eventualelor lacune care ar trebui completate ori a unor aspecte care necesită să fie corectate sau
îmbunătăţite. Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
macrosistemice.
În concluzie, apreciem că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor formelor e
Bibliografie:
Dumitriu, GH., Dumitriu, C(2003), Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Dumitriu, C., (2003), Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico–experimentale, Editura
Radu , I. T. , 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
Stoica ,A. (coord.), (2001), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro
Gnosis, Bucureşti
543
EVALUAREA INIȚIALĂ LA LIMBA ROMÂNĂ –NECESITATEA
ȘI IMPORTANȚA EI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. Ionel Eugenia-Maria

Liceul Tehnologic Halînga
inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată
a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățării, utilizarea acelor metode și procedee didactice care
să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale, care asigură învățarea activă și formativă, îmbinarea
proces.
544
BIBLIOGRAFIE:
Stoica, A.,Evaluarea în învățământul preuniversitar. Descriptori de performanță, Editura
545
Tradiţional şi modern în evaluarea iniţială
Ionel Gabriel-Adrian
Şcoala Gimnazială „Alice Voinescu”
Metode tradiţionale
Categoria metodelor tradiţionale de evaluare cuprinde:
a) evaluarea orală: este o formă a conversaţiei prin care profesorul urmăreşte identificarea
cantitativă şi calitativă a performanţelor studenţilor. Evaluarea orală poate fi realizată prin:
- interviuri - expuneri orale
- dialoguri - comunicări orale
- chestionare orală - conversaţii
Avantaje ale evaluării orale:
 interacţiunea directă profesor-student;
 flexibilitatea modului de evaluare, posibilitatea de a alterna întrebările în funcţie de calitatea
răspunsului;
 permite de a observa manifestările individuale ale studentului;
 posibilitatea justificării răspunsurilor;
 evaluarea comportamentelor de ordin afectiv;
 mijloc eficace de dezvoltare a competenţelor de comunicare orală.
Dezavantajele evaluării orale:
 se consumă mult timp;
 este dificil de a selecta pentru toţi studenţii examinaţi întrebări cu acelaşi grad de
dificultate;
 nivel scăzut de validitate a răspunsurilor.
b) evaluarea prin probe scrise este o formă de expunere în scris a conţinutului evaluat. Poate fi
realizată prin:
- lucrări scrise
- compunere - proiecte
- chestionar - eseuri
- teste - referat
Avantaje ale probei scrise:
 este asigurată uniformitatea subiectelor pentru toţi studenţii supuşi evaluării;
 valorifică o arie mare de cunoştinţe, capacităţi, aptitudini;
 permite studentului de a lucra independent;
 permite raportarea rezultatelor la un criteriu unic;
 permit reexaminarea răspunsului;
 avantajează studenţii timizi sau lenţi în elaborarea răspunsului;
 permite verificarea într-un timp dat a unui număr mare de studenţi.
Dezavantajele probei scrise:
 nu permit dirijarea studentului în formularea răspunsului;
 nu pot fi evaluate observaţii care vizează exprimarea orală;
 confirmarea sau informarea răspunsului nu se face imediat
 relativa întârziere în timp a momentului în care se realizează corelarea unor greşeli sau
completarea unor lacune identificate;
 studenţii pot copia.
c) evaluare prin lucrări practice se realizează prin probe practice folosite în vederea verificării şi
evaluării capacităţii studenţilor de a aplica cunoştinţele în practică, gradul de stăpânire a priceperilor şi
deprinderilor formate anterior. Ea se realizează prin mai multe forme, în funcţie de specificul de studiu
(lucrări de laborator, lucrări de teren), efectuarea unor sarcini la calculator.
Metode alternative
Metodele tradiţionale descrise mai sus la momentul actual sunt cele mai utilizate în activităţile de
evaluare. Însă ansamblul tradiţional al metodelor de evaluare este îmbogăţit cu noi tehnici pe care practica
546
universitară le pune în evidenţă pentru a permite o „cântărire” mai precisă, mai obiectivă a competenţelor
studenţilor, mai ales pentru măsurarea acelor obiective din domeniul afectiv care nu pot fi „sesizate” prin
metode clasice.
Tendinţa practicienilor de a găsi şi elabora noi tehnici şi proceduri de evaluare au condus la
constituirea unor metode de evaluare care reprezintă o alternativă viabilă metodelor tradiţionale. Metoda
alternativă de evaluare posedă cel puţin două caracteristici:
1) realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu predarea/învăţarea
2) privesc rezultatele universitare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor
capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu
activitatea de învăţare.
Evaluarea asistată de calculator reprezintă o formă de evaluare care valorifică posibilităţile noilor
tehnologii informaţionale prin administrarea probelor, fixarea reacţiilor studentului, stocarea şi
prelucrarea rezultatelor evaluării asistate de calculator. La evaluarea probelor pentru evaluarea asistată de
calculator se utilizează tehnica alegerii duale, tehnica perechilor, tehnica alegerii multiple, tehnica
reangajării, tehnica răspunsului scurt.
Avantaje ale evaluării asistate de calculator:
 creşterea gradului de obiectivitate a evaluării;
 posibilitatea de a prelucra operativ rezultatele;
 posibilitatea de realizare a evaluării econome prin utilizarea strategiei secvenţiale de
evaluare şi a celei adaptive;
 posibilitatea corectării automate a testelor, în general a celor cu alegere multiplă, în
special.
Forme de evaluare
În context didactic evaluarea se realizează sub diverse forme. Formele de evaluare constituie cadrul în
care se realizează relaţia profesor-student în vederea realizării obiectivelor. Ele reprezintă microstructuri
pedagogice care reunesc într-o unitate funcţională totalitatea acţiunilor şi mijloacelor implicate.
Fiecare tip de evaluare se realizează prin anumite forme care-i permit atingerea obiectivelor
proiectate şi creează condiţii favorabile îndeplinirii funcţiilor specifice.
Forme de evaluare iniţială:

 Testarea. Se realizează preponderent în scris prin teste iniţiale.
 Chestionarea. Se realizează atît în scris, cît şi oral.
547
Evaluarea inițială la Educarea Limbajului
IONESCU IRODINA,
Grădinița cu P.P. ”Arlechino”, Dej, Jud. Cluj
Domeniul Limbă și comunicare, Nivel I și II
Evaluarea inițială este cea mai importantă dintre evaluări deoarece acum se constată lacunele în
pregătirea preșcolarilor și se propun măsuri pentru ameliorarea si recuperarea comportamentelor absente.
Evaluarea preșcolarilor presupune o investigare de mai lungă durată a comportamentului, de aceea
metodele moderne vin să completeze paleta de metode tradiționale frecvent utilizate în practica
pedagogică. Astfel de proceduri tradiționale cum ar fi: observarea curentă a comportamentului copiilor,
probe scrise si practice sunt completate cu noi baterii de teste de diagnostic, fise de evaluare, tabele cu
dubla intrare, studii de caz, fise individuale de progres, probe pentru evaluarea creativitatii si
originalitatii.
În continuare voi prezenta un extras din planificarea de evaluare inițială din acest an școlar la grupa
combinată:
ACTIVITATEA: DLC – EDUCAREA LIMBAJULUI
TEMA: „SPUNE CEVA DESPRE...”
FORMA DE REALIZARE: joc didactic
FORMA DE EVALUARE: orală
MATERIAL FOLOSIT: jetoane cu imaginiale unor obiecte uzuale
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
- să pronunţe corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete;
- să formeze propoziţii simple ca răspuns la întrebările primite.
- să denumească corect obiectele din imagini.
ITEMI:NI:1.Denumeşte obiecte uzuale.

2.Formulează o propoziţie despre obiectul denumit.
NII: 1 Desparte în silabe cuvintele ce denumesc obiectele indicate
2 Formulează o propoziţie despre obiectul denumit.
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:
COMPORTAMENT ÎNSUŞIT:
1.Denumeşte corect obiecte uzuale, pronunţând cuvintele fără omisiuni sau inversări.
2.Formulează corect o propoziţie simplă despre obiectul denumit.
3.Desparte corect în silabe cuvintele.
COMPORTAMENT ÎN CURS DE DEZVOLTARE:

1.Denumeşte obiecte uzuale pronunţând relativ corect cuvintele.
2.Formulează cu ajutor propoziţii simple despre obiectul denumit.
3.Desparte corect, dar nu sesizează numărul silabelor.
BIBLIOGRAFIE:
Curriculum înv. preșcolar
Tătaru, L., Glava, A., Chiș, O., Piramida cunoașterii, Ed. Diamant, 2014
www.didactic.ro
548
Importanța evaluării ințiale
prof.înv.preșc Ionescu Ana-Maria

Grădinița cu P.P. Nr. 15,Târgoviște
Evaluarea iniţială este realizată de cadrele didactice la începutul anului şcolar sub forma unor teste
sau a unor aplicaţii, pentru a identifica nivelul cunoştinţelor, al deprinderilor şi abilităţilor, dar şi pentru a
determina, în funcţie de profilul grupei, ritmul desfăşurării activităţilor, în baza căruia îşi proiectează
planificarea săptămânală şi semestrială.
Evaluarea continuă este realizată permanent, prin mai multe modalităţi, pe care le vom aminti în
cele ce urmează.
Evaluarea sumativă se realizează la finalul semestrelor şi al anului, când se face şi caracterizarea
grupei.
Între metodele utilizate în învăţământul preşcolar predomină metodele alternative, fără a fi excluse
cele clasice precum aprecierea performanţelor prin atribuirea de calificative sau teste individuale de
cunoştinţe şi/sau deprinderi, ce iau forma unor fişe cu sarcini. Sunt folosite fişele de evaluare şi
calificativele, deşi acestea sunt foarte apropiate de învăţământul obligatoriu.
Dintre modalităţile alternative de evaluare utilizate pot fi amintite:
lucrările practice, portofoliile cu produsele copiilor,aprecierile verbale,
autoevaluarea, serbările,discuţiile individuale cu copiii, afişarea lucrărilor,
aprecierea rezultatelor prin premii, laude, încurajări, prin ecusoane (flori, iepuraşi, ursuleţi),
medalii, „metoda consemnării pe un grafic (cu puncte şi procentaje)” a rezultatelor, pe activităţi şi
preferinţe.
Putem aprecia faptul că, modalităţile de evaluare cele mai utilizate sunt cele specifice
învăţământului preşcolar: evaluarea cu simboluri şi evaluările verbale. Cu toate acestea, evaluarea cu
calificative deţine un procent destul de mare, mai mare decât cel al metodei portofoliilor sau cel al
autoevaluărilor. Acest fapt se datorează dorinţei cadrelor didactice din învăţământul preşcolar de a pregăti
copilul pentru sistemul de evaluare utilizat în învăţământul primar şi, totodată, faptului că utilizarea
portofoliilor este o metodă insuficient explorată în sistemul formării iniţiale şi cel al formării continue, o
modalitate mai elaborată de evaluare, mai rafinată, care solicită o interpretare a unor rezultate de diverse
tipuri, în baza unor criterii foarte bine formulate – altfel spus, solicită mai mult timp şi mai mult efort.
Eficienţa ei este însă mult mai mare în privinţa reflectării progreselor realizate de către copil. O mică, dar
semnificativă, diferenţă în utilizarea metodei portofoliului a fost sesizată între mediul urban şi cel rural.
Schimburi de experienţă pe verticală, educatoare-învăţători, care să abordeze tema evaluării ar putea
fi iniţiate şi încurajate pe parcursul fiecărui an şcolar, iar materiale de sprijin pentru cadrele didactice, în
care să se vadă o viziune comună, ar fi binevenite.
549
EVALUAREA ÎN ÎNVᾸŢᾸMȂNTUL PREŞCOLAR
PROFESOR IONESCU AURELIA

GRᾸDINIŢA „PRICHINDEL” PUCIOASA, JUDEŢUL DȂMBOVIŢA
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea
grădiniţei.
înţelegere a rolului acţiunilor evaluative, dar noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează
printre tendinţele de schimbare şi diversificarea strategiilor de predare şi acordă o altă importanţă
procesului de evaluare.
constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare - învăţare conducând la
ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite
cerinţe psihopedagogice:
Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe
mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o
sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune.
planuri :
- modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
- continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
- măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii.
Evaluarea iniţialǎ se efectueazǎ la începutul anului şcolar, la integrarea copilului
550
în grupǎ sau la începutul unui program de instruire. Ea realizeazǎ în primul rȃnd funcţia de
constatare, permiţȃnd cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivǎ, interese, cunoştinţe anterioare,
deprinderi intelectuale dar, şi funcţia de predicţie, sugerȃnd strategii adecvate, care sǎ permit copilului
obţinerea performanţei. Fiecare educatoare are stilul sǎu de aplicare a teoriei evaluǎrii, rezultat din modul
de combinare a cerinţelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitǎţilor grupei
şi activitǎţilor, experienţei acumulate. Evaluarea iniţialã (predictivǎ) apreciazǎ gradul în care aceştia vor
putea asimila noua unitate didacticǎ sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui
anterior. Ea se adreseazǎ cu precǎdere educatoarei, care are posibilitatea sǎ constate situaţia de plecare, pe
baza cǎreia se vor putea „clǎdi” viitoarele notiuni: descoperirea concepţiilor, aprecierea calitǎţii
operaţiilor gândirii, etc. Pentru ca individul sã fie pregǎtit pentru a se adapta la o lume în schimbare,
educaţia trebuie organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare, care pe parcursul vieţii
constituie pilonii cunoaşterii: a învǎţa sǎ ştii, ceea ce înseamnǎ dobândirea cunoaşterii; a învǎţa sǎ faci,
astfel încât individul sǎ intre în relaţie cu mediul înconjurǎtor; a învǎţa sǎ trǎieşti împreunǎ cu alţii, pentru
a coopera cu alte persoane, participând la activitǎţile umane; a învǎţa sǎ fii, un element important ce
rezultǎ din primele trei.”(J.Delors)
Aceastã viziune asupra educaţiei, determinǎ o regândire a procesului instructiv educativ şi al
activitǎţilor sale specifice: predarea-învǎţarea-evaluarea. Învǎţǎmȃntul traditional a fost centrat exclusiv
pe a învǎţa sǎ ştii, iar evaluarea a constituit un demers de verificare şi mǎsurare a cunoştintelor copiilor.
Astǎzi, demersul didactic se axeazǎ pe formarea la copii a unor competenţe, care sunt ansambluri
structurate pe cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învǎţare. Acestea permit identificarea şi rezolvarea
în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoaşterii.
Direcţiile actuale de restructurare a procesului evaluativ promoveazǎ nu doar aspectul
informativ/instructiv al eficienţei procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ. În acest context este
necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educaţiei pentru a avea o viziune unitarǎ asupra
dezvoltǎrii personalitǎţii preşcolarului. Copilul este o fiinţǎ activǎ, cu o lume proprie. Pentru a-l putea
influenţa optim, educatoarea are menirea sǎ redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite
ale individualitǎţii sale. Evaluarea are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor decizii realiste
atât cu privire la curriculum cât şi cu privire la resursele umane implicate. Importanţa acesteia este cu atât
mai mare, cu cât este cunoscut faptul cǎ „este mai uşor sǎ previi decât sǎ vindeci”.
Astfel, şi în cadrul procesului de evaluare, prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanentǎ
a nivelului de reuşitǎ a copilului pot contribui la intervenţii şi decizii pertinente şi prompte din partea
educatoarei.
O evaluare iniţialǎ, urmatǎ de o evaluare continuǎ constituie un autentic instrument de lucru al
educatoarei, cu ajutorul cǎruia se perfecţioneazǎ activitatea pusǎ în beneficiul educaţiei preşcolarilor.
551
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE LA DISCIPLINA ISTORIE
PROF.IONESCU CARMEN
SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX” Sf. Ioan Gură de Aur”
SLOBOZIA/ IALOMIȚA
CLASA a VIII- a/ ISTORIE
Verificarea şi notarea progresului şcolar prezintă o importanţă dublă orientativă (informează cu
privire la cunoştinţele elevului) şi stimulatoare (dezvoltă formarea deprinderilor de exprimare corectă).
În efectuarea practică a evaluării competenţelor şi performanţelor elevilor se folosesc metode,
forme şi procedee diverse. Formele sunt două, bine cunoscute în practica tradiţională, care rămân
operante şi în viziunea didacticii moderne: cea orală şi cea scrisă (concretizată în probe scrise de
verificare curentă, de control semestrial).
Exista doua tipuri de evaluare: una tradițională, sumativă sau cumulativă, care realizează un bilanț
al performanțelor elevilor pe o anumită perioadă și o alta formativă sau continuă, urmărind o mai strânsă
corelare a acțiunilor evaluative cu procesul de instruire (învățare).
Pentru eliminarea hazardului, în procesul evaluării, şi a subiectivismului, didactica modernă acordă
un mare credit unor forme şi procedee activizante, menite să releveze atât cunoştinţele cât, mai ales,
operaţiile gândirii şi capacitatea de exprimare, cum sunt testele.
Testele sunt probe obiective, ele se notează la fel de orice corector, pentru că se compară
răspunsurile la probe, cu un model de corectare, subiectivismul corectorului neputându-se manifesta.Ele
cuprind item-uri (probe simple sau mai dezvoltate) multiple, atât cât e necesar pentru a acoperi întregul
domeniu care interesează. Valoarea probei pe bază de test se exprimă în notă (pe scara 1-10, prin regula
mărimilor proporţionale). Există şi alte formule de calculare a punctajelor.
STRATEGII DIDACTICE ŞI FORME DE ACTIVITATE
METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Expunere, prelegere, brainstorming, metoda cubului, învăţarea prin cooperare, explicaţie, dialog,
conversaţie, întrebări frontale
MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT (resurse)
-Materiale: prezentare *.pps, fişele lecţiei, hârtie pentru fişele utilizate, laptop cu videoproiector, un
cub, post-it-uri colorate, flipchart, hărţi, atlase, fotografii, manuale, cărţi de istorie( timp:1 oră).
-De spaţiu: sala de clasă cu mobilierul aşezat adecvat pentru a se putea lucra pe grupe
ACTIVITATEA PROFESORULUI
-Pregăteşte toate materialele şi fişele utilizate în lecţie
-Organizează colectivul clasei şi formează grupele de lucru, distribuind elevilor rolurile în grupă
-Pregăteşte şi prezintă elevilor materialul electronic
-Listează ideile principale prezentate de elevi ca răspunsuri la cele 6 întrebări din set (de pe cub)
552
-Înmânează responsabilului cu materialele, fişele de lucru şi apoi explică care sunt sarcinile de lucru
(cele trecute în fişa de lucru)
-Se distribuie liderului grupei şi observatorului fişele de evaluare
-Supraveghează activitatea grupelor şi răspunde la solicitările elevilor
ACTIVITATEA ELEVILOR
-Se împart şi se aşează pe grupe ţinând seama de îndrumările profesorului
-Iau la cunoştinţă de rolul pe care îl are fiecare în grupă
-Urmăresc prezentarea pe calculator: „ Anul 1848 în Europa şi spaţiul românesc” şi notează
răspunsurile la întrebările din fişa de întrebări.
-Completează individual fişele de întrebări, apoi în grupă post-it-urile; toate post-it-urile se vor
colecta apoi de la elevi şi se vor lipi pe cub, urmând centralizarea răspunsurilor pe tablă.
-Primesc celelalte fişe de lucru şi îşi duc la îndeplinire sarcinile de lucru conform rolului pe care îl
au în grupă
-Realizează activităţile în ordinea precizată de profesor
-Adresează întrebări şi solicită informaţii suplimentare profesorului (prin intermediul elevului din
grupă cu această responsabilitate)
-Contribuie la activităţile grupei şi urmăresc rezolvarea sarcinilor
EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR
Se vor utiliza fişele:Fişa de activitate în grupă şi fişa rezumat al activităţilor desfăşurate în grupă/
Fişa de evaluare finală/Evaluarea fişelor de consolidarea cunoştinţelor şi evaluarea cubului
553
De ce evaluare inițială?
Ionescu Florența
Colegiul Național ”Al.I.Cuza”Alexandria
Informatică / Clasa a X-a
Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psiho-pedagogică distinctă, deoarece poate fi
proces.
554
care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar
și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
555
PROF. IONESCU LARISA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ BRĂNEŞTI
Prof. MATEMATICĂ
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii. În raport de funcţia
îndeplinită – de diagnoză şi de prognoză –, se afirmă şi sub denumirea prescurtată de strategie de evaluare
predictivă.
psihologică.
1. I) La nivel conceptual, strategia de evaluare iniţială poate fi definită în raport de funcţiile
generale îndeplinite în mod obiectiv pe parcursul activităţii de instruire, care determină structura de bază
a strategiei de evaluare iniţială ” . Funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt
complementare. Intervin, în mod obiectiv, la începutul oricărei activităţi de instruire, identificabile în
raport de sistemul de referinţă fixat pe termen lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ.
Avem în vedere: A) Funcţia diagnostică; B) Funcţia prognostică/predictivă.
1. A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.)
2. B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de
diagnoza stabilită, acţiuni bazate pe „condiţiile probabile ale desfăşurării noului program, care permit
anticiparea rezultatelor” prin: a) obiectivele construite (specifice, concrete); b) demersul didactic propus
la nivel de conţinuturi de bază (corespunzătoare obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport de
2) Structura de bază a strategiei de evaluare iniţială, determinată de funcţiile generale ale strategiei
de evaluare iniţială, fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de „cunoştinţe şi capacităţi” de bază
Bibliografie:
• (Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117)
• Tribuna Învăţămânzului
556
Prof. IONESCU MARILENA

Colegiul Tehnic „Dimitrie Dima” Pitești
Biologie, clasa a IX a
Procesul instructiv-educativ nu poate fi conceput decât prin alăturarea celor trei componente:
predare – învățare - evaluare. Între ele există o strânsă legătură astfel încât toate trebuie proiectate în
același timp.
Predarea se referă la transmiterea cunoștințelor teoretice și practice de la profesor la elev iar
învățarea presupune dobândirea și asimilarea cunoștințelor.
Evaluarea constă într-o serie de operații prin care se măsoară, se apreciază, se controlează
cunoștințele elevului și se formulează concluzii în vederea adoptării unei decizii educaționale adecvate.
Aceasta se face prin raportarea obiectivelor urmărite la rezultatele obținute. Măsurarea se face utilizând
instrumente adecvate scopului urmărit cum ar fi probele scrise sau orale, proiectele sau portofoliile.
Aprecierea rezultatelor se face pe baza unor bareme de corectare și notare. Formularea concluzilor
se face pe baza rezultatelor obținute cu scopul de fundamentare a deciziilor, de conștientizare a problemei
și de influențare a evoluției sistemului evaluat. Astfel, se pot remedia rezultatele obținute, se pot selecta
elevi în diferite scopuri, etc.
Există mai multe tipuri de evaluare care sunt clasificate după mai multe criterii. După momentul
aplicării evaluării există: continuă sau formativă, finală sau sumativă și evaluare inițială sau predictivă.
Evaluarea continuă sau formativă se realizează în timpul secvenței de instruire prin intermediul
ascultării orale, teste, teze, etc.
Evaluarea finală se realizează la sfârșitul unei perioade de formare prin intermediul testelor finale, a
examenelor.
Evaluarea inițială se aplică la începutul unui ciclu de învățământ sau la începutul unei activități cu
scopul ca profesorul să stabilească nivelul de pregătire a elevilor precum și condițiile în care aceștia pot
fi integrați într-un anumit program. Pentru ca să faci un anumit lucru trebuie să știi de unde pornești, ce
cunoștințe au elevii în acel domeniu, ce poți face cu acești elevi. Evaluarea inițială presupune așadar
aplicarea unor probe orale, scrise sau practice. În funcție de rezultatele obținute profesorul își poate
planifica activitățile viitoare cu elevii. Mai exact profesorul își poate adecva procesul de predare-învățare,
va putea aprecia dacă este nevoie să organizeze un program de recuperare a materiei sau dacă e nevoie să
sprijine unii elevi în demersul lor de pregătire.
În ce privește biologia, elevii studiază această disciplină pe parcursul celor patru ani de gimnaziu,
timp în care ei își fac o cultură generală despre viață și natură.
La începutul fiecărui an școlar aplic un chestionar prin care evaluez cunoștințele lor generale de
biologie. Acesta e conceput pentru a trece în revistă cele mai importante aspecte legate de noțiunile de
biologie pe care ar trebui să le aibă un elev la începutul liceului ținând cont că programa de biologie de
liceu reia o parte din informațiile din gimnaziu.
Înainte de testul inițial nu fac recapitulare tocmai pentru a constata adevăratele lor cunoștințe.
La începutul liceului un elev ar trebui să fie capabil să răspundă la următoarele obiective ale testului
inițial:
- Să definească celula și să enumere componentele ei
- Să recunoască ierarhia componentelor organelor și a componentelor sistemelor de organe
- Să enumere componentele unei plante și să identifice rolul acestora
- Să recunoască și să identifice organismele ce aparțin unor grupe de plante și animale
- Să identifice corelația dintre organismele vii și să explice importanța vieții
Pe parcursul ultimilor ani am constatat cu regret că elevii repartizați la liceul nostru sunt din ce în ce
mai slab pregătiți. Motive se găsesc întotdeauna; printre ele este și faptul că în clasa a VIII a elevii se
centrează mai mult pe disciplinele necesare la Examenul Național și mai puțin dau importanță biologiei
sau altor discipline.
Astfel, în 2016 în urma aplicării testului inițial la patru clase am tras următoarele concluzii:
- nu există nicio notă de 9 sau 10
- cele mai multe note se încadrează între 1-6
557
- nu au cunoștințele de bază necesare învățării biologiei; nu știu componentele celulei și a plantelor,
nu pot identifica sistemele de organe la animale; nu cunosc exemple de plante sau animale
În urma acestei evaluări am regândit procesul instructiv și am luat următoarele măsuri:
- Am redus informația predată la minimul necesar
- Am verificat mai des caietele pentru a observa modul în care își iau notițe
- Am realizat recapitulări permanente prin întrebări frontale
- Am realizat mai multe teme în clasă și i-am determinat să lucreze în grup
Pot spune că nu a fost deloc ușor să fac aceste lucruri mai ales că biologia se studiază doar o singură
oră pe săptămână iar bagajul informațional pe care trebuie să și-l însușească elevii este foarte mare. În
plus cei mai mulți elevi studiază această disciplină doar până în clasa a X a și totuși preferă să dea
bacalaureatul la biologie.
Prin urmare, este absolut necesară evaluarea inițială la începutul unui nou ciclu de învățământ.
Aceasta îl ajută pe profesor să-și ajusteze activitatea astfel încât elevii să fie capabili să înțeleagă noile
informații având o bază solidă de cunoștințe.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ureche Camelia, Ciucu Corina, - Metodica predării biologiei, Editura Zedax, Focșani,
2003
2. S.N.E.E. – Ghid de evaluare și examinare Biologie – Editura Aramis, București, 2001
558
Importanța evaluării inițiale la început de an școlar
Ionescu Mihai
Colegiul Național ”Al.D.Ghica”Alexandria
Matematică / Clasa a X-a
Evaluarea rezultatelor muncii școlare evidențiază valoarea, nivelul, performanțele și eficienta
eforturilor depuse de toți factorii educaționali și randamentul muncii de învățare.
raportarea la bareme de evaluare Randamentul muncii școlare e evidențiat de rezultatele calitative la
învățare ale elevilor. Randamentul școlar include evaluarea rezultatelor obținute sub toate laturile
personalității elevului, ca și ale întregului proces instructiv–educativ al instituției școlare, inclusiv
eficienta pregătirii și în plan social.
Evaluarea e actul didactic complex integrat întregului proces de predare - învățare, care asigură
evidențierea cantității cunoștințelor dobândite, valoarea, nivelul, performanțele și eficiența acestora la un
moment dat (în mod curent, periodic, final). Oferă soluții de perfecționare a actului de predare–învățare.
Presupune două momente distincte: măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare. Evaluarea este actul
didactic care determina promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-o etapă de învățare în alta. Din
partea profesorilor examinatori se cer următoarele calitati: pricepere, corectitudine, obiectivitate și
responsabilitate. A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programei
de instruire au fost atinse, precum și eficienta metodei de predare-învățare folosite. Prin activitatea de
evaluare se desemnează acțiunea de măsurare și apreciere a rezultatelor școlare. Prin rezultate școlare se
desemnează: cunoștințe, abilitați, dezvoltarea proceselor intelectuale etc. În planul evaluării, profesorii
sunt preocupați sistematic de măsurarea și aprecierea cantității și calității cunoștințelor elevilor, a
deprinderilor, abilităților, capacităților, intereselor și priceperilor posedate de elevi la un moment dat, fie
ca rezultat al educației, fie ca premisă a acesteia. Știința care se ocupă cu studiul examenelor,
concursurilor și notării, a formelor procedeelor și mijloacelor care asigură aprecierea justă și obiectivă a
celor examinați se numește docimologia. Scopul evaluării este de a perfecționa procesul educațional.
Componente ale evaluării: controlul (verificarea), aprecierea, notarea. Măsurarea și aprecierea rezultatelor
școlare nu se face în sine și pentru sine, ci prin raportare la obiectivele (competentele), conținuturile,
metodele și mijloacele de învățare folosite.
recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu
atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi
să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de
iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării
cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util
activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor
privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele
ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru
desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru
profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului
a) Evaluarea iniţială angajează operaţiile de măsurare – apreciere - decizie, la începutul activităţii de
instruire (lecţie, capitol, trimestru, an / ciclul de învăţământ), în vederea cunoaşterii
559
nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi / elevului, exprimat în termeni de performanţe şi
competenţe actuale şi potenţiale. Evaluarea iniţială realizează, două funcţii:
1. Funcţia diagnostică: vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi
posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program. În consecinţă,
îndeplineşte atât o funcţie diagnostică, precum şi prognostică.
Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise
pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe.
Ceea ce interesează nu este aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor, cunoaşterea potenţialului de învăţare, a premiselor „cognitive“ şi „atitudinale“(capa
cităţi, interese, motivaţii) necesare integrării în activitatea care urmează. În consecinţă, sub raportul
obiectului evaluării, are caracter selectiv, indicând condiţiile în care elevii ar putea asimila noile
conținuturi. Uneori evaluarea iniţială poate demonstra necesitatea conceperii unei sub secvenţe de
recuperare a ceea ce elevii nu stăpânesc satisfăcător, pentru reamintirea unor conţinuturi sau chiar
reînvăţarea acestora.
2. Funcţia prognostică se exprimă în faptul că sugerează profesorului condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele
evaluării, se pot stabili: obiectivele programului următor (cel puţin sub raportul oportunităţii şi al
nivelului lor), demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul
convenabil de desfăşurare a procesului de instruire. O acţiune înseamnă, de fapt, a stabili o manieră de
a acţiona.
În concluzie, evaluarea inițială predictivă reprezintă un prim pas și totodată, una din premisele
fundamentale ale proiectării și organizării întregului program de pregătire și integrare profesională a
tinerei generații. În școală, aceasta se realizează în strânsă legătură cu programul de instruire și este
menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul unei perioade școlare date (an, semestru),
precum și condițiile în care aceștia își vor desfășura activitatea.
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și Pedagogică
București, 1981.
Ioan Berar - www.humanistica.ro/anuare/2008/
560
Importanţa evaluării iniţiale -Metode si tehnici
Profesor învăţământ primar: IONESCU ROXANA GABRIELA

Şcoala Gimnazială Nr. 2, Râmnicu Sărat, Buzău
Disciplina: Limba română
Clasa a IV a
asimilării conţinutului etapei ce urmează. Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelarii elevului,
a îndrumării acestuia spre realizarea scopurilor propuse.
receptivi și să înțeleagă importanţa evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința rezolvării corecte a itemilor. Elevii se
pot concentra altfel asupra rezolvării itemilor propuşi dacă ei percep evaluarea ca un exercițiu util
activității de învățare și drept urmare, rezultatele ei pot reflecta obiectiv rezultatele elevilor..
Metode şi tehnici de evaluare utilizate la disciplina Limbă şi literatură română:
 Metode tradiţionale: probele orale: conversaţia de verificare; interviul ( tehnica discuţiei);
probe scrise – fişele de lucru
Metode complementare:observarea sistematică a elevului;fişa de evaluare individuală;
portofoliul.
 Metode interactive: piramida; ciorchinele, cadranele; R.A.I.
Exemplu folosind metoda Cubul
Tema: „Primăvara” de Vasile Alecsandri
Desfăşurarea activităţii:
1. Introducerea – se intuiesc imaginile, se recunoaşte anotimpul prezentat. Se precizează sarcina de
lucru: să citească în gând poezia.
2. Lucrul individual – Fiecare copil citeşte poezia în gînd cu scopul de a o înţelege.
3. Activitate frontală – Elevii citesc cu voce tare poezia; se explică cuvintele noi.
4. Organizarea colectivului în grupuri de câte şase. Prezentarea sarcinii didactice
Învăţătoarea împarte clasa în şase grupe. De la fiecare grupă vine pe rând câte un elev, rostogoleşte
cubul şi alege sarcina de lucru.
5. Activitate în grup- Fiecare grup rezolvă sarcinile date.
I. Descrie: ce plante şi ce animale vezi, ce culori vezi; ce miroşi; ce simţi.
II. Compară semnele iernii cu semnele primăverii:
III. Asociază însuşiri (din text şi nu numai) pentru următoarele cuvinte: câmp; albină;
iarnă;primăvară, etc.
IV. Analizează
Cum este întâmpinată primăvara?...........................................................................................
Care sunt vestitorii primăverii?.............................................................................................
561
V. Aplică
Creează un text în care să vorbeşti despre primăvară.
VI. Argumentează
Realizează un desen inspirat din textul ,,Primăvara” de Vasile Alecsandri.
6. Prezentarea rezultatelor- Rezulatele obţinute de fiecare grupă se prezintă frontal.
cât și în orice moment al ei. Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor lacune în
învăţare, pentru aplicarea unui scurt program de recuperaresau de refacere a noțiunilor fundamentale ce
vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și
abilități indispensabile unui nou proces.
Bibliografie:
● Molan,V. - Didactica disciplinelor -Comunicare în limba română şi literatura română din
învăţământul primar, Ed. Miniped, Bucureşti, 2014;
●Şoitu, L. - Stategii educaţionale centrate pe elev, Ed. Alpha MDN, Buzău, 2006.
562
Prof.Inv. Primar Ionica-Cretu Elena-Emilia

Școala Gimnazială Nr. 1 Telesti Jud. Gorj
Clasele primare

proces.
563
BIBLIOGRAFIE:
564
Metode de evaluare folosite în cadrul activității de educare a limbajului
Profesor: Ioniță Andreea- Alberta

Grǎdiniţa “Prichindel” , Pucioasa
Functia principal a evaluării moderne este aceea de a da incredere, a intări, a fortifica, a ajuta
copilul in procesul de invtăare Activitatea instructiv-educativa din grădinită presupune forme diverse de
evaluare.
Dupa modul de integrare a actului evaluativ in desfasurarea procesului de invatamant si dupa
nivelul la care se realizeaza, distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare
initiala(predictivã), evaluare continua (formativa) si evaluare cumulativa (sumativa).
fiecărui copil. Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat din modul de
combinare a cerintelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor grupei si activitatilor,
experientei acumulate.
Evaluarea apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate didacticã sau vor putea
aborda un nou program de instruire superior celui anterior.Ea se adreseazã cu precãdere educatoarei, care
are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe baza cãreia se vor putea „clãdi” viitoarele notiuni.
Evaluarea initiala la grupa pe care o conduc anul acesta a vizat cunoasterea nivelului de cunostinte,
priceperi, deprinderi si abilitati la care se afla copiii la începutul anului scolar.
Instrumentele de evaluare alese au tinut cont de faptul ca nu s-a cunoscut nivelul de cunostinte,
priceperi si deprinderi la care se aflau copiii nou veniti în grupa si au constat in:
●observarea copiilor în timpul diferitelor activitati,
●dialogul cu copiii si parintii,
●fise de munca individuale.
In cadrul activitatii de educare a limbajului, evaluarea se realizează mai ales prin întrebări -
răspunsuri şi prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris , sub directa supraveghere a
educatorului.
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar şi o metodă didactică, dacă este utilizat în
structura unei alte activităţi obligatorii. Jocul didactic implică următoarele procese psihice: Prin joc
didactic educatoarea are ocazia de a consolida, de a preciza şi de a verifica cunoştinţele copiilor, le
îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe.Această formă de activitate are ca scop verificarea calităţii memorizării şi
a deprinderii de a recita corect şi expresiv poeziile însuşite anterior.
Convorbirea este o activitate prin care copiii preşcolari ajung în situaţia de a se exprima în mod
independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ, în urma unor activităţi de observare, povestire,
jocuri didactice, lectură pe bază de imagini sau în contactul lor direct cu obiectele şi fenomenele
înconjurătoare. Caracteristicile acestei forme de activităţi sunt:
• este o activitate complexă de evaluare a limbajului
• presupune folosirea cunoştinţelor asimilate în activităţi anterioare;
• se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei, pe o durată mai lungă, fără suport intuitiv;
• se organizează în număr relativ redus şi cu precădere în grupa mare, pregătitoare;
• se actualizează şi se sistematizează cunoştinţele, se formează capacitatea de a-şi ordona şi
sistematiza reprezentările despre lumea reală;
• contribuie la exersarea capacităţilor de exprimare; pentru a răspunde corect la întrebări, copiii
trebuie să selecteze lexicul adecvat, să utilizeze anumite structuri gramaticale.
565
Memorizarea ca activitate de verificare. Această formă de activitate are ca scop verificarea
calităţii memorizării şi a deprinderii de a recita corect şi expresiv poeziile însuşite anterior. În această
activitate se verifică numai poeziile însuşite temeinic pe parcursul activităţilor anterioare, poezii care pot
fi grupate tematic sau selectate pentru diferite serbări.
Repovestirea. Prin această formă de povestire se dezvoltă gândirea logică, memoria şi capacitatea
de comunicare liberă a copiilor. În repovestire contribuţia proprie a copiilor este restrânsă; ei readuc, mai
simplu sau mai dezvoltat, conţinutul unui text spus de către educatoare. Reuşita repovestirii depinde de
gradul de înţelegere şi însuşire a povestirii de către copii, adică de:
- însuşirea conştientă şi însuşirea temeinică a povestirii.
566
EVALUAREA CENTRATĂ PE COPIL
Prof.înv.preșc. IONIȚĂ BIANCA –ADRIANA

GRĂDINIȚA PP NR.44, CONSTANȚA
NIVEL I
,,Educatorul trebuie să aibă mereu în vedere că datoria lui nu este atât să înveţe pe tânăr tot ce se
poate învăţa, ci să îi deştepte iubirea şi respectul faţă de ştiinţă şi să-i arate căile adevărate din care
poate câştiga cunoştinţele şi prin care se poate perfecţiona, dacă are de gând aceasta.’’ John Locke
Evoluţia didacticii și psihologiei copilului a încercat şi încearcă încă să ne dea răspunsuri, opţiunea
fiind a noastră pentru a aplica una sau mai multe dintre soluţiile sugerate. Cu toţii ne întrebăm ce anume
am putea face pentru ca activitatea din sala de grupă să fie mai atractivă și mai interesantă pentru copii,
pentru ca aceştia să devină autorii propriei învăţări și rezultatele să dureze în timp.
Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și interpretează
datele obținute în urma aplicării unor tehnici, metode și instrumente de măsurare, elaborate în
conformitate cu obiectivele și tipul evaluării, în funcție de conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul
emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educațional.
În mod curent prin evaluare în învățământ se înțelege actul didactic complex integrat intregului
proces de învățământ care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul
performantelor și eficiența acestora la un moment dat oferind soluții de perfecționare a actului de predare-
învățare.
Termenul de evaluare preșcolară acoperă o gamă largă de proceduri utilizate pentru înțelegerea
funcționării copiilor mici. Acesta include interviuri și evaluări standard chiar și ale părinților.
Evaluarea presupune înțelegerea și nivelul dezvoltării copiilor de vârstă preșcolară și este mai
valoroasă atunci când este luată în considerare în relația cu copilul individual.
Scopul evaluării nu este clasificarea copilului, ci caracterizarea și documentarea realizărilor sale.
Este important să se ia în considerare fiecare zonă de dezvoltare separat și apoi în interacțiunea cu
ceilalți.
Între vârsta de trei și șase ani copilul este foarte egocentric. Se vede însăși ca cea mai importantă
persoană din lume, este extrem de sensibil la criticile altora și are dificultăți în a vedea orice faptă a sa ca
fiind drept "greșită". Cei implicați în educația timpurie trebuie să ia în considerare centrarea pe individ,
pentru a decide cum să interacționeze cel mai bine cu copilul mic și să determine modul în care copilul
simte relația cu ceilalți. Centrarea pe individ poate fi o posibilitate în a oferi copilului o experiență
pozitivă care îi afectează atitudinea față de grădiniță, școală și învățare pentru anii următori.
Pentru a putea colabora cu ceilalți, copilul trebuie să devină mai puțin egoist, să înțeleagă și să
accepte punctul de vedere al altor persoane. Este important să fie încurajat și antrenat în acțiuni și jocuri
de echipă în care poate avea posibilitatea să își dezvolte spiritual de cooperare. Copilul va avea nevoie de
înțelegere, blândețe, deoarece acesta va răspunde cu un sentiment de frustrare până când maturitatea și
experiența nu dictează altfel. Ori de câte ori este posibil, copilul trebuie lăudat și încurajat să își exprime
trăirile și să participe la activitățile de grup.
Desi evaluările efective ar trebui să aibă loc în grădiniță/unități școlare, cu toate acestea, pentru a
menține coerența mediului de testare adesea părinții și cadrele didactice afirmă că multe dintre
comportamente pot fi observate informal în timpul activității zilnice de rutină a copilului. De exemplu,
pentru observarea informală sunt jocul liber, timpul gustării, timpul de joacă în grupuri mici sau timpul
petrecut în activitățile recreative de joacă. Cadrele didactice și părinții ar trebui să se întâlnească la ore de
consiliere pentru a-și împărtăși părerile între ei. Acestea conduc în mod natural la individualizarea
evaluări.
567
IONIŢĂ NICOLETA LĂCRĂMIOARA
Şcoala Gimnazială ,,Sf. Trei Ierarhi” Hanu Conachi
Evaluarea iniţială e necesară în stabilirea nivelului de cunoștinţe, urmărind dacă subiecţii dispun de
o bună pregătire care să faciliteze achiziţiile ulterioare. Prin acest tip de evaluare se identifică nivelul
cunoștinţelor din anul anterior pornindu-se de la cunoştinţe şi competenţe, ajungand pană la abilităţile
dobandite.
Evaluarea iniţială oferă elevului şi profesorului o privire de ansamblu asupra potenţialului de
învăţare, punându-se accent pe cunoștinţele acumulate si pe aspectele care necesită corectare sau
îmbunătăţire prin intermediul unui program de recuperare.
Evaluarea iniţială nu îşi propune ierarhizarea elevilor, ci verificarea cunoştinţelor şi confruntarea cu
noi situaţii de învăţare, care îi vor motiva în soluţionarea corectă a sarcinilor. Se poate realiza prin
intermediul testelor, chestionarul, hărţii conceptuale sau a investigaţiei. În funcţie de rezultatele obţinute,
se planifică demersul didactic pentru perioada următore, profesorul având avantajul că va ști unde mai
trebuie aprofundate cunoștinţele. Acest tip de evaluare are în schimb și dezavantaje, nu permite o
apreciere globală a performanţelor elevilor şi nici notarea acestora.
Elevul nu trebuie să înveţe doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a şti cât mai bine și de
a cunoaşte cât mai multe, ceea ce va determina progresul activităţii şcolare.
Evaluarea iniţială este nu numai un control al cunoștinţelor, ci și un mijloc de măsurare obiectivă
putând fi văzută ca o cale de perfecţionare prin intermediul căreia se informează și se formează atat
elevul cat și profesorul. Rezultatele evaluării îl ajută pe profesor să poate să regleze și să amelioreze
activitatea didactică, iar pe elevi să știe cum au lucrat și ce mai au de făcut spre a-și îmbunătăți
rezultatele.
Evaluarea iniţiala are ca funcţii dominante funcţia prognostică si funcţia diagnostică.
Prima vizează perspectivele elevilor, aducand informaţii despre acele însușiri ale elevului pe care
se pună accentul în activitatea educativ viitoare, iar a doua urmăreste stabilirea punctelor slabe din
pregătirea elevilor ce urmează a fi supusă intervenţiei ameliorative, indicand profesorului să revină asupra
unor informaţii însusite deficitar.
În concluzie este necesară evaluarea iniţială, deoarece ne ajută se realizeazăm proiectarea în
cunoştinţă de cauză ,ţinand cont de tematică, de metodologia adecvată dar și de activităţi potrivite
nevoilor clasei și specificului disciplinei .
568
Evaluarea initială în învățământul primar
Prof.Ioniță Stela,Sc.Gim.,,Tache si Ecaterina Tocilescu”,V.Vodă

un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări affective care conduc spre
identificarea unor aspecte variate:
-conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate;
-care este menirea şi din ce perspectivă se efectuează evaluarea;
-momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final)
-modalitatea concretă de înfăptuire a evaluării(cu ce instrumente, probe);
-în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informațiile;
complementaritate,determinată de funcțiile lor în demersul evaluati.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ, la începutul unui an şcolar,
dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al cărui potenţial
nu-l cunoaşte.
Evaluarea iniţială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice.
Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile
necesare parcurgerii noului program), funcţia predictivă, oferind informaţii cu privire la condiţiile în care
elevii vor putea rezolva sarcinile de învăţare ale noului program, precum şi o functie de constatare,
permitand cunoasterea starii de primire a copilului (nivel de dezvoltare cognitiva, interese, cunostinte
anterioare, deprinderi intelectuale).
următoarele: tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea acelor
învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
Datele oferite de evaluarea iniţială conturează trei direcţii principale pe care trebuie să se acţioneze
în planificarea activităţii pentru etapa următoare a activităţii didactice:proiectarea activităţii viitoare din
perspectiva adecvării acesteia la posibilităţile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului
program;conceperea modului de organizare şi desfăşurare a programului de instruire;aprecierea necesităţii
de a iniţia un program de recuperarea pentru întreaga clasă, când se constată rămâneri în urmă la
învăţătură care ar putea împiedica desfăşurarea eficientă a activităţii.
Pentru anul scolar 2017-2018 am conceput si realizat teste de evaluare initiala la clasa a III-a
avand in vedere competentele specifice din programa aferenta anului anterior de studiu,corelate cu cele
din programa de studiu pentru anul curent,putand astfel identifica acele cunostinte,abilitati/deprinderi care
stau la baza anticiparii performantelor elevilor si, mai ales,facilitarea proiectarii activitatilor didactice
tinand seama de situatia reala a elevilor,prin trasee particularizate,cu caracter remedial sau stimulativ.
Testele initiale la Limba si literatura romana ,Matematica, Stiinte ale naturii,precum si baremele
de corectare,au respectat trasaturile si conditiile specifice ale unei astfel de evaluari initiale de un nivel
mediu de dificultate(am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, urmarind să reflecte
cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea
următoare),care sa permita analiza ulterioara a rezultatelor prin raportare la evaluarile finale.
569
Dupa corectarea testelor initiale,in conformitate cu baremul de notare prin calificative
(FB,B,S,I)rezultatele,fara sa fie facute publice,au fost comunicate elevilor si parintilor acestora in intalniri
individuale,in care s-a discutat despre actiunile propuse pentru remedierea deficientelor in vederea
asigurarii progresului scolar,pentru a stimula performanta,precum si masurile necesare de sustinere a
elevului in familie. Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor
până în acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat
energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare.
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. O evaluare inițială,
se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
In învăţământul primar evaluarea nu există cu adevarat în lipsa unei interacţiuni, a unei relaţii
interpersonale dascăl-şcolar, care să permită fiecăruia dintre actorii acestui proces să raspundă în
cunoştinţă de cauză la cerinţe şi aşteptări reciproce,reusind sa colaboreza nu pentru ca trebuie,ci pentru ca
isi doresc acest lucru , fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
BIBLIOGRAFIE:

București, 1981.
Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
570
Educatoare:Iordache Mihaela
G.P.N. Izvoru -Visina
programei, ci şi de tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului(presiunile
JOCUL IN EDUCATIA TIMPURIE
La varsta prescolara jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoie
generata de trebuinte, dorinte, tendinte specifice acestui nivel de dezvoltare psihologica. Sub o forma sau
alta, jocul se regaseste la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri. Din aceste considerente, in
gradinite, jocul este activitatea fundamentala. Prin joc se manifesta, se exteriorizeaza intreaga viata
psihica a copilului, se exprima cunostiintele, emotiile, dorintele, chiar si acelea care nu pot fi satisfacute
imediat. Jocul reprezinta, de asemenea, una dintre modalitatile prin care copilul cauta sa recunoasca
realitatea inconjuratoare. Acesta constituie, in esenta, principala modalitate de formare si dezvoltare a
capacitatilor psihice ale copilului.actionand asupra obiectelor si fiintelor din jur, copilul cunoaste treptat
aceasta lume, isi satisface nevoia de miscare si intelegere, dobandeste incredere in fortele proprii, se
defineste pe sine ca personalitate.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe multi specialisti in domeniul pedagogiei prescolare:
a) Jocurile spontane sunte cele in care lipseste interventia dirijata. Educatoarea poate
observa copii, preferintele lor in alegerea jocurilor si le poate pregati materiale, jucarii, continuturi sau
variante. Interventia ei va fi cat mai discreta, pentru a nu perturba si deranja copii in timp ce se joaca.
b) Jocul-exercitiu sau functional are rolul de antrenament al analizatorilor, al limbajului sau
al deprinderilor motrice. Copilul sare, alearga, selecteaza obiecte dupa marime, forma, culoare; isi
exerseaza atentia. Elementele de joc si regulile sunt simple, importanta competitiei cu sine sau cu altii
fiind predominanta. Jocul de exersare trebuie acceptat si incurajat de adult, sa puna la dispozitia copiilor
obiectele solicitate.
c) Jocul simbolic sau de creatie. Subiectul si regulile acestui joc sunt inventate de copii. Se
intalnesc o multime de variante precum jocuri cu subiecte din viata cotidiana, jocuri cu subiecte din
povesti si basme, jocuri sugerate de obiecte uzuale pe care le utilizeaza in alte scopuri sau jocuri de
constructie cu diferite materiale. Copii de costumeaza, schimba imbracamintea papusilor, joaca roluri sau
571
le interpreteaza cu ajutorul papusilor sau al teatrului de papusi. Adesea, prescolarii aleg subiecte
fanteziste, despre viitor, despre roboti, extraterestri, fiinte ireale. Spre grupa mare, jocul de creatie devine
mai complex, intervin intelegeri asupra respectarii regulilor sau un plan sumar al jocului, se negociaza
variante, ramanand insa loc si pentru improvizatii.
d) Jocul de constructie trece de la manipularea materialului de construcţie cu eventuale
încercări şi reuşite de suprapuneri, specifică la 3 ani, la realizarea unor construcţii sofisticate din cuburi,
combino şi lego. Subiectele acestor construcţii pot fi propuse de adulţi sau sunt alese de copii în funcţie
de interese, de aspecte ce i-au impresionat în momente anterioare jocului, sau pot fi sugerate de natura
materialelor utilizate. Uneori, jocurile de construcţii oferă şi „modele" sugestie pe care copiii le ignoră la
3-4 ani, încearcă să le rezolve, din ce în ce mai performant pe la 5 ani iar către 6 ani încearcă să le
depăşească. Deseori jocul de construcţie precede sau se îngemănează cu jocul de creaţie. Prin el copiii îşi
construiesc cadrul de joc necesar subiectului din jocul de creaţie: şantierul, tărâmul zmeilor, cabinetul
doctorului, grădina zoologică etc. Jocurile de construcţie sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea
deprinderilor manuale ale copiilor.
e) Jocul de mişcare este strâns legat de specificul vârstei, o vârstă a dinamismului, a
mişcării. El se va păstra până la vârsta adultă, îmbrăcând alte forme dar păstrându-şi motivaţia interioară.
La vârsta preşcolară mişcările încep să fie încadrate într-un anume context carereflectă fragmente din
viaţa reală, în special din viaţa „celor care nu cuvântă". Literatura de specialitate enumera jocurile
„Broasca şi barza", „Pisica şi vrăbiile", „Lupul şi oile" etc., în grădiniţă sau în grupul de joacă se reiau sub
forma jocurilor de mişcare conflicte arhicunoscute din filmele de desene animate; astfel, personaje ca
Tom şi Jerry, Chip şi Dale reînvie cu ajutorul copiilor.
Deosebit de răspândite sunt jocurile fără o tematică anume, jocuri cu reguli ce au ca scop exersarea
unor deprinderi motrice: atmosfera de joc este realizată prin spiritul de competiţie imprimat. Din această
categorie fac parte: Şotronul, Elasticul, Coarda, Cine aleargă mai repede? etc. Pe măsură ce se înaintează
către vârsta şcolară mică, jocurile de mişcare cu subiect vor câştiga în complexitate în vreme ce cele cu
reguli vor recurge la formule din ce în ce mai complicate. Acest tip de jocuri este, în general preluat de la
generaţiile anterioare chiar dacă, fiecare generaţie realizează uneori prelucrări şi adaptări specifice.
f) Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la invatare, deoarece imbina
ludicul cu asimilarea de cunostinte si formarea unor capacitati de cunoastere. Jocul didactic este propus,
organizat si condus de educator, in scopul realizarii unor sarcini didactice precise. Exista o mare varietate
de jocuri didactice, inspirate din jocuri spontane ale copiilor, dar urmarind obiective intelectuale, motrice,
de socializare, de repetare a unor cunostiinte insusite sau de exersare a unor deprinderi. In aceasta
categorie sunt incluse jocuri de miscare cu reguli, ce contribuie la dezvoltarea atentiei, memoriei,
imaginatiei, la exersarea unor automatisme, miscari, actiuni simple, prin imitarea unor activitati reale.
• Jocurile senzoriale viseaza vazul, auzul, simtul tactil (legare la ochi), mirosul sau simtul orientarii.
• Jocurile de analiza perceptiva vizuala contribuie la cresterea sensibilitatii analizatorului si
perceperea selectiva a unor forme, culori, dimensiuni, grosimi etc.
• Jocurile logice propun copiilor compararea sau clasificarea pieselor dupa anumite criterii date,
apoi drescrierea lor si motivarea alegerii.
• Jocurile gramaticale si cele lexicale vizeaza utilizarea unor forme corecte de exprimare, de
exemplu: Eu spun una, tu spui multe, desparirea in silabe, identificarea sunetelor cu care incep sau se
termina cuvintele s.a.m.d.
• Jocurile de constructie dupa model vizeaza executia corecta, dupa un plan. Jocul didactic trebuie
sa trezeasca interesul copiilor, sa-i angajeze plenar, sa-i distreze.
Cand copilul se joaca cu alti copii, el invata sa respecte reguli si algoritmi ce constituie temeiul
conformarii la normele de comportare sociala, morala. Invata sa imparta jucariile cu altii, sa colaboreze
cu coechipierii, isi dezvolta altruismul, spiritul de echipa, comunicarea cu ceilalti, prin urmare devine mai
sociabil, mai tolerant fata de cei din jur, mai atent la dorintele si sugestiile celorlalti.
Jocul se intercoreleaza cu invatarea si cu creatia. Jocurile cu subiect din viata, din povesti si basme
presupun cunoasterea acestora, dar implica si creativitate si expresie in interpretare. Jocurile cu text si
cantec ii aproprie de creatiile muzicale si literare. Jocurile de masa presupun invatare si crearea de
variante.
Jocul este un minunat mijloc de cunoastere si autocunoastere, de exersare a unor capacitati, de
socializare primara, de antrenare a capacitatii cognitive si de exteriorizare a emotiilor si sentimentelor.
572
Desi este un mijloc de relaxare si distractie, jocul are importante functii instructiv-educative. El
contribuie, prin continutul sau obiectual sau logic la dezvoltarea intelectului. Orice joc include
elementeafective: bucurie, surpriza, satisfactie sau insatisfactie.
573
Prof. Iordaiche Mariana-Mirela

Colegiul Tehnic "Decebal" Drobeta Turnu-Severin
Chimie-fizică, cls. a IX-a
Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educatia trebuie
organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare, care pe parcursul vieții constituie pilonii
cunoasterii;a învãta sã stii,ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta sã faci,astfel încât individul
sã intre în relație cu mediul înconjurãtor; a învãța sã trãiești împreunã cu alții, pentru a coopera cu alte
persoane, participând la activitãțile umane; a învãța sã fii, un element important ce rezultã din primele
trei.” (J.Delors,2000,p.69)
Aceastã viziune asupra educației, determinã o regândire a procesului instructiv- educativ și al
activitãților sale specifice: predarea-învãțarea-evaluarea.Școala tradiționalã a fost centratã exclusiv pe a
învãța sã știi, iar evaluarea a constituit un demers de verificare și mãsurare a cunoștințelor elevilor.
Astãzi, demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competențe, care sunt ansambluri
structurate pe cunoștințe și deprinderi dobândite prin învãțare.Acestea permit identificarea și rezolvarea în
contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoașterii. Direcțiile actuale de
restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficienței
procesului didactic, ci și pe cel formativ-educativ.
Cele trei forme de evaluare (inițială, formativă și sumativă) sunt în relație de complementaritate,
determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
574
proces.
Cea mai des folosită metodă de evaluare inițială o constituie testul docimologic scris. Testul
docimologic este o probă standardizată sub aspectul continutului, al condițiilor de aplicare și al tehnicii de
evaluare a rezultatelor. După modul de manifestare a comportamentului testat sau după materialul utilizat,
testul poate fi scris și oral sau verbal și nonverbal. În vocabularul pedagogiei, termenul de test
docimologic a fost introdus la noi de Dumitru Muster; se foloseste si sub denumirile de test de cunostinte,
test didactic, test de verificare si control, test de randament scolar sau test pedagogic"(V.
Popescu). Testele standardizate, I.T. Radu le defineste astfel: "sunt instrumente de evaluare a
performantelor scolare - a cunostintelor asimilate si a capacitatilor formate, produse prin procesul de
învatamânt.
- itemi de tip pereche, organizați pe coloane: elementele din prima coloană se numesc premise,
iar din cea de-a doua coloana, răspunsuri. De exemplu: pe o coloana termenii pe alta coloana definițiile,
reguli/exemple, simboluri/concepte, principii/clasificări;
- itemi cu alegere multiplă; elevul trebuie să aleagă un singur răspuns corect sau cea mai bună
alternativă. Itemii cu alegere multiplă folosesc măsurarea rezultatelor învățarii de nivel taxonomic
inferior. Cunoașterea terminologiei, cunoașterea elementelor/faptelor științifice, cunoașterea principiilor,
cunoașterea metodelor și procedeelor.
- itemi semiobiectivi; aceștia cer elevului ca răspunsul să fie limitat ca spațiu, formă, conținut.
Sarcina este puternic structurată. Libertatea elevului de a reorganiza informația și de a formula răspunsul
este redusă. Itemii semiobiectivi cu răspuns scurt și itemi de completare. Pentru itemii cu raspuns scurt,
elevii trebuie să formuleze răspunsul sub forma unei propoziții, fraze, a unui cuvânt. Itemii de completare
cer un răspuns din unul sau două cuvinte, care să se încadreze în limitele suportului dat. În primul caz
cerința este de tip întrebare directă și în al doilea caz este o informație incompletă.
care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru disciplinele fizică și
chimie și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze
cât mai bine pregătirea următoare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Fătu S. – „Didactica chimiei”, Editura Corint , Bucureşti – 2007;
2. Isac D. – „Metodica predării chimiei”, Editura Miron, Timişoara – 1998;
3. Fătu S., Jinga I. – Învăţarea eficientă a conceptelor fundamentale de chimie”, Editura Corint
, Bucureşti – 1997;
4 Jinga I., Petrescu A., Gavotă M., Ştefănescu V. – „Evaluarea performanţelor şcolare”, Editura
Afeliu, Bucureşti – 1996;
5. Radu, I. T. – „Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului” , Editura Didactică și
Pedagogică București, 1981;
6. Radu, I. T., – „Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.
575
EVALUAREA INIŢIALĂ – necesitate sau formalism în secolul al XXI-lea?
Profesor Carmen Iordănescu

Colegiul Economic “Ion Ghica“ Târgovişte
Trecerea de la rigorile şcolii gimnaziale la cele ale liceului înseamnă, pentru fiecare elev, un efort
de adaptare, de căutare a sensurilor şi atitudinilor potrivite de integrare, pe un fond general al
transformărilor fizice şi întrebărilor despre sine, adolescentine. Un adolescent echilibrat alege activităţi
care contribuie la dezvoltarea caracterului, creşterea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea abilităţilor de
socializare, identificarea pasiunilor şi luarea deciziilor. Dar pentru acestă alegere este necesară o
îndrumare competentă în principal din partea şcolii.
Fiecare profesor ar trebui să aibă în vedere că interacţiunea iniţială cu aceşti tineri conturează deja o
traiectorie a tipului de relaţie profesor-elev pentru demersurile educative ce vor urma şi poate avea un rol
esenţial în eficacitatea instruirii. În acest context, evaluarea iniţială este un element cu impact emoţional
puternic, mai ales la disciplinele de învăţământ considerate de elevi mai dificile încă din gimnaziu.
Dincolo de funcţiile generale ale evaluării didactice, acest tip de măsurare este prima carte de vizită
prezentată reciproc de elev şi profesor, devenind astfel creatoare de stare emoţională, ce constituie o bază
relaţională pentru atmosfera de lucru ulterioară la clasă. Din punct de vedere al orientării moderne privind
instruirea centrată pe elev, această componentă psihologică poate fi privită ca o ţintă.
Evaluarea predictivă este prevăzută ca o etapă obligatorie în didactica oricărei discipline de
învăţământ, datorită funcţiilor sale complementare de diagnosticare şi previzionare, esenţiale pentru o
proiectare didactică realistă. Această analiză iniţială apare adesea, în percepţia din ce în ce mai multor
educatori, ca o obligaţie formală, într-un cadru social alterat, unde superficialitatea, incoerenţa şi
şubrezirea sau chiar răsturnarea scării de valori, se întind ca o molimă şi peste învăţământ. Profesorii,
obosiţi de constrângeri, redundanţă şi lipsă de motivaţie din multe direcţii, sau tineri dascăli având o
formare psiho-pedagogică inconsistentă, pot aluneca uşor în zona tratării superficiale a acestui prim pas
esenţial în realizarea unei activităţi de planificare şi instruire flexibile, care să se centreze pe ritmul de
învăţare al fiecărui elev. O astfel de atitudine lipseşte figura de puzzle de părţi ce tot vor trebui recuperate,
dacă dorim o educaţie conform cerinţelor şi ţintelor moderne europene, dar cu consum de energie, timp,
sau chiar cu pierderi de tempo educaţional, în mod ireversibil.
O evaluare iniţială corectă şi utilă se poate face ţinând cont de caracteristicile de pregătire,
planificare şi strategiile de aplicare şi interpretare prezentate în lucrările de specialitate pe acestă temă.
Mai trebuie doar ca măiestria didactică să adapteze cerinţele generale la specificul elevilor evaluaţi.
Pentru un cadru didactic cu experienţă la catedră, la început de an şcolar, este important să
cunoască, chiar înainte de a face o evaluare predictivă, istoricul educaţional al elevilor pe care îi preia, din
documentele ce au înregistrat evaluările formale cel puţin din anul şcolar anterior, eventual din discuţii cu
alţi profesori. Aceste informaţii trebuie consemnate, pentru că li se vor adăuga cele obţinute în perioada
de una-două saptămâni de cunoaştere directă a elevilor la clasă, recapitulare a unor cunoştinţe anterioare
şi pregătire a testării iniţiale. În timpul pregătirii elevilor pentru această testare, se va stabili forma scrisă
cea mai potrivită tipului de competenţe vizate asociate cu tipul de elevi evaluaţi, se va creea climatul
motivaţional, stimulativ pentru autocunoaştere şi de responsabilizare, astfel încât rezultatele evaluării să
aibă validitate şi relevanţă. Urmează interpretarea evaluării, ţinând seama de coroborarea informaţiilor
culese, stabilirea elementelor specifice de caracterizare a competenţelor din categoriile analizate,
realizarea unei analize SWOT şi stabilirea proiecţiilor pentru viitorul educaţiei optime, particularizate a
elevilor, autoevaluarea coordonată a testelor şi prezentarea într-o manieră formativă a rezultatelor şi a
măsurilor compensatorii.
O abordare profesionistă a evaluării iniţiale simplifică munca profesorului şi îi asigură culoarele
corecte de parcurs educativ, dar mai ales se constituie într-o primă formă a educaţiei inteligenţei
emoţionale la elevii adolescenţi.
576
Bibliografie
1. BERAR, Ioan, „Evaluare iniţială şi diagnostic formativ”, Institutul de Istorie „George Bariţiu”
din Cluj-Napoca, [online], disponibil la:
Site-uri de Internet:
1. http://www.tribunainvatamantului.ro/strategia-de-evaluare-initiala/
577
Importanța evaluării inițiale în optimizarea intervenţiei educative la elevii de
gimnaziu
Profesor Mihai Florin Iordănescu

Şcoala Gimnazială „Coresi”, Târgovişte
Începutul studierii unei noi discipline de învăţământ este pentru elevii de gimnaziu un moment de
vulnerabilitate psiho-afectivă şi cognitivă deopotrivă. Pentru copiii aflaţi ciclul curricular de dezvoltare,
în care se formează capacităţile de bază necesare continuarii studiilor, nesiguranţa şi teama de
necunoscut, alimentată de multe ori de părerile nu tocmai încurajatoare ale colegilor mai mari, depăşesc
curiozitatea şi interesul pentru noua disciplină. În aceste condiţii este necesară o atentă şi sensibilă
introducere a noutăţii atât a relaţiei elevului cu studiul cât şi cu cadrul didactic care îl va îndruma.
Cunoaşterea reciprocă, dar mai ales autocunoaşterea, vor crea o punte iniţială de comunicare între
educator şi educabil, necesară depăşirii ezitărilor şi încurajării interesului pentru învăţare. Evaluarea
predictivă, prin tot ce presupune ea din punct de vedere didactic: iniţiere-aplicare-interpretare, are şi un
astfel de scop.
Funcţiile de diagnostic şi prognostic ale evaluării iniţiale au însă o cuprindere mai largă ce va fi
cunoscută în formele detaliate ale aplicării la clasă, profesorul trebuind să cunoască teoria de specialitate
referitoare la structura, strategia şi valorificarea unei testări iniţiale. Strategia de evaluare iniţială este
determinată de funcţiile generale şi stabileşte ce urmăreşte la nivel de cunoştinţe şi competenţe de bază
necesare pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire. Acest obiect al evaluării iniţiale este
valabil pentru începutul oricărei secvenţe a procesului instructiv-educativ (lecţie, capitol, semestru, an
şcolar, treaptă de învăţământ), cele relevate făcând parte din fundamentul pe care profesorul va modela
mai departe, prin mijloacele formative specifice disciplinei predate, personalitatea elevului, conform
profilul de formare al absolventului de gimnaziu vizat de Curriculum Naţional.
In acestă etapă a dezvoltării psiho-fizice a elevului acesta încă se joacă. Ar fi util ca în intervenţiile
educative să se urmărescă şi folosirea unor instrumente care să nu facă o disticţie clară între joc şi
învăţare, deoarece „copilăria este intervalul definitoriu din viaţa fiecăruia dintre noi, care marchează
punctele de referinţă ale personalităţii” aşa cum susţine psihologul Carmen Anghelescu. În construcţia
structurii evaluării iniţiale a acestor elevi se pot introduce elemente tangente particularităţilor copilăriei
prin ceea ce îi este propriu: jocul. Astfel modurile de introducere, de prezentare şi aplicare a testului
iniţial trebuie să amintească de un joc, însă luat în serios, o întrecere cu propriile capacităţi şi atitudini,
prin stimularea interesului şi motivarea elevului, folosind tehnici de comunicare persuasivă.
„Procesul de învăţământ are în mod formal o desfaşurare temporală coerentă, astfel încât în fiecare
elev trebuie să vedem rezultatul unei istorii instrucţionale pe parcursul căreia el a achiziţionat mai multe
sau mai puţine informaţii din domeniul disciplinei pe care o predăm, ori conexe cu aceasta, precum şi
capacităţi de a opera cu aceste informaţii, calitatea acestor achiziţii condiţionând calitatea şi eficienţa
instruirii ce va urma” De la aceste considerente, cu un conţinut însemnat de validitate probat în practică,
porneau psiho-pedagogii români Jinga şi Negreţ atunci când puneau la baza „instruirii eficiente”
diagnosticarea exactă a stării iniţiale. Ei oferă un model ce ar trebui considerat şi astăzi un instrument de
lucru ce merită experimentat, datorită logicii, rigorii ştiinţifice şi certificării lui prin practică. Acesta
porneşte de la determinarea de către profesor a obiectivelor ciclului de instruire anterior parcurs de elevi,
prin urmărirea programei de învăţământ şi a taxonomiei obiectivelor pedagogice (astăzi având o formă de
exprimare integratoare de semnificaţii mai cuprinzătoare – competenţele), şi prin conmunicarea cu ceilalţi
membri ai comisiei metodice. În elaborarea testului predictiv aceste competenţe anterioare sunt urmărite
prin itemii construiţi astfel încât aceştia să ţină seama şi de competenţele noului ciclu de instruire.
Pregătirea aplicării testului este sintetizată în „şapte reguli” ce descriu: creerea atmosferei de lucru
adecvate, prezentarea obiectivelor, motivarea elevilor pentru tratarea cu responsabilitate a testului,
stabilirea condiţiilor de lucru, autocorectarea testelor sub îndrumarea profesorului şi precizarea necesităţii
măsurilor ameliorative. Finalizarea evaluării iniţiale cuprinde, pe lângă cele menţionate, modul de
realizare şi aplicare a programelor compensatorii (de recuperare sau de îmbogăţire).
O astfel de formă a evaluării iniţiale aplicată într-un mod uşor de înţeles şi plăcut copilului,
stabileşte de fiecare dată încrederea în sine şi în profesor, favorizează autocunoaşterea şi cunoaşterea
578
reciprocă, fără stresul unei certificări a performanţelor prin note, creează premisele unei proiectări
didactice adaptate, a intervenţiilor educative optime şi a unui parcurs educaţional eficient.
Bibliografie
1. BERAR, Ioan, „Evaluare iniţială şi diagnostic formativ”, Institutul de Istorie „George Bariţiu”
din Cluj-Napoca, [online], disponibil la:
2. JINGA, Ioan, NEGREŢ, Ion, „Învăţarea eficientă”, Editura Editis, Bucureşti, 1994
Site-uri de Internet:
1. http://www.tribunainvatamantului.ro/strategia-de-evaluare-initiala/
579
EVALUAREA INITIALA –ÎNTRE TRADIŢIONAL ŞI MODERN:
PRIN METODE ACTIVE ŞI INTERACTIVE
IORGA NARGHITA; Profesor pentru invăşământul preşcolar

GRĂDINIŢA P. P. NR. 1 LUGOJ
GRUPA MIJLOCIE INTERDISCIPLINAR
Evaluarea iniţială - se face pentru a vedea care este nivelul cunoştinţelor copiilor la inceputul
unui nou an şcolar şi pentru a putea aprecia ce este necesar să reluăm si care sunt interesele tematice ale
prescolarilor. Estimează progresele de învăţare şi certifică capacităţile şi competenţele formate, identifică
ceea ce copilul nu a înţeles sau nu stăpâneşte.
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
• îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe care
evaluarea o determină, să le integreze în sisteme;
• să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele negative
• îi susține interesul pentru cunoaștere, stimulându-i și dirijându-i învățarea;
• contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare;
• contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia.
Evaluarea iniţială se vpoate realiza prin numeroase metode active sau interactive . Pentru a venii în
întărirea celor spuse mai dus în continuare voi enumera cîteva din aceste metode.
Conversaţia- este o metoda de evaluare iniţială care vehiculează cunoştintele copilului prin
intermediul dialogului (întrebări, răspunsuri, discuţii sau dezbateri).
Jocul de rol- Reprezintă o formă de aplicare şi utilizare în învăţământ a psihodramei care poate
scoate la iveală foarte bine cunoştinţele copilului dintr-un anumit domeniu. Face parte din categoria
metodelor active de predare învăţare şi se bazează pe stimularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene,
sisteme, etc. Prin aplicarea acestei metode copiii devin „actori” ai vieţii sociale pentru care de altfel se
pregătesc. Este util să joace roluri folosindu-şi astfel competenţele, abilităţile, comportamentele,
convingerile astfel evaluarea iniţială putându-se realiza intr.un mod destul de realist.
O altă metodă ce poate fi folosită în cadrul evaluării iniţiale este metoda rezolvarii de diverse fişe in
funcţie de domeniul, scopul şi obiectivele propuse. Aceste fişe trebuie să fie clare cu sarcini concrete.
Modelarea - reprezentarea plastică este o altă metodă de evaluare iniţială folosită în învăţământul
preşcolar. Ea este o metodă de explorare a modului în care copii văd realitatea în mod indirect, de
exprimare a diferitelor fenomene din naturăşi societate.
Munca in grup- în cadrul evaluării iniţiale ne poate da date foarte importantedespre copii , despre
modul în care pot interacţiona in diferite situaţi.
Rolul educatoarei în cadrul evaluări este foarte important în fiecare secvență educativă, într-o primă
fază, educatoarea preia unele din obiectivele din programă, le adaptează particularităților copiilor și
situațiilor de învățare, le ordonează liniar și ierarhic pentru a le înscrie în logica didactică. Pentru ca
evaluarea să fie posibilă, educatoarea va descrie pentru sine și pentru copil modalitățile în care se va
manifesta comportamentul scontat prin care se exprimă fiecare obiectiv, condițiile în care se așteaptă ca
acesta să apară și nivelul de performanță al achizițiilor (minime, medii, maxime).
implică emoții, mai ales că rezultatele ei pot fi înbunătăţite pe parcursul anului care urmează, elevii se pot
concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta
obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară ceării premiselor favorabile unei noi învățări.
580
Bibliografie:
Gh. Tomşa, ,,Psihopedagogie preşcolară şi şcolară” – supliment al revistei Învăţământul Preşcolar,
Bucureşti, 2005
V. Preda ,, Educaţie pentru ştiinţă”, Editura Prodidactic, Bucureşti, 2000
,,Revista Învăţământul Preşcolar” Nr. 3-4/2006
Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preșcolară, Editura Aramis;
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureș;
Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca;
581
De ce este importantă evaluarea initial
Iosif Elena
Școala Gimnazială Nr. 1 Jegălia
Clasa I A

Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire și are rolul de a identifica
nivelul achiziţiilor şcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării
premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare. Iată de ce este atât de importantă
evaluarea inițială , în special când vine vorba despre limba română.
Evaluarea inițială mi-a oferit posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente (potenţialul de învăţare al copiilor, dar mai ales lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe
criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a şcolarului, pornind de la
Metode şi tehnici de evaluare folosite la Limbă şi Comunicare

- grila de evaluare / autoevaluare , fişa de evaluare individual .
-interactive: - piramida , ghicitorile , examinarea povestirii , ciorchinele .
Exemplu de conversaţie de verificare

Mijloc de realizare: jocul didactic
La etapa de reactualizare a cunoştinţelor dobândite anterior, se pot adresa şcolarilor următoarele
întrebări:
582
Bibliografie:
EDP.;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006.
583
Importanța evaluării la preșcolari
Prof. înv. preșc. Iovi Roxana Cristina

Grădinița PP „Cip și Dale” Constanța
Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma că evaluarea este o componentă
importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare,
ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului. Evaluarea este punctul final într-o succesiune de
evenimente: stabilirea scopurilor, proiectarea și executarea programului, măsurarea rezultatelor și
aprecierea lor. Operația de evaluare constituie un act integrat activității pedagogice.
Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate, multiple,
adaptate la particularitățile preșcolarilor. Diversitatea situațiilor didactice, precum și multitudinea de
obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite care să mijlocească
procesul evaluativ.
Evaluarea inițială oferă prescolarului și educatoarei o reprezentare a potențialului de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. În
grădiniță putem vorbi de evaluare inițială în momentul venirii copilului în instituție. În fiecare secvență
educativă, într-o primă fază, educatoarea preia unele din obiectivele din programă, le adaptează
particularităților copiilor și situațiilor de învățare, le ordonează liniar și ierarhic pentru a le înscrie în
logica didactică. Pentru ca evaluarea să fie posibilă, educatoarea va descrie pentru sine și pentru copil
modalitățile în care se va manifesta comportamentul scontat prin care se exprimă fiecare obiectiv,
condițiile în care se așteaptă ca acesta să apară și nivelul de performanță al achizițiilor (minime, medii,
maxime).
În faza ulterioară, după procesul de învățare, educatoarea va recurge la metode și instrumente de
culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi prelucrate apoi calitativ, prin
raportare la obiective.
Pragul de acceptabilitate al rezultatelor este variabil de la o etapă a învățării la alta, de la un copil la
altul. În perioada de învățare exigențele sunt mai reduse, exercițiile și probele de control, mai ușoare.
Angajarea în învățare și un minim de rezultate sunt satisfăcătoare. Educatoarea va fi tolerantă în
manifestările de egocentrism, subiectivism, față de supraaprecierea rezultatelor proprii sau ale prietenilor.
Prezentarea obiectivelor și criteriilor de apreciere a realizării acestora îl ajută pe preșcolar să preia
unele criterii de apreciere. Este util și necesar să verbalizeze aceste criterii. Nota este exclusă în
calificarea copiilor preșcolari. Se folosesc calificative în limbaj comun (foarte bine, bine), stimulente
materiale sau simbolice pentru recompensare sau sancționare, cu grija de a da o tentă optimistă evaluării,
care se face în raport cu rezultatele anterioare, cu ale celorlalți copii din grup, nu doar cu obiectivele
propuse.
Deoarece activitatea din grădiniță are preponderent un caracter formativ-educativ, cu finalități de
perspectivă ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într-o viziune de construcție pas cu pas, în
colaborare cu alți factori (familie, școală, media, societate), evaluarea este fragmentară, incompletă, unele
rezultate apărând mai târziu, în școală. Formarea unor deprinderi de activitate intelectuală, conducerea
operațiilor gândirii de la concret spre abstract, logic, rațional și manifestarea deprinderilor și abilităților în
comportamentul copiilor nu se pot evidenția decât după perioade mari de timp, în perspectivă.
Evaluarea preșcolarilor este dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar este importantă și
necesară pentru educator și copii pentru cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea personalității, care este
departe de cristalizare, pentru individualizare și eficiență în activitate.
Învățământul preșcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral sau
prin fișe de evaluare. Preșcolarii trebuie evaluați unul câte unul, educatoarea trebuie să rețină ce a spus
copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fișele de evaluare pot fi reluate, dar ele
nu conțin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activității copilului, la care el poate ajunge și din întâmplare,
fără o înțelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective. Totodată evaluarea se extinde și la
activitatea de predare și la măiestria educatorului de a realiza obiectivele propuse, de a individualiza
învățarea, de a facilita achiziția noilor cunoștințe, dar mai ales de a forma, de a educa tânăra generație în
584
vederea integrării într-o societate dinamică și solicitantă. Creativitatea, spontaneitatea, independența,
spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai ușor să
evaluăm fișele de activitate matematică decât creațiile plastice al e copiilor sau nivelul autonomiei
personale.O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al
Așadar, prin evaluare, educatoarea își îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o
integrare fără disfuncții în școală, de a urmări ce se întâmplă cu el și după terminarea grădiniței, furnizând
învățătorilor datele necesare continuării acțiunii instructiv-educative pe diferite trepte. Urmând pașii unei
evaluări eficiente și respectând cerințele acesteia, constituie o modalitate de a moderniza procesul de
învățământ, precum și de a spori rolul educației în formarea personalității.
Bibliografie:
1. Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preșcolară, Editura Aramis;
2. Bocoș, M., (2003), Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca
585
Scopul evaluării inițiale
prof. înv. primar, Mioara IRIMIA

prof. Raluca GABOR
Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci
În scopul cunoașterii nivelului de pregătire de la care se pleacă, a modului în care ne vom planifica
materia de predat și a tipului de strategie didactică pe care o vom aplica la o anumită clasă , aplicăm
inevitabil, la fiecare început de an și la fiecare disciplină, evaluarea inițială. Evaluarea iniţială este
indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului
noilor discipline de specialitate, la clasa a V-a, de exemplu. . Acest tip de evaluare oferă elevului şi
ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire , caz în care se vor întocmi și parcurge diverse
programe remediale, individuale sau colective.
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informațiireferitoare la capacitatea
lor generală de învățare. Pentru completarea acestora însă, și, mai ales pentru cunoașterea faptului dacă
elevii stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesarealegerii conținutului programului care urmează, este
utilă evaluarea acestora prin examinări orale, dar mai cu seamă prin probe scrise. Teoretic, evaluarea
predictivă ar trebui să prefațeze realizarea fiecărui obiectiv.
Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu se vor trece în catalog, elevii vor avea
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare concluziile evaluării fiind
Trebuie avut în vedere faptul că o evaluare inițială va fi în mod necesar precedată de o perioadă de
reactualizare a cunoștințelor, mai ales după vacanța de vară, de aproximativ două săptămâni. Considerăm
aberante situațiile în care, din dorința de a sublinia un progres accentuat ( datorat profesorului nou, de
obicei), se aplică testul inițial fără parcurgerea perioadei de reactualizare, sau existente, dar realizate
necorespunzător, urmărindu-se obținerea unei situații cât mai slabe a clasei la o anumită disciplină,
pentru ca apoi, ,,progresul” să fie uimitor. Pentru a se evita asemenea situații, credem că rezultatele
acestor evaluări inițiale nici n-ar trebui cunoscute de către părinți, ele fiind necesare doar profesorului din
motivele mai sus arătate. Ele ar putea constitui un punct de plecare în discuțiile individuale din cadrul
Consilierii cu părinții, în stabilirea unui plan individual de recuperare în care evident, va fi implicat și
părintele respectiv, ca factor de sprijin. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A
ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
586
EVALUAREA INIȚIALĂ - PREMISĂ A OPTIMIZĂRII
PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
prof. înv. primar Isăchioaia Dumitra

Școala Gimnazială Nr.7 „Remus Opreanu”, Constanța
Învățământ primar
Clasa pregătitoare
Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare, „educatia trebuie
organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare, care pe parcursul vietii constituie pilonii
cunoasterii: a învãta sã stii, ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta să faci, astfel încât
individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii, pentru a coopera
cu alte persoane, participând la activitãtile umane; a învãta sã fii, un element important ce rezultã din
primele trei.”(J.Delors,2000,p.69)
În contextul învăţământului românesc actual, evaluarea elevilor este o parte integrantă importantă
a demersurilor iniţiate în sensul schimbărilor atât la nivel teoretic, de concepţie, cât şi la nivel practic.
Este bine cunoscut faptul că funcţia de predare-învăţare include şi necesitatea de a formula judecăţi de
evaluare, de a lua decizii, de a cuantifica performanţa şcolară, deci, de a evalua.
Evaluarea este o operaţiune ce vizează să determine modul sistematic şi obiectiv al impactului,
eficacităţii, eficienţei şi pertinenţei activităţilor faţă de obiectivele lor, în vederea ameliorării, pe de o
parte a activităţilor de curs şi, pe de altă parte, a programării şi a luării deciziilor viitoare.
B. Bloom înţelege evaluarea ca “formulare, într-un scop determinat, a unor judecăţi asupra valorii
anumitor idei, lucrări, situaţii, metode, materiale etc.”
se implice în sarcină. Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa
evaluărilor şcolare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor
valorizatoare şi pe stimularea capacităţii de autoevaluare.
următoare; “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesară creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002), se efectuează la începutul unui program de
instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii), este
interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi
formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise „cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii),
necesare integrării în activitatea următoare.
Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi: harta conceptuală; investigaţia;
chestionarul; testele.
Are avantaje şi dezavantaje: oferă atât profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc
completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite
o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii.
587
învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care
să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate
următoarele: tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor
metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale, care asigură
învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
individuală și pe grupe). Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,
atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru,
fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale, Ausubel preciza că,,ceea ce influenţează cel mai mult
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l
BIBLIOGRAFIE:
Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
588
Evaluarea in invatamantul preuniversitar.Importanta evaluarii initiale.
Metode și tehnici
Prof.Isai Anca Iuliana

Scoala Gimnaziala Jijila,judetul Tulcea
Disciplina:Limba romana
Clasa a Va
Ion T. Radu remarcă faptul că “evaluarea performantelor școlare este tot mai mult ințeleasă
nu ca acțiune de control - sancțiune , limitata la verificare și notare, ci ca proces ce se
întrepătrunde organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitând o functie esential –
formativa, concretizată în a informa și a ajuta în luarea unor decizii cu scopul de ameliorare a
activității în ansamblu “.De-a lungul timpului, în teoria și practica educației și instruirii, conceptul
de evaluare a suferit modificări semnificative. De la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de
către elev și notarea lor de către profesor s-a ajuns la extinderea acțiunilor evaluative asupra
rezultatelor sociale ale sistemului de învățământ, asupra proceselor de instruire, a durabilității
cunostințelor elevului, a calitătii curriculumului școlar și a pregătiri personalului didactic .
Evaluarea introduce o normă valorică, evoluând sub influența pedagogiei prin obiective, în două
direcții :
• Sumativa care se concentrează asupra rezultatelor grupei de elevi, reflectând performantele ;
• Formativa care analizeaza situatiile complexe, demersurile de studiu și procesele de învățare
diverse ;
Relaţiile funcţionale dintre acţiunile de evaluare a rezultatelor şcolare şi procesele de instruire şi
educare, relevă funcţiile fundamentale ale evaluării în activitatea şcolară.
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât
o funcţie diagnostică, cât şi prognostică.Prin evaluarea initiala intelegem nivelul de cunoastere al
elevului,ea poate fi considerata un punct de plecare in drumul acumularii noilor cunostinte. Evaluarea
initiala are functii importante in procesul de invatamant. De asemenea, evaluarea iniţială se mai poate
folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu
Prima dintre acestea este de constatare şi apreciere a rezultatelor produse. Următoarea vizează
cunoaşterea factorilor şi situaţiilor care au condus la obţinerea rezultatelor constatate, la diagnosticarea
activităţilor desfăşurate.
Constatarea şi diagnosticarea oferă, prin datele şi informaţiile referitoare la starea procesului,
sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele
următoare şi anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest aspect, evaluarea îndeplineşte o funcţie de
predicţie (pronosticare).
În funcţie de obiectivele educaţionale urmărite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce
îmbină evaluarea continuă cu utilizarea diferitelor forme de testare. Este esenţial ca aceste acţiuni de
evaluare să fie judicios echilibrate, păstrându-se cu măsură raportul dintre aspectele informative şi cele
formative cuprinse în obiectivele procesului de predare-învăţare.
METODE DE EVALUARE :
I. Metode tradiționale
Evaluarea se poate realiza prin metode tradiționale numite așa datorită consacrării lor în timp
fiind cele mai des folosite .În aceasta categorie intra probele orale ,probele scrise si probele
practice .
Probele orale -avantaje
-adecvarea întrebărilor la elev și la răspunsurile anterioare ale acestuia pentru a grada gândirea
elevului prin înrebări ajutatoare la răspunsul asteptat ;
- clarificarea pe moment a erorilor și / sau a neîntelegerilor apărute ;
-oferirea posibilității elevului de a se exprima liber, de a-și manifesta originalitatea, capacitatea de
argumentare;
- interacțiunea dintre evaluator și evaluat permite evaluarea comportamentului afectiv –atitudinal;
589
Limite – gradul de dificultate poate să difere de la elev la altul în înrebările ce vizează același
conținut
-variații în comportamentul evaluatorului ;
- nivel scăzut de validitate și fidelitate;
- consum mare de timp.
Probele scrise -avantaje
- economie de timp permițând evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp scurt;
- acoperirea unitară ca volum și profunzime la nivelul continutului evaluat ;
- un grad mai înalt de obiectivitate;
- un stress mai scăzut pentru elevii timizi.
- Limite –decalajul temporal între momentul aplicării testului și momentul corectării unor
greșeli și completării unor lacune.
Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica anumite
cunoștințe teoretice precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și deprinderilor de ordin practic .
-avantaje - verifică competentele legate de utilizarea corecta și eficiența a instrumentelor și
aparaturii de laborator;
- evidențiază originalitatea elevului raportată la aplicarea practică a cunoștințelor teoretice .
-limite- necesită un volum mare de timp și materiale;
- greu de evaluat rezultatele individuale, în condițiile în care materialul didactic permite dar
realizarea de lucrari pe grupe.
II Metode complementare ( alternative ) de evaluare
Principalele metode complementare de evaluare sunt: observarea sistematica a activitații și
comportamentului elevilor; evaluarea prin investigatie; evaluare proiectelor ;evaluarea
portofoliilor;autoevaluarea; hartile conceptuale; metoda R.A.I; tehnica 3-2-1; jurnalul reflexiv;
III - Evaluarea în contextul învățării prin cooperare
Activitățile de învățare prin cooperare presupun activități în care elevii învață pe grupe și
cooperând pentru realizarea sarcinilor . Elevii învață împreună și pun în practică individual cele
învățate. Pentru realizarea sarcinilor, elevii trebuie să-și dezvolte abilitatile de răspundere individuală.
Răspunderea individuală este promovată atunci când :
• fiecare elev este evaluat ;
• fiecarui elev îi sunt comunicate rezultatele muncii sale ;
• fiecare elev răspunde față de ceilalți colegi din grup pentru propria activitate sau
contribuție la reusita grupului.
Evaluarea analitica permite profesorului sa stie precis la ce nivel se gaseste fiecare dintre
elevii sai .
*Voiculescu Elisabeta ,’’ Factorii subiectivi ai evaluarii scolare . Cunoasterea si control’’ , Ed .
Aramis , Buc -2007
*Radu Ion ’’Evaluare in procesul didactic ’’ , EDP RA , Buc.- 2000
*Radu Ion ’’Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului ’’ , EDP, Buc. - 1998
590
Metode şi tehnici aplicate pentru realizarea evaluării iniţiale
Isari Daniela, Scoala Gimnazială Valea Voievozilor - Dâmboviţa, Clasa a VIII a

Evaluarea procesului de învăţământ defineşte acţiunea de verificare, la diferite intervale de timp, a
gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse la nivelul activităţilor didactice/educative, verificare
realizabilă prin operaţii de măsurare, apreciere şi decizie cu finalitate reglatorie-autoreglatorie.
Domeniul de referinţă al evaluării acoperă problematica sistemului şi a procesului de învăţământ.
De aici rezultă tipologia clasică a evaluării: evaluarea de sistem – evaluarea de proces.
Evaluarea de sistem verifică gradul de realizare a obiectivelor pedagogice (generale şi specifice),
proiectate pe niveluri, trepte sau cicluri de învăţământ, urmărind, în special, modul în care are loc
integrarea şcolară, profesională şi socială a absolvenţilor. Calitatea sa reflectă, în ultimă instanţă, valoarea
acumulată şi adăugată la nivelul procesului de învăţământ, principalul subsistem al sistemului de
învăţământ. Deşi face apel la repere şi metode de natură socială (economice, demografice, statistice etc.),
evaluarea sistemului menţine criteriile specific pedagogice aplicându-le, însă, în mod implicit, la nivel
macrostructural.
Acţiunea de evaluare presupune realizarea mai multor operaţii:
Măsurarea. Prin măsurare se înţelege atribuirea de numere sau alte simboluri cantitative unor fapte
şi fenomene. Pe baza ei se face apoi evaluarea prin raportarea numerelor atribuite la un etalon sau la o
scară stabilită în prealabil, fapt ce conduce la o ierarhizare a subiecţilor şi implicit la o apreciere valorică.
Aprecierea este componenta evaluării care asigură estimarea valorii, nivelului şi performanţelor,
cunoştinţelor dobândite de elev. Constă în emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatului unei
măsurări.
Decizia se bazează pe masurători şi aprecieri continue.Deciziile sunt parţiale- permanente şi finale-
sumative.Reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor, mai ales din diagnosticarea activităţii
care a propus rezultatele constatate, precum şi măsurile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor şi
îmbunătăţirea activităţii în etapa următoare.
În cadrul evaluarii iniţiale.pot fi folosiţi o serie de itemi care acoperă o gamă largă de obiective de
evaluat şi de elemente de conţinut într-un interval de timp relativ scurt.
In sens restrans, itemii reprezintă elemente componente ale unui instrument de evaluare şi pot fi:
•simple întrebări
•un enunţ (cu sau fără model grafic), urmat de o întrebare
• exerciţii
•probleme
• întrebări structurate
•eseuri
Evaluarea se va realiza prin raportarea la scara elaborată iniţial, aceasta conferind testului
docimologic o mai mare obiectivitate. Folosirea testelor docimologice la intervale mai mari şi
combaterea rezultatelor obţinute cu ajutorul altor metode de verificare este o condiţie care amplifică
valoarea pedagogică.
•Testul iniţial - evaluează nivelul performanţelor înaintea unui program de instruire.
•Testul de plasament este o variantă a testului initial care este proiectat cu scopul selectării elevilor
pentru un program special de instruire.
•Pentru alcătuirea unui test iniţial cadrele didactice vor consulta programa clasei anterioare şi o vor
compara cu programa clasei curente în vederea stabilirii problemelor esenţiale din materia parcursă, fără
de care ele nu-şi pot realiza sarcinile de predare în bune condiţii.
•Pe baza listei ce cuprinde problemele esentiale se vor formula itemii testului şi modalităţile de
raspuns. Dupa corectare se va face un inventar al lacunelor şi greşelilor tipice pe baza careia se va realiza
diferenţierea şi individualizarea instruirii.
Rolul evaluării în relaţiile cu învăţarea are efecte pozitive asupra însuşirii temeinice a cunoştinţelor,
priceperilor, deprinderilor, prin repetarea, sistematizarea şi întărirea pe care le prilejuieşte. De asemenea
evaluarea are valenţe formativ-educative, exercitând influenţă asupra dezvoltării psihice a elevilor:
angajează efortul mental şi fizic; formează motivaţia faţă de învăţare şi atitudinea responsabilă faţă de
591
şcoală; favorizează formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de muncă intelectuală, contribuie la formarea
unor trăsături de personalitate (perseverenţă, tenacitate) cu rol decisiv pentru randamentul muncii şcolare.
592
Metode şi tehnici aplicate pentru realizarea evaluării iniţiale
Isari Ionuţ, Scoala Gimnazială Raciu - Dâmboviţa, Clasa a VIII a
În educaţie, evaluarea îndeplineşte atât funcţii cu caracter social, cât şi funcţii pedagogice. Unele
au caracter general, altele sunt specifice domeniului în care se desfăşoară acţiunile de evaluare. Funcţiile
se referă la sarcinile, obiectivele, rolul şi destinaţiile evaluării.
a) Funcţia constatativă – de cunoaştere a stării fenomenului, a activităţii şi a rezultatelor

acesteia, însoţită de aprecierea situaţiei pe baza unor criterii. Cunoaşterea, constatarea, aprecierea trebuie
să fie fidele şi nu deformate. Se impune utilizarea unor modalităţi obiective de măsurare şi apreciere.
b) Funcţia de diagnoză – constă în relevarea condiţiilor, factorilor care au generat situaţia
constatată. Simpla cunoaştere a stării fenomenului în momentul în care acesta este evaluat, fără să se pună
în evidenţă factorii care l-au generat, nu permite o ameliorare autentică a acestuia. Funcţiile de
cunoaştere şi de diagnoză a activităţilor, fenomenelor şi rezultatelor sugerează şi fundamentează decizii
de ameliorare. Menirea evaluării este nu numai de a constata şi diagnostica, ci şi de a favoriza
perfecţionarea activităţii pe care o are în vedere.
c) Funcţia predictivă. Evaluarea performanţelor trebuie să constituie sursă de informare
menită să contribuie la prevederea rezultatelor ulterioare.
Atitudinea de anticipare presupune acţiuni ameliorative, intervenţii oportune, schimbări.
Efectele predicţiei în activităţi de predare, mai ales în relaţia profesor-elev au demonstrat că

utilizarea aprecierilor pozitive, manifestarea încrederii în posibilităţile elevilor, promovarea aşteptărilor
pozitive sunt mai eficace decât persistenţa în observaţii critice şi admonestări. S-a demonstrat că elevii
tind să confirme predicţiile pozitive ale educatorilor lor.
Constatare Diagnosticare Prognozare
cunoaştere explicare ameliorare
ce este ? cum se explică? cum poate fi ameliorat?
cum este? din ce cauză? care va fi starea viitoare?
593
În cadrul evaluarii iniţiale.pot fi folosiţi o serie de itemi care acoperă o gamă largă de obiective de
evaluat şi de elemente de conţinut într-un interval de timp relativ scurt:
1. itemi cu alegere duală (adevărat – fals , da – nu , corect – incorect)

2. itemi de tip “pereche” (de asociere)
3. itemi cu alegere multiplă
Exemple:
1. Capitolul : Apostolat şi spiritualitate
Obiectiv : Elevul trebuie să fie capabil să definească “harul divin”
Enunţ : Citeşte cu atenţie afirmaţia următoare .
In cazul în care apreciezi că afirmaţia este adevărată , încercuieşte litera A, dacă apreciezi că
afirmaţia este falsă , încercuieşte litera F .
A / F Harul divin este energia necreată care izvorăşte din fiinţa divină a celor trei ipostasuri şi
care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţirii lor .
Raspuns corect A
2. Capitolul : Notiuni de catehism
Obiectiv : Elevul va fi capabil să stabilească corect corespondenţa între însuşirile Bisericii şi
semnificaţiile acestora.
Enunţ : In coloana din stânga (A) sunt enumerate însuşirile Bisericii , iar coloana din dreapta (B)
conţine explicaţiile acestora .
Asociază fiecare însu,sire din coloana (A) cu explicaţia corespunzătoare din coloana (B) , scriind în
spaţiul din stănga nr. de ordine din prima coloană (A) litera potrivită din coloana (B) .
A B
…1. una a. învăţătura Bisericii primită de la Apostoli
…2. sfântă b. este universală
…3. sobornicească c. învăţătura e pt. unii oameni
…4. apostolească d. Sfânt este Intemeietorul, Mântuitorul Iisus Hristos
e. Unul este Intemeietorul şi Capul ei , Mântuitorul Iisus Hristos
Răspuns corect : 1e , 2d , 3b , 4a (“c” este variantă eronată şi nu trebuie asociată nici unei însuşiri)
În concluzie putem spune că Evaluarea de proces verifică gradul de productivitate a activităţilor de
instruire/educaţie, în raport de finalităţile acestora, proiectate la nivel microstructural.
594
Evaluarea inițilă mijloc de verificare a cunoștințelor
Isăroiu Aurelia
Școala Gimnazială Mihai Eminescu-Pitești,Argeș
Religie clasa a V-a
Pe zi ce trece de zi , cu fiecare nouă generație ,se găsescîn școli tot mai mulți tineri care
demonstrează mai puțin interes pentru cultură,pentru știință. Telefonul mobil și televizorul le captează
întreaga atenție.Cu greu și cu multă abilitate didactică se reușește distragerea atenției de la noua
tehnologie.
Singurul lucru care mai are importanță pentru copii și rămâne de actualitate este notarea .În
funcție de disciplina predată,profesorul stabilește metoda de evaluare și baremul .
La începutul fiecărui an școlar se face evaluarea inițială care are rolul de a putea avea o imagine
foarte clară asupra tipului de cunoștințe și competențe dobândite de copii în anii anteriori.
Pe tot parcursul anului, pentru a fi imparțial, cel mai bine este ca evaluarea curentă să fie făcută
atât prin lucrări scrise cât și prin ascultare ,oral.
Deoarece în fiecare clasă sunt copii care demonstrează capacități intelectuale deosebite dar și copii
slabi ,este indicat ca testele de evaluare inițială să fie concepute gradat. Astfel se pleacă de la lucruri mai
ușoare ,așa încât fiecare elev să se regăseaască .Pentru elevii care fac performanță ,care iau notele
maxime,sunt de regulă ultimile întrebări.
Itemii folosiți sunt diferiți : de tip obiectiv,semiobiectiv sau subiectiv.
Se întâmplă să apară situații delicate în care copiii emotivi nu se pot exprima.Ei trebuiesc ajutați și
încurajați să poată comunica eficient atât oral cât și în scris,să gândească singuri și să fie creativi.
Întrebările din teste trebuie să fie clare și pe înțelesul tuturor. Evaluarea orală este mai ușoară
deoarece se pot pune întrebări suplimentare,ajutătoare.Notarea poate încuraja sau descuraja .
Elevii vor iubi sau vor urî o anumită disciplină și în funcție de modalitatea de abordare a evaluării
și a notării.
Chiar dacă evaluarea reprezintă pentru fiecare un motiv de stres ,ea este necesară și ajută la
clarificarea lacunelor existente.
595
Importanţa evaluării în învăţământul preşcolar
Prof. înv. preşcolar: Iscu Mihaela Izabela

Şcoala Gimnazială ”General Nicolae Şova” Poduri
Grădiniţa Nr.1 Poduri
Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv educativ din gradiniţă ,
fară de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecarui copil în parte şi ale grupei în
ansamblu. Poate fi practicată în forme elastice şi diverse, ea devenind câmpul fertil de manifestare a
fiecărui copil.
cunoaşterea fiecărui preşcoar.
- observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic, consemnarea
în fişe psiho-pedagogice
- dialogul cu copilul şi cu părinţii, pentru cunoaşterea dezvoltării psiho-fizice, a nivelului de
cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor
- examinare orală, scrisă, probe practice, teste predictive, reprezentând baza pentru proiectarea şi
ameliorarea activitaţilor viitoare.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel preciza „ceea ce influenţează cel mai mult
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
evaluare iniţială, fixează obiectul evaluării iniţiale la nivel de cunoştinţe şi capacităţi de bază necesare
pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire, care reprezintă premise pentru asimilarea
noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe.
Bibliografie:
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureș;
Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca
București,EDP.;
596
Camelia-Maria ISMANĂ-ILISAN, Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae

Vasilescu-Karpen”, Bacău, Educație antreprenorială, clasa a X-a
Evaluarea inițială are rolul principal de a putea să avem o imagine foarte clară asupra tipului de
cunoștințe și competențe pe care copiii le-au dobândit din anii anteriori. Notele nu nu se trec în catalog,
ele vor reprezenta un reper, pe de o parte, pentru profesorul de la clasă, pentru a putea să-și organizeze
activitatea la clasă pe anul școlar în funcție de rezultate. Totodată, ar fi bine să fie informat fiecare
părinte în parte, aceste note nu se fac publice, rezultatele fiind prezentate fiecărui elev în parte.
Evaluarea inițială sau predictivă este activitatea orientată în direcția cunoașterii particularităților
obiectului într-un anumit moment al devenirii sale, această evaluare se realizează cu mijloace adecvate de
investigare și are ca finalitate îmbunătățirea parametrilor funcționali ai acesteea.
Evaluarea initială are ca scop stabilirea nivelului de pregătire a elevilor, a condițiilor în care aceștia
se pot integra în activitatea ce urmează.
Ȋn conceperea testelor de evaluare inițială sunt parcurse următoarele etape:
 Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective.
 Formularea itemilor.
 Stabilirea timpului necesar fiecărui item.
 Fixarea punctajului pentru fiecare item.
 Stabilirea unei scări de apreciere.
 Centralizarea rezultatelor în grafic.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în cadrul evaluării inițiale la educație antreprenorială, clasa a
X-a: evaluarea scrisă, un test cu itemi diverși (de tip pereche, alegere multiplă, răspuns scurt, alegere
duală, de completare, eseu structurat).
597
DESPRE EVALUAREA INIŢIALĂ
Prof. Ispas Ioana

Şcoala Gimnazială TRAIAN
Clasa a VIII-a
Să analizăm pe scurt, evaluarea iniţială:
 SCOPUL URMĂRIT
• identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe
• “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării
 PRINCIPIUL TEMPORALITĂŢII
• efectuează la în ceputul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, se stru,
 OBIECTUL EVALUĂRII
 FUNCŢII ÎNDEPLINITE
 MODALITĂTI DE REALIZARE
• investigaţia;
• chestionarul;
• testele.
 AVANTAJE
 DEZAVANTAJE
• nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
elevului.
 DIN PUNCT DE VEDERE AL NOTĂRII
• nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.
598
599
TESTUL DE EVALUARE INIȚIALĂ
ISPAS LOREDANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.3 GIURGIU, LIMBA ȘI

LITERATURA ROMÂNĂ, CLASA A IV-A
Subliniind rolul și importanța evaluării inițiale, Ausubel susține ‘’ Dacă aș vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu spun că ceea ce influențează mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.’’
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de ‘’instruire’’ și stabilește nivelul de
pregătire al elevilor, constituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activităților următoare deoarece
oferă posibilitatea cadrului didactic de a cunoaște potențialul fiecărui copil.
Evaluarea inițială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături de aceasta,
și o etapă anterioară, precum și una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi evaluarea finală realizată în
anul școlar anterior, iar etapa următoare este evaluarea continua ce se va realiza cu ajutorul evaluărilor
inițiale.
Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvențelor de învățare, pentru a
aprecia viitoarele progrese ale evaluării, dar și a permite cadrului didactic să-și evalueze strategia
didactică folosită.
Datele obținute ajută la conturarea activității didactice în trei planuri, adică stabilirea modului
adecvat de predare a noului conținut al programei, organizarea unui program de recuperare dacă este
cazul și adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare a unora dintre elevi.
La disciplina limba și literatura română se poate utiliza testul. Acesta este o probă complexă cu
ajutorul căreia se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacităților de a opera cu
ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară etalon, elaborate în prealabil. El este o probă standardizată,
care asigură o obiectivitate mai mare în evaluare.
Cadrul didactic trebuie să elaboreze itemii testului de evaluare inițială, în funcție de obiectivele
propuse. Orice item testează unul sau mai multe obiective .Formularea itemilor este precedată de
formularea obiectivelor ce vor fi testate. Cadrul didactic va asambla acești itemi în testul de evaluare
initială, pe baza unei matrice de specificații, va construi o schemă de corectare care să permită o notare
obiectivă a testelor. Acești itemi pot fi simple întrebări, un enunț ( cu sau fără elemente grafice) urmat de
o întrebare, exerciții și probleme, întrebări structurate sau de tip eseu.
Din punct de vedere al obiectivității în notare, itemii se clasifică în itemi obiectivi, semiobiectivi și
subiectivi.
Itemii obiectivi pot fi itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multipă și itemi de tip pereche. Itemii
cu alegere duală îi oferă elevului posibilitatea elevului să aleagă răspunsul corect din două variante de
tipul adevărat- fals. Pentru exemplificare, un item pentru cunoașterea unei definiții poate fi următorul
enunț
Citește următoarea afirmație. Dacă definiția este adevărată, încercuiește A, dacă este falsă
încercuiește F. A-F Substantivul este partea de vorbire care arată însușiri.
Itemii cu alegere multiplă sunt formați dintr-un enunț (numit premisă), urmat de un număr de
opțiuni din care elevul alege răspunsul corect (numit cheie). Răspunsurile greșite se numesc distractori.
Iată mai jos un exemplu Cum se numește cuvântul care se referă la o ființă, lucru, fenomen al naturii ? A.
adjectiv B. verb C. pronume D. substantiv
Itemii de tip pereche presupun stabilirea unor corespondențe între informațiile ordonate pe două
coloane.
Itemii semiobiectivi obligă elevii să construiască răspunsul. Acești itemi fie solicită un răspuns
scurt, enunțul unui asemenea item poate avea forma unei întrebări (de ex. ‘’Care este definiția propoziției
enunțiative?’’), poate avea forma unei propoziții incomplete sau al unui enunț incomplet (de ex.
‘’Subiectul este partea principală de propoziție care…’’) sau poate avea forma unui enunț care cere
elevului să asocieze două grupe de elemente (de ex. Pentru fiecare literă dată scrie, în spațiul liber o
ortogramă care începe cu această literă m…, l…, s…).
Întrebările structurate sunt de asemenea itemi subiectivi. O întrebare structurată este formată din
mai multe sub-întrebări de tip obiectiv sau semiobiectiv-legate printr-un element comun.
600
Itemii subiectivi(care necesită un răspuns) sunt itemi de tip rezolvare de probleme și itemi de tip
eseu. Capacitatea de a rezolva probleme se dezvoltă prin exercițiu într-o perioadă lungă. Obiectivele
urmărite prin rezolvarea de probleme sunt înțelegerea problemei, obținerea informațiilor necesare
rezolvării problemei, formularea și testarea ipotezelor, descrierea metodelor de rezolvare a problemei,
elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obținute și posibilitatea de generalizare și transfer a
tehnicilor de rezolvare. Situația- problemă trebuie să fie adecvată vârstei elevilor, în concordanță cu
conținuturile și obiectivele disciplinei.
Itemii de tip eseu evaluează capacitate intelectuale cum ar fi capacitatea de a recunoaște și de a
integra cunoștințe, capacitatea de a interpreta și de a aplica diversele cunoștințe însușite, capacitatea de
exprimare orală și în scris. Prin această tehnică de evaluare, elevului i se cere să producă un eseu
nestructurat(un răspuns liber) sau un eseu structurat( un răspuns în conformitate cu anumite cerințe).
Diferența dintre cele două tipuri de eseu constă în gradul de dirijare sau libertate în organizarea și
exprimarea ideilor elevului. În itemii de tip eseu, obiectivitatea notării este mai scăzută. Deți notarea se
face analitic (punctarea fiecărei cerințe) sau holistic( notare în ansamblu), timpul afectat corectării este
mai mare. În itemul de tip eseu nestructurat, enunțul trebuie formulat clar, concis, întrucât indicațiile date
elevului sunt foarte puține. De ex.’’ Ce este diferit între fata moșneagului și fata babei din povestea lui
Ion Creangă? ‘’; Prezintă o situație în care se desprinde viclenia vulpii din povestirea ‘’Ursul păcălit de
vulpe ‘’ de Ion Creangă; ‘’Enumeră principalele trăsături ale…’’; ‘’Alcătuiește o povestire despre…’’.
Celelalte modalități de evaluare inițială sunt harta conceptuală, investigația și chestionarul.
situației existente( potențialul de învățare). Pe baza informațiilor se planifică demersul pedagogic imediat
și următor și eventual, unele programe de recuperare.
Cu toate acestea evaluarea inițială nu permite o apreciere globală a performanțelor evaluării și nici
realizarea unor ierarhii. De asemenea, nu-și propune, nici nu poate să determine cauzele existenței
lacunelor în sistemul cognitiv al elevului.
Evaluarea inițială este interesată de acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor coținuturi și formarea altor competențe, premise cognitive și atitudinale, capacitate,
interese, motivații) necesare integrării în activitățile următoare.
BIBLIOGRAFIE
Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Florica Mitu, Editura
Humanitas
Evaluarea în procesul didactic, Radu Ion, Editura Didactică și Pedagogică
601
Evaluarea iniţială în învăţământul preuniversitar
Prof. Istodor Liliana

Şcoala Gimnazială „Constantin Negreanu”
Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi
raport cu o anumită normă la care ne raportăm”. (Etienne Brunswic).
Activitatea instructiv-educativă din învăţământul preuniversitar presupune forme diverse de
evaluare. După modul de integrare a actului evaluativ în desfăşurarea procesului de învăţământ si după
nivelul la care se realizează, distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare:
• evaluare initiala sau predictivă;
• evaluare continua sau formativă;
• evaluare cumulativa sau sumativă.
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a şti, a cunoaşte este un real progres
în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Educațional, București, 1998
602
Importanța Evaluării Inițiale: metode și tehnici
Prof. de matematică Istók Éva, clasa a VI-a

Școala Gimnazială „Petőfi Sándor”, Tg.Secuiesc
În literatura de specialitate întâlnim o mare varietate de definiții legate de evaluare. Fără a avea
pretenția totalității, să observăm câteva dintre acestea: după Constantin Cucoş evaluarea este „activitatea
prin care profesorul verifică pregătirea elevilor şi o apreciază prin note”. 1 Sub aspect formal – scrie
profesorul I. Radu – evaluarea înseamnă „stabilirea unei corespondențe între elementele mulțimii de
plecare (răspunsuri, lucrări) și ale celei de sosire (scala de notare)” 2 Prin evaluare – scrie E. Păun – „se
urmărește gradul de realizare a unei activități în raport cu ceea ce ne-am propus inițial. Este o
comparare a planului cu rezultatul, în scopul de a realiza corecturi, reorientări sau restructurări totale
sau parțiale ale sistemului evaluat” 3
Într-un fel sau altul, definițiile de mai sus asociază conceptul de evaluare cu cel de eficiență, cu
problema determinării eficienței activităților desfășurate. De aceea, evaluarea în educație constituie un
element central al procesului instructiv-educativ, are rolul de a regla permanent și a forma decizii realiste
cu privire la curriculum și la resursele implicate. Ea nu trebuie gândită ca o probă a ceea ce știu sau nu
știu elevii la un moment dat, ci ca un instrument de sprijin pentru îmbunătățirea activității de învățare.
Dintre toate formele de evaluare – inițială, continuă și sumativă – poate cea mai importantă este
evaluarea inițială. Realizată la începutul unui proces de instruire, are scopul de a determina nivelul de
pregătire al copiilor și de a aprecia gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate didactică sau vor
putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea constituie, chiar una dintre premisele
conceperii programului de instruire școlară. Fără analiza rezultatelor obținute la evaluarea inițială nu se
poate concepe o proiectare didactică, planificare semestrială sau a unităților de învățare. Nicio evaluare,
dar mai ales cea inițială, nu trebuie privită ca o sursă de note/ calificative. Trebuie să avem în vedere atât
funcția diagnostică, cât și cea prognostică a evaluării inițiale; nu ne interesează aprecierea performanțelor
globale ale elevilor, ci cunoașterea potențialului de învățare, a premiselor cognitive și atitudinale necesare
asimilării de noi conținuturi. De multe ori evaluarea inițială poate sugera necesitatea conceperii unui plan
de recuperare a ceea ce elevii nu stăpânesc suficient de bine, pentru reamintirea sau chiar reînvățarea unor
conținuturi. Acesta are o importanță sporită la matematică, unde legătura dintre conținuturi este și mai
accentuată. Din păcate, unii profesori acordă atenție evaluării inițiale doar la clasele de început de ciclu
(cl. a V-a, a IX-a) considerând o pierdere de timp și energie la celelalte clase. Există păreri diferite privind
necesitatea recapitulării înaintea evaluării: unii consideră că recapitularea nu influențează obiectivitatea
evaluării și crește gradul de satisfacție al elevilor, alții sunt de părere că o imagine clară a potențialului
poate fi redată doar printr-o evaluare neprecedată de recapitulare. Elevii, și uneori părinții, în general
privesc cu suspiciune evaluarea inițială. Profesorul trebuie să-i ajute să înțeleagă că scopul evaluării este
identificarea strategiilor optime de lucru și că ei trebuie să fie parteneri în „diagnostizarea” corectă. De
multe ori evaluarea nu-și atinge scopul pentru că elevii nu acordă atenția cuvenită, șiind că rezultatele
evaluării nu vor fi trecute ca note în catalog. Din păcate, sistemul de admitere în licee și facultăți – bazat
într-un procent relativ mare pe media elevului – alimentează această goană disperată după note bune și se
pierde esența educației, cunoașterea și învățarea pentru sine.
De aceea, metodele și tehnicile alese pentru evaluarea inițială trebuie bine alese, ca ele să fie
coerente nu doar cu metodele și stilurile de predare, ci și cu scopurile stabilite. Dintre metodele
tradiționale foarte mulți profesori avantajează evaluare scrisă, doarece oferă posibilitatea evaluării unui
număr mare de elevi, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, anonimatul lucrării îngăduie o
diminuare a subiectivității. Totodată, evaluarea scrisă avantajează elevii timizi, oferă elevilor posibilitatea
de a-și elabora răspunsul în ritmul lor propriu. Ca limite majore acestui tip de evaluare putem aminti:
feedback slab, relativa întârziere în timp a momentului în care se realizează ratificarea și corectarea
1
Cucos, C. – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Polirom, Iasi, 1998
2
I. Radu, O „radiografie” a evaluării și notării școlare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987, p. 10.
3
p. 19. 2 E. Păun, Evaluarea învățământului, în Probleme fundamentale ale pedagogiei, București, EDP 1982.
603
probelor. Evaluarea orală are și ea atât avantaje, cât și limite. Avantaje: realizarea unei comunicări
depline între elevi și profesor, feedback rapid, posibilitatea de a clarifica și corecta imediat erorile și
neînțelegerile, mai multă libertate de manifestare a originalității elevului, a capacității de argumentare și
exprimare, comunicare verbală. Limitele evaluării orale sunt resimțite mai ales la clase cu efectiv mare:
imposibilitatea evaluării fiecărui elev, consum mare de timp, diverse circumstanțe care pot influența
obiectivitatea evaluării, nivel scăzut de fidelitate și validitate. Evaluarea orală combinată cu evaluarea
scrisă poate oferi o imagine clară asupra nivelului de cunoștințe al elevilor în particular, al clasei în
ansamblu.
Tehnicile de evaluare (lucrările scrise, portofoliile, testele de cunoștințe, chestionarele etc.) bine
alese stimulează perfecţionarea permanentă a activităţii de predare-învăţare-evaluare, completează cu
succes „arsenalul” cadrului didactic care are menirea de a-i învăța pe elevi să gândească, să integreze
logic informația actuală în structurile lor cognitive anterior formate și să utilizeze achizițiile memorate
pentru rezolvarea unor probleme curente – acesta fiind esența învățării eficiente.
604
Evaluarea inițială – importanță, metode și tehnici
Prof. Istrate Gabriela, Școala Gimnazială Drănic, Fizică, clasa a VI-a

(programe de recuperare). Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor
şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa
la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au ocazia de a se concentra în
mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-
zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de
lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa
pentru progresele ulterioare.
Evaluarea initială este necesară la inceputul unui an școlar, la inceputul unui semestru sau chiar la
începutul lecției, care corespunde unei faze numită, in mod tradițional, a verificării lectiei anterioare.
La inceputul fiecarui nou an scolar se face o recapitulare (una-doua saptamani) a materiei predate
anul precedent. Se pune accentul pe acele notiuni si aptitudini ce vor folosite in predarea noii materii. In
aceasta etapa evaluarea se face prin examinare orala. La finalul recapitularii se da un test ce contine
aplicatii la materia recapitulata (simple si cu grad mediu de dificultate): se evidentiaza lacunele elevilor;
luând evaluarea initiala ca punct de reper, profesorul isi face un plan de recuperare si proiecteaza
activitatea diferentiata. Uneori testul initial este folosit pentru evaluarea progresului elevilor la finalul
anului scolar.
Evaluare la inceputul unui ciclu scolar - orice tip de achizitie scolara este conditionata de fondul de
cunostinte, deprinderi si atitudini dobandite anterior. Profesorul stabileste ce competente specifice doreste
sa evalueze si alege acele continuturi pe care le considera relevante. Evaluarea la inceputul predarii
unei unitati de invatare - Invatarea se bazeaza pe fundamentul achizitiilor anterioare, in cazul
invatamantului concentric. E bine sa se pastreze rezultatele elevilor intr-o matrice de evaluare. Exemple
de matrice de evaluare: elev - item -total realizat; elev - obiectiv – total; elev - competenta – total.
Metode si tehnici standard de testare:
- cu itemi obiectivi (se situeaza in zona inferioara a domeniului cognitiv dar au o mare obiectivitate
in masurarea rezultatelor invatarii):
• tehnica alegerii duale
• tehnica perechilor
• tehnica alegerii multiple
- cu itemi semi-obiectivi:
• itemi cu raspuns scurt/de completare
• intrebari structurate
- cu itemi subiectivi:
• rezolvarea de probleme
Furnizorul de educaţie alege doar metodele care corespund nevoilor şi circumstanţelor
beneficiarilor. În mod obişnuit, profesorul poate alege o combinaţie de metode cu care poate evalua un
elev, în vederea identificării fidele a întregului tablou al nevoilor sale.
Rezultatele obţinute la evaluarea iniţială reprezintă un reper pentru măsurarea progresului şcolar
realizat şi nu vor fi consemnate în catalog.
Instrumentul didactic operaţional care a contribuit la proiectarea testului iniţial a fost matricea de
specificaţii.
605
Prof. Istrate-Tilincă Ileana-Tatiana

Grădiniţa P.P. Ostroveni 2, Rm. Vâlcea
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsuare
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. Evaluarea nu este o
etapă suprapusă procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii pedagogice
Evaluarea preşcolară reprezintă un ansamblu de activităţii dependente de anumite intenţii. Acestea
transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri bine determinate.
Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ.
Activitatea educativă în grădiniţă este complexă şi solicită forme de evaluare variate, multiple,
adaptate la particularităţile preşcolarilor. Diversitatea situaţiilor didactice, precum şi multitudinea de
obiective ale evaluării presupun conceperea şi aplicarea unor strategii diferite care să mijlocească
procesul evaluativ.
Rolul educatoarei în evaluare
În fiecare secvenţă educativă, într-o primă fază, educatoarea preia unele din obiectivele din
programă, le adaptează particularităţilor copiilor şi situaţiilor de învăţare, le ordonează liniar şi ierarhic
pentru a le înscrie în logica didactică. Pentru ca evaluarea să fie posibilă, educatoarea va descrie pentru
sine şi pentru copil modalităţile în care se va manifesta comportamentul scontat prin care se exprimă
fiecare obiectiv, condiţiile în care se aşteaptă ca acesta să apară şi nivelul de performanţă al achiziţiilor
(minime, medii, maxime).
În faza ulterioară, după procesul de învăţare, educatoarea/institutorul va recurge la metode şi
instrumente de culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi prelucrate apoi
calitativ, prin raportare la obiective.
În funcţie de specificul vârstei preşcolare, metodele de culegere a datelor pentru evaluare vor fi:
observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul,
ancheta. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă observaţia şi conversaţia.
Deoarece activitatea din grădiniţă are preponderent un caracter formativ-educativ, cu finalităţi de
prespectivă, ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într-o viziune de construcţie pas cu pas, în
colaborare cu alţi factori (familie, şcoală, media, societate), evaluarea este fragmentară, incompletă, unele
rezultate apărând mai târziu, în şcoală sau la finele ei. Formarea unor deprinderi de activitate intelectuală,
conducerea operaţiilor gândirii de la concret spre abstract, logic, raţional şi manifestarea deprinderilor şi
abilităţilor în comportamentul copiilor nu se pot evidenţia decât după perioade mari de timp, în
perspectivă.
Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral sau
prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebuie evaluaţi unul câte unul, educatorul trebuie să reţină ce a spus
copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fişele de evaluare pot fi reluate, dar
ele nu conţin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activităţii copilului, la care el poate ajunge şi din
întâmplare, fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
cunoaşterea fiecărui copi. Metodele utilizate de educatoare sunt:
• observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic,
consemnarea în protocoale individuale sau fişe psiho-pedagogice
• dialogul cu copilul şi cu părinţii, pentru cunoaşterea dezvoltării psiho-fizice, a nivelului de
În timpul anului şcolar, se realizează în mod implicit o evaluare continuă a nivelului de cunoştinţe şi
deprinderi prin oportunităţile oferite de regimul zilnic, fişele de evaluare, observaţie zilnică, prin
convorbiri, studiul produselor activităţii, teste.
606
pentru a stabili programul următor sau pentru a finaliza fişele psihopedagogice de acces în şcoala primară.
Pentru acest scop se planifică o perioadă de circa două săptămâni de evaluare finală.
Aşadar, prin evaluare, educatoarea îşi îndeplineşte misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o
integrare fără disfuncţii în şcoală, de a urmări ce se întâmplă cu el şi după terminarea grădiniţei, furnizând
învăţătorilor datele necesare continuării acţiunii instructiv-educative pe diferite trepte. Urmând paşii unei
evaluări eficiente şi respectând cerinţele acesteia, constituie o modalitate de a moderniza procesul de
învăţământ, precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalităţii .
Bibliografie: Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureş Bocoş, M., (2003),
Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom
607
CREATIVITATEA ELEVILOR-
premiză esenţială in activitatea de creaţie autentică a omului matur
prof. Istratie Aurora, Colegiul Tehnic ”Mihai Viteazu” Vulcan, jud. Hunedoara
Creativitatea reprezintă vârful construcţiei psihologice a individului. Ea nu este o realizare

supraadăugată sistemului psihic uman, ci este rezultatul organizării optime a unor factori de personalitate
foarte diferiţi: cognitivi, afectivi, motivaţionali, aptitudinali şi atitudinali. Cu alte cuvinte, creativitatea
este o rezultantă a funcţionării întregii personalităţi.
Vorbind de profesorul creativ, se poate afirma că acesta asigură climatul favorabil pentru
exprimarea ideilor proprii, creează oportunităţi pentru autoînvăţare, încurajează gândirea divergentă.
Aceasta înseamnă că el stimulează pe elevi să caute noi conexiuni între fenomene, să imagineze noi
soluţii pentru probleme care se rezolvă în manieră rutinieră, să asocieze imagini şi idei, să formuleze
ipoteze îndrăzneţe, neuzuale, să emită idei şi să dezvolte ideile altora. Profesorul creativ stăpâneşte arta de
a pune întrebări. Profesorii creativi determină dezvoltarea creativităţii elevilor. Explicaţia ar putea fi
transferul setului de valori propice creativităţii de la profesori la elevi, fenomen urmat de automodelarea
copilului în funcţie de atitudinile şi convingerile interiorizate. Ana Stoica afirmă că „fiecare persoană
creatoare vine de fapt cu nota sa proprie, având o dominantă specifică, în funcţie de înzestrarea sa, de
experienţa acumulată, de nivelul creativităţii, domeniul de manifestare şi de multe alte condiţii. Există o
infinitate a formelor particulare de structuri psihice pe care le pot căpăta persoanele creatoare: nu se poate
vorbi de un tip al creatorului, ci de diferite tipuri, ba mai mult încă, de individualităţi specifice ale
creatorului.“ (1983, p. 6) Instrumentarul profesorului, înţelegând prin acesta ansamblul de metode şi
procede didactice pe care le utilizează în procesul de predare-învăţare, are un rol deosebit de important în
realizarea învăţării creative. Există o multitudine de mijloace prin care se stimulează şi se dezvoltă în
cadrul şcolii creativitatea şcolarului mic: ghicitori, jocuri de isteţime şi perspicacitate, construcţii de
probleme, jocuri pentru căutarea de cuvinte care încep sau se sfârşesc cu o anumită literă/silabă, alcătuirea
de propoziţii, jocuri de echipă, activităţi practice.
Evaluarea, în accepţiunea sa tradiţională, de control şi de măsură a învăţării, a „terorizat“ generaţii
de elevi, le-a înnăbuşit spontaneitatea şi creativitatea şi le-a încurajat conformismul, singurul în măsură să
garanteze conformarea la standarde şi baremuri. A avut în mod evident efecte nefaste asupra creativităţii.
Pentru a stimula învăţarea creativă, evaluarea trebuie nuanţată, trebuie să devină o resursă care să
favorizeze dezvoltarea instrumentelor intelectuale de autoevaluare, acesta fiind rolul evaluării formative.
De asemenea, metodele alternative de evaluare (portofoliul, proiectul etc.) solicită din partea elevilor o
activitate independentă de explorare, de articulare a informaţiilor, de construcţie personalizată. Nu sunt de
neglijat nici formele de evaluare neconvenţională, de exemplu prin intermediul metaforei, analogiei sau
dramatizării, care permit transgresarea cunoştinţelor şi orientarea dinspre aparenţă către esenţa
fenomenelor şi a relaţiilor dintre ele.
Sensul curent al creativităţii la elevi este acela de potenţial creativ, de factori sau capacităţi
aptitudinale predictive pentru performanţele de mai târziu. Este vorba de capacitatea elevului de a acţiona
independent, atât pe plan mintal cât şi pe plan practic, ca o premisă şi un prim pas pe calea obţinerii unor
produse, în care independenţa actului să garanteze originalitatea soluţiei. Şcolarii mici posedă o
creativitate naivă şi efervescentă. Pe măsura dezvoltării operaţiilor mintale şi a capacităţii logice, aceştia
vor înţelege realitatea obiectivă şi naivitatea fanteziei înregistrează o scădere bruscă. La aceasta
contribuie şi sistemul de cerinţe şcolare, focalizate predilect spre o abordare logică, ca şi sistemul de
evaluare care descurajează şi sancţionează modalităţile neuzuale de rezolvare a problemelor. Cercetătorii
demonstrează că, cu cât se oferă mai mult copilului posibilitatea de a fi spontan şi independent, cu atât
mai creativ va fi el mai târziu.
Lowenfeld consideră că nu este niciodată prea devreme pentru a începe e Creativitatea copilului
este diferită de creativitatea autentică pe care o întâlnim la adult, în sensul că produsul activităţii sale
„cretoare“ nu este un nou şi valoros din punct de vedere social. El este însă nou pentru copil, beneficiază
de atributul originalităţii şi este realizat în mod independent. Spre exemplu, rezolvarea unei probleme
bine definite, pe o altă cale decât cea prescrisă, poate fi considerată o activitate creativă. P. Osborn
consideră că de fiecare dată când elevul este pus în faţa unei probleme, acesta restructurează datele
problemei sau imaginează noi procedee ce pot conduce la soluţie, indiferent dacă aceasta este o sarcină
608
şcolară, o problemă curentă de viaţă sau un test, el realizează o activitate creatoare. Supleţea cu care elevii
găsesc noi soluţii pentru rezolvarea problemelor le oferă acestora o stare emoţională pozitivă, bucurie,
surpriză sau satisfacţie, motivându-i şi alimentându-le dorinţa şi curiozitatea de a căuta şi alte soluţii şi căi
de rezolvare.
Educaţia artistică reprezintă mijlocul de educare a creativităţii generale. Dezvoltând sensibilitatea şi
receptivitatea copilului pentru diverse materiale şi pentru particularităţile lor, pentru perceperea lumii
înconjurătoare şi corelarea fenomenelor percepute, copilul învaţă cu timpul să folosească acele aptitudini
şi în alte domenii. (apud. E. Landau, 1979, p. 99)
Mediul familial joacă şi el un rol foarte important, putând favoriza din fragedă copilărie dezvoltarea
creativităţii. Familia trebuie să atragă atenţia copiilor asupra tuturor fenomenelor, stimulând astfel
propriile lor observaţii, să le permită să vadă, să pipăie, să audă ce se petrece în jurul lor, deschizân- du-le
astfel calea spre mediul înconjurător.
Creativitatea elevilor din ciclul primar este o premiză esenţială şi necesară pentru activitatea de
creaţie autentică a omului matur, care reprezintă momentul final al unui lung proces de valorificare a
resurselor existente şi consolidate pe parcursul formării individului, în care şcoala are un rol hotărâtor.
Bibliografie
Roco, M., „Stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice“, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985;
Stoica, A. „Creativitatea elevilor – Posibilităţi de cunoaştere şi educare“, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Amabile, Teresa M., „Creativitatea ca mod de viaţă“ (Ghid pentru profesori şi părinţi), Editura
Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997;
Clinciu, A., „Creativitatea“ în vol.: Pregătirea psihologică, pedagogică şi metodică a profesorilor,
Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2001;
Landau, E., „Psihologia creativităţii“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979;
609
EVALUAREA INIȚIALĂ - IMPORTANȚA EI ÎN ACTIVITATEA
DIDACTICĂ
prof. pentru înv. primar Istvanovicz Carla

Școala Gimnazială ”Nicolae Bălcescu” Oradea
Clasa a II-a
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final) modalitatea concretă
de înfăptuire a evaluării (cu ce instrumente, probe);
forme de evaluare:
schimbări imediate şi cu efecte pozitive în pregătirea şcolarilor. Evaluarea se realizează pe secvenţe mici,
treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face ca şcolarul să se afle în permanenţă „în priză”,
fără să fie suprasolicitat prin acumularea de informatii fără valoare. Având scop de ameliorare, evaluarea
continua nu priveşte cantitatea, ci calitatea şi nu conduce la ierarhizarea şcolarilor, ci la stimularea
dezvoltării lor, fiind indeplinită astfel şi cerinţa step by step-ului, aceea de lipsă a concurenţei, a absenţei
stabilirii unei ierarhizări între şcolari, pentru că pânâ la urmă ceea ce contează cu adevarat nu este
stimularea concurenţei, ci a dorinţei de a învăţa în permanenţă, de a fii mai bun pentru tine, nu pentru a-l
întrece pe cel de lângă tine.
C. Evaluarea cumulativă sau sumativă reprezintă modul tradiţional de evaluare a rezultatelor
şcolare şi constă în verificarea şi aprecierea periodică, încheiate prin control final asupra întregului produs
al actului pedagogic. Evaluarea sumativă se poate realiza în faza finală prin aprecierea rezultatelor la
sfârşitul unui semestru sau an şcolar, la sfârşitul unui ciclu de învăţământ. Ea se realizează prin verificări
punctuale pe parcursul programului şi o evaluare globală, de bilanţ la sfârşitul unor perioade de activitate.
Prin evaluarea sumativă se verifică nivelul unor capacităţi şi subcapacităţi a căror formare şi dezvoltare
necesită o perioadă de timp mai mare. Rezultatele obţinute de şcolari la sfârşitul unui an sau ciclu de
610
învăţământ constituie elemente de referinţă unice, deci criterii de clasificare şi promovare a lor,
realizându-se astfel una din funcţiile evaluatorii.
Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de complementaritate,
determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
proces.
611
BIBLIOGRAFIE:
• Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
• Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
• Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
612
Jocul didactic, element necesar în evaluarea iniţială a preşcolarului
Prof. preşc. Iszlai Reka

Grădiniţa cu Program Prelungit, Nr.10. Tg- Mureş
Domeniu ştiinţă, nivel I, 3-5 ani
„Jocul copilului, nu este numai o oglindă fidelă a personalităţii sale în formare…, ci poate fi
utilizat ca şi auxiliar educativ şi chiar să servească drept bazǎ a metodelor de predare în şcoala
preelementară şi elementară”. (Emile Planchard)
În instituţiile de învăţământ, jocul este folosit ca mijloc de instruire şi educare, de unde şi denumirea
de joc didactic pe care acesta o primeşte în literatura pedagogică de specialitate. Sub această denumire şi
înţeles ca atare, jocul este folosit în activitatea instructiv-educativă pentru a forma sau consolida anumite
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. Ponderea activităţii de joc în grădiniţă este cu atât mai mare cu cât
grupa este mai mică, această dimensiune progresivă fiind explicată prin faptul că, odată cu creşterea,
copilul poate participa la activităţi de învăţare şi fără ajutorul jocului.
Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii. El îşi găseşte motţtia siîimplinirea in sine
însuşi. Unul din mijloacele folosite din ce in ce mai frecvent in cadrul procesului de instruire si educare a
preşcolarilor si a cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este
jocul didactic.
Rolul si importanţa jocului didactic constă in faptul ca el facilitează procesul de asimilare, fixare,
consolidare si verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului sau formativ, influentează dezvoltarea
personalităţii copilului.
Prin joc, copilul devine interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi devin cu timpul mai
volubili, mai activi, mai curajosi si primesc mai multă încredere in propriile capacităţi, mai multă
siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.
Datorită conţinutului şi a modului de desăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de
activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-ajutorare; de asemenea, se
formează si se dezvoltă unele deprinderi practice elementare si de muncă organizată.. Faptul că între ei se
creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul, are rolul de a
dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea copiilor. Copilul participă activ la propria formare,
achiztionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini si comportamente..
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizată, subordonate
particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice .Trebuie să se desfăşoare după anumite reguli sub directă
supraveghere a educatoarei.
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt dedicate
recapitulării, constituind si un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare, pe care preşcolarii o
conştientizează mai puţin decât in cazurile stricte de evaluare anunţate.
Practic, in toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile
esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea
anumitor etape si cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre exigentele legate de proiectarea si
organizarea jocului, despre explicarea si fixarea regulilor de joc, precum si despre desfăşurarea propriu-
zisă a jocului didactic.
În finalul jocului cadrul didactic trebuie să sublinieze că toţi copiii sunt câştigători, dar pe primul
loc se află aceia care au rezolvat cel mai bine cerinţele date. Orice recompensă, cât de neînsemnată,
pentru adulţi, este pentru preşcolari un motiv de mândrie, constituind în acelaşi timp o modalitate prin
care se dezvoltă motivaţia pentru învăţare. Copiii vor dori să înveţe mai bine, să cunoască mai multe
despre temele propuse pentru a fi recompensaţi, felicitaţi în faţa altor preşcolari. Prin urmare, motivaţia
pentru învăţare se dezvoltă de la cele mai mici vârste, mai întâi prin aprecierile verbale asupra activităţii
la grupă, apoi prin întreceri, jocuri, concursuri, toate acestea organizate cu scopul de a verifica capacităţi
şi comportamente dobândite pe parcursul procesului educativ. Ca şi la lecţia în şcoala primară, jocul
didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniţei, trebuie să îndeplinească o serie de
cerinţe privind organizarea, conducerea şi evaluarea acestei activităţi. Din activitatea practică
desfăşurată la catedră, din studiul experienţei dobândite, am constatat că jocul didactic poate fi introdus în
613
orice moment al lecţiei, pentru înţelegerea unor noţiuni, pentru consolidarea cunoşinţelor, în evaluarea
formativă, dar şi în momentele în care elevii dau semne de
oboseală, de lipsă de atenţie.
De aceea consider că jocul didactic este o formă de activitate plăcută şi atractivă pentru elevii de
vârstă şcolară mică. I-am urmărit pe copii în timpul jocului şi am citit în ochii lor bucurie şi satisfacţie;
am văzut născând în ei dorinţa de ieşire din anonimat, de autodepăşire, am observat în jocul lor
competitivitate, fantezie, perseverenţă, spontaneitate, sporirea socializării şi mi-am dat seama de impactul
puternic pe care jocul didactic îl are asupra lor.
O încheiere plăcută, prin bucuria succesului şi prin satisfacţia imediată pe care o dă copilului,
sporeşte interesul preşcolarului pentru jocurile didactice.
„Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată de bună-voie, înăuntrul unor anumite limite
stabilite, de timp şi de spaţiu, şi după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul
în sine însăşi şi fiind însoţită de un anumit sentiment de încordare şi de bucurie şi de ideea că «este
altfel» decât în viaţa obişnuită.” (Jan Huizinga)
Bibliografie:
1.Dumitriu Constanţa, „Psihopedagogia jocului”, Editura Alma Mater”, Bacău, 2011;
2.Aprodu Diana, Hussar Elena, „Şcoala incluzivă-şcoala europeană”, Editura Casei
Corpului Didactic, Bacău, 2007;
3.Tribuna învăţâmântului: Joc, învăţare, timp liber şi educaţie
4.Cotuna, Rafila Locul şi rolul jocului didactic în învăţare, Revista Învăţământul primar nr. 3-4,
Editura Miniped, Bucureşti 2005
5.. Ionescu, Miron, Radu, Ioan Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005
6.. Pânişoară, I. Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iaşi. 2003
7. Schaffer, H.R. Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2005
8. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983
9. Şchiopu, U., Verza, E. Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981
614
Evaluarea inițială în procesul didactic
Prof. Iuga Aurora-Camelia

Școala Gimnazială Ilovăț
Nivel gimnaziu
De vreme ce omul trăiește sub semnul măsurării și al comparației cu alții și cu sine însușii,
realizând permanent clasificări și ierarhizări , evaluarea reprezintă un act inerent oricărei activități
conștiente, aceea răspunzând nevoii omului de a conferi valoare lucrurilor și evenimentelor.
Etimologic, „a evalua” înseamnă a formula o judecată de valoare, în funcție de anumite criterii
precise, cu privire la un lucru și la proprietățile acestuia; a determina valoarea unei entități, activități,
performanțe, persoane, instituții, politici noi etc.
În ceea ce privește evaluarea educațională, aceasta este un proces de obținere, măsurare și apreciere
a informațiilor referitoare la procesul de învățământ, în ansamblul său, sau la anumite comportamente ale
acestuia în vederea luării unor decizii asupra unor comportamente sau a întregului proces formativ.
Datorită rolului important pe care îl ocupă în procesul de instruire, dată fiind tensiunea pe care o
generează, evaluarea elevilor constituie o preocupare centrală a profesorului. În acest sens, profesorul
înainte de a evalua elevul trebuie să pornească de la următoarele întrebări-cheie: „Pentru ce evaluez?”,
„Ce funcții ale evaluării urmăresc?”, „Care sunt criteriile evaluării?”, „Pentru cine?”, „Care sunt
destinatarii evaluării?”, „Ce se evaluează ?”, „Cu ajutorul căror instrumente și prin ce proceduri se va face
evaluarea?”.
Pentru cunoașterea rezultatelor școlare la sfârșitul unei secvențe, a evoluției elevilor pe parcursul
procesului, ca și pentru stimularea acestora este necesară evaluarea lor la începutul activității, pe
parcursul și în finalul acesteia. Acești timpi definesc cele trei forme ale evaluării care se disting prin
modul de integrare în procesul de învățământ.
În ceea ce privește evaluarea inițială, aceasta se efectuează la începutul unui program de instruire (
ciclu de învățământ, an școlar, semestru, începutul unui capitol și chiar al unei lecții). Evaluarea inițială
îndeplinește un rol deosebit de important, deoarece constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita
activității de instruire, fiind menită să ofere posibilitatea de a cunoaște potențialul de învățare al elevilor la
începutul unei activități, de a ști dacă sunt apți să se integreze cu șanse de reușită în noul program de
instruire, dacă vor putea înțelege conținutul ce va fi predat, în sensul că „face intrarea în … articulând
starea precedentă cu starea viitoare”.
Relevând importanța pe care o are în acest sens, Ausubel D. subliniază: „Dacă as vrea să reduc toată
psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influiențează cel mai mult la învățarea, este ceea ce
știe elevul la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe el și instruiește-l în consecință!”
Rolul ei este de a permite atât cadrului didactic cât și elevului șă-și formeze o reprezentare cât mai
exactă posibil asupra situației existente și asupra cerințelor cărora urmează să le răspundă. Evaluarea
inițială îndeplinește atât funcție diagnostică ( care indică demersul de rezolvare a problemei, presupunând
analiza situației, formularea ipotezei si transformarea datei problemei de rezolvat), cât și funcție
prognostică (utilizarea unor gândiri previzionale, presupunând selecționarea uneia sau a mai multor
probleme de rezolvat, formularea obiectivelor și organizarea acțiunilor), fiind indisociabilă unui demers
didactic riguros. Evaluarea inițială constituie o acțiune pedagogică esențială pentru reușita activității
deoarece permite obținerea de informații despre nivelul la care se află elevii, potențialul acestora,
stabilind punctele cheie pentru transformarea datelor în probleme de rezolvat. Necesitatea evaluării
inițiale decurge din mai multe circumstanțe reale, printre care pot fi amintite:
- existența unei eterogenități în ceea ce privește pregătirea elevilor, mai ales după o întrerupere mai
mare de activitate, situație în care poate sugera nevoia unor programe de recuperare sau a desfășurării
unui învățământ diferențiat, cel puțin pe durata unei perioade în care startul dintre elevi, sub raportul
pregătirii poare fi atenuat;
- asigurarea „continuității” în asimilarea unui ansamblu de cunoștințe și în formarea unor capacități,
când ceea ce urmează a fi învățat se întemeiază pe ceea ce a fost însușit;
- nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităților de învățare ale elevilor.
615
Proiectarea metodelor de evaluare a rezultatelor școlare se realizează odată cu proiectarea celorlalte
componente ale procesului didactic: obiective, conținuturi și strategii de predare. În acest sens, există
metode de verificare și evaluare tradiționale (probe orale, probe scrise, probe practice) și metode de
verificare și evaluare alternative / complementare (observarea sistematică, autoevaluarea, portofoliul,
proiectul, referatul, metoda R.A.I.)
Evaluarea inițială este strâns legată de metodele tradiționale, în special de probele scrise - din
categoria cărora fac parte testele elaborate de profesor -, dar și testele (testele inițiale) , deoarece asigură
elevilor mai emotivi sau a celor care gândesc mai lent posibilitatea de a prezenta toate cunoștințele fără să
fie stresați; asigură evaluarea unui număr mai mare de elevi; întrebările au același grad de dificultate
pentru toți elevii și verifică același conținut. În acest sens, profesorul Constantin Cucoș, în lucrarea sa
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Curs elaborat în tehnologia
învățământului deschis la distanță (1999) , afirmă „Elevii au șansa să-și prezinte achizițiile educației fără
intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, ușor de realizat,
îngăduie o diminuare a subiectivității profesorului.
Bibliografie:
Lisievici, P., Evaluarea în învățământ. Teorie practiă, instrumente, Ed. Aramis, București, 2002
Radu, Ion T., Evaluarea în procesul didactic, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2000
Stoica, I., Reforma evaluării în învățământ, Ed. Sigma, București, 2000
616
Evaluarea inițială- metode de aplicare
Prof. Iugulescu Laurenţiu Mihail

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Tîrgovişte , Dîmboviţa
Modulul –TEHNOLOGII ÎN MECANICA MOTOARELOR cls a - X-a
“Actul de evaluare, este eficient şi-şi realizează funcţiile numai în condiţiile integrării lui efective în
procesul didactic, ca element constitutiv al acestuia, menit să furnizeze informaţiile trebuitoare oricărei
acţiuni de perfecţionare a procesului. Rezultatele şcolare exprimă în ultimă analiză finalităţile acţiunii
educaţionale, «ieşirile» din sistem, indicatorul cel mai concludent al bunei funcţionări a acestuia”. I.T.
Radu (1996)
Evaluarea şcolară este percepută ca fiind integrată în procesul de învăţământ şi având rolul de
reglare , optimizare, efiencitizare a activităţilor de predare-învăţare-evaluare.
Studiile docimologice apreciază că un act de evaluare devine eficient dacă este realizat în totalitatea
componentelor sale: verificare, apreciere, măsurare şi dacă aceste aprecieri sunt folosite ca punct de
plecare în conceperea altor situaţii de învăţare. O evaluare corectă presupune definirea şi formularea cât
mai obiectivă a caracteristicilor procesului evaluat şi identificarea celor mai relevante tehnici , metode şi
instrumente de evaluare .
În sistemul de învăţământ sunt folosite trei forme de evaluare: evaluarea iniţială,evaluarea continuă
(formativă),evaluarea cumulativă (sumativă).
Metodele de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare cele mai cunoscute sunt: testul initial,
observarea curentă, chestionarea orală, aplicaţia practică, testul final de evaluare.
Probele scrise sunt frecvent folosite pentru realizarea evaluării formarive.
Se folosesc fişe de evaluare cu una sau mai multe sarcini pentru fiecare secvenţă de învăţare sau
fişe de evaluare finală a obiectivelor stabilite pentru o lecţie sau un capitol.
Testul (test = probă în engleză) este o formă de verificare frontală, scrisă care cuprinde mai mulţi
itemi-întrebări.După momentul aplicării pot fi: teste iniţiale, teste aplicate pe parcursul anului şcolar şi
testele finale de la sfârşitul semestrului sau anului şcolar;
Evaluarea iniţială se realizează la începutul anului şcolar şi la începutul unui nou ciclu de
învăţământ; permiţând obţinerea de date pentru obiectivele proiectării viitoarei acţiuni.
La Modulul –Tehnologii în mecanica motoarelor ,din cadrul ariei curriculare Tehnologii, la clasa a
X – a , testul initial a fost elaborat pentru nivel mediu .
Ținând cont de criteriul de obiectivitate al răspunsului , itemi pot fi obiectivi, semiobiectivi şi
subiectivi . Pentru elaborarea testului iniţial au fost realizaţi următorii itemi :
• Itemi cu alegere multiplă prin care elevul este pus în situaţia de a alege un răspuns corect
dintr-o listă de răspunsuri alternative.
• Itemii de completare : care presupun completarea unei informaţii care poate fi un termen, o
denumire, o dată valorică etc;
• Itemii de combinare:presupun stabilirea de către elevi a unei asociații de elemente care sunt
dispuse pe mai multe coloane;
• Itemi cu alegere duală : care presupun alegerea unui răspuns din două răspunsuri posibile
cum ar fi adevărat/fals;
• Itemii de completare : care presupun completarea unor desene lacunare , scheme sau figure
Incomplete.
617
Modulul –TEHNOLOGII ÎN MECANICA MOTOARELOR cls a - X-a
Subiectul I . Transcrieţi pe foaia de examen litera corespunzătoare răspunsului corect : (5x2p=10p)
1. Instalaţia de ungere are în componenţă:
a. pompă cu membrană b. filtru de aer c. radiator ulei
2. Pistonul motorului comprimă amestecul carburant în :
a.cilindrii b.carterul superior c.camera de ardere
3. Cilindrii motorului pot fi aşezaţi:
a.în linie b.în W c.în V
4. Volantul motorului se montează pe:
a.axa cu came, b.arborele cutiei de viteze c.arborele motor
5. În carterul inferior al motorului se află:
a.lichidul de răcire b.ulei c.carburant
Subiectul II : Transcrieţi pe foaia de examen enunţurile următoare prin completarea cuvintelor
necesare din spaţiile libere. ( 5x 3p = 15p)
1. Regulatorul de avans centrifugal reglează avansul la……la turaţii mari ale……
2. Radiatorul de ulei menţine……uleiului la valoare……
3. Radiatorul din instalaţia de răcire este alcătuit din două……care comunică între ele prin
intermediul unor ……
4. Bateria de acumulatori este sursa de……electrică necesară pentru pornirea……
5. Distribuitorul distribuie energia de……tensiune de la bobina de inducţie la .…..cilindrilor
Subiectul III : In coloana A sunt enumerate elementele componente ale unei instalaţii de
aprindere clasice; completaţi coloanele B ; C corespunzător denumirii acestora : ( 10x2p=20p)
A. Componentele instalaţiei de B. Circuit de joasă C.Circuit de înaltă
aprindere tensiune tensiune
Bateria de acumulatori, infasurarea
secundara, comutator cu chie de contatact,
infasurarea primara a bobinei de inductie,
bujiile,ruptor, condensator
Subiectul IV : Transcrieţi pe foaia de examen, cifra corespunzătoare fiecărui tip de enunţ
(1,2,3,4,5) şi notaţi în dreptul ei litera A dacă apreciaţi că răspunsul este adevărat, şi litera F dacă apreciaţi
că răspunsul este fals. ( 5x5p=25p)
1. Bujiile motoarelor cu aprindere prin scânteie se montează în capul pistonului.
2. Bolţul pistonului este fix în bielă şi liber în piston.
3. Mecanismul de distribuţie al motorului este acţionat prin curele trapezoidale.
4. Contactele platinate sunt protejate de condensator
5. Avansul vacuumatic este acţionat de depresiunea din galeria de admisie .
Subiectul V : Scrieti pe foaia de examen denumirea corespunzatoare a partilor componente
marcate cu litere in figura de mai jos: ( 5x4=20p)
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10
puncte.
618
• Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute
BIBLIOGRAFIE:
1. C. Nițucă , T.Stanciu , ” Didactica disciplinelor tehnice ”, Ed. Performantica , Iași , 2006
2. Educație și dezvoltare profesională , Scrisul românesc –Fundația Editura,
3. Site edu.ro-Curriculum școlar
619
IMPORTANŢA EVALUARII INIŢIALE: METODE ŞI TEHNICI
Prof. înv. Primar: Iuhas Cecilia-Georgeta

Şc, Gimn. Nr. 3 Chiribiş
Limba şi Literatura Romănă
Clasa a III-a
Experienţa şcolară permite conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor în
desfăşurarea procesului didactic: evaluarea iniţială (predictivă), evaluarea continuă (formativă) şi
evaluarea cumulativă (sumativă). Fiecare dintre tipurile de evaluare constituie o modalitate de control
distinctă asupra calităţii educaţiei oferite elevilor şi asupra achiziţiilor realizate de aceştia.
Evaluarea iniţială sau predictivă se efectuează la începutul unei
activităţi de instruire (semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ) în scopul cunoaşterii capacităţilor
de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, a gradului în care stăpânesc
cunoştinţele şi dacă şi-au format capacităţi necesare asimilării conţinutului etapei care uemează. Ceea ce
interesează nu este pregătirea generală a elevilor, ci măsura în care aceştia posedă cunoştinţele care
constituie « premise cognitive » şi« atitudinale » (interese, motivaţii etc.) necesare asimilării noilor
conţinuturi. Ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare.
conţient, o multitudine de aspecte metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară.
Acest tip de evaluare are o însemnătate deosebită la începutul semestrului sau anului şcolar,
deoaece ne ajută să reconsiderăm planificarea, să revedem ritmul de parcurgere a materlei şi gradul de
aprofundare, precum şi metodele folosite.
Pe baza evaluării iniţiale determinăm nivelul de pregătire al elevilor, exprimat în volumul şi
calitatea cunoştinţelor însuşite, priceperile, deprinderile şi aptitudinile lor intelectuale, nivelul de
dezvoltare a proceselor intelectuale, lacunele în pregătirea lor etc. Cunoaşterea acestor achiziţii de către
învăţător este absolut necesară pentru proiectarea şi asimilarea conţinutului instruirii în etapa următoare,
cât şi pentru stabilirea direcţiilor şi modalităţilor adecvate de acţiune corectivă şi ameliorativă.
Performanţele viitoare ale elevilor depind şi de cunoştinţele antrioare, element pe baza căruia va trebui
alcătuit programul de instruire.
Datele obţinute prin evaluările de această natură ajută la conturarea activităţii următoare în trei
planuri : adaptarea acesteia la posibilităţile de învăţare ale elevilor, organizarea unui program de
recuperare pentru întreaga clasa : adoptarea unor măsuri de sprijinire sau chiar de recuperare în folosul
unor elevi.
În scopul evaluării iniţiale se dovedeşte deosebit de utilă aplicarea unor probe de inventariere, teste
raportate la problemele esenţiale care constituie premisele însuşirii cunoştinţelor şi formării capacităţilor.
Elaborarea testelor predicative implică definirea retroactivă a obiectelor pedagogice terminale ale
anului şcolar precedent (capitol, grup de lecţii, materia unui semestru) în vederea stabilirii capacităţilor pe
care toţi elevii ar trebui să le posede cel puţin până la nivelul performanţei şcolare minimal acceptabile.
Pe baza inventarului de obiective se pot elabora teste predicative alcătuite din itemi care verifică
nivelul de realizare al principalelor obiective. Orice obiectiv nerealizat cel puţin la nivelul acceptabil de
performanţă şcolară, marchează o lacună care se va răsfrânge negativ asupra capacităţii de înţelegere a
materiei în continuare. Existenţa unor lacune instrucţionale obligă la organizarea unui proces de instruire
recuperatorle.
La disciplina limba şi literatura română pentru fiecare obiectiv cadru sunt precizate cel puţin două
standarde curriculare.
Între evaluare şi obiectivele operaţionale există o strânsă legătură, evaluarea se face în funcţie de
obiectivele urmărite, iar stabilirea obiectivelor se face în funcţie de ceea ce vrea să realizeze, ceea ce
trebuie să ştie elevul.
Aceasta este modalitatea esenţială de stabilire a conţinutului şi a participanţilor la programele
recuperatorii. În mod analog, depăşirea substanţială a nivelului standard de performanţă va face posibilă
620
organizarea programelor de îmbogăţire. Conţinutul acestora va putea fi însă optimizat şi în funcţie de
rezultatele evaluărilor formative şi sumative practicate în procesul propriu-zis de învăţământ desfăşurat
cu întreaga clasă de elevi.
Bibliografie:
1. Ausubel, D., Robinson, F., “Învăţarea în şcoală”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti,
1981, pag.27.
2. M .Ionescu, V.Chiş - Strategii de predare - învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
3. Repere didactice 2000 – Înv.primar – Inspectoratul Şcolar Jud.Maramueş
621
Iuhasz Ioana
Școala Gimnazială “Gâlgău Iosif” Păgaia
Matematică
Clasa a V-a
concrete obiectivele propuse inițial, evident formulate în programele școlare. Consider că evaluarea este
la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
Strategii de evaluare implicate în procesul învățării
Evaluarea influențează învățarea prin patru moduri, precizează P. Broadfort (1996) („Evaluarea
progresului scolar, de la teorie la practică”, de Adrian Stoica).
1. Evaluarea furnizează motivația pentru învățare prin:
- aspectele pozitive ale succesului școlar (sau de motivare în cazul insuccesului);
- întărirea încrederii elevului în propriile forțe.
2. Evaluarea ajută elevii (și profesorul) să precizeze ceea ce trebuie să învețe prin:
- evidențierea ideilor esențiale din ceea ce posedă profesorul;
- realizează un feedback asupra performanțelor obținute de elevi.
3. Evaluarea ajută elevii cum să învețe:
- stimularea învățării active;
- influențează alegerea strategiilor în predare – învățare;
- întelegerea și aplicarea în diferite contexte a cunoștințelor și capacităților.
4. Evaluarea ajută elevii să aprecieze eficacitatea învățării:
- evaluarea a ceea ce au de învățat;
- consolidarea și transferul a ceea ce au învățat;
- considerarea unor noi situații de învățare.
Din cele expuse mai sus, reiese că performanțele școlare depind în mare măsură "de ce " și "cum"
predă profesorul elevilor săi.
În vederea eficentizării procesului de evaluare, evaluatorul trebuie să răspundă la următoarele
întrebări:
• Ce evaluǎm?
• De ce evaluăm?
• Cui serveşte evaluarea?
• Pe cine evaluǎm?
• Când evaluǎm?
• Cum evaluăm?
Pentru a contribui la îmbunătăţirea procesului educaţional, evaluarea trebuie să fie:
 validă şi credibilă - aceste două caracteristici ale evaluării de calitate sunt interdependente.
Evaluarea trebuie să evalueze ce şi-a propus să evalueze;
 practică – evaluarea nu trebuie să fie excesiv de dificilă sau costisitor de implementat;
 utilă – să evalueze munca elevului şi să se facă în conformitate cu nişte criterii de
performanţă clari;
 obiectivă.
Evaluatorul trebuie să aleagă o metoda de evaluare adecvată care să genereze informaţii valide şi
credibile.
Evaluarea iniţială sau predictivă
Se realizeazaă la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al
elevilor, potențialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Prin evaluarea inițială se identifică
volumul de cunoștințe de care dispun elevii, gradul de stăpânire și aprofundare a acestora, nivelul
dezvoltării competențelor și abilităților, care reprezintă premise fundamentale pentru atingerea
622
obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reușita viitoarei activități didactice. Datele
obținute prin evaluarea inițială sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvării
acestuia la posibilitățile reale ele elevilor.
Evaluarea inițială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice. Indeplinește
funcția de diagnosticare (evidențiază dacă elevii stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare parcurgerii
Astfel, datele oferite de evaluarea inițială conturează trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze în planificarea activității pentru etapa următoare a activității didactice:
proiectarea activității viitoare din perspectiva adecvării acesteia la posibilitățile de care dispun elevii
pentru realizarea sarcinilor noului program;
conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;
aprecierea necesității de a iniția un program de recuperare pentru întreaga clasă, când se constată
rămâneri în urmă la învățătură care ar putea împiedica desfășurarea eficientă a activității;
adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.
dar și în condițiile în care educatorul preia spre instruire și educare un colectiv de elevi al cărui potențial
nu-l cunoaște.
Orice tip de achiziție școlară este condiționată de fondul de cunoștințe, deprinderi și atitudini
dobândite anterior . Profesorul stabilește ce competențe specifice dorește să evalueze și alege acele
conținuturi pe care le consideră relevante.
In cazul evaluării inițiale la începutul unui an școlar/ciclu școlar se pune accentul pe acele noțiuni și
atitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii. Acest tip de evaluare este precedată de 1-2 săptămâni
de recapitulare, la finalul căreia se vor evalua acele aplicații (simple și cu grad mediu de dificultate), care
să evidențieze lacunele elevilor. Luând evaluarea inițiala ca punct de reper, profesorul își face un plan de
recuperare și proiectează activitatea diferențiată. E bine să se păstreze rezultatele elevilor într-o matrice de
evaluare, uneori testul inițial fiind folosit pentru evaluarea progresului elevilor la finalul anului școlar.
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Referindu-ne la metodele si tehnicile de evaluare a
rezultatelor scolare, putem aprecia ca nici o metoda nu este aplicata cu rezultate pozitive dacă nu este
adecvata vârstei elevului și formelor de evaluare: inițiala, sumativă și formativă.
Bibliografie
2006;
Press, 2006;
qreferat.com – “Forme, metode și instrumente de evaluare”
didactic.ro
623
Importanța Evaluării Inițiale în învăţământul primar
Înv. Jalbă Doina Luiza

Şcoala Gimnazială “G.E.Palade” Buzău
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
mediul social .
624
actelor evaluative în procesul didactic .( I.T.Radu , Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli
normale,1995 ,p. 127 )
Evaluarea iniţială se realizează în contextual adoptării unui program de instruire,menit să
stabilească nivelul de pregatire al elevilor la începutul activitaţii,condiţiile în care aceştia se pot integra în
programul pregătit,ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire.
Această formă de evaluare îndeplineste o funcţie predictivă,prognostică şi asigură cunoaşterea
nivelului psihopedagogic al colectivului şi al fiecărui copil în parte,atât cel existent cât şi viitoarele
performanţe posibile.
Se realizează prin examinare orală,scrisă,probe practice,teste predictive.
Rreprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activitaţilor viitoare.
consecinţă”.
macrosistemice.
mulţumirea sufletească a cadrelor didactice şi a părinţilor
Clasa: a IV-a
Tipul evaluării: Evaluare iniţială/predictivă
Numele elevului: ........................................
a). să daţi o informaţie despre oraşul în care locuiţi;..............................................................
b). să informaţi colegii cu privire la desfăşurarea unui spectacol în şcoală;.............................
c). să vă manifestaţi entuziasmul privind participarea la un concurs judeţean..................................
PS/adjectiv.
împăratului*
625
Obiective:
I1 alcătuieşte corect 3 enunţuri alcătuieşte corect 2 enunţuri alcătuieşte corect 1 enunţ
grupează corect 16-20 cuvinte în grupează corect 7-16 cuvinte grupează corect cel puţin 3-6
I2 funcţie de criteriile cerute în funcţie de criteriile cerute cuvinte în funcţie de criteriile
cerute.
recunoaşte greşelile de ortografie recunoaşte 2 greşeli de recunoaşte 1 greşeală de
I3 şi transcrie corect enunţul. ortografie şi transcrie ortografie şi transcrie
enunţul. enunţul.
I4 gramatical şi logic, respectând ordonează corect cuvintele, ordonează logic cuvintele,
ordinea cerută. respectând ordinea cerută. nerespectând ordinea cerută.
ordonează corect semnele de ordonează corect 4 semne de ordonează corect 2 semne de
I5 punctuaţie şi aleg varianta corectă punctuaţie şi nu aleg varianta punctuaţie şi nu aleg varianta
corectă corectă.
completează corect informaţiile completează 2 informaţii completează o singură
I6 lipsă din enunţul dat. lipsă din enunţul dat. informaţie lipsă din enunţ.
626
Prof. Japalela Tamara Veronica

Liceul Tehnologic “Gh. Ruset Roznovanu”
Discipline tehnice prelucrarea lemnului
Clasa a XII-a
de învățământ. Cele trei forme de evaluare - inițială,formativă și sumativă - sunt în relație de
complementaritate determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
eventualelor lacune ce trebuie completate, precum și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire.
Evaluarea iniţială oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a
formula cerinţele următoare. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau
ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere). Pe baza informaţiilor
evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de
recuperare.
Metode de evaluare folosite preponderent sunt: metoda orală, metoda scrisă, metoda practică,
evaluarea asistată de calculator, alte metode.
gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare.
Sunt numeroase argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele
cunoscute. În realitate, îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.
Se recomandă ca testele folosite pentru evaluarea iniţială să fie structurate în două părţi: una cu
itemi de tip obiectiv şi/sau semiobiectiv şi a doua parte cu itemi de tip semiobiectiv şi/sau subiectiv.
Durata testului iniţial este de 15-45 de minute, în funcţie de nivelul de studiu, iar punctajul acordat
este de 90 de puncte, la care se adaugă 10 din oficiu.
Pentru disciplinele/ modulele de pregătire profesională la care există continuitate în planul-cadru,
evaluarea iniţială se desfăşoară la începutul semestrului întâi, fiind precedată de două săptămâni de
recapitulare. În acest caz, testul iniţial va fi unul preponderent atitudinal, dar va cuprinde şi itemi prin care
se evaluează competenţe formate anterior, dar care vor sprijini realizarea obiectivelor/ competenţelor
prevăzute în programă.
Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu,
referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc.
Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca dificultate îndeosebi)
pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în aceeaşi
unitate de timp.
Ea îi avantajează pe elevii emotivi şi-i pune la adăpost pe profesorii tentaţi să evalueze preferenţial
prin metoda orală.
O altă metodă de evaluare folosită cu succes în evaluarea iniţială este evaluarea cu ajutorul
calculatorului.
Noile tehnologii ale informării şi comunicării, cu largi aplicaţii în toate domeniile, au pătruns – e
adevărat, destul de greu – şi în învăţământ.
Utilizat în evaluare, calculatorul le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de
modalităţi de prezentare, dar şi multiple facilităţi de interpretare a rezultatelor.
627
Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este
debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre
elevi la verificările curente şi la examene.
Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care, astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se
schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor.
următoarele:
tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare
cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a
problemelor enunţate.
ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor, fără a considera efectiv
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a
scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
stresului.
Evaluarea în general, deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și de a forma, în spiritul
unor decizii realiste, atât cu privire la curriculum, cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este
cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ”este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel, și în
cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită
a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O
evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu
ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.
elevii reușesc să colaboreze - nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
628
Profesor inv.presc. Jarcau Rozica

Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii subliniază faptul că, primele două
săptamâni ale anului şcolar sunt rezervate culegerii de date despre copii, date referitoare la dezvoltarea
psiho-fizică şi la nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestora. Gradul de instruire dobândit anterior este
determinant pentru parcurgerea următoarei etape de învăţare. Întreaga activitate educaţională se bazează
pe cunoaşterea personalităţii copilului.
Cunoaşterea comportamentului copiilor, al nivelului atins în dezvoltarea lor generală şi a
rezultatelor obţinute în realizarea obiectivelor pedagogice, îi este necesară educatoarei în fiecare moment
al derulării actului didactic.
Prin urmare la începutul unui program de instruire se realizează evaluarea iniţială sau predictive,
stabilind nivelul de pregătire al copiilor şi indicând educatoarei următorii paşi în proiectarea didactică.
Evaluarea predictivă pot spune că necesitatea care o impune reiese din diferenţele de pregătire care
există între copii la venirea în grădiniţă: unii au frecventat grădiniţa, alţii nu; unii provin din medii
familiale cu o cultură vastă, alţii din medii cultural modeste sau chiar precare. De asemenea condiţiile
materiale ale familiei pot contribui la aceste diferenţe. Un alt factor important îl constituie în ziua de
astăzi despărţirea membrilor unor familii fie prin divorţ fie pentru procurarea unor bunuri materiale din
afara ţării. Astfel copiii rămaşi în grija unui părinte sau tutore resimt acest fenomen, manifestând o
atitudine stingheră, de izolare ceea ce poate îngreuna demersul didactic de evaluare predictivă.
Concomitent cu evaluarea iniţială copilul intră într-un proces de socializare şi acest lucru este
valabil atât pentru copii de nivelul I cât şi pentru copii de nivelul II.
În primele zile unii copii chiar plâng iar educatoarea trebuie să-şi pună în joc tot arsenalul de
activităţi captatoare de atenţie pentru a-i obişnui cu ‘’noul’’. Uneori acest comportament se manifestă
indiferent de vârstă.
Copiii vin la grădiniţă la începutul anului şcolar după o lungă perioadă de vacanţa, de aceea
procesul de integrare sau reintegrare în activitatea de învăţare trebuie făcut prin activităţi de stimulare
psihică şi socio-afectivă.
Organizarea în grădiniţă a expoziţiilor tematice cu colecţii de diferite materiale didactice care în
funcţie de interesul manifestat de copii, de tematica parcursă în anul şcolar trecut pot fi descoperite
informaţii preţioase sau pot fi reactualizate reprezentări ale cunoştinţelor copiilor.
Comentarea fotografiilor din albumul personal constituie conţinutul temei ‘’Cât am crescut ‘’ prin
care copilul conştientizează evoluţia sa. Grădiniţa reprezintă mediul cel mai favorabil dezvoltării copilului
din punct de vedere psiho-fizic. De aceea fotografiile de la serbările desfăşurate cu anumite ocazii ‘’de
Crăciun’’, ‘’de 8 Martie’’, ‘’de 1 iunie’’, sunt comentate şi sub aspectul relaţiilor ce se stabilesc între
copii (de comunicare, de joc, de întrajutorare, de exprimare a unor stări afective).
Posterul- ca ansamblu de fotografii sub forma unui colaj constituie o modalitate prin care se
comunică ceva şi are scopul de a face cunoscut, de a-i crea popularitate.
Înregistrările video reprezintă cel mai bine evoluţia copiilor de la primele mişcări până la
participarea în cadrul unor concursuri, festivaluri, serbări. Această evoluţie- copii o sesizează cu uşurinţă ,
o comentează şi o înteleg în cadrul jocului- ‘’Cum eşti tu ?’’.
Revistele şi ziarele din colecţia grădiniţei pot deveni sursa unei teme de socializare prin cunoaştere,
ori de câte ori apare o noutate. Astfel se analizează, se compară şi se discută curiozităţi din diferite medii,
copii stabilesc relaţii de lucru în cooperare.
Machetele confecţionate de copii pe diferite teme (harta ţarii, satul meu, livada înflorită, etc.), ajută
copiii să-şi reamintească ipostaze plăcute petrecute în grădiniţă, simulându-le comunicarea afectivă,
dialogată şi volitivă.
Prin decorarea sălii de grupă cu elemente afectiv stimulatoare copilul redescoperă paradisul
grădiniţei, dorinţa de a frecventa acest paradis al copilăriei pavat cu imagini din basme şi plin de jucării
atractive.
Obiectivele evaluării se stabilesc conform programei şi prevăd stabilirea nivelurilor de performanţă
prin acordarea punctajului în funcţie de calitatea şi exactitatea răspunsurilor.
În acest sens evaluarea trebuie să fie obiectivă.
629
Jarcu Floarea Elena, Școala Gimnazială Dalboșeț, toate domeniile experiențiale,

Niv.I, II
proces.
630
631
Evaluarea în învăţământul preuniversitar
Prof.inv primar Jărpălău Veronica

Şcoala Gimnazială Elena Doamna Tulcea
Este bine cunoscut că evaluarea are un rol important în procesul instructiv- educativ, măsurând şi
scopul de a lua decizii privind ameliorarea activităţii în etape viitoare.
Testarea iniţială de la clasa a II-a a evidenţiat faptul că învăţătoarea a realizat competenţele
stabilite în anul şcolar 2016-2017, elevii dobândind o bună pregătire la limba şi literatura română şi la
matematică şi explorarea mediului.
S-au selectat itemi variaţi, bine structuraţi, care au asigurat o evaluare obiectivă a deprinderilor,
capacităţilor şi competenţelor dobândite in anul şcolar anterior. Accentul s-a pus pe evaluarea calitativă,
care să se constituie cu adevărat intr-un factor activ, reglator, iar măsurile de remediere au avut ca scop
eliminarea lacunelor , dar şi conştientizarea acestora de către elevi şi părinţi.
La limba şi literatura română s-a constatat că testul iniţial a evaluat stadiul de formare a
capacităţilor de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă, menţionate în obiectivele cadru ale
programei, verificând şi competenţele specifice acestor capacităţi.
Elevii au dobândit competenţele prevăzute în programa şcolară ,iar acolo unde a fost cazul s-au
stabilit şi măsurile de ameliorare:
 alcătuire de enunţuri după imagini date;
 despărţirea cuvintelor în silabe;
 formularea de enunţuri formate din două, trei şi patru cuvinte;
 citirea conştientă a enunţurilor şi a textelor date;
 formulare de răspunsuri şi întrebări;
 folosirea dicţionarelor de sinonime şi antonime;
 citirea conştientă a cerinţelor.
S-a impus , de asemenea, elaborarea de teste pentru elevii cu CES, cu dificultăţi în învăţare sau cu
ritm lent de lucru, şi s-a constatat un real progres în învăţare, datorită implicării atât a itinerantului şi s-au
logopedului , precum şi a colaborării intense cu familia.
632
Test de evaluare iniţială-CLR
1. Citește textul!
Luna septembrie a deschis porțile școlilor. Copiii s-au întors din vacanța de vară cu ghiozdanele
pline de amintiri. În primele zile de școală ei povestesc cum au petrecut vacanța mare.
- Gina, unde ai fost în vacanță? întreabă Alexe.
- Am fost la munte. Mie îmi plac foarte mult drumețiile.
- Dar tu, Mircea?
- Eu am stat mai mult la bunici. Am ajutat în gospodărie și am fost la pescuit.
- Eu merg în fiecare an la mare, zice Liza. Îmi place să construiesc castele de nisip
și să fac plajă.
Copiii sunt veseli și plini de energie. Se bucură că a început școala.
a) Alege varianta corectă de răspuns:

• Titlul textului poate fi:
a) Vacanța de vară b) Amintiri din vacanță c) La școală
• A petrecut vacanța la bunici:
a) Alexe b) Mircea c) Gina
• A mers la mare în vacanță:
a) Gina b) Mircea c) Liza
• A fost la munte în vacanță:
a) Gina b) Alexe c) Mircea
b) Formulează răspunsuri la întrebări:

 În ce lună începe școala?
 Ce îi place Lizei să construiască?
 La ce a ajutat Mircea bunicii?
1. Citeşte şi scrie în casetă numărul de silabe:

septembrie munți drumeție înot
vacanță bunici amintiri Mircea
2. Eu scriu una, tu scrii mai multe:
școală munte castel
3Alintă cuvintele
haină fată ghiozdan
4.Separă cuvintele din propoziție:

633
Înlunaseptembrieîncepeşcoala.
5.Dictare
634
PROIECT EDUCAȚIONAL/ Publicare articol
Prof. înv. Primar : Jászay Laura Andrea

Şcoala Gimnazială “ Tompa László”
Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita
OBSERVAREA ŞI CUNOAŞTEREA ELEVILOR
Evaluarea iniţială în ciclul primar are ca scop observarea şi cunoaşterea micilor şcolari.
Sunt în învăţământ de 33 de ani, timp în care mi-am dat seama de importanţa evaluării
iniţiale.Cunosc aspectele actuale psiho-pedagogice şi metodice ale perioadei de trecere de la grădiniţă la
şcoală, precum şi importanţa testării aptitudinii pentru şcoală.
Dintre metodele şi tehnicile aplicate, consider foarte folositoare fişa de evaluare iniţială. Cu
actuala mea clasă testarea a avut loc la începutul clasei pregătitoare şi am repetat-o la începutul clasei
întâi. Astfel am putut compara nivelul măsurat anterior, la începutul clasei pregătitoare, cu nivelul de la
începutul clasei întâi. Am monitorizat progresul, am inclus programe suplimentare de muncă diferenţiată
pentru elevii cu diferite dificultăţi în unele aspecte ale stadiului lor de dezvoltare.
Consider folositor acest mod de a evalua aptitudinile pentru şcoală. Pe de o parte, la începutul
clasei pregătitoare putem primi acele informaţii de care avem nevoie pentru a cunoaşte elevii. Pe de altă
parte, la începutul clasei întâi putem afla, în ce măsură au progresat elevii, unde trebuie să mai corectăm,
cine şi în ce domeniu a rămas în urmă. Ajutăm cui, cât şi în ce măsură trebuie încă. Astfel putem avea
speranţa ca fiecare elev să poată face faţă cerinţelor clasei întâi. Fişa a cuprins următoarele teste:
Nr. Denumirea testului puncte

1. Verificarea atenţiei / Pieron 100/ 42/
2. Recunoaşterea abstracţiei / Edtfeldt Gestalt 100/ 24/
3. Test pentru prognostizarea dislexiei / DTP
*Identificarea literelor
*Copierea formelor geometrice 100/ 36/
100/ 12/
4. Copiere / Hetzer-Tent 100/ 28/
(pentru verificarea aptitudinii de reprezentare )
5. Test de monotonie (pentru judecarea aptitudinii pentru muncă) 100/ 20/
6. Orientare generală 100/ 18/
*Pentru verificarea gândirii:
7. *Rezolvarea situaţiilor de problemă 100/ 12/
8. *Gândirea analogică 100/ 30/
9. *Şiruri lingvistice 100/ 12/
10. Modele vizuo-perceptiv-motrice 100/ 16/
*Pentru verificarea aptitudinii de observare, de memorare, de gândire logică
11. *Reascultarea poveştii 100/ 27/
12. *Repetarea propoziţiilor 100/ 34/
13. *Tema cu „ciuperci” 100/ 5/
14. *Tema cu deosebiri ( animale-floare) 100/ 8/
635
15. *Tema cu „elefanţi” 100/ 16/
16. *Alcătuirea perechilor ( plante) 100/ 8/
17. *Jocul „de-a papagalul”(repetare) 100/ 48/
18. Verificarea cunoştinţelor la limba română 100/ 12/
19. Verificarea cunoştinţelor la matematică 100/ 10/
*cantitate
20. *scrierea şi înţelegerea semnificaţiei numerelor 100/ 10/
TOTAL: 100% / ..........% 428 puncte /…...puncte
În acest an şcolar, la începutul clasei a doua, bazându-mă pe experienţele anterioare, am alcătuit

testele iniţiale pentru fiecare materie în parte. Pentru ca progresul elevilor să fie pe măsură, la fel ca în
anii anteriori, din aceste teste am dedus iarăşi nivelul actual al cunoştinţelor elevilor. Astfel mi-am
planificat modul de a lucra cu ei. Pe lângă metoda frontală, folosesc foarte des metoda în grup şi
diferenţierea. Am alcătuit program de remediere pentru cei care progresează mai lent şi necesită un mod
de lucru mai personalizat pentru a putea progresa. De asemenea mă preocupă şi acei elevi care
progresează cu paşi mari, care nu au probleme cu aptitudinile de bază şi sunt foarte motivaţi. Pentru ei
organizez diferite cercuri de ex. la matematică, la limba maternă. Cu aceşti elevi ne pregătim pentru
diferite concursuri.
În consecinţă pot afirma că observarea şi cunoaşterea fiecărui elev în parte permite monitorizarea
progresului individual, rezolvarea în timp a eventualelor dificultăţi în procesul lor de dezvoltare.
636
Evaluarea inițială – o etapă a definirii actului educațional
Nume: Jecalo Iovănescu Geanina Ionela

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu”,
Arad
Clasele V- VIII
Evaluare reprezintă un proces amplu care cuprinde o serie de activități specifice sistemului
educațional, astfel că evaluarea pedagogică reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor
socioumane, care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de
criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime 1, astfel că procesul de evaluare
presupune o serie de etape: stabilirea obiectivelor și scopurilor; organizarea și desfășurarea activităților
pentru realizarea obiectivelor; evaluarea rezultatelor și a procesului desfășurat, adaptarea deciziilor de
ameliorare a activității.
Evaluarea poate fi percepută ca un proces sumativ prin care se stabilesc o serie de elemente de
performanță și un proces formativ, fiind un ansamblu de procedee ample și complexe, care se desfășoară
în diferite etape, așadar evaluarea poate fi: inițială, formativă și sumativă.
Evaluarea inițială reprezintă o etapă a evaluării care se poate desfășura la începutul unui ciclu de
învățământ, la începutul unui an școlar, semestru sau capitol; având ca principal scop identificarea
lacunelor pe care elevii le au în stabilirea aspectelor care trebuie rezolvate sau îmbunătățite. Evaluarea
inițială trebuie pusă în practică pentru a stabili nivelul de cunoștințe al elevilor și pentru a-l ajuta pe
cadrul didactic în construirea procesului educativ și a demersului didactic.
Funcția principală a evaluării inițiale este una prognostică, adică de stabilire a nivelului de
cunoștințe al elevilor, ajutând cadrul didactic să stabilească punctele slabi și punctele tari ale clasei
respective.
Evaluarea inițială realizată la începutul unui ciclu de învățământ sau la începutul unui an școlar ar
trebui realizată după o perioadă de recapitulare, deoarece anumite noțiuni ar putea fi neclare în mintea
elevilor. De aceea, evaluarea inițială are un scop precis și o funcție clară, iar activitățiile înainte
mergătoare trebuie să aibă în vedere structura evaluării inițiale, iar procesul educativ ce urmează să fie
implementat trebuie să țină cont de această evaluare inițială.
Evaluarea inițială sau evaluarea, în general, nu trebuie privită ca pe un mostruleț educațional, ci
elevii trebuie să conștientizeze valoarea acestui proces în stabilirea criteriilor de performanță, de aceea
elevii trebuie conștientizați că fără evaluare nu există un sistem educațional, deoarece educația în sine
cuprinde o ecuație complexă: predare - învățare – evaluare.
1
Sorin Cristea, Dicționar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Litera Internațional, Chișinău, București, 2000 apud Cristina
Vasile, Denisa Ene, Metodica și evaluarea pentru examenele de titularizare și definitivare în învățământ, Ediția a II-a, revizuită
și adăugită, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2015, p. 106.
637
METODE DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR
Prof. înv. primar Jenei Erzsebet Katalin

Şcoala Gimnazială Papiu Ilarian
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele de evaluare şi să le aplice în funcţie de
particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare
va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui
elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilităţi,
atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.
învăţare.
Metodele de evaluare au frecvenţe de utilizare variabile; aceasta nu presupune faptul că cele care se
întâlnesc mai des în programul şcolar sunt şi cele mai folositoare motivării şi susţinerii învăţării
educaţilor. Se pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre
metodele/tehnicile de evaluare.
Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în: parcurgerea unor
etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea de instrumente diverse (fişe, rapoarte,
documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a relevanţei, a fidelităţii demersului evaluativ.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele tradiţionale şi
metodele complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării, tipul
acesteia, specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate, achiziţiile
cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare.
În efortul de determinare a calităţii rezultatelor şcolare şi a progresului şcolar, cadrele didactice au
la dispoziţie un arsenal de metode şi instrumente de evaluare.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a
unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit."
Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele
complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităţilor elevilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan (1994), Pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, RA
2. Radu, Ion (1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P.
4. Stoica, A. (2003), Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas
Educaţional, Bucureşti
638
Strategii de realizare a evaluării la Religie Ortodoxă
Prof. Jeni Popa,

Școala Gimnazială Matei Basarab, Piteşti,
Religie Ortodoxă, Clasa a VI a
A. Strategii:
Prin strategie înţelegem o acţiune ordonată în vederea atingerii unui scop. Strategiile de
predare–învăţare definesc metodologiile generale care facilitează predarea şi însuşirea cunoştinţelor,
formarea deprinderilor precum şi a unor trăsături comportamentale.
Strategiile de evaluare definesc procedurile de verificare, de măsurare, de estimare şi apreciere.
Ele însoţesc întotdeauna strategiile de predare-învăţare, între ele existând o relaţie de interferenţă.
Procedeele de evaluare permit o anumită clasificare a strategiilor de evaluare în funcţie de
cantitatea de cunoştinţe evaluate şi în funcţie de perioada de timp la care se raportează evaluarea. În
raport cu cantitatea de informaţie verificată avem evaluarea parţială şi globală.
Raportat la perioadele de evaluare putem identifica evaluarea iniţială, curentă şi finală. Prin
conjugarea strategiilor mai sus amintite se poate ajunge la o a treia clasificare: evaluarea formativă
(continuă) şi evaluarea normativă (cumulativă sau sumativă).
1. Evaluarea parţială și globală:
a) evaluarea parțială: Prin strategia de evaluare parţială „se verifică elemente cognitive sau
comportamentale secvenţiale, prin ascultarea curentă, extemporale, probe practice curente”.
Această strategie de evaluare se poate aplica după fiecare oră de curs sau după parcurgerea
anumitor capitole. Evaluarea parţială se realizează în cadrul activităţilor didactice. Poate fi realizată atât
prin observarea activităţilor elevilor, cât şi prin crearea unor situaţii adecvate, dar şi prin elaborarea şi
aplicarea unor probe în care elevii percep faptul că sunt antrenaţi într-o activitate de verificare.
b) evaluarea globală: Acest tip de evaluare se foloseşte atunci când cantitatea de informaţii şi
deprinderi este mare. Se realizează prin organizarea unor examene şi concursuri.
2. Evaluarea iniţială, curentă și finală:
a) evaluarea inițială: Evaluarea iniţială se recomandă a fi facută la început de semestru, la
început de an şcolar, începutul unei etape de instruire sau atunci când un profesor îşi intră în atribuţii
într-o nouă unitate şcolară.
„Ea are ca scop identificarea şi diagnosticarea nivelului de cunoştinţe al elevilor, în vederea
organizării procesului didactic ulterior. Calificativele acordate nu se trec în catalog. Subiectele vor avea o
dificultate medie”. Se poate realiza prin aplicarea unui test, a unui chestionar sau chiar a organizării unei
forme de concurs. La începutul unei etape de instruire există o oarecare lipsă de omogenitate în rândul
elevilor cu privire la posibilităţile de receptare a noilor cunoştinţe. În acest context, „apare necesitatea
anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare
cât şi de crearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi”. A. Robinson este de părere că
ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea este ceea ce ştie elevul la plecare. Odată ce profesorul s-a
documentat în această privinţă va lucra în consecinţă în perioada viitoare de instruire. Se poate întâmpla
ca în urma unei evaluări iniţiale să se impună anumite activităţi de recuperare a unor cunoştinţe şi
deprinderi esenţiale.
b) evaluarea curentă: Acest tip de evaluare se face în timpul secvenţei de instruire prin
metodologii de ascultare orală, de verificare scrisă şi teze.
Se aplică în mod constant „pentru a evidenţia pregătirea sistematică şi dificultăţile întâmpinate de
către elevi în pregătirea lor…; întrucât învăţarea trebuie să se realizeze permanent, evaluarea curentă nu
se anunţă”. Este recomandat ca pe parcursul orelor de religie profesorii să nu abuzeze în evaluare,
deoarece o exagerare în acest sens poate conduce la reacţii adverse faţă de disciplină din partea elevilor.
Evaluarea curentă se poate realiza sub orice formă: orală, scrisă, teste, portofoliu, proiecte. În cadrul
evaluării curente se poate folosi verificarea de tip colocviu. Colocviul poate fi aplicat atât în lecţiile de
fixare şi de sistematizare a cunoştinţelor din perioada de predare-învăţare, cât şi în perioada specifică
evaluării. Colocviul se desfăşoară sub forma unei discuţii libere, profesorul având obligaţia de a crea o
atmosferă destinsă, degajată, de colaborare. La sfârşitul activităţii profesorul face aprecieri individuale,
cât şi frontale (la adresa grupului), asupra modului de desfăşurare şi participare la colocviu.
639
c) evaluarea finală: Se realizează la sfârşitul unei perioade de instruire în vederea estimării şi
aprecierii gradului de acumulare a informaţiei primite pe parcursul unui semestru sau al unui an
şcolar. De obicei se realizează prin examene, elevii percepând acest tip de evaluare ca fiind mult mai
sever.
Evaluarea finală, în comparaţie cu evaluarea realizată pe parcurs, este retrospectivă şi de sinteză.
Evaluarea finală realizează unele funcţii specifice: Funcţia de verificare, ce se manifestă ca o sinteză a
secvenţelor educaţionale concretizate în cunoştinţe, competenţe, atitudini comportamentale; Funcţia de
comunicare, prin care randamentul activităţilor este subliniat atât în interiorul sistemului, elev-profesor-
şcoală, cât şi în afara lui: părinţi, comunitate parohială, autorităţi, comunitate locală, instituţii centrale.
640
-metode si tehnici-
Profesor Jercău Rebeca

Domeniul Limbă şi Comunicare, Limba Engleză
elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii
Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă şi Comunicare, Limba Engleză

-tradiţionale: probe orale - conversaţia;
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Exemplu de item pentru evaluarea iniţială de la clasa a IV a
IV. Read and draw
641
There is a table. There is a chair next to the table. There is a cat under the chair. There is a book on
the chair. There is a cake on the table. There are five candles on the cake. There are two balls under the
table. There is a car between the balls.
Bibliografie:
EDP.;
642
Evaluarea inițială la disciplina geografie
prof. Jiglaru Carmen Violeta

disciplina geografie
clasa a VII a
Evaluarea produselor școlare poate lua forme diverse în funcție de criteriile alese.
După modul de integrare în desfășurarea procesului didactic evaluarea inițială sau predictivă este
făcută cu scopul de a stabili nivelul de pregătire a elevilor la începutul programului de lucru, inclusiv
condițiile în care aceștia își vor desfășura activitatea. Ea constituie chiar una dintre premisele conceperii
programului de instruire școlar.
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informații referitoare la capacitatea
lor generală de învățare.
enunțate.
următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe)
Prezint mai jos un model de test inițial.
A. Noteaza, pe foaia de test, litera corespunzatoare raspunsului corect: (6 x 5 puncte=30 puncte)

1. Europa este despărţită de Asia prin munţii: a) Alpi b) Atlas c) Ural
2. Cel mai mare desert situat în Africa este: a) Arabiei b) Atacama c) Sahara
3. Continentul cu cea mai mică suprafaţă din lume este: a) Antarctica b)Australia c) Europa
4. Strabate America de Sud fluviul: a) Amazon b) Dunarea c) Mississippi
5. Statul cu cea mai numeroasă populaţie din lume este: a) Brazilia b) China c) Japonia
6. Industria siderurgica foloseste ca materie prima: a) bauxita b) carbunele c) minereul de fier
B. Realizează coresponden ța,

i, prinstatele
dintre sagețdin coloana A si capitalele din coloana
B.
15 puncte
A B
a) Argentina 1. Ankara
b) China 2. Beijing
c) Japonia 3. Buenos Aires
d) S.U.A. 4. Cairo
e) Turcia 5. Tokio
6. Washington
1. Mentiona ți, 8pepuncte
foaia de test:
a) numele a patru ţări (state) care aparţin Africii;
643
________________________________________________________________________________
b) numele a patru ţări (state) care aparţin Americii de Sud. ________________________________
________________________________________________________________________________
2. Pe harta de mai jos sunt marcate, cu litere, țările (statele) europene si, cu numere, capitalele
acestora.
Scrie, pe foaia de test:

a) numele ţărilor (statelor) marcate cu literele C, D, F, G si H. 10 puncte
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
b) numele capitalelor marcate cu numerele 1, 6, 7, 8 si 10. 10 puncte
3. Argumentează afirmația „Asia prezintă toate tipurile de climă și vegetație. „ 17 puncte
Din oficiu se acordă 10 puncte.

Total 100 puncte.
644
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ preşcolar: Jiplea Suzana Gabi

Grădiniţa cu P.P Nr.3 Dr.Tr.Severin
Domeniul Limbă şi Comunicare, Grupa mare(5-6 ani)

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,

Grupa: mare
645
întrebări:
Bibliografie:
EDP.;
646
Evaluarea inițială în grădiniță
Nume: Joița Carmen

Unitatea de învățământ: Grădinița cu program prelungit „Rază de soare”
Târgoviște
Nivelul I
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care urmărește
măsurarea cantității cunoștințelor, priceperilor, capacităților dobândite de copii, ca și valoarea, nivelul,
performanțele și eficiența activității de perfecționare a activității instructiv – educative. A evalua
rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au fost
atinse.
Învățământul preșcolar nu realizează un obiect expres de preocupări din transmiterea de cunoștințe,
ci se folosește de ele pentru a facilita și optimiza procesul integrării copilului în societate, ca și pentru a
declanșa și stimula dezvoltarea potențialului biopsihic de care dispune nativ copilul.
Evaluarea constituie o acțiune complexă ce include trei operații principale: măsurarea, aprecierea și
decizia. O evaluare eficientă trebuie să includă toate cele trei operații.
Activitatea instructiv – educativă din grădiniță presupune forme multiple de evaluare. După criteriul
integrării actului educativ în procesul didactic se deosebesc: evaluare inițială, evaluare formativă și
evaluare sumativă.
Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupa
respectivă. Ea realizează cele trei funcții generale, dar în primul rând, funcția de constatare, permițând
cunoașterea stării de primire a copilului ( nivelul de dezvoltare cognitivă, interese, cunoștințe anterioare,
deprinderi intelectuale ).
Rezultatele din evaluările inițiale direcționează activitatea educatoarei în două planuri:
- Sugerează modalitatea de predare – învățare a noului conținut;
- Indică necesitatea conceperii unor programe de recuperare.
Evaluarea inițială apreciază gradul în care preșcolarii vor putea asimila noua unitate didactică sau
vor putea aborda un nou program de instruire, superior celui anterior. Educatoare are posibilitatea de a
constata situația de plecare, pe baza căreia se vor putea „construi” viitoarele noțiuni. Rezultatele școlare
reprezintă o realitate complexă.
Ca metodă principală de evaluare în grădiniță se folosește jocul, iar ca metode auxiliare, în
concordanță cu etapele de lucru, metoda convorbirii colective și individuale, observația, analiza
produselor copiilor ( fișe, desene ), testul etc.
Jocul trebuie utilizat ca procedeu didactic pentru a evalua numeroasele capacități intelectuale,
fizice, morale și estetice.
Metoda observației facilitează educatoarei obținerea unei părți însemnate de date despre preșcolari
prin observarea comportamentului în condiții obișnuite. Cu ajutorul observației directe se înregistrează
obiectivele propuse în grila de observare. Observația are drept scop surprinderea unor trăsături de
personalitate, precum și cunoașterea nivelului de cunoștințe a preșcolarilor, atât în cadrul activităților
desfășurate cu întreaga grupă, sub îndrumarea directă a educatoarei, cât și în activități recreative, în care
preșcolarul se manifestă spontan, liber și mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat și cenzurat.
Convorbirea reprezintă un dialog între educatoare și preșcolar. Se desfășoară după un plan,
presupune elaborarea unor întrebări de la care educatoarea se poate abate în funcție de situația ivită.
Folosirea întrebării are marele avantaj că nu dă soluția de-a gata, ci prezintă ideea sub formă de problemă.
Testul este o formă standardizată în ceea ce privește administrarea și interpretarea. În grădiniță se
pot folosi, după clasificarea lui P. P. Neveanu, teste de eficiență ( care obțin date despre acte cognitive ),
teste de personalitate și teste de cunoștințe. Psihologul, în general, interpretează aceste rezultate.
Încă din grădiniță trebuie formată preșcolarului capacitatea de autoapreciere obiectivă a rezultatelor.
Educatoarea, în actul evaluativ, trebuie să încurajeze copilul, să-i acorde încredere, pentru că la această
vârstă, conduita este direcționată de imaginea oferită de adult. Educatoarea, prin evaluarea realizată în
preșcolaritate, îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru integrarea cu succes în activitatea
școlară.
647
Bibliografie:
1. Neveanu, P. P. – „Dicționar de psihologie”, edit. Albatros, București, 1978;
2. Barbu, B., Popescu, E., Mateiaș, A., Șerban, F., Rafailă, E. – „Pedagogia preșcolară
didactică, edit. Didactică și pedagogică, București, 1997;
3. Joița, E., Ilie V., Vlad M., Frăsineanu, E. - „Pedagogie și elemente de psihologie școlară,
Edit. Arves
648
SOFTURILE EDUCAŢIONALE- MIJLOACE DE EVALUARE INIȚIALĂ
ALE PREŞCOLARILOR DIN GRUPA MARE
Prof. înv. preșcolar :JOSAN LUMINIȚA DANIELA

GPP,,PRIMII PAȘI” AIUD
MOTO: „Copilul se joacă învăţând şi învaţă jucându-se.”
Copilul este o fiinţă activă, cu o lume proprie. Pentru a-l putea influenţa optim, educatoarea are
menirea să redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualităţii sale. Aprecierea
activităţii copilului se realizează prin evaluare, iar aceasta se întemeiază pe o analiză complexă în toate
manifestările şi relaţiile interumane în care copilul este implicat. În situaţia de faţă mă interesează
acumulările posibile ale copiilor din grupa pregătitoare în vederea şcolarizării. Evaluarea din perspectiva
relaţiei proces-produs, are menirea să furnizeze informaţii necesare reglării şi ameliorării activităţii, se
impune ca procesele evaluate să fie realizate astfel încât, prin obiectivele imediate să susţină şi să
stimuleze activitatea de predare şi de preluare de informaţii de către copil, formarea lui ca viitor şcolar.
Funcţia pedagogică a evaluării inițiale vizează patru aspecte:
1. Prognosticarea rezultatelor în sensul programelor şcolare;
2. Verificarea rezultatelor, în sensul acumulărilor realizate la anumite intervale de timp;
3. Stimularea rezultatelor, în sensul motivării progresive pe circuitul unor competenţe-
capacităţi; performanţe-comportamente măsurabile conform unor criterii cantitative şi calitative explicite,
cu valoare formativ pozitivă;
4. Valorificarea rezultatelor în sensul perfecţionării activităţii pe circuitele conexiunii
inverse, educatoare- preşcolar.
În cadrul activităţilor de evaluare inițială a activităţii didactice a preşcolarilor am avut în vedere cele
trei operaţii principale: -măsurare, apreciere, decizie.
Educaţia în perspectiva noilor tehnologii, a deschis noi direcţii şi orientări în procesul instructiv
educativ. Tehnologia calculatoarelor este în plină dezvoltare, iar softurile educaţionale îi captivează pe
copii. Un mijloc eficient de realizare a evaluării activităţii didactice a preşcolarilor din grupa pregătitoare
este SOFT-ul educaţional, pe care l-am folosit îndeosebi la evaluare, în urma derulării proiectelor
tematice. Bineînţeles că, am planificat în aşa fel activităţile încât, evaluarea realizată prin această metodă
să se desfăşoare individual sau cu grupuri mici, în cadrul jocurilor şi activităţilor liber alese dimineaţa
sau după masă. Jocurile pe calculator, cum sunt denumite de către preşcolari, au cuprins o arie largă de
domenii.
Asfel, în urma derulării proiectului tematic „ TOAMNA CU ROADE BOGATE” am utilizat softul
educaţional „Eu şi familia mea, toamna”. Am reuşit să evaluez un număr mare de preşcolari şi am
înregistrat fidel performanţele copiilor deoarece, la sfârşitul fiecărei probe ,dacă preşcolarii dădeau
răspunsuri corecte şi se încadrau în timp , primeau o diplomă care este înclusă în programul softului. Date
relevante cu privire la gradul de dezvoltare a spiritului civic şi de formare a unei atitudini corecte faţă de
mediul înconjurător am obţinut folosind softurile: „ Eu şi mediul înonjurător”, „În excursie”, „Natura-
prietena mea”.
Cunoştinţe elementare de istorie şi geografie, precum şi aspecte caracteristice modului de viaţă al
dacilor sau al romanilor şi le-au însuşit în cadrul proiectului „SUNTEM URMAŞI DE DACI ŞI DE
ROMANI”. Softul educaţional „Străbunii noştri”a cuprins teme variate de testare a cunoştinţelor , iar
preşcolarii au reuşit să dea răspunsuri corecte. Trăirile emoţionale sunt puternice , le este stârnită
curiozitatea , dorinţa de a afla cât mai repede rezultatul „testului”de la sfârşitul jocului, deoarece ei ştiu că
vor primi un semnal sonor , se va afişa DIPLOMA pe monitor şi o vor „tipări” la imprimantă. Decernarea
diplomei şi aplauzele sunt stimulente puternice pentru îmbunătăţirea performanţelor sau pentru
stimularea copiilor timizi.
Sunt secvenţe în aceste jocuri care solicită preşcolarii în efectuarea unor operaţii simple de calcul
matematic, vizând număratul sau adunarea şi scăderea în limitele 1-10.
De exemplu:”Atenţie,vulpea pescuieşte!”, „Compune şi rezolvă problema”, „Iepurilă în grădina de
zarzavat”, „Spune ordinea sosirii animalelor la linia de sosire”, Prin aceste jocuri am urmărit şi
dezvoltarea abilităţii şi a coordonării oculomotorie.
649
Abilităţi de utilizare a structurilor gramaticale în exprimarea orală, volumul vocabularului,
compunerea unor cuvinte simple cu litere de tipar, găsirea unor cuvinte „cheie”, toate acestea le-am
evaluat cu succes folosind softurile din gama „Poveştile copilăriei”.
Obiectivele principale ale evaluării inițiale precum şi itemii specifici mi-i fixez dinainte şi aleg
acele softuri care sunt accesibile şi respectă particularităţile de vârstă şi individuale ale preşcolarilor. De
obicei am ales softuri care au un caracter interdisciplinar deoarece pot evalua:-capacitatea de a povesti
după ilustraţii,
-capacitatea dea caracteriza un personaj;
-vorbirea dialogată;
-numărul şi ordinea cuvintelor din propoziţie,a silabelor dintr-un cuvânt;
-utilizarea unei palete bogate de culori pentru colorarea unui tablou,
-„navigarea”stânga-dreapta, sus- jos, pe monitor pentru realizarea unor sarcini,
ajută copiii în dezvoltarea capacităţii de orientare în spaţiu şi în timp, dezvoltarea
spiritului competitiv, a abilităţii practice.
Deprinderile de muncă intelectuală, capacitatea de a folosi limbajul matematic, efectuarea
operaţiilor de adunare şi scădere cu una sau două unităţi , în limitele 1-10, le-am evaluat în jocul ”
ISTEŢII” .Copiii au compus probleme oral şi au reuşit să scrie exerciţiul de rezolvare utilizând cifrele şi
semnele matematice cu ajutorul calculatorului. Rezolvarea exerciţiilor şi a problemelor matematice
solicită intens gândirea preşcolarilor însă, capacitatea de concentrare creşte considerabil în faşa
calculatorului, transferul de sarcini şcolare făcându-se cu uşurinţă.
În urma utilizării acestor softuri educaţionale, am reuşit să stochez în memoria calculatorului
rezultatele evaluării pentru fiecare copil, iar ulterior, le-am folosit în întocmirea fişelor de caracterizare
psihopedagogică la absolvirea grădiniţei.
Rezultatele evaluărilorinițiale au constituit pentru mine, indicatori în programarea şi planificarea
ulterioară a activităţilor , în schimbarea unor metode de predare-învăţare şi utilizarea celor mai
performante şi accesibile copiilor; în realizarea empatiei şi a feed-bak-ului.
650
Evaluarea inițială – rolul și importanța ei
Josan Paula Camelia

Școala Gimnazială Vețel, jud. Hunedoara
Limba și literatura română, clasa a V-a
achiziţiilor elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor
propuse.
Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să
plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare. Dacă în urma testării inițiale a elevilor
se constată greșelide scriere corectă a unor cuvinte, vor fi proiectate activităţi de învăţare în care să se
urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor enunţuri cu ortograme şiexplicarea utilizării
lor;dacă se constată confuzii de recunoașterea părților devorbire,respectiv de propoziție, se va
insistaasupra diferențierii lor, vor fi lămuriteprin exerciții suplimentare.
Pe lângă funcţia diagnosticăpe care o îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în
sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite acestuia
de desfășurare.
capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice studiate etc.) Evaluarea inițială oferă profesorului
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente (potențialul de învățare al
elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce trebuie remediate). Pornind de la datele oferite de
evaluarea inițială, profesorul își va organiza/ planifica demersul pedagogic imediat următor.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în cadrul ariei Limbă şi Comunicare
- tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare;
- complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului;
- portofoliul.
- interactive: - piramida;
- ghicitorile;
651
- ciorchinele,
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate e nevoie să se țină seama de
următoarele:
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesori, părinţi, reuşim
învăţare,care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare
(rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind
redactarea unei lucrări scrise, etc.) concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
652
EVALUAREA INIȚIALĂ - NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EI ÎN
Prof. înv. primar –Jucan Anisia-Elena

Liceul Teoretic,,Samuil Micu”- Sărmaşu; judeţul Mureş
Evaluarea constituie în tot acest proces un element central, care are rolul de a regla permanent si a
implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că „este mai uşor să
previi decât să vindeci”.Astfel, şi în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau
monitorizarea permanentă a nivelului de reuşită a elevului pot contribui la intervenţii si decizii pertinente
si prompte din partea cadrului didactic.
"Evaluarea aceasta iniţială pe care noi am prevăzut-o pentru începutul anului şcolar are rolul
principal de a putea sa avem o imagine foarte clara asupra tipului de cunoştinţe si competente pe care
copiii le-au dobȃndit din anii anteriori. Calificativele nu vor fi trecute în catalog, ele vor reprezenta un
reper, pe de o parte, pentru profesorul de la clasă, pentru a putea să-şi organizeze activitatea la clasă pe
anul acesta şcolar în funcţie de rezultate. Totodată, va fi informat fiecare părinte în parte, nu se vor face
publice rezultatele acestor evaluări iniţiale”.
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală şi pe grupe.
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului
efectiv, că este o evaluare propriu zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare(rezolvarea corectă a
scrise,etc.),concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
653
progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru
profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
capacitatea de a selecta informații dintr-un text dat; capacitatea de a exprima în scris idei, sentimente
capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice studiate etc.
BIBLIOGRAFIE:
654
necesitatea și importanța ei în demersul didactic
Prof. Judea Carmen-Alina, Clasa Pregătitoare

Școala Gimnazială nr.16 „Take Ionescu” Timișoara
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ca
urmare ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor, ci stabilirea
punctului de plecare și a strategiilor didactice necasare în predarea conținuturilor următoare.
Referitor la importanța evaluării inițiale, D.P. Ausubel preciza că „ceea ce influențează cel mai mult
proces.
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că „este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
655
BIBLIOGRAFIE:
Stoica, A., Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
656
ROLUL TESTELOR ÎN VERIFICAREA PROGRESULUI ŞCOLAR
Profesor Judet Daniela,

Scoala Gimnaziala ,, Nicolae Balcescu”, Craiova
Interesul pentru verificarea şi aprecierea (măsurarea) cât mai obiectivă a cunoştinţelor şi
performanţelor elevilor constituie o operaţie implicată în orice activitate didactică.
Verificarea şi notarea progresului şcolar prezintă o importanţă dublă orientativă (informează cu
privire la cunoştinţele elevului) şi stimulatoare (dezvoltă formarea deprinderilor de exprimare corectă).
În efectuarea practică a evaluării competenţelor şi performanţelor elevilor se folosesc metode,
forme şi procedee diverse. Formele sunt două, bine cunoscute în practica tradiţională, care rămân
operante şi în viziunea didacticii moderne: cea orală şi cea scrisă (concretizată în probe scrise de
verificare curentă, de control semestrial).
Exista doua tipuri de evaluare: una tradițională, sumativă sau cumulativă, care realizează un bilanț
al performanțelor elevilor pe o anumită perioadă și o alta formativă sau continuă, urmărind o mai strânsă
corelare a acțiunilor evaluative cu procesul de instruire (învățare).
Pentru eliminarea hazardului, în procesul evaluării, şi a subiectivismului, didactica modernă acordă
un mare credit unor forme şi procedee activizante, menite să releveze atât cunoştinţele cât, mai ales,
operaţiile gândirii şi capacitatea de exprimare, cum sunt testele.
Testele sunt probe obiective, ele se notează la fel de orice corector, pentru că se compară
răspunsurile la probe, cu un model de corectare, subiectivismul corectorului neputându-se manifesta.
Ele cuprind item-uri (probe simple sau mai dezvoltate) multiple, atât cât e necesar pentru a acoperi
întregul domeniu care interesează. Valoarea probei pe bază de test se exprimă în notă (pe scara 1-10, prin
regula mărimilor proporţionale). Există şi alte formule de calculare a punctajelor.
Testele pot fi formative şi sumative.
Evaluarea formativa consta în aplicarea unor probe pentru a diagnostica procesul didactic si pentru
a aprecia efectele acestuia pe secvențe scurte de învăţare.
Testele formative, pe secvenţe relativ mici de activitate, în scopul cunoaşterii operative a efectelor
activităţii realizate, a progreselor înregistrate de elevi, sunt probe simple de evaluare care urmăresc
realizarea obiectivelor operaţionale pe parcursul lecţiei. Unui singur obiectiv operaţional i se consacră un
test formativ.
De exemplu, în cadrul unei lecţii despre vocabular (derivare prin sufixe, prefixe), în momentul
retenţiei şi transferului, pentru a se constata dacă s-au atins obiectivele operaţionale, se poate da un test,
pus în pagină pe o fişă, pentru rezolvarea lui prin activitate individuală.
Evaluarea sumativă (cumulativă), "certificativă"
Evaluarea sumativă este axată pe cunoașterea rezultatelor la șfârsitul unei perioade de instruire;
Testele sumative, care privesc o perioadă mai îndelungată de activitate, sunt probe de evaluare care
urmăresc realizarea mai multor obiective, implicând cunoştinţe şi deprinderi legate de o întreagă temă, de
un capitol, de totalitatea părţilor componente ale sistemului limbii. Ele se pot da la sfârşitul unei lecţii, la
momentul de retenţie şi transfer al cunoştinţelor şi deprinderilor, la sfârşitul studierii unui capitol sau ca
probe la diferite examene la sfârşit de an şcolar, de ciclu de învăţământ.
Deosebirea celor doua modalitati de evaluare nu constă în natura probelor, a tehnicilor de măsurare
folosite, în maniera în care este conceput si realizat actul de evaluare, ci în raport cu desfăşurarea
procesului didactic şi funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul activităţii.
Evaluarea sumativă (cumulativă) se realizează predominant prin verificări punctuale pe parcursul
programului, încheiat cu o evaluare globală, de bilanţ la sfârşitul unor secvențe de activitate, relativ mari
(trimestre, semestre, an şcolar).
Evaluarea sumativă nu permite ameliorarea procesului decât după perioade relativ îndelungate,
pentru că numai atunci profesorul poate interveni pe parcursul procesului didactic.
În cadrul evaluarii sumative interesează, în mod deosebit rezultatele de la sfârşitul unui curs (a unei
perioade de activitate) şi mai puţin efectele produse pe secvenţele de activitate. Pe baza acestor valori se
realizează şi clasificarea subiecţilor în cadrul grupului din care fac parte.
Evaluarea sumativă arată unde a ajuns activitatea de predare-învăţare şi ce rezultate s-au obţinut.
657
Ea îndeplineşte astfel, cum am arătat mai sus, două funcţii: de verificare a rezultatelor finale şi de
comunicare în exterior a acestora.
Evaluarea sumativă realizează şi o certificare a competenţelor formate, ceea ce îi atribuie o mare
importanță oficială.
Acest tip de evaluare permite profesorului să ia în considerare progresele elevilor pe care le scoate
în evidenţă, întărind astfel succesele, mai ales faţă de elevii neîncrezători în posibilităţile lor. În acest sens
va evita, pe cât este cu putinţă, întăririle negative care ar putea avea consecinţă asupra rezultatelor
viitoare.
Evaluarea finală (de bilanţ ) are doua funcţii: de verificare şi de comunicare.
Funcţia de verificare este îndeplinită, mai ales, pe parcursul activităţii şi se manifestă în final, într-
un ansamblu de cunoştinţe acumulate, capacităţi formate.
În cazul în care prin rezultatele obţinute se consideră ca s-a atins nivelul minim de competenţă cerut
şi necesar continuării studiilor - aceste performanţe sunt apreciate ca fiind satisfacătoare.
Testele finale (terminale, de bilanţ) au un rol important favorizând cunoaşterea efectelor activităţii.
Evaluarea finală este trăită de elevi ca singurul moment veritabil de evaluare. Ea este retrospectivă
intervenind la încheierea programului de formare şi este globală. Testele finale cuprind o arie de conţinut
mai mare îndeplinind funcţie diagnostică şi prognostică.
Evaluarea randamentului şcolar îl reprezintă evaluarea finală, de bilanţ. Distincţia dintre evaluarea
finală şi evaluările corespunzatoare timpilor 1 si 2 (evaluarea iniţială şi evaluarea sumativă), nu este data
de natura procedurilor urmate sau tehnicilor utilizate ci de locul acestor acțiuni în raport cu procesele de
învățare.
Caracteristici ale evaluării finale
- este retrospectivă în raport cu programul de formare, intervenind la încheierea acesteia;
- este sintetică, globală cu evaluări efectuate pe parcursul programului;
- operează un sondaj, în sensul că raportat la fiecare elev, cuprinde o parte foarte restrânsă din
conţinutul instruirii;
- îndeplineşte funcţia de certificare a competenţelor (I.T. Radu - Evaluarea)
Evaluarea finală realizează şi unele funcţii specifice, în perspectiva exigenţelor sociale în
comparaţie cu evaluările operate pe parcursul programului.
Evaluarea finală îndeplineşte şi funcţia de verificare și comunicare. Funcţia de verificare este
independentă, în principal, pe parcursul activităţii şi se concretizează într-un inventar, o sinteză a efectelor
produse de activitatea ce s-a derulat.
Funcţia de comunicare se referă la informarea în interiorul sistemului cât si în afara lui asupra
randamentului activităţilor considerate.
Funcţia de verificare se manifestă într-o sinteza a efectelor produse de activitatea derulată,
concretizate în cunoştinţe, capacităţi, comportamente.
Sintetizând ideile de mai sus, apreciem că orice cadru didactic, care cunoaşte complexitatea
conceptului de evaluare trebuie să raspundă, aşa cum considera Louise Belair, la urmatoarele întrebări:
1. De ce evaluez?
Pentru a obţine informaţii privind învăţarea de către elev? Pentrucădorescsăajuteleviicare au
dificultăţi? Pentru că elevul are nevoie? Pentru a analiza greşelile lui?
2. Cum evaluez?
- prin examene, teste?
- prin observaţii continue?
- prin instrumente pe bază de componente?
- prin mai multe tehnici sau prin una singura?
3. Cui servește evaluarea?
- elevului?
- profesorului?
- părinţilor?
- societății?
4. Ce doresc să evaluez?
- cunoștinţe?
- atitudini și comportamente?
658
- procesul învățării?
- produsul? (Loise Belair, apud M. Manolescu - Evaluarea şcolară)
Importanţa evaluării creşte şi dintr-o altă perspectivă şi anume a educaţiei permanente. Restrângerea
ariei de evaluare la rezultatele obţinute de elev pe durata scolarizării, fără a fi concepute din perspectiva
educației permanente, nu mai este satisfăcătoare. Din perspectivarelaţieiproces - produsşiprodus (evaluat)
- proces, evaluareareprezintăun act necesar, aflatînlegatură cu luarea deciziilor privind desfaşurarea
activităţilor respective.
Rezultatele constatate pot fi apreciate si explicate corespunzator în masura în care sunt puse în
legatura cu diferite componente ale procesului didactic si cu activitatea în ansamblu. Se poate constata un
interes crescut pentru perfectionarea mijloacelor și tehnicilor prin care sunt evaluate nu numai
cunoștințele elevilor, ci și aptitudinile, atitudinile, conduita, întreaga personalitate. Se poate spune deci că
se tinde către extinderea acțiunilor evaluative și asupra aspectelor educative ale activității școlare.
Evaluarea constituie o acțiune complexă care presupune realizarea mai multor operații. Deși acestea
sunt în strânsă legatură și se prezintă ca elemente componente ale unui proces unitar, totuși sunt diferite
prin natura lor și prin rolul îndeplinit. Principalele operații constau, din ceea ce am spus mai sus -
măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea, interpretarea și aprecierea datelor obținute,
adoptarea deciziilor de ameliorare.
Uneori, evaluarea este raportată numai la una dintre aceste operații, mai ales la aprecierea
rezultatelor școlare. Această tendință se explică prin aceea că relativ târziu a fost recunoscut faptul că în
activitatea de învățământ, cu tot caracterul precumpănitor calitativ pe care îl au cele mai multe din
acțiunile și rezultatele ei și cu toate dificultățile de cuantificare a acestora, sunt posibile măsurători ale
caror date urmează să constituie temeiul mai exact asupra evaluării, din perspectiva educației permanente.
Din acest punct de vedere, evaluarea prin cele trei strategii asigură dezvoltarea potențialului
intelectual pentru a înlesni acumularea cunoștințelor în viitor. De asemenea, asigură dezvoltarea
capacităților aplicative și mai ales formarea abilităților de autoînvățare permanentă, pentru a asimila
independent noile tehnici ce se vor cere în deceniile viitoare.
În zilele noastre se constată o perioadă de trecere de la învățământul tradițional spre un învățământ
modern. Această tendință se manifestă și în domeniul evaluării. În acest domeniu se disting cel puțin trei
idei importante:
1. Importanța si necesitatea realizării unei evaluări pertinente au devenit atât de evidente încât
"învățarea asistată de calculator"; poate fi comparată cu "învățarea asistată de evaluare".
2. A doua idee se referă la faptul că specialiștii de prestigiu în domeniu apreciază că primele decenii
ale secolului XX, vor fi puternic marcate de căutari privind realizarea unei evaluări drepte, cât mai
corecte științific și mai obiective din punct de vedere moral.
Această modernizare constă în principiu în: abordarea evaluării din perspectiva sistemică, ceea ce
relevă o nouă concepție asupra proiectarii activității instructiv-educativă; înnoirea si amplificarea
vocabularului sub două aspecte: apariția unor noi concepte pentru desemnarea unor realități sau cerințe
(de exemplu: evaluarea autentică, evaluarea criterială, pedagogică, creativă etc.).
3. Modernizarea la nivelul evaluării se realizează într-un ritm rapid; unele concepte folosite în mod
tradițional îsi îmbogățesc conținutul, exemplu: evaluarea inițială, evaluarea sumatică etc.; a crescut aria
preocupării evaluării, unele căpătând chiar o oarecare autonomie, ex. evaluarea de sistem, evaluarea de
proces.
Pe plan mondial au aparut cercetări referitoare la evaluare. Astfel, s-a creat Asociația de Evaluare în
Învățământ (I.E.A.).
Asociația întreprinde cercetări la scara internațională, în vederea îmbunătățirii educației, propune
programe, investigații realizate cu participarea cadrelor naționale.
Studiile și anchetele întreprinse de I.E.A., oferă o imagine cu orizont mai larg, la scară
internațională, asupra evaluării randamentului școlar, reprezentând o importanță deosebită prin orientarea
și influența lor.
Bibliografie:
-Radu, T. Ion; Ezechil Liliana ”Didactica teoria instruirii”, Editura Paralela 45, Pitești, 2006;
-Ezechil Liliana ”Pedagogia instruirii”, Ed. Tiparg, Pitești, 2002;
-Gagne, R. M. ”Condițiile învățăturii”, EDP, București, 1975;
659
-Vistian Goia ”Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu”, Dacia Educațional,
Cluj-Napoca, 2002;

Clasa a VIII-a
• Pentru rezolvarea corectă a cerinţelor din Partea I si Partea a II-a se acordă 78 de puncte.
• Pentru redactarea întregii lucrări se acordă 12 puncte.
• Din oficiu se acordă 10 puncte.
• Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
I. (48 de puncte) Citeşte cu atenţie textul următor:
„Atât de tristă-i dimineaţa Abia o brumă fără milă

Acum când plânge-o toamnă nouă, Şi vara mi-a fugit departe,
Când cade din copaci viaţa Răsar, movilă de movilă,
Şi frunze galbene mă plouă. În jur de mine frunze moarte.
O lume-ntreagă simţi cum moare Ce taină le-a desprins în şoapte

Într-o tulpină ce se-ndoaie, Mai multe azi ca altădată,
În orice zvon e-o aşteptare Ce visuri au murit azi-noapte
Şi-un vis în fiecare foaie. Cu-atâta frunză spulberată?”
(Octavian Goga – Toamnă nouă)
A. Limba română
1. Menţionează trei termeni din familia lexicală a substantivului frunză. – 6 p.
2. Precizează mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele
subliniate din versurile: „În orice zvon e-o aşteptare”; „Ce visuri au murit azi-noapte”. – 6 p.
3. Explică folosirea cratimei în secvenţa „ ce se-ndoaie”. – 6 p.
4. Menţionează valoarea morfologică şi cazul cuvintelor subliniate: „Şi frunze galbene mă plouă” .
– 6 p.
5. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate din versul: „Ce visuri au murit azi-noapte” –
6 p.
B. Înţelegerea textului
1. Precizează măsura şi rima versurilor din fragmentul dat. – 6 p.
2. Transcrie, din text, două figuri de stil diferite. – 6 p.
3. Menţionează două trăsături care să justifice faptul că textul aparţine unei opere lirice. – 6 p.
II. (30 de puncte)
Realizează o compunere de10-15 rânduri (aproximativ 100 -150 de cuvinte) cu titlul Peisaj de
toamnă, în care să foloseşti ca mod de expunere descrierea.
În compunerea ta, trebuie:
• să respecţi convenţiile specifice descrierii, ca mod de expunere;
• să ai un stil şi un conţinut adecvate situaţiei imaginate;
Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (respectarea normelor de ortografie, de
punctuaţie si de exprimare, respectarea limitelor de spaţiu indicate)
660
Prof. înv. primar:Junc Delia

Școala Gimnazială ”N. Popoviciu” Beiuș
Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare.
Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.
R. Ausubel
Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității de instruire, ea oferind
posibilitatea de a cunoaște potențialul de învățare al copiilor la începutul unui program de instruire,
arătând dacă sunt capabili sau nu de a se integra în acest nou program.
următoare; se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru,
începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care
reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu),
premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea
următoare Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi:harta conceptuală;
investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât profesorului cât şi elevului
elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare;pe baza
informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor
programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea
unei ierarhii.
metodele moderne) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării, tipul acesteia,
specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate, achiziţiile cadrelor
didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de abordare. Alegerea
celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării
unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere aprecia că: „O evaluare
corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă niciodată cu ajutorul unui instrument unic şi universal.
Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (...)". (Stanciu, M., 2003, p.284)
Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul
ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi
A. Metode şi instrumente tradiţionale
1. Probele orale:
a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri);
b) cu suport vizual;
c) redarea (repovestirea);
d) descrierea şi reconstituirea;
e) descrierea / explicarea / instructajul;
f) completarea unor dialoguri incomplete;
2. Probele scrise:
a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată);
661
b) activitatea de muncă independentă în clasă;
c) lucrarea de control (anunţată);
d) tema pentru acasă;
e) testul
3. Probele practice
e) trecerea unor probe sportive etc.
B. Metode şi instrumente complementare
1. observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
2. investigaţia;
3. proiectul;
4. portofoliul;
5. autoevaluarea
B. Metode şi instrumente complementare.
Metodele şi instrumentele complementare sunt:
1. Observarea sistematică a activității și comportamentului copiilor
2. Investigația
3. Portofoliul
4. Proiectul
5. Autoevaluarea
BIBLIOGRAFIE:
1. Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
2. Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P.,
1981
662
METODE APLICATE PENTRU REALIZAREA EVALUĂRII INIȚIALE
Prof. Juncanariu Ileana

Lic. Tehn.”Mihai Busuioc”-Grăd.cu P.N. Nr.6 Pașcani
Învățământ preșcolar – grupa mică
Realizată la începutul demersurilor instructiv – educative din anul şcolar 2017- 2018, evaluarea
iniţială a fost structurată pe patru domenii de comportamente şi anume: domeniul cognitiv ( cunoştinţe),
domeniul verbal ( capacitate de comunicare), domeniul socio-afectiv ( atitudini), domeniul psihomotor
(capacitati, aptitudini, deprinderi).
Obiectivul evaluarii iniţiale este centrat pe „acele cunoştinte si capacităţi care reprezintă premise
pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I.T.Radu).
Fară a avea ca finalitate ierarhizarea copiilor din grupă, evaluarea nu are calificative, se apreciează
cu comportament atins, comportament în dezvoltare, comportament necesită sprijin şi se urmăreşte numai
progresul copilului faţă de el însuşi.
Ca modalitate de realizare a evaluării iniţiale a fost utilizat jocul care ştim că este specific vârstei
preşcolare.
Evaluarea fiind diagnostică și prognostică a putut stabili nivelul la care se situează preşcolarii la
debutul acestui an şcolar. Astfel, am avut posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente referitoare la potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate.
Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se va planifica demersul pedagogic din anul şcolar 2017-2018 şi
eventualele programe de recuperare necesare. Aici mă refer doar la trei comportamente.
COMPORTAMENT COGNITIV
ITEMI
I. 1 - formeză grupe cu obiecte de aceeaşi culoare;
I. 2 - sortează jucăriile după mărime;
I. 3 - identifică poziţia spaţială sus-jos, aproape-departe, in faţă-în spate;
I. 4 - enumeră părţile componente ale corpului uman;
I. 5 - grupează imagini în raport cu două noţiuni (animale,flori);
I. 6 - explică o acţiune necesară simplă (ce faci când îţi este sete);
MIJLOACE DE REALIZARE
Activităţi pe domenii experienţiale

- Activităţi matematice :
”Jucăriile mele” (item 1) ex.mat.indv.;
”Jucării amestecate”(item 2) ex.mat.indv.;
”Unde am aşezat jucăria?” (item 3) joc didactic.
- Activităţi cunoaşterea mediului :
”Ne jucăm cu păpuşa” (item 4) joc didactic;
”Spune, ce-ai gasit? ” (item 5) joc didactic;
”Răspunde repede şi bine!” (item 6) joc didactic.
MĂSURAREA ŞI APRECIEREA EVALUĂRII
Item 1- Nu toţi copiii au fost capabili să grupeze obiectele date după criteriul culorii si nu au reuşit
sa numească aceste culori.Cativa au recunoscut doar culoarea roşu şi câţiva pe galben.
Item 2- Majoritatea copiilor au sortat corect jucariile după marime mare-mic.
Item 3- Copiii nu au identificat corect pozitiile spaţiale ale jucăriilor sus-jos, ușor- greu, aproape-
departe,în faţă-în spate.
Item 4- Cu greu au fost enumerate părtile componente ale corpului uman.
Item 5-La fel de greu copiii au grupat imagini în raport cu cele două noţiuni animale-flori.Aceştia
au recunoscut animalele dar nu le-au grupat.
Item 6- Copiii au explicat corect o acţiune necesară simpla de genul ,, ce faci când îţi este sete,,.
663
COMPORTAMENT VERBAL
ITEMI
I. 1 – audieză cu atenţie un text şi reţine ideile acestuia ;

I. 2 – “citeşte”o imagine exprimându-se în propoziţii simple ;
I. 3 – reproduce din memorie versuri învăţate (4 versuri scurte) ;
I. 4 – spune dacă şi de ce i-a plăcut sau nu povestea audiată ;
I. 5 – recunoaşte şi îşi spune numele şi prenumele ;
I. 6 – pronunţă corect sunetele limbii române (vocale,consoane) .
MIJLOACE DE REALIZARE
Activităţi pe domenii experienţiale

- Povestirea educatoarei din Poveştile Copilariei (item 1, 4) ;
- Povestirea copiilor după o imagine (item 2, 6) ;
- Memorizare : “Iepuraşul” (item 3,6) ;
- Joc didactic : “Interviul” (item 4, 5, 6) .
MĂSURAREA ŞI APRECIEREA EVALUĂRII
Item 1- Au fost propuse spre audiere poveşti scurte cu acţiune atractivă dar rezultatul aşteptat nu a
fost îmbucurător.Nu toţi au fost capabili să audieze textul cu atenţie pentru ca apoi să se poarte o mică
conversaţie.
Item 2- Greu şi foarte greu copiii au povestit imaginile primite.Aceasta a necesitat întrebări
ajutătoare.
Item 3- Nu toţi copiii au memorat versurile pe care le-au reprodus greoi, cu greşeli de pronunţie a
cuvintelor,sau deloc.
Item 4- Foarte greu câțiva îşi exprimă opinia despre povestea audiată.
Item 5- Nu toti își recunosc numele şi ştiu să se prezinte.
Item 6- Câțiva pronunţă relativ uşor cuvinte.Câţiva prezintă defecte grave de vorbire ceea ce îi face
greu de înţeles.
COMPORTAMENT PSIHOMOTOR
ITEMI
I. 1 – răspunde adecvat din punct de vedere motric la comanda dată
( stă într-un picior 10 sec., sare peste un obstacol de 10 cm.) ;
I. 2 – utilizeză corect creionul în exprimare grafică ;
I. 3 – rupe plastilina în bucăţele;
I. 4 – mototoleşte o bucată de hârtie ;
I. 5 – plieză hârtia în două, după demonstraţie ;
I. 6 – face puzzle (din 4părţi) prin alăturarea elementelor .
MIJLOACE DE REALIZARE: Activităţi pe domenii experienţiale

- ExerciţiĂ fizice : ”Ascultă şi execută ce-ţi spun” (item 1) ;
- Desen : ”Linii colorate” (item 2) ;
- Modelaj : ”Firimituri pentru păsărele” (item 3) ;
- Activitate practică : ”Mingi colorate” (item 4) ;
”Cartea” (item 5) ;
- Puzzle : Puzzle cu animale îndragite de copii (item 6) .
664
Director Școala Gimnazială Dorna Arini, Suceava

Profesor : Istorie- Limba Franceza, JURAVLE IULIA

raportarea la bareme de evaluare .
proces.
665
BIBLIOGRAFIE:
666
Prof.Înv. Preșc. Lucreția JURJE

LTP Logos, Timișoara
DLC , Nivel I
Evaluarea inițială în ciclul preșcolar e esemnțială deoarece ea stabilește punctul de plecare în
planificarea activităților ce se vor desfășura pe parcursul anului școlar respectiv și de a dezvolta
celelelalte domenii existente la învățămantul preșcolar
În primul rand evaluarea inițială ajută profesorul să planifice activitățile datorită rezultatelor avute
la evaluarea inițială, astfel încat toti copiii să poată fi incluși in ele și toți să poată avea progres în funcție
de abilitățile care le au și conținuturile tinse. Pentru a avea o evaluare cat mai realistă și completă la
evaluarea inițială, mai ales la nivelul I , e bine să fie folosite cat mai multe metode și tehnici variate.
Metodele să fie îmbinate cele tradiționale cu cele moderne astfel încat copilașii să fie implicați cat mai
mult, dar mai ales la nivelul de evaluare orală. De ce insist pe evaluare orală la DLC? Evaluarea orală e
baza pentru începutul nivelului I deoarece copilașii nu sunt familiarizați cu fișe sau jocuri prea multe, în
scris , astfel că prin jocuri și exprimări orale pot fi implicați foarte mulți copii și evaluați cat mai pratic și
realist. Metodele să fie bazate pe joc astfel încat copilașii să le perceapă ca atare și să nu fie distrași de
scopul evaluării și să stea izolați de idei.
În al doilea rand de evaluarea inițială depinde planificarea activităților pe parcursul anului școlar
respectiv, astfel încat rezultatele obținute vor fi un punct de plecare constructiv , facand puntea de
legătura între ce știu copiii și ce vor putea învăța în funcție de abilitășile care le au și de ideile ce îi pot
provoca la învățare. De dezvoltarea limbajului depind toate activitățile desfășurate de aceea comsider
foarte importantca, limbajul să fie urmărit cu maxim interes și dezvoltat ca atare. Dacă copilul poate
înțelege ce i se comunică, poate îndeplini acțiunea cerută, dacă copilul poate comunica ideile atunci poate
ajunge la însușirea lor mult mai bine și poate lăsa profesorul să descopere lacunele pentru a fi recuperate.
Limbajul e cheia comunicării și trebuie dezvoltat la maxim astfel încat activitățile să fie un prilej de
învățare continuă pentru cei mici.
Evaluarea inițială e punctul de plecare a pedagogului în organizarea și planificarea activităților
educative astfel încât copiii să fie în centrul atenției și toți să poată progresa. Dezvoltarea limbajului e
domeniul forte, pentru că de el depind toate domeniile din învățământul preșcolar, prin urmare cere o
deosebită atenție.
667
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE, METODE ȘI TEHNICI
Numele: Kajan Szende

Școala Gimnazială ,,Turoczi Mozes”, Târgu Secuiesc
Clasa a II- a
De-a lungul timpului, în teoria și practica educației și instruirii, conceptul de evaluare a suferit
modificări semnificative. De la simpla verificare a cunoștințelor acumulate de către elev și notarea
lor de către învatator s-a ajuns la extinderea acțiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale
sistemului de învățământ, asupra proceselor de instruire, a durabilității cunostințelor elevului, a
calitătii curriculumului școlar și a pregătiri personalului didactic .
Evaluarea introduce o normă valorică, evoluând sub influența pedagogiei prin obiective, în două
direcții :
Sumativa care se concentrează asupra rezultatelor grupei de elevi, reflectând performantele ;
Formativa care analizeaza situatiile complexe, demersurile de studiu și procesele de învățare
diverse ;
Relaţiile funcţionale dintre acţiunile de evaluare a rezultatelor şcolare şi procesele de instruire şi
educare, relevă funcţiile fundamentale ale evaluării în activitatea şcolară.
Prima dintre acestea este de constatare şi apreciere a rezultatelor produse. Următoarea vizează
cunoaşterea factorilor şi situaţiilor care au condus la obţinerea rezultatelor constatate, la diagnosticarea
activităţilor desfăşurate.
Constatarea şi diagnosticarea oferă, prin datele şi informaţiile referitoare la starea procesului,
sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele
următoare şi anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest aspect, evaluarea îndeplineşte o funcţie de
predicţie (pronosticare).
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
funcţie diagnostică, cât şi prognostică şi are o funcţie de reglare. Evaluarea iniţială este foarte importantă
pentru mine, deoarece prin intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite
probleme. De asemenea, evaluarea iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe
.Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dovedi nivelul de
pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scris
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite. Principalul avantaj al acestei metode îl
constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, care presupune o discuție liberă. În cazul unor erori,
suplimentare sau o motivare a răspunsului. Ea se poate realiza printr-un interviu, conversație, redarea unui
conținut etc. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta ajutându-mă să fac o diagnoză a
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba engleză. La ora mea, evaluarea orală
are loc printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum descrierea
unei imagini, descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe cât posibil când îmi permite
tema lecţiei să folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj care să le fie pe viitor de
folos.
şi subiectivi. Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică
668
pe care elevii nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un
anumită structură sau schemă.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului oferă, o mare diversitate de modalităţi. Tehnologia stimulează
interesului elevilor și astfel se folosește un mod interactiv de testare a cunoștințelor. Această metodă
economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă. Totodată, e necesară folosirea unor resurse de care
nu orice școală dispune.
ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a ști, a cunoaște, este un real
profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului. Evaluarea iniţială este
noilor discipline de specialitate. În concluzie, metodele de evaluare pot fi eficiente şi pot fi folosite în
diferite scopuri şi pentru obiective diferite . Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o
centreze pe obiectivele de la clasă. Sunt de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor
fi mai interesaţi şi rezultatele vor fi mai productive.
669
Prof. Înv. Preșc. Kecskes Izabella Margareta

Liceul Teoretic „Samuil Micu”, Sărmașu
În procesul conducerii unei activități, în general procesul luării deciziilor, evaluarea reprezintă o
secvență absolut indispensabilă. Evaluarea furnizează informațiile necesare reglării și ameliorării
activității educaționale de la o etapă la alta, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare.
Evaluarea este act psihopedagogic complex de stabilire a relevanței și a valorii unor procese,
performanțe, comportamente etc., prin raportarea acestora la un sistem de indicatori de performanțe,
respectiv criterii și standarde prestabilite. Evaluarea didactică reprezintă nu doar o activitate
fundamentală, ci chiar premisa realizării unor activități educaționale eficiente, a funcționalității
instituțiilor educative și a sistemului de învățământ.
Prin evaluare cadrul didactic obține informații:
- despre prestația elevilor, descrierea calitativă și cantitativă a abilităților și a capacităților lor intelectuale,
practice și comportamentale, respectiv în legătură cu concordanța dintre performanțele dobândite și cele
anticipate o dată cu formularea obiectivelor operaționale.
- despre prestația cadrului didactic, despre competențele de care dispune acesta,
- despre programul educativ și despre curriculum-ul educațional, despre calitatea, pertinența și eficiența
acestora,
- adoptarea de decizii referitoare la viitoarele demersuri educaționale.
Considerând că funcția de evaluare se exercită, practic, concomitent și integrat cu funcțiile de predare
și învățare, didactica modernă concepe evaluarea ca o autentică modalitate de transmitere și însușire de
cunoștințe și de formare de abilități, capacități, competențe, comportamente etc. Strategiile de evaluare
trebuie concepute astfel încât să le solicite elevilor eforturi intelectuale și practic- acționale și săîi ajute să
se dezvolte și să se modeleze în plan cognitiv, psihomotor și afectiv – motivațional.
Evaluare inițială stabilește nivelul de pregătire al elevului la începutul unei perioade sau etape de
lucru – ciclu curricular, an școlar, semestru, temă mare, unitate de învățare ș.a.m.d. Identifică nivelul de
achiziție inițială ale elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în scopul asigurării
premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare.
Evaluarea inițială este indispensabilă pentru a stabilii dacă subiecții dispun de pregătirea necesară
creării de premise favorabile unei noi învățări.
Evaluarea inițială are funcție diagnostică și funcție prognostică.
Modalitățile de realizare a evaluării inițiale sunt: probe scrise (fișe cu sarcini); probe orale și probe
practice și metode alternative : lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice, de rol și serbările, obervările directe/sistematice în
timpul activității și înregistrarea, discuții individuale, afișarea lucrărilor,
consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii experiențiale.
Proba orală favorizează posibilitățile și modul de exprimare a elevilor. Astfel prin realizarea unei
conversații profesorul poate concluziona asupra calității instrucției. Este necesar de avut în vedere, că
uneori obiectivitatea ascultării orale poate fi periclitată datorită unei multitudini de variabile: starea de
moment al educatorului, gradul de dificultate a întrebărilor puse, starea psihică a evaluaților.
Verificarea prin probe practice se realizează la discipline specifice și vizează capacitățile de
aplicare practică a cunoștințelor dobândite, a modului de cuprindere a priceperii și deprinderilor finalizate
în obiecte.
În vederea realizării unei activități practice este absolut necesar ca elevii să fie avizați asupra
tematicii lucrărilor practice, a modului în care ele vor fi evaluate, a condițiilor materiale pe care le au
pentru realizarea activității respective.
Este o metodă de evaluare complexă, care are în vedere o perioadă de timp mai lungă, oferind
posibilitatea de exprimare a unei judecăți pe baza ansamblului de rezultate. Portofoliul reprezintă
progresul înregistrat de elev, pentru parcursul de timp proiectat inițial și prin raportarea acestuia la
criteriile formulate în momentul proiectării.
Portofoliul poate fi considerat un produs complex, constituit din elemente diverse: fișe de informare,
desene, colaje, care permit o evaluare punctuală, dar nu obligatorie. În acest portofoliu elevul își poate
670
aduna toate materialele pe care le consideră necesare, materiale care-l reprezintă din care reiese interesul
față de domeniul abordat.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în grădiniţă, se
înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile, tehnica
fotolimbajului,ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul grafic,
Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul,
turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul grupei.
Deoarece toate metodele de evaluare prezintă atât avantaje cât și dezavantaje, strategiile de evaluare
au la bază un sistem de metode, combinate astfel încât să li se valorifice avantajele și să li se înlăture
dezavantajele, tinzându-se spre o evaluare cât mai obiectivă.
BIBLIOGRAFIE
1.) Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006.
2.) Mușata Bocoș, Dana Jucan, Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării,
Editura Paralela 45, Pitești, 2007.
3.) Miron Ionescu, Instruire și Educație, ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2005.
671
Evaluarea iniţială la grădiniţă
KELEMEN REKA LILLA

Evaluarea este un sistem de conceptii, principii si tehnici referitoare la masurarea si aprecierea
rezultatelor scolare si a procesului didactic. Evaluarea înseamnă ”compararea rezultatelor obținute cu
obiectivele propuse în vederea luării deciziilor privind ameliorarea în etapele viitoare”. ( I. T. Radu)
necesară pentru educator şi copii.
În învătământul preșcolar evaluarea vizează atât prescolarul cât si educatoarea. Educatoarea
primește răspunsuri privind eficiența activității didactice desfășurate, îi arată cât de eficient își dozează
materialul, cât de bine comunică cu preșcolarii, cât de utile au fost metodele folosite în procesul de
predare.
Din punctul de vedere al preșcolarului evaluarea îl ajuta în autocunoaștere.
Evaluarea initiala – se realizeaza la inceputul anului scolar, in momentul initierii unui program de
instruire ,si are rol de a stabili nivelul de cunostinte, priceperi si deprinderi, de a cunoaste capacitatile de
invatare ale copiilor. Se pot evalua cunoștințele copiilor, dar și deprinderile si abilitățile lor precum și
nivelul autonomiei personale. În grupa mică evaluarea iniţială ne arată cu ce achiziţii vin copiii din
familie. În această perioadă, putem să urmărim pe lângă cele enumerate ritmul de muncă intelectuală,
gradul de maturizare socio-afectivă, calitatea atenţiei, interesele şi înclinaţiile copilului.
După centralizarea și analizarea rezultatelor putem să luăm decizii privind planificarea demersului
pedagogic următor și a programelor de recuperare.
În procesul de evaluare inițială putem folosi atât metode moderne cât și metode tradiționale. Cel
mai bine este să înbinâm metodele tradiționale cu metode moderne de evaluare.
Metodele tradiţionale se utilizează frecvent în practica didactică- de aci şi denumirea lor.
Metoda de evaluare orală are avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje enumerăm: este un mijloc util
de verificare a pregătirii preșcolarilor, îndeplinește funcția de repetare a cunoștințelor, formează la
preșcolari deprinderea de comunicare orală directă, ajută copiii să iasă din impas, astfel îi conduce la
răspunsuri corecte, permite tratarea diferențiată a copiilor.
Dintre dezavantaje amintim: consumul mare de timp, dezavantajează copiii timizi.
Convorbirea este un dialog între educator şi copil după un plan de întrebări, urmând consemnarea
răspunsurilor şi interpretarea lor.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a
aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, modelaje.
Dialogul între educatoare şi părinţii copiilor din grupa furnizează date despre dezvoltarea psiho-
fizică, a nivelului de cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor. Acest dialog se poartă mai ales în grupa
mică.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psiho-fizice din diverse
planuri.
Observarea copiilor în diferite momente ale zilei constă în consemnarea metodică, fidelă şi
intenţionată a diferitelor manifestări de comportament individual. Datele obţinute se vor interpreta din
punct de vedere psiho-pedagogic.
Evaluare prin probe practice, sunt probe asociate activităţilor din domeniul Om şi societate
(activităţi practice, activităţi gospodăreşti, construcţii), Estetic-creativ (pictură, modelaj), experimente.
Indiferent de formele de evaluare utilizate, preşcolarii devin treptat capabili să se autoaprecieze, dar
conştientizează şi lacunele pe care le deţin. Părinţii preşcolarilor trebuie informaţi despre rezultate prin
întâlniri periodice, când dezbatem bagajul de cunostinte, priceperi si deprinderi cu care au venit la
gradinita inainte de evaluare si rezultatele obtinute in urma evaluarii initiale. Aceste rezultate vin in
ajutorul educatoarei care va trebui sa-si planifice activitatea urmatoare tinand seama de lacunele
existente, de ritmul de asimilare si dezvoltare a fiecarui copil.
672
Bibliografie:
https://edituraedu.ro/didactice/prescolari/Evaluarea%20in%20invatamantul%20prescolar.pdf
http://www.timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012-
2013/Metodica%20activitatilor%20didactice/Chiriac%20Maria/Chiriac_Maria_EVALUAREA_-
_ghid_al_activitatilor_din_gradinita%20.pdf
curriculum pentru invatamantul prescolar, Bucuresti, 2009
673
Importanţa evaluării iniţiale- metode şi tehnici
Kesyeg Tunde
Şcoala Primară Laslău Mic
Prof. Înv. Primar
Calsele P-IV
Evaluarea este o activitate ptrin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţiile privind
starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţinem, activitate ce duce la aprecierea
acestora pe baza unor criterii şi la decizii ameliorative. (I. T. Radu)
Evaluarea este o activitate prin care sunt colectate, asamblate şi interpretate informaţii despre starea,
funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare probabilă a unui sistem, activitate a cărei specialitate este conferită de
următoarele caracteristici:
 Orientarea spre scop
 Atitudine metodologicăâexistenţa unor criterii
 Secvenţa de interpretare
 Înregistrare şi comunicare
 Efect retroactiv (P. Lisievici, 1992)
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării.
Operaţia de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învăţare, ci
constituie un act integrat activităţii pedagogice.
Fucţiile evaluării:
a) Identificarea sau verificarea achizi’iilor şcolare
b) Perfecţionarea şi regularizarea căilor de fromare a indivizilor, identificarea celor mai facile
şi mai pertinente căi de instrucţie şi educaţie
c) Sancţionarea sau recunoaşterea socială a schimbărilor operate asupra indivizilor aflaţi în
formare
Tipuri de evaluare:
a) După momentul evaluării: iniţială, continuă, periodică, finală
b) După provinienţa evaluatorului: internă şi externă
c) După ritmul evaluării: punctuală, continuă
d) După obiectivul evaluării: predictivă, formativă
permiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate.
Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor, fapt care se
atât mai mare cu cât noi, profesorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă
importanţa evaluării.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale, Ausubel precizează: „ceea ce influenţează cel mai mult
în consecinţă.”
moment. Aceste reacţii au contribuit la creşterea încrederii în forţele proprii şi am catalizat energii noi în
direcţia realizării planului individualizat de învăţare.
Evaluarea iniţială, are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu
privire la curriculum cât şi la resursele umane implicate.
Produsul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când, atât dascălul cât şi
şcolarii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru, fiecare
674
Importanța evluării inițiale. Metode și tehnici
Grădinița cu P.P. ”Căsuța bucuriei” nr.11, Brașov

Prof. înv. preșcolar: Kinda Ibolya
fiecărui copil.
Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături de
rezultatelor evaluării iniţiale.
Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de învăţare pentru a
aprecia viitoarele progrese ale preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi evalueze strategia
Scopul evaluării este cunoasterea potenţialului psihic, fizic, cognitiv, socio-afectiv, emoțional, a
capacităților de învățare ale fiecărui copil în vederea stabilirii nivelului de atingere al comportamentelor
cu care copiii încep anul școlar; planificarea conținuturilor instructiv-educative în funcție de rezultatele
evaluării inițiale.
• oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de
învăţare a preşcolarului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare;
a unor programe de recuperare;
Ca dezavantaje ale evaluării iniţiale se pot enumera următoarele:
• nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii;
preşcolarului.
Perioada de evaluarea inițială, primele două săptămăni ale anului școlar, cuprinde toate secvenţele
zilnice. Vizează cunoaşterea copiilor, identificarea cunoştinţelor şi deprinderilor cu care copii vin la
intrarea în grădiniță în vederea planificării demersului didactic din perioada următoare.
Instrumentele de evaluare sunt alese în funcţie de particularităţile grupei de preşcolari.
Exemplu itemi de evaluare inițială la DȘ-Activități matematice, nivel II :
Test Comportamente Tema Itemi Total

măsurabile activităţii / Punctaj max
Forma de
realizare
-să realizeze a)desenează atâtea mere câte liniuțe şi 1p
A. corespondenţa Joc didactic pune în corespondenţă cu cifra.
dintre număr şi matematic
b)compară, prin punere în 1p
cantitate; și 10p
corespondenţă, 2 mulţimi de obiecte,
-să pună în Rezolvare
stabilind care e mulțimea cu mai multe
corespondenţă cifra de fişă
elemente.
cu numărul de
c) identifică cifrele vecine cu cifra 3. 1p
obiecte;
-să identifice d)desenează buline, pe baza 2p
vecinii unui număr; corespondenţei cu cifra.
-să identifice Joc didactic a)formează mulţimi de elemente, 1p
675
B. formele geometrice matematic după formă.
şi să sesizeze și b) încercuieşte cifra 1p 10p
deosebirile dintre corespunzătoare numărului de figuri
ele; Rezolvare geometrice mari şi le colorează
de fişă corespunzător.
c) colorează cu galben figurile 1p
geometrice mici.
d) desenează în tabelul din subsol 2p
tot atâtea puncte, câte figuri geometrice
de acelaşi fel sunt în tablou.
Bibliografie:
1. Teste de evaluare inițială – A.Stroe, Ed. Aramis, 2003
2. Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, București, 2008
Webografie:
1. www.didactic.ro
2. https://fiseprescolari.blogspot.ro/
676
Kiraly Ana, Școala Gimnazială Nr.1 Borla, Învățătoare, Matematică,

clasa a III-a
În cei 24 de ani la catedră am acordat atenție deosebită evaluării, fiind conștientă de importanța
acesteia. Sunt convinsă că rolul evaluării în niciun caz nu este sancționarea elevilor, ci actul de evaluare
trebuie să urmărească, să măsoare și să aprecieze progresul elevilor.Aplicarea consecventă și obiectivă a
diferitelor forme de evaluare are ca rezultat dezvoltarea spiritului de autoevaluare a cunoștințelor
dobândite, ajută pe elevi în a deveni mai responsabili în pregătirea zilnică, având o funcție puternic
motivantă la majoritatea elevilor, dar mai accentuat la elevii claselor primare. Evaluarea este importantă
pentru a cunoaște performanțele și progresele elevilor, pentru corectarea deficiențelor depistate, pentru
formarea deprinderilor de autoevaluare și ne ajută la elaborarea programelor compensatorii în cazul
rezultatelor nesatisfăcătoare. Pentru a spori eficiența evaluării cadrul didactic trebuie să folosească
metode și tehnici de evaluare în funcție de particularitățile clasei la care predă. Este necesar să fie atent la
modul în care alege una sau alta dintre metodele și instrumentele evaluării. Insistând pe tema propusă de
proiect, în continuare voi încerca a prezenta importanța testelor inițiale precum și câteva metode și tehnici
pentru aplicarea acestora.
Testele inițiale au rol de diagnoză. Rezultatele testelor servesc la ghidarea cadrului didactic
oferind o reprezentare a potențialului de învățare, deoarece din rezultatele testelor reiese nivelul
achizițiilor, dar și eventualele lacune în cunoștințele elevilor. Rezultatele sunt utile în vederea proiectării
eficiente și realiste a unei secvențe de învățare, dar informațiile dobândite prin testele inițiale stau la baza
măsurilor ameliorative ce urmează a fi luate în vederea înlăturării lacunelor și a deficiențelor constatate.
Deși rezultatele testelor nu sunt consemnate în catalog, sunt utile atât pentru elevi cât și pentru părinți
pentru a conștietiza care sunt acele aspecte care trebuie corectate, îmbunătățite și îi ajută pe elevi să fie
mai responsabili în pregătirea zilnică.
Pentru atingerea acestui scop elevii trebuie să cunoască criteriile de evaluare, iar cadrul didactic
trebuie să întocmească descriptori de performanță pentru ca evaluarea să fie obiectivă și de calitate. În
mod obligatoriu cadrul didactic va motiva calificativul acordat și va stimula elevii depistați cu un ritm
lent de învățare prin apreciere pozitivă după posibilități. Este importantă diversificarea formelor de
evaluare în vederea verificării obiective a cunoștințelor și a competențelor dobândite. În calitate de
responsabil al comisiei metodice a învățătorilor din școala noastră, la începutul anului școlar am parcurs
următoarele etape:
a) proiectarea testelor inițiale de către învățătorii claselor;
b) aplicarea testelor la clase la disciplinele: limba română, matematică, limba maghiară;
c) analiza rezultatelor la nivelul claselor;
d) analiza rezultatelor la nivelul comisiei metodice;
e) valorificarea rezultatelor- întocmirea unui raport pe baza datelor obținute de la învățătorii
claselor;
Raportul cuprinde cetralizarea calificativelor obținute, identificarea deficiențelor, a problemelor
specifice pe discipline și câteva măsuri de ameliorare, de remediere a deficiențelor, urmând ca fiecare
învățătoare să-și realizeze propriul plan individualizat de învățare, pentre remedierea sau ameliorarea
problemelor depistate. Cadrul didactic trebuie să urmărească eficientizarea procesului instructiv-educativ.
Suntem responsabili să urmărim îmbunătățirea rezultatelor elevilor cu performanțe mai slabe, dar în timp
ce ne îndreptăm atenția spre corectarea greșelilor la acești elevi, trebuie să avem grijă și de elevii cu
performanțe deosebite, trebuie să le oferim și lor sarcini de lucru adecvate intereselor lor speciale.
Conform nivelului de competență dovedit în cadrul evaluării inițiale, cadrul didactic va stabili un program
de recuperare. Acest program se poate desfășra în timpul orelor de curs printr-o activitate independentă,
sau după ore. În funcție de motivația elevului se poate da temă suplimentară pentru acasă dacă părinții se
implică în activitatea de supraveghere sau susținere. Putem organiza activități în grupuri de 2-3 copii,
oferind posibilatea elevilor cu performanțe mai slabe să obțină satisfacții.
Eu consider că rezultatul programului de recuperare constă în atribuirea de sarcini de lucru
conform nivelului de competențe al fiecărui elev, în găsirea celor mai adecvate metode pentru lichidarea
677
lacunelor și corectarea deficiențelor, precum și în conlucrarea institutului de învățământ cu familia în
vederea atingerii obiectivelor propuse.
Bibliografie:
• Ioan Neacșu (coord.) Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1998
• Mihaela Singer, Taina numerelor, Editura SIGMA, București, 2001
678
EVALUAREA INIȚIALĂ LA GRĂDINIȚĂ ÎN CADRUL
DOMENIULUI ȘTIINȚĂ – MATEMATICĂ
Prof. înv. preșcolar Kiss Elena

D.Ș. – Act. Matematice – Gr. Mijlocie
Liceul Tehnologic „Retezat” Uricani, HD.
Experiența la catedră mi-a confirmat că importanța activității de evaluare devine din ce în ce mai
accentuată, deoarece permite cadrului didactic sa aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele
procesului de învățământ, nivelul la care se află anumite abilități ale preșcolarilor în anumite momente
ale perioadei de școlaritate, precum și dificultățile cu care se confruntă aceștia.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea și
aprecierea rezultatelor școlare și a procesului didactic. Ea se face pe perioada întregului an școlar și
debutează cu evaluarea inițială ce are rol predictiv.
Evaluarea inițială se realizează la începutul anului scolar, în momentul inițierii unui program de
instruire, și are rolul de a stabili nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitățile de
învățare ale copiilor, atitudinile, comportamentele și abilitățile cu care copiii vin în grădiniță.
Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției – stabilirea
coordonatelor esențiale ale activității viitoare ce va fi premisa pentru eficiența procesului instructiv
educativ, care se va oglindi în planificarea semestrială și anuală.
Datele obținute la acest tip de evaluare ne ajută să :
- stabilim conținuturile adecvate vârstei și particularităților individuale ;
- stabilim scopurile și obiectivele în concordanță cu conținuturile alese ;
- stabilim metodele și strategiile adecvate de predare a noilor conținuturi care să ne conducă
la performanța copiilor;
- stabilim ritmul de parcurgere a conținuturilor ;
- organizăm un program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii ;
- aplicăm măsuri recuperatorii individualizate, fie de sprijin și recuperare, fie activități suplimentare
pentru copiii capabili de excelență.
Cele mai utilizate forme, metode și procedee pe care le utilizăm în evaluarea inițială, și nu numai, la
grădiniță sunt :
- observarea sistematică a comportamentului de invatare al fiecărui copil, a atitudinilor față
de actul educațional, a relaționării preșcolarilor cu colegii sau cu adulții în diferite ipostaze, a abilităților
de comunicare, de autoservire, de cunoaștere, etc;
- conversatia, dialogul cu întreaga grupă, în grupuri mici și individual;
- probe practice în cadrul cărora li se cere copiilor să realizeze anumite acțiuni;
- testele și fișele de evaluare cu itemi adecvați vârstei și domeniului de activitate urmărit ;
- analiza produselor activității ;
La grupa mijlocie Domeniul experiențial Știință – Activități matematice am desfășurat două
activități de evaluare inițială, dar am urmărit elemente matematice și în cadrul etapei I – Jocuri și
activități la alegere.
Prima activitate a fost „Camionul cu jucării” în cadrul căreia copiii au trebuit să clasifice obiectele
după criteriul formei, al mărimii sau al culorii, să construiască structuri după modelul dat, să verbalizeze
ceea ce au efectuat utilizând un vocabular adecvat.
Itemi: a) – separă jucăriile de alte obiecte;
b) – grupează mașinile după mărime și după culoare, numără-le și spune câte sunt;
c) – construiește, după model, un tren din rotodiscuri (1cerc roșu, 1 cerc albastru; sau 1 pătrat, 1
cerc; sau 1 cerc roșu, 1 pătrat galben) și spune ce piesă așezi.
d) – încercuiește cu roșu grupa frunzelor mari și colorează cu galbel grupa frunzelor mici.
Activitatea s-a desfășurat sub formă de joc didactic pe echipe finalizându-se cu o fișă de evaluare.
Ca metode de evaluare am utilizat observarea sistematică a modului în care copiii au realizat
sarcinile primite, proba practică prin faptul că ei trebuiau să sorteze, să formeze grupe, să construiască o
679
structură după model, proba orală copiii fiind puși să verbalizeze acțiunile efectuate și proba scrisă copiii
încercuind și colorând obiectele mulțimii date.
A doua activitate a fost un joc didactic „Unde se află ursulețul?” în cadrul căreia copiii trebuiau să
sesizeze relațiile spațiale dintre o jucărie și un obiect fix din sala de grupă și dintre grupe de obiecte date,
să plaseze obiecte în pozițiile indicate, să numească pozițiile în care se află sau au așezat obiectul cerut.
Itemi: a) – denumește poziția ursulețului față de anumite obiecte fixe din clasă: sus, jos, sub, pe, sau
față de alte jucării: lângă, departe, aproape;
b) – așază ursulețul în poziția cerută;
Jocul a fost antrenant prin elemente surpiză și elemente de joc specifice: ursul își scimba mereu
papionul, aplauze, întrecerea pe echipe, executarea sarcinii într-un interval de timp.
Ca metode de evaluare am utilizat observarea sistematică a modului în care copiii executau sarcinile
primite și rapiditatea gândirii și proba orală copiii numind diferite poziții spațiale.
În urma acestor activități am constatat în ce măsură copiii cunosc formele geometrice învățate la
grupa mică (pătrat și cerc), culorile, numerația în limitele 1-3, sesizează diferențele de mărime, sorteză
obiecte de același fel și formează grupe după criteriul dat, construiesc o structură după un model dat,
sesizează și denumesc relații spațiale dintre obiecte, manipulează materiale plasându-le în pozițiile
indicate.
Indiferent de metoda utilizată, evaluarea inițială, la fel ca și evaluarea sumativă, continuă sau finală,
este un proces complex, dar în același timp firesc și normal, integrat procesului de învățământ. Ea
furnizează date importante despre capacitățile de învățare ale copiilor, pentru ca apoi, în deplina
cunoștință de cauză, să se stabilească obiectivele activității următoare și să se aleagă cele mai potrivite
conținuturi, mijloace și procedee de realizare care să conducă la reale progrese în învățare.
680
Kiss-Miki Melinda-Magdalena, Liceul Tehnologic „Petru Maior” Reghin,

Limba română pentru elevii în clasă cu limbă de predare maghiară, clasa a IV-a
Evaluarea inițială la clasă, este una dintre cele mai importante repere pentru dascăl, dar și pentru
elevi. Începutul unui nou an școlar atrage după sine nesiguranța dascălului, dacă munca depusă în anii
precedenți a prins viață, și dacă semințele cunoașterii plantate anterior vor răsări, vor putea fi îngrijite,
pentru a crește și a da roade.
Cu acest sentiment ne întâlnim la fiecare început de an școlar și la fiecare materie pe care-l
parcurgem împreună cu elevii noștri. Astfel, cele două săptămâni de exerciții de recapitulare de la
începutului unui nou an școlar de exemplu, ne dau sentimentul de reînprospătare a cunoștințelor
acumulate anterior. Deseori credem ca aceste recapitulări sunt suficiente pentru a păși mai departe și a
realiza noile clădiri ale cunoștințelor. Important este însă, să avem și dovada clară a nivelului de
cunoștiințe a fiecărui elev.
Deși evaluarea inițială este cea mai importantă la începutului unui ciclu de învâțământ, nu-i mai
puțin necesară nici la început de an școlar, semestru, sau începerea unui nou capitol, ea fiind premisa
activității pedagogice. Numită și evaluare predictivă, acestă analiză a cunoștiințelor ne ajută la
diagnostizarea eventualelor probleme de cunoaștere și de asemenea la prognostizarea recuperării și
evoluției de reabilitare.
La realizarea unei evaluări inițiale trebuie să avem în vedere o serie de elemente de concepere a
testării. În primul rând baza testului de evaluare este: cunoașterea obiectivă a nivelului clasei și al
stadiului real atins de grupul de elevi. La conceperea unor teste de evaluare vom acorda o atenție
deosebită conținuturilor învățate de elevi, precum și deprinderilor pe care le-au dobândit până în aceea
treaptă de învățământ.
Privind dimensiunile generale a activității decimologice a evaluării inițiale, ne putem referi la una
pe termen scurt, adică o lecție sau o temă, termen mediu, adică capitol sau semestru și termen lung,
respectiv an școlar, treaptă sau nivel de învățământ. Pe de altă parte, la nivel conceptual vorbim de funcția
diagnostică și funcția predictivă, adică prognostică a evaluării inițiale. Astfel avem posibilitatea de a
diagnostiza dacă elevii stăpânesc sau nu anumite cunoștințe, și în ce măsură. Neajunsurile depistate aici,
ne vor determina să acționăm pentru recuperare. Funcția prognostică a evaluării inițiale este aceea de a
anticipa, pregăti și programa condițiile de continuare a preocesului educațional: ritmul, stilul, metodele
didactice și psihologice.
Rezultatele care decurg din analiza evaluărilor inițiale nu trebui să devină arme de notare în mâna
dascălului. Ele au sensul de a cunoaște potențialul de învățare a elevilor, a resurselor lor cognitive și
noncognitive, pentru ca ei să se poată integra în procesul de învățare, pe care urmează să-l parcurgă.
Raportându-ne la curriculumul în vigoare, descriptorii de performanță vor fi acele inficatoare după
care ne vom orienta atunci, când concepem testul de evaluare inițială.
În continuare voi prezenta metodele și tehnicicile pe care le-am folosesit atunci, când am pregătit
evaluarea inițială la limba română la acest început de an școlar, la clasa IV-a B, secția maghiară.
- În primul rând am oferit elevilor timp suficient pentru recapitularea cunoștințelor prin exerciții.
- Am dat posibilitate de autoverificare pentru elevi, printr-o serie de exerciții, și de a pune întrebări
la eventualele nelămuriri.
- Am introdus exerciții simple, apoi tot mai complexe pentru a se obișnui cu probleme de diferite
dificultăți.
La conceperea testului am urmărit atent: - formularea cât mai clară a cerințelor și
îngreunarea treptată a sarcinilor, astfel: 1- citirea și înțelegerea unui text necunoscut, 2- întrebări, pe
baza testului, 3- completarea unor propoziții cu expresii din text, 4- delimitarea unor propoziții în cuvinte
și precizarea numărului de cuvinte în fiecare propoziție, 5- folosirea semnelor de punctuație la sfârșitul
propozițiilor, 6- silabizare, 7- găsirea cuvintelor cu sens opus și sens asemănător pentru cuvintele date, 8-
acordul substantului cu adjectivul, la singular și plural, 8- formarea unor propoziții, cu cuvinte și expresii
date.
681
Prin efectuarea acestei evaluări inițiale am reușit să descopăr unele greutăți de înțelegere și
exprimare a câtorva elevi și de asemenea greutățile lingvistice, dezacorduri. Mi-am planificat o strategie
de mai multă exersare prin dialogare, ceea ce redresează greutățile întâmpinate de elevi.
Consider că evaluarea amănunțită a fiecărui elev, a dat roade prin aplicarea unor metode speciale
de reglementare și reînviorare a cunoștințelor.
682
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Prof. Klein Adriana

Colegiul Tehnologic de Industrie Alimentară Arad
Educaţie Fizică şi Sport clasa a IX-a A
Evaluarea este un act necesar şi obligatoriu în procesul de predare-învatare, fiind un factor reglator
care impune permanent adaptări, modificări ale strategiei proiectate de cadrul didactic pentru realizarea
obiectivelor propuse. Ea se realizează prin cunoaşterea subiecţilor, a rezultatelor acestora şi a progreselor
realizate de aceştia.
Evaluarea iniţială (predictivă sau informativă) nu se finalizează cu notare, şi se realizează în
vederea obţinerii informaţiilor necesare unei proiectări realiste a activităţii viitoare. Se aplică la
elevii cuprinşi in clasele începutului de ciclu (clasa 0, clasa a 5-a, clasa a IX-a) sau la clasele la care
profesorul predă pentru prima dată şi nu beneficiază de rezultatele testărilor din anul precedent care să-i
permită cunoaşterea posibilităţilor de care dispune colectivul de elevi din clasa respectivă. Ea furnizează
informaţii privind nivelul achiziţiilor dobîndite anterior, disponibilităţile elevilor, interesele şi opţiunile
acestora. Această formă de evaluare se realizează, pentru o parte din probe, la începutul anului şcolar, iar
pentru celelalte (de regulă cele care vor intra in sistemul de notare), la începutul unităţii de învătare
planificate pentru dezvoltarea unei calităţi motrice sau însuşirea unor deprinderi motrice cu caracter
sportiv. Necesitatea omogenizării nivelului de pregătire a colectivului de elevi impune evaluări predictive
la fiecare unitate de învăţare, urmând ca apoi profesorul să abordeze instruirea organizată cu întreaga
clasă, sau, după caz, pe grupe valorice.
Ca instrumente specifice aestui tip de evaluare în educaţia fizică şcolară, se utilizează aplicarea de
chestionare, fişe de evaluare predictivă, dialogul, chestionarea orală, probele practice.
Probele practice vizează calităţile motrice, deprinderile motrice de bază şi cele cu caracter sportiv
care au fost predate şi care au fost obiectul standardelor finale prevăzute pentru a fi realizate in anul
precedent. Rezultatele obţinute pot fi apreciate prin calificative sau note, centralizate la nivelul clasei,
diferenţiat pentru fete şi băieţi, şi vor fi valorificate în elaborarea planificărilor anuale şi semestriale
prin stabilirea unui număr optim de lecţii pentru fiecare unitate de învăţare. De asemenea aceste rezultate
se vor avea în vedere în alegerea mijloacelor de acţionare utilizate, precum şi în stabilirea nivelului
de exigenţe, care poate modifica scara de notare stabilită iniţial de profesor.
Evaluarea iniţială crează premise favorabile utilizării criteriului progresului în notare. Acest
criteriu răspunde cel mai bine necesităţii de obiectivizare a notei dar şi celei de stimulare a interesului
elevului faţă de practicarea exerciţiilor fizice. Profesorul va porni obligatoriu de la nivelul iniţial de
pregătire, evaluarea sumativă fiind astfel şi obiectivă şi individualizată. O astfel de nogtare rezolvă şi
situaţiile speciale în care se pot găsi unii elevi, situaţii generate de particularitaţile morfologice şi
functionale atipice, elevi cu abateri mari de la starea de normlitate (obezi), care astfel nu trebuie să atingă
anumite performanţe standard, ci să îşi îmbunătăţească propriile realizări. Astfel elevii vor participa
conştient şi activ la lecţii, nota fiind un stimulent al activităţii, declanşând motivaţii profunde şi spirit de
autodepăşire.
Sistemul de evaluare a activităţii elevilor la educaţie fizică şi sport vizează două mari categorii de
conţinuturi: calităţile motrice şi deprinderile cu caracter sportiv. Pe lângă acestea, profesorul poate supune
evaluării iniţiale şi alte conţinuturi, cum ar fi deprinderile motrice de bază şi cele utilitar-aplicative,
orientarea spaţio-temporală, capacitatea de memorare a mişcărilor, cunoştinţe privind regulamentul
diverselor ramuri de sport. De asemenea se pot da spre completare diverse chestionare, sau se poate folosi
dialogul direct în vederea obţinerii informaţiilor legate de practicarea vreunui sport, fie individual, fie la
cluburi, sau a unor situaţii deosebite în care se pot găsi unii elevi (stări post-operatorii, existenţa unor
indicaţii medicale restrictive care limitează categoriile de eforturi ce le poate efectua un elev, deficienţe
uşoare-medii de ordin motor, organic sau psihic etc). Toate aceste informaţii vor orienta activitatea
viitoare la disciplina „Educaţie Fizică şi Sport”, ele reflectându-se în planificarea anuală şi semestrială,
precum şi în sistemul de evaluare şi notare finală a elevilor.
683
BIBLIOGRAFIE
1. Cârstea, Gh.,- TEORIA ŞI METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI, Editura
AN-DA Bucureşti, 2000;
2. Dragomir, P., şi Scarlat, E., -EDUCAŢIE FIZICĂ ŞCOLARĂ- repere noi, mutaţii
necesare, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2004.
684
EVALUAREA INIȚIALĂ, COMPONENTĂ A PROCESULUI
EDUCAȚIONAL
Prof. KONERTH MIHAELA-CRISTINA,

Școala Gimnazială I.D. Sîrbu Petrila, județul Hunedoara
În domeniul învământului, evaluarea este văzută ca proces complex de comparare a rezultatelor
proiectării activiăților instructiv-educative cu obiectivele planificate, cu resursele utilizate sau cu
rezultatele anterioare . Sub aspect formal ,evaluarea înseamnă stabilirea unei corespondențe între
elementele muțimii de plecare și ale celei de sosire . Evaluarea este un proces didactic complex, vizează
toate componentele sistemului de învământ și întregul curriculum școlar.
acelaşi timp.
Activitatea de evaluare este una complexă . Dificultăţile evaluării pot trimite la veritabile aporii
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
,1995 ,p. 127 )
consecinţă”.
685
Evaluarea este punctul final în seria de acțiuni legate de proiectarea, organizarea, desfășurarea și
controlul întregului proces instructiv-educativ. „Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii
desfășurate, pentru ca, pe baza informațiilor obținute, aceasta ctivitate să poată fi ameliorată și
perfecționată în timp.
Bibliografie :
1.Cucoş C. ,( 2006 )-Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită , Editura Polirom ,Iaşi;
2.Dumitriu C.,( 2003 )-Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale, Editura
Didactică şi Pedagogică , Bucureşti;
3.Stoica A.( coord .), ( 2001 )-Evaluarea curentă şi examenele .Ghid pentru profesori , Editura Pro
Gnosis , Bucureşti.
686
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE: Metode și tehnici
KORTIK ERIKA-ANCA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 VOIVOZI ȘI ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1
CHIȘLAZ
GEOGRAFIE – ISTORIE
CLASELE V-VIII
Evaluarea este o componentă distinctă a actului didactic, care permite evidențierea achizițiilor de
cunoștințe și abilități dobândite, precum și valoarea acestora, în condițiile unor probe orale, scrise sau
practice.
În procesul de predare-învățare, evaluarea vizează colectarea, organizarea și interpretarea
informațiilor, cu scopul de a potența conținuturile modelului educațional. Pe de altă parte, evaluarea are
rol de feed-back pentru elevi, profesor și părinții elevilor. Rezultatele evaluării reprezintă și elemente de
sprijin (N. Ilinca, 2007).
Evaluarea nu reprezintă doar un control al cunoştinţelor, ci şi o cale de perfecţionare (C.
Cucoş,2006), care presupune o strategie globală a formării.
Evaluarea reprezintă, de asemenea, acel proces care furnizează datele necesare pentru adoptarea
deciziilor educaţionale optime, apreciază măsura în care rezultatele învăţării sunt compatibile cu
obiectivele educaţionale propuse, are în vedere totalitatea proceselor şi a produselor care măsoară natura
şi nivelul performanţelor atinse de către elevi.
Evaluarea inițială se efectuează la începutul demersurilor instructiv-educative (ciclu de învăţământ,
an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii) și vizează diagnosticarea nivelului de
pregătire al elevilor având valoare predictivă, și oferind posibilitatea de a lua decizii care să corecteze
anumite disfuncții din actul de predare-învățare dar și aplicarea unor strategii adecvate.
Prin practicarea evaluării inițiale sunt identificate nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni
de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor și atingerii obiectivelor propuse
pentru etapa imediat următoare. Evaluarea iniţială este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care
reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu, 2000),
premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea
următoare.
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, a
eventualelor lacune existente dar și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu își
propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă
Dacă reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării inițiale,
pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și
dorința soluționării corecte a problemelor enunțate, cu atât scopul evaluării inițiale este mai bine atins.
Profesorul trebuie să facă elevul să perceapă și să înțeleagă evaluarea inițială ca un exercițiu util activității
de învățare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind
redactarea unei lucrări scrise, etc.) și nu ca o evaluare propriu-zisă care implică stări emoționale, mai ales
că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, astfel ca ei să se poată concentra fără prea mari emoții
asupra rezolvării subiectelor propuse, rezultatele ei reflectând obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară
creării premiselor favorabile unei noi învățări.
Ca modalități de realizare a evaluării iniţiale pot fi amintite: harta conceptuală; investigaţia;
chestionarul; testele iniţiale.
În elaborarea testului de evaluare inițial se va ţine seama şi de ceea ce urmează să înveţe elevul, de
competenţele cuprinse în programa disciplinei ce urmează a fi studiată.
Itemii din structura testului de evaluare inițială trebuie să verifice atingerea sau nu, de către fiecare
elev, a competenţelor la un nivel de performanţă suficient pentru ca elevul să poată continua adecvat
instruirea, în ritmul impus de parcurgerea programei disciplinei.
Rezultatele testului inițial trebuie valorificate pentru realizarea instruirii diferenţiate a elevilor, în
scopul optimizării continue a performanţelor de învăţare ale fiecărui elev.
687
Instruirea diferenţiată se poate realiza în cadrul programelor compensatorii, în timpul învăţării
dirijate în clasă, în cadrul studiului individual.
Evaluarea inițială este importantă pentru faptul că oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de
a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce
trebuie completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare, iar pe baza informaţiilor evaluării
iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Importanța evaluării inițiale este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi
decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea
permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din
partea cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un instrument de
lucru important al profesorului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea educațională în beneficiul
elevului.
Există și dezavantaje ale acestor teste de evaluare iniţiale prin faptul că nu permite o apreciere
globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii și, nu-şi propune şi nici nu poate să
determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al elevului.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât profesorul cât și
Elevii trebuie stimulați și să le fie dezvoltată motivația pentru învățare nu doar pentru notă ci, în
primul rând, din dorinţa de cunoaștere și înțelegere pe fondul unei curiozități și dorințe de învățare,
susținută de o anumită conștiinciozitate, fiind un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a
elevului.
BIBLIOGRAFIE:
Ilinca, N., Didactica geografiei, Editura Corint, București, 2007
688
EVALUAREA INIŢIALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
PROF. KOVACS ALINA
GRĂDINIŢA P.N. GAVOJDIA
DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV
GRUPA MARE
Evaluarea iniţială constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii de învăţare, fiind menită
să ofere posibilitatea de a cunoaşte potenţialul de învăţare al copiilor la începutul unei activităţi, de a şti
care sunt premisele de la care pornim să proiectăm activităţile de învăţare. Relevând importanţa pe care o
are în acest sens, Ausubel D. subliniază: ,, Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur
principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea, este ceea ce ştie copilul la plecare.
Asiguraţi- vă de ceea ce el ştie şi instruieşte-l în consecinţă!”
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program educaţional şi este menită să stabilească
nivelul de pregătire a preşcolarilor în acest moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea
care urmează.
Evaluării iniţiale îi aparţin mai multe idei:
• Evaluarea iniţială este indisociabilă construcţiei unui demers didactic riguros şi eficace;
• Funcţiile ei sunt asigurate până la final numai dacă mijloacele şi resursele sunt stabilite şi folosite
pentru a face posibilă derularea activităţii în condiţii de eficienţă;
• Constituie un demers pedagogic esenţial pentru desfăşurarea cu succes a programului de instruire.
Evaluarea copiilor solicită timp îndelungat, răbdare, migală, consemnarea
răspunsurilor sau a observaţiilor educatoarei. Îndeplinirea obiectivelor se realizează în mod indirect,
prin materializarea lor în comportamente observabile şi măsurabile, ce presupun o definire riguroasă,
indicarea prin descriptori de performanţă a nivelului atins de preşcolari.
Sistemul metodologic al evaluării rezultatelor şi progreselor copiilor cuprinde mai multe metode şi
procedee de examinare: metoda observaţiei, evaluarea orală realizată prin metoda conversaţiei, evaluarea
scrisă realizată în principal prin utilizarea fişelor, evaluarea prin probe practice realizată prin metoda
jocului şi a exerciţiului.
În realizarea testelor de evaluare am parcurs următorii paşi:
a) Stabilirea exemplelor de comportamente;
b) Elaborarea itemilor;
c) Realizarea punctajului pentru fiecare item;
d) Centralizarea punctajelor.
Prezint în continuare conţinutul planificării din cadrul domeniului estetic şi creativ:
689
PUNCTAJ
0 - 2 p = suficient
3 - 5 p = bine
Comportamente Tema Itemi Punctaj

măsurabile activităţii / Forma
de realizare
a) Recunoaşte şi denumeşte culorile de 1 punct
- să creeze forme Lucrare bază.
şi modele noi, prin colectivă : b) Combină culorile în proporţii diferite, 2 puncte
îmbinarea elementelor Pictură : " preparând nuanţe ale acestora.
de limbaj plastic; Copacul - toamna"
- să obţină efecte c) Trasează cu siguranţă pete de 3 puncte
plastice prin combinarea culoare, pentru redarea unei teme plastice.
culorilor;
- să participe într- d) Oferă ajutor colegilor. 1 punct
un grup la realizarea
temei propuse.
6 - 7 p = foarte bine
Bibliografie:
• Gheorghe Tomşa, Mirela Chelaru, Corneliu Ilade, Corina Iurea, Flavia Mălureanu, Cornelia
Ştefănescu, Raluca Tomşa - Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi, Bucureşti, 2005;
• Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului- Ghid de bune practici, Bucureşti , 2008;
• Ministerul Educaţiei şi Cercetării- Revista Învăţământului preşcolar, 2/ 2007, Ed. Coresi,
Bucureşti, 2007;
• Google.
690
Prof.înv.primr, KOVACS FLORINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ LIVADA, ARAD
COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, CLASA a III-a
Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le
posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și
elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației existente și de aformula cerințele
început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra
fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de
A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului.
Prin evaluarea initială, la limbă și comunicare, mi-am propus să pun în evidență rolul îmbinării
strategiilor de evaluare tradiționale cu cele complementare, alternative, pentru a-l ajuta pe elev să dezlege
tainele cititului, scrisului, ducând la dezvoltarea imaginației creatoare, a gândirii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ghid de evaluare pentru invatamantul primar , Bucuresti 1999;

2. Invatamantul primar , Nr. 1,2 – 1997 ;
3. invatamantul primar , Nr. 2,4 – 2002 ;
691
NUME: KOVACS IULIANNA EMESE

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: LICEUL TEORETIC SAMUIL MICU
LOC: SĂRMAȘU, JUD: MUREȘ
CLASA I B- IV C
Funcţia sa generală, de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării
unor obiective care vizează cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei
activităţi de instruire, determinată temporal la nivel de lecţie, capitol, modul de studiu, semestru şcolar, an
sau treaptă de învăţământ etc. Avem în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de
clasa de elevi, exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi de
competenţe dobândite în timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ
respectivă şi de vârsta şcolară şi psihologică.
lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: A) Funcţia diagnostică; B)
Funcţia prognostică/predictivă.
Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.) stăpânesc
atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior). Implică evidenţierea calităţii procesului de
Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profesorului realizate în raport de diagnoza
692
Importanta evaluãrii initiale în realizarea unui demers didactic eficient
PROF.INV.PRESCOLAR KOVECSI ADRIANA

Evaluarea constituie un element central,care are rolul de a regla permanent si a forma în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane implicate. Importanta
acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai usor sã previi decât sã
vindeci”.Astfel,si în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanentã
a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si decizii pertinente si prompte din partea
educatoarei.
Întrebarea care se pune este-când?-,aceasta referindu-se la momentul optim al evaluãrii.În acest sens
didactice:
-la începutul procesului-evaluare initialã,pe parcursul procesului –evaluare continuã/formativã,la
finalul unui proces –evaluare sumativã/cumulativã.
Avându-se în vedere aceastã cerintã, mãsurarea si aprecierea rezultatelor efectuatã abia la sfârsit
este putin eficientã.Ea poate avea valoare diagnosticã si prognosticã, atunci când este realizatã în mod
stiintific,dar nu poate oferi datele necesare pentru adoptarea promptã si adecvatã a unor mãsuri
ameliorative si corective în decursul întregii perioade de activitate.De aceea o evaluare initialã, urmatã de
o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al educatoarei, cu ajutorul cãruia se
perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educatiei prescolarilor.Cu alte cuvinte,evaluarea trebuie sã
vizeze nu numai „produsul”, ci si „procesul”.
Evaluarea initialã (predictivã) se realizeazã la începutul unui program de instruire, pentru a
determina nivelul de pregãtire al copiilor si apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate
precãdere educatoarei, care are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe baza cãreia se vor putea
„clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor gândirii,
abilitãtilor,intereselor.
- sesizeaza imediat lacunele ,ramanerile in urma a unor copii si ,impicit ,educatoarea
actioneaza pentru recuperarea acestora ;
- se verifica , la fiecare copil in parte ,intregul continut al domeniului de cunoastere selectat
pentru evaluare.
Indiferent de forma care se utilizeaza ,evaluarea,desfasurata in scopul de reglare si autoreglare a
activitatii didactice , este un proces complex, dar in acelasi timp firesc si normal ,integrat procesului de
invatamant.Ea furnizeaza date importante despre capacitatile de invatare a copiilor, pentru ca , in deplina
cunostinta de cauza, sa se stabileasca obiectivele activitatii urmatoare si sa se adopte cele mai potrivite
mijloace de realizare.
693
In unitatea noastra evaluarea a cuprins variate forme de verificare , metode si procedee de
evidentiere a performantelor atinse ,printre care as aminti :
- observarea curenta a comportamentului de invatare al grupei ;
694
Metode si instrumente de evaluare iniţială
Prof. Kupás Mónika

Liceul Tehnologic Nr.1 Sărmăşag
Clasa a II-a B
strategii:
• evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la
• evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în
• evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire;
Prezentăm în continuare a analiză comparativă a evaluării iniţiale, urmărind criteriile: scopul,
principiul temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare, avantajele, dezavantajele şi notarea:
 Scopul urmărit la evaluarea iniţială:
• identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe
• “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării
695
 Principiul temporalităţii la evaluarea iniţială se efectuează la începutul
unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al
unei lecţii).
 Obiectivul evaluării la evaluarea iniţială este interesată de “acele cunoştinţe şi
capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe”
(I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în
activitatea următoare.
 Funcţii îndeplinite la evaluarea iniţială este de două feluri:
 Modalităţi de realizare sunt: harta conceptuală, investigaţia, chestionarul, testele.
 Avantajele oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate şi
remediate) şi a formula cerinele următoare; pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul
 Dezavantajele nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea
une ierarhii şi nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv
al elevului.
 Din punct de vedere a notării nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale
elevilor şi nici ierarhizarea lor.
În cunoştinţa acestor techici şi metode, testele iniţiale sunt organizate an de an la clasa a II-a B a
Liceului Tehnologic Nr. 1 Sărmăşag, de către învăţătoarea clasei prof. Kupás Mónika la toate materiile
principale, sunt proiectate, elaborate conform cerinţelor, iar după scrierea, corectarea acestor teste, sunt
prelucrate elevilor clasei, apoi părinţilor acestora, făcându-se rapoarte cu tabele, reprezentând situaţia
calificativelor, bareme de evaluare şi de notare, realizarea obiectivelor, aprecierea cu calificative, greşeli
frecvente, puncte tari, puncte slabe, măsurile ameloirative.
696
LĂBUȘ DANIELA – Școala Gimnazială nr. 1 Toflea – Învățător- clasa a III-a

Evaluarea este o acțiune complexă, un ansamblu de operații care precizează:
*obiectivele și conținuturile ce trebuie evaluate;
*scopul și perspectiva evaluării;
*momentul și perspectiva evaluării;
*modalitatea de evaluare;
*modul de prelucrare și de valorificare a informațiilor;
*criterii pe baza cărora se evaluează.
Evaluarea randamentului școlar constituie o acțiune componentă a procesului educativ,
integrată structural și funcțional în această activitate. În abordarea modernă a procesului didactic
evaluarea este considerată parte integrantă a acestuia, furnizând subiecților implicați în proces
informațiile necesare desfășurării optime a acestuia.
Procesele evaluative sunt realizate astfel încât să susțină și să stimuleze activitatea de predare-
învățare. Ele sunt menite să ofere informații despre calitatea predării, despre modul în care este
determinat, organizat și realizat conținutul instruirii sau despre valoarea metodologiilor utilizate.
Orientarea și reglarea proceselor de predare-învățare pe baza datelor oferite de acțiunile evaluative
trebuie să se realizeze permanent, creând condiții favorabile perfecționării continue a activității.
Reglarea procesului didactic presupune nu numai cunoașterea rezultatelor, ci și explicarea acestora,
prin factorii si condițiile care le reglează, și predicția rezultatelor probabile în secvențele următoare ale
activității. Astfel, evaluarea se constituie ca un demers cu reale valențe de stimulare a instruirii/învățării.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă, ci ca o cale de perfecționare. Operația de evaluare nu este o etapă supraadăugată sau suprapusă
procesului de învățare , ci constituie un act integrat activității pedagogice.Evaluarea constituie o ocazie
de validare a justeții secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de
delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.
Analiza relațiilor dintre evaluarea rezultatelor școlare și activitățile de predare/învățare evidențiază
funcțiile evaluării. Unele dintre acestea au caracter general, fiind caracteristice acțiunilor evaluative
indiferent de obiectul acestora, altele sunt specifice și decurg din particularitățile domeniului în care se
realizează evaluarea.
Evaluarea realizează următoarele funcții generale: constatativă, diagnostică și prognostică.
*Funcția constatativă (de constatare) se referă la cunoașterea stării fenomenului, a activității și a
rezultatelor obținute. Această constatare trebuie să fie cât mai exactă posibil, să nu fie deformată.
*Funcția diagnostică (de diagnoză) vizează identificarea cauzelor care stau la baza fenomenelor
constatate. Ea explică starea constatată și permite ameliorarea acesteia.
*Funcția prognostică (
În teoria și practica educațională se disting trei strategii sau forme de evaluare. Acestea sunt:
evaluarea inițială, evaluarea continuă sau formativă, evaluarea sumativă sau finală.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire și este menită să stabilească
nivelul de pregătire a elevilor în acest moment, condițiile care aceștia se pot integra în activitatea care
de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc
cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează constituie o condiție
hotărâtoare pentru reușita activității didactice. Această relație devine evidentă în situația în care
educatorul începe activitatea cu elevii al căror potențial nu-l cunoaște, la începutul unui ciclu de
învățământ sau al unui an școlar, după cum poate fi necesară și pe parcursul derulării programului, la
începutul unor capitole ca și a fiecărei lecții. În fiecare din aceste cazuri, ea premerge activității în care
sunt angajați elevii.
Este inițială, în sensul că face intrarea într-o nouă treaptă de abordare a activităților (semestru, an,
capitole, lecții), articulând starea precedentă cu cea viitoare.Rolul ei este de a permite atât educatorului
697
cât și elevului să-și formeze o reprezentare cât mai corectă asupra situației existente și asupra cerințelor
cărora urmează să le răspundă.
În concordanță cu rolul acestei modalități de evaluare, preocuparea cadrului didactic pentru
cunoașterea elevilor ce vor fi primiți în clasa întâi, preocupare încă din perioada frecventării grădiniței de
către copii, dobândește o importanță deosebită, aceasta constituind una din condițiile integrării copiilor
cu șanse de reușită în activitatea școlară.
Evaluarea inițială realizează două funcții: funcția diagnostică, care vizează cunoașterea măsurii în
care subiecții stăpânesc cunoștințele și posedă capacitățile necesare angajării lor cu șanse de reușită într-
un nou program. Astfel pot fi identificate: lacunele pe care elevii le au în pregătire, capacitățile și
abilitățile formate; conceptele cheie pe care elevii le stăpânesc, cu ajutorul cărora vor putea asimila
conținuturi noi și fondul de reprezentări care să favorizeze înțelegerea acestora; posibilitățile grupului de
elevi și a fiecărui elev în parte de a lucra independent; abilitățile necesare însușirii conținuturilor
experimentale și aplicative; deficiențele și dificultățile ce apar în învățare. Obiectul evaluării inițiale îl
constituie acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conținuturi și
formarea altor competențe.
Funcția prognostică sugerează educatorului condițiile probabile ale desfășurării noului program și
îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele evaluării pot fi stabilite: obiectivele programului
următor, conținuturilor absolut necesare, demersurile didactice considerate adecvate posibilităților de
învățare ale elevilor. Această funcție presupune gândire previzională, raționalitate, fezabilitate,
determinare, dar și flexibilitate în alegerea obiectivelor și a resurselor corespunzătoare pentru
îndeplinirea acestora.
Gradul de instruire dobândit anterior este determinant pentru ca elevul să parcurgă cu eficiență
următoarea etapă de învățare și nu este o simplă reluare în aceeași formă a conținutului ce nu a fost
asimilat.Realizată în acest mod, evaluarea valorifică integral funcțiile de control, predicție și corecție,
punându-și în evidență rolul reglator în procesul de învățare. Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip
de evaluare pentru integrarea elevilor în activitate, Ausubel conchide: ”Dacă aș vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în
consecință.”(R.Ausubel,1981).
1.Cerghit,I.,Radu,I.T.,Popescu,E., Didactica-Manual pentru clasa a X-a,Școli normale, EDP,

București, 1990;
2.Tomșa,G., Psihopedagogie preșcolară și școlară-definitivat și gradul II didactic, EDP, București,
2005
698
Importanţa evaluării iniţiale - Metode şi tehnici utilizate la disciplina Biologie în
învăţământul gimnazial
Profesor Lăbuşcă Ana-Valencia

Şcoala Gimnazială nr.2 Dracşani /Clasa a VIII-a, Biologie
Evaluarea poate fi descrisă ca: proces, deci o activitate desfăşurată în timp (nu un produs);vizează
domenii complexe (inclusiv programe de învăţământ şi sistemul în ansamblu); implică un şir de măsurări,
comparaţii, aprecieri, pe baza cărora se pot adopta anumite decizii menite să optimizeze activitatea sau
domeniile supuse evaluării. Experienţa pedagogică a permis conturarea a trei forme de evaluare, după
modul de integrare a lor în desfăşurarea procesului didactic: evaluarea iniţială,evaluarea continuă
(formativă) şi evaluarea cumulativă (sumativă).
Evaluarea iniţială la biologie se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este
menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia
procesului de instruire. Are loc la începutul unei etape de instruire, stabileşte dacă elevii au cunoştinţele
necesare învăţării, cât pot dar şi cât sunt dispuşi să înveţe la disciplina respectivă, folosindu-se de obicei
bareme minimale. Ausubel, referindu-se la importanţa acestei forme de evaluare preciza că: „ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare, asigurându-vă de
ceea ce el ştie şi instruindu-l în consecinţă”. Are drept scop identificarea nivelului achiziţiilor iniţiale ale
elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare şi “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii
dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
organizat noul program de instruire: modul adecvat de predare – învăţare, aprecierea oportunităţii
organizării unui program de recuperare, adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.
Precizia şi eficienţa evaluării sunt strâns legate de formularea competențelor şi de desfăşurarea
demersurilor de instruire. În aceste condiții, probele de evaluare trebuie selectate şi elaborate în strânsă
legătură cu acestea şi, mai ales, în funcţie de gradul de complexitate al competenței, precum şi în funcţie
de rezultatele aşteptate ale instruirii (cunoştinţe, deprinderi sau capacităţi intelectuale, priceperi şi
deprinderi practice, comportament).
Elaborarea itemilor și a probelor de evaluare, se realizează prin respectarea exactităţii şi validităţii,
acestea oferind diagnoză, prognoză, feedback, motivând, inspirând, asigurând evoluţia educabililor.
Adaptarea evaluării se face la specificul clasei - nivel de cunoaștere, particularități psihopedagogice ale
elevilor. Este necesară obligativitatea susținerii evaluării predictive la toate clasele la care se predă
disciplina biologie și transformarea acestui test inițial într-un instrument privind eficientizarea strategiilor
didactice, pentru a remedia deficiențele, a asigura progresul școlar și a stimula performanța în rândul
elevilor.
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesară
creării de premise favorabile unei noi învăţări. Scopul său este de a identifica, pe cât posibil, nivelul
achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în vederea asigurării
premiselor realizării obiectivelor propuse pentru etapele următoare. Se efectuează, de regulă, la începutul
unui program mai amplu de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru), însă poate fi utilizată şi la
începutul unor secvenţe mai scurte, cum sunt unitatea de învăţare sau chiar lecţia.
Evaluarea iniţială îndeplineşte o funcţie diagnostică şi o funcţie prognostică. Ca modalităţi de
realizare se pot utiliza:harta conceptuală, investigaţia, chestionarul,testul.
Evaluarea iniţială poate oferi atât profesorului cât şi elevului o reprezentare a potenţialului de
învăţare, a lacunelor ce trebuie completate şi remediate. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual, unele programe de recuperare. Întrucât nu îşi
699
propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, acest tip de evaluare nu se
exprimă în note. Prin urmare, în cadrul testelor de evaluare iniţială, cu precădere a celor realizate la
începutul unui program mai amplu de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru) se recomandă,
cel mult, includerea unor bareme de evaluare/apreciere, şi nu a unor bareme de notare propriu-zise.
Bibliografie
1. Ianovici Nicoleta, Diminescu N. - Evaluarea la prezent, Ed. Mirton, Timişoara, 2000
2. Ignat Elena, Ţăran Ileana - Ghid de evaluare-biologie-gimnaziu, Ed. RISOPRINT, Cluj-
Napoca, 1999
3. Ion I., Leu Ulpia Maria, Ion C. – Metodica predării – învăţării biologiei, Ed. Solaris, Iaşi,
2004
4. Stan Cristian - Evaluare şi autoevaluare în procesul didactic în Pedagogie, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj, 2001
5. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap7.pdf
700
ROLUL EVALUARII INITIALE
PROF.INV. PRESCOLAR:LACATUSU ELENA

LICEUL TEHNOLOGIC “ION CREANGA”-PIPIRIG
Evaluarea initiala propune operatiile de masurare-apreciere-decizie la inceputul activitatii de
instruire, in vederea cunoasterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de prescolari.
Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar predictiva. In mod analogic, testele
de cunostinte elaborate si aplicate special pentru masurarea si aprecierea nivelului initial de pregatire al
prescolarilor sunt denumite teste predictive.
Evaluarea initiala este necesara la inceputul unui an scolar,la inceputul unui semestru, asa cum
remarca I. T.Radu :
 La inceputul lectiei, evaluarea initiala corespunde unei faze numita, in mod traditional, a
verificarii lectiei anterioare. In functie de rezultatele acestei verificari sau ale acestei evaluari initiale,
profesorul va confirma parcursul anticipat in proiectul sau de lectii sau va aduce corecturi, ajustari,
completari. Pot fi propuse noi secvente sau subsecvente de recuperare ,stimulare, completare. In acesta
perspectiva ,chiar de la inceputul unei lectii ,evaluarea initiala indeplineste o functie pronuntat
predictiva.'¹
Functiile specifice pe care le indeplineste strategia de evaluare initiala sunt :
 functia diagnostica, 'vizeaza cunoasterea masurii in care subiectii stapanesc cunostintele si
poseda capacitatile necesare angajarii lor cu sanse de reusita intr-un nou program '² .In felul acesta pot fi
identificate :
- lacunele ,golurile pe care elevul le are in pregatire ;
- resursele pe care le are ca volum de informatii, dar mai ales in ceea ce priveste capacitatile de
invatare momentane si de perspectiva;
- conceptele principale ,pe care elevul le stapaneste , cu ajutorul carora va putea asimila
continuturile noi si fondul de reprezentari, care sa favorizeze intelegerea acestora ;
- posibilitatile reale ale clasei si ale fiecarui elev, tinand seama de capacitatea de a lucra
independent ;
- abilitatile necesare pentru insusirea cunostintelor in plan teoretic si aplicarea lor ;
- deficientele si dificultatile reale care apar in activitatea de invatare
 functia prognostica sugereaza profesorului conditiile prealabile desfasurarii noului program,care
permit anticiparea rezultatelor. Evaluarea initiala are astfel rolul major, un rol activ in derularea
proiectului pedagogic curricular construit de invatator. Invatatorul, plecand de la diagnoza stabilita, va
interveni pentru selectionarea ,realizarea si dezvoltarea corecta a:
- obiectivelor programului urmator(viitoarea lectie,capitol );
- continuturilor absolut necesare;
- metodelor eficiente de predare-invatare-evaluare;
- modurilor si formelor optime de organizarea a activitatii.
Functia prognostica presupune: rationalitate ,fezabilitate, determinare,dar si flexibilitate in alegerea
obiectivelor si a resurselor corespunzatoare pentru indeplinirea acestora.
In concluzie, trebuie subliniata evolutia pe care o inregistreaza evaluarea initiala in contextul teoriei
si metodologiei curriculum -ului. Astfel,dezvoltarile mai recente ale teoriei privind evaluarile in
educatie,extind rolul evaluarilor initiale,independent de dimensiunea ei. Evaluarea initiala este
indisociabila constructiei unui demers didactic riguros si eficace. Functiile ei sunt asigurate pana la final
numai daca resursele sunt stabilite si folosite pentru a face posibila derularea activitatii in conditii de
eficienta.
701
Evaluarea iniţială, componentă a procesului de evaluare
în învăţământul primar
Prof. ptr. înv. primar Lăcătuşu Mona-Alisa,

Şcoala Gimnazială Nr.1 Ardeoani, jud. Bacău
Evaluarea iniţială devine instrument de diagnoză a stării de instruire şi indică cum se poate
concepe demersul didactic următor, verifică acele capacităţi pentru care a fost concepută, identifică
nivelul de performanţă, dar şi lacunele din etapa anterioară. Ea se aplică la începutul anului şcolar dar
poate fi aplicată şi la începutul fiecărei unităţi de conţinut.
Rezultatele evaluărilor iniţiale conturează activitatea prin:
• modalitatea de predare-învăţare a conţinutului nou;
• găsirea unor programe compensatorii de recuperare;
Obiectivele operaţionale determină cunoştinţele minimale, deprinderile, capacităţile pe care trebuie
să le dobândească elevii, iar învăţătorul le poate folosi în evaluarea sumativă la clasă sau în evaluarea
iniţială pentru clasa următoare.
În funcţie de aceste obiective se stabilesc criteriile de performanţă, cât şi obiectivele testelor de
evaluare formativă.
O altă metodă este şi cea a „testelor standardizate” care sunt instrumente de evaluare a
performanţelor elevului.
În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
• stabilirea competenţelor specifice în funcţie de obiective;
• formularea itemilor;
• stabilirea timpului necesar fiecărui item;
• fixarea punctajului pentru fiecare item;
• stabilirea unei scări de apreciere;
• centralizarea rezultatelor în grafic.
• oferă învăţătorului şi elevului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de
învăţare al elevului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare;
 nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
 nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
702
Prof. înv. primar Lacurezeanu Veronica

Şcoala Gimnazială „A. S. Puşkin” Brăila
Disciplina: Comunicare în limba română
Clasa pregătitoare
Evaluarea iniţială este practicată la începutul unui an şcolar, al unui ciclu de şcolaritate sau în
momentul în care învăţătorul preia o nouă clasă. Are în principal o funcţie de predicţie sau de pronostic,
fiind o evaluare de diagnosticare. Informându-ne despre ceea ce fiecare elev ştie deja să facă, ea ne
orientează asupra activităţii viitoare şi aceasta nu în sensul selectării elevilor apţi, ci în sensul proiectării
unor trasee de învăţare diferenţiate care să producă efectele aşteptate la un număr cât mai mare de elevi,
remediind aspectele negative constatate iniţial. Rezultatele trebuie văzute ca indici generali, importanţi
pentru start, dar a căror valabilitate se schimbă ( şi trebuie să se schimbe) odată cu desfăşurarea acţiunilor
educative, dar şi cu maturizarea copiilor.
Înainte de elaborarea itemilor, am consultat fişele psihopedagogice ale copiilor întocmite de
educatoare, fişe care m-au ajutat în elaborarea evaluărilor iniţiale. Etapa de evaluare iniţială am anunţat-o
elevilor, dar aceasta s-a desfăşurat normal, ca orice activitate. Evaluarea nu am făcut-o prin calificative, ci
prin următoarele modalităţi:
- observarea sistematică a elevilor;
- analiza produselor activităţii (portofoliu cu lucrări de creaţie);
- aprecierea atitudinilor şi a comportamentului fiecărui elev (utilizând observaţia cuantificată);
- analiza rezultatelor pe baza intervievării copiilor.
Având în vedere importanţa şi complexitatea actului evaluării, am acordat o atenţie specială pentru:
- elaborarea probelor de evaluare;
- alegerea metodelor de evaluare cele mai potrivite în funcţie de obiectivele urmărite;
- administrarea şi interpretarea rezultatelor evaluării;
- utilizarea rezultatelor în deciziile privind proiectarea curriculară;
- comunicarea rezultatelor evaluării către elevi, părinţi sau colectivul profesoral.
La Comunicare în limba română, am avut în vedere: evaluarea pronunţiei, înţelegerea semnificaţiei,
evaluarea dezvoltării generale a limbajului, evaluarea limbajului scris.
Evaluarea limbajului oral se face pe baza planşei cu desen complex. Proba de evaluare este aplicată
în două faze:
a) în prima fază, descrierea spontană, se evaluează vocabularul activ al copilului, cuvintele şi
expresiile pe care le foloseşte în mod curent, structurile gramaticale utilizate;
b) în a doua etapă, descrierea dirijată (întrebări), se evaluează resursele vocabularului pasiv
al copilului şi posibilitatea acestuia de a utiliza ajutorul oferit de adult pentru rezolvarea sarcinilor.
Un element important în evaluare se referă la aspectul calitativ. Se urmăreşte fluenţa şi
logica vorbirii, succesiunea acţiunilor exprimate, coloratura povestirii (foloseşte corect: singularul şi
pluralul; pronumele personale; adjectivele; verbele la prezent, trecut şi viitor; comparaţiile; epitetele).
Fişele de pre-scriere (semnele grafice după contur: linii verticale, orizontale, înclinate, bastonaşe,
ovale, cercuri, linii şerpuite, semicercuri, bucle ) este bine să cuprindă doar două rânduri distincte, de-a
lungul cărora copilul trebuie să urmărească semnul grafic după contur, la finalul celui de-al doilea rând
având un spaţiu gol pentru a exersa semnul grafic respectiv. De preferat este ca fiecare elev să-şi aleagă
ordinea fişelor şi să le completeze folosind carioca sau creionul negru. Am verificat deopotrivă: atenţia şi
răbdarea copiilor pentru a urmări, cu un instrument de scris, conturul în detaliu al obiectelor de pe fişă;
abilitatea manuală; poziţia corectă în băncuţă.
Dintre jocurile didactice „fără obiecte”, cele mai multe s-au bazat pe organizarea unor conversaţii,
cu ajutorul cărora se formează copiilor nu numai deprinderea unei exprimări corecte şi coerente ci li se
dezvoltă în principal atenţia, spiritul de observaţie, perspicacitatea, inventivitatea, independenţa.
Analiza rezultatelor realizate de elevi la evaluarea iniţială are un specific deosebit în clasa
pregătitoare. Ea trebuie să reflecte, la început, elementele pozitive, după care se trece la aspectele
703
nerealizate, prezentate în formă mobilizatoare, care să evidenţieze ceea ce mai este de lucrat şi în care să
se manifeste încrederea în posibilităţile elevului de a face un efort pentru obţinerea de performanţe
şcolare.
Bibliografie:
1. Magdalena Dumitrana – Evaluarea limbajului, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti, 2009
704
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA NIVEL PREȘCOLAR
Lăpădat Ligia, Grădinița P.N. Nr. 2 Mangalia

Grupa Mare (5-6 ani)
Preocupările ample din domeniul teoriei pedagogice şi al practicii şcolare menite a conferi
activităţii didactice o eficienţă mai mare impusă de exigenţele vieţii contemporane definesc multiple
planuri de abordare a actului didactic. În acest cadru, un domeniu deosebit de important îl reprezintă
evaluarea, componentă esenţială a procesului didactic.
Evaluarea inițială poate fi interpretată ca un caz particular al evaluării formative, fiind practicată la
începutul unui itinerar pedagogic. Are în principal o funcţie de predicţie, informând despre ceea ce fiecare
copil ştie deja să facă, orientând activitatea viitoare în sensul proiectării unor trasee de învăţare
diferenţiată care să producă efectele aşteptate la un număr cât mai mare de preșcolari şi să remedieze
aspectele negative constatate iniţial.
Exemplu de evaluare inițială la Grupă Mare (2 săptămâni)
Nr. Data Activităţi de Jocuri şi activităţi didactice alese Activităţi pe domenii
Crt. dezvoltare experienţiale
personală
1. Luni ÎD : „Bine aţi JOC DE ROL DŞ: „Ghici, la ce foloseşte?”
venit la „De-a grădiniţa” – joc didactic
grădiniţă!” ŞTIINŢĂ (denumirea obiectelor şi a
R: „Unde-mi este „Să ne reamintim grădiniţa!” instrumentelor de lucru din
locul?” (familiarizarea cu spaţiul grădiniţei) grădiniţă;aranjarea
(deprinderi de Jocuri de mişcare în curtea jucăriilor, a materialelor did.
autoservire) grădiniţei la centre)
T:”Orășelul” (joc DEC : „Cântecul preferat”
cu text și cânt)
2. Marţi ÎD : „Eu sunt..., tu ARTĂ DŞ : „Grupează după cum îţi
eşti...” „Colorează-mă cum sunt!”-fişă de spun!”-joc didactic (grupare
R:„Suntem mici, lucru după criterii date: mărime,
dar voinici!” CONSTRUCŢII înălțime, grosime, lățime,
T: ”Hai cu scaune „Temă la alegere” lungime, formă, culoare; fişă
cu tot, să ne „Facem curăţenie în sala de grupă!” )
așezăm la loc!” DOS: „Regulile grupei” -
(ex. de grupare, convorbire, fişă de lucru
regrupare)
3. Miercuri ÎD : „Eu am fost BIBLIOTECĂ DLC : „Amintiri din
în vacanţă la...” „Cuvinte prietene” (sinonime), vacanţă” (convorbire despre
R: „Vorba dulce „Cuvinte certate” (antonime), mijloacele de transport)
mult aduce!” ”Cuvinte alintate” (diminutive), DEC : „Ce îmi place să
T: ”Lanțul” (joc „Eu spun una, tu spui multe!” desenez?” – temă la alegere
distractiv) (singular-plural) – jocuri didactice
ŞTIINŢĂ
„De-a excursioniştii”-fişă
„Cum ne comportăm în mijloacele
de transport?”-convorbire
4. Joi ÎD : „Obiecte ce NISIP ŞI APĂ DŞ : „Covoraşul fermecat” –
seamănă cu un „Forme şi urme prin nisip” joc didactic; fişă de lucru
cerc/ pătrat / CONSTRUCŢII (recunoaşterea figurilor
triunghi ” „Construim figuri şi corpuri geometrice; poziţii spaţiale;
R:„Prieteni buni!” geometrice din materiale diferite!” recunoaşterea culorilor;
T: ”Ce fac eu, să Parada figurilor geometrice mulţimi
facă toți!” (joc DOS : „Grădinița” – colaj
705
imitativ) (figuri geometrice)
5. Vineri ÎD : „Facem ARTĂ DLC : „Micii recitatori”

cunoştinţă cu „Semnătura scriitorului” (palme (verificarea pronunţiei,
scaunul vesele/triste - tehnica ştampilării) memoriei, intonaţiei)
autorului!” BIBLIOTECĂ DPM : „Mergi cum spun!”
R: „Unde-mi este „Decorăm mingea cu semne grafice (variante de mers)
locul?” învăţate!” – fişă de lucru (trasare pe
(deprinderi de linie punctată)
autoservire) Jocuri distractive
T: ”Unde ești,
Chimiță?” (joc de
atenție)
Nr. Data Activităţi de Jocuri şi activităţi didactice Activităţi pe domenii

Crt. dezvoltare alese experienţiale
personală
1. Luni ÎD : „Îmi place ŞTIINŢĂ DŞ : „Anul şi fiicele lui” –
anotimpul..., „Când se întâmplă?”, „Micul convorbire, hartă conceptuală,
pentru că...” meteorolog” fişă de lucru (elemente
R:„Unde-mi este CONSTRUCŢII caracteristice ale anotimpurilor)
locul?” „Palatul anotimpurilor” DEC : ”Al cui glas ai auzit?”,
(deprinderi de Deschide urechea bine! (joc cu „Recunoaşte cântecul!”-jocuri
autoservire) text și cânt) muzicale
T:”Hora
anotimpurilor”
2. Marţi ÎD : „De vorbă cu JOC DE ROL DŞ : „Câţi pui sunt în familiile
pisicuţa” „Glasul animalelor” animalelor ?”-joc didactic; fişă
R: „Copiii - (onomatopee) de lucru (numerele şi cifrele în
prietenii ŞTIINŢĂ limitele 1-5; numeralul ordinal)
animalelor!” „Unde trăiesc animalele?”- fişă DOS : „Pădurea / Ferma”
T: ”Ursul „Să îngrijim animalele!” - (machetă colectivă)
doarme!” (joc de convorbire
mișcare)
3. Miercuri ÎD : „Casa mea ARTĂ DLC : „Din nou la grădiniță” –
este...” „Ce îmi place să modelez?” memorizare
R: „Suntem (temă la alegere) DEC : „Micii pictori”- temă la
politicoşi!” NISIP ŞI APĂ alegere
T: ”Trenul „Casa mea”
copiilor „Cum mă port în familie?”-
politicoși!” (joc convorbire
de mișcare)
4. Joi ÎD : „Meseria ARTĂ DŞ : „Câţi fraţi am?”-joc
preferată „Familia mea”-desen (membrii didactic (operaţii de adunare şi
este...pentru că...” familiei) scădere în limitele 1-5)
R:„Sunt român!” ŞTIINŢĂ DOS : „Rezolvă corect!” – fişă
T: ”Fuga la „Unde lucrează părinţii mei?”- de lucru (identificarea
steguleț!” (joc de convorbire omportamentelor corecte;
mișcare) „La plimbare prin oraş” colorarea drapelului rom)
706
5. Vineri ÎD : „Povestea BIBLIOTECĂ DLC : „Traista cu poveşti”-joc
preferată” „Recunoaşte personajele din didactic (repovestiri ale
R: „Unde-mi este poveşti!” – fişă de lucru basmelor cunoscute)
locul?” ŞTIINŢĂ DPM : „Alergăm prin pădure!
T: ”Cine a greșit „Basme în bucăţele”-puzzle Sărim peste buşteni!” (parcurs
povestea?” (joc aplicativ-variante de alergare,
distractiv) Vizionare CD-uri cu poveşti sărituri)
Bibliografie:
Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), M.E.C.T., București, 2008
707
Profesor Lăpădat Silvia

Școala Gimnazială Șuța-Seacă
Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o componentă sine qua non a procesului de
învățământ. Cele trei forme de evaluare (inițială, formativă și sumativă) sunt în relație de
Evaluarea inițială se mai numește evaluare predictivă, tocmai pentru motivul că face predicții cu
privire la potențialul de învățare, dar, totodată, relevă posibile lacune ce trebuie remediate și evidențiază
anumite aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățite. Ea nu își propune ierarhizarea elevilor, dar este un
indiciu cu privire la aprecierea performanțelor globale și astfel se recomandă întocmirea unor bareme de
apreciere și notare, completarea unei fișe de observare testului și realizarea unei matrici de specificații.
La toate acestea mă voi referi în detaliu, pentru că sunt instrumentele de lucru ale profesorului, pe
baza cărora își poate alcătui demersul didactic, planuri de remediere, curriculum la decizia școlii de
aprofundare sau eventualele teste sumative pe parcursul anului școlar.
Din punctul meu de vedere, evaluarea inițială nu trebuie să fie privită ca pe o formalitate, ci este
necesar să se țină seama de următoarele etape: abodarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a
conținutului învățarii, aceesibilizarea conținutului prin cerințe clar, concis formulate, trecerea de la simplu
la complex, antrenarea tuturor proceselor cognitive, conform taxonomiei lui Bloom (cunoșterea,
înțelegerea, aplicarea, analiza, sinteza și evaluarea). Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie
psihopedagogică distinctă, deoarece poate fi desfășurată nu numai la începutul anului școlar, ci și la
mijlocul sau sfârșitul lui, atât înaintea unor teme, cât și în orice moment al ei.
Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor, ea este utilă
pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare a
conceptelor esențiale ce vor fi implicate în susținerea învățării ulterioare ce stă la baza unui nou proces de
acumulare de cunoștințe.
În al doilea rând, proba de evaluare trebuie să respecte următoarele considerente: validitatea
(rezultatele obținute să fie apropiate de cele la testele ulterioare), fidelitatea (obținerea de rezultate
similare la repetarea ei), funcționalitatea ( poate fi interpretată cu ușurință), obiectivitatea (existența unei
concordanțe la notare între doi evaluatori).
Din punctul meu de vedere, ca profesor de limba și literatura română, orice test de evaluare
predictivă ar trebui să conțină itemi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi. Organizarea testului trebuie să
aibă în vedere structurarea acestora de la simplu la complex, care să vizeze inițial cunoașterea, înțelegerea
și mai apoi apilicarea, analiza și sinteza. Este esențial ca elevii să poată emite judecăți de valoare, într-un
limbaj critic. De asemenea, această probă funcționează în unele aspecte ca cea sumativă, pentru că
implică cunoștințe de limbă (lexic, morfologie, sintaxă, fonetică) pe baza unui text literar (creându-se
totodată o abordare stilistică).
Baremul de corectare este un instrument de apreciere și notare, de aceea structura lui este clară,
obiectivă și relevă acordarea de punctaj deferențiat incusiv în cazul eseurilor.
Profesorul are misiunea să alcătuiască o fișă de observare a testului, în care să stabilească
competențele vizate, măsura în care elevii le-au realizat, să inventarieze eventualele greșeli și să
alcătuiască planul de remediere.
O altă componentă a evaluării inițiale o reprezintă structurarea unei matrici de specificații pe baza
testului. De preferat, dar nu este o condiție obligatorie, este utilizarea taxonomiei lui Bloom , deoarece,
așa cum am evidențiat mai sus, relevă toate procesele cognitive.
moment. Modul în care au reacționat a contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au acumulat
energie și perseverență în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată
întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării. Se vor urmări căile de progres, prin împărtășirea
ideilor și explorarea soluțiilor posibile. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit
evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul gimnazial. Testul, în
sine, se impune să reflecte obiectiv nivelul de pregătire a elevilor, pe care să se plieze cât mai bine
demersul didactic ulterior. Rezultatele nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber asupra
708
rezolvării itemilor propuși și astfel ele pot reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile unei noi învățări.
Evaluarea în general (deci și cea inițială) are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
decizii realiste ,atât cu privire la curriculum ,cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu atât
procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a
inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al profesorului, cu
BIBLIOGRAFIE:
709
,,EVALUARE IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR”
NIVEL I, AN SCOLAR 2017-2018
Educatoare Lapuşan Mariana

Şcoala Gimnaziala Aluniş , Structura Ghirolt
Com. Aluniş, jud. Cluj
’’Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrată. Ea are
întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării.’’(D. Ausbel)
Statutul şi importanţa evaluării la preşcolari

Cunoasterea potenţialului psihic, fizic, cognitiv, socio-afectiv, emotional, a capacitatilor de invatare
ale fiecărui copil în vederea stabilirii nivelului de atingere al comportamentelor cu care copiii intra in
gradinita; planificarea continuturilor instructiv-educative in functie de rezultatele evaluarii initiale.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de„instruire” şi stabileşte nivelul de
fiecărui copil.
Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături de aceasta, şi
o etapă anterioară, precum şi una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi evaluarea finală realizată în anul
şcolar anterior, iar etapa următoare este evaluarea continuă ce se va realiza cu ajutorul rezultatelor
evaluării iniţiale.
Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de învăţare pentru a aprecia
viitoarele progrese ale preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi evalueze strategia didactică
folosită.
Evaluarea iniţială realizează două funcţii:
Diagnostică
–vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă, capacităţile
necesare reuşitei într-un program nou (cu ajutorul evaluării iniţiale pot fi identificate şi lacunele din
pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile acestora, cunoştinţele pe care le stăpânesc, etc. ).
Prognostică
–sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea rezultatelor.
În funcţie de datele înregistrate se pot stabili obiectivele programului următor, conţinuturile
necesare, demersurile didactice adecvate posibilităţilor de învăţare ale preşcolarilor.Pentru ca evaluarea
iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a
nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Strategii de evaluare în grădiniţă:
Evaluarea formativă (continuă) este indispensabilă înr-o pedagogie a formării centrate pe copil.
Rezultatele se raportează, după fiecare secvenţă, la obiective, cu scopul de a înregistra lacune, greşeli sau a
confirma eficienţa învăţării. Evaluarea formativă ajută la prevenirea unor distorsiuni în învăţare, provenite
din surse afective (nesiguranţă, încredere nejustificată, indiferenţă).Este o evaluare continuă, ea evită
ruperea procesului de învăţare sau reluarea unor trasee lungi (greşit parcurse), printr-o învăţare conştientă
de obiectivele, desfăşurarea şi rezultatele sale (feed-back).
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanţă atins în raport
cu anumite exigenţe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învăţarre sau care
se formulează abia în momentul evaluării.În grădiniţă putem vorbi de evaluare iniţială în momentul venirii
copilului în instituţie şi evaluare finală, la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fişa
psiho-pedagogică finală (profil de personalitate, inventar de cunoştinţe, interese şi posibilităţi de învăţare)
pentru a se recomanda înscrierea la şcoală.
710
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu reconstituirea unei imagini din
bucăţele poate fi autoevaluată). Există activităţi pe care preşcolarul nu este capabil să le autoevalueze fără
exerciţiu prealabil. Pentru autoevaluare este necesară cunoaşterea obiectivului şi a căii de realizare. Atunci
când preşcolarul se autoevaluează, rezultatele sunt superioare.
Evaluarea clinică se realizează pentru preşcolarii cu probleme în evoluţie, de către un specialist
(psihiatru, psiholog). Prescripţiile pentru activitatea ulterioară diagnosticării, vor ţine seama nu numai de
simptome, ci şi de relaţiile dintre factorii psihologici, sociali şi educaţionali care influenţează performanţele
copilului.

În timpul anului şcolar, se realizează în mod implicit o evaluare continuă a nivelului de cunoştinţe şi
convorbiri, studiul produselor activităţii, tes.
Observarea copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică, de
durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan, precizarea
instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psiho-pedagogic.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse
planuri.Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a
aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, modelaje ;
La sfârşitul anului şcolar şi la finele unui ciclu se impune o evaluare atentă, detaliată a copiilor pentru
a stabili programul următor sau pentru a finaliza fişele psihopedagogice de acces în şcoala primară.
711
Evaluarea inițială pentru învățământul primar
Prof. învățământ primar Lascu Silvia Mihaela

Școala Gimnazială Ilovăț
Învățământ primar (6-9 ani)
aspecte variate:
Deoarece este un proces ce implica o diversitate de acțiuni și procese, evaluarea inițială este foarte
importantă alături de ce continuă și finală.
gradului în care sunt stăpânite cunoştinţele şi în scopul verificării existenței capacităţilor necesare
Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi folosite metode, realizându-se printr-o
alternanţă de întrebări şi răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială şi pe
care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică iscusinţa,
puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete.
același timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Evaluarea scrisă pune la îndemâna şcolarilor mai
testul.
712
Așadar, procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră de feed-back numai atunci când,
atât dascălul, cât şi şcolarii reuşesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru,
fiecare îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile celuilalt.
Bibliografie:
713
Evaluare iniţială la preşcolari
Prof. înv. preşcolar Lăscuş Elena

Colegiul Naţional Pedagogic ,, Regina Maria’’Deva
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de predare - învăţare constând în operaţii de
măsurare şi apreciere atât a produsului, cât şi a procesului de învăţământ. Ea permite adoptarea unor
decizii în vederea reglării, ameliorării, perfecţionării continue a activităţii. Evaluarea împreună cu
predarea, jocul ,metodele moderne şi activităţile, formează un tot unitar, constituind mecanismul
fundamental al conexiunii inverse, care ne oferă informaţii despre calitatea activităţii copilului, dar şi a
educatoarei. Pe baza acestor informaţii educatoarea îşi poate îmbunătăți stilul didactic şi strategiile pentru
a îmbunătăţii rezultatele copilului.
Schaub Horst defineşte evaluare ca fiind ,, procesul care începe cu planificarea şi cu descrierea
obiectivelor şi a conţinuturilor care vor fi controlate mai târziu’’.
Primul pas în stabilirea itemilor evaluarii este acela de a identifica scopul evaluării şi obiectivele.
Prezint mai jos itemii şi probele aplicate la grupa mijlocie evaluare iniţială Nivel I.
Grupa: mijlocie, Nivel I.
Scopul evaluării : Valorificarea potențialului psihic si fizic al fiecărui copil în vedea stabilirii
nivelului de pregătire a volumului de cunoștințe, priceperi şi deprinderi;
Nr. Domeniul Tema Mijloace şi Itemi CA
Crt experenţial metode CD
1. Domeniul ,,Cine Teatru de 1.Recunoaşte personajul şi povestea din care face
limbă şi este?” păpuși parte;
comunicare Metoda 2.Precizează trăsăturile pozitive sau negative ale
Explozia personajului;
stelatră 3.Se exprima corect în propoziții.
,,Spune ce Joc didactic 1.Denumeste corect acțiunea din imagini;
face,ce 2.Utilizeaza corect singularul si pluralul;
fac?” 3.Se exprima corect în propoziții.
2. Domeniul ,,Multe sau Fişa de lucru 1.Incercuieşte mulțimile de același fel;
Știința puține?” 2.Desenează tot atâtea liniuțe în diagrame câte
Activitate elemente au mulțimile date;
matematică 3.Numără conștient de la 1 la 3 prin gest şi
încercuire.
,,Forme Joc logic 1.Denumeste corect formele geometrice;
colorate” 2.Precizeaza corect atributele pieselor
(formă,culoarea,mărime,grosimea);
3.Construieşte din piese cel puțin un obiect
cunoscut;
Cunoașterea ,,Spune Proba orală 1.Denumeşte corect obiectul din imagine;
mediului ce-ai găsit Metoda 2.Precizează categoria din care face parte;
în coş?” piramidei 3.Selectează imaginile în raport de categoriile
date.
,,Răspunde Joc didactic 1.Denumeşte corect cele 4 anotimpuri din
corect şi Metoda imagine;
bine” Cubului 2.Numeşte cel puțin 2 elemente specifice fiecărui
anotimp;
3.Aşază în ordine cronologică cele 4 anotimpuri.
3. Domeniul ,,Flori Aplicație 1.Mototoleşte hârtia;
om si colorate şi 2.Lipeşte hârtia mototolită în spațiul dat;
societate minunate” 3.Lucrează cu acuratețe.
,,Acesta Proba orală 1.Se prezintă singur spunându-şi numele,vârsta;
sunt eu” 2.Utilizează formulele de politețe ,,te rog
714
frumos”, ,,Mulțumesc!”, ,,La revedere”
4. Domeniul ,,Ghicește Cântec 1.Ghiceste cântecul şi continua să-l interpreteze;
estetic si cântecul” 2.Interpretează corect melodia cântecului;
creativ 3.Recunoaste glasul animalului şi-l imită prin
Educație ,,Ghici cum Joc muzical onomatopee;
muzicală face?”
,,La Cântece 1.Interpreteaza o strofa dintr-un cântec cunoscut;
serbare” Jocuri cu 2.Execută corect mișcările sugerate de textul
text şi cânt cântecului.
Activitate ,,Flori” Modelaj 1.Modelează prin mișcare circulară, translatorie şi
artistico- de aplatizare;
plastică 2.Reda forme de dimensiuni şi culori diferite.
,,Forme Pictură 1.Utilizeazacorect pensula si acuarelele;
colorate” 2.Aplica corect culoarea pe o suprafața dată.
5. Domeniul ,,In Exerciții 1.Merge corect cu mâinile pe lângă corp;
Psihomotric pădure” 2.Aleragă îndoindu-şi brațele pe lângă corp;
Educație - parcurs 3.Sare pe amândouă picioarele.
fizică aplicativ
,,Cine Concurs 1. Merge ,ocoleşte un obiect prin dreapta;
ajunge 2.Merge în echilibru între două linii;
primul” 3.Aleargă în direcția indicata.
Concluzii:
Astfel la DLC se va continua programul de consiliere psihologică şi logopedică pentru corectarea
vorbirii. Se vor organiza cât mai multe jocuri didactice, memorizări, povestiri, jocuri exercițiu şi în
același timp copiii vor fi solicitați cât mai mult să ia parte la discuții în mod special la ,,Întâlnirea de
dimineață’’, voi corecta în permanenţă pronunțarea corectă a sunetelor în exprimare.
La DOS se va insista în continuare pe însușirea dar mai ales pe respectarea unor reguli igienice de
comportare precum şi pe formarea şi consolidarea unor deprinderi practice prin folosirea corecta a
instrumentelor de lucru specifice vârstei. Trebuie să le insuflăm copiilor dorința de a lucra atât individual
cât şi colectiv, să-i încurajam pe cei care sunt timizi şi nu au încredere în forțele lor, aşteaptâmd să fie
mereu ajutați.
La DEC în continuare se vor desfășura activități în care copiii vor învăţa multe cântece, jocuri
muzicale pe suport electronic,vor fi încurajați cei talentați cu aptitudini muzicale sa participe la
concursuri.
La activitățile artistico-plastice se va insista în continuare pe formarea deprinderii de a folosi corect
instrumentele de lucru, pe stimularea creativității in realizarea unor teme plastice.
La DPM se va accentua pe formarea la copii a deprinderilor de a se orienta in spațiu, de a-si
coordona mișcările şi pe participarea copiilor la competițiile sportive adecvate vârstei.
Material bibliografic:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), M.E.C. - 2008
Revista învăţământului preşcolar 3-4/2010 ,Strategii didactice interactive 2009
715
Evaluarea comportamentului relaţional şi emotiv al copilului
Lașiță Doina
C.N.Pedagogic ”Regina Maria”Deva
Prof.înv.primar, cls.I A
Comportamentul omului este determinat de modul de manifestare a personalităţii fiecărui individ,
caracterizat de o atitudine dinamică, acordând acestuia un anumit loc în cadrul relaţiilor sociale în funcţie
de exigenţa cu care răspunde cerinţelor sociale, de poziţia abordată în raportul social, criteriul social-
psihologic impunând consideraţii referitoare la valoarea şi sensul acţiunilor individuale, la cauzele finale
şi formale, acestea modificându-se mai repede decât criteriul biologic şi mai încet decât condiţiile social-
economice.
Structura şi conformaţia anatomică, un anumit tip de metabolism, particularităţile organelor de simţ
şi ale sistemului nervos reprezintă însuşirile native şi sunt diferenţiate de la individ la individ, răspunzând
unor trebuinţe subiacente, a căror sursă este mediul social.
Prin intermediul procesului instructiv-educativ, societatea determină un anumit ideal de
personalitate cu funcţii primordiale, care va urmări însuşirea unor cunoştinţe, anumitor aptitudini, interese
motivate, opiniile individului fiind necesare atât pentru existenţa acestuia, cât şi pentru viaţa socială. Cu
toate că societatea, prin regulile create, impune anularea individualităţii, dinamica personalităţii conferă
existenţei profiluri individuale în diferite stadii ale dezvoltării acesteia, dar şi posibilitatea realizării unei
sinteze comportamentale între realităţile distincte individ-societate cel mai nobil element din conţinutul
proceselor psihice constituindu-l atitudinea individului, ca fiinţă socială, faţă de fenomenele vieţii sociale.
Ţinând cont de anumite legităţi ale dezvoltării personalităţii, se poate menţiona că tulburările de
comportament, inclusiv la vârsta minoră, ţin de o structură deosebită de personalitate, care reprezintă
aspecte psihologice şi psihosociale determinate de o dezvoltare deficitară şi determinând insuficienţe de
adaptare socială.
GRILĂ EDUCATIVĂ-GLOBALĂ DE EVALUARE-OBSERVARE ( CU CARACTER DE

EVALUARE INIŢIALĂ)
Domeniul comportamental:Comportamente de comunicare socială
Numele elevului:
Data de inregistrare
Numele evaluatorului:.
A. Comportamentul DA NU
relaţional şi emotiv Deseori Uneori
1. Dacă prezintă reacţii x

liniştite
2. Dacă prezintă reacţii de x
nervozitate, impulsive
agresivitate faţă de alţii
autoagresivitate
5. Dacă stabileşte cu x
uşurinţă contacte
6. Dacă stabileşte relaţii x
interpersonale la nivelul grupului
clasei
716
7. Dacă stabileşte relaţii x
interpersonale la nivelul
microgrupului şcolar ( copii din
alte clase sau copii cu o vârstă
diferită de a lui)
8. Dacă se antrenează cu x
uşurinţă în activitatea de joc, cu
respectarea regulilor implicate în
jocul respectiv
B. Comportamente de NU
comunicare socială
DA
Deseori Uneori
1. Dacă comunică cu x
persoanele din grupul unde îşi
desfăşoară activitatea
2. Dacă în comunicare
respectă regulile:
- dacă face distincţia intre x
persoanele străine, cunoştinţe,
prieteni, colegi;
- dacă foloseşte tonul x
potrivit, se uită în ochii
partenerului;
- dacă urmăreşte dialogul; x
- dacă foloseşte regulile
de politeţe;
- dacă reacţionează x
corect/normal la supărare;
- dacă acceptă opinia x
partenerului şi îl ascultă până la
sfârşit.
717
Metode activ-participative în predare-învãţare
Romanschi Laura, prof.înv.primar, Şcoala Gimnazială”Al.I.Cuza”Bacău

Este cunoscut faptul că nu tot ceea ce este ,,vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea
ce este ,,nou” este şi modern. Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă, dar şi responsabilitatea
celui supus acului educaţional.
Metodele de învăţare reprezintă instrumente de prim rang în mâna cadrului didactic, este calea
eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda, ce reuneşte într-un tot
familiar eforturile comune, ale învăţătorului şi ale copiilor.
Cadrul necesar învăţării active trebuie să fie stimulativ bazat pe încredere şi respect între educator
şi educat.
Prezentăm câteva tehnici şi metode active şi interactive folosite în activitatea didactică :
1.Problematizarea - reprezintă o modalitate de instruire prin care se care solicită copiilor
utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterioare dobândite în vederea
realizării situaţiei problemă pe baza experienţei şi efortului personal. Personalizarea a fost folosită cu
eficienţă sporită la clasa pregătitoare.
Crearea unei situaţii-problemă are ca scop punerea elevului în situaţia propriu-zisă de a cunoaşte şi
mai ales în aceea de a elabora şi de a descoperi calea spre adevăr, spre soluţia problemei. Spre exemplu
pentru a motiva alegerea unei activităţi de observare cu tema ,, Ce-i trebuie plantei ?” pentru a stimula
interesul de cunoaştere se poate porni de la o scurtă povestire. ,,Familia lui Vlăduţ” s-a pregătit să plece
în concediu la mare. În apartament sunt o mulţime de plante. Mama a rugat-o pe o prietenă să-i
îngrijească plantele. Oare de ce aveau nevoie plantele?
Dirijarea învăţării se face prin intermediul conversaţiei euristice şi constă într-o succesiune de
întrebări şi răspunsuri prin care se conduce gândirea copiilor spre descoperirea de noi adevăruri. Această
modalitate de problematizare presupune o adevărată ,,gimnastică a gândirii” copilului. Întrebările cu
caracter problematic pot fi grupate în următoarele categorii tipologice:
a) Întrebări care solicită deducerea unei însuşiri dintr-o experienţă sau acţiune dată (De ce.....?)
b) Întrebări care îi orientează spre tehnicile de investigare utilizate (Ce trebuie să facem pentru
..... ?)
c) Întrebări cu caracter ipotetic(Ce s-ar întâmpla dacă .... ?).
d) Întrebări cu caracter cauzal(De ce merge ............ ?).
e) Întrebări care dirijează gândirea spre generalizări simple(După ce cunoaştem că .........?).
Problematizarea poate fi introdusă sub forme mai simple şi în cazul altor metode.
2. Algoritmizarea - este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de
învăţare. În activităţile de observare direcţionate spre cunoaşterea lumii vii algoritmul de lucru se
dovedeşte a fi benefic. Observarea unui animal se desfăşoară prin aceeaşi succesiune de operaţii:
a) perceperea globală a animalului;
b) componentele corpului;
c) particularităţile fiecărei părţi a corpului;
d) mediul şi modul de viaţă;
e) înmulţirea;
f) importanţa.
Pentru cadrul didactic aceste etape constituie un schelet logic atât pentru activitatea coerentă a
operaţiilor mentale ale şcolarului mic cât şi pentru sine, care dirijează procesul de învăţare. Insistându-se
de la primele teme pe aceste secvenţe, la teme similare, apelând la schema logică de investigare prin
simple întrebări ca: ,,Ce am învăţat despre…?”, şi acum ,,Ce trebuie să ştim despre…?” se activează
algoritmul de lucru care facilitează descoperirea elementelor de noutate şi integrarea lor în structuri
cognitive deja consolidate. Lumea plantelor poate fi abordată în activităţile de observare cu mult succes
utilizând algoritmizarea:
a) părţile plantei: rădăcina, tulpină, frunze, flori;
b) particularităţile organelor plantei;
c) înmulţirea plantei;
d) îngrijirea plantei;
718
e) importanţa plantei;
3. Bula dublă - este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Este reprezentată grafic din două cercuri
mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri mari se află
relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică asemănările, iar în
cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau deosebirile.
Exemplu: La activitatea CLR - convorbire ,,Ce ştim despre anotimpuri?” în cercurile mari pot fi
aşezate imagini reprezentative despre anotimpurile toamna şi iarna. Copiii completează două
caracteristici ale anotimpului toamna (cad frunzele, pleacă păsările călătoare), două caracteristici ale
anotimpului iarna (ninge, îngheaţă apa) în cercurile exterioare şi două asemănări (anotimp, 3 luni) în
cercurile mici din mijloc.
4. Schimbă perechea este o altă metodă interactivă ce se poate folosi în activităţile cu şcolarii
mici. Această metodă are drept obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de probleme prin lucru în
pereche. Metoda ,,Schimbă perechea,, se poate folosi în activităţi de observare, activităţi de convorbire,
activităţi practice, etc.
La activitatea de observare cu tema ,,Fructe de toamnă ’’, prin lucru în pereche, se urmăreşte
descoperirea de către elevi a cât mai multor caracteristici ale fructelor care se coc în anotimpul toamna.
Se organizează copiii în două cercuri concentrice după ecusoanele pe care le au în piept, respectiv, în
interior copiii cu frunze galbene, în exterior copiii cu frunze verzi. La îndemnul învăţătoarei, copiii iau
din coş un fruct la alegere pe care l-au observat, l-au analizatân prealabil, pentru a spune totul despre el.
Perechea a analizat fructul timp de 3-5 minute. La comanda:,,Schimbă perechea’’ copiii din interior se
deplasează şi formează o nouă pereche. Copiii din cercul exterior fac o sinteză a observaţiilor anterioare
şi continuă analiza cu noua pereche pentru descoperi caracteristicile fructului prin câţi mai mulţi
analizatori. Perechile se schimbă atunci când se epuizează toate ideile copiilor şi când fiecare copil a făcut
pereche cu toţi membrii grupei.
Stilul ,,axat pe grup” pune accentul pe activitatea copiilor, creativitatea lor, pe participarea la
descoperirea cel puţin a unei părţi din cunoştinţele ce urmează a fi învăţate. Dialogul devine
indispensabil, ca modalitate fundamentală de lucru, nu numai între cadru didactic şi copii, ci şi în
interiorul grupului între membrii săi.
Stilul de tip algoritmizat constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operaţii între activitatea de
predare şi cea de învăţare. Între programarea externă ce ţine de predare, şi cea internă ce ţine de învăţare
se stabilesc relaţii univoce strict determinate. Condiţia fundamentală pentru proiectarea şi realizarea unor
asemenea relaţii este cunoaşterea cât mai exactă a structurii componentelor psihice ce urmează a fi
formate. Metodele şi procedeele ce caracterizează această strategie didactică sunt : algoritmizarea,
instruirea programată şi exerciţiul.
Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu metodele
aşa-numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator atent le
poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:
• centrarea pe elev, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp, partenerul nostru
în propria formare;
• utilizarea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de
interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.
Marele psiholog G. Berger afirma : ,,Specificul lumii noastre este că se schimbă din ce în ce mai
repede şi că ne pune în prezenţa unor situaţii originale, neprevăzute, ba chiar indispensabile. Trebuie deci
să-i pregătim pe copiii noştri să fie inventivi şi să dea în acelaşi timp dovadă de curajul necesar ca să ia
iniţiative şi să aibă gândirea necesară descoperirii unor soluţii noi.
BIBLIOGRAFIE
1.Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001
2.Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr. 2-3/2007
3.Cucoş, Constantin,Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002
4.Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi 2002
5.Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;
719
REFERAT
-Metode şi tehnici-
Prof. înv. preşc. Laza Adriana

G.P.P. Nr. 53 Oradea
Domeniul de activitate: Limbă şi comunicare, Grupa mare
fiecărui copil. Datele obţinute la acest tip de evaluare ajută la conturarea activităţii didactice în trei
planuri:
- stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut;
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii;
- aplicarea unor masuri recuperatori pentru unii copii din grupă, fie de sprijin şi recuperare, fie
activitate suplimentară pentru copiii supradotaţi.
În grădiniţă evaluarea cuprinde variate forme de verificare, metode şi procedee de evidenţiere a
performanţelor atinse, printre care aş aminti:
- observarea curentă a comportamentului de învăţare al grupei;
- conversaţia, dialogul;
- probe de control;
- studiul produselor activităţii;
- testele şi fişele de evaluare.
În realizarea evaluării iniţiale am ales metode şi tehnici de evaluare potrivite preşcolarilor şi le-am
adaptat nivelului individual de vârsta ale copilului. În ceea ce priveşte Domeniul Limbă şi comunicare, aş
aminti câteva dintre metodele şi tehnicile de evaluare folosite:
- tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare;
- interviul (tehnica discuţiei);
fapte, situaţii, prezentate oral. Aceste probe orale sunt des folosite şi îi ajută pe copii să-şi dezvolte
limbajul, îmbogăţindu-şi vocabularul cu cuvinte noi.
- probe scrise – fişe de lucru
- complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului;
- portofoliul.
- interactive:- piramida;
- ghicitorile;
- ciorchinele,
- R.A.I. (Răspunde. Aruncă. Interoghează). Metodele interactive sunt foarte interesante
pentru preşcolari, aducând ceva nou şi modern aceste metode sunt o adevărată reuşită în activitatea
didactică.
Subliniind rolul şi importanţa deosebită a acestui tip de evaluare, Ausubel susţine: „Dacă aş vrea să
reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt
cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R.
Ausubel , 1981)
720
Bibliografie:
721
-metode si tehnici-
Lazăr Elena
Școala Gimnazială Bogdănești
Județul Bacău

EVALUAREA este o componentă esențială a activității de învățământ în general, a procesului
didactic în special. Evaluarea școlară reprezintă un ansamblu de activități dependente de anumite intenții.
Scopul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ. TEORIA
EVALUARII-ca sistem de concepții, principii și tehnici referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor
școlare și a procesului didactic -este componentă a tehnologiei didactice.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire; ea are rolul de a identifica
nivelul achiziţiilor preşcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării
premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare.
Evaluarea initială oferă cadrului didactic posibilitatea, de a avea o reprezentare cât mai exactă a
Ȋn conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape: stabilirea exemplelor de
comportamente, în funcţie de obiective, formularea itemilor, stabilirea timpului necesar fiecărui item,
fixarea punctajului pentru fiecare item, stabilirea unei scări de apreciere, centralizarea rezultatelor în
grafic.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în domeniul Limbă şi Comunicare
-tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare, interviul ( tehnica discuţiei), verificarea
realizată pe baza unui suport vizual, verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire, redactarea unui
conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte, situaţii, prezentate oral.
-complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului, grila de evaluare /
autoevaluare, fişa de evaluare individual, portofoliul.
-interactive: - piramida, ghicitorile, tehnica fotolimbajului, ciorchinele, examinarea povestirii,
turnirul întrebărilor, R.A.I. ( răspunde, aruncă, interoghează).
Grupa: mare
întrebări:
722
- Ce alte poveşti a mai scris Ion Creangă?
- Dar cele negative? De ce?
-Ce primește drept răsplată fata moșului? etc.
Bibliografie:
EDP.;
723
Prof. înv. primar Lazăr Georgeta Mihaela

Școala Gimn. „Episcop Dionisie Romano”, Buzău
A învăța nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorința de a ști, a cunoaște, este un real progres
în dezvoltarea psihică și activitatea școlară a elevului.
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală
și pe grupe).
următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou proces.
724
care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
725
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Prof.înv.primar Lazea Lucia Maria

Școala Gimnazială “Mihai Eminescu”
Învățământ primar-Clasa pregătitoare
Evaluarea inițială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile studiului noilor discipline de studiu.
Acest tip de evaluare oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la
verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a
situaţiilor de instruire/învăţare.
 SCOPUL URMĂRIT
o este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
o creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
 MODALITĂȚI DE REALIZARE A EVALUĂRII INIȚIALE:
FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în
funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse exerciţii şi
726
probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea de către profesor a
unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.
În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către
profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi completări, noi exemplificări etc., în legătură cu
conţinutul predat.
Nu este, deci, obligatoriu ca elevii să fie notaţi, fişa de evaluare având, în felul acesta, un pronunţat
caracter de lucru, de optimizare a învăţării, ceea ce o şi deosebeşte de testul de evaluare care se foloseşte,
prioritar, pentru aprecierea şi
notarea elevilor.
Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a
comportamentului şi activităţii elevilor, în această situaţie evaluarea având un rol sumativ.
CHESTIONARUL, folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi, precum şi ca
metodă de cercetare psihopedagogică, poate fi folosit şi ca instrument de evaluare, mai ales atunci când
profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de
predare şi de evaluare.
Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de
disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual, ceea ce înseamnă că, pe această
cale, putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină.
Nu este însă mai puţin adevărat că, prin intermediul chestionarului, se pot obţine şi informaţii
referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral, cât şi în scris), cu toate că, în
practică, sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor informaţii mai relevante
(testul, de exemplu, fiind bazate o mare varietate de itemi, asigură o apreciere mult mai riguroasă decât
chestionarul).
Când doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor probleme
esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-un capitol, profesorul poate recurge la chestionar.
Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el poate face nu doar aprecieri privind gradul de însuşire a
unor cunoştinţe, ci şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducă la o mai bună cunoaştere a
unei anumite părţi din materia parcursă.
INVESTIGAŢIA (în sensul de cercetare, descoperire) se foloseşte, de regulă, ca metodă de
învăţare, pentru a-i deprinde pe elevi să gândească şi să acţioneze independent, atât individual cât şi în
echipă.
La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista de teme pe care elevii urmează să le abordeze cu
ajutorul investigaţiei, perioada investigaţiei, modul de lucru, de prezentare şi de valorificare a rezultatelor.
Investigaţia se poate realiza individual sau colectiv.
Este de preferat ca rezultatele să fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul să poată
formula observaţii, aprecieri şi concluzii.
Pe baza analizei activităţii elevilor şi a rezultatelor obţinute de ei în cadrul
investigaţiei, profesorul poate acorda note, valorificând, în felul acesta, funcţia evaluativă a
investigaţiei.
BIBLIOGRAFIE:
1. NEACŞU ION; POTOLEA IOAN; RADU ION „Reforma evaluării în învăţământ”
Ministerul Învăţământului, Bucureşti 1996
2. MEYER G; „De ce şi cum evaluăm?”, Edit.Polirom, Iaşi 2000
727
Numele și prenumele: …………………………………….. Data: ………………….
Test de evaluare inițială

Matematică – clasa a III-a
Prof.înv.primar: Leahu Laura-Elena

Colegiul ethnic ,,Dumitru Mangeron”-Bacău
Clasa a-III-a
1. Scrie:
a) cu cifre numerele: b) cu litere numerele:
doisprezece - ............. 27- .............................................................................
noua sute nouă - ........... 460- ...........................................................................
șapte sute cinsprezece- ........... 800- ...........................................................................
2. Scrie numerele naturale:

a) de la 499 până la 607
..........................................................................................................................................
b) pare cuprinse între 275 şi 359
..........................................................................................................................................
3. Află termenul necunoscut:

a + 275 = 762 b – 247 = 548 c x 6= 54 72 : d = 8
______________ ________________ _____________ ______________
______________ ________________ _____________ ______________
______________ ________________ _____________ ______________
4. Efectuează:
4x5+3= 64: 8 + 2 x 5 = (257+625) - 7 x 4 = 3 x 4 : 6 + 15 : 3 x 8 =
___________ _______________ ___________________ ____________________
___________ _______________ ___________________ ____________________
___________ _______________ ___________________ ____________________
___________ _______________ ___________________ ____________________
5. Rezolvă şi compară rezultatele:

a) 684 – 241 + 4 50 : 10 x 7 b) 9 x 9 + 418 274 – 9 : 9
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________________________
c) 846 + 0 : 9 – 4 x 8 418 – 5 x 6 + 42 : 6
______________________________________
______________________________________
______________________________________
______________________________________
6. a) Colorează pentru a reprezenta jumătatea și sfertul. Scrie fracția pentru fiecare situație.
728
b) Colorează atâtea părţi câte îţi arată fracţia!
2 3
3 6
7. Realizează în primul chenar chipul unei ființe dragi din figurile geometrice învăţate şi apoi
completează tabelul precizând ce figuri aţi folosit şi câte.
CHIPUL FIINȚEI DRAGI
Figura geometrică
Numărul
folosită
8. Încercuieşte mărimea pe care o măsoară fiecare instrument de măsură:
a) capacitatea a) timpul
b) lungimea b) masa
c) timpul c) capacitatea
d) lungimea
a) capacitatea a) lungimea
b) valoarea b) masa
c) lungimea c) timpul
d) valoarea
9. Rezolvă problema cu plan de rezolvare!

Luca are o colecție de 15 fructe. Maia are de 8 ori mai multe, iar Ioana are cu 29 mai puține
decât
Maia.
Câte fructe are colecția lor în total?
_____________________________________________________________________________________
___________
_____________________________________________________________________________________
___________
_____________________________________________________________________________________
___________
______________
729
Anul școlar 2017/2018
Clasa a III-a

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
ITEM/ CALIFICATIVE
EX. Foarte bine/Fb Bine/B Suficient/S
1. Răspuns corect şi complet Răspuns parţial corect Răspuns parţial
Scrie corect cu litere si cu Scrie corect cu litere si cu Scrie corect cu litere si cu
cifre toate cele 6 numere cifredoar 4 numere cifredoar 2 numere
2. Răspuns corect şi complet Răspuns parţial corect Răspuns parţial
Scrie corect toate numerele Scrie corect numerele de la Scrie partial corect numerele de
din ambele situatii. punctul a si doua de la b la punctul a
3. Afla termenul necunoscut Afla termenul necunoscut din Afla termenul necunoscut dintr-
din cele patru situatii doua situatii o singura situatie
4. Efectueaza corect toate Efectueaza partial corect Efectueaza partial corect
calculele din cele patru calculele din cele patru situatii calculele din doua situatii
situatii
5. Compara perechile de Compara perechile de numere Compara perechile de numere
numere in cele trei situatii si in doua situatii si efectueaza intr-o singura situatii si
efectueaza calculul corect calculul corect efectueaza partial calculul
6. Coloreaza si reprezinta Coloreaza si reprezinta corect Coloreaza si reprezinta corect o
corect cele patru fractii doua fractii fractie
7. Completeaza corect tabelul Completeaza partial corect Realizeaza desenul , dar nu
tabelul completeaza corect tabelul
8. Încercuieşte corect mărimea Încercuieşte corect mărimea Încercuieşte corect mărimea pe
pe care o măsoară fiecare pe care o măsoară fiecare care o măsoară fiecare
instrument de măsură din instrument de măsură din 2/ 3 instrument de măsură dintr-o
toate situatiile prezentate situatii prezentate singura situatie
9. Răspuns corect şi complet, Răspuns parţial corect, Răspuns parţial: identifică
scrie intrebarile si calculează formulează corect doua operaţia /greşeşte
corect întrebari si rezolva calculul/Formulează greşit
întrebarea;Rezolvă problema
fără a formula întrebari
730
EVALUAREA INITIALA LA GRUPA MICA
Prof.Lupse Marina
G.P.P.Nr.53 Oradea
Domeniul:Stiinte
Nivel:3 ani
enunţate.
Obiectivele stabilite pentru evaluarea iniţială au urmărit nivelul la care se află copii la intrarea în
grădiniţă,în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală(exprimarea,cunoştinţele despre mediu,cunoaşterea
propriului corp),dezvoltarea socio-emoţională,capacitatea copiilor de a se adapta la regimul de viată al
grădiniţei,participarea,stabilitatea şi autocontrolul în activitate,cooperarea în grupa de copii.
III. DOMENIUL DEZVOLTARE COGNITIVĂ
1. Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme
●Comportamente urmărite:
-observă obiectele din sala de grupă;
-recunoaşte, numeşte obiectele indicate;
-separă jucăriile de alte obiecte;
-construieşte după model o figură simplă.
●Probe aplicate
ADP-,,Jucăriile m-au aşteptat”, ,,Plimbăm păpuşa”
ALA-Joc de masa:”Unu mare,unu mic”
-Stiinta:”Ghici la ce foloseste?”
-Construcţii-,,Singur fac o jucarie”
ADE-Domeniul ştiinţă-,,Alege jucariile” “Ne jucam cu baloane colorate”
2. Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii-

●Comportamente urmărite:
-descoperă elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ;
-plasează obiecte în diferite poziţii spaţiale (sus, jos);
-recunoaşte acţiuni ale omului şi este capabil să le imite;
-recunoaşte 2 din 3 culori.
●Probe aplicate
ADP-,,Am venit la gradinita”
ALA-Ştiinţă-,,Ce sunt aceste obiecte?”
-Joc de masă-,,Rotodiscuri colorate”
ADE-Domeniul ştiinţă-,,Spune ce jucarie e si cum face”
731
Rezultatele evaluării iniţiale asigură datele necesare pentru stabilirea unor obiective
accesibile,elaborarea unei planificări a activităţilor instructiv-educative care să ţină cont de datele
culese,utilizarea acelor mijloace care să formeze copiilor priceperile şi deprinderile de bază necesare
integrării active în activitatea educativă din învăţământ.
732
Importanța evaluării inițiale în învățământul preșcolar
Prof.înv.preşc. Ioana Maria MĂHĂLEAN

G.P.P. nr.10 Baia Mare, Maramureș
’’Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrată. Ea are întotdeauna
un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării.’’ (D. Ausbel)
Evaluarea
este o dimensiune fundamentală a procesului de învăţământ, ea determinând valoarea rezultatelor şi
progreselor învăţării. Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce
urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un
moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic.
Importanta activitatii de evaluare devine din ce in ce mai accentuata , deoarece permite cadrului
didactic sa aprecieze gradul in care au fost atinse obiectivele procesului de invatamant , precum si
dificultatile acestuia.
Evaluarea inițială se poate defini ca un sistem de conceptii, principii si tehnici referitoare la
masurarea si aprecierea rezultatelor scolare si a procesului didactic .
In invatamantul prescolar actul de evaluare initială pastreaza caracteristicile evaluării activitătii
didactice, având drept scop masurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor ,dobândite
de copii în cadrul actului educațional .In acelasi timp ,evaluarea urmarește și aspectele formative ale
muncii educatoarei ,concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin
procesul de învățămint.
Evaluarea inițială la preşcolari reprezintă un ansamblu de activităţii dependente de anumite intenţii.
Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri bine
determinate.
Scopul evaluării inițiale nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ.
Raportat la derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi
de formare, se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică,
prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională,
informaţională).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului constituie un mijloc modern şi necesar în realizarea procesului
evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o activitate foarte îndrăgită de copii poate constitui un prilej
de evaluare care asigură unitate cunoaşterii, depăşind graniţele disciplinelor printr-o abordare
interdisciplinară a conţinuturilor. Aşa cum în viaţa de zi cu zi nu folosim cunoştinţele disparate,
acumulate la anumite discipline şi nu valorificăm capacităţi specifice unei materii este important să
formăm preşcolarilor o gândire integratoare.
Jucându-se la calculator, copilul este pus în situaţia de a aplica în contexte noi şi variate
cunoştinţele acumulate anterior. Evaluarea cu ajutorul calculatorului poate fi utilizată în diferite situaţii: la
sfârşitul unor activităţi frontale, în timpul unor jocuri didactice, a activităţilor integrate, în cadrul
activităţilor liber alese şi la activitatea opţională, dacă se desfăşoară la grupă. Jocuri, cum ar fi: „Piti-clic
îşi alege o meserie”„La fermă”, „ Cine ştie, câştigă!”, „ Cu matematica în lumea poveştilor”, „ Povestea
meseriilor”, ”Dinozaurii”, „Vreau să ştiu” pun copiii în situaţia de a-şi valorifica cunoştinţele acumulate
la diferite domenii de cunoaştere ( DŞ, DLC, DEC, DOS ).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului prezintă anumite caracteristici: răspunsurile sunt apreciate cu
exactitate, timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate
imediat,există posibilitatea abordării unui subiect printr-un joc, dar cu nivel diferit de complexitate, fapt
ce oferă satisfacţii tuturor copiilor .
Aşadar, prin evaluare inițială, educatoarea îşi îndeplineşte misiunea nobilă de a pregăti copilul
pentru o integrare fără disfuncţii în şcoală, de a urmări ce se întâmplă cu el şi după terminarea grădiniţei,
furnizând învăţătorilor datele necesare continuării acţiunii instructiv-educative pe diferite trepte.
Urmând paşii unei evaluări inițiale eficiente şi respectând cerinţele acesteia, constituie o modalitate
de a moderniza procesul de învăţământ, precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalităţii .
733
Bibliografie
Hanches, L., Maris A. (2004) – „ Demersuri ale proiectării educaţionale”, Timişoara, Ed.
Eurostampa; Ionescu, Miron, Radu, Ion – „ Didactica modernă”, ediţia a doua, revizuită, Cluj – Napoca,
Ed. Dacia; Lansheere, G. ( 1975) – „ Evaluarea continuă. Examene” Bucureşti, EDP;
Mayer, G. ( 2000) – „ De ce şi cum evaluăm”, Iaşi, Ed. Polirom;
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureş
Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
Bocoş, M., (2003), Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
734
CONCLUZII DESPRE TESTELE DE EVALUARE INIŢIALĂ
LA MATEMATICĂ
Prof. MARIA-MONICA IRIMIA

Colegiul Tehnic “Anghel Saligny”
Bacău – jud. Bacău
Testele de evaluare iniţială la matematică s-au aplicat elevilor din clasele IX - XII din şcoala mea in
perioada 18 - 25 septembrie 2017 cu subiecte unice pentru toţi elevii şi cu aceleaşi bareme de corectare şi
notare.
În urma corectării testelor inițiale, urmărind nivelul competențelor dobândite de elevi, s-a constatat
că elevii au deficiențe / lipsuri în ceea ce privește:
 La clasele a IX-a:
- identificarea unor reguli de calcul numeric sau algebric pentru simplificarea unor calcule
- aplicarea unor reguli de calcul cu numere reale pentru rezolvarea unor ecuaţii sau inecuații
- aplicarea relațiilor metrice într-un triunghi dreptunghic pentru determinarea unor elemente ale
acestuia
- respectarea ordinii efectuării operaţiilor
- alegerea metodei adecvate de rezolvare a problemelor în care intervin modul, rapoarte, proporții,
dependențe funcţionale, ecuaţii sau configuraţii geometrice
- exprimarea caracteristicilor matematice ale numerelor reale, funcţiilor sau ale figurilor
geometrice plane
- studierea unor situații-problemă din punct de vedere cantitativ sau calitativ utilizând
proprietățile algebrice şi de ordine ale mulțimii numerelor reale
- compararea numerelor reale
- analizarea şi interpretarea rezultatelor obținute prin rezolvarea unor probleme sau situații-
problemă.
 La clasele a X-a:
- descrierea unor proprietăţi ale funcţiilor de gradul I şi gradul al II-lea
- aplicarea unor algoritmi specifici calculului algebric, trigonometric, vectorial în rezolvarea de
probleme
- rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor
- studierea unor situaţii-problemă din punct de vedere cantitativ şi sau calitativ utilizând
proprietăţile algebrice şi / sau de ordine ale mulţimii numerelor reale şi a elementelor de trigonometrie
- optimizarea rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi
metode adecvate pentru realizarea rapidă, corectă a sarcinilor date.
 La clasele a XI-a:
- compararea numerelor iraționale
- prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi
algebrice ale acesteia (monotonie, bijectivitate, semn etc.)
- aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu puteri, radicali şi logaritmi în contexte variate
- exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii algebrice sau geometrice
- studierea unor situaţii-problemă din punct de vedere cantitativ şi/ sau calitativ utilizând
proprietăţile algebrice şi/ sau de ordine ale mulţimii numerelor reale
- optimizarea rezolvării unor probleme sau situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi metode
adecvate.
 La clasele a XII-a:
- identificarea unor funcții utilizând proprietăți ale acestora: monotonie, continuitate,
derivabilitate, puncte de extrem.
- prelucrarea unor date de tip cantitativ şi/ sau calitativ cuprinse în enunțuri matematice
referitoare la studiul derivabilității funcțiilor.
- aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferențial în rezolvarea de probleme.
- exprimarea cu ajutorul noțiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor
735
proprietăți cantitative şi/ sau calitative ale unei funcții.
- studierea unor situații-problemă din punct de vedere cantitativ şi/ sau calitativ utilizând
proprietățile algebrice şi de ordine ale mulțimii numerelor reale.
- alegerea strategiilor și metodelor adecvate pentru optimizarea rezolvării unor probleme sau
situații-problemă.
Se impun deci următoarele măsuri remediale:

- activitățile didactice să fie stabilite în funcție de deficiențele constatate în urma evaluării inițiale
- învăţarea centrată pe elev
- utilizarea metodelor moderne, conform recomandărilor ministerului
- alternarea formelor de activitate
- alocarea unor resurse de timp la fiecare oră pentru aprofundarea unor noţiuni, formule, concepte
- lecţii atractive prin: lucrul prin cooperare, utilizarea lecţiilor AEL, implicarea în evaluare şi
autoevaluare a elevilor
- materialele teoretice (formule, probleme - model) să existe în portofoliul fiecărui elev
- tema pentru acasă să fie individualizată, în funcție de deficiențe
- temele de portofoliu sa fie date pe perioade mai lungi (o săptămână,doua) pentru a încuraja
colaborarea între elevi şi munca în echipă
- în funcție de dificultățile elevilor - sprijin acordat periodic de către profesor, în perioada tezelor
și/sau pentru bacalaureat
- verificare periodică şi / sau zilnică a temelor
- participarea elevilor la programul de consultații desfășurat în cadrul școlii
- lucrul individual, cu creionul în mână (în clasă și acasă) pentru a avea dexteritate în utilizarea unor
noțiuni și formule des întâlnite sau în utilizarea algoritmilor.
- muncă susținută, studiu constant astfel încât elevul să își creeze obișnuința de a rezolva temele
singur
- profesorul să urmărească exprimarea verbală a elevului (la tablă) și non-verbală (pentru feed-back)
- elevii să se implice mai mult în propria pregătire
- comunicarea profesorului de matematică să fie mai eficientă cu dirigintele clasei şi cu părinţii.
736
Prof. înv. primar. MAZUREAC IULIA

Şcoala Primară Jichisu de Jos
Ea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în
şcoală. Ea trebuie să fie formativă, sumativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea presupune
mişcare şi de aceea evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o
serie de tehnici cât mai diverse.
pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă
manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare a procesului
integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activităţile de
evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea
să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină interesul elevilor pentru studiu,
să-i îndrume în activitatea de învăţare.Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare
a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de
ameliorare şi corectare mai mult decât de sancţionare.
Dascălul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie
de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi instrumentelor de
Alegerea unei metode de evaluare potrivite (dintre metodele tradiţionale şi metodele
complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării, tipul acesteia,
specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate, achiziţiile cadrelor
didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare.Se pune
aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.
Evaluarea - ca proces necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în: parcurgerea unor
O decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util are alegerea celor
mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă. Evaluarea iniţială identifică nivelul
achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării
premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;“este indispensabilă pentru a
stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan
Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar,
semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi
care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu),
următoare Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe modalităţi:harta conceptuală;
investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât profesorului cât şi elevului
elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare;pe baza
programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea
une ierarhii.
737
următoarele: tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor
învățarea activă și formativă;îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
individuală și pe grupe).Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci
când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest
lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
BIBLIOGRAFIE:
Bucureşti, 2003
738
METODE ȘI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA EVALUĂRII
INIȚIALE
Prof. Mihălcescu Cătălin-Constantin

Școala Gimnazială „Ion Creangă” Buzău
Disciplina biologie
Clasa a V-a
Evaluarea școlară este o activitate complexă, ce presupune măsurarea și aprecierea rezultatelor
procesului instructiv-educativ. Ea se face cu scopul de a ameliora acțiunile în curs de desfășurare dar și
pentru luarea unor decizii ulterioare, neavând rolul de sacționare a elevului.
Randamentul școlar arată gradul de pregătire teoretică și practică a elevilor, indicând o
corespondență cu standardele de performanță menționate în documentele școlare.
În funcție de momentul în care se realizează, în cadrul procesului de învățământ, se deosebesc mai
multe tipuri de evaluare:
 evaluarea inițială (predictivă) - la începutul procesului;
 evaluarea continuă (formativă) - în timpul procesului;
 evaluarea finală (sumativă) - la sfârșitul procesului sau al unei etape.
Evaluarea inițială (predictivă) permite identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale
elevilor, înaintea unei unități de învățare, și asigură sprijinirea elevilor cu dificultăți, respectiv adaptarea
predării la caracteristicile acestora.
În cadrul disciplinei biologie, formele utilizate frecvent pentru evaluarea randamentului școlar
sunt:
 evaluarea cunoștințelor pe baza unor aplicații practice, în laboratorul de biologie al școlii;
 evaluarea scrisă;
 evaluarea orală repetitivă
Pentru evaluarea predictivă, frecvent se folosește verificarea scrisă. Aceasta se poate face prin
teste docimologice, care conțin seturi de itemi pe care trebuie să-i rezolve elevii și în urma cărora se
poate realiza o cuantificare a nivelului de cunoștințe, capacități sau deprinderi ale elevilor.
Testele nu trebuie să facă apel doar la memorie, ci și la capacitățile de judecată, analiză și sinteză
a cunoștințelor, aplicare și transfer etc., iar în conceperea unui test este necesar să se combine mai multe
tipuri de itemi: alegere simplă, alegere multiplă, itemi de tip pereche (asocieri), itemi cu răspuns scurt și
de completare, întrebări structurate, rezolvarea de probleme, itemi de tip eseu etc. Acești itemi pot fi
caracterizați ca fiind: obiectivi, semiobiectivi sau subiectivi (cu răspuns deschis).
Bibliografie:
 ION, Iordache, LEU, Ulpia Maria, ION, Constantin, 2004, Metodica predării – învățării
biologiei, Editura Solaris, Iași;
 COSTICĂ, Naela, 2008, Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iași;
 CUCOȘ, Constantin, 2008, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași.
Model de test predictiv:
Numele elevului: ....................................... Data: .............................
739
TEST INIȚIAL
clasa a V-a
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10
puncte. Timpul efectiv de lucru este de 40 de minute.
I. Durata ciclului de viață la plante este diferită. Identificați plantele al căror ciclu de viață
este de un an:
A. morcovul B. mazărea
C. caisul D. varza E. porumbul
II. Enumerați trei condiții optime de viață pentru încolțirea semințelor:
......................................................................................................................................................
III. Menționați două adaptări ale urșilor polari la temperaturile extrem de scăzute:
................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................
IV. Selectați animalele vertebrate care trăiesc în mediul acvatic:
A. caracatița B. meduza
C. crapul D. struțul E. oaia
V. Cum sunt denumite animalele care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte?
......................................................................................................................................................
VI. Stabiliți cum se numesc puii următoarelor animale:
a). oaie → ............... b). capră → ................ c). vacă → ...............
VII. a). Explicați următorii termeni:
1. relații trofice =
2. lanț trofic =
3. animale erbivore =
4. animale omnivore =
b). Reprezentați schematic, folosind săgeți, un lanț trofic cu 3 verigi.
VIII. Completați spațiile punctate, folosind cuvintele potrivite unui text științific:
1. Broaștele sunt animale care pot trăi atât în ........................, cât și pe uscat. Ele au sânge
...................... și fac parte din grupa ..........................
2. Șerpii, șopârlele și crocodilii sunt ......................... Aceste animale se înmulțesc prin ......................
care se ...................... la soare.
IX. Realizați un eseu cu titlul „Insectele - animale folositoare și dăunătoare”, care să conțină
100 - 150 de cuvinte. Folosiți un limbaj specific științelor naturii.
740
Taxonomii pentru elaborarea evaluării. Aplicaţii.
Prof. Inv. Preșcolar:Mocanu Loredana Maria

Grădinița,,Căsuța cu Povești Orăștie
Fiecare item trebuie să exprime sarcina de lucru printr-un verb care îi indică preşcolarului operaţia
mentală care trebuie realizată.
În construirea itemilor, educatoarea poate utiliza anumite taxonomii care fac posibilă „traducerea”
obiectivelor de conţinut, prezente în curriculumul pentru învăţământul preşcolar, în obiective de evaluare.
Una dintre cele mai cunoscute taxonomii, aplicate domeniului cognitiv, este cea a lui B. S. Bloom (
1956) ce cuprinde obiective de:
Cunoaştere – reamintirea unor elemente specifice.
Verbe utilizate: să definească, să descrie, să identifice, să denumească, să reproducă, să selecteze,
etc.
Înţelegere – capacitate de transpunere, interpretare şi extrapolare,
Verbe utilizate: să distingă, să estimeze, să aprecieze, să generalizeze, să exemplifice, să elaboreze
judecăţi despre…, să facă predicţii, să rezume, etc.
Aplicare – folosirea unor elemente abstracte în situaţii particulare sau concrete
Verbe utilizate: să demonstreze, să descopere, să calculeze, să opereze, să pregătească, să producă,
să relaţioneze, să utilizeze, să rezolve, etc.
Analiză – „ analiza elementelor, relaţiilor, principiilor de organizare” ( I. Nicola)
Verbe utilizate: să diferenţieze, să discrimineze, să distingă, să identifice, să ilustreze, să judece, să
selecteze, să relaţioneze, să separeu, să subdividă, etc.
Sinteză - producerea unui model sau a unei structuri, a unui set de operaţii, elaborarea unui mesaj
personal
Verbe utilizate: să identifice categorii, să creeze, să organizeze, să explice, să modifice, să planifice,
să genereze, să rearanjeze, să reconstruiască, să relaţioneze, să rezume, să povestească, etc.
Evaluare – emiterea unei judecăţi privind valoarea unui material sau a unor metode
Verbe utilizate: să aprecieze, să compare, să desprindă concluzii, să critice, să descrie, să
discrimineze, să aplice, să argumenteze, să interpreteze, să relaţioneze, să rezume, să adauge, etc.
Pentru domeniul cognitiv poate fi utilizată şi o altă taxonomie prin care operaţiile mentale sunt
diferenţiate mai bine:
Receptarea – să identifice termeni, relaţii procese, să observe fenomene, să perceapă relaţii,
conexiuni, să nominalizeze concepte, să culeagă date din surse variate, să definească concepte, etc.
Prelucrarea primară a datelor – să compare date, să stabilească relaţii, să reprezinte, să clasifice, să
investigheze, să descopere, să exploreze, să experimenteze, etc.
Algoritmizarea – să anticipeze rezultatele, să identifice invarianţii, să reducă la o schemă, să rezolve
probleme prin modelare şi algoritmizare, etc.
Comunicarea – să descrie stări, fenomene, procese, să exprime idei, soluţii, să argumenteze, să
susţină un punct de vedere, etc.
Prelucrarea secundară a rezultatelor – să compare rezultate, să concluzioneze, să evalueze
rezultatele, să interpreteze rezultatele, să se raporteze critic la un context, să elaboreze strategii, etc.
Transfer – să aplice, să generalizeze, să particularizeze, să verifice, să optimizeze, să transpună, să
negocieze, să realizeze conexiuni, etc.
Pentru domeniul creativ se poate utiliza taxonomia lui Williams ( 1966) şi Torrance ( 1968):
„Fluiditatea – generează o mare cantitate de soluţii, de idei,
Flexibilitatea – utilizează un număr diferit de abordări, produce o varietate de idei, schimbă cu
uşurinţă centrul de interes, interpretează diferit faţă de ceilalţi,
Originalitatea – prezintă răspunsuri sau rezultate neobişnuite, creează idei deosebite, , preferă să
sintetizeze decât să analizeze situaţiile,
Capacitatea de elaborare – adaugă opinii proprii pentru a dezvolta o idee nouă, îmbogăţeşte o idee
simplă sau un răspuns, dă soluţii gândite profund, modifică sau explică mai clar ideile altora,
Capacitatea de evaluare critică şi decizie – judecă pe baza propriului său punct de vedere, găseşte
motive întemeiate pentru luarea sau clarificarea unei decizii, analizează critic problemele şi soluţiile.
741
În concluzie, itemii, indiferent de forma pe care o îmbracă, prezintă atât avantaje, cât şi limite.
Dacă itemii obiectivi pot fi folosiţi cu succes în evaluarea cunoştinţelor din domeniul cognitiv,
antrenând, de obicei, capacităţi de tip reproductiv, aceştia nu pot avea acelaşi rezultat în evaluarea
creativităţi copiilor sau a capacităţii acestora de argumentare.
Ca într-o piramidă, fiecare formă de evaluare, metodă, instrument sau item ocupă un loc anume.
Depinde de experienţa, dar şi de arta educatoarei de a alege corect instrumentele de lucru cu ajutorul
cărora evaluează preşcolarii.
742
Strategia de evaluare inițială
Mureșan Aurica – Maria

Școala Gimnazială nr. 12 Brașov
Limba engleză
Evaluarea inițială și strategia care se alcătuiește în jurul ei sunt necesare la începutul unui program
de instruire, fie el ciclu de învățământ, an școlar, semestru, începutul unui capitol sau al unei lecții.
Îndeplinind fie funcție de diagnoză, fie funcție de prognoză, strategia de evaluare inițială
reprezintă premisa reușitei pedagogice în orice activitate de instruire.
Prin diagnoză, se află măsura în care elevii stăpânesc cunoștințele și posedă cpacitățile,
competențele necesare implicării cu șanse de reușită într-un program. Astfel se evidențiază calitatea
procesului de învățământ realizat anterior, calitate care trebuie confirmată și perfecționată pe un trend
ascendent, sau care trebuie remediată prin conceperea unui plan de recuperare.
Prin prognoză se vizează acțiunile profesorului realizate în raport cu diagnoza stabilită, acțiuni care
trebuie să acopere niște obiective concrete, un demers didactic la nivel de conținuturi de bază – metode
corelate cu posibilitățile de învățare ale elevilor, cu ritmul de învățare, cu stilul de învățare.
Structura de bază a strategiei de evaluare inițială se modelează după nivelul de cunoștințe și
capacități de bază necesare pentru realizarea ulterioară a unui program de instruire – lecție, capitol,
semestru, an școlar, treaptă de învățămînt – care reprezintă premise pentru asimilarea de noi conținuturi și
pentru formarea de noi competențe. Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce
influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de
ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exacta a situației existente și de a formula cerințele următoare.
procesului de evaluare, monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot contribui la
intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o
evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se
perfecționează activitatea pusă în beneficiul elevului.
Reținem în concluzie că profesorul dispune de o multitudine de instrumente de evaluare. Opțiunea

pentru anumite instrumente depinde de specificul disciplinei, natura conținutului, obiectivele urmărite
prin actul evaluativ. Odată ce s-a ales un anumit tip de instrument, elaborarea acestuia trebuie făcută
științific si cu maximum de responsabilitate.
Bibliografie:
1. Radu, I.T.: Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Ed Didactică și Pedagogică,

București, 1981
2. Cristea, S.: Strategia de evaluare inițială, Tribuna învățământului, martie, 2016
743
EVALUAREA INIŢIALĂ-NECESITATEA ŞI
IMPORTANŢA EI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Prof. înv. primar Muşat Mariana

Liceul Tehologic ”Sfântul Mucenic Sava”
Berca, Judeţul Buzău
Evaluarea iniţială propune operaţiile de măsurare-apreciere-decizie la începutul activităţii de
instruire, în vederea cunoaşterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului.
Acest tip de evaluare îndeplineşte o funcţie pedagogică prioritar predictivă. În mod analogic,
testele de cunoţtinte elaborate şi aplicate special pentru măsurarea şi aprecierea nivelului iniţial de
pregătire al elevilor sunt denumite teste predictive.
Evaluarea iniţială este necesară la începutul unui an şcolar, la începutul unui semestru, aşa cum
remarca I. T.Radu: ”La începutul lecţiei, evaluarea iniţială corespunde unei faze numită, în mod
tradiţional, a verificării lecţiei anterioare. În funcţie de rezultatele acestei verificări sau ale acestei
evaluări iniţiale, profesorul va confirma parcursul anticipat în proiectul său de lectii sau va aduce
corecturi, ajustări, completări. Pot fi propuse noi secvenţe sau subsecvenţe de recuperare, stimulare,
completare. În acesta perspectivă, chiar de la începutul unei lecţii, evaluarea iniţială îndeplineşte o
funcţie pronunţat predictivă.
îţi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor şi astfel se recomandă
pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învăţări.
de învăţământ. Cele trei forme de evaluare (iniţială,formativă şi sumativă) sunt în relaţie de
complementaritate,determinată de funcţiile lor în demersul evaluativ.
Evaluarea iniţială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a
sarcinilor propuse ,să le fie trezită motivaţia cunoaşterii şi dorinţa soluţionării corecte a problemelor
pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învăţări.
în consecinţă”. Ea oferă profesorului şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a
situaţiei existente şi de aformula cerinţele următoare. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică
iniţială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se ţină seama de următoarele:
744
- selecţia riguroasă a conţinutului învăţarii;
- utilizarea a acelor metode şi procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacităţile
intelectuale,care asigură învăţarea activă şi formativă;
elevilordeoarece îşi propune, de cele mai multe ori,şi evidenţierea unor priceperi şi aptitudini. Evaluarea
de recuperaresau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării
proces.
moment. Aceste reacţii au contribuit la creşterea încrederii în forţele proprii şi au catalizat energii noi în
într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtăşirea ideilor şi
explorarea soluţiilor posibile şi nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare
atenţie itemii care au alcătuit evaluarea iniţială,ţinând seama de prevederile curriculumului pentru
învăţământul primar şi pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe
Evaluarea în general,d eci şi cea iniţială, are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai uşor să previi decât să vindeci”. Astfel şi în cadrul
cu ajutorul căruia se perfecţionează activitatea pusă în beneficiul şcolarului.
Procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când,atât dascălul cât şi
BIBLIOGRAFIE:
1. Radu, I. T., Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1981.
2. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.
3. Stoica, A., Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă, Editura
Humanitas Educaţional, Bucureşti, 1998.
745
Importanța evaluării în învățământul preșcolar
MUSCA MARLENA LUANA

În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în învățământ, importanța activității de
evaluare devine din ce în ce mai accentuată , deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor ,dobândite
de copii în cadrul actului educațional .În același timp ,evaluarea urmărește și aspectele formative ale
muncii educatoarei ,concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin
procesul de învățământ.
Evaluarea inițială – se realizează la începutul anului școlar ,în momentul inițierii unui program
de instruire ,și are rol de a stabili nivelul de cunoștințe , priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitațile
de învățare ale copiilor.Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției –
stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor adecvate
pentru obținera performanței copiilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa pentru eficiența
procesului de învățământ preșcolar viitor,care se va oglindi în planificarea semestrială.Datele obținute la
acest tip de evaluare ajută la conturarea activității didactice în trei planuri :
- stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut ;
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii ;
- aplicarea unor măsuri recuperatorii pentru unii copii din grupă ,fie de sprijin și recuperare, fie
activitate suplimentară pentru copiii supradotați.
Exemplu de evaluare initiala la activitatea de educare a limbajului:
POVESTIRILE COPIILOR DUPĂ ILUSTRAŢII

În comparaţie cu repovestirile, copii sunt puşi în situaţia de a-şi imagina, de a crea scurte povestiri
pe baza planului prezentat.
Aceste povestiri ale copiilor oferă un bun prilej de stimulare a imaginaţiei, a gândirii logice, a
deprinderilor de a povesti o întâmplare după un plan dat, după ilustraţii, după modelul educatoarei.
La începutul anului şcolar rezultatele au fost următoarele:
SLAB BINE FOARTE BINE
2 copii 2 copii 12 copii
CONCLUZII:
Din 16 preşcolari de 5-6 ani:
-2 copii au refuzat frecvent să creeze o poveste, iar atunci când au facut-o modelul de înlănţuire a
propoziţiilor şi frazelor a fost haotică;
-2 copii au fost capabili să creeze o poveste după un şir de ilustraţii, astfel încât exprimarea să fie
bună;
-12 copii au creat o serie de povestiri foarte frumoase, povestind corect, coerent, logic, cu mare
entuziasm, exprimarea având un grad foarte mare de expresivitate.
746
Cu aceste informaţii trebuie să înceapă orice proces educativ pentru a se putea operaţionaliza în
continuare procesul pedagogic luând în considerare profilul cel mai real cu putiinţă şi nu cel standard
descris teoretic în manualele de psihologie şi totuşi fără tendinţa de a devansa dimensiunile educaţiei
preşcolare.
BIBLIOGRAFIE:
NEACŞU ION; POTOLEA IOAN; RADU ION „Reforma evaluării în învăţământ” Ministerul
Învăţământului, Bucureşti 1996
MEYER G; „De ce şi cum evaluăm?”, Edit.Polirom, Iaşi 2000;
PROGRAMA ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII
747
Importanța evaluării initiale: metode și tehnici
Prof. Neguți Ramona Gabriela, Colegiul Tehnic „Henri Coandă”,

disciplina limba și literatura română
educativ.
Evaluarea determină în ce măsură se ating prin rezultatele concrete obiectivele propuse inițial.
Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Toţi folosim toate cele trei forme de
evaluare: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă (formativă) şi evaluare sumativă
(cumulativă).
funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an,
ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare
(recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat, evaluare națională). Evaluarea
formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare. Ca profesor de limba și
literatura română, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin intermediul acesteia
aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. De asemenea, evaluarea iniţială se mai poate
folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu. De asemenea, evaluarea formativă e la
fel de importantă, deoarece mă ajută să îmi dau seama la fiecare oră dacă informaţia predată a fost
înţeleasă. Prin intermediul evaluărilor sumative, care se pot manifesta prin teze, teste de progres la
sfârşitul unor unităţi sau module, examene de bacalaureat etc., sunt cele care atestă nivelul la care a ajuns
clasa şi care ajută la consolidarea finală a informaţiei predate.
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba română. La ora mea, evaluarea orală
folos.
şi subiectivi. Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică
pe care elevii nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un
748
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010.
749
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Prof. Viorica Niță, Școala Gimnazială “Aurel Solacolu”, Ogrezeni, prof. de

matematică, dirig. clasa a 7-a
Dacă în cadrul didacticii tradiţionale, evaluarea avea un rol episodic, intervenind numai în cazul
ierarhizării elevilor şi selectarea pentru a trece în diverse cicluri de şcolaritate şi nu era inclusă în structura
procesului de învăţământ, la ora actuală, evaluarea face parte integrantă din PI alături de obiective,
conţinuturi, metode, forme de organizare.
EVALUAREA este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ în general, a procesului
didactic în special.
Evaluarea şcolară reprezintă un ansamblu de activităţi dependente de anumite intenţii. Scpul
evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ.
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:
identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în
scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;
“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesare creării de premise
nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
elevului.
Evaluarea iniţială (predictivã) se realizeazã la începutul unui program de instruire, pentru a
determina nivelul de pregãtire al copiilor şi apreciazã gradul în care aceştia vor putea asimila nouă unitate
didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adreseazã cu
precãdere profesorului, care are posibilitatea sã constate situaţia de plecare, pe baza cãreia se vor putea
„clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea concepţiilor, aprecierea calităţii operaţiilor gândirii, abilitaţilor,
intereselor, etc.
Astãzi, demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competente, care sunt ansambluri
structurate pe cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Acestea permit identificarea şi rezolvarea
în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoaşterii. Direcţiile actuale
de restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficienţei
procesului didactic ci şi pe cel formativ-educativ.
În acest context este necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educaţiei pentru a avea o
viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalităţii elevului. Copilul este o fiinţă activã, cu o lume proprie.
Pentru a-l putea influenţa optimal, educatoarea are menirea sã redescopere mereu copilul în dinamica
ipostazelor inedite ale individualităţii sale. Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea acesteia ca
pe un proces, un instrument, un „barometru” de mãsurare a gradului de pregãtire psihicã şi socio-afectivã
a copilului.
Evaluarea constituie în tot acest proces un element central, care are rolul de a regla permanent şi a
forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât şi cu privire la resursele umane
implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai uşor sã
previi decât sã vindeci”. Astfel, şi în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau
monitorizarea permanentã a nivelului de reuşită a elevului pot contribui la intervenţii şi decizii pertinente
şi prompte din partea profesorului.
750
Bibliografie:
1. Marin Manolescu, Teoria și metodologia evaluării, Ed. Universitară, 2010
2. Marin Manolescu, Referențiatul în evaluarea școlară, Ed. Universitară, 2015
751
Importanţa evaluării iniţiale- metode şi tehnici
Nitu Oana Adriana

Gradinita Nr. 229
Invatamant prescolar
Nivel varsta :3-5 ani
organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare,care pe parcursul vietii constituie pilonii
sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii, pentru a coopera cu alte
persoane, participând la activitãtile umane;a învãta sã fii, un element important ce rezultã din primele
trei.”(J.Delors,2000,p.69)
viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii elevului.Copilul este o fiintã activã, cu o lume
proprie.Pentru a-l putea influenta optimal,educatoarea are menirea sã redescopere mereu copilul în
dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale.Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea
acesteia ca pe un proces,un instrument,un „barometru”de mãsurare a gradului de pregãtire psihicã si
socio-afectivã a copilului.
„Evaluarea este o activitate ptrin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţiile
privind starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţinem, activitate ce duce la
aprecierea acestora pe baza unor criterii şi la decizii ameliorative.” (I. T. Radu)
Evaluarea este o activitate prin care sunt colectate, asamblate şi interpretate informaţii despre
starea, funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare probabilă a unui sistem, activitate a cărei specialitate este
conferită de următoarele caracteristici:
 Orientarea spre scop
 Atitudine metodologicăâexistenţa unor criterii
 Secvenţa de interpretare
 Înregistrare şi comunicare
 Efect retroactiv (P. Lisievici, 1992)
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării.
constituie un act integrat activităţii pedagogice.
Fucţiile evaluării:
a) Identificarea sau verificarea achizi’iilor şcolare
b) Perfecţionarea şi regularizarea căilor de fromare a indivizilor, identificarea celor mai facile
şi mai pertinente căi de instrucţie şi educaţie
c) Sancţionarea sau recunoaşterea socială a schimbărilor operate asupra indivizilor aflaţi în
formare
752
Tipuri de evaluare:
a) După momentul evaluării: iniţială, continuă, periodică, finală
b) După provinienţa evaluatorului: internă şi externă
c) După ritmul evaluării: punctuală, continuă
d) După obiectivul evaluării: predictivă, formativă
permiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate.
Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor, fapt care se
atât mai mare cu cât noi, profesorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă
importanţa evaluării.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale, Ausubel precizează: „ceea ce influenţează cel mai mult
în consecinţă.”
moment. Aceste reacţii au contribuit la creşterea încrederii în forţele proprii şi am catalizat energii noi în
direcţia realizării planului individualizat de învăţare.
Evaluarea iniţială, are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu
privire la curriculum cât şi la resursele umane implicate.
Produsul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când, atât dascălul cât şi
753
Rolul evaluării inițiale
La Limba și literatura română
prof. Elena-Mirela Nuțu

Colegiul Național ,,Ștefan cel Mare” Tg. Neamț
Este recunoscut faptul că evaluarea este o componentă importantă a procesului instructiv-educativ;
aceasta reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, se organizează şi se interpretează datele
obţinute în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în conformitate cu
obiectivele şi tipul evaluării, în funcţie de conţinutul şi grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei
judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional. A evalua rezultatele şcolare
înseamnă a determina măsura în care competenţele generale şi cele derivate indicate de programele
şcolare au fost atinse. Rezultatele evaluării îi oferă cadrului didactic o imagine a propriului efort și îl ajută
să observe eficiența metodelor de predare-învăţare folosite în procesul instructiv-educativ.
Didactica modernă distinge trei tipuri principale de evaluare:
• evaluarea iniţială (predictivă);
• evaluarea continuă (formativă);
• evaluarea finală (sumativă).
Evaluarea iniţială urmăreşte stabilirea nivelul de pregătire al elevului la începutul unei perioade
sau etape de lucru. Are ca obiectiv diagnosticarea nivelul de pregătire la începutul anului, la începutul
predării unei discipline, pentru a se cunoaşte stadiul de la care se va porni şi ce trebuie perfecţionat.
La disciplina Limba și literatura română evaluarea inițială are un rol deosebit de important, având
în vedere, în primul rând, faptul că la final de ciclu, elevii susțin o probă de examen care le poate
influența parcursul școlar următor. Ținând cont de faptul că este o disciplină de examen, profesorii
elaborează un test pe care elevii îl susțin în scris, cu subiecte care respectă programa școlară. Pe de o
parte, elevii au ocazia să-și arate cunoștințele, să-și demonstreze abilitățile și să-și verifice de utilizare a
limbii române în diverse situații. Pe de altă parte, profesorii se familiarizează cu nivelul de cunoștințe al
elevilor, observă capacitatea acestora de a se adapta la anumite situații de comunicare, de a-și exprima
opinia, de a formula enunțuri corecte. Dincolo de aceste aspecte, este esențial ca profesorul să identifice
anumite greșeli tipice pentru ca, ulterior, să-i poată ajuta pe ele i să se corecteze.
Pentru profesorul de Limba și literatura română testul inițial este un instrument important în
elaborarea strategiei didactice folosite pentru parcurgerea conținuturilor învățării.
Evaluarea inițială este indispensabilă pentru proiectarea și susținerea unui demers didactic riguros și
eficient.
754
Importanța evaluării inițiale în învățământul preșcolar
Educatoare :Elena Oncuța

Gradinița nr 211,Bucuresti ,sector 3
In invatamantul prescolar actul de evaluare pastreaza caracteristicile evalua-rii activitatii
de copii in cadrul actului educational .I n acelasi timp ,evaluarea urmareste si aspectele formative ale
desfasurarea procesului didactic , se contureaza utilizarea in invatamintul preprimar a urmatoare-lor
tipuri de evaluare :
Evaluarea formativ continua este una din formele cele mai des utilizate in gradinita si se manifesta
in toate activitatile derulate, de la observarea continu a comportamentului copiilor , a reactiilor pe care le
au la diverse solicitari , a semnalariiprogreselor pe care le fac prin rezolva-rea unor sarcini cu un grad
ridicat de dificultate, pana la recompensarea succeselor pe care copii le obtin .Utilizarea acestei forme de
evaluare ajuta atat educatoarea , dar in special copilul la reglarea activitatii. Pentru a avea rolul pozitiv
care l-am mentionat anterior , evaluarea formativa trebuie sa respecte unele cerinte :
- aprecierile educatoarei sa fie facute la momentul potrivit ;
- aprecierile verbale : »Foarte bine », Bravo » sa reflecte cu adevarat performanta copilului , prin
urmare sa aiba acoperire in fapte ;
- criteriile de acordare a recompenselor sa fie cunoscute de copii inainte de acordarea lor .
Avantajele utilizarii acestei forme de evaluare sunt multiple, dintr acestea amintim :
- sesizeaza imediat lacunele ,ramanerile in urma a unor copii si ,impicit ,educatoarea actioneaza
pentru recuperarea acestora ;
- se verifica , la fiecare copil in parte ,intregul continut al domeniului de cunoastere selectat pentru
evaluare.
Evaluarea formativa are cateva caracteristici esentiale care o deosebesc de celelalte forme de
evaluare si care ,in esenta ,sporesc impactul pe care il are asupra copilului ,personalitatii acestuia si
asupra procesului de invatare si formare:
Centrarea interesului pe procesul invatarii este considerat a fi mai relevant decat produsul invatarii
,indeosebi la gradinita . Caracterul sistematic si continuu este vazut nu atat prin prizma aspectului
temporal ,cat mai ales prin faptul ca se reintroduc prmanent si cu promtitudine constatarile si informatiile
dobandite prin evaluarea in procesul curricular si prin urmare , educatoarea poate adopta masuri
ameliorative immediate .
Caracterul dinamic , flexibil si creator face posibila evolutia procesului curricular , imbogatirea
operatiilor cognitive pe care le implica acesta si a metodelor , mijloacelor si strategiilor didactice.
755
Evaluarea sumativa ,cumulativa ,se realizeaza de regula la sfarsitul unui semestru, al unui an scolar,
urmareste sa realizeze un sondaj despre cunostintele si achizitiile copiilor in urma participarii la un
anumit program educational. Rezultatele obtinute se raporteaza la obiectivele programei prescolare,
gradul de realizare al acestora, cu mijloacele si strategiile didactice propuse de fiecare educatoare. In
evaluarea cumulativa sau sumativa se constata rezultatele , dar important este interpretarea acestora prin
prizma metodelor si strategilor de lucru,ca imediat sa urmeze decizia in adoptarea unor programe
educationale, care sa conduca la cresterea performantei copiilor.Dintr-o alta perspectiva si anume din
aceea a obiectivitatii si gradului de certitidine , se disting evaluare empirica ( subiectiva ) si evaluare
obiectiva.
Evaluare empirica este atunci cand cadrul didactic apeleaza la intuitia proprie ; este considerata
mult mai facila si la indemana fiecaruia .
Evaluarea obiectiva se caracterizeaza prin folosirea unor tehnici speciale de masurare aunor
trasaturi , a unei performante, a unei prestatii, a unei experiente.Ea necesita crearea unor instrumente de
culegere a datelor si de comparare deliberata a comportamentului copilului cu un anumit standard
acceptat.Acest tip de evaluare presupune realizarea urmatoarelor proceduri :
- raportarea comportamentului copilului la obiectivele procesului instuctiv –educativ, definite in
termeni masurabili ;
- raportarea comportamentului copilului la media normala a realizarii acestui comportament in
rindul uneia si aceleiasi categorr de subiecti .
756
Evaluarea initiala-punct de pornire in planificarea demersului pedagogic.
Prof.Inv.Prescolar :Parlea Rodica Mioara

Gradinita cu Program Prelungit Nr.35,Ploiesti
Prescolari, nivel II 5-6 ani
„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează
instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Un profesor trebuie mereu sa stie ce succes a avut actul didactic pe care il organizeaza.Acest lucru
nu se poate sti decat in urma unei evaluari care ,in opinia lui Ausubel,este punctul final intr-o succesiune
de evenimente .
In urma evaluarii putem determina masura in care obiectivele propuse au fost atinse,precum si
eficienta metodelor de predare-invatare astfel incat sa putem ameliora in timp activitatea.
In gradinita evaluarea initiala constituie o conditie hotaratoare pentru reusita activitatilor urmatoare
,deoarece ofera educatoarei posibilitatea de a cunoaste potentialul fiecarui copil.Evaluarea initiala trebuie
considerata o componenta a unui demers ce cuprinde o etapa anterioara si una viitoare .Evaluarea
precedenta poate fi evaluarea finala din anul anterior,iar cea viitoare este evaluarea continua ce se va
realiza cu ajutorul rezultatelor evaluarii initiale.
Evaluarea initiala realizeaza doua functii:
-una diagnostica care vizeaza masura in care subiectii stapanesc cunostintele ce le poseda ;
-una prognostica,care sugereaza conditiile probabile ale desfasurarii noului program.
Avantajele evaluarii initiale constau in urmatoarele :
-ofera educatoarei si prescolarului o reprezentare cat mai exacta a situatiei existente(potentialul de
invatare al prescolarului,lacunele ce trebuiesc completate si /sau remediate)si de a formula cerintele
urmatoare.
-ofera posibilitatea planificarii demersului imediat urmator si eventual a unor programme de
recuperare pe baza informatiilor evaluarii initiale.
Evaluarea initiala nu permite o apreciere globala a performantelor prescolarului si nici realizarea
unei ierarhii .Totodata nu-si propune si nici nu poate sa determine cauzele existentei lacunelor in sistemul
cognitiv al prescolarului.
Ca metode de evaluare initiala in cadrul activitatilor desfasurate in gradinita una din cele mai
raspandite si utilizate metode este metoda de evaluare orala.Este folosita ca verificare curenta ,partiala si
pe parcursul programului de instruire.Formele prin care se realizeaza sunt :
-conversatia de verificare ;
-interviul(tehnica discutiei)
-verificarea realizata pe baza unui suport vizual.
Metodele orale prezinta avantajul ca educatoarea isi poate da seama nu numai de ,,ce stie “copilul
,ci si de cum gandeste el si cum exprima ceea ce gandeste.Verificarile orale ii deprind pe prescolari cu
comunicarea orala directa ,cu logica expunerii,le formeaza spontaneitatea ,dictia si fluiditatea exprimarii.
Alte metode folosite la prescolari sunt probele scrise utilizate sub forma de fise de evaluare si
probele practice ce constau in verificarea unor abilitati sau capacitati.Probele practice in gradinita sunt
asociate activitatilor de pictura , desen,modelaj,constructie,activitati gospodaresti.De retinut este faptul ca
procesul evaluarii nu se incheie odata cu masurarea rezultatelor,ci continua cu aprecierea , inregistrarea
acestora si cu adoptarea deciziilor ameliorative.Evaluarea nu vizeaza numai prescolarul ci si educatoarea
,astfel putem afla cat de eficient am dozat materialele,cat de bine am comunicat cu prescolarii,cat de utile
au fost metodele folosite in timpul predarii,ce succes a avut actul didactic pe care l-am organizat.
In privinta copilului ,evaluarea are drept scop supravegherea si determinarea tendintelor acestuia de
invatare ,ajutandu-l sa-si cunoasca si sa-si dezvolte aptitudinile formandu-i deprinderi de munca
independenta.
757
Importanța evaluarii inițiale prin joc
Pop Loredana
Grădinița cu Program Prelungit “Floare de Colț”
Domeniul Științe, Nivel II
Evaluarea este o componentă fundamentală a procesului de învățământ și joacă un rol episodic,
intervenind doar atunci când este nevoie, fie a unei ierarhizări fie a unei selectări pentru a trece în diverse
cicluri de școlaritate sau chiar a preciza nivelul de pregătire al copiilor la care au ajuns pentru a trece mai
departe la următoarele unități de învățare. Întotdeauna evaluarea are scopuri și obiective bine intenționate
de la început și în funcție de rezultatele acesteia vor avea loc deciziile de ameliorare a activității sau
construirea unui plan de reorganizare al activităților în vederea corectării sau umplerii lacunelor ce s-au
acumulat. Astfel evaluarea joacă un rol de perfecționare a procesului educativ. Bineînțeles că în aplicarea
evaluării sunt aplicate numeroase tehnici și metode referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor
școlare și a calității sau eficacității procesului didactic anterior. Evaluarea este procesul de colectare și
interpretare a probelor pentru a face judecăți despre învățarea copiilor. Ea este legătura crucială dintre
rezultatele învățării, conținutul șiactivitățile de predare și învățare. Evaluare este utilizată de către cei care
învață și de către cadrele didactice pentru a decide unde se află copiii în procesul de învățare, unde trebuie
să ajungă, și care este calea cea mai bună pentru a ajunge acolo. Scopul evaluării este acela de a
îmbunătăți învățarea, să informeze sau să imbunătățească predarea, să îi ajute pe copii să atingă cele mai
înalte standarde pe care le pot atinge și să furnizeze rapoarte semnificative asupra celor care învață.
Evaluarea se referă la colectarea și interpretarea de informații într-un timp prin dovezi obervabile
asupra comportamentului copilului, a ceea ce poate face, spune sau aplica. Evaluarea timpurie se referă la
dezvoltarea și îmbunătățirea învățarii copilului. Cadrul didactic stânge informații și analizează progresul
la care copilul a ajuns până la un moment dat pentru a putea planifica următoarele activități de învățare
conforme cu nevoile, interesele copilului. Investigarea sau inregistrarea nivelului la care a ajuns copilul
prin joacă până la un moment dat sunt concepute conform nivelulul de vârstă. Evaluarea se desfășoară
concomitent cu instruirea și este o parte integrantă a învățării în grădiniță. Evaluare și politica de raportare
se bazează pe o viziune a preșcolarului ca fiind "competent, capabil de gândire complexă, curios, și bogat
în potențial" și bineînțeles angajat în mod activ în procesul de evaluare. (Ontario Ministry of Education,
2013, p. 7) Preșcolarii intră în grădiniță având diferite nivele de dezvoltare, având diferite backgrounduri
și experiențe care îi vor face să se dezvolte și să chiar să învețe diferit în relație cu așteptările pe care le
are cadrul didactic sau chiar sistemul de învățământ. Nu se poate vorbi de o uniformizare a întregii grupe
de copiii, care învățând împreună să se dezvolte la fel și să înregistreze același nivel. Într-o grupă toți
copii împărtășesc același cadru didactic, același jocuri și interese, dar cu toate acestea ei sunt diferiți. Ca
și persoane ce învață, diferă din mai multe puncte de vedere. Ca de exemplu o fetiță înregistrează o mai
bună învățare dacă învață singură, în timp ce altă fetiță înregistrează un mai mare succes în timp ce
lucrează cu un partener sau în grup, sau alți copii sunt mai buni în timp ce învață cu adulți, în timp ce
poate doar unul sau doi copii sunt buni în toate câmpurile de activitate.( Educating Everybody's Children:
Diverse Teaching Strategies for Diverse, p.8) De aici și necesitatea învățării și evaluării în funcție de
nevoile și posibilitățile preșcolarilor. Fiecare trebuie considerat individual și unic din toate ascpectele.
Grădinița poate fi considerată ca parte a dezvoltării timpuri.(Curriculum pentru preșcolari )
Cea mai bună metodă de evaluare sunt jocurile, dar ele depind de modul sau perspectiva abordată.
În ultimii ani s-a văzut creștere semnificativă de jocuri educative care să poată fii implicate în domeniul
de evaluare, ce folosesc colectarea de date prin instrumente sofisticate pentru a măsura nivelul de învățare
al copiilor și să le ofere cadrelor didactice un feedback direcționat spre scopurile propuse inițial. Sarcinile
de evaluare oferă modalități valoroase de a scoate din monotonie procesul de instruire și pentru a sprijini
un mediu de învățare centrat pe copil. Jocuri sunt oportunități excelente pentru evaluarea unor grupuri
mici sau mari de preșcolari, dar și pentru a crea o atmosferă mai degajată. Atunci când cadrul didactic
planifică un joc e important și feedbackul de la final să fie pus în practică, astfel încât lucrurile neînțelese
să rămână clarificate sau corectate. ( Assessment in Game-Based Learning: Foundations, Innovations, and
Perspectives, p.31-33) Jocul poate evalua cu ușurință toate cunoștințele preșcolarilor oferind și un mod
plăcut sub formă de joacă. La domeniul știință, pot fi verificate cunoștințele de la cunoașterea mediului și
de la matematică chiar în același timp sub îmbrăcând forma unei activități integrate. Astfel prin sarcinile
758
jocului, copiii pot număra în intervalul 1-5, pot face asocieri cu cantități, denumesc animale, medii de
viață, pot enumera anotimpuri și clasifica. Fiecare preșcolar va avea ocazia de a interacționa, de a
răspunde și chiar de a dori să intervină când i se solicită ajutorul datorită modalității degajate de evaluare.
Este firesc deci ca şi evaluarea să se realizeze prin observarea comportamentului preșcolarilor în cadrul
unor asemenea activităţi. Se pot urmări astfel – corectitudinea cu care răspund în soluționarea sarcinilor,
precizia şi corectitudinea cunoștintelor accumulate și se pot observa chiar și lacunele acumulate. Este
suficient să priveşti copiii în timpul jocului pentru a-ţi face o impresie referitoare la conduita acestora şi
la particularităţile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în timp ce alţii sunt mai
reţinuţi, inhibaţi, mai puţin activi. În toate jocurile intervin şi se exersează elementele creative,
mobilitatea, flexibilitatea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluţii, aplicarea în practică a acelora
care au fost memorate şi care şi-au dovedit eficienţa. Toate laturile vieţii psihice se educă, se exersează şi
se dezvoltă prin intermediul activităţii ludice. Jocul didactic este modalitatea de a apropia preșcolarii cu
mai mult folos de lumea din jur, pe care o întruchipează în alte moduri. Transferul de cunoştinţe,
deprinderi, atitudini de la domeniul știință potenţează fiecare preșcolar pentru ași atinge scopul bine
definit de la început.
Astfel se poate spune că jocul este cea mai eficientă metodă de realizare a evaluării inițiale în
grădiniță. Ea poate fi de un real ajutor în registrarea datelor pentru a trece la învățarea și acumularea unor
noi cunoștinte.
Bibliografie
Robert W. Cole. Educating Everybody's Children: Diverse Teaching Strategies for Diverse
Teaching Strategies for Diverse Learners, Revised and Expanded 2nd Edition, ASCD, USA, Jun 15,
2008.
Ontario Ministry of Education. (2013). Ontario early years policy framework. Toronto: Author.
Curriculum pentru preșcolari, 2008.
Dirk Ifenthaler, Deniz Eseryel, Xun Ge, Assessment in Game-Based Learning: Foundations,
Innovations, and Perspectives, Springer Science & Business Media, Jun 13, 2012
Teacher’s Guide Assessment, 2012, Online:
http://www.education.act.gov.au/__data/assets/pdf_file/0011/297182/Teachers_Guide_to_Assessme
nt_Web.pdf
759
Un parteneriat real în beneficiul copilului
Prof. Pruteanu Luminiţa

Școala Gimnazială „Ştefan cel Mare’’
Loc. Ştefan cel Mare
Jud. Vaslui
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o
anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui
în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de
viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.
Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În
acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.
Profund modificat de evoluţiile tehnologice şi sociale, de urbanizare, de multiplicarea obiectelor
tehnice, de o schimbare a condiţiei femeii în viaţă şi în cuplu, de mobilitatea crescândă a locurilor de
muncă, de constrângerile orare ale adulţilor, mediul înconjurător este determinat să răspundă tot mai
dificil nevoilor de spaţiu, de acţiune, de joc ale copiilor.
Evoluţia societăţii româneşti marcată de o tranziţie prelungită către ceva care nu este clar nici măcar
politicienilor, bulversarea valorilor într-o societate instabilă, scăderea calităţii vieţii, lipsa unor modele de
urmat îi pun pe adulţi în dificultate ca părinţi.
Copilul din ziua de azi simte nevoia de adulţi disponibili pentru a-i respecta ritmul de viaţă, de
adulţi care să participe la jocurile sale şi care să-i transmită zilei de mâine un om care nu poate proveni
dintr-un sistem de învatământ clasic şi dintr-o familie care nu-şi asumă toate rolurile. Informarea şi
formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, ca fiecare părinte să cunoască:
obligaţiile legale privind educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului,
metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii
trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenţa lor în această materie
trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor
educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să asigure părinţilor asistenţa necesară.
Cooperarea profesor-părinte în beneficiul elevului vine în completarea participării părinţilor la
gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa natura
acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la orientarea
adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării problemelor şi
luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile.
Şcolaritatea este o etapă importantă, dificilă, cu implicaţii profunde în evoluţia copilului. Acest
moment îi prinde nepregătiţi pe marea majoritate a părinţilor iar comportamentul familiei intervine astfel
de cele mai multe ori într-un mod apăsător, ceea ce poate să conducă pe o cale greşită dezvoltarea
intelectuală şi emoţională a acestuia.
Toţi adulţii care fac parte din viaţa unui copil (părinte, bunic, profesor) ar trebui să înţeleagă că
acesta aşteaptă de la ei să-şi amintească şi să înţeleagă că au fost cândva de vârsta lui.
Pentru ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care
Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie:
1. Încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din
jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire;
2. Curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou;
3. Intenţia – pornirea interioară, conştientă,însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui;
4. Controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii;
5. Raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea
acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi;
6. Comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi,
propriile idei şi sentimente;
7. Cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv
comun.
760
Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui
care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui.
Organizaţia şcolară trebuie să-şi deschidă porţile pentru ca familia să cunoască şi să participe la
activităţile ce se desfăşoară în incinta şi în exteriorul şcolii dar organizate de aceasta. Cadrele didactice
trebuie să iniţieze activităţi care să ofere familiei oportunităţi de a participa alături de copil, de a cunoaşte
copilul în situaţii diverse, de a se bucura alături şi cu copilul de realizările lui, de a lucra împreună
părinte-copil la diferite proiecte. Voi trece în revistă câteva dintre activităţile care pot contribui la
formarea părinţilor:
-Lecţia – ca principală formă de organizare a procesului didactic creează variate situaţii de învăţare
pentru copil prin: multitudinea obiectivelor pe care le vizează, strategiile didactice utilizate, materialele
didactice folosite. Profesorii pot desfăşura lecţii la care să participe părinţii copiilor. Pentru a ne îndeplini
acest obiectiv: cât mai mulţi părinţi să asiste la acest tip de activitate, este bine să desfăşurăm proiectul pe
parcursul unui an şcolar, într-o zi a săptămânii “În fiecare joi-Ziua porţilor deschise”. Astfel familia se va
simţi ca parte a şcolii, va avea posibilitate să vadă copilul în acel context educaţional, să-l vadă cum se
comportă, ce atitudine are faţă de activitatea de învăţare, faţă de profesor, ce ceilalţi colegi. Copilul va
simţi permanent că părinţii înţeleg efortul lui, că îi are alături nu numai acasă.
-Vizita – este o deplasare scurtă, de ce mult o zi, şi are ca scop atingerea unor finalităţi educaţionale
concrete. Este foarte bine când organizăm astfel de activităţi la care să participe şi părinţii copiilor.
Părintele îşi poate observa copilul într-un alt mediu, în afara şcolii, îl poate cunoaşte sub alte aspecte:
relaţionare cu ceilalţi colegi, cu adulţii din grup, comportarea în locuri publice. În acelaşi timp este o nouă
ocazie în care profesorul îl poate cunoaşte mai bine pe părinte şi invers, pot discuta mai mult într-un
mediu informal care-l face pe părinte să se simtă în largul său.
-Excursia – este o deplasare pe parcursul unei sau mai multor zile care are ca scop recreerea şi
refacerea psihofizică a elevilor dar şi a părinţilor acestora, culegerea de informaţii prin observarea directă
a evenimentelor, proceselor fenomenelor, realităţii.
Este o oportunitate pentru părinţi de a cunoaşte propriul copil în alte situaţii decât cele de acasă, de
a cunoaşte grupul din care face parte copilul, de a se simţi bine alături de propriul copil, de a înţelege mai
bine caracteristicile vârstei fiului/fiicei, de a relaţiona cu ceilalţi părinţi din grup şi de a găsi puncte
comune, de a relaţiona cu profesorii care însoţesc copiii. Este o ocazie de a cunoaşte viaţa şcolii.
-Serbările şcolare – reprezintă evenimente de o importanţă deosebită în activitatea elevilor şi în
viaţa familiilor acestora-atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv, dând ocazia elevilor de a
prezenta, într-o manieră personală şi originală, tot ce au învăţat pe parcursul unui semestru sau an şcolar.
Acest tip de activităţi extracurriculare au reprezentat întotdeauna un prilej de manifestare inedită al
talentului nativ al copilului. Este o ocazie în care copilul îşi poate pune în valoare inteligenţa dominantă
descoperită şi valorificată de cadrul didactic. De multe ori familia este surprinsă de potenţialul propriului
copil.
Cântecul, dansul, recitarea de poezii sau interpretarea unor piese de teatru reprezintă câteva dintre
formele de manifestare prin care copilul îşi satisface nevoia de afirmare de joc, căpătând încredere în
propriul potenţial artistic şi cognitiv. De aceea o sărbătoare şcolară reprezintă un mijloc eficient de
educare , de influenţare formativă a elevilor, de sudare a colectivului, de asigurare a unor contexte
educaţionale în care relaţionările se produc în condiţii inedite, de încurajare a talentului, de dezvoltare a
aptitudinilor şi de stimulare a elevilor timizi sau mai puţin talentaţi. Este foarte indicat ca pe parcursul
serbării să iniţiem momente interactive părinţi-copii :jocuri, scenete, recitare, dansuri populare, cântece pe
care părinţii fie le cunosc, fie le învaţă împreună cu copiii. Toate acestea contribuie la sudarea relaţiilor
dintre copii şi părinţi, atmosfera să fie mai caldă, de sărbătoare a tuturor vârstelor.
-Şedinţele cu părinţii – sunt întâlniri tematice organizate de către cadrul didactic. Au durata de
două ore, timp în care se lucrează: exerciţii de intercunoaştere, de autocunoaştere, de cunoaştere a
copilului, se dezbat diverse probleme de interes general, studii de caz, se generează situaţii în care părinţii
trebuie să dea soluţii. Aceste întâlniri sunt de fapt adevărate sesiuni de formare pentru părinţi. Ele oferă
ocazii ca grupul de adulţi să se sudeze, să discute unii cu ceilalţi, să-şi împărtăşească din experienţă unii
altora, dar mai ales să afle noutăţi legate de psihologia copilului, procesul de învăţare, instituţia şcolară
unde învaţă copilul. Sunt ocazii unde se pot proiecta activităţi dorite de părinţi, pentru viitor.
-Lectoratul cu părinţii, vizita la domiciliul elevului, masa rotundă, discuţiile individuale oferă
şi ele ocazii în care părinţii pot afla, pot găsi soluţii potrivite la diferite probleme apărute în relaţia cu
761
copilul. Pot fi consiliaţi de către profesor, iar profesorul poate afla multe aspecte din viaţa copilului şi a
familiei sale, care îl pot ajuta să înţeleagă mai bine fiecare situaţie în parte.
Fiecare ocazie trebuie valorificată ca situaţie de învăţare pentru părinte/adult. Ea trebuie gândită,
organizată cu atenţie şi competenţă de către cadrul didactic, cu un scop bine definit astfel încât şi
rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor, în beneficiul copilului şi al şcolii.
Un real PARTENERIAT între ŞCOALĂ şi FAMILIE nu este cel înscris pe o coală de hârtie
semnat de părinte şi director, este relaţia activă, de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi
tristeţea, este succesul şi eşecul, este zbaterea şi rezultatul din care beneficiarul este COPILUL.
COPILUL – o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm
neîntrerupt pentru asta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi
lumea în care trăieşte.
762
Prof. Puha Alina

Scoala Gimnaziala Mircea Voda-Braila
Evaluarea este un proces didactic complex și vizează toate componentele sistemului de învăţământ
(elevi, personal didactic, bază tehnico-materială, conducere etc.) ,intregul curriculum şcolar (cunoştinţe,
priceperi, capacităţi, programe, metode de predare-învţare, performanţe etc.).
datele obtinute in urma aplicarii unor tehnici, metode si instrumente de masurare, elaborate in
conformitate cu obiectivele si tipul evaluarii, in functie de continutul si grupul de lucru vizat,in
scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie in plan educational.
In mod curent prin evaluare in invatamint se intelege actul didactic complex integrat intregului
proces de invatamint care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobindite si valoarea, nivelul
performantelor si eficienta acestora la un moment dat oferind solutii de perfectionare a actului de predare-
invatare.
contemporane.
Evaluarea este punctul final în seria de acţiuni legate de proiectarea, organizarea, desfurarea şi
controlul întregului proces instructiv-educativ. „Esenţa evaluarii este cunoaterea efectelor acţiunii
desfurate, pentru ca, pe baza informaţiilor obţinute, această activitate să poată fi ameliorată şi
perfecţionată în timp.
Evaluarea predictivă,iniţială sau de pornire este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor
la începutul unei activităţi, pentru adoptarea unei tehnologii didactice corespunzătoare realităţilor. Ea
permite sa se prevada sansele de succes ale programului. Profesorul poate sa verifice punctele forte si
punctele slabe ale elevilor in scopul optimizarii nivelului de pregatire de la care pornesc si a gradului in
care stapinesc cunostintele si abilitatile necesare asimilarii continutului etapei care urmeaza, constituie o
conditie hotaritoare pentru reusita activitatii didactice. Aceasta strategie isi propune sa identifice
sensibilitatea si potentialul cognitiv al elevilor ,,ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea sunt
cunostintele pe care elevul le poseda”. Datele obtinute prin evaluarile initiale ofera profesorului
posibilitatea de a-si alege modul cel mai adecvat de predare a noului continut, dar si de a gindi modalitati
de instruire diferentiata.
Se dovedeşte deosebit de utilă la orice clasa de început de ciclu de învăţământ sau la clasele unde
activitatea didactică este preluată de alţi profesori.Este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au
pregătirea necesară creării premiselor favorabile noilor ani de studiu. Oferă atât profesorului, cât şi
elevului, posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare
al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare. Pe baza
programe de recuperare.
Evaluarea inițială nu are rolul de control, ci este utilizată pentru a cunoaşte comportamentul
cognitiv al elevului, dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului educaţional (cunoştinte,
capacităţi, abilităţi etc). Astfel, dacă în urma acestei evaluări se constată faptul că elevii au anumite
carenţe, cadrul didactic trebuie să organizeze înaintea începerii noului curs, noului an de studiu etc., un
modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
Evaluarea iniţială este realizată pentru:
- determinarea cunoştintelor şi capacităţilor care reprezintă premise ale asimilării noilor conţinuturi
şi formarea unor competenţe noi;
- detectarea potenţialului de instruire (instruibilitatea), potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului
de educare (educabilitatea), adică a zonei dezvoltarii proxime a elevului;
- pentru stabilirea unui punct de plecare care ar servi drept reper la evaluarea progresului şcolar.
Acest tip de evaluare oferă elevului şi cadrului didactic o reprezentare a potenţialului de învăţare,
dar şi a eventualelor lacune care ar trebui completate ori a unor aspecte care necesită să fie corectate sau
763
îmbunătăţite. Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI,A CUNOAŞTE, este un real
si autoreglarea procesului de invatamint, profesorii putind controla achizitiile scolare, elevii luind
scoala si orientarii tinerei generatii. {n acest sens, se vorbeste despre evaluarea eficientei invatamintului,
dar este la fel de necesar, sa fie asigurata eficienta evaluarii. Acest ultim aspect are o importanta
deosebita, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la
autocontrol/autoevaluare, ceea ce sustine in plan mai larg trecerea de la determinare si tutela la o
autodeterminare motivata permanent.
764
STUDIU - EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI
RĂICAN ANA-MARIA
DRĂGAN VIOLETA
GRĂDINIȚA NR.211, EDUCATOARE, NIVELUL II
evaluare :
Evalluarea formativ continua este una din formele cele mai des utilizate in gradinita si se manifesta
in toate activitatile derulate, de la observarea continu a comportamentului copiilor , a reactiilor pe care le
au la diverse solicitari , a semnalariiprogreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu un grad
ridicat de dificultate, pana la recompensarea succeselor pe care copii le obtin .Utilizarea acestei forme de
evaluare ajuta atat educatoarea , dar in special copilul la reglarea activitatii. Pentru a avea rolul pozitiv
care l-am mentionat anterior , evaluarea formativa trebuie sa respecte unele cerinte :
evaluare.
765
Centrarea interesului pe procesul invatarii este considerat afi mai relevant decat produsul invatarii
,indeosebi la gradinita .Astfel , intr-o activitate cu continut matematic ,educatoarea va urmari nu numai
insusirea cunostintelor matematice , ci mai mult prestatia copiilor, implicarea in activitate , rapiditatea
in efectuarea operatiilor, independenta in realizarea unor sarcini individuale, capacitatea de effort,
profunzimea si logica in gandire.
Caracterul sistematic si continuu este vazut nu atat prin prizma aspectului temporal ,cat mai ales
prin faptul ca se reintroduc prmanent si cu promtitudine constatarile si informatiile dobandite prin
evaluarea in procesul curricular si prin urmare , educatoarea poate adopta masuri ameliorative
immediate .
Caracterul dinamic , flexibil si creator face posibila evolutia procesului curricular , imbogatirea
operatiilor cognitive pe care le implica acesta si a metodelor , mijloacelor si srategiilor didactice.
Caracterul sau individualizat presupune implicarea activa a fiecarui copil.
Ofera posibilitatea corectarii promte a erorilor ,precum si a reglarii rapide a demersurilor
curriculare ,gratie informatiilor , corecturilor , ameliorarilor pe care le sugeraza sistematic.
Face posibila modificarea , reorientarea procesului de invatamint, inclusiv pe secvente mici,
replanificarea unor teme.
Evaluarea sumativa ,cumulativa ,se realizeaza de regula la sfarsitul unui semestru, al unui an scolar,
urmareste sa realizeze un sondaj despre cunostintele si achizitiile copiilor in urma participarii la un
anumit program educational. Rezultatele obtinute se raporteaza la obiectivele Programei prescolare,
prizma metodelor si strategilor de lucru,ca imediat sa urmeze decizia in adoptarea unor programme
obiectiva.
mult mai facila si la indemana fiecaruia . Acest tip de evaluare are insa multiple dezavantaje :
- este nesigura , are un grad de obiectivitate redus ;
- rezultatele pot fi fluctuante, fiind influentate de factori subiectivi( dispozitia celor implicati,
atmosfera existenta in sala de grupa etc.)
- este fragmentara , surprinde elemente de moment, fara relevanta ;
- face necesara intocmirea unor liste de trasaturi , comportamente , performante sau rezultate ce
trebuie sa fie mereu in atentia evaluatorului ;
- face necesara elaborarea unor scale grafice , cu ajutorul carora sa se inregisreze sistematic daca o
anumita trasatura performanta este prezenta , precum si gradul in care ea a evaluat sau nu intr-un anumit
interval de timp.
- conversatia ,dialogul ;
- probe de control ;
766
- studiul produselor activitatii ;
- testele si fisele de evaluare.
următoarele:
proces.
767
BIBLIOGRAFIE:
768
Prof. Rotariu Oana Maria

Liceul ,,Regina Maria” Dorohoi
Economie, clasa a XI a
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în
cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii,
lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în
procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-
învăţare.
profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor goluri ce trebuie
completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (ore de recuperare). Evaluarea
iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru
care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii , reuşim să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi şi să perceapă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate
învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Dacă sunt anunţaţi de la început că notele de la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog,
elevii au ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a
considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea
corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări
scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru
notă ci, în primul rând, din dorinţa de a şti, a cunoaşte, este un real progres în dezvoltarea psihică şi
activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea
testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării
aglomerărilor şi atenuării stresului, ţinând cont de faptul că disciplina economie are alocată o oră pe
săptămână în planul de învăţământ(cu unele mici excepţii, clase le de profil Servicii – 2 ore).
769
ȘCOALA GIMNAZIALĂ BELOȚ
COMUNA SOPOT, JUDETUL DOLJ

Prof. ȘERBAN MARIAN

Clasa a V-a
activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul
cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru
progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A
CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
770
proces.
BIBLIOGRAFIE:
771
“EVALUAREA ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”
Importanța Evaluării Inițiale:Metode și tehnici.
SCOALA GIMNAZIALA NR. 1 CORLAENI

PROF. INV. PRIMAR SINCULEI LILIANA
În acțiunile susținute de perfecționare și modernizare a tuturor elementelor ce compun actul
educational în complexitatea sa, se încadrează preocuparea noastră de evidențiere a unor căi sau
modalități adecvate obiectivelor specific învățământului primar, cu aplicabilitate directă la subiecți ai
educației.
“Creator e oricine în meseria sau ocupația sa ,dacă nu se mulțumește să săvârșească în chip mecanic
ceea ce a apucat din moși-strămoși, ci caută și el să adauge locului unde șade, lucrării ce făurește ceva
din personalitatea sa . “ (I.C. Petrescu)
Departe de a-mi atribui statutul de creator, îndraznesc să cred că demersul meu reprezintă o treaptă
spre mai bine, atât pentru învățători ,căt și pentru elevi.În mod firesc , practica educațională oferă prilejuri
numeroase de apreciere, de evaluare.
Evaluarea este actul didactic complex, integrat întregului proces de învățământ, care asigură
evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea acestora la un moment dat , în mod curent,
periodic și final, oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare.
Privită ca o component a procesului de învățământ , evaluarea presupune realizarea mai multor
operații, care, sunt distincte ,reprezintă elemente ale aceluiași proces unitar, procesul evaluării.Prin
evaluare am parcurs următoarele operații : măsurarea fenomenelor vizate de evaluare ,interpretarea și
aprecierea datelor obținute , adoptarea deciziilor ameliorative. Obționea mea s-a bazat pe ideea unanim
recunoscută , că o evaluare eficientă trebuie să include toate cele trei operații.
Din multitudinea formelor de evaluare rezultate pe baza clasificărilor riguros întocmite de către
specialist, am utilizat la clasă evaluarea initial pentru diagnosticare. Aceasta s-a realizat la începutul unui
program de instruire și a vizat, în principal : identificarea condiților în care elevii pot să se pregătească și
să se integreze optimal în activitatea de învațare,în programul de instruire care urmează. A avut funcții
diagnostice și prognostice, de pregătire a noului program de instruire.Mi-a oferit mie și elevilor
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației existente (potențialul de învățare al
elevilor, lacunele ce trebuie completate și remediate) și de a formula cerințele următoare. Pe baza
informațiilor evaluării inițiale am planificat demersul pedagogic imediat următor și am realizat programe
de recuperare.
Evaluarea initial nu ne permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea unei
ierarhii.Nu-și propune și nici nu poate să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitive al
elevului.
În concordanță cu rolul acestei modalități de evaluare , preocuparea învățătorului pentru
cunoasterea ele vilor ce vor fi primiți în clasa pregatitoare ,încă din perioada frecventării gradiniței,
dobândește o importanță deosebită, aceasta constituind una din condițiile integrării copiilor, cu șanse de
reușită ,în activitatea școlară.
Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitatea care
începe ,R. Ausubel conchide :” Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur , principiu eu
spun : ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare.
Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință “ .
772
Evaluarea inițială, un rol important în progresul școlar
Prof. înv. primar, Șipoteanu Elena

Școala Gimnazială ,,Calistrat Hogaș” Roman / Neamț
Comunicarea în limba română / Clasa a II-a
Evaluarea didactică reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor socioumane, care solicită
raportarea rezultatelor obținute într-o anumită activitate la un ansamblu de criterii specific domeniului în
vederea luării unei decizii optime.
Aceasta se desfășoară în trei etape: evaluarea inițială (predictive), evaluarea formativă (continua) și
evaluarea sumativă (cumulative).
În ceea ce privește evaluarea inițială (predictivă), are funcția de constatare, ceea ce ne permite să
cunoaștem elevul din punct de vedere cognitiv, să-i cunoaștem interesele, suportul de cunoștințe
anterioare, deprinderile intelectuale pe care acesta le are, dar și strategiile adecvate care-i pot permite
copilului obținerea performanței.
În întocmirea unui test de evaluare predictive este necesar ca toți itemii să fie stabiliți la nivelui
trunchiului comun. Devierea de la această regulă duce la o ipoteză eronată în ceea ce privește stabilirea
nivelului de plecare la clasă în aplicarea oricărui demers didactic.
Un model de test folosit de mine într-o astfel de evaluare este cel prezentat mai jos. Acesta mi-a
permis stabilirea cât mai corectă a următoarelor etape de lucru cu elevii în vederea obținerii unor rezultate
favorabile fiecărui copil în parte, având în vedere particularitățile individuale de vârstă ale acestora.
Test de evaluare înițială

Comunicare in limba română – Clasa a II-a
1. Citeşte textul:
Prima zi de școală
Este toamnă. Copiii au început școala. Matei și Mihnea sunt colegi de bancă.
- Matei, ce cărți ai citit în vacanța de vară? întreabă Mihnea.
- Am citit multe cărți, dar mi-a plăcut în mod deosebit ,,Povești” de Petre Ispirescu.
Dar tu?
- Eu am citit cu mult drag ,,Povești și povestiri” de Ion Creangă.
În pauze, copiii au început să-și împărtășească impresii despre lectura din vacanța.
a ) Ce au făcut copiii în vacanța de vară?
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________
b) Când își spuneau părerile despre cele citite?
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________
2. Alcătuiește propoziții formate din:

a) două cuvinte
b) trei sau mai multe cuvinte
3. Completează cu semnele de punctuație învățate (. , ?, ! ) textul dat:

Maria este elevă în clasa a II-a Astăzi, a venit de la școală cu prietena sa, Ioana
- La revedere, Maria
- La revedere, Ioana
773
- Mâine, la ce oră ne întâlnim dimineață întreabă Ioana
- La ora șapte și jumătate, răspunde Maria
A doua zi, amândouă fetele au fost punctuale
4. a) Găsiți cuvinte cu înţeles opus celor date:

vesel____________________ înnorat_____________ _____
adormit___________________
b) Găsiți cuvinte cu înţeles asemănător celor date:
școlar__________________ dăscăliță__________________
motan______________________
5.Ordonează cuvintele pentru a obţine o propoziţie. Scrie propoziţia obţinută!

prietena, școala, copiilor, este.
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________
6. Desparte în silabe cuvintele:

munte= ___________________ sârguincios = _______________________
învățătoare= __________________
Descriptori de performanță
Nr. Foarte bine Bine Suficient

itemului
1 Elaborează un răspuns Elaborează un Elaborează un
corect la ambele întrebări. răspuns corect la cel răspuns aproapoximativ
puțin o întrebare. corect la cel puțin o
întrebare.
2 Alcătuiește corct cele două Alcătuiește corect Alcătuiește
propoziții. cel puțin o propoziție aproximativ corect o
propoziție. propoziție.
3 Completează corect semnele Completează Completează
de punctuație în toate cele opt corect semnele de corect semnele de
situații. punctuație în cel puțin punctuație în cel puțin
șase situații. patru situații.
4. Găsește soluțiile corecte în Găsește soluțiile Găsește soluțiile
toate cele șase situații de la corecte în cel puțin patru corecte în cel puțin două
subpunctele a și b. situații de la subpunctele situații de la subpunctele
a și b. a și b.
5 Ordonează și scrie corect Ordonează și scrie Ordonează și scrie
toate cuvintele în propoziție . corect cel puțin trei corect cel puțin două
cuvinte în propoziție . cuvinte în propoziție
6 Desparte corect în silabe Desparte corect în Desparte corect în
toate cuvintele date. silabe cel puțin două silabe cel puțin un
cuvinte date. cuvânt dat.
Pornind de la ceea ce știu elevii, continuând cu ceea ce pot dobândi aceștia pe parcursul desfășurării
oricărei activități școlare și extrașcolare , ținând seama de factorii externi care influențează activitatea
didactică, putem proiecta fiecare etapă de învățare în așa fel încât copilul să aibă de câștigat.
Măiestria profesională a cadrului didactic aplicată cu responsabilitate șidăruire descoperă la timp
necesarul fiecărui copil pentru a progresa pe scara evoluției sale.
774
EVALUAREA INIŢIALĂ A ELEVILOR
Prof.înv.primar, SLABU PANSELUȚA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ Nr 10, BOTOȘANI
( învățământ primar- clasa pregătitoare )
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
mediul social .
actelor evaluative în procesul didactic .
775
consecinţă”.
macrosistemice.
În concluzie apreciez că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor formelor e
Bibliografie :
Bucureşti
Gnosis , Bucureşti
776
Prof. SMEUREANU ANDREEA FLORINA

Școala Centrală
București, sector 2
Clasa a II-a
Yvan Abernot a caracterizat evaluarea inițială astfel: „ Evaluarea inițială nu are rol de control, este
diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în procesul de învățare.”
Din perspectiva unor teoreticieni, acest tip de evaluare este numit „răul necesar”, considerând că
orice evaluare este stresantă și ar trebui, pe cât posibil diminuată. Aceiași teoreticieni o consideră totuși
ca fiind necesară pentru o pregătire optimă a unui nou program instructiv-educativ.
Evaluarea inițială este necesară din mai multe puncte de vedere:
• Cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile, a nivelului comportamentului cognitiv
inițial;
• Determinarea liniei de pornire la începutul unui program de instruiere;
• Este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării de premise
favorabile unei noi învățări;
• Evaluarea inițială are semnificația unei punți de legătură între o stare precedentă și una viitoare;
• Este utilă pentru remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare a
noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării viitoare.
Despre rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare, R. Ausubel sublinia: „ Dacă aș vrea să reduc
toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe el și instruiți-l în consecință.”
Acest tip de evaluare se poate realiza atât prin examinări orale, cât și prin probe scrise. Probele
realizează un diagnostic al pregătirii elevilor și îndeplinesc o funcție predictivă, indicând condițiile în care
elevii vor putea asimila noile conținuturi din programul de instruire.
Funcția prognostică a evaluării inițiale constă în aceea că datele obținute ajută la conturarea
activității următoare în trei planuri: modul adecvat de predare-învățare a noului conținut, aprecierea
oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă și adoptarea unor măsuri de
sprijinire și recuperare doar a unor elevi.
Valoarea diagnostică a acestui tip de evaluare se manifestă atât din perspectiva elevilor, cât și a
cadrului dicactic. Din punct de vedere al elevilor, inventariază achizițiile existente la momentul de
început (momentul zero), depistează eventualele decalaje între aceștia și constată capacitățile de învățare.
În ceea ce privește cadrul didactic, descoperă cauzele care explică situația respectivă, arată nevoile de
dezvoltare ale elevilor, îi ajută să-și multiplice căile de stimulare a dezvoltării optimale a acestora și pune
în evidență caracteristicile diferențiale ale elevilor și posibilitățile de a acționa în direcția atingerii
obiectivelor.
Bibliografie
1. I. T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, E.D.P. București, 2000
2. M. Manolescu, Evaluarea școlară, Ed. Meteor Press, 2005
777
EVALUAREA INITIALA IN CADRUL PROCESULUI DE INVATAMANT
Prof. Angelica-Larisa Soare

In acceptia didacticii moderne, procesul de invatamant incorporeaza trei functii: predare, invatare si
evaluare. Daca timp indelungat didactica traditionala a separat actul predarii si invatarii de cel al
evaluarii, de data aceasta, se opteaza pentru abordarea evaluarii ca parte integranta a procesului de
invatamant. Evaluarea completeaza si ghideaza ciclul de interventie al profesorului asupra
elevului.Asadar, procesul de invatamant se defineste ca exercitare intr-o unitate organica a acestor trei
functii fundamentale: predare- invatare -evaluare, deosebite prin finalitati, motivatie si metodologie.
Relatiile functionale dintre actiunile de evaluare a rezultatelor scoalare, pe de o parte si procesele de
instruire si educare pe de alta parte, releva functiile fundamentale ale evaluarii in activitatea scolara.
Aceste functii sunt urmatoarele: functia de constatare si apreciere a rezultatelor produse, functia de
diagnosticare a activitatilor desfasurate si functia de predictie , toate trei fiind complementare. Pe fondul
acestor functii generale, evaluarea realizeaza si multiple functii pedagogice , specifice care privesc
participantii la acest proces: profesorii si elevii.
Verificatile asupra elevilor contribuie la clarificarea si consolidarea cunostintelor acumulate care
sunt fixate sistematizate si integrate in structuri prin activitatea de recapitulare si sinteza pe care o
prilejuiesc. De asemeena, controlul sistematic ofera elevilor si un feedback operativ asupra
performantelor atinse si-i ajuta sa determine constient si obiectiv in ce masura acestea coresound
obiectivelor stabilite. In acest fel, efectele pozitive ale procesului de evaluare se reflecta in atitudinea
elevilor fata de activitatea scoalra, in dezvoltare acapacitatii si obisnuintei de autoevaluare prin raportarea
performantelor atinse la cele asteptate de scoala.
In ceea ce priveste actiunea profesorului, cunoasterea nivelului atins de elevi in dezvoltarea lor
generala si a rezultatelor obtinute este necesara in fiecare moment al demersului didactic ajutandu-l pe
propunator sa determien punctele forte si lacunele procesului de instruire , in perspectiva obiectivelor
avute in vedere. Modul in care clasa de elevi a asimilat continutul predat, ofera profesorului posibilitatea
diagnosticarii dificultatilor intampinate de acestia, identificarii problemelor in care sunt necesare
explicatii suplimentare si-i sugereaza totodata modificariel ce se impun in desfasurarea activitatii pe mai
departe.
Evaluarea este o actiune complexa ce presupune realizarea mai multor operatii: masurarea,
interpretarea si aprecierea datelor obtinute, precum si adoptarea masurilor ameliorative.
Dupa modul de integrare a procesului de evaluare in demersul instructiv-educativ, se contureaza
trei forme de evaluare : evaluare initiala, evaluare sumativa ( cumulativa) si evaluare continua (
formativa).
Evaluarea initiala se efectueaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca
nivelul de pregatire al elevilor, conditiile in care acstia se pot integra in activitatea care urmeaza. Ea
reprezinta una dintre premisele conceperii programului de instruire. Cunoasterea capacitatilor de invatare
ale elevilor, a nivelului de pregatire de la care pornesc si a gradului in care stapanesc cunostintlee
necesare asimilarii continutului etapei care urmeaza, constituoe o premisa a reusitei activitatii didactice .
Aceasta relsatie devine evidenta in momentul in care profesorul incepe activitatea cu elevi al caror
potential de invatare nu il cunaoste, la inceputul unui an scoalr, sau ciclu de invatamant.
Referitor la acesta idee, R Ausubel spunea: „Daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un
singur principiu, eu spun: ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le
poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce stie si instruiti-l in consecinta.”
Obiectivele evaluarii initiale se refera la cunoasterea capacitatilor generale de invatare ale elevilor, a
faptului daca elevii stapanesc acele cunostinte si abilitati necesare intelegerii continutului programului ce
urmeaza. Evaluare elevi,or se realizeaza prin examinari orale, dar mai ales prin probe scrise. Aceste probe
realizeaza un diagnostic al pregatirii elevilor si totodta indeplinesc o functie predictiva, indicand
conditiile in care elevii vor putea asimila continuturile noului program de instruire. Datele obtinute prin
ebvaluarile de acesasta natura ajuta la conturarea activitatii urmatoare in trei planuri: modul adecvat de
predare-invatare a noului continut, aprecierea oportunitatii organizarii unui program de recuperare pentru
intreaga clasa, adoptarea unor masuri de sprijinire si recuperare .
778
Bibliografie :
Limba si literatura romana, cls a XI-a
1. I Cerghit , Didactica, Ed didactica si Pedagogica -1998
2. Internet
779
Importanța Evaluării Inițiale: Metode şi tehnici
Profesor învăţământ preşcolar: Şoldorfean Delia

Grădiniţa cu P.N. nr. 2, Copşa Mică, jud. Sibiu
Activitatea instructiv-educativă din grădiniţă presupune forme diverse de evaluare. După modul de
integrare a actului evaluativ în desfăşurarea procesului de învăţământ şi după nivelul la care se realizeaza,
distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluare iniţială (predictivă), evaluare continuă
(formativă) şi evaluare cumulativă (sumativă). Evaluarea iniţială se efectueaza la începutul anului şcolar,
la integrarea copilului în grupă sau la începutul unui program de instruire. Ea realizează în primul rând
funcţia de constatare, permiţând cunoaşterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoştinţe
anterioare, deprinderi intelectuale dar, şi funcţia de predicţie, sugerând strategii adecvate, care să permită
copilului obţinerea performanţei. Fiecare educatoare are stilul său de aplicare a teoriei evaluării, rezultat
din modul de combinare a cerinţelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităţilor grupei
şi activităţilor, experienţei acumulate. Evaluarea iniţială (predictivă) apreciază gradul în care aceştia vor
putea asimila noua unitate didactică sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui
anterior. Ea se adresează cu precădere educatoarei, care are posibilitatea să constate situaţia de plecare, pe
baza căreia se vor putea „clădi” viitoarele noţiuni – descoperirea concepţiilor, aprecierea calităţii
operaţiilor gândirii, etc. Pentru ca individul să fie pregătit pentru a se adapta la o lume în schimbare,
”educaţia trebuie organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învăţare, care pe parcursul vieţii
constituie pilonii cunoaşterii; a învăţa să ştii, ceea ce înseamnă dobândirea cunoaşterii; a învăţa să faci,
astfel încât individul să intre în relaţie cu mediul înconjurător; a învăţa să trăieşti împreună cu alţii,
pentru a coopera cu alte persoane, participând la activităţile umane; a învăţa să fii, un element important
ce rezultă din primele trei.”(J.Delors)
Evaluarea iniţială oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
obiectivele propuse. În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
 Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
 Formularea itemilor;
 Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
 Fixarea punctajului pentru fiecare item;
 Stabilirea unei scări de apreciere;
 Centralizarea rezultatelor în grafic.
probescrise – fişe de lucru
- portofoliul
- ghicitorile;
- ciorchinele;
- examinarea povestirii
780
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, Bucureşti,
EDP.;
781
-metode si tehnici-
Inv. Ionela Solomei- Scoala Gimnaziala Letea Veche, Bacau

modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a scolarului, pornind de la
 Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
 Formularea itemilor;
 Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
 Fixarea punctajului pentru fiecare item;
 Stabilirea unei scări de apreciere;
 Centralizarea rezultatelor în grafic.
Cea mai comuna metoda utilizata este testul care presupune existenta mai multor itemi, de
dificultate diferita.
In urma testarii, lucrarie sunt corectate, interpretate si se gasesc masuri ameliorative.
CENTRALIZAREA PE CALIFICATIVE
CALIFICATIV NUMAR ELEVI

FOARTE BINE 5 elevi
BINE 4 elevi
SUFICIENT 2 elevi
INSUFICIENT 2 elevi
REZULTATE TEST EVALUARE INTIALE

STIINTE ALE NATURII
5
4
3 REZULTATE TESTE IITIALE
2 STIINTE
1
0
FB B S I
782
GRESELI TIPICE:
- Nu recunosc plantele si animalele specifice unei zone de relief;
- Cu toate ca au participat la diverse activitati de protejare a mediului, nu reusesc sa puna in scris
acest lucru;
SITUATII AMELIORATIVE:
- Se comunica parintilor rezultatele obtinute, precum si problemele frecvente cu care se confrunta s-
au confruntat elevii;
- Se vor face exercitii suplimentare cu elevii ce au obtinut calificative de I(insuficient) si
S(suficient);
- Se vor realiza diverse proiecte ce vor cuprinde temele evaluate la testul initial;
Bibliografie:
EDP.;
783
PROF. ÎNV. PRIMAR SOLOMON DANIELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3, PIATRA-NEAMȚ
CLASA PREGĂTITOARE
Excelența, reușita, dar și eșecul sunt realități constituite de și prin sistemul școlar. Argumentele
teoretice și experimentale demonstrează că evaluarea își manifestă rolul specific în creșterea
performanțelor școlare.
Evaluarea, un concept deosebit de cuprinzător, este o componentă a actului pedagogic, o operaţie
fără de care progresul individual sau colectiv nu este conceput. A cunoaşte situaţia în care te găseşti, a o
explica prin factorii şi condiţiile care o generează şi a prevedea consecinţele şi drumul ce trebuie urmat în
viitor, constituie scopul şi sensul evaluării. De aceea, evaluarea nivelului de pregătire al elevilor are un rol
esenţial, ea reprezentând un mijloc important de reglare şi autoreglare a activităţii, furnizând totodată
măsuri de ameliorare a acestor capacităţi .
Experienţa la catedră mi-a confirmat că perfecţionarea şi diversificarea continuă a metodelor şi
procedeelor de verificare şi apreciere, duce la cunoaşterea exactă a nivelului de pregătire individual, iar
elevilor le suscită interesul pentru a demonstra ceea ce cunosc. Elevii capătă cunoştinţe, îşi formează
priceperi sau deprinderi în cadrul procesului instructiv – educativ. Această activitate trebuie să fie
controlată şi apreciată. Îndrumarea controlul şi aprecierea sunt în strânsă legătură. Controlul este necesar
pentru a vedea dacă ceea ce am făcut a fost înţeles şi respectat, dar şi pentru a şti cum să ne organizăm în
continuare, pe ce bază vom aşeza noile cunoştinţe. Scopul este atins atunci când ţinem seama şi de
particularităţile individuale ale fiecărui elev, deoarece nu toţi şcolarii necesită folosirea aceleiaşi metode
sau procedeu. De aici rezultă înţelegerea, răbdarea ce trebuie avută cu fiecare elev în parte, deci măiestria
pedagogică ce nu trebuie să lipsească nici unui cadru didactic.
În procesul evaluării nu sunt verificaţi doar elevii. Teoreticianul V. Pavelcu susţine că: „Făcând
controlul cunoştinţelor elevilor, profesorul îşi face controlul propriilor sale metode didactice.” Evaluarea
inițială are, deci o funcție diagnostică și se realizează de regulă la început de an școlar. Cea mai simplă
modalitate de a o realiza este testul. După ce profesorul consultă programa clasei anterioare și o compară
cu programa clasei curente, stabilește lista problemelor esențiale din materia parcursă, fără de care el nu-
și poate realiza sarcinile de predare în bune condiții. Pe baza acestei liste se formulează itemii testului de
evalure inițială, care trebuie să-l edifice pe profesor dacă elevii săi stăpânesc sau nu anumite cunoștințe și
deprinderi strict necesare continuării instruirii.
Evaluarea educaţională face parte integrantă ,activă şi importantă din curriculum.Prin orientările noi
în acest domeniu se urmăreşte aplicarea acţiunilor evaluative cu precădere către zonele valorilor
„personalizate” , ale creativităţii, gândirii critice, interpretării şi manifestării individuale, autonome,
independente.
Metodologia evaluării discriminează între metodele tradiţionale de evaluare şi cele alternative
(complementare). Metodele tradiţionale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor
în timp, fiind cel mai des utilizate. Din această categorie fac parte: probele orale, cele scrise şi cele
practice.Testul de evaluare inițială este instrumentul cel mai precis pentru realizarea scopului propus în
evaluarea inițială și utilizarea lui este recomandată călduros în literatura de specialitate în combinație cu
alte metode și tehnici, care să permită un diagnostic, cât mai fidel al pregătirii elevilor.
Probele scrise au mai multe avantaje, şi anume: permit verificarea unui număr mare de elevi, oferă
şanse egale elevilor prin identitatea subiectelor şi fac posibilă compararea rezultatelor, sunt convenabile
elevilor lenţi şi timizi, permit o precisă apreciere în comparaţie cu examinarea orală. Ele prezintă şi
dezavantaje, deoarece nu permit dirijarea elevilor în formularea răspunsurilor.
În administrarea/folosirea probelor scrise trebuie să se îndeplinească următoarele cerinţe:
- stabilirea scopului probei şi definirea obiectivelor operaţionale;
- alegerea tipului de itemi corespunzător fiecărui obiectiv;
- elaborarea adecvată a schemei de notare;
- comunicarea şi discutarea rezultatelor;
- proiectarea unei strategii de ameliorare a dificultăţilor constatate;
784
Indiferent de forma acestor lucrări, o atenţie deosebită trebuie acordată alegerii şi formulării
subiectului, planificării şi corectării lucrărilor. Subiectul trebuie să fie astfel formulat încât să-i oblige pe
elevi să opereze cu cunoştinţele asimilate, nu doar să le reproducă. Corectarea şi notarea lucrărilor se face
ţinându-se seama de descriptorii de performanţă elaboraţi în concordanţă cu programa şcolară.
Demersul evaluării rezultatelor şcolare produce şi efecte formative asupra elevilor, dacă se are în
vedere faptul că chiar prin modul în care educatorul îi apreciază pe elevi îi învaţă şi cum trebuie să-şi
aprecieze rezultatele pe care le obţin în învăţare. În consecinţă, alături de acţiuni evaluative se produc şi
frecvente procese de autoevaluare şi interevaluare, care îndeplinesc o funcţie de reglare/autoreglare a
oricărui sistem. Experienţa demonstrează faptul că atunci când demersurile evaluatoare sau
autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează până la starea în care ea încetează de a
mai fi utilă (eficientă).
Deci evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare ce presupune o strategie globală asupra formării.
Bibliografie:
Manolescu,Marin, 2005, Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press,
Bucureşti.
Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă, 2001, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
785
Evaluarea inițială – Necesitatea și importanța ei în activitatea didactică
Înv. SOPORAN LIDIA

Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”, Câmpia Turzii
Evaluarea ințială
• oferă atât învățătorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situației existente (potențialul de învățare al elevilor, lacunele ce trebuie completate și remediate) și a
formula cerințele următoare.
• pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual
a unor programe de recuperare
• este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile
noilor ani de studiu.
Evaluarea inițială nu are rol de control, ci este utilizată pentru a cunoaște comportamentul cognitiv
al elevului, dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului educațional (cunoștințe, capacități,
abilități etc.).
următoarele:
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea
unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în
susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități
învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor .
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii
(profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării
şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi
786
confruntare cu situaţii noi de învăţare,care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a
problemelor enunţate.
BIBLIOGRAFIE:
787
Importanţa evaluării initiale
Prof.înv.primar Sorecău Cătălina

Şcoala Gimnazială,,A.P. Alexi” Sîngeorz-Băi
Clasa a IV- a C
Evaluarea este o componentă esenţiala a procesului instructiv/educativ, a triadei instruire-predare-
evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe baza
colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare.De
asemenea rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe,
dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor , pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului
şcolar.
1.Elementele evaluării sunt:
• Informaţiile care privesc nivelul de cunoştinţe şi competenţe al elevilor, permiţând formularea
aprecierilor;
• Aprecieri, estimari ale situaţiei prezente sau prognoze ale celei viitoare;
• Decizii care privesc modalităţi de acţiune ;
2.Etapele procesului de evaluare :

a) precizarea domeniului de aprecieri :
-volumul de cunoştinţe ;
-înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor ;
-aplicaţii ale informaţiilor însuşite ;
-abilităţi intelectuale de ordin general ;
b)descrierea informaţiilor necesare şi depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor ;
c)stabilirea graficului şi modului de obţinere a informaţiilor necesare ;
d)alegerea instrumentelor de colectare a informaţiilor şi analiza lor ;
e)elaborarea aprecierilor şi luarea deciziilor concretizate în calificative, note şi măsuri de acţiune
3.Modalităţile de realizare a evaluării se structurează în funcţie de momentul aplicarii, în:
• Evaluare iniţială
• Evaluare continuă (formativă)
• Evaluare cumulativă (sumativă,globală)
testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori privind redactarea unei
lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar
pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea
psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu
aplicarea, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
Important este ca urmărind toate etapele unei evaluări iniţiale eficiente profesorul poate aprecia şi
nota orice contribuţie pozitivă a elevului şi observa multiplele aspecte ale implicării acestuia în procesul
788
instructiv-educativ, precum şi caracteristicile acestui proces în vederea ameliorarii lui şi realizarii
progresului şcolar în funcţie de posibilităţile fiecarui elev, de interesele şi preocupările sale, de cerinţele
progamelor şcolare şi ale societăţii
Rezultatele evaluarii reprezinta indicatorul cel mai relevant privind calitatea si eficienta procesului
didactic.
BIBLIOGRAFIE
Rosu E.(2008)-Educatie ecologica si de protectie a mediului,Ed.Brevis
Ungureanu I.(2005)-Geografia Mediului,Ed. Universitatii,”Al.I.Cuza”
Ilinca N., Mandrut O. (2006)-Elemente de didactica aplicata a Geografiei, ed.Cd press, Buc.
789
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE. METODE SI TEHNICI DE
EVALUARE INIŢIALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
AUTOR: Prof.SOVRE AURELIA MARIANA
SCOALA GIMNAIALA CERNESTI-STRUCTURA CIOCOTIS
Evaluarea reprezintă o componentă esenţială a procesului de didactic. Evaluarea poate fi, în

funcţie de rolul ei în procesul evaluativ, de trei tipuri: inițială, formativă sau sumativă. Cele trei tipuri de
evaluare se află într-o relație de complementaritate, fiecare având un rol bine determinat în cadrul
evaluării generale.
Evaluarea inițială are rol diagnostic, fiind cea care oferă elevului, dar în primul rând profesorului
o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor
elevilor sau ierarhizarea lor de aceea se recomandă raportarea la bareme de evaluare, fără a nota însă
elevii.
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și
instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a
situației existente și de a-şi adapta în continuare demersul didactic în funcţie de această situaţie. Pe baza
informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual, dacă situaţia
impune acest lucru, se vor concep şi realiza planuri de recuperare specifice. Pentru ca evaluarea inițială
să fie eficientă şi să aibă rezultatele aşteptate, e nevoie să se țină seama de următoarele:
de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002)
semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii)
AVANTAJELE
o oferă atât profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuie completate şi
remediate) şi de a formula obiective corecte pentru etapele următoare;
o pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat
următor şi eventual a unor programe de recuperare.
DEZAVANTAJELE
o nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
Dintre posibilele modalităţi de realizare a evaluării iniţiale amintim:
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele
Evident, metodele de realizare, strategiile de evaluare, tehnicile de lucru trebuie adaptate vârstei
elevilor şi nivelului de studiu.
Testul scris este instrumentul de evaluare cel mai frecvent utilizat în învăţământul primar pentru
evaluarea iniţială. Prin prin intermediul testului scris se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi
dificultate) pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în
aceeaşi unitate de timp. Metoda îi avantajează pe elevii emotivi, care în cazul unei evaluări orale pot
790
suferi unele blocaje. Însă metoda are dezavantajele ei, întrucât nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare
a pregătirii elevilor (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, capacităţi, competenţe etc.) ca evaluarea orală. În
realitate, combinarea celor două metode amplifică avantajele şi diminuează dezavantajele, aşa încât e
preferabilă folosirea unui sistem de metode pentru a realiza o evaluare cât mai apropiată de adevăr.
Testul va fi însoţit obligatoriu de baremul de corectare si evaluare, cuprinzând descriptorii de
performanţă, şi de matricea de evaluare.
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T., Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap7.pdf
www.proeducation.md/Evaluareaperformantelorscolare/Cabac.com
791
,, Importanţa evaluării în învăţământul preşcolar”
Educatoare: Şpaiuc Monica

Grădiniţa ,, Panseluţa”, Sector 4 ,Bucureşti
Nivel II
Educarea Limbajului
În învăţământul preşcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activităţii

didactice, având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor ,dobândite
de copii în cadrul actului educational . În acelaşi timp ,evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale
muncii educatoarei , concretizată în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin
procesul de învăţământ.
secvenţe a procesului de învăţământ (ciclu de instruire, an de instruire, semestru şcolar, capitol,
subcapitol, grup de lecţii, lecţie), fiind realizată:
• pentru determinarea cunoştinţelor şi capacităţilor care reprezintă baza asimilării noilor conţinuturi
şi formarea altor competenţe;
• pentru detectarea potenţialului de instruire, potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului de
educare, adică a zonei dezvoltării proxime a copilului;
• pentru stabilirea unui punct ,,de plecare" ce ar servi drept reper la evaluarea progresului şcolar.
A. Comportamente măsurabile:
- să alcătuiască propoziţii simple despre imaginile prezentate;
- să recunoască anumite poveşti, cu ajutorul imaginilor;
- să transforme singularul în plural şi invers;
B. Tema activităţii/Forma de realizare : Joc did. “Ce ştii despre...?”; Joc did. “Poveşti încurcate”;
Joc did. “Eu spun una, tu spui multe”
C. Itemi: - Alcătuieşte propoziţia simplă/dezv. (2 propoziţii)
- Recunoaşte poveştile prezentate în imagini, personajele, precum şi momentul acţiunii”. (2 poveşti)
- Transformă corect formele de sg. în pl. şi invers. (2 cuvinte)
• Educatoarea va prezenta imagini (floare, avion, barcă, casă, pahar, etc.), iar copiii vor fi solicitaţi
să alcătuiască propoziţii simple sau dezvoltate, cât mai variate. Răspunsurile vor fi notate. Testarea se va
desfăşura sub formă de joc, cu grupuri de câte 5 copii. - PROBĂ ORALĂ-
• Educatoarea va prezenta copiilor sarcina de lucru ( prezentată la rubrica Itemi). Testarea se va
desfăşura sub formă de joc, cu grupuri de câte 5 copii. Materialul didactic va fi constituit din planşe
reprezentând scene din poveştile: „Turtiţa”, „Scufiţa Roşie”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Iedul cu trei
capre”, „Punguţa cu doi bani”, „Coliba iepuraşului”, „Ridichea uriaşă”, „Capra cu trei iezi”, „Cei trei
puceluşi”. -PROBĂ ORALĂ-
• Educatoarea va prezenta copiilor sarcina didactică - de a transforma singularul în plural şi invers -.
Testarea se va desfăşura sub formă de joc, cu toată grupa de copii. -PROBĂ ORALĂ-
Bibliografie:
Manolescu, M. - ,,Teoria și metodologia evaluării”, Editura Universitară, 2010
792
Importanța evaluării inițiale: Metode și Tehnici
Ed. Spătaru Claudia-Simona,
Grădinița cu Program Prelungit „Crai Nou”- Structură a Școlii Gimnazială
„Ciprian Porumbescu” Comănești,
nivel de vârstă 1
Termenul de „evaluare” prin definiție desemnează actul didactic complex, integrat procesului de
învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi
eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic. Prin urmare,
predarea se justifică numai dacă generează învăţare, dacă îi motivează pe elevi şi îi implică în efortul de
învăţare, obiectivele acesteia şi modul de realizare fiind deduse din obiectivele învăţării. Spre deosebire
de perspectiva clasică a învăţământului, ce avea în centrul procesului, actul predării, în concepţia
modernă, accentul se pune funcţiile învăţării, participarea elevilor/ preşcolarilor în dobândirea
cunoştinţelor şi formarea de priceperi şi deprinderi. Evaluarea, în calitate de reglator al procesului, este
indispensabilă atât predării, cât şi învăţării, mai mult, aceasta fiind intrinsecă. Prin evaluare, cadrul
didactic urmăreşte cum învaţă elevii / preşcolarii, îi ajută să conştientizeze propriile succese sau eşecuri,
să-şi amelioreze performanţele şi eforturile, îşi evaluează propria sa activitate, elaborează judecăţi de
valoare despre el însuşi, ca educator, despre calitatea lecţiilor, reuşita sau nereuşita unor strategii utilizate.
Deşi apare ca instrument de transformare a învăţării şi predării, evaluarea se modelează, la rândul său în
raport cu cerinţele acestora.
În contextul reformei educaționale, întreprinsă în momentul de față în învățământ, importanța
activității de evaluare devine din ce în ce mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze
gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ, precum și dificultățile acestuia.
În opinia lui Ausubel (1981), evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente, care
cuprinde următorii paşi:
 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor,
 Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse,
 Măsurarea rezultatelor aplicării programei,
 Evaluarea rezultatelor.
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității didactice,
având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii,
în cadrul actului educațional. În același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii
educatoarei, concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar, prin procesul
de învățământ.
fiecărui copil.
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. Datele
obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri:
 stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei;
 organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul;
 adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora dintre preşcolari.
Metode și tehnici de Evaluare

Metodele și tehnicile de evaluare se împart în 2 categori distincte:
 metode tradiționale de evaluare, precum probe scrise (fișe de lucru), probe orale sau probe
practice;
 metode de evaluare alternative, din această categorie făcând parte lucrările practice,
portofoliile care cuprind lucrările copiilor, aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice de rol și
serbarea, observările directe din cadrul activităților de la clasă, afișarea lucrărilor realizate în cadrul
activităților, etc.
793
Aceste metode și tehnici de evaluare alternative oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce știe
într-o varietate de contexte și situații, oferă educatorului o imagine la zi asupra performanțelor copilului,
dar si o imagine exhaustivă asupra profilului general al cunoștințelor copiilor, exersează abilitățile
practic-aplicative ale copiilor, asigurând o mai bună clarificare conceptuală și integrare în sistemul
național a cunoștințelor asimilate, care astfel devin operationale și asigură o realizare interactivă a actului
de predare-învățare, adapdată nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev în parte,
valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestuia.
Dintre metodele și tehnicile de evaluare alternative, probele de evaluare orale sunt cele mai
utilizate metode de evaluare din grădiniță deoarece acestea oferă o interacționare directă între educatoare
și copil, sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor și oferă copilului
posilbilitatea de a formula răspunsurile libere, fără a le structura, copilul putând să-și justifice răspunsul
ales.
considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului; acesta poate fi introductive (care cuprinde o selecție a
celor mai importante lucrări ale preșcolarului), de progress sau de lucru (conține toate lucrările realizate
pe parcursul activităților de la clasă) și de evaluare (care cuprinde strategii, obiective, instrumente de
evaluare, tabele de rezultate etc). De asemenea, portofoliul poate cuprinde o listă cu comportamente
așteptate, observații asupra evoluției copilului, lucrări ale acestui, poze cu sarcini sau activități pe care
acesta le-a dus la bun sfârșit pe parcursul anului școlar, chiar și rezultate ale activităţilor extracurriculare
(diploma de la diverse concursuri).
Copilul este o ființă activă, cu o lume proprie, astfel pentru a-l influența optim educatoarea are
menirea să redescopere mereu copilul, în dinamica ipostazelor inedite ale individualității sale.Astfel,
evaluarea are un rol important de a regal permanent și a forma în spiritul unor decizii realiste, atât cu
privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane implicate. Indiferent de forma care se utilizează,
evaluarea, desfășurată în scopul de reglare și autoreglare a activității didactice, este un proces complex,
dar în acelați timp firesc și normal, integrat procesului de învățământ. Ea furnizează date importante
despre capacitățile de învățare a copiilor, pentru că, în deplina cunoștință de cauză, să se stabilească
obiectivele activității următoare și să se adopte cele mai potrivite mijloace de realizare.
Așadar, o evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru
al educatoarei, cu ajutorul căruia își perfecționează activitatea pusă în beneficiul educației preșcolarilor.
Bibliografie
Ausubel, P.D. & Robinson, R.F., (1981), Pedagogia secolului XX. Învățarea în școală, București,
Editura Didactică și Pedagogică;
Comenius, J.A., (1970), Didactica Magna, București, Editura Didactică și Pedagogică;
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, ediția a II-a revizuită și adăugită, Iași, Editura Polirom.
794
-METODE ȘI TEHNICI-
Profesor învăţământ preşcolar: Spineanu Ana-Maria

Grădiniţa cu Program Prelungit„Lumea Copiilor”Tg Jiu, jud. Gorj
Evaluarea este o dimensiune fundamentală a procesului de învăţământ, ea determinând valoarea
rezultatelor şi progreselor învăţării. Prin urmare, predarea se justifică numai dacă generează învăţare, dacă
îi motivează pe copii şi îi implică în efortul de învăţare, obiectivele acesteia şi modul de realizare fiind
deduse din obiectivele învăţării. A evalua înseamnă a determina măsura în care obiectivele propuse au
fost atinse, eficienţa metodelor de predare – învăţare; pe baza informaţiilor obţinute activitatea fiind
ameliorată la timp. Evaluarea, însă, nu vizează doar preşcolarul, ci şi educatoarea. Pentru educatoare,
aceasta reprezintă un feed-back asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate; îi arată cât de eficient îşi
dozează materialul, cât de bine comunică cu preşcolarii, cât de utile au fost metodele folosite în timpul
predării.
Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă,
capacităţile necesare reuşitei într-un program nou ( cu ajutorul evaluării iniţiale pot fi identificate şi
lacunele din pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile acestora, cunoştinţele pe care le stăpânesc, etc. ).
Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea
rezultatelor. În funcţie de datele înregistrate se pot stabili obiectivele programului următor, conţinuturile
necesare, demersurile didactice adecvate posibilităţilor de învăţare ale preşcolarilor.
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. În
conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
- Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective
- Formularea itemilor
- Stabilirea timpului necesar fiecărui item
- Fixarea punctajului pentru fiecare item
- Stabilirea unei scări de apreciere
- Centralizarea rezultatelor în grafic
Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele: - oferă educatoarei şi preşcolarului o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente ( potenţialul de învăţare a preşcolarului, lacunele ce
trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare; - pe baza informaţiilor evaluării
iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare;
Ca dezavantaje ale evaluării iniţiale se pot enumera următoarele: - nu permite o apreciere globală a
performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii; - nu-şi propune şi nici nu poate să determine
cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al preşcolarului.
795
-tradiţionale: probe orale (- conversaţia de verificare; interviul ( tehnica discuţiei); verificarea
realizată pe baza unui suport vizual; verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire; redactarea unui
conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte, situaţii, prezentate oral) probe scrise (– fişe de
lucru)
-complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului; fişa de evaluare individuală;
portofoliul.
-interactive: - piramida; ghicitorile; tehnica fotolimbajului; ciorchinele, examinarea povestirii;
turnirul întrebărilor; R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.)
In cadrul evaluarii inițiale se pot îmbina mai multe metode și tehnici. DE EXEMPLU, în activitatea
desfășurată la grupa mijlocie: „Cel mai bun povestitor” am îmbinat proba orala (conversația de verificare:
- Care sunt personajele din povestea „Scufița Roșie”? Dar din „Capra cu trei iezi”? Pe cine întâlnește pe
drum Scufița Roșie? Câți iezi sunt în povestea „Capra cu trei iezi”? Care sunt personajele pozitive din
această poveste? De ce? Dar cele negative? De ce? etc. ) cu proba scrisă (fișă de evaluare: cu itemi cu
alegere multiplă Obiectiv: să recunoască personajele din poveștile cunoscute, Item: Încercuieşte răspunsul
corect: Care din personajele de mai jos apar în următoarele poveşti: „ Capra cu trei iezi”, „Scufiţa Roşie”,
„Iedul cu trei capre”, „Cei trei purceluşi” a) iezii b) purceluşii c) lupul d) capra e) vulpea)
Bibliografie:
EDP.;
796
Importanţa evaluării iniţiale – metode şi tehnici
Prof. Spiridon Cristina – Liceul Tehnologic Auto Craiova

Clasa a VIII a
Este bine cunoscut că procesul educaţional are trei componente: predare – învăţare – evaluare.
Evaluarea are în primul rând un rol de feedback pentru elevi, profesori, părinţi şi factori de decizie.
Rezultatele evaluării constituie şi elemente de sprijin în luarea de decizii privind modificările
curriculumului, efectuării de prognoze şi anticipării costurilor economice ale educaţiei. Deci, scopul
major al evaluării este să ofere datele necesare care să permită luarea celor mai bune decizii educaţionale .
Evaluarea reprezintă un sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi
aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului de învăţământ în ansamblul său.
Scopul evaluării nu este de a ajunge la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ. Nu este
vorba numai de a stabili o judecată asupra randamentului şcolar, ci de a institui acţiuni precise pentru a
adapta necontenit strategiile educative la particularităţile situaţiei didactice, la cele ale elevilor, la
condiţiile economice şi instituţionale existente etc.
Plecând de la evaluare ar trebui să se determine de fiecare dată în ce măsură putem transforma
situaţia educaţională într-o realitate convenabilă, adecvată obiectivelor în extensie ale şcolii.
În elaborarea testelor, profesorul trebuie să aibă în vedere câteva aspecte tehnice pe care le
prezentăm în continuare.
În primul rând, pentru a realiza o evaluare relevantă şi eficace testele trebuie să evalueze mai puţin
cunoştinţele acumulate şi mai mult aplicarea acestor cunoştinţe în situaţii similare sau în situaţii noi
(rezolvarea de probleme), deoarece numai în acest mod se produce o învăţare solidă.
În al doilea rând, orice instrument de evaluare trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de
elaborare, adică anumite "calităţi tehnice", în vederea atingerii scopului pentru care acesta a fost proiectat.
În al treilea rând, orice test este compus dintr-un număr de itemi care, pe de o parte au reguli
precise de elaborare, iar pe de altă parte sunt selectaţi pe baza unei matrice de specificaţii. În consecinţă,
în proiectarea unui test trebuie avute în vedere, printre altele, următoarele etape :
1. Determinarea tipului de test.
2. Proiectarea matricei de specificaţii.
3. Definirea obiectivelor de evaluare.
4. Construirea itemilor.
5. Elaborarea schemei de notare.
6. Pilotarea şi revizuirea testelor, precum şi a schemei de notare.
7. Administrarea testelor.
8. Corectarea şi analiza rezultatelor.
797
Bibliografie :
1. Constantin Niţă (coord.) - Ghid de evaluare la matematică, 2005, SNEE
2. I. T. Radu -
Evaluarea în procesul didactic, 2001, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Dumitru Săvulescu(coord.) - Programul naţional de Dezvoltare a Competenţelor de
evaluare ale cadrelor didactice (DeCeE)-Suport de curs, CNCEIP, 2008
798
IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA EVALUĂRII INIŢIALE LA CICLUL
PRIMAR
Prof. Spiridon Ion

Şcoala Gimnazială Bircii, or. Scorniceşti, jud. Olt
Învăţământ primar, clasa a II-a
Evaluarea în educaţie reprezintã procesul sistematic de colectare, analizã şi schimb de date privind
procesele educaţionale ale indivizilor, grupurilor sau organizaţiilor, pentru a facilita învãţarea la nivelul
tuturor pãrţilor implicate, astfel încât judecata valorii şi luarea deciziilor sã se bazeze pe evidenţe.
Alături de predare şi învăţare, evaluarea randamentului şcolar constituie o funcţie esenţială şi o
acţiune componentă a procesului educativ, integrată structural şi funcţional în această activitate.
În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare. Acestea sunt:
evaluarea iniţială, evaluarea continuă sau formativă, evaluarea sumativă sau finală. Ele se află în relaţie
de complementaritate, determinată de funcţiile lor în demersul evaluativ.
nivelul de pregătire a elevilor în acest moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea care
cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie
începutul unor capitole ca şi a fiecărei lecţii.
În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare, preocuparea noastră, a cadrelor didactice
care predăm la ciclul primar, trebuie să se axeze pe cunoaşterea elevilor ce vor fi primiţi în clasa
pregătitoare, încă din perioada frecventării grădiniţei, aceasta constituind una din condiţiile integrării
copiilor cu şanse de reuşită în activitatea şcolară viitoare.
Referitor la tema la care facem referire, psihologul american David Ausubel preciza că ceea ce
influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare: ,,Asigurați-vă de
ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exactă a situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor
recuperare.
implică emoții, elevii se pot concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel
rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi
învățări.
Pentru ca rezultatele să fie cele aşteptate,e nevoie să se țină seama de următoarele aspecte:
• tratarea diferențiată a elevilor; elaborarea unor teste individualizate pentru copiii cu
cerinţe educaţionale speciale;
• utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
• selecţia riguroasă a conţinuturilor din programă ce urmează să fie evaluate;
• îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă: frontală, individuală și pe
grupe.
Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit testele de evaluare inițială administrate
de-a lungul anilor. Am ținut seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar, urmărind
ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai bine
pregătirea ulterioară.
799
Procesul evaluativ în general, își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât
educatorul cât și elevii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru,
fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt. Evaluarea sub toate formele sale,
are rolul de a regla permanent în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la
resursele umane implicate în acest demers.
O evaluare predictivă, urmată de una continuă, constituie un veritabil instrument de lucru al
cadrului didactic, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în folosul școlarului, beneficiarul
direct al actului educaţional.
BIBLIOGRAFIE
Radu, Ion T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
Stoica, Adrian, Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
800
Importanţa evaluări iniţiale
Prof. ŞTEFAN ALEXANDRA

GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 20
DROBETA TURNU SEVERIN, MEHEDINTI
Evaluarea verifică, măsoară și apreciază rezultatele școlare ale elevilor obținute într-un anumit
interval de timp.
Scopul evaluării: -fundamentarea deciziilor

- conștientizarea problemei
-influențarea evoluției sistemului evaluat
Evolutia în timp a conceptului de evaluare:
-comparativa
- criteriala, prin obiective
-corectiva
-formativa
Funcşiile sociale și educaţionale ale evaluării:

 diagnostica: depistarea lacunelor, greșelilor elevilor și înlăturarea acestora; (teste de
cunoștințe de tip diagnostic)
 ameliorativa;
 prognostica: evidențiază performanțele viitoare ale elevilor; (teste de aptitudini, teste
pedagogice ce verică calitatea invatarii)
 orientarea scolara;
 de selecție: clasificarea și ierarhizarea elevilor; (teste standardizate de tip normativ)
 motivationala: stimulează invatarea;
 constatativa;
 certificativa.
Din punctul de vedere al momentului evaluarii:
-evaluare inițială, predictiva;
-evaluare continuă, formativa;
- evaluare finală, sumativa.
O altă clasificare a tipurilor de evaluare este:
-evaluare normativă: arată nivelul candidaților față de o anumită normă sau o medie a rezultatelor
obținute de toți candidații; se folosește pentru compararea candidaților între ei și recompensarea celor mai
buni;
- evaluarea criteriala: măsoară dacă un candidat deține o serie de abilități, structurate într-o lista de
competențe; de exemplu examenul auto.
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare). Are funcție diagnostica,
funcție prognostica, prin proiectarea eficientă, realistă, a conținuturilor noii materii.
 Evaluare la începutul unui an scolar
La începutul fiecărui nou an școlar se face o recapitulare (una-două săptămâni) a materiei predate
anul precedent.
Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii.
In această etapă evaluarea se face prin examinare orala.
La finalul recapitularii se da un test ce conține aplicații la materia recapitulata (simple și cu grad
mediu de dificultate)
a) se evidențiază lacunele elevilor;
b) luand evaluarea inițială că punct de reper, profesorul își face un plan de recuperare și
proiectează activitatea diferentiata.
c) uneori testul inițial este folosit pentru evaluarea progresului elevilor la finalul anului scolar.
801
802
Profesor Staicu Adriana

Scoala Gimnaziala Capsuna, Cobia
Disciplina: Limba engleza
Clasa a-VII-a
Daca in cadrul didacticii traditionale, evaluarea avea un rol episodic, intervenind numai in cazul
ierarhizarii elevilor si selectarea pentru a trece in diverse cicluri de scolaritate si nu era inclusa in structura
procesului de invatamant, la ora actuala, evaluarea face parte integranta din PI alaturi de obiective,
continuturi, metode, forme de organizare.
EVALUAREA este o componenta esentiala a activitatii de invatamant in general, a procesului
didactic in special.
Evaluarea scolara reprezinta un ansamblu de activitati dependente de anumite intentii. Scopul
evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ.
Cresterea eficientei procesului de predare -invatare presupune o mai buna integare a catului de
evaluare in desfasurarea activitatii didactice prin:
-verificarea si evaluarea sistematica a tuturor elevilor, pe cat posibil dupa fiecare capitol;
- prin raportarea la obiectivele cadru/de referinta (componente specifice/derivate) si operationale ale
acesteia;
-verificarea eficientei programuluide instruire si colerarea mediilor din cataloage cu rezultatele
obtinute de elevi la probleme externe (examene, concursuri, olimpiade etc..)
Dupa modul de integrare a verificariisi evaluarii in procesul de invatamant distingem trei forme
de evaluare mai importante:
- evaluarea initiala, predictiva
- evaluarea continua, formativa
- evaluarea finala, sumativa
Evaluarea initiala- se realizeaza ori de cate ori, profesorul preia pentru prima data un colectiv de
elevi.
privind redactarea unei lucrări scrise, concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
Evaluarea initiala se realizeaza prin mai multe modalitati si anume:
- harta conceptuala
- investigatia
-chestionarul
- testele
Cea mai simpla modaliatate de a o realiza o reprezinat testul.
803
Testul de evaluare initiala trebuie sa contina astfel de itemi incat raspunsurile elevilor sa-l edifice pe
profesor daca acestia stapanesc sau nu anumite cunostinte si deprinderi strict necesare continuarii
instruirii.Sunt recomandate raspunsurile de tip eseuri rezolvarile de probleme.
In mod evident , evaluarea initiala are si dezantaje si anume:
- nu permite o apreciere globala a performantelor elevului si nici realizarea unei ierarhii
- nu-si propune si nici nu poate sa determine cauzele existentei lacunelor in sistemul cognitiv al
elevului.
In concluzie, o evaluare initiala urmata de o evaluare continua constituie un autentic instrument de
lucru al profesorului , cu ajutorul caruia se perfectineaza activitatea pusa in beneficiului elevului.
Bibliografie:
Cucos Constantin , Pedagogie, editia II revizuita si adaugita, Ed. Polirom, Iasi 2006
Radu I. T, Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1981
804
Prof. Staicu Eugenia

Colegiu Tehnic “Anghel Saligny” ,
Roşiori de Vede
Clasa a IX-a C
Procesul de invatamint este abordat ca o relatie intre predare – invatare- evaluare.
Evaluarea educationala trebuie privita ca o parte integranta, activa si importanta a Curriculum-ului
dezvoltand relatii specifice si semnificative in termeni de impact si efecte asupra elevilor, asupra
profesorilor, asupra celorlalti agenti educationali, ca si asupra factorilor de decizie responsabilizati in
cadrul procesului.
Evaluarea reprezinta punctul final intr-o succesiune de activitati ce urmaresc formarea la elevi a
unui comportament corespunzator in situatii variate.
In sens holistic, evaluarea inseamna a confrunta un ansamblu de informatii cu un ansamblu de
criterii avand drept scop luarea unei decizii si neaparat emiterea unei judecati de valoare.
Prin evaluare in ivatamant se intelege actul didactic integrat acestui proces, care asigura
evidentierea achizitiilor scolare, valoarea, nivelul performantelor si eficienta acestora in vederea
perfectionarii procesului de predare – invatare.
Evaluarea scolara, reprezinta procesul prin care se obtin informatii privind asimilarea de
cunostiinte, priceperi si deprinderi, informatii care permit luarea unor decizii ulterioare privind demersul
didactic.
Metodele traditionale de evaluare, probele orale, scrise si practice, constituie elementele principale
si dominante de desfasurare a actului evaluativ. Pornind de la aceasta realitate, strategiile moderne de
evaluare cauta sa accentueze acea dimensiune a actiunii evaluative care ofera elevilor suficiente si variate
posibilitati de a demonstra ceea ce stiu si mai ales ceea ce pot sa faca.
Dupa modul in care se integreaza la desfasurarea procesului didactic, evaluarea poate fi:
a) Evaluare initiala care se realizeaza la inceputul unui nou ciclu de invatare sau program de
instruire in scopul stabilirii nivelului de pregatire a elevilor;
b) Evaluarea formativa – insoteste intregul parcurs didactic, realizandu-se prin verificari
sistematice ale tuturor elevilor asupra intregii materii;
c) Evaluarea sumativa – se realizeaza de obicei la sfarsitul unei perioade mai lungi de instruire
oferind informatii utile asupra niveluluide performanta al elevilor in raport cu obiectivele de instruire
propuse.
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra
nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei
diversitati de instrumente adecvate scopului urmarit.
Metode traditionale de evaluare:-probe orale, probe scrise, probe practice, teste docimologice
In cazul metodelor traditionale se folosesc probe de evaluare, adica orice instrument de evaluare
proiectat, administrat si corectat de catre profesor. Evaluarea iniţială reprezintăprocesul prin care sunt
identificate nevoile de învăţare, dar şi nevoile de sprijin, pe baza acestora putând fi definit un plan de
învăţare individual, care va reprezenta structura procesului didactic.Evaluarea iniţială nu se poate realiza
exclusiv printr-o singură metodă, riscul folosirii unei singure metode fiind relevanţa informaţiilor obţinute
pentru definirea cu acurateţe a nevoilor de învăţare. Metodele evaluării iniţiale se pot împărţi în şase
grupe:- analiza informaţiilor oficiale referitoare la elev: formularele de înscriere, foile matricole, fişele de
progres, referinţele publice etc.;- intervievarea individuală;- testarea formală;- chestionarea;- observarea
activităţilor de grup;- practicarea activităţilor pentru care manifestă vocaţie.
805
BIBLIOGRAFIE
1. MEN, SNEE, Ghid de evaluare pentru invatamant, Bucuresti 1999;
2. ***- Curriculum National,- Programe scolare pentru invatamantul liceal,
CNC,MEN,Bucuresti, 1998;
3. Cucos, C. Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996;
4. Fetescu,V. Preocupari pedagogice, Ed . Spiru Haret, Iasi,1995;
5. Meyer,G. De ce si cum evaluam, Ed. Polirom, 2000;
6. Perretti, A. Educatia in schimbare, Ed. Spiru Haret,1996
806
Evaluarea procesului de învăţământ
Prof. Staiculescu Maria Laura

Scoala Gimnaziala Belot
Evaluarea este un proces ce cuprinde totalitatea activităţilor cu ajutorul cărora se colectează, se
organizează şi se interpretează datele care sunt obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare
elaborate în conformitate cu obiectivele şi cu tipul evaluării în funcţie de conţinutul şi de grupul de lucru
vizat, cu scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
Sistemul educaţional şi actul educaţional necesită evaluare. Evaluarea are rolul de a verifica, măsura
şi aprecia eficiența şi pertinenţa activităţilor în raport cu obiectivele lor si luarea unei decizii sau concluzii
privind notarea.
Evaluarea mai poate fi definită ca fiind activitatea profesorului cu ajutorul căreia se realizează
prelucrarea informaţiilor obţinute prin verificarea cunoştinţelor, a deprinderilor şi a priceperilor elevilor.
Didactica actuală, curriculară, consideră evaluarea procesului de învăţământ drept o activitate de
colectare, organizare şi interpretare a datelor privind efectele directe ale relaţiei cadru didactic-elev cu
scopul de a eficientiza funcţionarea întregului sistem educaţional (Dumitriu, 2004, p. 343).
Profesorii au rolul de a se preocupa din ce în ce mai mult pentru găsirea unor metode alternative,
moderne, complementare celor clasice, care să determine un plus de obiectivitate în valorizarea
competenţelor elevilor.
“Evaluarea asigură realizarea efectivă a circuitului de conexiune inversă externă necesar la nivelul
structurii acţiunii didactice în vederea autoreglării permanente a acesteia. În măsura în care stimulează şi
apariţia circuitului de conexiune inversă internă (premisa transformării obiectului instruirii în subiect al
instruirii), evaluarea devine chiar o activitate comună cadrului didactic şi a elevului (autoevaluarea). Din
această perspectivă evaluarea este implicată în fiecare moment al activităţii de predare-
învăţare”(Cristea,1997, p.140).
Evaluarea se poate efectua în două moduri:
- cu referire la efectele învăţării care vizează relaţia dintre profesor şi elev, nivelul de pregătire al
elevilor şi evoluţia acestuia în timp, raportând performanţele obţinute de şcoală la cele aşteptate de
societate.
- cu referire la procesul instructiv-educativ care vizează autoestimarea profesorului, factorii de
îndrumare şi control ai învăţământului în scopul asigurării unei verificări sistematice şi integrale a
performanţelor elevilor, a realizării unui proces instructiv-educativ care să cultive elevilor interesul
pentru studiu.
Evaluarea iniţială sau predictivă
• se efectuează la începutul unui program de instruire sau la începutul unui nou ciclu de învăţare în
scopul stabilirii nivelului de pregătire al elevilor;
• consta in verificarae cunostintelor, priceperilor si deprinderilor necesare pentru invatarea cu
success a unei noi discipline sau a unei noi teme din programa scolara
• permite să se prevadă şansele de succes ale programului;
• profesorul are posibilitatea să verifice punctele forte şi punctele slabe ale elevilor, poate apoi
alege modul cel mai adecvat de predare a noului conţinut, dar şi de a gândi modalităţi de instruire
diferenţiată.
măsurare –apreciere - decizie la diferite intervale de timp scurt, mediu şi lung şi în sensul îndeplinirii unor
funcţii pedagogice specifice) în structura de funcţionare a activităţii didactice/educative (Cristea, 2000).
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările
tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice, a situaţiilor de
instruire/învăţare (Radu, 2000).
Evaluare didactică include trei componente: măsurarea, aprecierea şi decizia.
Măsurarea presupune aplicarea unor metode specifice pentru a constata efectele acţiunii instructiv -
educative şi a obţine date în perspectiva unui scop. Măsurarea nu implică emiterea unor judecăţi de
valoare şi constă într-o determinare obiectivă prin surprinderea riguroasă a unor achiziţii, a cantitatii si
807
calitatii cunostintelor, a priceperilor si deprinderilor intelectuale. Exactitatea măsurii este condiţionată de
calitatea instrumentelor de măsură folosite şi de modul cum sunt aplicate.
Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă constituie procesul de estimare a competentelor, a
rezultatelor constatate,dar si nivelul performantelor achizitiilor scolare prin compararea acestora cu
scopurile urmărite. De asemenea, aprecierea presupune semnificaţia unui rezultat observabil sau
măsurabil.
Decizia sau notarea reprezintă operaţia de evaluare, masurare si validare, ce asigură prelungirea
aprecierii într-o notă şcolară, caracterizare, recomandare, hotărâre, etc. cu valoare de prognoză
pedagogică. Decizia se realizează în raport cu anumite criterii pedagogice cum ar fi: potenţialul elevului,
valorificat la maximum; creşterea calitativă a activităţii didactice.
Bibliografie
1. Cristea, S., (1997), Pedagogie, vol II, Editura Hardiscom, Pitesti
2. Cristea, S., (2000), Dicţionar de pedagogie, Editura Litera, Bucureşti.
3. Cucoş, C., (2006), Pedagogie,Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi
4. Radu I., (2000), Evaluare în procesul didactic, E.D.P., Bucureşti
5. Dumitriu Gh. Dumitriu C. 2004. Psihopedagogie. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
6. Stan, C., (2001), Evaluare şi autoevaluare în procesul didactic, în Pedagogie, coord. M.
Ionescu, V. Chiş, Editura Presa Clujeană, Cluj-Napoca.
808
STAN ARGENTINA-FLORENTINA
Școala Gimnazială ”Regina Maria”
Prof. pentru înv.primar, clasa a III-a B
Evaluarea iniţială este de mare importanţă psihologică şi pedagogică. Ea se efectuează la începutul
unui program de instruire (semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ, a unei teme/ capitol din programa
şcolară etc.),îndeplinind o funcţie predominant de diagnosticare şi având ca scop dezvăluirea nivelului
de la care se porneşte în activitatea de învăţare.
Evaluarea iniţială oferă posibilitatea de a constata nivelul de pregătire al unei clase de elevi, nivelul
de dezvoltare exprimat în volumul şi calitatea cunoştinţelor dobândite anterior, priceperile, deprinderile şi
aptitudinile lor intelectuale, nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale. Ea reprezintă una din
premisele conceperii programului de instruire, cunoaşterea acestor achiziţii .
Evaluarea iniţială este foarte importantă pentru reuşita activităţii de instruire deoarece oferă
posibilitatea de a cunoaşte potenţialul de învăţare al elevilor la începutul unei activităţi, dacă pot să se
integreze în noul program de instruire, dacă vor putea înţelege conţinutul ce va fi predat. Ausubel
R.subliniază:”Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea, este ceea ce ştie elevul la pornire. Asiguraţi-vă de ceea ce ştie şi
instruiţi-l în consecinţă!”
Este necesară evaluarea iniţială la începutul unui ciclu de învăţământ, an şcolar sau după o
întrerupere de mai lungă durată a activităţii,dar şi pe parcursul derulării programului, la începutul unor
capitole. Ea permite atât profesorului cât şi elevului şă-şi formeze o reprezentere cât mai corectă asupra
situaţiei existente şi asupra cerinţelor cărora urmează să răspundă.
Necesitatea realizării evaluării iniţiale decurge din mai multe circumstanţe reale, printre care:
* existenţa unei eterogenităţi în ceea priveşte pregătirea elevilor, mai ales după o întrerupere mai
mare de activitate, poate apărea nevoia unor programe de recuperare sau lucru diferenţiat, cel puţin pe
durata unei pe o perioadă, în care diferenţa dintre elevi poate fi atenuată;
* asigurarea continuităţii în asimilarea unui ansamblu de cunoştinţe şi în formarea unor capacităţi,
când ceea ce urmează a fi învăţat se întemeiază pe ceea ce a fost însuşit;
* nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităţilor de învăţare ale elevilor.
Funcţia prognostică a evaluării iniţiale se asigură numai dacă resursele şi elementele necesare
activităţii următoare sunt stabilite, proiectate şi utilizate în concordanţă cu potenţialul de învăţare al
elevilor pe care l-a pus în evidenţă. B.Bloom sublinia că, în situaţia în care comportamentul cognitiv
iniţial (adică măsura în care elevul şi-a însuşit cunoştinţele fundamentale necesare învăţării care
urmează), caracteristicile afective iniţiale(înţelese ca dorinţă de învăţare şi nivel motivaţional) şi calitatea
instruirii sunt pozitive, atunci performanţele elevilor vor fi şi ele pozitive şi de nivel acceptabil .
Evaluarea iniţială constă în obţinerea de informaţii privind trei aspecte esenţiale:
- analiza situaţiei, care constă în identificarea elementelor observabile ale realităţii înconjurătoare
(populaţia implicată în activitate, structurile şi organizările în funcţiune, instituţiile responsabile pentru
activitatea în cauză) ;
- cunoaşterea potenţialului uman al celor care participă la activitate (profesori, elevi, părinţi) ;
- transformarea datelor în probleme de rezolvat, prefigurând punctele cheie ;
Evaluarea trebuie să însoţească activitatea pe toată durata ei, sub forma obţinerii de informaţii.
Această informare continuă şi simultană a efectelor este hotărâtoare în reuşita activităţii. Ea generează
efecte pozitive în măsura în care permite să fie reconstruită, fără întrerupere, acţiunea.
Printre ideile problematicii evaluării iniţiale putem enumera:
*evaluare iniţială este indisociabilă construcţiei unui demers didactic riguros şi eficace.
* funcţiile ei sunt asigurate până la final numai dacă mijloacele şi resursele sunt stabilite şi folosite
pentru a face posibilă derularea activităţii în condiţii de eficienţă.
* constituie un demers pedagogic esenţial pentru desfăşurarea cu succes a programului de instruire.
809
Bibliografie:
Ausubel R., ”Învăţarea în şcoală”, E.D.P., Bucureşti, 1981
Iucu Romiţă; Manolescu Marin, „Pedagogie”, Ed. Fundaţiei Culturale “Dimitrie Bolintineanu”,
Bucureşti, 2001
810
Profesor învăţământ preşcolar: Stan Ioana Lorena
Grădiniţa ,,Prichindel”, Structură Grădiniţa “Micul Prinţ”, Pucioasa
Grupa mare: 5/6 ani
recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere
Exemplu Testare iniţială
-Cunoaşterea Mediului-
 COMPORTAMENTE MĂSURABILE
• Să denumească părţile componente ale corpului uman
• Să enumere câteva obiecte de îmbrăcăminte
• Să specifice două momente ale zilei: zi şi noapte
• Să recunoască animalele domestice şi sălbatice
• Să denumescă fructele şi legumele prezentate
 MATERIAL DIDACTIC
• Jetoane animale sălbatice şi domestice
• Fişe de muncă independentă
 TIPUL ACTIVITĂŢII
• “Cu ce îmbrăcăm păpuşa?”-joc didactic;
• “Răspunde repede şi bine!”-joc didactic
 ITEMI
I1-denumeşte corect părţile corpului uman
I2-enumeră câteva obiecte de îmbrăcăminte, specifice atât fetelor cât şi băieţilor
I3-specifică momentele importante ale zilei: zi şi noapte, precum şi activităţi specifice acestor
momente
I4-recunoaşte cinci fructe
I5-recunoaşte cinci legume
I6-recunoaşte cinci animale domestice
I7-recunoaşte cinci animale sălbatice
 PUNCTAJ
I1-2p F.B-10-14p
I2-2p B- 7-9p
I3-2p S- 2-6p
I4-2p
I5-2p
I6-2p
I7-2p
811
Evaluarea iniţială la grădiniţă
Prof. înv. preşc. Stan Maria-Simona

Grădiniţa P.P. ,,Dumbrava Minunată’’ Fieni
Evaluarea iniţială reprezintă actul didactic complex, care urmăreşte măsurarea cantităţii
cunoştinţelor dobândite la un moment dat, (intrarea preşcolarului în colectivitate; la începutul unui an
şcolar) şi oferă soluţii de perfecţionare a actului didactic. Ea este impusă de faptul că la începutul unei
activităţi de instruire, există o oarecare diversitate în rîndul copiilor în ceea ce priveşte cunoştinţele şi
abilităţile acestora.
Cunoaşterea rezultatelor obţinute de preşcolari la un moment dat, reprezintă un obiectiv principal a
cărui realizare constituie sursă de informaţii pentru cadrul didactic în vederea stabilirii următoarele
programe de acţiune.
La grupa mare, de exemplu, activitatea de evaluare iniţială urmăreşte pe cât posibil măsurarea şi
aprecierea cât mai obiectivă a performanţelor probate de preşcolari după activitatea de predare-învăţare
din anii anteriori.
În vederea obţinerii unor rezultate cât mai bune în urma probelor de evaluare iniţială, trebuie să
ţinem seama de următoarele: tratarea diferenţiată a copiilor; selecţia riguroasă a conţinutului învăţării;
folosirea în continuare a metodelor şi procedeelor didactice care să antreneze cel mai mult capacităţile
intelectuale, care asigură învăţarea activă şi formativă; îmbinarea şi alternarea în mod echilibrat a
activităţii frontale cu cea individuală şi pe grupe; folosirea unor mijloace de învăţământ care să fie în
concordanţă cu conţinutul, metodele şi procedeele de evaluare utilizate.
Numai realizând o selecţie precisă a conţinutului curriculumului pentru învățământul preşcolar,
folosind strategii didactice accesibile gradului de înţelegere al copiilor, cadrele didactice pot desfăşura un
act educaţional de calitate, care să ofere copiilor integrarea cu succes în activitatea şcolară.
Evaluarea iniţială vizează observarea capacităţii de integrare în grup, de relationare cu ceilalţi copii
şi cu educatoarea, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală, fizică, artistică,socio-
emoţională.
Pentru a aduna cât mai multe informaţii despre copii, evaluarea se desfăşoară pe două paliere:
informaţii culese de la părinţi despre copii şi aşteptările pe care le au parinţii de la mediul educaţional dar
şi probe aplicate copiilor pe domenii de dezvoltare pe parcursul primelor doua săptămâni ale anului
şcolar.
De exemplu, la grupa mare, la activitatea matematică din cadrul domeniului ştiinţe, evaluarea
iniţială se poate aplica prin jocuri didactice şi fişe de lucru prin care se urmăreşte următoarele
comportamente măsurabile:
• să realizeze corespondenţa dintre număr şi cantitate;
• să pună în corespondenţă cifra cu numărul de obiecte;
• să identifice vecinii unui număr;
• să identifice formele geometrice şi să sesizeze deosebirile dintre ele;
Itemi:
• desenează atâtea mere câte liniuțe şi pune în corespondenţă cu cifra;
• compară, prin punere în corespondenţă, 2 mulţimi de obiecte, stabilind care e mulțimea cu mai
multe elemente ;
• identifică cifrele vecine cu cifra 3 ;
• desenează buline, pe baza corespondenţei cu cifra;
• formează mulţimi de elemente, după formă;
• încercuieşte cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice mari şi le colorează
corespunzător;
• colorează cu galben figurile geometrice mici şi cu roşu pe cele mari.
După interpretarea rezultatelor, cadrul didactic v-a stabili obiectivele activităţilor viitoare şi va
adopta cele mai potrivite mijloace de realizare , pentru un proces eficient de predare-învăţare-evaluare.
812
Prof. Înv.primar: Stan Violeta

Școala gimnazială nr.3 Mangalia
Clasa pregătitoare
Când vorbim de evaluare în învăţământul primar putem spune, făra frica de a greşi, că aceasta nu
există cu adevărat în lipsa unei interacţiuni, a unei relaţii interpersonale dascăl-şcolar, care să permită
fiecăruia dintre actorii acestui proces să raspundă în cunoştinţă de cauză la cerinţe şi aşteptări reciproce.
a situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
proces.
813
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba engleză. La ora mea, evaluarea orală
folos.
814
Metode si tehnici de evaluare în învăţământul preuniversitar
Prof. Înv. Primar Stanca Simona

Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu „ Oradea’’
Clasa a III-a B
concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Consider că
evaluarea este la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea
sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui
capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor
de bacalaureat, evaluare națională). Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o
funcţie de reglare. Ca profesor , evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin
iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu. De asemenea,
evaluarea formativă e la fel de importantă, deoarece mă ajută să îmi dau seama la fiecare oră dacă
informaţia predată a fost înţeleasă. Prin intermediul evaluărilor sumative, care se pot manifesta prin teste
de progres la sfârşitul unor unităţi sau module., sunt cele care atestă nivelul la care a ajuns clasa şi care
ajută la consolidarea finală a informaţiei predate.
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală . La orele mele, evaluarea orală are loc printr-
o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum descrierea unei imagini,
descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc.
Metoda de evaluare scrisă include diferite forme: test, chestionar, eseu, referat, temă executată
acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi simultan.
Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai tradiţională şi, totodată,
cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Folosesc testul la sfârşitul fiecărei unităţi sau a unui modul,
iar itemii sunt de cele mai multe ori diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât şi subiectivi. Testele mă
ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe care elevii nu le-au
aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un avantaj mare pentru mine.
anumită structură sau schemă. În schimb, în ceea ce privește eseul structurat, elevul trebuie să se supună
unei anumite structuri, care le va fi folositoare pentru a-și organiza mai bine conținutul. Alături de referat,
eseul poate evalua doar un anumit aspect din cunoștințele elevului, pentru o viziune de ansamblu a
nivelului de pregătire al elevilor este necesară aplicarea și altor metode.
815
cunoştinţe din diverse domenii. Proiectul este o metodă care are un succes în rândul elevilor.
critic și a motivației.
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010.
816
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE- METODE ȘI TEHNICI
LA DISCIPLINA RELIGIE
Stanciu Nicoleta, Liceul Pedagogic ,,Spiru Haret” Focșani

Evaluarea face parte din procesul de învățământ și are ca scop cunoașterea și aprecierea
nivelului de cunoștințe, a dezvoltării capacităților și deprinderilor elevilor, oferind o imagine asupra
competențelor și aptitudinilor profesorului.
Evaluarea facilitează realizarea unui proces eficient de instruire şi învăţare. Obiectivele sunt bine
definite și trebuie să apeleze la metode şi tehnici eficiente de investigare, diagnoză a progresului realizat
de elevi. Ea poate să îşi adapteze activităţile în funcţie de posibilităţile elevilor și să creeaze condiţii
necesare ca profesorul să îşi evalueze propria activitate, profesorii pot să conştientizeze astfel dacă şi-au
atins obiectivele curriculare, Elevii - să aleagă cele mai bune modalităţi de îndreptare şi de desăvârşire
duhovnicească, furnizează un feed-back pentru şcoală, părinţi, comunitate parohială, comunitate locală,
centrul eparhial.
EVALUAREA INIŢIALĂ, CURENTĂ ŞI FINALĂ.
a) evaluarea inițială: Evaluarea iniţială se recomandă a fi facută la început de semestru, la
început de an şcolar, la începutul unei etape de instruire sau atunci când un profesor îşi intră în
atribuţii într-o nouă unitate şcolară.
b) evaluarea curentă: Acest tip de evaluare se face în timpul secvenţei de instruire prin
metodologii de ascultare orală, de verificare scrisă şi teze.
Procedeele de evaluare permit o anumită clasificare a strategiilor de evaluare în funcţie de
cantitatea de cunoştinţe evaluate şi în funcţie de perioada de timp la care se raportează evaluarea.
Metodele alternative prezintă unele valenţe formative, deosebite. Ele pun în aplicare abilităţile
practice ale elevilor; oferă profesorului o imagine şi informaţii aduse la zi; pe baza acestor informaţii
profesorul îşi fundamentează judecăţi de valoare apreciind obiectiv achiziţiile elevilor şi progresele
realizate; oferă elevului şansa de a demonstra ceea ce ştie să facă într-o situaţie concretă; prin evaluarea
alternativă profesorul de religie va urmări cunoştinţele şi aptitudinile practice ale elevilor, precum şi
capacitatea lor de a-şi constitui un anumit sistem axiologic (opinii, comportamente, reacţii).
Clasificarea testelor docimologice elaborate de profesori:
a) în funcție de momentul evaluării:
1. teste inițiale (se dau la începutul anului școlar, semestrului, sau când profesorul preia o clasă de
elevi)
2. teste de progres (se dau în mod curent și periodic, pentru ca profesorul să evidențieze progresul
făcut de elevi)
3. teste finale (se dau la sfârșitul unui capitol, semestru sau an școlar);
b) în funcție de modul în care profesorul așteaptă să primească răspunsul:
1. teste cu itemi închiși, care presupun răspunsuri binare (corect-greșit, adevărat-fals, da-nu)
răspunsuri cu alegere multiplă (un enunț cu un singur răspuns corect, la alegere din mai multe, sau
cu mai multe răspunsuri corecte, la alegere din mai multe)
răspunsuri corelate (de potrivire: solicită completarea unor răspunsuri eliptice sau stabilirea unor
corespondențe între elementele date);
2. teste cu itemi deschiși, care presupun din partea elevilor construirea unor răspunsuri logice la
întrebări, completarea propozițiilor lacunare, elaborarea unor eseuri.
Testele trebuie să corespundă unor cerinţe, cum ar fi: Validitatea, Fidelitatea, Etalonarea,
Standardizarea, Aplicarea şi corectarea testului în mod uniform pentru toţi elevii.
Portofoliul - instrument de evaluare care include experienţa şi rezultatele obţinute prin celelalte
metode de evaluare, reprezentând o alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare.
Portofoliul - carte de vizită a elevului, deoarece prin utilizarea acestui tip de evaluare se poate urmări
progresul, modul de a gândi, maturizarea intelectuală şi duhovnicească a elevului de la un an la altul.
Portofoliul unui elev se constituie din lucrări scrise şi practice, probe orale, proiecte, fişe de
autoevaluare.Portofolilul are ca scop prezentarea, evaluarea şi autoevaluarea elevului în cauză. El serveşte
atât ca instrument de evaluare destinat profesorului, părinţilor sau comunităţii, dar şi ca instrument de
autoevaluare pentru elev. Din experienţa personală a folosirii portofoliului ca instrument de evaluare,
817
precizăm câteva utilităţi: elevii se implică într-un mod participativ în realizarea activităţilor în cadrul
disciplinei; este motivată creativitatea elevilor; atât factorii de decizie din şcoală cât şi părinţii, având la
dispoziţie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai bine conturată asupra a ceea ce se realizează în
cadrul disciplinei.Conţinutul unui portofoliu se poate constitui din fişele de lectură, fişe de observare,
articole, eseuri, răspunsuri la unele chestionare, teme pentru acasă. Evaluarea tip portofoliu constituie o
formă modernă de evaluare, iar aplicarea ei se pretează perioadei de sfârşit de semestru.
Observarea directă - se realizează pe baza unui plan dinainte elaborat şi structurat, folosindu-se
o fişă de observaţii, precum şi fişa de caracterizare psihopedagogică. (urmărindu-se interesul şi
deprinderile elevilor şi totodată atitudinea lor faţă de şcoală, în cazul religiei, atitudinea faţă de normele şi
preceptele doctrinare ale Bisericii.)
Proiectul: activitate mai complexă şi dacă implică un volum de muncă mai ridicat din partea
elevului, acest tip de evaluare este foarte motivant. Proiectul poate fi realizat de unul sau mai mulţi elevi,
iar aprecierea lui poate fi făcută atât în clasă cât şi în cadrul comunităţii parohiale: expoziţie de icoane,
organizată în cadrul parohiei sau al şcolii, o expoziţie de ouă încondeiate de Paşti etc.
Evaluarea activităţii de grup: -formă de evaluare în care, pe o perioadă mai îndelungată de
timp, profesorul de religie îşi va da seama dacă în urma activităţilor sale a reuşit să omogenizeze
grupurile de elevi, dacă elevii recurg la milostenie, cooperare, întrajutorare. Profesorul poate organiza
unele activităţi de caritate în care să implice şi alţi parteneri educaţionali: părinţi, parohie, reprezentanţi ai
instituţiilor locale.
Chestionarul -poate fi completat la sfârşitul unei lecţii, capitol sau semestru şi poate fi structurat
pe mai multe compartimente: am învăţat …, am descoperit că …, am folosit metoda …, îmi place să
citesc … . Chestionarele pot fi nominale sau anonime.
Bibliografie
1.Cucoș, C.,, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Iași, Editura Polirom, 1990
2. Cucoș, C.,, Educația religioasă.Conținut și forme de realizare, București, EDP, R.A., 1996
818
Prof. Stanciu Ana Maria, Şcoala Gimnazialǎ Scutelnici

Limba și literatura romȃnǎ, clasele V-VIII
Evaluarea rezultatelor şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de
instruire au fost atinse, precum şi eficienţa metodelor de predare-învăţare folosite. Alături de predare și
învățare, evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a procesului de învățământ. Cele trei
forme de evaluare (inițială, formativă și sumativă) sunt în relație de complementaritate, determinată de
funcțiile lor în demersul evaluativ.
Evaluarea iniţială a elevilor la învaţă limba română este foarte importantă pentru ca profesorul să
stabilească cunoştinţele pe care le posedă elevii la început. De aceste cunoştinţe depind şi performanţele
viitoare ale elevilor. Programul de instruire va trebui alcătuit pe baza acestei evaluări. Astfel profesorul
poate să ia unele măsuri de ameliorare, să prevină insuccesele şcolare, să perfecţioneze metodele de
predare-învăţare. Elevii primesc informaţii referitoare la eficienţa metodelor de învăţare folosite precum
şi la descoperirea capacităţilor de care dispun.
raportarea la bareme de evaluare (apreciere). În realizarea evaluării, trebuie să se stabilească atât nivelul
minimal, de bază al achiziţiilor cât şi nivelul superior al realizării obiectivelor. Motivele care determină
asigurarea unui nivel minimal al performanţelor elevilor sunt diverse. În primul rând este dificultatea
activităţii didactice cu clase neomogene, care distrage atenţia profesorului de la elevii cu ritm lent în
asimilare, spre elevii doraţi, fapt ce determină la primii acumularea unor serioase lacune şi atitudine
negativă faţă de învăţare, chiar abandon şcolar. Un alt motiv ar fi faptul că se lucrează cu manuale
alternative, care determină o diversificare a mijloacelor şi strategiilor de predare-învăţare şi evaluare.
atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului și pentru ca
aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai bine
pregătirea următoare.
La fiecare evaluare trebuie prezentată şi argumentarea care are rolul de a facilita înţelegerea, la
nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au stat la baza acordării unei anumite note. Atunci când se
evaluează cunoştinţele gramaticale, trebuie să se verifice mai ales abilitatea elevilor de a folosi limba la
modul funcţional.
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. O evaluare inițială, urmată
de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se
perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului. Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin
funcția majoră numai atunci când, atât dascălul cât și școlarii, reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie,
ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile
celuilalt.
819
BIBLIOGRAFIE:
820
Importanṭa Evaluǎrii Iniṭiale
Metode ṣi tehnici
Institutor :Stanciu Claudia , clasa I

Ṣcoala Primarǎ nr. 1 Roit , jud. Bihor
Viaṭa ṣcolii este foarte bogatǎ în evenimente de tot felul , implicând nu doar elevii ṣi
profesorii , ce îi implicǎ într-o masurǎ destul de mare pe pǎrinṭi plus alṭi agenṭi educaṭionali. Toate
activitǎṭile desfǎṣurate în câmpul ṣcolar sunt supuse procesului de evaluare mai mult sau mai puṭin
formale .
Evaluarea ṣcolarǎ este procesul prin care se delimiteazǎ , se obṭin ṣi furnizeazǎ informaṭii utile
despre comportamentul ṣcolar al elevilor, permiṭând luarea unor decizii ulterioare în scop ameliorativ.
Evaluarea este un proces complex care se desfǎṣoarǎ în timp ṣi se cere din partea evaluatorului
strategii adecvate , aceasta îmbrǎcând diferite forme vǎzute ca modalitǎṭi prin care aceasta activitate este
integratǎ în procesul de învǎṭǎmânt . Evaluarea ṣcolarǎ are mai multe forme , iar evaluarea iniṭialǎ este
una dintre ele .
Evaluarea iniṭialǎ oferǎ informaṭii despre nivelul de pregǎtire al elevilor ṣi despre potenṭialul lor de
învǎṭare . De obicei se efectueazǎ la începutul anului ṣcolar , la integrarea copilului în clasǎ sau la
începutul unui program de instruire . Prin realizarea evaluǎrii iniṭiale se constatǎ cunoaṣterea nivelului
de dezvoltare cognitivǎ , interese , cunoṣtinṭe anterioare , deprinderi intelectuale, stabilind cele patru
funcṭii :
funcṭia constatativǎ, cea în care profesorul surprinde nivelul de pregǎtire al elevilor , în vreme ce
aceṣtia conṣtientizeazǎ nivelul rezultatelor înregistrate ṣi le raporteazǎ la cerinṭele profesorului ;
funcṭia diagnosticǎ , explicǎ rezultatele obṭinute prin identificarea cauzelor care le-au generat , a
punctelor tari ṣi a celor vulnerabile în pregǎtirea elevilor ;
funcṭia prognosticǎ ne identificǎ strategiile de ameliorare a procesului de predare/învǎṭare ,
precum ṣi anticiparea rezultatelor posibile ;
funcṭia de selecṭie , permite clasificarea elevilor în raport cu rezultatele acestora , în condiṭiile
existenṭei unui numǎr limitat de locuri într-un program de studii sau pentru promovarea pe o treaptǎ
superioarǎ de ṣcolarizare . Sub acest unghi , evaluarea
iniṭialǎ poate constitui un punct de plecare ṣi o bazǎ motivaṭionalǎ în vederea optimizǎrii activitǎṭilor
viitoare .
O evaluare iniṭialǎ , urmatǎ de o evaluare continuǎ constituie un autentic instrument de lucru al
profesorului , cu ajutorul cǎruia se perfecṭioneazǎ activitatea pusǎ în beneficiul educaṭiei elevilor. Şansa
pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A
CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai
larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru
elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
Modalitati de realizare a evaluarii initiale pot fi :
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
Aṣadar , putem considera evaluarea iniṭialǎ ,parte integrantǎ a procesului instructiv –educativ.
Bibliografie :
Pedagogie ṣi elemente de psihologie , Florica Orṭan , Risoprint , 2014
821
EVALUAREA ACTIVITĂŢII
PREŞCOLARILOR ÎN GRĂDINIŢA
Prof. Inv. Prescolar:Stanciu Elena Cristina

Grădiniţa P.P Nr.22 Dr Tr Severin
În amplul proces de raţionalizare a învăţării , evaluarea a devenit una din componentele principale
ale reformei. Inserările acesteia privesc lărgirea funcţiilor sale diversificarea formelor importanţa ei în
funcţionarea procesului de învăţământ, reşterea coerenţei manifestărilor sale. Însă respinse evaluarea
tradiţională, înţeleasă ca eveniment sporadic ocazionat în principal de cerinţele externe, intr-un proces de
învăţare cu obiective insuficient precizate şi justificate şi insuficient de flexibile în desfăşurarea sa
precum şi atribuirea de indiferenţă a educatoarei la particularităţile copilului, condiţiile de desfăşurare a
procesului de învăţare , validitatea probei şi condiţiile de evaluare.
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate
obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare , cât
şi al celei de instruire , furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor
măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
Aprecierea rezultatelor , în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important
al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a
copilului , precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor
învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire
pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai puţin bune.
Buna cunoaştere psihologică a copilului e importantă in preşcolaritate cu atât mai mult cu cât la
această vârstă, evoluţia e foarte rapidă şi diversificată, iar educarea trebuie să-şi adapteze activitatea la
particularităţile copiilor.
operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi integrată în acest
învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la îmbunătăţirea
performanţelor.
1. Organizarea spaţiului fizic al sălii de grupă pe zone/sectoare/arii
Libertatea pe care o lasă programa actuală cadrelor didactice în amenajarea mediului educaţional pentru
desfăşurarea jocurilor şi a activităţilor alese, precum şi a activităţilor comune permite fiecărei educatoare
să ţină seama de condiţiile particulare ale zonei, grădiniţei, spaţiului clasei, materialelor disponibile,
intereselor copiilor etc. şi conduce la o varietate foarte mare de modele întâlnite în practică. Aşadar, la
nivelul sistemului se regăsesc săli cu 2-3 astfel de spaţii amenajate (este situaţia cea mai des regăsită, cele
mai frecvente spaţii amenajate fiind “Biblioteca”, “Arta” şi “Construcţii”), săli de grupă care nu au
amenajat nici un astfel de spaţiu (situaţii izolate şi care se datorează spaţiului foarte redus al sălii de grupă
sau multifuncţionalităţii ei), precum şi săli în care sectorizarea este multiplă (“Lumea poveştilor”,
“Matematică”, “Ştiinţe”, “Jocuri de creaţie” – “Căsuţa păpuşilor”, “Construcţii”, “Micul actor”,
“Muzică”…).
În cazul spaţiului pentru jocurile de creaţie ale copiilor, jocurile cu rol, el se cheamă de obicei
“Căsuţa păpuşilor”, dar şi “Bucătăria” sau “Casa mea”.
Există grupe preşcolare unde sunt amenajate spaţii originale, ca de pildă: “Şah”, “Pompierii”,
“Timpul”.
Desfăşurarea activităţilor alese, a jocurilor şi a altor activităţi cu copiii folosind
sectoarele/ariile/zonele din sala de clasă, este resimţită ca o schimbare importantă, utilă pentru copii. În
822
acest context, faptul că li se oferă copiilor o mai mare libertate este apreciat în mod deosebit de cadrele
didactice, dar, pe de altă parte, le determină să declare că acest lucru este foarte solicitant pentru
educatoare, în principal datorită necesităţii unei cantităţi importante de material didactic şi a unei atenţii
distributive deosebite pe care trebuie să o acorde copiilor o singură persoană.
3. Forme de organizare a grupelor preşcolare
Formele de organizare a activităţii sunt corelate cu tipurile de activităţi derulate cu copiii preşcolari.
Astfel:
- la activităţile şi jocurile libere sau la activitatea pe zone/sectoare/arii de stimulare predomină lucru
în grupuri mici sau individual, iar grupul mare se reuneşte doar pentru aprecierea produselor activităţii;
- la activităţile obligatorii, comune se lucrează de cele mai multe ori cu tot grupul, dar uneori
această formă se combină cu rezolvarea unor sarcini individual, în scris (prin fişe de lucru) sau oral;
evaluarea muncii în cazul activităţilor comune, obligatorii se face cu întregul grup sau individual.
Folosirea dominantă a activităţii cu grupul extins este justificată de educatoare prin cuprinderea unui
volum mai mare de lucru.
- activitatea opţională se derulează predominant în grupuri mici;
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.
BIBLIOGRAFIE:
Laboratorul preşcolar
Reviste „Învăţământul preşcolar 3-4/2001”
Revista „Învăţământul preşcolar 3-4/1997”
823
Școala Gimnazială, Sat Udrești
Comuna Dănicei, Județul Vâlcea

Prof. Stanciu Ilie
FIȘA DE EVALUARE INIŢIALĂ
Clasa a V-a
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi din Partea a II-a se acordă 90 de
puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
• Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 50 minute
PARTEA I. La exerciţiile 1. şi 2. scrieţi numai rezultatele. La exerciţiul 3. scrieţi (A) dacă

propoziţia este adevărată şi (F) dacă propoziţia este falsă. (45 de puncte)
1. Efectuaţi:
5p a) 489+2016;
5p b) 2017-359;
5p c) 706 x 55;
5p d) 999 : 9.
5p 2. Câte triunghiuri sunt în figura de mai jos?
3. Precizaţi, pentru fiecare propoziţie, dacă este adevărată sau falsă.

5p a) Cel mai mare număr par de trei cifre distincte este 987.
5p b) Numărul 9909 este mai mic decât numărul 9099.
5p c) Numărul cu 317 mai mic decât 515 este 732.
5p d) Numărul care împărţit la 5 ne dă câtul 5 şi restul 1 este 26.
PARTEA a II-a La următoarele probleme se cer rezolvări complete. (45 de puncte)
15p 4. Efectuaţi: 3 x [13:(16-12:4) + (9+6:3) x 7].
5. Determinaţi:
7p a) Numărul x ştiind că este dublul numărului 500;

6p b) fracţia din pătrat care reprezintă partea haşurată;
7p c) fracţia din cerc care reprezintă partea nehaşurată.
10p 6. Nicoleta şi Bianca au rezolvat probleme de matematică. În timp ce Nicoleta rezolvă 4

probleme,
Bianca rezolvă 5 probleme. Câte probleme rezolvă fiecare, dacă în total ele rezolvă 81 de
probleme?
824
FIȘA DE EVALUARE INIŢIALĂ
Clasa a V-a
BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE
• Se punctează doar rezultatul astfel: pentru fiecare răspuns se acordă fie punctajul maxim
prevăzut în dreptul fiecărei cerinţe, fie 0 puncte.
• Nu se acordă punctaje intermediare.
Nr. Item 1.a) 1.b) 1.c) 1.d) 2. 3.a) 3.b) 3.c) 3.d)
Rezultate 2505 1658 38830 111 3 A F F A
Punctaj 5p 5p 5p 5p 5p 5p 5p 5p 5p
• Pentru orice soluţie corectă, chiar dacă este diferită de cea din barem, se acordă punctajul
maxim corespunzător.
• Nu se acordă fracţiuni de punct, dar se pot acorda punctaje intermediare pentru rezolvări
parţiale, în limitele punctajului indicat în barem.
4. 3 x [13:(16-12:4) + (9+6:3) x 7]=3 x [13:(16-3)+(9+2) x 7]= 5p
=3 x (13:13+11 x 7)= 5p
=3 x (1+77)= 2p
=3 x 78= 2p
= 234 1p
5.a) x = 500 x 2 = 3p
= 1000 4p
5.b) trei optimi 6p
5.c) trei pătrimi 7p
6. 4 + 5 = 9 probleme rezolvă, în acelaşi timp, Bianca şi Nicoleta împreună 3p
825
81 : 9 = 9 3p
4 ∙ 9 = 36 de probleme rezolvă Bianca 2p
5 ∙ 9 = 45 de probleme rezolvă Nicoleta 2p
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin impărţirea punctajului obţinut la
10.
Matricea de specificaţii pe baza căreia a fost elaborată fișa de evaluare iniţială pentru clasa a V–a este
următoarea:
MATRICEA DE SPECIFICAŢII – FIȘA DE EVALUARE INIŢIALĂ

clasa a V – a
Competenţe de
evaluat
Total
C1 C2 C3 C4 C5 C6
Conţinuturi
Scrierea în forme echivalente

a unor numere naturale
I3a.(5p) 5p
Introducerea intuitivă (prin

desene:
I2.(5p) II5b.(3p)
decupare, haşurare, colorare)
a noţiunii de fracţie; figuri II5b.(3p) II5c.(3p) 18p
geometrice II5c.(4p)
Exerciţii de calcul cu numere

naturale urmărind respectarea
ordinii efectuării operaţiilor
şi folosirea corectă a II4.(15p) 15p
parantezelor
Operaţii cu numere naturale I1.(20p) 20p
Operaţii de adunare, scădere,

înmulţire,împărţire care
derivă din: ’’cu atât mai I3b.(3p) I3b.(2p)
mult’’, ’’cu atât mai I3c.(3p) I3c.(2p) 15p
puţin’’,’’de atâtea ori mai
mult’’, ’’de atâtea ori mai I3d.(3p) I3d.(2p)
826
puţin’’
Transpunerea unei situaţii

problemă, în limbaj
matematic II6.(4p) 4p
Stabilirea datelor, a
necunoscutelor şi a
operaţiilor prin care se ajunge II5a.(7p) II6(2p)
la rezolvarea unei probleme II6.(1p) 10p
Scheme simple pentru a

figura pe scurt datele şi paşii
de rezolvare a unei probleme II6.(1p) II6.(2p) 3p
Total 14p 12p 6p 35p 13p 10p 90p
COMPETENŢELE DE EVALUAT ASOCIATE FIȘEI DE EVALUARE INIŢIALĂ PENTRU
CLASA a V – a
C1. Identificarea în contexte variate, a unor corespondenţe simple după reguli date
C2. Recunoaşterea unor figuri geometrice
C3. Utilizarea numerelor fracţionare pentru a exprima subdiviziuni ale întregului
C4. Aplicarea regulilor de calcul şi folosirea parantezelor în efectuarea operaţiilor cu numere naturale
C5. Analizarea, pe baza unui plan simplu de idei, a demersului parcurs în rezolvarea unei ecuaţii sau a
unei probleme
C6. Interpretarea semnificaţiei operaţiilor aritmetice în rezolvarea unor situaţii problemă
827
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE LA CLASA PREGĂTITOARE
Prof.înv. primar Stanciu Irina Magdalena

Școala Gimnazială Com. Surani,Jud. Prahova
Clasa Pregătitoare
Astăzi, problema evaluǎrii educaționale este una dintre cele mai incitante și controversate probleme.
Este greu de conceput un sistem și un act educațional fǎrǎ evaluare. Procesul evaluativ trebuie privit ca un
act de responsabilitate morală, civică şi profesională din partea educatorilor, aceştia fiind meniţi să
lumineze calea evolutivă a noilor generaţii. Evaluarea are un rol important atât în viaţa de zi cu zi, cât şi
în procesul educaţional, deoarece permite să identificǎm punctele slabe şi apoi să le corectăm.
Evaluarea constituie un act integrat activitǎții pedagogice ce trebuie conceputǎ ca un control al
cunoștințelor sau ca mijloc de mǎsurare obiectivǎ și ca o cale de perfecționare. Este confundată adesea cu
verificarea cunoştinţelor elevilor şi cu atribuirea de calificative pentru aceste cunoştinţe. Fǎcând parte din
viaţa noastră de zi cu zi are ca scop eficientizarea funcţionǎrii activităţii psihopedagogice.
A evalua înseamnǎ a formula o judecatǎ de valoare în funcție de anumite criterii și a determina
valoarea unei activitǎți, produs, persoane, performanțe.
Pentru factorii implicaţi în pregătirea elevului, evaluarea este cea care indicǎ în orice moment
pregătirea şcolarǎ, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor obţinute în raport cu cele proiectate prin
curriculum. Atât succesele înregistrate de elevi, cât şi eventualele lacune în pregătirea lor permit
învăţătorului să îşi autoaprecieze activitatea în toate etapele pregătirii şi desfăşurării procesului didactic.
Toate acestea îi vor permite să ia măsuri de ameliorare a propriei sale activităţi, atât prin continuarea, cât
şi prin remedierea situațiilor care au determinat unele lacune în nivelul de pregătire al elevilor.
Actul evaluativ este înțeles ca un parteneriat între elev ca evaluat și învǎțǎtor ca evaluator,
realizându-se în interesul tuturor partenerilor procesului instructiv-educativ.Evaluarea şcolarǎ este
procesul prin care se delimiteazǎ, se obțin şi se furnizeazǎ informații utile, permițând luarea unor decizii
ulterioare. Actul evaluǎrii presupune trei momente relativ distincte: mǎsurarea, aprecierea rezultatelor
şcolare și adoptarea mǎsurilor ameliorative.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire, ciclu de învățământ, an
școlar/semestru şi vizează diagnosticarea nivelului de pregătire al elevilor, condițiile în care aceştia se
pot integra în activitatea care urmează, având valoare predictivă. Se poate realiza prin teste inițiale,
chestionare, investigații, hărți conceptuale. Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de
instruire, de aici posibilitatea de a lansa decizii spre corectarea unor disfuncții în actul de predare-învățare
și pentru aplicarea de strategii didactice adecvate.
Ausubel spune că ,,ceea ce influențează cel mai mult învăţarea este ceea ce elevul ştie la plecare.
Asigurați-vă de ceea ce ştie el şi instruiți-l în consecință”.
Instruirea trebuie practicată de la începutul unui nou ciclu de instruire, precum şi de câte ori
învăţătorul preia un nou colectiv de elevi. A cunoaște nivelul inițial înseamnă a soluționa o multitudine de
aspecte metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară.
Acest tip de evaluare are o însemnătate deosebită la începutul semestrului/anului şcolar, deoarece ne
ajută să reconsiderăm planificarea, să revedem ritmul de parcurgere a materiei şi gradul de aprofundare,
precum şi metodele folosite.
Pe baza evaluării inițiale determinăm nivelul de pregătire al elevilor, adică volumul şi calitatea
cunoştintelor însuşite, priceperile, deprinderile şi aptitudinile lor intelectuale, nivelul de dezvoltare a
proceselor intelectuale, lacunele în pregătirea lor etc. Cunoașterea acestor achiziții de către învăţător este
absolut necesară, pentru proiectarea şi asimilarea conținutului instruirii în etapa următoare, cât şi pentru
stabilirea direcțiilor şi a modalităților adecvate.
Performanţele viitoare ale elevilor depind şi de cunoştintele anterioare, element pe baza căruia va
trebui alcătuit programul de instruire.
Datele obţinute prin aceste evaluări ajută la conturarea activităţii următoare și anume: adaptarea la
posibilitățile de învăţare ale elevilor, orgnizarea unui program de recuperare pentru întreaga clasa,
adoptarea unor măsuri de sprijinire/de recuperare în folosul unor elevi.
828
În scopul evaluării inițiale se dovedește utilă aplicarea unor probe de inventariere, raportate la
problemele esențiale care constituie premisele însuşirii cunoştintelor şi formării capacităţilor.
Elaborarea testelor predictive implică definirea obiectelor pedagogice terminale ale anului şcolar
precedent (capitol, grup de lecții, materia unui semestru) în vederea stabilirii capacităților pe care toți
elevii ar trebui să le posede cel puțin până la nivelul performanţei şcolare minimal acceptabile.
Orice obiectiv nerealizat cel puțin la nivelul acceptabil de performanță şcolară, arată o lacună care
se va răsfrânge negativ asupra capacității de înţelegere a materiei în continuare. Existenţa unor lacune
obligă la organizarea unui proces de instruire recuperatorie.
Aceasta este modalitatea esențială de stabilire a conținutului şi a participanților la programele
recuperatorii. Conținuturile vor putea fi optimizate şi în funcție de rezultatele evaluărilor formative şi
sumative practicate în procesul de învăţământ desfăşurat cu întreaga clasă de elevi.
829
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
STĂNCIUCU IOANA
GRĂDINIȚA NR. 205
ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR
NIVEL DE VÂRSTĂ II
În cunoașterea și formarea preșcolarului educatoarea are în vedere evoluția acestuia la nivelul

școlarității mici,la cerințele învățării și relațiile de tip școlar,iar învățătoarea știe cu exactitate achizițiile
cu care copilul vine din preșcolaritate .
Evaluarea ,considerată din totdeauna componentă indispensabilă a procesului instructiv-educativ,își
amplifică caracterul obiectiv prin raportarea rezultatelor la obiectivele prevăzute de curriculum.Fiind o
componentă a sistemului instructiv-educativ,evaluarea interacționează cu celelalte componente . Oferă
informații despre nivelul de dezvoltare și pregătire a copiilor,despre măsura în care au fost realizate
obiectivele propuse,despre calitatea organizării,transmiterii și însușirii cunoștințelor învățării,despre
calitatea metodelor și mijloacelor didactice,despre eficiența tipurilor de interacțiuni și despre utilizarea
timpului .
Evoluția evaluării didactice în grădiniță se înscrie în direcțiile și tendințele de aducere și în
învățământul preșcolar , a unui plus de rigoare , de aliniere la standarde europene și mondiale a acestui
segment al învățământului românesc . Evaluarea în procesul instructiv-educativ din grădiniță este
abordată :
- din perspectivă sistemică : fiind o componentă a procesului didactic ,ea nu poate fi tratată separat
de celelalte componente (obiective , conținuturi , strategii ), reprezentând mecanismul fundamental al
conexiunii inverse , oferind caracterul reglabil și autoreglabil
- din perspectiva integrată (conform modelului lui Yvan Abernot,acțiunea pedagogică presupune
cinci etape ).
În grădiniță pot fi utilizate instrumente ca: teste psihologice, probe practice , artistice,sportive,fișe
de evaluare.În elaborarea oricăror probe se pornește de la obiective. După momentul integrării actului
evaluativ în procesul instructiv-educativ,evaluarea poate fi:
- inițială ( predictivă )
- formativă ( continuă )
- sumativă ( cumulativă )
Evaluarea inițială se realizează la inceputul anului școlar sau la venirea unui copil nou în grupă .Se
mai face la începutul unui program de instruire pentru a determina nivelul de pregătire al copiilor și
apreciază gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate didactică sau vor putea aborda un nou
program de instruire superior celui anterior . Evaluarea inițială anticipează evoluția copilului și este o
premisă pentru evaluările formative și sumative și o condiție pentru proiectarea didactică .Se poate face
de către educatoare în baterii de teste, verbal dar și prin fișe individuale , cu sarcini bine stabilite, pentru a
verifica cunoștințele însușite la grupa anterioară sau , în cazul grupelor mici, cu ce cunoștințe și
deprinderi pornesc de acasă .Rezultatele din evaluările inițiale determină focalizarea activității
educatoarei în două planuri :
1. în privința modalității de predare-învățare a noului conținut
2. în aprecierea oportunității introducerii unor programe compensatorii de recuperare sau
îmbogățire a cunoștințelor .
Mapa evaluativă comportă o împărțire structurată astfel :
- pe categorii de activități (sau arii curriculare) :educarea limbajului ,cunoașterea mediului ,
activități matematice ,etc .
- pe comportamente : cognitiv , verbal , socio-afectiv și motor .
Din punct de vedere al conținutului mapa evaluativă trebuie să conțină următoarele elemente :
- obiectivele generale ale etapei respective de evaluare ( scopul evaluării)
- obiectivele vizate (pe categorii de activități , procese psihice sau comportamente )
- indicatorii sau descriptorii de performanță , pentru fiecare obiectiv și fiecare nivel sau calificativ
în parte( foarte bine , bine , suficient ) sau cel puțin o scală de evaluare.
830
- itemii ( sarcinile de lucru ) corelați cu grila sau baremul de punctare
- matricea instrumentelor de evaluare
- măsuri ameliorative inițiate în urma celor constatate , ce trebuie apoi să se regăsească in
planificarea calendaristică .
Doar în urma efectuării unei precise evaluări inițiale fiecare educatoare își poate întocmi în mod just
o planificare anuală pentru care , în prealabil , trebuie să stabilească lacunele existente, ritmul de asimilare
și de dezvoltare al fiecărui copil și să întocmescă caracterixarea grupei .Apoi , tot în acest mod își poate
prevedea corespunzător în planificarea anuală reluarea unor obiective cu întreaga grupă –dacă este cazul -
și ,concret, activitățile recuperatorii necesare , mai ales cu câți copii , în vederea stabilirii grupurilor de
lucru .
Rolul educatoarei este acela de a alege metodele și tehnicile de evaluare potrivite, pentru a le adapta
nivelului individual și de vârstă al copilului .De asemenea , este foarte important ca și copilul să
cunoască rezultatele evaluării sale . Mai mult ,trebuie să i se comunice criteriile de apreciere și să fie
ajutat să opereze cu aceste criterii în evaluarea lucrărilor sale și ale colegilor .
Este de dorit ca în acțiunea de evaluare inițială educatoarele să îmbine metodele tradiționale ( probe
scrise , orale sau practice ) cu metodele noi în scopul ameliorării și perfecționării procesului instructiv-
educativ ,evaluarea inițială constituindu-se în felul acesta ca o componentă indispensabilă procesului de
învățământ .
BIBLIOGRAFIE:
- MEYER ,G. , De ce și cum evaluăm? ,EDITURA POLIROM ,IAȘI, 2000
- NEACȘU,IOAN;POTOLEA,DAN; RADU,ION,T., Reforma evaluării în
învățământ,MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI , BUCUREȘTI,1996
- REVISTA ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR NR.3-4 DIN 2005
- REVISTA ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR NR.3-4 DIN 1995
- ANIȘOARA , STROE, Teste de evaluare inițială ARAMIS PRINT,BUCUREȘTI,2003
831
PROFESOR STANCU ALINA DORUȚA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, SAT MĂGURA
LOCALITATEA MIHĂEȘTI, JUD. VÂLCEA
LIMBA ENGLEZĂ
CLASA A-VII-A
În domeniul învățământului, evaluarea este văzută ca un proces complex prin care se compară
rezultatele activității instructiv-educative cu obiectivele planificate, cu resursele utilizate sau chiar cu
rezultatele anterioare.
Prin evaluarea inițială se stabilesc corespondențe între bagajul de cunoștințe din punctul de plecare
și cel din punctul de sosire.
Acesta este un proces didactic complex ce vizează toate componentele sistemului de învățământ și
este un punct important în seria de acțiuni legate de proiectarea, organizarea și desfășurarea procesului
instructiv – educativ.
Prin evaluare putem cunoaște nivelul de la care pornim pentru a putea vedea ce se poate ameliora
și perfecționa pe parcurs. Pentru a se obține rezultate corecte, care să reflecte cât mai bine nivelul de
pregătire al elevilor, trebuie utilizate mijloace și metode adecvate.
Evaluarea inițială sau predictivă este făcută cu scopul de a stabilii nivelul de pregătire al elevilor la
începutul programului de lucru, ea constituind premisele conceperii programului de instruire.
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informații referitoare la capacitatea lor
generală de învățare. Pentru completarea acestora, dar mai ales, pentru recunoașterea faptului dacă elevii
stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesare înțelegerii conținuturilor ce urmează a fi studiate, este utilă
evaluarea prin examinări orale, dar mai cu seamă prin probe scrise.
Teoretic, evaluarea predictivă ar trebui să prefațeze realizarea fiecărui obiectiv, practic ea se
produce în secvența introductivă din lecție.
Evaluarea nu se restrânge numai la aprecierea rezultatelor elevilor, ci se extind asupra unor
ansambluri de elemente mai vaste, în acest context și eroarea poate dobândi statut nou. Ea duce la
menținerea permanentă a unui feedback funcțional între profesor și elevi ce reorientează procesul de
învățământ înspre perfectarea sa.
Metodele și instrumentele utilizate în evaluarea performanțelor școlare sunt de mai multe feluri,
profesorul alegând ceea ce consideră a fi mai adecvat astfel încât să obțină reezultatele conforme cu
realitatea. Pentru evaluare avem la dispoziție atât metode tradiționale (probe scrise, orale, practice), cât și
cele moderne (investigația, proiectul, observația sistematică a elevilor etc). aceste sunt în continuă
resemnificare și extensie.
Consider că pentru evaluarea inițială cred că cea mai bună metodă de evaluare este verificarea
scrisă prin care elevii au șansa să-și prezinte achizițiile la care au parvenit fără intervenția profesorului, în
absența unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, ușor de realizat, permite o diminuare a
subiectivității profesorului. Rezultatele se raportează la un criteriu unic de validare, elevii timizi care nu
se pot exprima oral sunt avantajați, având funcție diagnostică și prognostică, în urma ei stabilindu-se
programe de recuperare sau perfecționare.
Evaluarea inițială oferă profesorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare căt mai
exactă a situației existente ( potențialul de învățare al elevilor, lacunele ce trebuie completate) și a formula
cerințele următoare. Ea nu oferă o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea unei
ierarhi, ea nu-și propune să determine cauzele lacunelor în sistemul cognitiv al elevilor.
Evaluarea inițială identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe,
competențe, abilități, în scoul asigurării premiselor atingerii obiectivelor pentru etapele imediat
următoare.
Ioan Cerghit afirma ca evaluarea inițială „este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecții dispun
de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învățări”.
Evaluarea trebuie conceput nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării.
832
Atingerea scopului evaluării inițiale depinde de noi profesori să-i determinam pe elevi să fie
receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse,
prilej de verificare a cunoștințelor și confruntarea cu situații noi de învățare care trezesc motivația
cunoașterii și ambiția soluționării concrete a problemelor enunțate.
Elevii, știind că notele nu se trec în catalog, se vor concentra în mod expres asupra rezolvării cu
succes a subiectelor, fără a considera că este o evaluare propriu-zisă, ci un exercițiu util activității de
învățare.
A învăța nu doar pentru notă, ci în primul rând din dorința de A ȘTI, A CUNOAȘTE, este un real
progres în dezvoltarea psihică și activitatea școlară a elevului!
BIBLIOGRAFIA
Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006
Radu I.T., Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactica și Pedagocică,
București, 1981
Radu I.T.,evaluarea în procesul didactic, Editura Didactica și Pedagocică, București, 1981
833
EVALUAREA INIȚIALĂ, NECESARĂ- DA SAU NU?
Stancu Priciu Daniela

Limba engleză, clasa a V-a
Fie că vrem să recunoaștem sau nu, evaluarea inițială este un subiect controversat. Anual, cadrele
didactice se străduiesc să conceapă subiecte care să fie relevante pentru un test ce are ca scop găsirea unui
punct de plecare, a unui numitor comun al cunoștințelor unei clase. In plus, conform cerințelor din ultimii
ani, orice test trebuie să aibă o matrice de specificații și un barem. Apoi, rezultatele se trec în tabele
speciale având ca scop o comparație a notelor acumulate de la prima până la ultima evaluare de pe
parcursul unui semestru, respectiv, an. Deși urmăm aceeași programă, în funcție de disciplină, adaptăm
testele la nivelul clasei și corectăm sute de testări, fără să le trecem în catalog. Uneori, la cererea elevilor,
notele se trec în catalog, astfel, având senzația că efortul nu a fost în zadar.
Pe de o parte, sunt cadre didactice și psihologi care consideră că evaluarea iniţială este
majorității discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a
potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită
corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare). Din acest punct de vedere, evaluarea iniţială nu îşi
propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se
ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Dacă sunt anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii ar
trebui să aibă ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a
scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.A învăţa nu doar pentru notă
ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi
activitatea şcolară a elevului!Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea
testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării
aglomerărilor şi atenuării stresului. Există totuși și elevi care, șiind că notele nu se trec în catalog, nu
acordă seriozitate testului iar pe parcursul anului avem plăcuta surpriză să vedem că este o diferență
considerabilă între nota de la test și media finală.
Pe de altă parte, un cadru didactic poate evalua în câteva ore de recapitulare fiecare elev. De
exemplu, la limbile străine este necesară evaluarea atât a abilităților de exprimare scrisă sau verbală, citire
sau receptare a mesajelor audiate. In ceea ce priveste limba engleză, am constatat că la clasa a V-a, elevii
au obținut note relativ mici la testarea scrisă deoarece conținea, conform unui model oficial de pe site-ul
ministerului, exerciții de completare cu formele corecte de la Present Simple și Continuous. Deși cele
două timpuri fuseseră recapitulate, doar câțiva elevi au rezolvat acest tip de item corect în totalitate. Și
având în vedere că programa de clasa aV-a oricum prevede reluarea acestor timpuri, testul inițial nu a
descoperit ceva nou. Datoria profesorului este oricum să consolideze aceste timpuri. În plus, am constatat
că o parte dintre elevii care au luat note sub 7 la testul inițial, erau pasionați de citit, de tradus din engleză
în română, de ascultat. Deci, în cazul limbii engleze, o evaluare scrisă este insuficientă pentru a avea un
punct de plecare. Personal, consider că de fapt, evaluarea inițială corectă și clară se face pe parcursul
celor două- trei săptămâni de recapitulare când lucrăm fișe cu exerciții, când copiii ies la tablă, pe rând și
rezolvă exerciții fără să fie stresați că vor lua o notă. Iar în cazul elevilor de clasa a V-a, o notă mică poate
să aibă efecte diferite, având în vedere trecerea de la calificative la note.
În concluzie, fiecare cadru didactic ar trebui să realizeze evaluarea inițială așa cum consideră că este
mai potrivit nivelului clasei și disciplinei pe care o predă. O comparație între nivelul copilului la început
de an și la sfârșit de an este relevantă până la un anumit punct. Dar să nu uităm că până la urma, progresul
elevului și nivelul acestuia la învățătură reprezintă o medie între efortul comun al elevului, al cadrului
834
didactic, al părintelui și nu în ultimul rând al tutror schimbărilor din societate care își pune amprenta pe
motivația elevului sau lipsa acesteia de a progresa….
835
PROIECT
Stan-Erimescu Marița
Liceul Tehnologic Trandafir Cocârlă, Caransebeș
adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate”. (Lindeman Richard, Evaluarea in procesul de
instruire).

învăţământ deoarece furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestuia.
congruenţelor dintre rezultatele scolare ale elevilor şi obiectivele operationale prestabilite. În prezent,
evaluarea presupune formularea de judecăţi de valoareadespre procesul şi produsul învăţării .

psihologică.
strategiei de evaluare iniţială
lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: a. Funcţia diagnostică; b.
treaptă de învăţământ), care reprezintă „premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor
competenţe”.
Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în termeni de performanţe certificate
(prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevilor, a resurselor lor
cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează
Evaluarea initială se realizeaza la inceputul anului scolar, iar in functie de rezultate profesorii isi
remedială si de educatie diferentiată. Rezultatele obtinute la evaluarea initială nu vor fi trecute in catalog,
ci vor fi folosite ca reper pentru masurarea progresului elevilor.
836
Rezultatele evaluarii initiale se comunică individual elevilor si părintilor, carora li se fac cunoscute
si actiunile propuse de cadrul didactic pentru remedierea deficientelor, asigurarea progresului si
stimularea performantei
Se recomandă ca testele sa fie structurate in doua parti: una cu itemi de tip obiectiv si/ sau
semiobiectiv si a doua parte cu itemi de tip semiobiectiv si/ sau subiectiv.
Durata testului initial este de 15-45 de minute, in functie de nivelul de studiu, iar punctajul acordat
este de 90 de puncte, la care se adauga 10 din oficiu.
Pentru disciplinele/modulele de pregatire profesională la care exista continuitate in planul-cadru,
evaluarea initială se desfasoară la inceputul semestrului intâi, fiind precedata de două săptamani de
recapitulare. In cazul celorlalte discipline, care se afla in primul an de studiu pentru elevi, evaluarea
initială se poate desfasura imediat dupa lectiile introductive. In acest caz, testul initial va fi unul
preponderent atitudinal, dar va cuprinde si itemi prin care se evalueaza competente formate anterior, dar
care vor sprijini realizarea obiectivelor/ competentelor prevazute in programă.
-identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în
-“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise
-se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru,
-este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare
Modalități de realizare a evaluării inițiale folosite la clasă
-testele.
-chestionarul
Evaluarea inițială prezintă următoarele avantaje și dezavantaje
a. avantaje
existente şi a formula cerinele următoare;
pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
a unor programe de recuperare
b. dezavantaje
-nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
elevului..
La cerinţele de conţinut, ar trebui să se ţină cont de volumul şi corectitudinea cunoştinţelor, de
rigoarea demonstraţiilor (acolo unde este cazul).
Important este întotdeauna să nu se omită cunoştinţele esenţiale din materia supusă verificării
(examinării).
Prezentarea conţinutului se face sistematic şi concis, într-un limbaj
riguros din punct de vedere ştiinţific şi corect din punct de vedere gramatical
Am aplicat în mod special teste inițiale la clasele a IX a ținând cont de următoarele etape :
• administrarea si evaluarea testelor initiale

• analizarea, la nivelulu ariei curiculare Om și Societate, a rezultatelor evaluarii initiale si
identificarea problemelor
• stabilirea modalitatilor de realizare a planurilor individualizate de invatare
• intocmirea, la nivel de catedră, a unui raport privind problemele identificate si modalitatile de
abordare a acestora
Consider că Evaluarea iniţială, este o strategie complementară , o sarcină şi în acelaşi timp o
datorie de primă importanţă, care necesită sa fiee asumată de fiecare cadru didactic.
837
Bibliografie.
-Radu. I.T, Evaluarea în procesul didactic, Edit. Pedagogică, București 2004
-Constantin Cucoș, Pedagogie, Edit. Polirom,Bucurețti 2006
838
Prof. pentru înv. primar, Stănică Maria,

Șc. Gimnazială Nr. 10, Rm. Vâlcea, cls. A II-a
complementaritate,determinată de funcțiile lor. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale
elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere) în
demersul evaluativ.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ,,ceea ce influențează cel mai mult
sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării acestor sarcini.
Evaluarea inițială propune operațiile de măsurare-apreciere-decizie la începutul activității de
instruire, în vederea cunoașterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi.
Acest tip de evaluare îndeplinește o funcție pedagogică prioritar predictivă. În mod analogic, testele
de cunoștințe elaborate și aplicate special pentru măsurarea și aprecierea nivelului inițial de pregătire al
elevilor sunt denumite teste predictive.
Funcțiile specifice pe care le îndeplinește strategia de evaluare inițială,pe fondul funcției predictive,
sunt concentrate de I.T.Radu în două niveluri de referință :
- funcția diagnostică, vizează cunoașterea măsurii in care elevii stăpânesc cunoștințele și posedă
capacitățile necesare angajării lor cu șanse de reușită într-un nou program. În felul acesta pot fi
identificate: lacunele, golurile pe care elevul le are in pregătire ; resursele pe care le are ca volum de
informații, dar mai ales în ceea ce privește capacitățile de învățare momentane și de perspectivă;
conceptele principale ,pe care elevul le stăpânește, cu ajutorul cărora va putea asimila conținuturile noi și
fondul de reprezentări, care să favorizeze înțelegerea acestora ; posibilitățile reale ale clasei și ale fiecărui
elev, ținând seama de capacitatea de a lucra independent; abilitățile necesare pentru însușirea
cunoștințelor în plan teoretic și aplicarea lor; deficiențele și dificultățile reale care apar in activitatea de
învățare.
- funcția prognostică sugerează profesorului condițiile prealabile desfășurării noului program,care
permit anticiparea rezultatelor. Evaluarea inițială are astfel rolul major, un rol activ în derularea
proiectului pedagogic curricular construit de învățător. Învățătorul, plecând de la diagnoza stabilită, va
interveni pentru selecționarea, realizarea și dezvoltarea corectă a: obiectivelor programului următor;
conținuturilor absolut necesare; metodelor eficiente de predare-învățare-evaluare; modurilor și formelor
optime de organizarea a activității.
Funcția prognostică presupune: raționalitate, fezabilitate, determinare, dar și flexibilitate în alegerea
obiectivelor și a resurselor corespunzătoare pentru îndeplinirea acestora.
În concluzie, trebuie subliniată evoluția pe care o înregistrează evaluarea inițială în contextul teoriei
și metodologiei curriculum-ului. Astfel, dezvoltările mai recente ale teoriei privind evaluările în
educație,extind rolul evaluărilor ințiale,independent de dimensiunea ei. Evaluarea inițială este
indisociabilă construcției unui demers didactic riguros și eficace. Funcțiile ei sunt asigurate până la final
numai dacă resursele sunt stabilite și folosite pentru a face posibilă derularea activității in condiții de
eficiență.
839
Bibliografie
I.T.Radu ,'Evaluarea in procesul didactic' ,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti , 2000, pag
89
I.T. Radu ,Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului, Editura Didactica si Pedagogica
,Bucuresti .1981 ,pag 52
840
Prof. Stănilă Cristian, Școala Gimnazială „Iorgu Iordan” Tecuci

Disciplina: Geografie, clasa a VII-a C
Evaluarea inițială sau predictivă se efectuează de obicei la începutul unui ciclu de învățământ sau
începutul unui an școlar. Are rolul de a determina nivelul de pregătire al elevilor, în vederea alegerii de
către cadrul didactic a celor mai eficiente metode și tehnici pentru transmiterea noilor conținuturi.
Evaluarea inițială se poate realiza atât prin metode tradiționale, dar și moderne. Cele trei tipuri
principale de evaluare, probele orale, practice și scrise, cunoscute ca și metode tradiționale, pot fi
diversificate cu tehnici moderne, astfel încât evaluarea elevului să fie cât mai atractivă și dinamică.
În fișele de evaluare inițială pot fi inserate subiecte construite pe metode active, precum rebusul
geografic, metoda ciorchinelui sau diagrama Venn.
Rebusurile geografice sunt foarte atractive pentru elevi. Le trezeşte dorinţa de a rezolva probleme şi
chiar de a construi ei înşişi rebusuri pe diferite teme.
Jocul geografic este o metodă de acţiune individuală sau în grup care se desfăşoară după reguli
prestabilite. Jocul geografic poate fi utilizat atât în activităţi ce vizează însuşirea unor cunoştinţe, cât şi în
secvenţe de consolidare, recapitulare şi evaluare a unor noţiuni însuşite anterior.
Integrarea în lecţiile de predare și evaluare a jocurilor geografice prezintă beneficii deoarece elevii
sunt implicaţi atât intelectual, cât şi emoţional şi motric, iar aceştia îşi dezvoltă capacităţi ca spiritul de
observaţie, atenţia, gandirea divergentă şi critică, sau imaginaţia. Evaluarea elevilor prin joc geografic îi
poate activa pe elevi și totodată dispare presiunea exercitată de rigurozitatea notării existente în cazul
testelor clasice.
Un avantaj important al utilizării jocului geografic în predare-evaluare îl constituie activarea tuturor
elevilor, atat a celor timizi care devin curajoşi şi dobândesc încredere în sine dacă sunt motivaţi spre a
reuşi, cât şi a elevilor expansivi care învaţă să se stăpânească.
Un rol semnificativ în lecţiile de predare și evaluare care se axează pe joc geografic, este cel al
cadrului didactic care trebuie să aibă capacitatea de a intui jocul geografic care se află în concordanţă cu
conţinutul lecţiilor predate anterior. Acesta trebuie să stabilească de la început regulile şi modul de
desfăşurare al jocului şi să explice rolul fiecărui participant.
841
Un exemplu de joc didatic care poate fi utilizat și la evaluarea inițială este Turul Galeriei. Turul
galeriei – deşi este o metodă activ-participativă utilizată deseori în lecţiile de predare, ea poate constitui şi
un joc didactic de creaţie ce poate fi folosit la lecţiile de evaluare în cadrul orelor de geografie. În
corelaţie cu „posterul” – ca produs final, prin turul galeriei se pot evalua cunoştinţele unei grupe de elevi,
îi poate activiza pe aceştia şi le poate forma abilitatea de a comunica şi de a prezenta un produs în faţa
unui public.
Jocurile geografice dezvoltă imaginaţia şi creativitatea elevilor şi de ce nu, le ofero o stare de bună
dispoziţie, prevenind plictiseala şi monotonia. Acestea prezintă o varietate de adaptări şi utilizări atât în
cadrul lecţiilor de predare cât şi în cadrul celor de recapitulare sau evaluare. Sunt utilizate cu precădere de
către profesori în debutul demersului didactic, pentru a capta atenţia elevilor, iar pe parcurs pentru a
întreţine atmosfera de lucru şi a-i păstra concentraţi şi conectaţi pe elevi la cerinţele lecţiei.
Bibliografie:
• BONTAȘ, Ioan, Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1995.

• CUCOȘ, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
• DULAMĂ, Maria Eliza, ROȘCOVAN, Serafima, Didactica geografiei, Editura
Bons Offices, Chişinău, 2007.
• ILINCA, Nicolae, Didactica geografiei, Editura Corint., Bucureşti, 2008.
842
Importanța Evaluării Inițiale:Metode și tehnici
Prof. dr.ing.ȘTEFAN GEORGETA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Târgoviște, jud. Dâmbovița
Discipline tehnice, domeniul electric:
Modulul 1 :Măsurări electrice în circuite de curent alternativ
Clasa a X-a
Evaluarea inițială, presupune, determinarea punctului de plecare în achiziționarea noilor competențe
de bază de matematică, științe și tehnologii, digitale, sociale, civice, antreprenoriale, competența de a
învăța să înveți, prezentate în Standardele de Pregătire Profesionale. Evaluarea inițială identifică nivelul
achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe, abilități șiatitudini.
Evaluarea în procesul de predare-învățare” permite controlul și reglarea predării și învățării din
partea participanților la acest proces”(pag.60, I.T.Radu-Evaluarea în procesul didactic, EDP.R.A, editia a
IV-a)
Succesul în demersul didactic poate fi obținut dacă găsim acele metode, tehnici prin care se poate
verifica cunoștințele elevului întrun domeniu( in exemplul prezentat-domeniul electric) și găsirea
instrumentelor pentru dobândirea competențelor. Însă ” performanțele viitoare ale elevilor depind de
capacitatea de învățare, element pe baza căruia va trebui să alcătuim programul de instruire ”( pag.118-
Marin Stoica- Pedagogie școlară pentru cadrele diodactice înscrise la definitivat, gradul al II-lea, gradul I
și la perfecționare. Editura Gheorghe Cârțu- Alexandru.1995).
Probele inițiale de evaluare pot fi orale, scrise sau practice.
Testul inițial, ca mijloc de evaluare inițială, oferă profesorului date cu privire la nivelul anterior de
cunoștințe și posibilitatea de a asimila noi cunoștințe.
Pe parcursul anului școlar vor fi aplicate teste de progres, examinări orale, practice, teste finale care
se pot administra în procesul de predare-învățare pentru a urmării eficiența metodelor aplicate, reluarea
temelor neînțelese, organizarea unor activități didactice diferențiate aplicarea metodelor centrate pe elev,
având în vedere stilurile de învățare ale elevilor.
Metodele și tehnicile utilizate la evaluarea inițială, nu își propun să realizeze o ierarhizare a elevilor
in clasă, ele își propun să stabilească dacă startul este luat de toți elevii din clasă pentru a adăuga noi
competențe specifice nivelului de pregătire al elevilor.Pentru acesta, misiunea este în mâinile
profesorului, cu pregătire metodico- științifice-pedagogice, de a alege acele metode și tehnici, deoarece
ele nu trebuie să constituie un șablon, profesorul trebuie să plece de la premiza: De ce?, Pentru ce? Până
cînd? beneficiarul(elevul) care a ales să se specializeze întrun domeniu( electric) poate răspunde
competențelor pe piața muncii.
843
Importanţa evaluării iniţiale in educaţia timpurie
Prof.înv.preşc. ştefan Larisa

Grădiniţa cu pogram prelungit ,,Căsuţa de turtă dulce,,Constanţa
constitui printr-o activitate anterioară lui.
îndeplini funcţia predicativă.
obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a
noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor
măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Principalul instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor este TESTUL.
Potrivit specialiştilor, un test bun nu urmăreşte doar verificarea informaţiilor acumulate de
preşcolari, ci şi capacitatea acestora de a arăta ce ştiu să facă cu ce au învăţat.
Din punct de vedere metodic, testele pot fi:
- teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau de cei din instituţii de specialitate;
- teste proiectate de educatoare.
După modul de manifestare a comportamentului preşcolarului, testele pot avea următoarele forme:
- orale;
- scrise;
- practice.
După momentul administrării testului:
- teste iniţiale, administrate la începutul unei perioade de formare a preşcolarului;
- teste de progres, administrate pe parcursul perioadei de formare,
Încă din faza de proiectare a unui test, educatoarea trebuie să aibă în vedere atât tipul acestuia
(criterial, care pune accent pe cunoştinţele însuşite de preşcolari sau test de discriminare sau normativ,
care are rolul de a clasifica preşcolarii, test de rapiditate sau test de randament), cât şi tipul de itemi pe
care îi foloseşe.
Astfel, în elaborarea şi aplicarea testelor există anumiţi paşi de parcurs:
- stabilirea conţinuturilor şi obiectivelor,
- formularea itemilor,
- elaborarea baremului de corectare şi notare,
- aplicarea testului la grupă,
- evaluarea,
844
- interpretarea rezultatelor
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare initiala din grădiniță. Acestea oferă o
Bibliografie:

Bârzea, C. – „ Arta şi ştiinţa educaţiei”, Bucureşti, EDP;
Oprea, C. L.– „Strategii didactice interactive”, Bucureşti, EDP( 2007);
845
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE, METODE ȘI TEHNICI
PROFESOR: MIRELA ȘTEFAN-C.N „VLADIMIR STREINU”

GĂEȘTI-DÂMBOVIȚA
FIZICĂ-cls a IX-a
În cei peste treizeci de ani la catedră am avut ocazia să experimentez evaluarea inițială a elevilor
sub toate formele ei. Mă refer aici și la libera alegere a cadrului didactic privind efectuarea acesteia la un
anumit nivel, clasă sau la începutul unui ciclu de învățământ, cât și la testarea inițială impusă de indicații
oficiale, sub o formă sau alta, la începutul fiecărui an școlar, pentru fiecare clasă, indiferent de nivel, de
profil sau dacă disciplina se află la începutul studiului sau nu.
Dincolo de aceste ipostaze,în calitatea mea de dascăl, mă întreb, totuși, dacă și când anume, aceste
teste inițiale sunt într-adevăr un instrument realmente util în procesul educațional.
Personal, consider că testele inițiale ar trebui date la disciplinele noi pentru elevi, în a căror
înțelegere elevii au nevoie de noțiuni învățate anterior la alte discipline.
Spre exemplu, anual, profesorii de fizică sunt nevoiți să recapituleze, dacă nu chiar să explice,
noțiuni de matematică de care au neapărată nevoie pentru predarea noțiunilor de fizică din anul școlar
respectiv. În acest caz, profesorul poate verifica prin evaluarea inițială dacă elevii au cunoștințele minime
necesare și plecând de la această bază să completeze noțiunile care l-ar putea ajuta în predarea materiei.
De asemenea, consider necesară testarea inițială a elevilor chiar dacă disciplina respectivă a mai
fost studiată și în anii anteriori, dar profesorul este nou și nu cunoaște nivelul elevilor din clasa respectivă.
În acest caz este necesară o recapitulare a noțiunilor studiate în anii anteriori, mai precis a acelor noțiuni
de bază ce servesc la înțelegerea ulterioară a capitolelor ce urmează a fi studiate.
Dacă se respectă pricipiul continuității la catedră, consider că nivelul clasei este cunoscut,
cunoștințele elevilor fiind deja evaluate de către același profesor pe parcursul anilor școlari precedenți.
O altă problemă cu care ne confruntăm este importanța pe care o dau elevii acestor teste inițiale atât
timp cât notele nu se trec în catalog. Mulți dintre ei tratează cu superficialitate aceste teste, fără a se
strădui să se gândească suficient la rezolvarea lor.
Într-adevăr, rezultatele testelor se comunică părinților, care, de cele mai multe ori, nu percep corect
semnificația acestora sau a măsurilor ce trebuie luate pentru remedierea eventualelor probleme
identificate.
Ne confruntăm adesea și cu ideea că unele materii sunt mai importante decât altele. Așadar, învățăm
la matematică și limba română pentru că susținem examene la aceste materii și rezultatele contează pentru
admiterea mai departe. Dăm, astfel, mai puțină importanță disciplinelor cum ar fi fizica si chimia, lucru
care influențează puternic rezultatele obținute la testările inițiale la aceste materii, mai ales la începutul
clasei a-IX-a.
Notele obținute la testele inițiale nu reflectă întotdeauna realitatea cu privire la capacitatea
intelectuală a unui elev, iar ierarhizarea după aceste rezultate ar putea fi total greșită.
Este logic să se efectueze o evaluare inițială la începutul unui program de instruire pentru a
identifica nivelul cunoștințelor, competențelor și abilităților elevilor în vederea asigurării premizelor
pentru atingerea obiectivelor ce se vor a fi realizate în etapa următoare. Planificarea ulterioară a
demersului didactic se poate face pe baza informațiilor obținute în urma evaluării inițiale.
Testul inițial trebuie să cuprindă o diversitate de itemi de tip obiectiv, semiobiectiv și subiectiv.
Rezultatele învățării vizează cunoașterea de către elev a unor informații punctuale, termeni, definiții,
precum și capacitatea elevului de a identifica relații de tip cauză-efect sau succesiunea logică a unor
evenimente.
Rezolvarea de probleme vizează procese cognitive complexe cum ar fi explorarea, înțelegerea,
reprezentarea, evaluarea și argumentarea. Acest tip de itemi poate crea situații de învățare ce dezvoltă
creativitatea, imaginația, capacitatea de transfer și generalizare.
Proiectarea de către profesor a matricei de specificație stabilește relația între conținuturile vizate și
competențele evaluate.
Așadar, evaluarea inițială trebuie să creeze o punte de legătură între o stare precedentă și una
viitoare, în vederea raportării performanțelor elevilor în temen de progres.
846
Pentru ca evaluarea inițială să-și atingă scopul, trebuie ca noi toți, profesori si părinți, să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse.
Evaluarea inițială trebuie privită de aceștia ca un prilej de a se confrunta cu situații noi de învățare
care trezesc motivația cunoașterii.
847
DIN PRACTICĂ -MODALITATE MODERNĂ ÎN REALIZAREA
EVALUĂRII
LA DISCIPLINA EDUCAȚIE PLASTICĂ
Ștefan Valentina, Școala Gimnazială comuna Săpoca, ed. plastică, clasa a VIII-a
Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile,
permițând luarea unor decizii ulterioare (Constantin Cucoș, 1998, pag. 101).
Evaluarea inițială este realizată la început de an școlar și are ca scop stabilirea nivelului inițial de
competențe al elevilor în domeniul evaluat. În procesul evaluării inițiale elevii nu vor fi apreciați cu note.
Evaluarea modernă este o parte integrantă a procesului de învățare, dezvoltând o funcție de feed-back
pentru cel instruit.
Literatura de specialitate propune modele de învățare, printre care modelul GROW este cel mai
cunoscut. Acesta presupune parcurgerea următoarelor etape de învățare pe baza experienței:
1. definirea unor scopuri de formare și dezvoltare (Goal)
2. explorarea situației curente, a aspectelor semnificative pentru propria persoană, a
experiențelor trecute (Reality)
3. identificarea unor acțiuni posibile, opțiuni de intervenție în vederea atingerii scopurilor
stabilite (Options)
4. detalierea acțiunilor prin decizia cu privire la modul în care acestea vor fi puse în practică:
timp, etape, comportamente specifice (What/Who/When)
Metoda GROW poate fi adaptată la evaluarea copiilor definind, ca scop, identificarea criteriilor de
evaluare pentru o lucrare de arte vizuale.
Astfel la disciplina Educație plastică de la clasa a VIII-a este programată proba de evaluare inițială
(percepție vizuală, creativitate, culoare). Proba durează 15 minute și este urmată de analiza rezultatelor,
30 minute. Se alege o lucrare din portofoliul elevului și se notează pe baza următoarelor criterii de
evaluare:
Item 1 - Spațiul și forma (2D și 3D) – între 1-5 puncte
Item 2 - Linia și punctul – între 1-5 puncte
Item 3 - Culoarea, contrastele cromatice și dominanta de culoare – între 1-5 puncte
Item 4 -Tehnici și procedee – între 1-5 puncte
Item 5 - Creativitatea - între 1-5 puncte
Item 6 - Interpretare - între 1-5 puncte
Fiecare elev primește o grilă de evaluare pe care trebuie să acorde puncte între 1 și 5 la
lucrarea aleasă, conform itemilor de mai sus. (15 min.)
Elevii prezintă individual grila completată cu explicațiile acordării punctajelor.
Pentru aplicația practică, ulterior acestei ore se poate acorda ca temă refacerea lucrării analizate.
Deoarece funcția de baza Educației plastice în școală este educarea simțului artistic și nu formarea
unui artist profesionist, este important ca evaluarea să se axeze nu atât pe profesionalism în realizarea
lucrărilor, cât pe gradul de participare, efortul depus, motivație, ideea de creație selectată de elev,
originalitate în prezentare etc.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Cucoș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice-
Editura Polirom, Iaşi, 1998
848
-metode şi tehnici-
Profesorînvăţământpreşcolar: Ştefana Daniela

Grădiniţa cu P.N.Dărmăneşti
Evaluarea initial oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a

oral.
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,

Grupa: mare
Activitatea: Educarealimbajului
Tema: „ Celmai bun povestitor”
849
La etapa de reactualizare a cunoştinţelordobândite anterior, se pot
adresapreşcolarilorurmătoareleîntrebări:
- Cine a scrispovestea „Fata babei şi fata moşneagului”?
- Care sunt personajele din povestea „Fata babeişi fata moşneagului”?
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogiasecolului XX. Învăţareaînşcoală”, București,
EDP.;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţiaa II a revizuităşiadăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
,,Curriculumpentruînvăţământulpreşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House.
850
EVALUAREA INIȚIALĂ –punct de plecare in evaluarea competențelor
Profesor: Ștefănescu Liliana

Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino”
Biologie –clasa a-V-a
În contextul actualei reforme a învăţământului românesc, evaluarea elevilor este o parte integrantă
importantă a demersurilor iniţiate în sensul schimbărilor atât la nivel teoretic, de concepţie, cât şi al
nivel practic. Este bine cunoscut faptul că funcţia de predare-învăţare include şi necesitatea de a
formula judecăţi de evaluare, de a lua decizii, de a cuantifica performanţa şcolară, deci, de a evalua.
B. Bloom înţelege evaluarea ca “formulare, într-un scop determinat, a unor judecăţi asupra valorii
anumitor idei, lucrări, situaţii, metode, materiale etc.”
Primul destinatar al acţiunilor evaluative este educatorul. Acesta primeşte informaţii privind
calitatea demersurilor întreprinse, evaluarea rezultatelor elevilor reprezentând, în acelaşi timp, o
evaluare indirectă (autoevaluare) a acţiunii pedagogice. Prin urmare, importanţa evaluării constă în
evidenţierea punctelor forte, dar şi critice ale programului realizat, cu scopul adoptării unor măsuri de
reglare menite să facă actul educativ cât mai eficace.
Alt destinatar al acţiunilor evaluative este elevul, căruia evaluarea îi oferă posibilitatea de a
cunoaşte nivelul performanţelor obţinute în raport cu cele aşteptate de şcoală.
Pe ansamblu, evaluarea îndeplineşte un rol de reglare a procesului, atât a actului de predare cât şi
a activităţii de învăţare. Ambii parteneri ai procesului – profesorii, elevii – au nevoie să cunoască
măsura în care activitatea lor răspunde exigenţelor şcolare.
Pentru conducerea procesului de formare, profesorul trebuie în mod necesar să dezvolte un
demers şi o atitudine de anticipare. În acest scop, se impune să evalueze, în prealabil, performanţele
subiecţilor, precum şi factorii legaţi de mediul şcolar şi de antecedentele elevilor care exercită o
influenţă asupra acestora.
Evaluarea iniţială îndeplineşte funcţia diagnostică, vizând cunoaşterea măsurii în care subiecţii
stăpânesc cunoştinţele şi posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou
program. (ceea ce ştiu, identificarea lacunelor în pregătire, determinarea a ceea ce sunt capabili să
înveţe, depistarea unor deficienţe, dificultăţi de învăţare, stăpânirea cunoştinţelor şi capacităţilor care
reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea noilor competenţe, etc.)
Prin urmare, pe baza acestei diagnoze, profesorul cunoaşte potenţialul de învăţare al subiecţilor,
lacunele ce trebuie completate şi remediate astfel ca activitatea următoare să se deruleze în condiţii de
reuşită.
Pentru o bună desfăşurare a procesului didactic, la începutul anului şcolar s-au aplicat probe de
evaluare iniţială la toate clasele.
În elaborarea acestora, s-au avut în vedere: obiectivele specifice disciplinei, conţinuturile
prevăzute în programele şcolare, standardele curriculare de performanţă şi particularităţile de vârstă ale
elevilor.
Pe baza aprecierii rezultatelor obţinute, fiecare profesor a putut să-şi construiască demersul
didactic ulterior, astfel încât să existe o continuitate în asimilarea cunoştinţelor. Mai exact, pornind de
la datele evaluării iniţiale, se pot stabili: obiectivele programului următor, demersurile didactice
considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare.
Necesitatea realizării evaluării iniţiale decurge din mai multe circumstanţe reale, printre care pot
fi evocate:
– existenţa unei eterogenităţi în ceea ce priveşte pregătirea elevilor;
– asigurarea “continuităţii” în asimilarea unui ansamblu de cunoştinţe şi în formarea unor
capacităţi, când ceea ce urmează a fi învăţat se întemeiază pe ceea ce a fost însuşit;
– nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităţilor de învăţare ale elevilor.
Evaluarea inițialș este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
Acest tip de evaluare oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătațire
851
Evaluarea inițială nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea
Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori,
părinți), reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare,
tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu
situțtii noi de învățare, care trezesc motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a problemelor
enunțate.
Fiind anuntați de la început ca notele la evaluarea inițială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exercițiu util activității de învățare (rezolvarea corectă a subiectelor,
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerințelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile
A învata nu doar pentru nota ci, în primul rând, din dorinta de a ști, a cunoaște, este un real progres
în dezvoltarea psihică și activitatea școlară a elevului!
852
Ștefănescu Oana Maria, Școala Gimnazială Nr 1 Albeni, județul Gorj,

Limba Engleză
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. Burrhus Frederic
Skinner
a. Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este
menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia
procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic
influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială
se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea
elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de
instruire:
trei.”(J.Delors)
activitãtilor sale specifice: predarea-învãtarea-evaluarea.
profesorului, cu ajutorul cãruia se perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educației elevilor.
Bibliografie:
Sorin Cristea, Fundamentele pedagogiei, Editura: Polirom , 2010
Marin Manolescu, Teoria si metodologia evaluării, Editura: Universitara , 2010
853
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ primar: Stegaru Ana-Maria

Școala Gimnazială nr. 1, Independența, Galați
Învățământ primar, clasa a III-a
strategii:
Se prezintă în continuare o analiză a evaluarii inițiale, urmărind criteriile: scopul, principiul

temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare, avantajele, dezavantajele şi notarea:
 SCOPUL URMĂRIT
 PRINCIPIUL TEMPORALITĂȚII
 FUNCȚII ÎNDEPLINITE
 MODALITĂȚI DE REALIZARE
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
854
 AVANTAJELE
o oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a
formula cerinele următoare;
o pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor
şi eventual a unor programe de recuperare.
 DEZAVANTAJELE
 DIN PUNCT DE VEDERE AL NOTĂRII

o nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.
Bibliografie:
București, EDP.;
855
EVALUAREA INIŢIALĂ – IMPORTANTA IN
PROCESUL EDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ
Prof. Stegaru Ionica Janina

Gradinita cu P.P Nr.3 Dr.Tr.Severin
Grupa mare, 5-6 ani
Aprecierea activităţii copilului şi a activităţii desfăşurate de educatoare se realizează prin evaluare.
Aceasta se întemeiază pe o analiză complexă, în toate manifestările şi relaţiile interumane în care copilul
este implicat.
În acest material, ne vom referi la acumulările posibile ale copiilor din grupa mare, în vederea
şcolarizării cu succes acestora.
Evaluarea iniţială, din perspectiva relaţiei proces-produs, are menirea să furnizeze informaţii
necesare reglării şi ameliorării activităţii. În primul rînd, se impune ca procesele evaluative să fie realizate
astfel încât, prin obiectivele imediate (ridicarea performanţelor copiilor, pregătirea pentru învăţământul
primar), să se susţină şi să stimuleze activitatea de predare şi preluare de informaţii de către copil,
formarea lui ca viitor şcolar.
Cunoaşterea rezultatelor obţinute de preşcolari la un moment dat, reprezintă un obiectiv intermediar
a cărui realizare constituie sursă de informaţii pentru următoarele programe de acţionare. Aceste
informaţii evidenţiază efectele activităţii desfăşurate, reprezintă criteriul principal de analiză şi
autoanaliză critică a modului în care s-a derulat activitatea de predare-învăţare, mijloc de autocontrol
asupra eficacităţii învăţământului şi sugerează căi şi direcţii de perfecţionare a stilului promovat de
educatoare.
De exemplu, observaţiile efectuate de noi, ca educatoare, asupra comportamentului copiilor din
grupa mare pe care o conducem, pe parcursul unei activităţi, oferă informaţii privind măsura în care le-am
trezit interesul şi curiozitatea, le-am oferit plăcerea de a participa la activitate. Acestea devin concludente
pentru calitatea activităţii desfăşurate, prin efectele pe care le-a avut.
Verificarea eficienţei muncii noastre o constituie raportul acumulărilor realizate de copii,
schimbările produse în atitudinea lor.
Învăţământul preşcolar tinde să realizeze obiectivele pregătirii copilului preşcolar pentru o integrare
optimă în învăţământul primar. În această perspectivă, proiectarea obiectivelor specifice învăţământului
preşcolar, trebuie să fie urmată de o cunoaştere obiectivă (evaluare) a performanţelor obţinute de copii la
diferite activităţi.
Procedeele de evaluare iniţială globală şi mai ales a întregului colectiv, trebuie completate şi
corelate cu evaluarea rezultatelor individuale.
La grupa mare, de exemplu, activitatea de evaluare iniţială urmăreşte pe cât posibil măsurarea şi
aprecierea cât mai obiectivă a performanţelor probate de preşcolari după activitatea de predare-învăţare
din anii anteriori.
ţinem seama de următoarele:
- tratarea diferenţiată a copiilor;
- folosirea în continuare a metodelor şi procedeelor didactice care să antreneze cel mai mult
capacităţile intelectuale, care asigură învăţarea activă şi formativă;
- îmbinarea şi alternarea în mod echilibrat a activităţii frontale cu cea individuală şi pe grupe;
- folosirea unor mijloace de învăţământ care să fie în concordanţă cu conţinutul, metodele şi
procedeele de evaluare utilizate;
Realizând o selecţie riguroasă a conţinutului curriculumului pentru preşcolari, folosind strategii
didactice accesibile gradului de înţelegere al acestora, putem desfăşura un act educaţional de calitate, care
să ofere copiilor şanse de integrare cu succes în activitatea şcolară.
şi cu educatoarea, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală, fizică, artistică,socio-
emoţională.
856
Pentru a aduna cât mai multe informaţii despre copii, evaluarea se desfăşoară pe două paliere:
informaţii culese de la părinţi despre copii şi aşteptările pe care le au parinţii de la mediul educaţional şi
probe aplicate copiilor pe domenii de dezvoltare pe parcursul primelor doua săptămâni ale anului şcolar.
Evaluarea iniţială se poate realiza prin: harta conceptuală; investigaţia; chestionarul; testele.
Dezavantajele evaluării iniţiale
necesitatea de a compara performanţele preşcolarilor; în altele - de a determina nivelul achiziţiilor
acestora în raport cu un obiectiv fixat. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii copiilor de a
executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice; în alte situaţii se urmăreşte obţinerea
unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile.
În sfârşit, educatoarea are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului preşcolarului.
Activitatea pedagogică cuprinde, pe lângă acţiuni proprii ei, proiectare, organizare, conducere,
procese de instruire şi educaţie, şi acţiuni întreprinse în vederea constatării efectelor produse în urma
desfăşurării activităţii propriu-zise.
Rolul acţiunilor evaluative îl constituie ameliorarea şi perfecţionarea activităţii desfăşurate cu grupa
de copii. Procesul evaluativ este totodată şi un punct de pornire, deoarece activitatea este adecvată
nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, procesul de evaluare capătă o structură
ciclică, iar evaluarea joacă un rol reglator.
Ceea ce este modern însă, în privinţa evaluării, se referă la faptul că astăzi, această secvenţă are în
vedere, mai ales, cauzele rezultatelor obţinute şi soluţiile care se întrezăresc pentru îmbunătăţirea
acţiunilor instructiv-educative.
BIBLIOGRAFIE:
1. M.E.C., 2008,- Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aprobat O.M. nr.5233
2. Pintilie, Mariana, 2002, - „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact, Cluj
Napoca
3. L.Culea, A.Sesovici, F.Grama, M.Pletea, D.Ionescu, N.Anghel, 2008 - „ Activitatea integrată din
grădiniţă”, Bucureşti, Editura Didactica Publishing House.
4. M. Ionescu, 2003, - „Instrucţie şi educaţie – Paradigme, strategii, orientăr, modele”, Editura
Garamond, Cluj Napoca
857
METODE ȘI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA
EVALUARII INIȚIALE
STEGARU NICOLETA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,ȘTEFAN OCTAVIAN IOSIF ’’ TECUCI
INFORMATICĂ/T.I.C
CLASA a V-a
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea
sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui
capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor
de bacalaureat, evaluare națională). Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o
funcţie de reglare. Ca profesor de limba engleză, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine,
deoarece prin intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. De
asemenea, evaluarea iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de
studiu, ceea ce se practică în unele cazuri la informatică. De asemenea, evaluarea formativă e la fel de
importantă, deoarece mă ajută să îmi dau seama la fiecare oră dacă informaţia predată a fost înţeleasă.
Prin intermediul evaluărilor sumative, care se pot manifesta prin teze, teste de progres la sfârşitul unor
unităţi sau module, examene de bacalaureat etc., sunt cele care atestă nivelul la care a ajuns clasa şi care
ajută la consolidarea finală a informaţiei predate.
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la informatică. La ora mea, evaluarea orală
are loc printr-o serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii practice precum descrierea
folos.
şi subiectivi. La informatică, avem pentru competenţele de înţelegere a textul citit şi a celui audiat itemi
cu alegere multiplă, cu alegere duală sau itemi de completare. În schimb, pentru competenţele de
producere a mesajelor scrise avem itemi subiectivi. Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de
scriere, de vocabular sau de gramatică pe care elevii nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de
corectat şi de conceput, ceea ce e un avantaj mare pentru mine.
Eseul este o metodă și cuprinde două tipuri: eseu liber și eseul structurat. Eseul liber dă ocazia
elevului de a-și exprima liber opinia în legătură cu o temă dată, fără a ține cont de o anumită structură sau
858
schemă. În schimb, în ceea ce privește eseul structurat, elevul trebuie să se supună unei anumite structuri,
care le va fi folositoare pentru a-și organiza mai bine conținutul. Alături de referat, eseul poate evalua
doar un anumit aspect din cunoștințele elevului, pentru o viziune de ansamblu a nivelului de pregătire al
elevilor este necesară aplicarea și altor metode.
a cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă. Totodată, e necesară
folosirea unor resurse de care nu orice școală dispune. În cadrul limbii engleze, acestă formă de evaluare
se foloseşte la exemenele Cambridge în cadrul cărora elevii pot da acest examen prin intermediul
calculatorului, obţinând astfel un certificat care atestă nivelul lor de cunoştinţe.
cunoştinţe din diverse domenii. Proiectul este o metodă care are un succes în rândul elevilor. De
exemplu, anul acesta am folosit această metodă la clasa a V-a şi i-am pus pe elevi să facă un proiecte
despre tradiţii si obiceiuri de Halloween.
critic și a motivației. Pentru a diversifica notarea, portofoliul este o altă medodă folosită de mine. La
limba informatică, am cerut eleviilor să alcătuiască portofolii care să includă toate compunerile şi alte
texte scrise de-a lungul unui semestru urmând a fi evaluaţi în funţie de cât de bine a fost alcătuit şi de
componenţa lui. Alte portofolii mai pot conţine diferite fişe cu texte sau cu exerciţii rezolvate în clasă şi
care au fost verificate de colegi sau de mine, lucrări scrise parţiale etc.
859
Importanţa Evaluării Iniţiale: Metode şi tehnici
Stelea Oana Maria, Şcoala Primară Bobu, Scoarţa,

Învăţământ simultan- cls. Pregatitoare, I, a II-a şi a IV-a
Experienţa didactică a demonstrat că procesul instructiv-educativ este in permanentă schimbare.
Apar idei ,teorii, experienţe inedite, noutăţi, concepte, semnificaţii, o altă abordare a practicii
educaţionale.
Având în vedere asemenea stări de fapt, o nouă didactică trebuie să acţioneze, o didactică a
metodelor active, participative, în care elevul nu este un simplu receptor de informaţie, ci subiect al
cunoaşterii şi acţiunii.
Valoarea obiectivelor operaţionale este delimitată şi de funcţia pe care o ocupă procesul de
evaluare. Criteriile de verificare/evaluare vizează nivelul reuşitei sub aspect calitativ şi cantitativ,
indicând cât de eficient trebuie să fie comportamentul elevilor, la ce nivel trebuie să se situeze
cunoştinţele, deprinderile intelectuale sau motorii, capacităţiile.
constituie un act integrat activităţii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeţei
secvenţelor educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de delimitare, fixare şi intervenţie
asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale.
Strategiile sau formele de evaluare îngăduie o anumită clasificare, dacă plecăm de la trei repere
principale: cantitatea de informaţie sau experienţă asimilată de către elevi, axa temporală la care se
raportează verificarea şi sistemul de referinţă pentru emiterea valorizărilor. În funcţie de primul criteriu,
analiştii au stabilit două tipuri: evaluarea parţială, când se verifică elemente cognitive sau
comportamentale secvenţiale ( ascultarea curentă, extemporal) şi evaluarea globală, când cantitatea de
cunoştinte şi deprinderi este mare. În funcţie de perspectiva temporală, putem identifica evaluarea iniţială,
care se face la inceputul unei etape de instruire, evaluarea continuă, care se face în timpul secvenţei de
instruire şi evaluarea finală, care se realizează la sfârşitul unei perioade de formare. În funcţie de cel de-al
treilea criteriu, putem delimita evaluarea formativă( când sistemul de referinţă este extern, cerinţele fiind
explicitate în programe sau manuale şcolare), evaluarea clasificatorie( când sistemul de referinţă îl
constituie performanţele grupului de apartenenţă- clasa de elevi) şi evaluarea autocentrică( atunci când
sistemul de raportare este constituit din nivelul propriilor performanţe anterioare ale elevului).
Metodele şi instrumentele utilizate în evaluarea performanţelor şcolare sunt de mai multe feluri,
însă nu toate pot fi elaborate în ceea ce priveşte evaluarea iniţială. Printre cele mai utilizate metode de
evaluare iniţială, la nivelul învăţământului primar, se numără: verificarea orală şi verificarea scrisă. Dacă
metoda trebuie înţeleasă ca demers de proiectare şi realizare a actului educativ, în genere, instrumentul
este o parte integrantă a metodei, fiind cel care concretizează la nivel de produs opţiunea metodologică a
profesorului pentru verificarea performanţelor elevului,într-o situaţie educaţională bine definită.
Verificarea orală constă în realizarea unei conversaţii prin care profesorul urmăreşte identificarea
cantităţii şi calităţii instrucţiei. Conversaţia poate fi individuală, frontală sau combinată. Metoda
favorizează dezvoltarea capacităţilor de exprimare ale elevilor. În cadrul disciplinei Comunicare în limba
română se evaluează: pronunţia cuvintelor, modul de exprimare în propoziţii, vocabularul elevilor, in
cadrul disciplinei Matematică şi explorarea mediului se foloseşte terminologia specifică: cifră, număr,
termen, factor.
Avantajul evident al acestei metode constă in faptul că evaluarea devine şi o activitate de învăţare,
de corectare, de întărire, de sistematizare, de aplicare a cunoaşterii captate de elevi. Evaluarea orală
recuperează cel mai pregnant naturaleţea şi normalitatea unei relaţii umane.
Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control. Elevii au
şansa să-şi prezinte achiziţiile dobândite, fără intervenţia profesorului, în absenţa unui contact direct cu
acesta. Această metodă îngăduie o diminuare a subiectivităţii profesorului , posibilitatea verificării unui
număr relativ mare de elevi intr-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic
de evaluare, constituit din conţinutul lucrării scrise, avantajarea unor elevi care se exprimă defectuos pe
cale orală.
În învăţământul primar, reforma evaluării curente se realizează mai ales în legătură cu schimbarea
sistemului de notare- înlocuirea sistemului de notare cifrică prin sistemul de notare cu calificative, bazat
860
pe descriptori de performanţă. Evaluarea iniţială are funcţia de a măsura, de a constata nivelul de
pregătire al elevilor, de a diagnostica şi selecta asupra poziţiei fiecărui elev, de a orienta deciziile de
natură pedagogică în vederea unui progres armonios şi continuu în dezvoltarea elevului.
Bibliografie:
Bogdan Balan, Stefan Boncu…,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,
ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Polirom, 2008
Irina Maciuc, Viorel Ionel…, Pedagogie şi psihologie pentru pregătirea examenelor de definitivat
si grad didactic II, Editura Universitară Craiova, 2013.
861
Evaluarea invatamantului preuniversitar
Importanta evaluarii initiale: Metode si tehnici
Stemate Viorica
Liceul Tehnologic Beceni (G.P.N. Beceni), com.Beceni, jud. Buzau
Invatamint prescolar (nivel 5—6 ani)
Evolutia evaluarii didactice in gradinita se inscrie in directiile si tendintele de aducere, si in
invatamantul prescolar, a unui plus de rigoare, de aliniere la standarde europene si mondiale a acestui
segment al invatamantului romanesc.
Etapa evaluarii preliminare, initiale, predictive vizeaza cunoasterea nivelului de dezvoltare si de
pregatire a copilului la intrarea lui in gradinita ori la inceputul unui an scolar, in vederea predictiei
evolutiei sale; constituie pentru educatoare o conditie esentiala a proiectarii si realizarii procesului
didactic, si, totodata, o premisa pentru celelalte etape.
In cadrul evaluarii initiale, educatoarea trebuie sa utilizeze probe de dezvoltare senzoriala, probe de
limbaj, probe de dezvoltare psihomotrica, gandire si alte aspect ale dezvoltarii intelectuale. Observatiile
efectuate in cadrul acestor probe vor fi inregistrate sub forma unor comportamente pe care copiii le-au
dovedit in timpul probelor.
De o importanta covarsitoare in realizarea evaluarii initiale (dar si a evaluarii formative si sumative)
este mapa evaluativa structurata astfel:
- pe domenii de dezvoltare (dezvoltare fizica, sanatate si igiena personala, dezvoltare socio-
emotionala, capacitate si atitudini de invatare, dezvoltarea limbajului, a comunicarii si premisele citirii si
scrierii, dezvoltarea cognitiva si cunoasterea lumii). Este varianta cel mai des realizata in gradinita, din
ratiuni functionale;
- pe comportamente (si chiar procese psihice): cognitiv, socio-afectiv si motor.
Din punct de vedere al continutului, mapa evaluativa, indiferent de etapa evaluativa vizata, trebuie
sa contina:
- obiectivele generale ale etapei de evaluare (scopul evaluarii);
- obiectivele vizate (pe arii curriculare/procese psihice/comportamente);
- indicatorii/desctiptorii de performanta pentru fiecare obiectiv si fiecare nivel;
- itemii (sarcinile de lucru) corelati cu grila de comportamente (atins, in dezvoltare, necesita
sprijin);
- matricea instrumentelor de evaluare (domeniul de activitate vizat, obiectivele, metodele de
evaluare);
- matrici: fie matricea obiectiv/prescolar, fie cea item/prescolar se regasesc sub forma
centralizatoarelor evaluative in care educatoarea consemneaza rezultatele atat pe copil cat si pe grupa;
- masuri ameliorative initiate in urma celor constatate: programele de
recuperare/ameliorare/dezvoltare, ce trebuie sa se regaseasca apoi in planificarea calendaristica (in
prezentarea grupei si in activitatile integrate desfasurate).
Doar in urma efectuarii unei precise evaluari initiale, fiecare educatoare isi poate intocmi in mod
just o planificare anuala pentru care, in prealabil, trebuie sa stabileasca lacunele existente, ritmul de
asimilare si de dezvoltare al fiecarui copil si sa intocmeasca caracterizarea grupei. Apoi, tot in acest mod
isi poate prevedea corespunzator in planificarea anuala reluarea unor obiective cu intreaga grupa (daca
este cazul), activitatile recuperatorii/ameliorative necesare in cazul unor copii (in acest caz se vor stabili
grupele de lucru).
Stabilirea programului de dezvoltare pentru majoritatea copiilor, a masurilor
ameliorative/recuperatorii pentru copiii cu anumite lacune si precizarea comportamentului grupurilor de
lucru, se pot realiza si traduce intr-o planificare a activitatilor instructiv-educative judicioasa si corecta
numai dupa desfasurarea si analiza evaluarii initiale.
De mentionat este faptul ca in perioada desfasurarii evaluarii initiale a prescolarilor se realizeaza
un dialog fructuos intre educatoare-parinti ale carui consecinte se reflecta in relatia educatoare-copil cat si
copil-copil.
862
Din punct de vedere social, aplicarea evaluarii initiale prescolarilor raspunde sarcinii gradinitei de
a-i pregati pentru o integrare cu succes in activitatea scolara.
863
Importanţa evaluării iniţiale. Metode şi tehnici
Prof. Stere Mihai

Colegiul Tehnic de Marină „Al. I. Cuza” Constanţa
Educaţie antreprenorială, Clasa a X-a
Evaluarea reprezintă, cu certitudine, o variabilă foarte importantă a procesului de instruire. În
contextul analizării relaţiei dintre curriculum şi evaluare, evaluarea reprezintă o parte integrantă a
curriculumului, abordând procesul de predare-învăţare-evaluare în mod unitar..
Orice demers de evaluare trebuie pregătit cu atenţie, în funcţie de competentele si obiectivele cadru/
de referinţă urmărite, în concordanţă cu obiectivele de evaluare stabilite, dar şi în funcţie de nevoile reale
ale colectivului de elevi evaluat: Achiziţie, Înţelegere, Aplicare, Analiză, Sinteză
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesară
creării de premise favorabile unei noi învăţări. Scopul său este de a identifica, pe cât posibil, nivelul
achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în vederea asigurării
premiselor realizării obiectivelor propuse pentru etapele următoare. Evaluarea iniţială îndeplineşte o
funcţie diagnostică şi o funcţie prognostică, de pregatire a noului program de instruire. Aceasta poate
oferi atât profesorului cât şi elevului o reprezentare a potenţialului de învăţare, a lacunelor ce trebuie
completate şi remediate. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat
următor şi eventual unele programe de recuperare.
Metoda de evaluare reprezinta calea de actiune pe care o urmeaza profesorul si elevii si care
conduce la punerea in aplicare a oricarui demers evaluativ, in vederea colectarii informatiilor privind
procesul si produsul invatarii, prelucrarii si valorificarii lor in diverse scopuri. Metodele de evaluare
vizeaza capacitate cognitive diferite si, in consecinta, nu ofera toate aceleasi informatii despre procesul
didactic.
Tehnicile de evaluare constituie modalităţile prin care evaluatorul declanşează şi orientează
obţinerea unor răspunsuri din partea subiecţilor, în conformitate cu obiectivele sau specificaţiile probei.
Preocuparea continuă a practicienilor din domeniul educaţiei de a găsi şi valorifica noi tehnici şi
modalităţi de evaluare s-a concretizat în identificarea şi utilizarea unor metode de evaluare care pot
reprezenta o alternativă viabilă la formulele evaluative tradiţionale (evaluari orale, scrise, probe practice
etc), fiind complementare acestora. Printre metodele complementare de evaluare, al căror potenţial
formativ susţine individualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt: observarea
sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, proiectul, porto
investigatia,
autoevaluarea. Metodele complementare de evaluare au un rol formativ pronunţat şi o mare capacitate de
motivare a angajării elevilor în activităţile de învăţare.
Disciplinele socio-umane au un rol esenţial în formarea şi dezvoltarea competenţelor funcţionale ce
permit elevilor înţelegerea adecvată a fenomenelor sociale, realizarea de prognoze şi diagnoze ale
acestora, în final urmărindu-se dobândirea capacităţii de a analiza corect şi critic realitatea socială.
Evaluarea competenţelor formate la elevi prin activitatea didactică la disciplinele socio-umane presupune
stabilirea competenţelor de evaluat, care se realizează printr-un proces de operaţionalizare a
competenţelor din programa şcolară.
Disciplina Educaţie antreprenorială este una nouă pentru elevi în clasa a X-a, astfel încât, în cazul
evaluării iniţiale este mai dificil, nu pot fi aplicate multe metode şi tehnici şi rămânem la clasicul test
iniţial scris, în care facem apel, în principiu, la cunoştinţele si experienţa de viaţă a elevilor, îmbinând
anumite noţiuni teoretice cu situaţii practice pe care ei le-au trăit sau pur şi simplu le-au auzit ori văzut în
presă sau în jurul lor, în mediul social.
Bibliografie:
1. Cucoş C., ( 2008), Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom , Iaşi,
2. Lisievici, P.,(2002), Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Bucureşti,
Aramis,
3. Radu, I. T., (2000), Evaluarea în procesul didactic”, Bucureşti, E.D.P,
4. Stoica E. (coord.), Ghid de evaluare discipline socio-umane.
864
EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
ȘTEȚI MIHAELA
GRĂDINIȚA NR.7 BORȘA
NIVEL I
evaluării este stabilirea demersului didactic , care urmăreşte în primul rând socializarea copiilor
Evaluarea iniţială reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte
Evaluarea iniţială reprezintă un element esenţial, indispensabil deoarece permite cadrului didactic să
Evaluarea iniţială am realizat-o prin aplicarea de probe orale , scrise , practice , probe ce au fost
aplicate atât în activităţile de grup cât şi individuale şi frontal.
Evaluare constituie o acţiune complexă care presupune realizarea mai multor operaţii intreprinse de
cadrul didactic ca :
următorii paşi:
fiecărui copil.
obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat de predare a
noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea
unormăsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare
de studiu.
Pentru a prezenta ctâeva elemente de evaluare voi prezenta urmatoarea schemâ
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE
TRADIȚIONALE:- probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
ALTERNATIVE:
-lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
-aprecierile verbale, autoevaluarea,
- jocurile didactice, de rol și serbările;
865
-obervările directe/sistematice în timpul activității și înregistrarea;
-discuții individuale;afișarea lucrărilor;
-consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii experiențiale;
În învăţământul preprimar actul de evaluare iniţială păstrează caracteristicile evaluării, activităţii
didactice, dar cu note specifice determinate de treapta de învăţământ şi de natura conţinutului de evaluat,
având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştiinţelor dobândite de copii în cadrul actului educaţional.
În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizata în
atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ
Bibliografie:
București,EDP.;
866
Metode folosite în evaluarea inițială
Autor: Stîrcea Denisa, prof.înv.primar,Colegiul Național de Informatică Matei

Basarab, Rm.Vâlcea, clasa a II-a
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învăţământ şi a oricărei situaţii de

învăţare,alături de determinarea obiectivelor,de organizare a conţinuturilor,de alegerea unei strategii
didactice menite să realizeze obiectivele propuse,permiţând adoptarea unor decizii în vederea “reglării
,ameliorări,perfecţionării continue a activităţi” .Evaluarea corectă,obiectivă reprezintă un factor de reglare
a activităţii şcolare.Rezultatele evaluării prezintă importanţă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de
formare a noilor generaţii:prefesori,elevi,părinţi şi chiar societate.Pentru profesori,evaluarea furnizează
informaţii cu privire la modul cum să dozeze materialul care urmează a fi predat,ce anume trebuie reluat
în paşi mici,care sunt greşelile tipice şi sursele de eroare,etc.Pentru elevi,reprezintă un indiciu de reglarea
efortului de învăţare;prin evaluare elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează
aspiraţii proprii. Pentru părinţi este o bază de predicţie sau garanţie a reuşite în viitor ,un indiciu pentru
acordarea de sprijin.Presiunea familiei împinge uneori la supra motivare,în timp ce teama de eşec a
copilului îl face să aspire la mai ”puţin”.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul
de pregătire al elevilor,potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea următoare.Prin evaluarea
iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii.gradulş de stăpânire şi aprofundare a
acestora,nivelul dezvoltării compotenţelor şi abilităţilor care reprezintă premise fundamentale pentru
atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire,pentru reuşita viitoare activităţi didactice.
Evaluare iniţială se poate realiza prin examinări orale,probe scrise sa practice.Îndeplineşte funcţia
de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului
program).Ea se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ ,la începutul unui an şcolar,dar şi în
condiţiile în acre educatorul preia spre instruire un colectiv căruia nu-i cunoaşte potenţialul. Strategiile de
evaluare informative sunt axate pe evaluarea cunoştinţelor acumulate, a achiziţiilor din domeniul
cognitiv, a priceperilor şi deprinderilor. Folosirea echilibrată a strategiilor menţionate impune diversitatea
metodelor şi instrumentelor de evaluare. Acestea se împart în :
 metode tradiţionale ;
 metode alternative.
METODE TRADIŢIONALE :
a) Probe orale – caracteristici :
 sunt cele mai des folosite în clasă ;
 au fidelitate şi validitate scăzută ;
 rezultatele pot fi influenţate de factori externi ;
 oferă posibilitatea modulării întrebărilor în funcţie de răspunsurile elevului ;
b) Probe scrise – caracteristici (cerinţe) :
 stabilirea scopului probei şi definirea descriptorilor de performanţă ;
 alegerea tipului de item corespunzător fiecărui obiectiv ;
 elaborarea adecvată a schemei de notare ;
 comunicarea şi discutarea rezultatelor cu elevii şi cu părinţii acestora ;
c) Probe practice – caracteristici :
 oferă posibilitatea evaluării capacităţii elevilor de a aplica cunoştintele în practică, precum
şi a gradului de stăpânire a priceperilor şi deprinderilor formate ;
 forme de realizare : experienţe de laborator, lucrări în atelier, disecţii, desene, schiţe,
grafice
METODE ALTERNATIVE :
Observarea sistematică a comportamentului elevului se realizează prin :
 fişă de observaţii curente ;
 fişă de evaluare (calitativă) ;
 scară de clasificare ;
 listă de control / verificare ;
867
Investigaţia :
reprezintă o posibilitate pentru elev de a aplica în mod creator cunoştintele şi de a expora situaţii noi
de învăţare ;
este limitată la o ora de curs. Solicită elevul în îndeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care
îşi poate demonstra, practic, un întreg complex de cunoştinte şi capacităţi ;
urmăreşte formarea unor tehnici de lucru în grup şi individual, precum şi a atitudinii elevilor
implicaşi în rezolvarea sarcinii ;
Proiectul : - este o activitate mai amplă, ce permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării,
ajutând la identificarea unor calitaţi individuale, fiind şi puternic motivantă pentru elevi, deşi implică un
volum de muncă sporit – inclusiv activitate individuală în afara clasei
Bibliografie:
Barna A,curd de pedagogie.Didactica,universitatea din Galaţi 1998.
Păuş V,ghid de evaluare în învăţământul prinar,MEN,CNEE,Bucureşti,1999.
Potolea D,Neacşu I,Radu I,Reforma evaluării în învăţământ.Concepţii şi strategii,Men,Cnee
Bucureşti,1996.
868
Numele: Stochița Elena

Școala Gimnazială Lunca Priporului, structura Bîsca Rozilei
Clasa a VI-a
Evaluarea inițială se realizează la începutul unei activităţi de instruire (de regulă, la începutul anului
școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a elevilor. Evaluarea iniţială constituie un punct de
plecare al activității de instruire viitoare , oferind posibilitatea cunoaşterii potenţialului de învăţare al
elevilor care va conduce la stabilirea unor strategii ce vor fi adoptate în funcţie de rezultatele obţinute la
fiecare clasă testată. De exemplu, se dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a V-a, pentru
cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind realizată mai
ales prin probe scrise.
Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de evaluare îl ajută să identifice nivelul
achizițiilor elevilor, ce cunoștințe dețin aceștia, ce abilități au, dar îi oferă și un punct de plecare în
planificarea activităților de predare și de învățare viitoare. Dacă în urma testării inițiale a elevilor se
constată greșeli de scriere a unor cuvinte, vor fi proiectate activităţi de învăţare în care să se urmărească
remedierea acestui fapt. Pe lângă funcţia diagnostică pe care o îndeplineşte (aceea de a depista
eventualele deficiențe în pregătirea elevilor și dificultățile de învățare), evaluarea iniţială are şi o funcţie
prognostică care permite anticiparea rezultatelor.
programei școlare, nu numai a clasei la care se face evaluarea, ci și a clasei anterioare. Acest tip de
verificare oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente
(potențialul de învățare al elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce trebuie remediate).
Metodele de evaluare sunt clasificate de pedagogi, astfel:
1. Metode tradiționale: probe scrise/orale/practice, tema în clasă/pentru acasă, conversația de
verificare, colocviul, autoevaluarea;
2. Metode complementare observația sistematică a activității și comportamentul elevului,
portofoliul individual și de grup, proiectul, studiul de caz, investigația, jurnalul reflexiv, posterul, colajul,
turul galeriei, unul stă, ceilalți circulă, eseul de cinci minute).
Aceste metode alternative constituie o modalitate de diversificare și completare a formelor
tradiționale, îmbogățind practica evaluativă prin evitarea rutinei și a monotoniei. Valențele formative care
fac din aceste metode practici de succes sunt:
- stimulează implicarea activă a elevilor în rezolvarea sarcinilor;
- asigură o bună punere în practică a cunoștințelor, prin exersarea priceperilor și capacităților în
contexte diferite;
- asigură un demers interactiv și diferențiat, facilitând individualizarea sarcinilor prin valorificarea
și stimularea potențialului creativ;
- se clarifică cunoștințele și conceptele asimilate, devenind mai ușor operaționale;
- reduce factorul de stres, urmărind motivarea și încurajarea elevului, nu sancționarea.
Portofoliul însumează o colecție de documente și informații referitoare la progresul școlar al unui
elev, obținut printr-o diversitate de metode și tehnici de evaluare. Acesta „devine pe termen lung o
modalitate eficientă prin care profesorul poate urmări progresul la disciplina pe care o predă.” (Emanuela
Ilie, op. cit, p.223) Prin această metodă flexibilă, văzută ca o carte de vizită se stimulează creativitatea,
ingeniozitatea, originalitatea și perseverența elevului, deoarece în conținutul acestuia oglindesc
aptitudinile, talentele, pasiunile, etc. Se poate aplica la începutul unui capitol, care tratează o temă literară,
studiată în anul anterior sau în cadrul cercurilor de lectură pentru a identifica nivelul cunoștințelor
deținute de elevi.
Activitate susținută: Întocmiți un portofoliu care să cuprindă:
- Rezumatul a două opere în care identificați întâmplări fantastice;
- Acrostihul cuvântului fantastic;
- Două desene care să surprindă scene, întâmplări fantastice;
869
- Un articol pentru revista școlii despre ceea ce înseamnă pentru voi fantasticul;
- Un interviu luat unui cadru didactic pe această temă;
- O compunere de 10-15 rânduri în care să prezentați o întâmplare fantastică.
- Jurnalul reflexiv cuprinde însemnările elevului și reflecțiile lui cu privire la
propriul proces de învățare, precum și stările, sentimentele trăite de el. Având în vedere că are avantajul
de a controla procesul de învățare prin analiza conceptelor asimilate, metoda se poate aplica la începutul
fiecărei unități de învățare
- Ce ai vrea să înveti nou din această lecție?
- Ce sentimente îți trezește învățarea?
- Cum te simți când înveți la limba și literatura română?
- Cum ți-ar plăcea să abordăm următorul capitol?
- Ce schimbări ai dori să faci în stilul de predare?
- Cum ar trebui să de desfășoare o oră ideală pentru tine?
- Notează trei sfaturi pentru profesor, utile în desfășurarea predării.
- Ce ai face dacă ai fi pentru câteva ore profesor de limba română?
870
GR.CU P.P.”DUMBRAVA MINUNATĂ”, PLOIEȘTI

Prof.înv.preșc. STOEAN RODICA SIMONA
În activitățile instructiv-educative se impune cerința de a cunoaște cât mai bine evoluția copilului,
personalitatea acestuia pe care o modelăm, pentru a găsi strategiile și mijloacele cele mai eficiente
necesare acestui demers.
”Evalurea școlară este procesul prin care se delimitează, se obține și se furnizează informațiile utile,
permițând luarea unor decizii ulterioare”(C-tin Cucoș - Pedagogie, Ed. Polirom, 2006, pag.367). Potrivit
aceluiași autor, evaluarea inițială, care se desfășoară la începutul unei etape de instruire, face parte din
clasificarea realizată în funcție de perspectiva temporală, alături de evaluarea continuă și finală.
Evaluarea este importantă în actul didactic prin rolul reglator, este indispensabilă acestuia. Prin
evaluare cadrul didactic urmărește integrarea preșcolarilor în actul didactic, cum învață aceștia, cum
evoluează, iar preșcolarior le este dat să conștientizeze rezultatele învățării. Pentru educatoare, evaluarea
este feed-back-ul eficienței propiei activității didactice, având în vedere operațiile pe care aceasta le
include - măsurarea, aprecierea și decizia - îi demonstrează calitatea demersului didactic. Evaluarea
susține și stimulează activitatea de pedare – învățare, fiind o cale de perfecțonare a activității formativ-
educative în grădiniță.
”Evaluarea predictivă sau inițială este diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în procesul
de învățare”(Roxana Tudorică - Introducere în managementul educației, Ed. Meronia, 2005, pag. 60). Ea
se realizează la începutul ”unui program de instruire” (ibidem) și rolul acesteia este de stabilire a nivelului
de pregătire a preșcolarilor în momentul inițierii programlui respectiv. Cunoașterea rezulatelor obținute și
aprecierea obiectivă a acestora permit educatoarei să orienteze și să corecteze procesele educative, oferă
acesteia posibilitatea de a cunoaște potențialul fiecărui copil. ”Această evaluare inițială realizează un
diagnostic al pregătirii elevilor, îndeplinește o funcție predictivă, indică în ce condiții elevii pot asimila
conținturile noului program de instruire (modul adecvat de predare/învățare a noului conținut), aprecierea
oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă, adoptarea unor măsuri de
sprijinire și de recuperare au unor elevi” (ibidem).
Evaluarea inițială are rol de verificare a nivelului de cunoștințe, comptențe , abilități ale
preșcolarului la începutul anului școlar, de a demonstra salturile calitative ale acestuia comparativ cu anul
anerior.
Importanța evaluării inițiale constă în locul pe care aceasta îl ocupă în procesul evaluării, în
ansamblul acesteia, pe baza rezultatelor ei succesive realizându-se evaluarea continuă, care necesită o
anumită planificare a secvențelor învățării, pentru aprecierea viitoarelor progrese ale preșcolarilor și,
totodată, permite educatoarei evaluarea strategiei didactice folosite.
Eficiența acestei evaluări constă în elaborarea criteriilor și modalităților de verificare, măsurare și
apreciere a nivelului de pregătire a preșcolarilor pornind de la obiectivele propuse. Importanța evaluării
inițiale constă și în datele obținute în urma aplicării ei, care ajută la stabilirea noului conținut în demersul
didactic, organizarea unui program de recuperare și adoptarea unor măsuri ameliorative.
Metodele tradiționale de evaluare inițială sunt evaluarea orală, probele scrise, probele practice și
observarea curentă. La începutul anului școlar, în primele două săptămâni educatorea culege date pentru
cunoașterea fiecărui preșcolar utilizând observarea acestuia (consemnând în fișa psiho-pedaogică),
dialogul cu copilul și părinții, testul–ca probă predictivă, chestionare.
Evaluarea orală se realizează utilizând diferite tehnici, cum ar fi: conversația de verificare, interviul,
verificarea realizată pe baza unui suport/imagine, redactarea unui conținut.
Probele scrise sunt metode de evaluare utilizate sub forma testelor sau a fișelor de evaluare. Aceste
probe se prezintă sub trei forme: probe de scurtă durată, probe de evaluare periodică și cele de bilanț.
Probele practice sunt cele prin care se evaluează capacități sau abilități. Această metodă se
realizează printr-o mare varietate de forme, în funcție de specificul domeniului evaluat, iar educatoarea
are nevoie de multă imaginație, în acest sens. Aceste probe se aplică în cadrul activităților de desen,
pictură, modelaj, educație fizică, construcții, activități pratice etc.
871
Evaluarea inițială se realizează și prin probele mixte. Ele presupun utilizarea probelor orale și
scrise, orale și practice, practice și scrise (la preșcolari, scrierea exercițiilor grafice, a literelor, a unor
simboluri etc.).
Utilizarea calculatorului (a softurilor educaționale), a CDplayer-ului, a reportofonului, în evaluarea
preșcolarului, vine ca o îmbunătățire a metodelor tradiționale și spijină educatoarea în cunoașterea
nivelului copiilor și stabilirea unui program adecvat.
Observarea curentă a preșcolarului este importantă pentru că stă la baza evaluării acestuia și constă
în urmărirea sistematică a copilului. Eucatoarea observă cu obiectivitate activitatea copiilor, produsele
activității și inregistrează informațiile obținute utilizând ca instrumente: fișa de evaluare și lista de
verificare.
BIBLIOGRAFIE:
• Constantin Cucoș - Pedagogie, Ed. Polirom, 2006;
• Roxana Tudorică - Introducere în managementul educației, Ed. Meronia, 2005.
872
EVALUAREA – PARTE INTEGRANTĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂTĂMÂNT
Profesor STOIAN CATI

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GRIGORE MOISIL ”
Localitatea NĂVODARI, județul CONSTANȚA
Pentru noi, profesorii, evaluarea este o parte importantă a procesului educațional alături de predare
şi învăţare. Evaluarea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și eficientizarea
procesului instructiv-educativ.
Evaluarea, ca activitate în sine, cuprinde trei etape principale:
-măsurarea - demers evaluativ cantitativ, care constă în atribuirea de simboluri (cifre, litere,
calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți, caracteristici, însuşiri). Obiectul
măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile.Exactitatea
măsurării este în funcție de:
-calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste etc.);
-gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate;
-capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic fenomenelor
vizate.
-aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori, a unor criterii unitare ;
(bareme de corectare şi notare, descriptori de performanţă, etc.), emiţându-se o judecată de valoare.
Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile personalității
evaluatorului, de gradul de pregătire docimologică a acestuia.
-formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării
rezultatelor obținute, decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă, caracterizare, hotărâre, recomandare
şi vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare.
Evaluarea didactică după momentul în care se realizează se disting trei forme de evaluare:
-inițială care se face la începutul unui program de instruire;
-continuă / formativă care se realizează pe tot parcursul procesului instructiv-educativ;
-finală (sumativă, de bilanț) ce se realizează la încheierea unei etape mai lungi de instruire.
eventualelor lacune ce trebuie completate cât și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire, nu
își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor. Evaluarea iniţială are atât
o funcţie diagnostică, cât şi prognostică și este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea
necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Şansa atingerii scopului
evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori dar și părinţii), reuşim să-i
zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare , concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele
ulterioare.
Scopul urmărit al evaluării iniţiale:
-identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în
-,,este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an
Obiectivul evaluării iniţiale este de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
Avantajele evaluarea iniţială:
873
existente a formula cerinele următoare;
-nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
elevului.
Modalitatea de realizare a evaluării iniţiale:
-investigaţia;
-chestionarul;
-testele.
Modelul propus pentru testul de evaluare inițială la disciplina fizică, este structurat în două părți:
-partea I conține itemi obiectivi de tip alegere multiplă şi itemi semiobiectivi de tip răspuns scurt/ de
completare,
-partea a II-a cuprinde itemi de tip întrebare structurată şi rezolvare de probleme.
Pentru realizarea corespondenței dintre competentele specifice vizate, corespunzătoare nivelurilor
taxonomice şi temele/conținuturile/conceptele-cheie/unitățile tematice specifice disciplinei de studiu din
programa şcolară se proiectează matricea de specificații a testului. Aceasta este un instrument care
certifică faptul că testul inițial măsoară competențele vizate şi că testul are validitate de conținut:
- liniile matricei prezintă conținuturile abordate
- coloanele matricei conțin competențele vizate corespunzătoare nivelurilor cognitive evaluate.
Profesorul care creează proba de evaluare stabileşte, prin intersecția dintre linii şi coloane, relația dintre
conținuturile vizate şi competențele evaluate.
cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”.
Bibliografie:
1.Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117
2.http://www.didactic.ro/materiale/81285_referat-metode-alternative-de-evaluare
3.http://www.didactic.ro/materiale-didactice/13007_metode-si-instrumente-de-evaluare-a-
performantelor-scolare-in-invatamantul-primar
4.http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_7_%20Teor
ia%20evaluarii.pdf
5.Precizări metodologice cu privire la testul de evaluare inițială la disciplina Fizică,Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului Centrul Național de Evaluare şi Examinare,2011
874
Observarea sistematică a comportamentului copilului –
metodă a evaluării inițiale
Prof. înv. primar și preșcolar Stoian Camelia Mariana
Liceul Tehnologic Ciorani-Grădinița PNCioranii de Jos Județul
Prahova-structură
Nivelul preșcolar 3-6 ani
Evaluarea initială, parte integrantă a procesului instructiv-educativ din grădiniță este o activitate
complexă, meticuloasă și necesară demersului didactic, pentru cunoașterea intereselor și nevoilor
copilului preșcolar, în vederea întocmirii unei planificări a activităților cât mai corecte, corespunzătoare
particularităților de vârstă și individuale ale preșcolarilor o premisă pentru celelalte etape. Ea se
desfășoară pe o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv în primele două săptămâni ale anului școlar.
Evoluția evaluării didactice în grădiniță se înscrie în direcțiile și tendințele de aducere și în învățămăntul
preșcolar, a unui plus de rigoare, de aliniere la standardele europene și mondiale a unui segment al
învățământului românesc.
Doar în urma efectuării unei precise evaluări inițiale fiecare educatoare își poate întocmi în mod just
planificarea anuală pentru care, în prealabil, trebuie să stabilească lacunele existente, ritmul de asimilare
și de dezvoltare ale fiecărui copil și să întocmească caracterizarea grupei. Tot în acest mod își poate
prevedea corespunzător în planificarea anuală reluarea unor obiective și teme, cu întreaga grupă, dacă este
cazul și concret, activitățile recuperatorii, ameliorative necesare, și mai ales cu câți copii trebuie să facă
acest lucru.
Etapa evaluării preliminare, inițiale vizează cunoașterea nivelului de dezvoltare și de pregătire a
copilului la intrarea în grădiniță ori la începutul unui an școlar, în vederea predicției evoluției sale.
Observarea sistematică a comportamentului copilului este o metodă pe cât de eficientă pe atât de
concludentă, deoarece copilul se comportă natural, fără să conștientizeze faptul că este ”urmărit”. Pentru
copilul de trei ani, care pășește pentru prima oară într-o instituție de învățământ, în spațiul stăin și uneori
inconfortabil pentru el, cooperarea cu adultul necunoscut din fața lui, educatoarea grupei, este aproape
imposibilă. El este mai degrabă preocupat să nu fie ”abandonat” de părinte și să rămână singur decât să
răspundă întrebărilor care îi sunt adresate. Astfel, educatoarea poate să sesizeze care sunt jucăriile
preferate, cu care dintre copii se joacă, din ce grup dorește să facă parte, ce atribuții își revendică, cum
manipulează diferite obiecte, cît de stabil este în luarea unor decizii, dacă se lasă sau nu influențat de cei
din jur, dacă sesizează pericolele la care se expune atunci când ia o decizie și multe alte aspecte ce fac
obiectul evaluării copilului.
Observarea sistematică a comportamentului se poate face pe tot parcursul unei zile, iar
educatoarea are posibilitatea de a nota în caietul de observații toate aspectele surprinse. De asemeni,
cadrul didactic, poate compara manifestări ale copilului în diferite momente și ipostaze și poate cerceta
motivele schimbărilor observate. Are astfel, posibilitatea de a afla despre lucruri pe care nici familia nu
le-a cunoscut până acum , aceste aspecte fiind benefice diagnosticării unor probleme apărute în viața
micuțului, sau, din contră, a dezvoltării unor abilități și deprinderi care pot schimba în bine viața acestuia
și mă refer aici la înclinații artistice, curiozități științifice, istorice, geografice, etc.
Sigur, metodele și tehnicile de evaluare sunt multiple și diverse. Am ales observarea deoarece, de-a
lungul carierei mele, aceasta mi s- părut cea mai eficientă, mai echilibrată și mai concludentă. Ea
acoperă toate domeniile experiențiale, toate nivelele de vârstă și este la ”îndemână”. Ea se poate desfășura
ținând cont de anumite obiective pe care cadrul didactic le proiectează în demersul său didactic, sau în
urma unor reacții spontane ale copilului observat.
875
Evaluarea inițială – necesitatea și importanța ei
Înocmit de: Corina Stoian

Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești, județul Bacău
Disciplina: Istorie
Clasa: a V-a
Evaluarea este mai mult decat o operatie sau o tehnica, este o actiune complexă, un ansamblu de
operatii mintale și acționale, intelectuale, atitudini, stări afective despre care se spune că precizează:
conținuturile și obiectivele ce trebuie evaluate; în ce scop și din ce perspectivă se evaluează; când se
evaluează (la început, pe parcurs, la final ca bilanț); cum se evaluează (cu ce instrumente, probe etc); în ce
fel se prelucrează datele și cum se valorifică informațiile; pe baza căror criterii se evaluează (Radu, I. T.,
2004). Profesorii resimt necesitatea de a evalua pentru a verifica, a controla calitatea procesului de
instruire, pentru a extrage învățămintele din ceea ce s-a realizat, inclusiv asupra predării, dar și asupra
dificultăților, a blocajelor din interactiunea predare-invatare. Evaluarea reprezintă, ca atare, un mijloc
principal de reglare a actului pedagogic, de control a calitatii instruirii.
Pentru elevi, în relatia cu învățarea, evaluarea are impact pe mai multe planuri. Le oferă
posibilitatea de a cunoaste gradul de realizare a cerințelor școlare, distanța la care se află față de acestea
si eforturile necesare în continuare, dezvoltarea capacității de autoapreciere. Are efecte pozitive asupra
motivației și calității învățării, sub aspect cognitiv dar si afectiv Produce efecte globale pozitive în plan
formativ-educativ; stilul de evaluare are impact asupra stilului de învățare.
Evaluarea inițială are rolul de a oferi elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de
învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel
se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Știm că scopul evaluării inițiale a fost atins, atunci când reușim să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, astfel încât aceștia să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a
problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-
zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra
liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă
elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.
În ceea ce privește importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”Ceea ce influențează cel mai mult
Este necesară evaluarea inițială atât pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, cât și pentru
aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate
în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități
indispensabile unui nou proces de învățare.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am pus în evidență reușitele elevilor până în
acel moment; aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în propriile puteri și au generat energii noi
care pot face obiectul schimbării, cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback
transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și
explorarea soluțiilor posibile. Se impune o puternică rigurozitate în alegerea itemilor care alcătuiesc
876
evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul secundar și pentru ca
aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor pe care să se plieze cât mai bine
pregătirea următoare. Procesul de evaluare își atinge pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât
dascălul cât și copiii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru cu
adevărat, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
Immanuel Kant afirma:” Copiii nu trebuie dresați în mod mecanic, ci să fie învățați să gândească”.
BIBLIOGRAFIE:
Constantin Cucos, Pedagogie , Editura Polirom , Iasi ,1999.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.
877
DE CE EVALUARE INIȚIALĂ?!
Liceul Tehnologic Francisc Neuman Arad

Profesor: Ancuta Stoica
Disciplina Biologie clasa a IX a
A invăta nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorința de A ȘTI, A CUNOAȘTE, este un real
progres în dezvoltarea psihică și în performanța școlară a elevului!
Dezideratele educaționale cuprind un cadru nou de competențe spre deosebire de acele tradiționale
centrate pe transmiterea de informații și evaluarea însușirii informațiilor transmise. În acest sens, se
impune că prima întrebare să fie atunci când proiectăm un demers didactic,,de ce evaluăm?" și abia apoi
,,ce evaluăm?'' ; ,,cum evaluăm?" etc.
De ce evaluăm?
• pentru îmbunătățirea instrumentelor de evaluare
• pentru a cunoaște performanțele și progresele;
• pentru corectarea rezultatelor;
• pentru formarea deprinderilor de autoevaluare;
• pentru identificarea și elaborarea strategiilor corective;
• pentru a cunoaște care este stadiul de pornire și cum se poate acționă pe viitor
• pentru optimizarea demersurilor realizate atât în învățare, cât și în predare și evaluare;
• pentru a elabora programe compensatorii și al programului de progres în cazul rezultatelor
nesatisfăcătoare ;
Evaluarea inițială are rolul de a identifica nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor/cursanților în
termeni de cunoștințe, competențe și abilități pentru a se asigura premisele atingerii obiectivelor propuse.
În acest sens, profesorul I.Cerghit ( 2002) afirmă că evaluarea inițială "este indispensabilă pentru a stabili
dacă subiecții dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învățări", evaluarea
formativa identificând de fapt, dificultățile pe care le întâmpina elevul în procesul de instruire și urmărind
că obiectivele propuse să fie îndeplinite; sub acest aspect, evaluarea sumativă stabilind gradul în care au
fost atinse finalitățile generale propuse prin raportare la acestea, comparându-i pe elevi între ei
(interpretare normativă) sau comparând performanțele manifestate de fiecare cu performanțele
așteptate(interpretarea criteriala).
În funcție de obiectul evaluării, evaluarea inițială vizează cunoștințe și capacități care reprezintă
bază asimilării unor noi conținuturi și formării de noi competențe; prin evaluarea formativa cunoștințele și
competențele elevilor/cursanților sunt raportate la o normă prestabilită sau la sarcini mai complexe de
instruire, în timp ce evaluarea sumativă este axată pe elementele de permanență ale aplicării cunoștințelor
de bază, ale demonstrării unor abilități pe care elevii le-au dobândit într-o perioadă mai mare de timp.
Metode de realizare a evaluarii initiale sunt:
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potentialului de invătare,dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor cunostiinte ce necesită corectare sau imbunătătire
Evaluarea initială nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea
lor, drept pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii reușim să-i
determinăm pe elevi să fie receptivi și să inteleagă importantă evaluării școlare, tratând cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntarea cu situații noi de
878
invătare,care să le trezesca motivația cunoașterii și ambiția solutionării corecte a problemelor enunțate de
profesor.
Fiind anunțați de la început că notele la evaluarea initială nu vor fi trecute în catalog, elevii au
ocazia de a se concentra asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, că este o evaluare
propriu-zisă, ci mai degrabă o provocare de rezolvare corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de
lucru,,exercițiu util activitătii de invătare ca premisă pentru progresele ulterioare.
Un interval mai larg de timp pentru desfăsurarea evaluării cu aplicarea testelor și corectarea lor ar fi
binevenit atât pentru elevi cât și pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor și atenuării
stresului.
Rezultă că datele oferite de evaluarea inițială conturează trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze în planificarea activității pentru etapa următoare a activității didactice:
• proiectarea activității viitoare din perspective adaptarii acesteia la posibilitățile de care dispun
• necesitatea de a iniția un program de recuperare pentru întreagă clasă, când se constată
rămâneri în urmă la învățătura care ar putea împiedică desfășurarea eficientă a activității;
• adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.
879
Evaluarea iniţială la clasa pregătitoare- metode şi tehnici
Autor: prof.Carmen Gabriela Stoica

Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”
Pucioasa,jud. Dâmboviţa,
Clasa pregătitoare,ȋnvaţământ primar
G. de Landsheere apreciază evaluarea iniţială ca fiind una din marile invenţii ȋn pedagogie, iar D.
Ausubel o ridică la rangul de principiu ȋn psihopedagogie, arătând că”ceea ce influenţează cel mai mult
ȋnvăţarea este ceea ce ştie elevul la plecare;asiguraţi-vă de ceea ce stie şi instruiţi-l ȋnconsecinţă”
Evaluarea iniţială ȋndeplineşte funcţii pedagogice relative la elev şi la clasa de elevi, realizând
diagnosticul potenţialului de ȋnvăţare, ca perspectivă psihologică pentru proiectarea activităţii pe perioade
mai lungi ( nivelul de dezvoltare psihică generală şi al componentelor dezvoltarii psihice implicate
ȋnȋnvăţare- gândire, memorie, atenţie, motivaţie etc. ) şi ca perspectivă pedagogică ( nivelul pregătirii
anterioare la ȋnceputul unui program de ȋnvaţare).
La clasa pregătitoare evaluarea iniţială se face preponderent prin metode
complementare((observare sistematică, analiza produselor activităţii) ȋn scopul cunoaşterii
copiilor.Evaluarea va fi realizată ȋn contexte variate: jocuri,exerciţii practice, activităţi colective ȋn sala de
clasă sau curtea şcolii, fără ca elevii să-şi dea seama că sunt observaţi.În primele două-trei săptămăni ale
anului şcolar se vor desfăşura diverse activităţi de cunoaştere psihopedagogica a copiilor.Profesorul
evaluează nivelul de competenţe al fiecărui elev pentru a şti de unde să ȋnceapă şi cum continuă procesul
de formare.
Rezultatele probelor de cunoaştere pot fi ȋnregistrate ȋntr-o fişă de tipul celei de mai jos:
FIȘĂ DE ÎNREGISTRARE A REZULTATELOR

DEMERSULUI DE CUNOAȘTERE PSIHOPEDAGOGICĂ A ELEVILOR
LA INTRAREA ÎN CLASA PREGĂTITOARE
Numele şi prenumele elevului____________________________________________
NR.
CRT. DOMENIUL COMPORTAMENTE OBSERVABILE
A U
1 MOTRICITAT Are energie, echilibru si rapiditate in miscari
E Utilizeaza miscari fine ale mainii
Dominanta manuala (d-s),oculara(d-s),piciorului (d-s)
2 SENZORIALI Are auzul fonetic dezvoltat

TATE Executa cu usurinta miscari de orientare in schema
corporala proprie
Indica si denumeste 6-7 culori
3 MEMORIA Scrie din memorie litere si cifre
Recunoaste forme geometrice
Compara, din memorie, doua obiecte
Enumera zilele saptamanii
Reproduce din memorie cat mai multe detalii dintr-o
poveste spusa de invatator
Pastreaza informatia in memorie pentru mai mult timp
4 GÂNDIREA “Citeşte” imagini
Stabileste asemanari si deosebiri intre doua obiecte date
Defineste notiuni date
Se orienteaza in timp
880
Denumeste obiecte din sfera a 4-5 categorii generale
(imbracaminte, mobila, vehicule, jucarii etc.)
Intelege ce i se citeste/ spune
Numara pana la 10
Ordoneaza un set de obiecte de la cel mai mic la cel mai
mare
Sorteaza obiectele in doua sau mai multe categorii
Sorteaza obiectele dupa unul sau mai multe criterii
5 LIMBAJ Pronunta corect toate sunetele (inclusiv r si ș), silabe
si cuvinte uzuale
Identifica silabe, sunetul initial în cuvinte
Rosteste clar si rar
Identifica numarul de cuvinte dintr-un enunt
Vorbeste in propozitii complete
Initiaza conversatii
Dialogheaza cursiv
Se uita la pesoala care sau careia ii vorbeste
Citeste(scrie) propriul nume
Citeşte litere, cuvinte
6 IMAGINATIA Nascoceste si amplifica intamplari
7 MOTIVATIA Poate efectua sarcini fara recompensa imediata
Traieste intens lauda si dojana
Aspira la succes in joc
8 SOCIO- Isicunoaste numele, prenumele, varsta, genul
AFECTIVITATEA Cunoaste numele si prenumele persoanelor apropiate
Cunoaste localitatea de domiciliu
Se intelege bine cu copiii
Participa la jocurile de grup
Lucreaza in grupuri mici cu unul sau doi prieteni/ colegi
Manifesta rabdare
Isi exprima emotiile, temerile, preocuparile, interesele
Se desparte de parinti fara sa planga
Isi stapaneste impulsivitatea
Manifesta bucurie in urma reusitei proprii
9 VOINTA De multe ori adopta hotarari gresite
10 PERSONALIT Dovedeste constiinta de sine in actiune (Asta pot/ asta
ATEA nu pot sa fac!)
Comunica mai usor cu persoane adulte straine
Adeziunea la normele morale este mai mult afectiva
decat rationala
Cunoaste reguli de comportament
Manifesta perseverenta in actiune
11 DEPRINDERI Utilizeaza corect instrumente de scris,de lucru
Aplica reguli de igiena
Are grijă materiale si de lucrurile sale
Ajuta la curatenie (la banca, in clasa)
Isiasteaptarandul
Manifesta diverse aptitudini (verbale, artistice, etc.)
881
Bibliografie:
1. Paisi Lazarescu Mihaela si Ezechil Liliana – Laborator prescolar, Editura V &
INTEGRAL, Bucuresti, 2011;
2. ***MECTS „Noi repere ale educatiei timpurii in gradinita”, material elaborate in cadrul
Proiectului pentru Reforma Educatiei Timpurii (P.R.E.T.) – modul III, Bucuresti, 2008
3. ***MECTS „ Sa construim impreuna cei 7 ani…de acasa”, material elaborat in cadrul
Proiectului pentru Reforma Educatiei Timpurii (P.R.E.T.) – modul III, Bucuresti, 2008
4. *** ” Ce spun specialistii despre caracteristicile/ comportamentele copilului de sase ani?”,
material elaborat in cadrul Proiectului “Organizarea interdisciplinara a ofertelor de invatare pentru
formarea competentelor cheie la scolarii din clasele I-IV –program de formare continua de tip “bleandid
learning” pentru cadrele didactice din invatamantul primar”, Bucuresti, 2012
5. Savu-Cristescu Maria – Rolul evaluarii în creşterea performanţelor şcolare, Editura
Bibliotheca,Târgovişte,2007
882
Importanta evaluarii in invatamantul prescolar
Ed. Stoica Maria-Cristina

G.P.P. Ostroveni 2 - Rm.Valcea
dobandite de copii in cadrul actului educational .In acelasi timp ,evaluarea urmareste si aspectele
formative ale muncii educatoarei,concretizata in atitudinile si comportamentele dobindite de copilul
evaluare :
invatare ale copiilor concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei –
Evaluarea formativ continua este una din formele cele mai des utilizate in gradinita si se
manifesta in toate activitatile derulate, de la observarea continu a comportamentului copiilor , a reactiilor
pe care le au la diverse solicitari , a semnalariiprogreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu
un grad ridicat de dificultate, pana la recompensarea succeselor pe care copii le obtin .Utilizarea acestei
forme de evaluare ajuta atat educatoarea , dar in special copilul la reglarea activitatii. Pentru a avea rolul
pozitiv care l-am mentionat anterior , evaluarea formativa trebuie sa respecte unele cerinte :
- aprecierile verbale : »Foarte bine », Bravo » sa reflecte cu adevarat performanta copilului ,
prin urmare sa aiba acoperire in fapte ;
- sesizeaza imediat lacunele ,ramanerile in urma a unor copii si ,impicit ,educatoarea
actioneaza pentru recuperarea acestora ;
- se verifica , la fiecare copil in parte ,intregul continut al domeniului de cunoastere selectat
pentru evaluare.
Centrarea interesului pe procesul invatarii este considerat afi mai relevant decat produsul
invatarii ,indeosebi la gradinita .Astfel , intr-o activitate cu continut matematic ,educatoarea va urmari nu
numai insusirea cunostintelor matematice , ci mai mult prestatia copiilor, implicarea in activitate ,
883
rapiditatea in efectuarea operatiilor, independenta in realizarea unor sarcini individuale, capacitatea de
effort, profunzimea si logica in gandire.
immediate .
Caracterul dinamic , flexibil si creator face posibila evolutia procesului curricular ,
imbogatirea operatiilor cognitive pe care le implica acesta si a metodelor , mijloacelor si srategiilor
didactice.
Evaluarea sumativa ,cumulativa ,se realizeaza de regula la sfarsitul unui semestru, al unui an
scolar, urmareste sa realizeze un sondaj despre cunostintele si achizitiile copiilor in urma participarii la
un anumit program educational. Rezultatele obtinute se raporteaza la obiectivele Programei prescolare,
obiectiva.
mult mai facila si la indemana fiecaruia . Acest tip de evaluare are insa multiple dezavantaje
884
IMPORTANTA EVALUAREA INIŢIALĂ A ELEVILOR
SCOALA GIMNAZIALA PANATAU

COM. PANATAU, JUD. BUZAU
PROF: STOICA ELENA
Experienta demonstreaza ca nivelul rezultatelor scolare reflecta, in masura insemnata, nivelul
muncii profesorului, pregatirea, insusirile profesionale, maiestria pedagogica, trasaturile de personalitate
ale acestuia.
Deoarece activitatea didactica eficienta reprezinta fara indoioala conditia principala a invatarii si a
succesului, am considerat util sa exploram aspecte referitoare la procesualitatea predarii si la
comportamentul cadrului didactic, la calitatea instruirii si la stilul didactic.
O pondere insemnata in economia lucarii o reprezinta evaluarea rezultatelor scolare ale elevilor.
Fiecare dintre categoriile de rezultate scolare, are o procesualitate complexa pe care am incercat sa o
explicam atat din perspectiva psihologica relevandu-i mecanismele, cat si din perspectiva pedagogica,
punand in evidenta conditiile si factorii de care depinde.
Randamentul scolar, ca totalitate a rezultatelor scolare a fost analizat in varietatea manifestarilor
sale, cu grade diferite de vizibilitate si dominanta: de la cunostinte faptice si deprinderi motorii, mai
accesibile masurarii si aprecierii, la structuri operatorii, competente si creativitate, pentru evaluarea carora
utilizarea unor instrumente specifice se afla la inceput, pana la conduite, atitudini si valori, care, cu toata
importanta recunoscuta pentru evolutia personalitatii, se realizeaza rareori in mod sistematic si eficient.
Excelenta, reusita dar si esecul sunt realitati construite de sistemul scolar - afirma Ph. Perrenoud.
Acelasi autor identifica trei mecanisme complementare, pe care le considera 'o tripla fabricare a esecului'.
Ele privesc:
- curriculumul - drumul pe care trebuie sa-l parcurga elevii; in conditiile in care nu pleaca nici din
acelasi punct si nici nu au aceleasi resurse, inegalitatea este constant recreata pe parcursul traseului scolar;
- tratamentul pedagogic nediferentiat - faptul ca elevii sunt tratati la fel, situatie exprimata in
sintagma 'indiferenta la diferente';
- evaluarea - care contribuie la minimizarea sau, din contra, la dramatizarea inegalitatilor reale de
invatare.
Rolul evaluarii in cresterea performantelor scolare depinde semnificativ de conceptia profesorului
in legatura cu obiectul, scopul si functiile evaluarii, conceptie care se va reflecta in alegerea si utilizarea
metodelor si procedeelor de evaluare, in integrarea strategiilor de evaluare in procesul didactic. Astfel,
metodele si procedeele de evaluare ofera posibilitatea unei evaluari complexe, veridice si sensibile la
diferentele individuale dintre elevi; imbinarea lor oportuna poate conduce la informatii relevante
referitoare la rezultatele si progresele pe care acestia le inregistreaza. Activarea dinamica a strategiilor de
evaluare (initiala, formativa-formatoare, sumativa) valorifica potentialul de invatare si personalitatea
elevilor. Evaluarea, cea formativa mai ales, ofera repere pentru identificarea dificultatilor elevilor, pentru
remedierea lor, pentru mobilizarea resurselor psihice si promovarea efortului pentru propria depasire si
dobandirea autonomiei in invatare.
Argumentele teoretice si experimentale demonstreaza ca evaluarea isi manifesta rolul specific in
cresterea performantelor scolare numai in relatie cu predarea si invatarea. Astfel, pot fi intelese rezultatele
scolare si semnificatiile lor, nevoile de dezvoltare, motivatiile si conduitele elevilor.
Deci, deplasarea accentului de la evaluarea care masoara, noteaza, sanctioneaza, clasifica, la
evaluarea care masoara, apreciaza, regleaza, motiveaza, are efecte puternice asupra invatarii si asupra
personalitatii elevilor. Printr-o astfel de perspectiva a evaluarii, profesorul isi manifesta mai pregnant
rolul de formator.
In cadrul proiectului ne-am propus urmatoarele obiective:
- sa examinam modalitatile practice de integrare a evaluarii formative in procesul didactic
desfasurat la clase din invatamantul primar si gimnazial;
- sa examinam in situatii didactice concrete relatiile dintre predare - invatare - evaluare;
- sa cunoastem modalitatile prin care cadrele didactice valorifica in proces informatiile despre
rezultatele scolare ale elevilor;
885
Ipoteza generala: Daca educatorul promoveaza sistematic si cu relevanta pedagogica evaluarea
formativa in activitatea didactica, ne asteptam ca randamentul scolar al elevilor sa creasca.
Ipoteze derivate:
1. Promovarea evaluarii formative conduce la cunoasterea sistematica a rezultatelor invatarii,
acestea constituindu-se ca repere pentu proiectarea si realizarea activitatii didactice urmatoare.
2. Cu cat profesorul valorifica in predare informatiile despre rezultatele anterioare ale elevilor, cu
atat invatarea este mai eficienta.
3. Daca profesorul cunoaste dificultatile cu care se confrunta elevii si trateaza / valorifica greselile
ca mijloc de invatare, gradul de participare a elevilor la activitate creste.
Relatia dintre evaluarea formativa promovata in cadrul experimentului si randamentul scolar al
elevilor a fost analizata in urmatoarele subcapitole, prin valorificarea si interpretarea informatiilor
obtinute in cadrul cercetarii:
1. Particularitati ale predarii - invatarii - evaluarii in cadrul disciplinelor la care s-a realizat
experimentul
2. Rolul evaluarii formative in dinamica relatiei predare - invatare
3. Valorificarea greselii ca mijloc de invatare.
,1995 ,p. 127 )
consecinţă”.
metodelor alese pentru a stabili o legatură logică atât cu evaluarea initială,cât şi cu cea continua.
Analiza comparativă (I.T.Radu , Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli normale ,1995 ,p.p.
130 - 131 ) în ceea ce priveşte evaluarea randamentului şcolar, pune în evidenţă următoarele note şi
Bibliografie :
Gnosis , Bucureşti
886
Evaluarea iniţială în cadrul disciplinelor tehnologice
Prof.Stoica Gabriela Beti

Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară Feteşti
Este bine cunoscut că evaluarea are un rol important în procesul instructiv –educativ, măsurând şi
scopul de a lua decizii privind ameliorarea activităţii în etapele viitoare..
Scopul testării iniţiale a fost de a observa, analiza şi depista lacunele şi dificultăţile pe care elevii le
au în însuşirea noţiunilor de specialitate. Testele au fost programate după cele două săptămâni de
recapitulare, cu scopul de a reîmprospăta cunoştinţele dobândite anterior; toţi elevii au primit informaţiile
şi recomandările necesare din timp.
În contextul acestei evaluări iniţiale, cu rol deopotrivă diagnostic şi prognostic, s-au avut în vedere
competenţele corespunzătoare nivelurilor taxonomice şi unităţilor de învăţare / concepte cheie/
conţinuturi / teme vizate de fiecare modul.
deprinderi care stau la baza anticipării performanţelor elevilor şi, mai ales, facilitează proiectarea
seama de trăsăturile si condiţiile specifice ale unei astfel de evaluări, respectiv de un nivel mediu de
dificultate. Instrumentul care conferă validitate testului iniţial este matricea de specificaţii.
. Eterogenitatea pregătirii elevilor, asigurarea „continuităţii” în formarea/ dezvoltarea competenţelor
şi nevoia de anticipare a procesului didactic adaptat posibilităţilor elevului reprezintă condiţii ale
proiectării evaluării iniţiale.
Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele competenţe formate anterior si care reprezintă
premise pentru dezvoltarea competenţelor specifice domeniului Industrie alimentară .
Competenţele formate anterior, formal sau informal, vor ajuta profesorul în realizarea programului de
învăţare centrată pe elev astfel încât, la finalul parcurgerii modulului, fiecare elev să-si fi dezvoltat
integral competenţele prevăzute în cuprinsul acestuia.
Matricea de specificaţii realizează corespondenţa dintre competenţele corespunzătoare
nivelurilor taxonomice si unităţi de învăţare/concepte-cheie/conţinuturi/teme:
Unitatea de conţinuturi 1 3
competenţă
13.1 Descrie √
principiile alimentare- glucide, lipide,
protide-
şi rolul lor în obţinerea produselor
13.Determinarea
alimentare
valorii nutritive a
13.4 Determină valoarea nutritivă a √
produselor alimentare
produselor alimentare
13.5 Precizează rolul proceselor √
biochimice asupra calităţii produselor
alimentare
17. Efectuarea 17.1 Efectuează analiza senzorială
analizelor specifice în 17.2 Determină caracteristicile fizico-
industria de morărit, chimice
panificaţie şi produse 17.3 Efectuează analize pentru stabilirea
făinoase indicilor şi însuşirilor tehnologice
16. Efectuarea 16.1 Efectuează analiza senzorială √
887
analizelor specifice în 16.2 Determină caracteristicile fizico- √
industria fermentativă chimice
16.3 Efectuează analize microbiologice √
16.4 Interpretează rezultatele analizelor √
16.5 Completează documentele de √
analiză
14. Tehnica 14.1 Efectuează analiza senzorială
analizelor de laborator 14.2 Efectuează analize fizico-chimice
(CDL)
Analiza rezultatelor obţinute la testarea iniţială la disciplinele tehnice de specialitate de către elevi
,permite descrierea detaliată a problemelor şi a dificultăţilor cu care se confruntă elevii ciclului liceal, dar
şi reliefarea succintă a punctelor tari şi slabe ale acestora, după cum reiese din lucrările supuse analizei.
La clasă, elevii întâmpină următoarele dificultăţi / probleme:
 folosirea incorectă a terminologiei de specialitate;
 de organizare coerentă, logică şi expresivă a ideilor în scris;;
 de redactare a unor eseuri;
 de exprimare a unui punct de vedere argumentat sau a propriei opinii în raport cu o temă
dată;
 de identificare a părţilor componente ale unei instalaţii/ utilaj;
 de comentare / interpretare sumară a unor secvenţe de lucru;
 de integrare adecvată a unor argumente în exprimarea unui punct de vedere;
 dezinteres faţă de rezolvarea testului
 dezinteres în rezolvarea matematică a unor itemi
 nerealizarea de conexiuni interdisciplinare
În urma aplicării şi interpretării testelor, se impun, prin urmare, o serie de măsuri şi o planificare
sistematică a activităţilor care trebuie organizate în vederea remedierii deficienţelor/ asigurării progresului
şcolar, stimulării performanţei precum şi a măsurilor necesare de susţinere a elevului de către familie.
Activitatea propusă Programul Termen Rezultate

de activitate de evaluare anticipate
Consultaţii / ore suplimentare săptămânal semestrial Se va constata o
Teme pentru casă; relativă îmbunătăţire şi
Teme suplimentare; la fiecare la fiecare chiar o remediere totală a
Observare sistematică; lecţie lecţie situaţiei dificile şi a
Conversaţia euristică; problemelor cu care se
Fişe de lucru independent şi în confruntă elevii;
echipă; Creşterea gradului
Teste cu itemi cu alegere duală săptămânal de câte ori de promovabilitate la
/ multiplă; este necesar disciplinele tehnice de
Teste cu itemi cu răspuns la pe parcursul specialitate cu minim
alegere; fiecărei unităţi de 15%
Teste cu itemi cu răspuns scurt; învăţare Se va observa
Teste cu itemi cu răspunsuri de progresul şi succesul
completare; şcolar, conform
Teste cu itemi obiectivi; graficului de progres ;
Teste cu itemi semiobiectivi;
Teste cu itemi subiectivi; la finalul
Proiecte pe teme alese de fiecărei unităţi de
comun acord cu copiii; învăţare
Studiul individual permanent
888
BIBLIOGRAFIE
1. Barariu I. , ş.a, Materii prime şi materiale folosite în industria alimentară, Ed. Didactică şi
2. Nichita L.M., ş.a., Manual pentru cultura de specialitate, industria alimentară, Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2004.
3 Nichita L.M., ş.a., Manual pentru pregătire practică, industria alimentară, Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2000
889
„Evaluarea iniţială-metode şi tehnici utilizate la matematică”
Prof. Stoica Gabriela

Şcoala Gimnazială „Ion Luca”
Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron”, Bacău
Matematică
Clase V-VIII
Evaluarea verifică, măsoară şi apreciază rezultatele şcolare ale elevilor obţinute într-un interval de
timp.Scopul evaluării:
-fundamentarea deciziilor
-conştientizarea problemei
-influenţarea evoluţiei sistemului evaluat.
Evaluarea iniţială are loc la începutul unui program de instruire(începutul unui ciclu de instruie,al
unui ciclu şcolar, al unui an şcolar sau semestru, al unei unităţi de învăţare).
Are funcţie diagnostică, scopul fiind cunoaşterea stadiului iniţial de la care se pleacă în abordarea
secvenţelor de instruire, dar şi o funcţie prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă, a conţinuturilor
noii materii.
La începutul fiecărui an şcolar se face o recapitulare de 1-2 săptămâni a materiei predate în anul
precedent.Se pune accentul pe acele noţiuni şi aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii.În
această etapă evaluarea se face prin examinare orală.La finalul recapitulării se dă un test cu aplicaţii din
materia recapitulată care să evidenţieze lacunele elevilor.Luând evaluarea iniţială ca punct de reper,
profesorul elaborează un plan de recuperare şi proiectează activitatea diferenţiată.
Principalele tipuri de teste folosite în predarea matematicii sunt testele cu itemi subiectivi sau cu
răspuns deschis. Ele verifică abilităţi de învăţare de nivel înalt.Pentru abilităţi de învăţare de nivel scăzut
sunt foarte utile testele cu itemi obiectivi sau semiobiectivi pe care le voi prezenta în continuare.
Metode şi tehnici standard de evaluare:
-cu itemi obiectivi ( se situează în zona inferioară a domeniului cognitiv dar au o mare obiectivitate
în măsurarea rezultatelor învăţării)
-tehnica alegerii duale
-tehnica perechilor
-tehnica alegerii multiple
-cu itemi semiobiectivi
- itemi cu răspuns scurt/de completare
-întrebări structurate
-cu itemi subiectivi
-rezolvări de probleme
Itemii obiectivi-asigură obiectivitate ridicată în măsurarea/evaluarea rezultatelor şi nu necesită o
schemă de punctaj detaliată.
Tehnica alegerii duale constă în solicitarea elevului de a asocia unul sau mai multe enunţuri cu una
din componentele unor cupluri de alternative duale, cum ar fi: adevărat-fals, corect- greşit, da-nu.Tipuri
(după scop):
-cunoaşterea unor noţiuni, a unor reguli de calcul
-capacitatea de a identifica relaţia de tip cauză-efect.
Avantaje: abordarea, într-un interval scurt de timp a unui volum mare de rezultate ale învăţării
Dezavantaje: alegerea aleatorie a răspunsului.
Tehnica perechilor solicită stabilirea de către elevi a unor corespondenţe între cuvinte, propoziţii,
fraze, numere, litere sau alte categorii de simboluri, distribuite pe două coloane. Elementele din prima
coloană, numite premize, constituie enunţul itemului, iar cele din a doua coloană reprezintă răspunsurile.
Se enunţă criteriile pe baza cărora se stabileşte răspunsul corect.
890
Tehnica alegerii multiple solicită elevul să aleagă un răspuns dintr-o listă de variante oferite pentru
o singură premisă.Este utilizată pentru măsurarea: cunoaşterii terminologiei, a unor formule, proprietăţi,
reguli; cunoaşterea metodelor; abilităţi de a aplica teoria în rezolvări de probleme, de a interpreta relaţia
cauză-efect.
Itemii semiobiectivi sunt de tipul întrebărilor cu răspuns scurt/ de completare sau întrebări
structurate.Pentru a rezolva sarcina de lucru, elevul trebuie să răspundă concis dezvoltându-şi:
profunzimea noţiunilor studiate, operarea cu noţiuni matematice într-un ritm mai alert, claritatea în
exprimare.Elevului i se cere să ofere un răspuns scurt în totalitatea lui sau o parte componentă a unei
informaţii, astfel încât aceasta să capete sens şi valoare de adevăr.Răspunsul elevului este limitat de
structura întrebării ca spaţiu, formă şi conţinut.Pentru a da răspunsul corect elevul trebuie să demonstreze
nu numai cunoaştere dar şi abilitatea de a structura şi elabora cel mai potrivit răspuns scurt.
O întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări- de tip obiectiv sau semiobiectiv-
legate între ele printr-un element comun.Ele fac trecerea de la întrebările cu răspuns limitat la cele cu
răspuns liber.
Itemii subiectivi ,sau cu răspuns deschis, sunt cei mai întâlniţi în învăţământul tradiţional
matematic. Testează obiective ce pun în evidenţă originalitatea, creativitatea, caracterul personal al
răspunsului. Permit testarea unor abilităţi de nivel înalt: rezolvarea de probleme.
891
STOICA GETA,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 193
Evaluarea initială – se realizează la începutul fiecărui an şcolar, în momentul iniţierii unui program
de instruire şi are rol de a stabili nivelul de cunoştinte , priceperi şi deprinderi, de a cunoaşte capacităţile
de învăţare ale copiilor. Concluziile desprinse în urma evaluării iniţiale ajută la realizarea predicţiei –
stabilirea coordonatelor esenţiale ale activităţii viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate
pentru obţinerea performanţei copiilor. Tipul acesta de evaluare oferă profesorului și elevului
următoare. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel
se recomandă raportarea la bareme de evaluare, apreciere. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare; este utilă
pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi
implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și
aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic .
Ausubel spunea că ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le
posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”. Pentru ca evaluarea inițială
să fie urmată de rezultatele scontate este nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată a
elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii, utilizarea acelor metode și procedee didactice care să
antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă, îmbinarea
Evaluarea iniţială poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă, deoarece poate fi
elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
În activitatea practică am observat, aplicând acest gen de evaluare, că trebuie evidențiate reușitele
elevilor până în acel moment în cadrul orelor de recapitulare, pentru a obţine o eficienţă maximă . Aceste
reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în direcția realizării
planului individualizat de învățare. Atenția mea a fost concentrată întotdeauna pe aspecte care au putut
face obiectul schimbării şi am evitat supraîncărcărea elevilor cu itemi cuprinşi într-o singură evaluare.
Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile
curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de
pregătire al elevilor pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor decizii realiste atât
cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu atât mai mare, cu cât
este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de
evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot
contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O evaluare inițială,
se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului. Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin
892
funcția majoră numai atunci când, atât dascălul cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie,
ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile
celuilalt.
Pentru evaluarea iniţială am folosit cel mai des testul ca probă complexă de verificare şi evaluare a
nivelului asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o
scară etalon, elaborată în prealabil. Consider că proba scrisă este o probă standardizată eficientă care
asigură validitatea, fidelitatea, reprezentativitatea, obiectivitatea, aplicabilitatea în procesul de evaluare
cu condiţia ca itemii(variaţi) să fie în concordanţă cu obiectivele stabilite în prealabil,tinând seama de
tipul clasei de elevi, de particularităţile individuale ale acestora.
În cazul evaluării iniţiale este importantă obligativitatea părintelui de a lua la cunoştinţă, sub
semnătură, de rezultatele testării. Părintele, împreună cu elevul, are astfel posibilitatea de a vedea nivelul
de plecare al acestuia din urmă, în procesul instructiv – educativ. În acest sens, printr-un efort susţinut şi
mai multă preocupare pentru studiu, determinate de rezultatele nesatisfăcătoare la testele de evaluare
iniţială se evită situaţiile neplăcute de la final de an, când elevul înregistrează un eşec şcolar sau se poate
asigura, în cazul rezultatelor foarte bune, un program de studiu suplimentar pentru obţinerea de
performanţe.
BIBLIOGRAFIE:
893
Importanta evaluării inițiale
Stoica Ionela-Simona, Liceul Tehnologic “Constantin Filipescu”,

Limba engleza, clasa a VIII a
Evaluarea inițială este importantă în stabilirea cunoştințelor elevilor şi a posibilelor lacune pe care
le pot avea. Prin rezultatele de la această evaluare profesorul va şti pe ce anume să insiste în corectarea şi
îmbunătățirea cunoştințelor elevilor.
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, alături de predare şi învățare.
Încercarea de a-i determina pe elevi să înțeleagă necesitatea evaluării şcolare, rezultă în atingerea scopului
propus. Elevii trebuie să înțeleagă că această evaluare este un exercițiu folositor activității de învățare si
nu trebuie privită ca o evaluare propriu-zisă,notele nefiind trecute în catalog. Elevii nu trebuie să fie
stresați când rezolvă exercițiile din evaluare şi rezultatele pot reflecta dacă ei sunt pregătiți în vederea
creării premiselor unei noi învățări.
următoarele:
folosită nu numai la începutul anului școlar, ci și la mijlocul sau sfârșitul acestuia, înaintea unor teme, cât
și în oricare moment al ei. Totuşi, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor
deoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor importante ce vor fi implicate în susținerea
nou proces.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, au fost evidențiate reușitele elevilor până în
acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi
care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu mult feedback transmis într-o
singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea
soluțiilor posibile și nu prin formularea de sugestii in exces. Întotdeauna se vor alege cu mare atenție
itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul
gimnazial și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se
modeleze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general,astfel și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
procesului de evaluare, prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a
inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al profesorului, cu
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât profesorul cât și
Este foarte important că profesorul sa îl determine pe elev sa devină responsabil de ceea ce învață și
să-şi ia un angajament, sa participe la propria învățare. Pentru aceasta, profesorul trebuie să îi cunoască
interesele elevului și să construiască un plan de acțiune. John Dewey este adeptul pedagogiei bazată pe:
activitate, experiență, situație, interacțiune.
Evaluarea inițială rămâne o componentă importantă a procesului de învățământ.
894
Bibliografie:
Radu, I. T., „Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică”, București, 2000;
Stoica, A., „Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță”, Editura Humanitas
895
"EVALUAREA IERI – EVALUAREA ASTĂZI"
STOICA IULIA, Şcoala Gimnazilă Trifeşti (com. Trifeşti, jud. Neamţ),

prof. Limba şi literatura română, clasele V – VIII
Pentru a oferi o şansă viabilă învăţământului românesc, pentru a fi cât mai realişti şi mai puţin
utopici în abordarea a tot ce presupune sistemul nostru, consider că oricare dintre profesori ar trebui să
conştientizeze acut realitatea zilelor noastre. Departe de mine gândul de a desconsidera triada Predare –
Învăţare – Evaluare! Departe gândul de a minimaliza importaţa predicţiei! Indubitabil, este foarte
important să ştii de unde / de la ce pleci ca să ştii până unde şi în cât timp poţi ajunge ! Aşa că, dragi
colegi, haideţi să deschidem larg ochii !
Lumea de astăzi este cea a informaţiei care circulă rapid, o lume în care informaţia nouă este
valabilă doar un sfert de oră, după cum menţiona Andy Warhol. Ori într-o lume în care trebuie să
procesezi informaţia cu viteza luminii, nu mai este timp să te reîntorci la şcoală pentru a asimila noile
noţiuni, trebuie să o faci din mers, susţinând astfel conceptul de învăţare continuă, de-a lungul întregii
vieţi, fiind evident faptul că „nu mai are importanţă ceea ce ştii, ci ceea ce înveţi“ 1. Pentru a face faţă
unei astfel de lumi, pentru a se integra într-o economie mondială complexă, elevul trebuie lăsat şi
îndrumat să-şi lărgească orizontul dincolo de limitele comunităţii în care trăieşte.
Dar, cine este elevul de astăzi? Este viitorul om al lumii de mâine, reprezentant al generaţiei net,
un viitor netocrat. Este cel care va fi definit prin faptul că manipulează informaţia mai degrabă decât să
gestioneze bunuri sau proprietăţi. Dar cum îl poate ajuta un sistem vechi de învăţământ, reprezentant al
lumii vechi? Nu-l poate pregăti să înfrunte viitorul, decăt dacă se va trece la un nou model de educaţie,
trecere îngreunată fie de motive economico-financiare care suportă greu reinventarea modelului
pedagogic, fie de capacitate profesorilor de a mai preda în conformitate cu noile metode şi mijloace
(vârsta medie a acestora este de aproximativ 50 de ani).
Ceea ce presupune noul model de educaţie este, în primul rând, transformarea relaţiei profesor –
elev în cadrul procesului de învăţare – evaluare, accentul căzând pe student, stilul de predare trebuind să
fie unul interactiv. Don Tapscott susţine faptul că elevii trebuie încurajaţi să se cunoască pe ei înşişi, să
înveţe procesul cunoaşteriii şi al gândirii critice, în loc doar să memoreze anumite informaţii. Au trecut
vremurile în care profesorul era perceput ca atotcunoscător şi trebuia să transmită cunoştinţe elevilor,
explicaţiile fiind oferite fără a fi trecute prin filtrul lor de gândire. Dacă ne gândim mai bine, soarta
profesorilor (doar) emiţători este aceeaşi cu a crainicilor de televiziune care îşi pierd în mod constant
audienţa, copii de astăzi renunţând la mesajul televizat în favoarea comunicării interactive pe internet.
Educaţia interactivă le permite elevilor să înveţe în ritmul lor propriu, lucru posibil astăzi sub forma
învăţământului la distanţă şi a lecţiilor AeL. Direcţia este în ziua de astăzi de la predarea la descoperirea
informaţiei, şcolile trebuind să fie locuri speciale pentru învăţat, nu pentru predat. „Generaţia Net trebuie
să înveţe cum să caute o informaţie, să o analizeze, să o sintetizeze şi să o evalueze critic.“ 2 Deşi acestea
sunt dezideratele învăţământului de astăzi, în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Se pune, în continuare,
accentul pe memorarea unui volum masiv de informaţii, relevante, e drept, dar majoritatea mai puţin
importante pentru viaţa reală vârstă, în acest sens fiind emisă o programă şcolară, atent elaborată şi gata
de a fi preluată. Doar o memorie extraordinară şi o motivaţie pe măsură pot aduce după sine rezultate
extraordinare din partea elevilor. De altfel, studiile recente evidenţiază faptul că învăţarea participativă ar
fi mult mai eficientă pentru îmbunătăţirea performanţelor decât învăţarea individuală sau concurenţială.
Educaţia în masă este un produs al economiei industriale, pedagogia bazându-se pe ideea (discutabilă)
conform căreia experienţele optime de învăţare pot fi construite pe grupuri de elevi de aceeaşi vârstă, în
momentul de faţă, prin prisma ultimelor cercetări în domeniul psihologiei, acest concept este pus sub
semnul întrebării, elevii fiind individualităţi care folosesc metode proprii de a studia şi a absorbi
informaţiile. Unii asimilează mai bine vizual, alţii auditiv, alţii doar prin manipulare fizică sau
reprezentare grafică. De aici dilemele ridicate de oricare tip de evaluare – necesitatea evaluării (chiar şi
iniţiale) prin mijloace alternative!
1
Don Tapscott, Crescuţi digital: generaţia net îţi schimbă lumea, Editura Publica, Bucureşti, 2011, p. 220;
2
Idem., p. 231.
896
După cum aminteam, predare unor noţiuni începe să devină un non-sens atâta timp cât noţiunile
respective pot fi asimilate imediat prin accesarea unor surse paralele. Ceea ce într-adevăr a ajuns să
conteze nu este ceea ce ştii (informaţia o poţi primi aproape instantaneu), ci cum să cauţi informaţia şi
mai ales cum să o foloseşti, odată parvenită. Acesta este un alt deziderat a generaţiei Net, care ar vrea să
se bucure de entuziasmul de a descoperi diverse aspecte pe cont propriu. Astfel se ajunge la a discuta
despre modul în care tehnologia poate furniza noi metode de învăţare, despre „virtuţile formative“ ale
unor mijloace de învăţământ. Schimbările tehnologice care au demarat prin anii 1980, odată cu
introducerea cipurilor de calculatoare din maşini şi care s-a accelerat ulterior, în 1995, prin apariţia
internetului şi a Web 2.0, au determinat impunerea în învăţământ a modalităţii de învăţare prin
descoperire.
Având în vedere realităţile implicate de era actuală a informatizării, de transformările pe care le
impune la oricare nivel, fie el economic, politic, social sau administrativ, este imperios necesar să ne
„(re)descoperim“ elevii pentru a putea „ajunge“ la ei. „Observaţi-vă copiii. Studiaţi-vă copiii în orice mod
puteţi. Învăţaţi-i să se perceapă mai degrabă ca individualităţi, şi nu ca grupuri. Întrebaţi-i cum cred ei
că se desfăşoară orele şi cum aţi putea să le îmbunătăţiţi. Şi, apoi, începeţi să reacţionaţi la ceea ce
observaţi. Fiecare pas pe care îl faceţi vă va învăţa ceva, dacă vreţi să o faceţi. Dacă acest lucru îl
combinaţi cu evaluarea iniţială a competenţelor elevului şi începeţi să vă gândiţi la procesul de predare
având în minte nevoile sale, veţi fi aproape de un foarte bun început.“ 3
Deşi ne este greu să acceptăm faptul că evoluţia informaţiei (calculatoarele în mod special) atinge
şi învăţământul, trebuie să ne adaptăm şi să ne reinventăm, având capacitatea de a fi profesori moderni şi
după 50 de ani. Dacă profesorii sunt receptivi şi îşi schimbă perspectiva în care văd educaţia, vor
descoperi în noile tehnologii extraordinare mijloace de predare – invăţare – evaluare!
3
Apud Cara Bafile, “Different Strokes For Little Folks“ în Don Tapscott, op. cit., p. 244.
897
Evaluare inițialã- Educatie muzicalã
Prof. Stoica Nela

Şcoala Gimnazialã „Mircea Dragomirescu”,
cu structurã Grãdinița P.P.Nr.3, Medgidia
Evaluarea inițială oferă preşcolarului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar
și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape: stabilirea exemplelor de
comportamente, în funcţie de obiective, formularea itemilor, stabilirea timpului necesar fiecărui item,
fixarea punctajului pentru fiecare item, stabilirea unei scări de apreciere, centralizarea rezultatelor în
grafic.
Evaluarea initiala DEC- Educatie muzicala
Proba 1
Cerinţa: Plasează jetonul!
Proba evaluează deprinderea de diferenţiere auditivă a duratelor sonore. Se dictează cu onomatopee
un dicteu ritmic ce combină patru durate diferite:
&=D=tD==D="
Preşcolarii sunt solicitaţi să plaseze jetonul corespunzător sunetelor lungi şi scurte în ordinea
dictată.
Rezolvare :
Piu Clonc Piu Piu

__ ____________ ___ __
Punctaj maxim – 20 puncte (5 puncte pentru fiecare sunet identificat corect).
Proba 2
Cerinţa: Citeşte ritmic!!
Proba evaluează identificarea nivelului de dezvoltare a deprinderilor de citire ritmică.
Se solicită copiilor intonarea corectă sub aspect ritmic a sunetelor reprezentate prin imagini în mod
neconvenţional şi prin linii de lungimi diferite:
1.
Oac Ssss Oac Ssss
__ _____________ __ ________________
2.
Ssss Oac Ssss Oac
898
__________ __ ______________ ___
3.
Oac Ssss Oac
__ ____________ __
4.
Ssss Oac Ssss
____________ __ ____________
Pentru citirea corectă a fiecărei formule ritmice am acordat 5 puncte. Punctaj maxim: 20 puncte.
Proba 3
Cerinţa: Interpretează vocal cântecul „Bat din palme şi executăm mişcările indicate de textul
cântecului!”
Proba urmăreşte identificarea nivelului iniţial de dezvoltare a deprinderilor de marcare a
structurilor ritmice pe cântec.
S-au urmărit aspecte specifice legate de marcarea ritmică a cântecului prin executarea paşilor de
dans. Copiii au evoluat în grupuri mici (câte patru), pentru a se putea aprecia toate aspectele ce
caracterizează o execuţie corectă. Am acordate punctajele în conformitate cu următoarele criterii:execuţia
corectă a duratelor sonore – 3 puncte; interpretare melodică – 3 puncte; corectitudinea textului – 2
puncte; expresivitate – 2 puncte; respectarea tempoului – 2 puncte; sincronizarea interpretării vocale cu
execuţia mişcărilor– 3 puncte; precizie în marcarea timpilor accentuaţi – 3 puncte; respectarea coregrafiei
– 2 puncte.Punctaj maxim – 20 puncte
899
Evaluarea inițială la biologie
Prof. STOICOVICI ADINA-ELENA

LICEUL TEORETIC RECAȘ
Biologie, clasa a V-a
Evaluarea iniţială are scopul de a stabili cât mai exact cu putinţă câteva lucruri absolut necesare
fiecărui profesor pentru a-şi elabora strategia didactică şi anume:
− constituie baza de plecare, de pregătire al elevilor la începutul activităţii, condiţiile în care aceştia
se pot integra în programul de predare-învăţare pregătit;
− constituie una din premisele conceperii programului de instruire;
− constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice prin:
a) cunoaşterea nivelului de pregătire de la care pornesc elevii;
b) cunoaşterea gradului în care elevii stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării
conţinutului etapei ce urmează;
c) cunoaşterea capacităţii de învăţare ale fiecărui elev.
au în însuşirea noţiunilor de biologie.
Testul utilizează diferiţi itemi, bazându-se pe structurile-model oferite până acum de Centrul
Naţional de Evaluare şi Examinare, însoţite de baremele de evaluare şi de notare, precum şi de precizări
referitoare la specificul testelor. Testele au fost programate după cele două săptămâni de recapitulare, cu
scopul de a reîmprospăta cunoştinţele dobândite anterior.
În contextul acestei evaluări iniţiale, cu rol deopotrivă diagnostic si prognostic, s-au avut în vedere
competenţele fundamentale vizate de această disciplină, iar atenţia se concentrează asupra îmbinării
echilibrate a proceselor de receptare si a proceselor de producere a mesajului.
deprinderi care stau la baza anticipării performanţelor elevilor si, mai ales, facilitează proiectarea
seama de trăsăturile si condiţiile specifice ale unei astfel de evaluări, respectiv de un nivel de dificultate,
care să permită rezultate prin raportare la evaluările de la ieşirea dintr-un ciclu de învăţământ (evaluare
naţională, bacalaureat); instrumentul care conferă validitate testului iniţial este matricea de specificaţii.
Testul a fost aplicat in saptamana a 3-a, a sem.I, dupa două săptămâni de recapitulare.
Analizând lucrările elevilor, am constatat:
Media
Nr. elevi prezenti 22 clasei 7,03
Medii 1-1,99 2-2,99 3-3,99 4-4,99 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9-9,99 10
Nr.elevi 3 0 1 0 1 6 10 3 0 0
Procentual 13,6% 0,0% 4,5% 0,0% 4,5% 27,3% 45,5% ##### 0,0% 0,0%
Promovabilitate 18,2% 90,9%
900
În urma evaluării elevilor din clasa a V-a, se constată că, rezultatele obţinute de aceştia sunt, per
ansamblu, de nivel mediu.
organizate în vederea remedierii situaţiei actuale, pentru a se ajunge la un grad de promovabilitate mai
mare şi a se atinge standardele de performanţă vizate:
 Fişe de muncă independentă
 Consultaţii / ore suplimentare
 Teme suplimentare
 Teste cu itemi cu alegere duală /multiplă, itemi cu răspuns la alegere, itemi cu răspuns
scurt, itemi cu răspunsuri de completare, Itemi de tip eseu,structurat si nestructurat
 Proiecte pe teme alese de comun acord cu elevii
 Observare sistematică.
901
Cubul , metodă activ-participativă utilizată în procesul
evaluării istoriei în şcoală
Nume /Prenume :Stoleru Simona

Scoala Gimnaziala I.S.Sturdza Saucesti Bacau
Disciplina: Istorie
Clasa: aVIIa
În ultimii ani, activitatea didactică a dobândit noi valenţe, care au rolul de a asigura idealul
educaţional,acel tip de personalitate necesar integrării în structurile societăţii europene .Din aceste
considerente , finalităţile educaţiei promovate în sistemul educaţional românesc au fost supuse
transformării , predarea centrată pe obiective, fiind înlocuită cu predarea ce vizează formarea de
competenţe necesare cetăţeanului european .În acest sens au fost adoptate strategii şi metode didactice
centrate pe elev , principalul actor al orei de curs.Dacă şcoala tradiţională considera “activ”, elevul care
se manifesta prin : răspunsuri la întrebările adresate de profesor , lucrul individual pe caiet sau la tablă,
şcoala modernă, implică învăţarea fără profesor , prin efort propriu, acesta din urmă fiind doar un
moderator al activitătii de învăţare .
Profesorul urmăreşte buna funcţionare a activităţii atât din punct de vedere material cât şi la nivel
social. În cazul de faţă , profesorul de istorie urmăreşte adaptarea conţinuturilor la nevoile de formare ale
elevilor şi conduce activitatea de rezolvare a sarcinilor de lucru Cooperarea dintre elevi este determinată
de relaţionarea pozitivă dintre aceştia :dacă în cadrul grupului există o interdependenţă negativă,
rezultatele activităţii vor fi sortit eşecului .
Metodele gândirii critice pot fi utilizate ca modalitate concretă de desfăşurare a lecţie , pot fi
inserate ca procedee în cadrul altor metode sau pot fi folosite în cadrul unor momente din lecţia
tradţtională .
Metoda cubului presupune utilizarea formei geometrice omonime pe ale cărei feţe sunt notaţi
termenii : descrie , compară , asociază ,analizează , aplică , argumentează Această metodă activ-
participativă, oferă posibilitatea explorarii unui subiect din mai multe perspective.
Etapele aplicării acestei metode la ora de istorie sunt următoarele :
- realizarea de către profesor a cubului.
-anunţarea subiectului ce va face subiectul discuţiei , în cadrul lecţiei.
- împărţirea elevilor în şase grupe de lucru , fiecare analizând tema de lucru ,din perspectiva cerinţei
care-i este atribuită .
- stabilirea sarcinii de lucru şi a timpului acordat .
-rezolvarea sarcinii de lucru şi împărtăşirea rezultatului final la nivelul tuturor participanţilor la
activitate .
- afişarea pe tablă a formei finale sau în alt loc vizibil .
Cerinţele de pe fiecare faţetă a cubului pot fi asociate cu taxonomia lui Bloom, obiectivele cognitive
formulate, corespunzând nivelelor din cadrul acestei ierarhii. Primul nivel taxonomic corespunde primei
feţe a cubului ; pentru a demonstra cunoaşterea , elevii trebuie să definească un concept , evenimente
politice dintr-o anumită perioadă deci, să descrie . Comprehensiunea este demonstrată prin realizarea
comparaţiilor, iar analiza din taxonomia blomiană ,poate fi paralelizată cu argumentarea.Aplicarea este
menţionată pe una din feţele cubului . Evaluarea activităţii se poate realiza odată cu discutarea ultimei
feţe a cubului (argumentează)sau poate lua forma unei dezbateri finale căreia să-i corespundă obiective
formulate special pentru a se verifica asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor propuse.
Din acest punct de vedere metoda cubului poate fi utilizată atât în cardrul lecţiilor de predare –
învăţare cât şi în cadrul celor recapitulative la disciplina istorie .
Avantajele utilizării metodei cubului, rezidă din faptul că oferă posibilitatea organizării
informaţiilor oferite, a dezvoltării abilităţilor de colaborare în rezolvarea unor sarcini de lucru precum şi
din formularea unei poziţii responsabile faţă de o temă dată . Această metodă vine şi în ajutorul acelor
elevi cu cerinţe educative speciale care, cu ajutorul profesorului vor avea atribuţii în cadrul fiecărei grupe
de lucru şi integraţi astfel în activitatea desfăşurată Această situaţie face ca elevii în cauză ,să fie acceptaţi
de către colegi ,determinând progresul şcolar şi creşterea încrederii în forţele proprii. Interacţiunea “faţă
902
în faţă “are rolul de a încuraja elevii introvertiţi să discute cu ceilalţi membri , fiind astfel valorizaţi
.Exceptând funcţia de comunicare care va cunoaşte în mod evident îmbunătăţiri , metoada cubului asigură
şi formarea unor abilităţi de interrelaţionare empatică .
La final elevii vor fi în măsura să-şi evalueze atingerea obiectivelor propuse şi în ce măsură ,sarcina
tratată a fost corect rezolvată .De asemenea, pe parcursul aplicării metodei cubului în cadrul orei de
istorie , profesorul încurajează elevii să inveţe unul de la celălalt, să verifice înţelegerea corectă a
informaţiilor de către toţi membrii grupului şi să integreze în sistemul de cunoştinte , informaţia
dobândită . Metoda “cubul”, poate fi utilizată cu succes, atât în lecţiilede predare –învăţare cât şi în cele
recapitulative.
Bibliografie :
Cosmin Valentin Blândul, Modern strategies for teaching-learning of intercultural education ,
Bucureşti ,Educaţia Plus , volumul VI /2, 2010
M Manea, Palade E. , Sasu N. ,Predarea istoriei şi educatia pentru cetăţenia democratia –
demersuri didactice inovative Bucureşti ,2006
E Păun. ,Teoria şi metodologia instruirii , Braşov, Editura Universitatii Transilvania , 2000,
903
Prof. Înv. Preșcolar Stolnicu Cătălina

GPN Giurgești, Nivel I

următorii paşi:
fiecărui copil.
învăţare să adopte măsuri pentru ameliorarea procesului de învăţământ. Evaluarea
finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de semestru, an şcolar, ciclu de
învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală a
rezultatelor, pe perioade lungi. Este centrată pe o evaluare de bilanţ, regrupând mai multe unităţi de
studiu.
T : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
METODE ȘI
TEHNICI DE TRADIȚIONALE
EVALUARE
ALTERNATIVE : lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
904
Oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce știe Oferă educatorului o imagine la zi
într-o varietate de contexte și situații, permit asupra performanțelor copilului, dar si
profesorului-evaluator să obțină puncte de reper și o imagine exhaustivă asupra profilului
să adune informatii asupra derularii activitatii general al cunoștințelor copiilor.
copilului și implicit a sa; pe baza acestor
informatii, educatorul își fundamentează judecata
de valuare într-o apreciere obiectivă a achizițiilor
elevilor si a progreselor inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare

sunt următoarele:
Exersează abilitățile practic-aplicative ale

Asigură o realizare interactivă a actului de copiilor, asigurând o mai bună clarificare
predare-învățare, adapdată nevoilor de conceptuală și integrare în sistemul național
individualizare a sarcinilor de lucru pentru a cunoștințelor asimilate, care astfel devin
fiecare elev în parte, valorificând și stimulând operationale.
potențialul creativ și originalitatea acestuia.
etc.)

jurnalul grupei.
905
Bibliografie:
București,EDP.;
.
906
Prof.înv. preșcolar: Strănutu-Lincă Constanța

Școala Gimnazială Purani
Domeniul: DȘ (Cunoașterea mediului)
NIVELI- II (5 ani)
,,…ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare.”
( R. Ausubel , 1981)
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire şi stabileşte nivelul de
fiecărui copil.
dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului didactic
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea modului adecvat
de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul, şi
Evaluarea inițială reprezintă o componentă importantă a procesului instructiv- educativ din
grădiniță , fără de care educatoarea nu ar putea constata progresele fiecărui copil în parte și ale grupei.
Pe lângă funcțiile de măsurare, de diagnosticare și de prognozare, un rol important al evaluării inițiale îl
are stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmarește în primul rând socializarea
copiilor .
Evaluarea am realizat-o prin aplicarea de probe orale, scrise, practice, probe ce au fost aplicate
atât în activitatile de grup cât și individual și frontal.
Probele de evaluare inițială au fost aplicate pe parcursul primelor 2 săptămâni ale anului școlar
2017-2018, unui numar de 16 copii și comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii de
dezvoltare.
DOMENIUL STIINTE
1. Activitati matematice
Obiective urmărite :
- să grupeze obiecte după un criteriu dat ( formă, mărime , culoare ) ;
- să compare grupele de obiecte prin asociere globală( multe , putine ) ;
- să compare grupele de obiecte prin corespondență;
- să numere și să construiască grupe de obiecte în limitele 1 – 5;
- să desemneze vecinii în limitele 1-5;
- să recunoască cifrele în limitele 1 – 5.
La toți copiii am constatat un progres în ceea ce privește cunoștințele și reprezentările matematice.
Toți numără în limitele 1 – 5, însă nu toți raporteaza corect numarul la cantitate . Foarte puțini însa
găsesc rezolvarea unei probleme ilustrate în imagini. identifică corect pozițiile spațiale ale obiectelor
.
- formarea unor deprinderi de muncă individuală;
- activități și jocuri de recunoaștere a cifrelor;
- diferite jocuri cu conținut matematic;
2. Cunoasterea mediului
Obiective urmarite:
- să enumere câteva fructe și legume;
- să precizeze unde le găsim;
- să identifice și să denumească 3-4 animale domestice si sălbatice;
907
- să precizeze mediul în care trăiesc ( pădure, casă , …);
- să grupeze imagini în raport cu 3– 4 noțiuni generale ( animale , fructe ) .
Copiii și-au îmbogățit cunoștințele referitoare la mediul înconjurător. Descriu, enumeră, clasifică
elemente componente ale mediului (plante, animale observate), însa nu toți adresează întrebări în
legătură cu cele observate.
Copiii vor fi antrenați în activități și jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător
(intuirea de către copii a unor caracteristici ale fenomenelor realității înconjurătoare a cauzalității
acestora în vederea formării premiselor concepției științifice despre lume.
NR.CRT. DOMENIUL COMP.INS. COMP.IN DEZV. COMP.DE SPRIJIN
Nr.Copii Procent Nr.Copii Procent Nr.Copii Procent
1. DS 7 87,5% 1 12,5%
2. DS 7 87,5% 1 12,5%
Aceste rezultate sunt doar pentru copiii de 5 ani(8 copii). Ceilalți copii din grădiniță au 3 ani(8
copii) și evaluarea inițială a avut obiective diferite și alte rezultate.
Rezultatele evaluării inițiale mi-au asigurat datele necesare pentru stabilirea unor obiective
accesibile, pentru elaborarea unei planificări a activităților instructiv-educative care să țină cont de
datele înregistrate, utilizarea unor mijloace, metode, tehnici de lucru care să formeze copiilor priceperile
și deprinderile de bază, necesare integrării active în activitățile educaționale din învățământul preșcolar
și, mai târziu în mediul școlar.
Bibliografie:
• Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
• Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
908
EVALUARE INIȚIALĂ ÎN CADRUL DOMENIULUI ȘTIINȚĂ
Prof. STRÎMBEANU AURELIA, Grădiniţa cu P. P. nr. 3 Drobeta Turnu

Severin, județul Mehedinţi
Evaluarea iniţială a grupei mijlocii, an şcolar 2017/2018, a vizat progresul pe care l-au înregistrat
copiii de la evaluarea finală şi până acum, în vederea reglării demersului didactic din perioada următoare
care are ca obiectiv prioritar procesul de socializare şi integrare în activitatea din grădiniţă.
Am considerat că evaluarea trebuie adaptată la faptul că învăţământul preşcolar nu face din
transmiterea şi acumularea de cunoştinţe un obiect expres de preocupări, ci se foloseşte de acestea pentru
a uşura şi optimiza procesul integrării copilului în mediul social, ca şi pentru a declanşa şi stimula
dezvoltarea potenţialului biopsihic nativ al copilului.
dezvoltare a deprinderilor şi priceperilor de ordin practic. Au fost utilizate şi metode clasice cum ar fi
fişele, dar au predominat şi cele interactive în grupuri mici.
Evaluarea a fost orientată către punerea în evidenţă a progreselor pe care le realizează copilul în
capacitatea de a opera cu informaţiile, de a reliza transferuri, aplicaţii, fapt care conduce la îmbunătăţirea
parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice, în dobândirea unei autonomii acţionale şi funcţionale. De
aceea obiectivele evaluării iniţiale au urmărit comportamentele şi au fost stabilite pe domenii de
dezvoltare.
Au fost evaluaţi un număr de 20 copii cu vârsta cuprinsă între 3 – 5 ani în perioada 11-22
septembrie.
DOMENIUL ŞTIINŢĂ – ACTIVITATE MATEMATICĂ
Comportamente urmărite
-Clasifică obiecte în funcţie de numărul acestora
-Spune unde se găseşte el în raport cu un anumit spaţiu/obiect din spaţiu (în cameră, în afara
camerei, pe scaun, sub masă, lângă colegul său etc.);
-Precizează momentele temporale în funcţie de activităţi familiare (întâi mănânc, apoi mă joc;
dimineaţa mă trezesc... seara mă culc etc.);
-Ordonează obiecte după culoare (culoarea de bază şi cel puţin 2 nuanţe);
-Selectează obiecte identice, aranjându-le în perechi;
-Compară două obiecte scoţând în evidenţă diferenţa dintre ele (care e mai mare şi care e mai mic
etc.);
-Construieşte structuri de obiecte (mărgele, boabe, cuburi, jetoane etc.) având modelul în faţă.
-Numără de la 1 la 3 şi recunoaşte cifrele 1,2,3,
-Construieşte grupe de obiecte prin corespondenţă de unu la unu (până la 3 elemente) şi arată, astfel,
care grupă are mai multe sau mai puţine obiecte;
-Trasează un cerc şi un pătrat trecând cu creionul peste o linie deja trasată/după model
Probe aplicate
ADP „Jocul numerelor”
ALA
Ştiinţă-joc senzorial„Spune ce jucărie ai pipăit?”
Joc de masă „Caută umbra corectă!”„Unde ne-am întâlnit? (la munte, la mare)”
„ Căsuţe”- figuri geometrice
ADE Activitate matematică-joc didactic „Răspunde repede şi bine!” Fişă individuală
Activitate matematica-joc logic- „Ce a gresşit ursuleţul?”
Constatări
Din numărul de 20 copii evaluaţi au: -comportament atins-14 copii-66,5%
909
-comportament în dezvoltare-6 copii-34,5%
Concluzii şi măsuri
Copiii care operează greu cu numerele vor fi monitorizaţi în permanenţă. Se vor organiza
săptămânal jocuri logice sub diferite forme şi în diferite momente ale zilei pentru familiarizarea copiilor
cu denumirea formei, mărimii, culorii acestora, iar în semestrul al II-lea se va introduce noţiunea de
grosime.
BIBLIOGRAFIE:
* Noul Curriculum pentru învăţământ preşcolar 3-6/7 ani
* E.Păun, R. Iucu, Educaţia preşcolară în România, Editura Polirom 2002
* V. Dutu, G. Şerban, M. Calin, V.Popa, D.Soare, G.Pletea, M. Drăghici, N. Constantin Aplicarea
noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, Editura Diana 2008
910
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR
Prof.inv.presc:Stroe Ioana
Gradinita cu Program Prelungit,,Piticot”Slobozia
,,Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă cu condiţia de a o traduce
în limbajul gândirii copilului.” J.S . BRUNER
In reforma educationala intreprinsa in invatamant, importanta activitatii de evaluare devine din
ce in ce mai accentuata , deoarece permite cadrului didactic sa aprecieze gradul in care au fost atinse
obiectivele procesului de invatamant , precum si dificultatile acestuia.
instruire si are rol de a stabili nivelul de cunostinte , priceperi si deprinderi ; de a cunoaste capacitatile de
invatare ale copiilor.Concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei –
stabilirea coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare , a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate
pentru obtinerea performantei copiilor, ritmul de parcurgere a continuturilor, deci premisa pentru eficienta
procesului de invatamint prescolar viitor care se va oglindi in planificarea semestriala.Datele obtinute la
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru intreaga grupa de prescolari ;
- aplicarea unor masuri recuperatorii pentru unii copii din grupa ,fie de sprijin si recuperare, fie
activitate suplimentara pentru copiii supradotati.
Evaluarea iniţială constă în aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la intrarea în
premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie a reuşitei acesteia. Obiectivele
evaluării iniţiale sunt orientate spre cunoaşterea capacităţilor generale de învăţare ale copiilor, a nivelului
de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi necesare desfăşurării programului de instruire care urmează. Evaluarea
se desfăşoară oral sau scris şi stabileşte un diagnostic real şi obiectiv care poate îndeplini funcţia
predictivă, deci va indica traseul demersului didactic ce urmează a fi desfăşurat.
Fiecare educatoare are stilul sau de aplicare a teoriei evaluarii, rezultat din modul de combinare a
acumulate.Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate
didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior.În funcţie de specificul
vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor din grădiniţă vor fi :
observaţia , conversaţia , studiul produselor activităţii , analiza procesului de integrare socială , testele
docimologice.
Metoda observaţiei constă în surprinderea şi consemnarea evenimentelor definitorii pentru
dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise ,directe, cu valoare
evaluativă ,iar apoi pot fi consemnate intr-un protocol de observaţie – o fişa personală a copilului .
Notările în fişă vor fi datate , pentru a se putea pune mai uşor în evidenţă aspectele evolutive sau unele
involuţii , stagnări , regrese , care prin acumulare atrag atenţia asupra urgenţei de a se interveni
ameliorativ şi optimizator.
Metoda consemnării grafice a preferinţelor permite prelevarea şi interpretarea datelor obţinute
despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes , a preferinţelor copilului , dar şi a domeniilor în
raport cu care el întâmpină dificultăţi.
Metoda portofoliului constă în selectarea , îndosarierea şi păstrarea diferitelor lucrări ale copiilor (
desene , picturi , colaje ) pentru ca mai târziu , pe baza probelor materiale , să se poată face o evaluare de
tip cumulativ care va marca progresele pe care ei le-au realizat într-o unitate mai mare de timp.
Testele standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor care vizează modificările
produse prin învăţare , în principal în domeniul cognitiv, deci cunoştinţe acumulate, capacităţi intelectuale
formate.
911
În amplul proces de raţionalizare a învăţării , evaluarea a devenit una din componentele principale
ale reformei. Inserările acesteia privesc lărgirea funcţiilor sale, diversificarea formelor, importanţa ei în
funcţionarea procesului de învăţământ, creşterea coerenţei manifestărilor sale. Evaluarea nivelului de
pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţa a
randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare , cât şi al celei de instruire , furnizând
totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei
activităţi.
Aprecierea rezultatelor în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al
evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului
, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor , competenţa scopurilor definite
operaţionalizate, a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.
Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ dacă va fi integrată în acest
învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să
se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
• Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu
cele operaţionale ale fiecărei activităţi.
esenţiale din cunostintele predate.
Evaluarea initiala nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să
înveţe mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca
o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune.
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copiii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.
912
Importanta Testului initial
Profesor chimie-fizica:Stroescu Elena –Camelia

Scoala Gimnaziala Nr.3 Doicesti
Judetul Dambovita
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa
evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare
. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real
stresului.
Testul initial urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor în scopul remedierii învăţării şi
creşterii performanţei şcolare. El trebuie să servească diagnosticării nivelului de pregătire al elevilor şi să
formuleze judecăţi de valoare în legătură cu performanţa.
Şcoala Gimnaziala Nr.3

Com. Doicesti
Judetul Dambovita

CHIMIE VII
Anul şcolar 2017/2018
Disciplina: chimie
Clasa: a VII-a
Data susţinerii testului: ………………….
Conţinuturi evaluate:
• Corpuri şi substanţe: recunoaştere, clasificare, proprietăţi, exemple
• Amestecuri. Soluţii: tipuri, exemple, metode de separare
• Stări de agregare: clasificare, caracterizare, exemple, transformări;
• Fenomene fizice: identificare, clasificare, exemple, corelaţii;
• Mărimi fizice: masa, volumul, densitatea, temperatura
• Procente: calcularea procentelor, semnificaţia lor (ex. 50%, 75%, 25%, 33%)
913
Competenţe corespunzătoare nivelurilor taxonomice:
C 1 : identificarea caracteristicilor definitorii ale unor corpuri (substanţe), mărimi fizice,
proprietăţi ale unor substanţe chimice;
C 2 : clasificarea şi compararea diferitelor proprietăţi, componente ale amestecurilor, stărilor
de agregare, transformărilor acestora;
C 3 : rezolvarea unor situaţii-problemă şi a problemelor cu caracter teoretic sau aplicativ;
C 4 : analizarea/generalizarea/interpretarea relaţiilor cauzale din cadrul fenomenelor fizice;
C 5 : aprecierea/evaluarea/transferul proceselor, fenomenelor, situaţiilor în contexte diferite.
Relaţia competenţe specifice urmărite - conţinuturi de evaluat:
Competenţe de evaluat
Conţinuturi C1 C2 C3 C4 C5
Corpuri şi substanţe x
Amestecuri. Soluţii x x
Stări de agregare x x
Fenomene fizice x x x
Mărimi fizice x x x
Procente x x
Relaţia competenţe specifice urmărite – itemi:

Competenţe de evaluat
Itemi C1 C2 C3 C4 C5
1. x x
2. x x x
3. x x
4. x x
5. x x x
6. x x
7. x x
8. x x
9. x x x
914
Numele şi prenumele
Data
……………………………………
………………………
TEST INITIAL
CHIMIE VII
Partea I
(40puncte) A
1. Adevărat sau fals? (A/F)
8p a. În paharul A se află un amestec de două substanţe gazoase. B
b. Substanţele din paharul A au densităţi diferite.
c. Cele două substanţe din paharul A se separă prin decantare.
d. În vasul B este o substanţă solidă.
2. Care din următoarele relaţii sunt corecte? (A/F)
b. m = ρ
1
a. ρ=
m c. 75% = 3 d. 25% =
V V 4 3
8p
3. Subliniază răspunsul corect: Zahărul se topeşte/dizolvă în apă. Prin încălzire gheaţa se
8p topeşte/solidifică. Un amestec de pilitură de fier şi nisip se separă cu ajutorul unui filtru/magnet. Apa se
poate afla în oricare din cele trei stări de agregare în funcţie de căldura/temperatura ei.
4. Daţi câte 3 exemple de corpuri şi substanţe:
6p Corpuri: ………..……….……………. …….…….…………………
………….………………….
Substanţe: ………………..…………... …….…….…………………
………….………………….
5. Repartizează termenii următori în coloana potrivită a tabelului de mai jos:
termometru, condensare, culoare, mL, balanţă, dizolvare, stare de agregare, masă, oC, volum.
10p
mărimi unităţi de instrument
fenomene proprietăţi
fizice măsură e de măsură
Partea a II-a (50puncte)

6. Enumeră 2 asemănări şi 2 deosebiri între apă şi mercur:
Asemănări: ………………………………………………………………………………………..
12p ………….…………………………………………………………………………….
Deosebiri: …………………………………………….………………………………………….
…………………………………………….………………………………………….
7. Soluţia obţinută prin dizolvarea unui kg de zahăr într-un kg de apă conţine .…….%
8p zahăr şi ………% apă.
8. Răspunde şi argumentează:
a. Un copil goleşte o sticlă de 1L de apă şi vrea să pună în ea 1 kg de ulei. Reuşeşte?
10p
b. Posesorul unui autoturism al cărui rezervor are 40L, are o canistră cu 20 dm3 benzină. Va
umple cu ea rezervorul autoturismului în care sunt deja 20L?
915
9. Cele două corpuri
20p reprezentate în figura de alături sunt din cupru şi respectiv fier. Ştiind că dimensiunile lor sunt
exprimate în cm, iar densităţile lor sunt: ρ Cu = 8,9g/cm3 şi ρ Fe = 7,8g/cm3, să se determine:
a. Masele celor două corpuri.
b. Ce volum de apă dezlocuiesc cele două corpuri dacă se introduc simultan într-un vas
cu apă?
Fe
4
Al 2
2 1
2 2
Notă: Rezolvarea subiectelor 8 şi 9 este obligatorie şi se realizează pe verso.

Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timp de lucru: 45 minute
Succes!
BAREM DE EVALUARE SI NOTARE
NR. PUNCTAJ
SOLUŢIE, REZOLVARE PUNCTAJ
ITEM TOTAL
1. a) F 2 p pentru fiecare 8p
b) A răspuns corect
c) A
d) F
2. a) A 2 p pentru fiecare 8p
b) F răspuns corect
c) A
d) F
3. dizolvă 2 p pentru fiecare 8p
topeşte răspuns corect
magnet
temperatura
4. 1 p pentru fiecare 6p
exemplu corect
5. mărimi fizice: masă, volum 1 p pentru fiecare 10 p
fenomene: condensare, dizolvare răspuns corect
proprietăţi: culoare, stare de agregare
unităţi de măsură: mL, oC
instrumente de măsură: termometru,
balanţă
6. Asemănări: ambele lichide, curg, s.a. 3 p pentru fiecare 12 p
Deosebiri: culoare, densitate s.a. asemănare sau deosebire
scrisă corect
7. 50% zahăr 4 p pentru fiecare 8p
50% apă răspuns corect (cu sau fără
calcul)
8. a) Nu. Densitatea uleiului e mai 5 p pentru fiecare din 10 p
mică decât a apei, ca urmare 1kg ulei are volum cele 2 întrebări (2p răspunsul
mai mare decât 1kg, respectiv 1L de apă. corect, 3p argumentare)
3
b) Da. 20dm = 20L
20L benzina rezervor + 20L benzina canistră = 40L
916
9. a) 10 p pentru fiecare din 20 p
m
ρ= ⇒ m = ρ⋅V cele 2 întrebări
V
m Al = ρ Al ⋅ VAl = 8,9 ⋅ 8 = 71,2 g
m Fe = ρ Fe ⋅ VFe = 7,8 ⋅ 8 = 62,4 g
VAl = l 3 = 2 3 = 8cm 3
VFe3 = L ⋅ l ⋅ h = 8cm 3
V
b total = VAl + VFe = 16cm
)
Oficiu 10 p
Total 100 p
917
Stroiu Tanta, prof. inv. primar

Liceul Tehnologic “ Costache Conachi”
Com. Pechea, jud. Galati
MEM, Clasa I
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unei activități de instruire în scopul cunoașterii
capacităților de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, a volumului de cunoștințe
și capacitate necesare asimilării conținuturilor, secvențelor sau etapelor următoare. Evaluarea inițială
constituie o condiție hotărâtoare pentru reusita activității de instruire. Subliniind rolul si însemnătatea
acestui tip de evaluare, R. Ansubel conchide că “ ceea ce influnțează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare”.
Evaluarea inițială devine necesară la începutul ciclului primar, al anului școlar sau după o
întrerupere de durată a activității sau în mod curent, la începutul lecțiilor.
Ceea ce interesează în principal nu este pregătirea principală a elevilor, ci măsura în care aceștia
posedă cunoștințele și capacitățile care constituie “premise cognitive” și “atitudinale” (interese,
motivații) necesare asimilării noilor conținuturi. În acest caz, evaluarea are un caracter selectiv si
îndeplinește o functie predictivă (ea indică măsura în care elevii vor putea asimila noile conținuturi).
Datele obținute prin evaluarea inițială ajută la conturarea principalelor coordonate ale activității
viitoare:
- adaptarea strategiilor didactice la posibilitățile de asimilare ale elevilor;
- organizarea unor programe de recuperare pentru întreaga clasă;
- adaptarea unor măsuri de sprijinire sau de recuperare pentru o parte a colectivului.
Metode de evaluare: metoda orală, metoda scrisă, metoda practică, evaluarea asistată de
calculator, alte metode.
gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare.
Sunt numeroase argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele
cunoscute. În realitate, îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.
Probele orale implică cerința referitoare la : ritmicitatea examinării, enunțul întrebărilor, ritmul
desfășurării dialogului de verificare, necesitatea antrenării celorlalți elevi pentru completarea sau
corectarea răspunsurilor elevilor chestionați, extinderea verificării de la informația dobândită de aceștia și
posibilitatea de redare – la capacitatea de transfer, de aplicare, compunere si rezolvare de probleme.
Evaluarea prin probe scrise reprezintă metoda fundamentală de evaluare a nivelului de pregătire
al elevilor.
Avantaje:
- permite evaluarea unui număr mare de subiecți într-un interval relativ scurt de timp;
- oferă șanse egale elevilor, prin identitatea subiectelor;
- asigură o apreciere precisă, veridică;
- este convenabilă elevilor timizi sau lenți
Având în vedere faptul că elevii claselor CP-IV se află doar la începutul descifrării textelor,
evaluarea acestora la matematică trebuie să se bazeze pe formulări de itemi cu text scurt, pentru a facilita
perceperea mesajului de către aceștia. Testele scrise trebuie să fie de scurtă întindere si mult formalizate
cu ajutorul imaginilor.
918
Probe de activitate independentă
Autoevaluarea
În conceperea probelor de evaluare trebuie să se pornească de la selectarea obiectivelor
semnificative prevăzute de curriculumul școlar pentru fiecare nivel de școlaritate.
„Cunoaşterea elevului constituie o condiţie a organizării eficiente a pro-cesului de învăţământ, a

activităţi-lor de instruire şi de educare.”
Ion Holban
919
EVALUAREA INITIALA IN GIMNAZIU
Prof.Strugar Tanta
Scoala Gimnaziala Nr.1 Sannicolau Roman
Disciplina:Fizica
Clasa:A VI-A
si prompte din partea educatoarei.
Întrebarea care se pune este-când?-,aceasta referindu-se la momentul optim al evaluãrii.În acest sens
didactice:
-la începutul procesului-evaluare initialã,pe parcursul procesului –evaluare continuã/formativã,la
finalul unui proces –evaluare sumativã/cumulativã.
abilitãtilor,intereselor, etc.
920
EVALUARE INITIALA
Clasa a 6a
Timp de realizare 15 min. Elevul(a)
1. Continuaţi propoziţiile astfel, încât să fie adevărate: (1,5p)
În condiții normale substanța se poate afla în următoarele stări de agregare:
…………..………………………………………………………………………. .
Temperatura corpului poate fi măsurată cu ajutorul ................................................. Fenomenul de
trecere a substanței din stare solidă în stare lichidă se numește : ........................ .
2. Efectuează operații de transformare asupra unităţilor de măsură: (1,5p)
0,2km = .................. m
2000g= .................... kg
0,5 ore = ................... min
3. Ordonează crescător unităţile de măsură: (2,0p)
1kg; 400g; 5000 mg; 0,07t.
……………………………………………………
4. Determină volumul manualului de fizică. (3,0p)
Notează acțiunile care le realizezi pentru determinarea volumului manualului de fizică.
5. Rezolvă ecuaţiile: (2,0p)
a) 4•X 20 = 0 b) 15:X +5 = 6
921
Subțire Ramona, Școala Gimnazială Nr.4 Lugoj,

Prof. înv. primar, clasa a IV-a
Evaluarea inițială, denumită și evaluare de plecare sau evaluare preliminară, are rolul de a
cunoaște ce tipuri de cunoștințe și competențe stăpânesc elevii la momentul t 0 , la începutul unei etape de
instruire. Nota definitorie a evaluării inițiale este dată de organizarea sa la începutul unui program de
instruire sau chiar în perspectiva acestuia.
Întrucât evaluarea inițială vizează și viitorul, prin stabilirea măsurilor de selecție sau de orientare,
estimarea posibilităților elevilor, evaluarea inițială este denumită evaluare didactică predictivă (J.
Cardinet, 1988).
Rezultatele evaluării inițiale sunt utile deopotrivă furnizorului de educație, dar și beneficiarului
direct. Pentru furnizorul de educație informațiile obținute în urma testării inițiale ajută la înțelegerea
nevoilor de învățare și de suport ale educabilului, permit realizarea unui plan și oferirea unui program de
învățare care răspund nevoilor beneficiarului. Pentru beneficiarul programului de învățare aceste
informații reprezintă ancore utile în procesul înțelegerii opțiunilor privitoare la carieră, datorită lor
reușind să își identifice în mod fidel ceea ce deja a învățat, dar și ceea ce va trebui învățat, se simte
motivat și valorizat prin suportul oferit în identificarea nevoilor personale de învățare, joacă un rol activ
în procesul dezvoltării planului de învățare, înțelegându-și nevoile de învățare și de susținere, devine
responsabil pentru propriul proces de formare/instruire.
conţient, o multitudine de aspecte metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară. Acest tip
de evaluare are o însemnătate deosebită la începutul semestrului sau anului şcolar, deoaece ne ajută să
reconsiderăm planificarea, să revedem ritmul de parcurgere a materiei şi gradul de aprofundare, precum şi
metodele folosite. Pe baza evaluării iniţiale determinăm nivelul de pregătire al elevilor, exprimat în
volumul şi calitatea cunoştinţelor însuşite, priceperile, deprinderile şi aptitudinile lor intelectuale, nivelul
de dezvoltare a proceselor intelectuale, lacunele în pregătirea lor etc.
Cunoaşterea acestor achiziţii de către învăţător este absolut necesară pentru proiectarea şi asimilarea
conţinutului instruirii în etapa următoare, cât şi pentru stabilirea direcţiilor şi modalităţilor adecvate de
acţiune corectivă şi ameliorativă. Performanţele viitoare ale elevilor depind şi de cunoştinţele antrioare,
element pe baza căruia va trebui alcătuit programul de instruire. Datele obţinute prin evaluările de această
natură ajută la conturarea activităţii următoare în trei planuri :
• adaptarea acesteia la posibilităţile de învăţare ale elevilor;
• organizarea unui program de recuperare pentru întreaga clasă:
• adoptarea unor măsuri de sprijinire sau chiar de recuperare în folosul unor elevi.
Elaborarea testelor predicative implică definirea retroactivă a obiectelor pedagogice terminale ale anului
şcolar precedent (capitol, grup de lecţii, materia unui semestru) în vederea stabilirii capacităţilor pe care
toţi elevii ar trebui să le posede cel puţin până la nivelul performanţei şcolare minimal acceptabile. Pe
baza inventarului de obiective se pot elabora teste predicative alcătuite din itemi care verifică nivelul de
realizare al principalelor obiective.
mediul social .
• evaluarea şcolară nu este decât un mijloc în slujba progresului elevului, nu un scop în sine;
• evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ şi integrată acestuia;
• evaluarea trebuie să aprecieze înainte de toate drumul parcurs de elev: a făcut progrese sau nu?
922
• evaluarea trebuie să stimuleze activitatea elevului şi să faciliteze progresul său;
• pentru a fi corect învăţătorul trebuie să fie neutru şi obiectiv pe cât posibil;
• a evalua un elev înseamnă a-i transmite informaţii utile;
• evaluarea trebuie să se facă în folosul copilului; ea trebuie să-l ajute să-şi construiască viitorul
• se realizează în contextul adoptării unui program de instruire,menit să stabilească nivelul de
• îndeplineste o funcţie predictive,prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al
• se realizează prin examinare orală,scrisă,probe practice,teste predictive.
• reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activitaţilor viitoare.
Evaluarea iniţială constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii de instruire. Ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Pornind de la
înţelegerea rolului acestui tip de evaluare, R. Ausubel spune: « Dacă aş vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu spun : ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea este ceea ce
elevul ştie la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce ştie el şi instruiţi-l în consecinţă » .
Bibliografie:
923
Necesitatea evaluării iniţiale în activitatea didactică
Prof. Sultan Cristina, Colegiul “Anghel Saligny” – Tulcea

Matematică, Clasa a VI-a
“Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea este ceea ce ştie elevul la pornire. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi
instruiţi-l în consecinţă!”
David Ausubel
Orice tip de achiziţie şcolară este condiţionat de fondul de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini
dobândite anterior. Evaluarea iniţială sau predictivă are scopul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor
la începutul unei perioade şcolare dar şi condiţiile în care aceştia îşi vor desfăşura activitatea. Pentru a
realiza un program optim de studiu, profesorul trebuie să deţină informaţii privind capacitatea elevilor de
învăţare, gradul în care aceştia stăpânesc acele cunoştinţe şi abilităţi necesare înţelegerii conţinuturilor ce
urmează a fi studiate.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire- ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, unitate de învăţare şi reprezintă una din premisele fundamentale ale proiectării şi
organizării întregului program de pregătire.
Necesitatea evaluării iniţiale decurge din nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat
posibilităţilor de învăţare ale elevilor la un moment dat şi de a asigura o continuitate în formarea unui
ansamblu de cunoştinţe şi abilităţi. Pentru conducerea procesului de formare, profesorul trebuie să
dezvolte un demers şi o atitudine de anticipare. În acest scop se impune să evalueze, în prealabil,
performanţele elevilor, precum şi factorii legaţi de mediul şcolar şi de antecedentele elevilor care
exercită o influenţă asupra acestora.
Evaluarea iniţială îndeplineşte o funcţie diagnostică, vizând cunoaşterea măsurii în care elevii au
dobândit cunoştinţele şi posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou
program. Fără a aprecia performanţele globale ale elevilor şi fără a-i ierarhiza, evaluarea iniţială
urmăreşte să identifice la elevi ceea ce ştiu, realizează identificarea lacunelor în pregătire, determinarea
a ceea ce sunt capabili să înveţe, depistarea unor deficienţe, dificultăţi de învăţare, stăpânirea
cunoştinţelor şi capacităţilor care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea
noilor competenţe. Prin urmare, pe baza acestei diagnoze, profesorul cunoaşte potenţialul de învăţare al
elevilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate astfel ca activitatea următoare să se deruleze în
condiţii de reuşită.
Pe lângă funcţia diagnostică, evaluarea iniţială îndeplineşte şi o funcţie prognostică, permiţându-i
profesorului să dezvolte un demers şi o atitudine de anticipare.
Pentru o bună desfăşurare a procesului didactic, la începutul anului şcolar se face o recapitulare a
materiei predate în anul precedent punându-se accent pe acele cunoştinţe şi aptitudini ce vor fi folosite în
predarea noii materii. La sfârşitul perioadei de recapitulare (una sau două săptămâni) se dă un test ce
conţine aplicaţii la materia recapitulată. Profesorul stabileşte ce competenţe specifice doreşte să evalueze
şi alege acele conţinuturi pe care le consideră relevante. Subiectele testelor de evaluare iniţială sunt de
nivel mediu şi sunt date în conformitate cu obiectivele specifice fiecărui obiect de învăţământ studiat în
anul precedent. Acestea ţin cont de ceea ce trebuie să ştie elevul la sfârşitul unui an şcolar la o anumită
materie. Testele au rolul de a informa asupra punctelor tari dar şi a lacunelor pe care le au elevii şi au
rolul de a ghida profesorul în procesul de planificare a lecţiilor. Pe baza rezultatelor testelor iniţiale
profesorul realizează un plan de recuperare şi proiectează activitatea diferenţiată, pe grupe de nivel,
mergând până la a face ore de recuperare individuală cu anumiţi elevi care prezintă lacune serioase.
Rezultatele evaluării iniţiale şi planul de ameliorare vor fi comunicate elevilor şi părinţilor utilizând
aprecieri pozitive, manifestând încredere în posibilităţile elevului de a îndeplini sarcinile şcolare,
promovând o atitudine întemeiată pe expectanţe pozitive. Scopul evaluării predictive este atins dacă
reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, să trateze cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse. Elevii sunt stimulaţi să determine conştient şi obiectiv în ce
măsură activitatea lor corespunde cerinţelor stabilite, distanţa la care se află de performanţele aşteptate
precum şi eforturile necesare îndeplinirii lor. Înţelegând-o ca un exerciţiu util activităţii de învăţare şi nu
924
ca o măsurare a performanţelor care implică emoţii, ştiind că rezultatele nu sunt trecute în catalog, elevii
vor fi motivaţi spre cunoaştere, vor trata cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, concentrându-se
liber şi în mod expres asupra itemilor propuşi iar rezultatele vor reflecta obiectiv dacă au pregătirea
necesară creării premiselor favorabile unei noi învăţări.
Bibliografie:
1. Ion T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2007
2. Crenguţa-Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi
pedagogică, 2007
3. Ioan Berar, Evaluare iniţială şi diagnostic formativ,
4. Aurica Marc, Studiu - Evaluarea inițială-necesitatea și importanța ei în activitatea
didactică, http://www.asociatia-profesorilor.ro/studiu-evaluarea-initiala-necesitatea-si-importanta-ei-in-
activitatea-didactica.html
925
Evaluare initiala moderna? … De ce?
Intocmit de : prof. LIMBA ENGLEZA ( cl. A V a), Şupeală Laura, Sc. Gimn.
“Profesor Cristea Stanescu”, com. Cornu, jud. Prahova
Evaluare initiala moderna pentru ca este un proces complex de masurare si emitere a unor judecati
de valoare cu incarcatura morala, deoarece conduce la clasificari, selectii, verdicte ce hotarasc traseul
socio-profesional al elevilor.
Dezvoltarea psihica a elevilor nu inseamna a invata doar pentru nota ci a invata din dorinta de a sti,
a cunoaste. Evaluarea nu este neaparat ierarhizarea performantelor elevilor ci o modalitate de verificare a
cunostintelor dobandite de catre elevi pana la un moment dat.
Reformele procesului de invatamant au determinat reconsiderarea rolului evaluarii, noi strategii de
evaluare, pentru a evidentia progresul fiecarui elev.
Evaluarea initiala moderna scoate in evidenta ingeniozitatea didactica, iesirea din rutina unor
formulari depasite si promovarea metodelor alternative ce realizeaza o evaluare autentica: portofolii,
proiecte, investigatii.
Evaluarea initiala moderna tine cont de conduita, atitudinea si personalitatea elevilor, evidentierea
aspectelor pozitive si nesanctionarea in permanenta a celor negative, transformand relatia dintre profesor
si elev intr-un parteneriat care permite intelegerea unei realitati sau realitatea insasi.
Evaluarea initiala traditionala presupune cantitate de cunostinte in timp ce evaluarea initiala
moderna pune accent pe aplicarea cunostintelor importante, operare cu acestea si adecvarea lor la
realitate. Un cadru didactic modern are capacitatea de a fabrica dispozitive moderne de evaluare cum ar fi
organizarea unor ateliere si situatii de viata concrete.
Evaluarea elevului modern trebuie sa urmareasca dezvoltarea capacitatii de observare, de exprimare
a opiniei personale, curajul de a spune adevarul si de a dezvolta gandirea critica.
926
Surdeanu Vasilica
Școala Gimnazială ,,Timotei Petride”
Localitatea Latinu
Județul Brăila
Disciplina: limba română
Clasa a V-a
În psihologie, termenul de evaluare desemnează seria de operații prin care se ajunge la una sau mai
multe judecăți de valoare privitoare la situații, comportamente, atitudini, procese, dimensiuni ale
personalității, etc. Datele obținute prin evaluare se măsoară pentru a pune în evidență diferențele
cantitative și calitative.
Evaluarea inițială are rolul de a diagnostica nivelul de pregătire al elevilor, de a face predicții legate
de modul în care se va desfășura noul program de instruire și de a regla permanent și a informa în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum, cât și la resursele umane implicate.
Obiectivele evaluării inițiale sunt: evaluarea cunoștințelor elevilor, a volumului și calității vechilor
achiziții pentru a determina dezvoltarea capacităților intelectuale , creative și motivaționale ale
personalității, stabilirea nivelului de dezvoltare a aptitudinilor / abilităților intelectuale, pentru crearea
disponibilității unei instruiri continue și identificarea trăsăturilor structurate.
În contextul actual, al schimbărilor repetate de curriculum, al trecerii de la învățământul tradițional
la cel modern, aplicarea testelor inițiale a provocat o serie de contradicții legate de importanța evaluării
inițiale în procesul instructiv – educativ.
Din perspectiva profesorului , evaluarea inițială e o probă obiectivă, cu importanță orientativă și
stimulatoare, cu funcție prognostică și diagnostică ce vizează atât precizarea perspectivelor elevilor, cât și
stabilirea punctelor slabe în pregătirea elevilor ce urmează a fi supusă intervenției ameliorative.
Din perspectiva elevilor, testele inițiale administrate imediat după momentul vacanței le creează un
oarecare disconfort, chiar dacă aceștia sunt motivați, demotivați sau sunt anunțați că nota nu se trece în
catalog. De asemenea, faptul că aplicarea acestora este obligatorie la unele discipline, iar la altele este
facultativă îi face pe elevi să perceapă diferit importanța obiectelor de studiu.
Pentru ca evaluarea inițială să aibă rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de: tratarea
diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținuturilor învățării, utilizarea acelor itemi care să antreneze
capacitățile intelectuale.
În cazul evaluării inițiale de la limba română, necesitatea acesteia decurge din mai multe
circumstanțe reale cum ar fi: existența unei eterogenități în ceea ce privește elevii, asigurarea continuității
în asimilarea unui ansamblu de cunoștințe și în formarea unor capacități, când ceea ce urmează a fi învățat
se întemeiază pe ceea ce a fost însușit, dar și nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat
posibilităților de învățare a elevilor.
Evaluarea aplicată clasei a V-a, a urmărit înregistrarea progresului realizat de elevi în ciclul primar,
progres privit atât ca volum și calitate a cunoștințelor, cât și ca dinamică a capacităților intelectuale. În
proiectarea evaluării s-a ținut cont atât de programa de limba română pentru ciclul primar, cât și de vârsta
elevilor pentru ca testul să nu fie scris într-un limbaj greu accesibil sau să ridice probleme din cauza
depășirii programei. Pentru ca testul să devină valid, a fost necesar ca acesta să conțină indicații clare, cu
itemi corecți din punct de vedere tehnic, cu un nivel adecvat . În elaborarea testului s-au folosit itemi
obiectivi pentru a oferi posibilitatea unei notări obiective, itemi semiobiectivi și itemi subiectivi pentru a
se testa originalitatea, creativitatea și caracterul personal al răspunsurilor.
Datele obținute în urma aministrării testului au oferit posibiitatea de a alege modul cel mai adecvat
de predare a noilor conținuturi, dar și de a gândi modalități de instruire diferențiate.
Așadar, evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza fondul de cunoștințe și abilități indispensabile
noului proces.
927
Bibliografie:
Albu, M., Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Editura Argonaut, Cluj- Napoca, 2000.
Radu, I.T., Evaluare în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
928
AUTOR: Prof. ȘUȘU ADRIANA –AUGUSTINA

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială „Episcop Doctor Partenie
Ciopron„-Păltiniș
DISCIPLINA: Geografie
CLASA: a V-a
Componentă distinctă a actului didactic, evaluarea, permite evidențierea achizițiilor de cunoștințe și
abilități dobândite, precum și valoarea acestora, în condițiile unor probe scrise, orale sau practice.
Evaluarea inițială premerge un program de instruire, vizând diagnosticarea nivelului de pregătire al
elevilor la începutul unui ciclu de învățământ, la începutul anului școlar sau la începutul unui semestru
sau capitol, având valoarea predictivă și având posibilitatea de a lansa decizii spre corectarea unor
disfuncții în actul instructiv-educativ și pentru aplicarea unor strategii didactice adecvate.
Evaluarea inițială vizează posibilitățile orientate spre viitor pe care le oferă performanțele elevilor,
punând în evidență valoarea, nivelul și performanțele viitoare ale acestora. Prin acest tip de evaluare se
verifică resursele și capacitățile de învățare ce vor fi solicitate de activitățile viitoare.
Metode:
1.Evaluarea orală:
*-verifică gradul de însușire atât cantitativă, cât și calitativă a cunoștințelor și a deprinderilor, iar
cele mai frecvente metode și procedee folosite sunt observarea și aprecierea verbală.
2.Evaluarea scrisă:
*- se realizează prin lucrări scrise.
3.Evaluarea practică:
*- verifică priceperile și deprinderile elevilor, abilitățile acestora, verifică modul cum se utilizează
instrumentele de lucru, cum se fac orientările în teren și pe hartă.
Tehnicile alternative sau complementare de evaluare pot include:

-proiectul
-portofoliul
-excursia tematică
-ieșirile și aplicațiile în teren.
929
AUTOR: Prof. ȘUȘU ADRIANA –AUGUSTINA

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială „Episcop Doctor Partenie
Ciopron„-Păltiniș
DISCIPLINA: Limba franceză
CLASA: a V-a
Evaluarea inițială are ca obiectiv diagnosticarea nivelului de pregătire al elevilor la începutul anului
școlar, al unui ciclu de învățământ sau la începutul predării unei discipline pentru a cunoaște de unde se
pornește, cu ce pornim, ce mai trebuie perfecționat.
Prin intermediul evaluării inițiale se identifică nivelul achizițiilor elevilor în termeni de cunoștințe,
abilități, competențe, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa de
învățământ respectivă.
Informațiile obținute în urma unei evaluări inițiale sprijină planificarea activităților viitoare ale
profesorului din perspectiva adecvării acestora la posibilitățile elevilor sau a inițierii, dacă este cazul, a
Acțiunea proiectată și realizată în cadrul evaluării inițiale vizează:
-măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire a elevilor înaintea începerii unui ciclu școlar, an
școlar sau semestru școlar, respectiv înaintea începerii studiului unei discipline.
-decizia centrată asupra proiectării activității didactice, realizabilă în funcție de nivelul de pregătire
al elevilor care marchează linia de start necesară pentru intrarea în sistem în condiții optime, premisă
pentru starea viitoare a sistemului și pentru asigurarea calității produsului la ieșirea din sistem.
Evaluarea didactică inițială îndeplineșete o funcție pedagogică prioritar predictivă. Această funcție
concentrează capacitatea evaluării de a prezice corect desfășurarea activității de instruire, realizabilă în
anumite limite de timp și spațiu. Testele de cunoștințe elaborate și aplicate special pentru măsurarea și
aprecierea nivelului inițial de pregătire a elevilor sunt numite teste predictive.
Metode:
1.Evaluarea orală:
*-presupune demonstrarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul probei
scrise, cum ar fi capacitatea de comunicare verbală.
2.Evaluarea scrisă:
*- se realizează printr-o lucrare scrisă.
Tehnicile alternative sau complementare de evaluare pot include:

-proiectul
-portofoliul
930
Evaluarea inițială – factor decisiv în proiectarea învățării
Prof. înv. primar Șut Adriana-Otilia,

Școala Gimnazială ”Simion Bărnuțiu” Zalău
informaţiile privind potenţialul de funcţionare, starea şi funcţionarea unui sistem, rezultatele
acestora. Informaţiile obţinute permit aprecierea în baza unor criterii prestabilite şi fundamentarea
deciziilor ce urmează a fi adoptate în scopul îmbunătăţirii rezultatelor şi funcţionării sistemului.
Evaluarea iniţială reprezintă strategia de măsurare-apreciere-decizie realizată la începutul
unei secvenţe a procesului de învăţământ (ciclu de instruire, an de instruire, semestru şcolar, capitol,
subcapitol, grup de lecţii, lecţie), fiind realizată: pentru determinarea cunoştinţelor şi capacităţilor
care reprezintă baza asimilării noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe; pentru detectarea
potenţialului de instruire, potenţialului de dezvoltare şi a potenţialului de educare, adică a zonei
dezvoltării proxime a copilului; pentru stabilirea unui punct "de plecare" ce ar servi drept reper la
evaluarea progresului şcolar.
Aşa cum afirmă şi Etienne Brunswic, evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării
unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul
unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm”.
Consider că prin intermediul evaluării iniţiale se pot identifica lacunele existente la fiecare
elev şi putem stabili în ce măsură trebuie abordat un anumit aspect al activităţii instructiv-educative.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ – SEMESTRUL AL II-LEA

Matematică şi explorarea mediului / clasa pregătitoare
1. Coloraţi cifrele pe care le găsiţi în imaginea de mai jos:
2. Coloraţi atâtea imagini câte vă arată codul de la jos:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
931
3. Colorează cu roşu numărul mai mic, cu albastru numărul mai mare şi cu mov numerele egale:
3 5 1 0 2 8 10 10
6 4 7 7 9 6 5 7
4. Continuă şirurile cu cifrele lipsă!
5. Scrieţi cifra corespunzătoare numărului de elemente:
6. Completează mulţimile:
8 6 5
7. Oamenii de zăpadă au numere. Aşează-le în ordine crescătoare:
6 1 4 8 3 0 7 2
932
8. Coloraţi respectând codul şi veţi descoperi o floar
ROŞU VERDE
3S 5S 5A
5N 5P 5M
4N 6N 7C
4P 6P 6M
3P 7P 5C
7S 7I 5E
7R 6R 5D
6I 5I 4M
5R 4R 3C
3R 4I
3I
9. Încercuiţi cu roşu animalele domestice şi cu albastru animalele sălbatice:
933
EVALUAREA
SUTA MARIA
Evaluarea este o componentă esenţiala a procesului instructiv/educativ, a triadei instruire-predare-

evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe baza
colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare.De
dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor , pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului
şcolar.
dacă în urma acestei evaluări se constată că elevii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze
Structura acţiunii de evaluare didactică include trei operaţii:
· măsurarea;
· aprecierea;
· decizia.
în cadrul procesului de învăţământ şi în care profesorul joacă un rol foarte important întrucât, el pe baza
Aprecierea se finalizează fie cu un rezultat cantitativ-nota, fie cu unul calitativ-calificativul. În apreciere
intervin cel mai mult obiectivele stabilite la începutul procesului instructiv-educativ, dar apar şi nivelul
clasei, nivelul unui grup din clasă, progresul/regresul fiecărui elev în parte.
Evaluarea cumulativă este într-un fel , o evaluare de bilanţ.Ea se caracterizează prin :
-un caracter normativ, permiţând compararea performanţelor elevilor cu obiectivele generale ale
disciplinei şi cu nivelul de pregătire al elevilor la începutul programului ;
-se realizează la intervale mari de timp (la finalul unui capitol, curs, an şcolar, ciclu de învăţământ ),
determinând aprecieri finale asupra rezulttelor şcolare
-are efecte reduse asupra ameliorarii procesului de învăţare ;
-măsurarea se realizează prin sondaj în randul elevilor şi asupra materiei parcurse ;
-urmăreşte ierarhizarea elevilor după performanţele obţinute ;
-rezultatele acestei evaluări pot fi utilizate de organele de decizie pentru formularea unor măsuri
privind organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
Abordare comparativă între evaluarea sumativă şi evaluarea formativă:
934
Criteriul Evaluarea sumativă Evaluarea formativă
folosit
Mijloace -verificări parţiale-aprecieri gen bilanţ -verificări susţinute pe secvenţe mici-aprecieri
disponibile -verificări gen sondaj-valabile doar care determină ameliorari
prioritare pentru unii elevi şi doar pentru o parte -verificarea întregii materii/elemente esenţiale-
a materiei aprecieri valabile pentru toţi elevii
Obiectivul -evaluarea cantitativă a rezultatelor- -evaluare calitativă a rezultatelor –ameliorara
principal efect ameliorativ redus la nivelul lecţiei-perfecţionarea activităţii de instruire-
lecţiei învăţare-evaluare
Criteriul de -compararea cu obiectivele specifice -compararea cu obiectivele
apreciere a ale disciplinei de învăţământ concrete/operaţionale ale activităţii de
rezultatelor instruire-învăţare-evaluare
Funcţia -clasificare,ierarhizare a elevilor -simulare a dezvoltării elevilor
prioritară
exercitată
Efecte -stress, relaţii de opoziţie profesor- -relaţii de colaborare profesor-elev, dezvoltând
psihologice elev/sursă de stress capacitatea de autoevaluare
Timp -evaluarea ocupă 30-35% din -evaluarea ocupa 8-10% din activitatea
activitatea didactică didactică
Metode tradiţionale de evaluare: -probe scrise

-probe orale
-probe practice
Bibliografie
Cucoş, C.—Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2002
Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004
Popescu-Neveanu, Paul—Curs de psihologie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1990
Stoica, Marin—Pedagogie şi psihologie, EdituraGheorghe Alexandru, Craiova, 2002
935
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE INIȚIALĂ
SZASZ ZSUZSANNA
Evaluarea inițială, denumită si evaluare de plecare (de départ) sau evaluare preliminară (Y.Abernot,
1996) are rolul de a cunoaște ce tipuri de cunoștințe si competențe stăpânesc elevii la începutul unei etape
de instruire. Evaluarea iniţială –are rol de control, este diagnostică, stimulantă şi indică planul de urmat în
procesul de învăţare. Este „răul necesar” (Yvan AborEvaluarea inițială se poate realiza prin teste.Testul
inițial reprezintă un instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de către profesor, iar itemii
sunt elemente componente ale acestor probe. Tipuri de itemi: ITEMI OBIECTIVI ( testează un număr și o
varietate mare de elemente de conținut, dar, de cele mai multe ori, capacități cognitive de nivel inferior) .
Itemi cu alegere duală – solicită răspunsuri de tip DA /NU, adevărat /fals, acord / dezacord. Itemi de tip
pereche – solicită stabilirea de corespondențe / asociații între elemente așezate pe două coloane. Criteriile
pe baza cărora se stabilește răspunsul corect sunt enunțate explicit in instrucțiunile care preced coloanele
de premise si răspunsuri. Itemi cu alegere multiplă - solicită alegerea unui singur răspuns corect/
alternativă optimă dintr-o listă de soluții / alternative. ITEMI SEMIOBIECTIVI - Itemi cu răspuns scurt -
intrebare directă care solicită un răspuns scurt (expressie, cuvănt, număr, simbol etc.) Itemi de
completare - enunt incomplet care solicită completarea de spații libere cu 1-2 cuvinte care sa se incadreze
in contextul dat. ITEMI SUBIECTIVI -Rezolvarea de probleme (situatii problemă) - activitatea noua
difera de activitatile de invatare curente, menita sa rezolve o situatie problema; se evalueaza elemente de
gandire convergenta si divergenta, operatii mentale complexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer
etc.). Itemi de tip eseu - solicita elevilor sa construiasca / produca un raspuns liber (text) in conformitate
cu un set de cerinte date. Baremul este o grilă de evaluare şi notare unitară ; din tema de verificat se
extrag câteva elemente, care se notează cu un număr de puncte. Punctajul maxim realizabil este de 100.
Acesta se transformă în note. Anexez interpretarea testului inițial apliact claselor a VII-a la disciplina
fizică.
Școala Gimnazială “Ady Endre”

An școlar 2017-2018 ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR
TESTELOR INIȚIALE ȘI STABILIREA
PLANULUI DE MĂSURI
CLASELE A VII-A,B
DISCIPLINA: FIZICĂ, prof: Szasz Zsuzsanna
CLASA NOTE Sub 4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10

VII.A Nr.de 5 3 5 2 2 1 1 -
elevi
VII.B Nr.de 6 4 2 3 - - -
elevi
Testul iniţial este structurat în două părţi: partea I conţine itemi obiectivi de tip alegere şi itemi
semiobiectivi de tip completare. Partea II cuprinde itemi de tip întrebare structurată şi rezolvare de
probleme.
Partea I.
Item 1. Elevii prezintă dificultăţi în transformarea unităţilor de măsură, cu precădere cei din clasa a
VII-a B
Recomandare: exersarea transformărilor de unităţi de măsură.
Item 2: Nu s-a realizat formarea corectă a noţiunilor de mărimi fizice, unităţi de măsură,
simbolurile mărimilor fizice şi unităţilor de măsură.De aceea mulţi elevi nu au reuşit să completeze
tabelul. Elevii din clasa a VII-a A au lucrat cel mai bine.
Itemi 3, 4, 5 au fost rezolvate corect de majoritate elevilor, întrebările fiind legate de fenomene
mecanice, termice, magnetice.
936
Partea II.
Item 1. Nerezolvarea itemului se datorează neatenţiei, deoarece problema cere de cîte ori masa unui
corp este mai mare decât masa celuilalt corp şi nu cu cât este mai mare.Elevii uită să efectueze
transformarea masei în S.I.
Recomandare: Clarificarea noţiunilor „cu cât „ şi „ de câte ori”
Item 2: Majoritatea elevilor nu rezolvă problema, şi cei care o rezolvă nu ating punctajul maxim,
pentru că nu respectă algoritmul de calcul, nu trec formula de calcul, unităţile de măsură.Elevii din clasa
a VII-a A obțin cele mai multe puncte la acest item.
Recomandare:Însuşirea algoritmului de calcul, mai multe probleme matematizate, exprimarea
mărimilor fizice dintr-o formulă de calcul.
Item 3. Mulţi elevi cunosc simbolurile elementelor de circuit, dar confundă circuitul serie cu
paralel.
Recomandare:Recapitularea avantajelor şi dezavantajelor modurilor de legare.
937
Szabo Anca-Ioana
Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu Zalău
Prof. înv. Primar Clasa a III-a
Calitatea şi mai ales eficienţa procesului de învăţământ sunt dependente de o proiectare pedagogică
riguroasă, de alegerea şi de folosirea celor mai adecvate strategii de predare-învăţare şi de aplicarea unui
sistem de evaluare corect. Evaluarea reprezintă un moment esenţial în demersul didactic, de ea fiind
interesaţi deopotrivă profesorii, elevii, dar şi societatea în ansamblul ei.
următoarele:
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
938
Prof. înv. preşcolar: Szabo Livia

Şc. Gim. “ I. P. Reteganul”- Reteag
Evaluarea însoţeşte în diferite forme întregul proces educativ, începând chiar cu elaborarea
curriculum-ului, continuând cu etapa de proiectare a cadrului didactic şi cu realizarea predării-învăţării.
Organizarea unei activităţi interesante în care preşcolarii şi educatoarea se simt bine în timpul învăţării nu
este un scop în sine. Cadrul didactic trebuie să înregistreze mereu progresele pe care le realizează
preşcolarii în procesul de învăţare. De aceea evaluarea este gândită ca un instrument pentru îmbunătăţirea
activităţii la grupă, nu ca o „probă” a ceea ce ştiu sau nu ştiu să facă preşcolarii la un anumit moment dat.
Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde şi o etapă
anterioară, precum şi una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi evaluarea finală realizată în anul şcolar
anterior, iar etapa următoare este evaluarea continuă ce se va realiza cu ajutorul rezultatelor evaluării
iniţiale. Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de învăţare pentru a
Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă,
Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea
- Formularea itemilorş;
- Centralizarea rezultatelor în graphic. Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei
planuri: stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program
de recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
- oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente şi de a formula
- nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii;
- nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
preşcolarului. Subliniind rolul şi importanţa deosebită a acestui tip de evaluare, Ausubel susţine: „Dacă aş
vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult
învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în
consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Evaluarea iniţială la grupa mare am realizat-o prin aplicarea de probe orale, scrise şi practice,
probe ce au fost aplicate atât în activităţile de grup cât şi individual şi frontal pe parcursul primelor două
săptămâni din anul şcolar 2017-2018.
Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ din grădiniţă ,
ansamblu. Pe lângă funcţiile de măsurare, de diagnosticare şi de prognozare, un rol important al evaluării
939
iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmăreşte în primul rând
socializarea copiilor. Probele de evaluare iniţială au fost aplicate în perioada 11-25 sept 2017, unui număr
de 20 copii şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii de dezvoltare.
În urma celor mai sus constatate ne propunem următoarele măsuri psiho-pedagogice pentru
activităţile instructiv-educative desfăşurate pe parcursul anului şcolar 2016-2017 :
lucru diferenţiat pentru facilitarea dezvoltării optime a fiecărui preşcolar în parte ; vom insista
asupra copiilor nou integraţi care au lacune atât sub aspectul cunoştinţelor, aptitudinilor, deprinderilor şi
comportamentelor ; vom încerca omogenizareea colectivului în sensul ca toţi preşcolarii să poată atinge
toate obiectivele corespunzătoare nivelului II de dezvoltare ; în prima parte a anului şcolar vom insista
asupra comportamentelor sociale şi a regulilor de comportare şi convieţuire în mediul grădiniţei (mai ales
datorită faptului că această grupă este nou-formată şi cuprinde câţiva preşcolari veniţi din alte grupe) ; de
asemenea se va insista pe mânuirea corectă a tuturor instrumentelor de lucru şi a materialelor auxiliare
(creioane, plastilină, pensule, foarfece etc) ;
pentru domeniul limbă şi comunicare ne propunem în mod deosebit îmbogăţirea vocabularului activ
si pasiv şi utilizarea corectă a structurilor verbale ;
pentru domeniul ştiinţe ne propunem recuperarea conţinuturilor cognitive corespunzătoare şi
necesare nivelului de dezvoltare, în paralel cu acumularea de noi cunoştinţe şi deprinderi;
pentru domeniul arte ne propunem în mod deosebit stimularea şi manifestarea necenzurată a
creativităţii proprii ; dezvoltarea încrederii în forţele proprii ;
pentru domeniul psihomotric ne propunem pe lângă dezvoltarea fizică armonioasă, învatarea unor
dansuri ritmice.
Bibliografie: Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în
şcoală”, București, EDP.; Mayer, G. ( 2000) – „ De ce şi cum evaluăm”, Iaşi, Ed. Polirom; Nicola, Ioan –
„Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis; Oprea, C. L. ( 2007) – „Strategii didactice interactive”,
Bucureşti, EDP; Popovici, Dumitru – „Soluţii noi la probleme controversate”, Editura Aramis, Colecţia
2000; Stoica, A. ( 2000) – „Reforma evaluării în învăţământ”, Bucureşti, Ed. Sigma; Tomşa, G., Chelaru,
M., Ilade, C., Iurea, C., Mălureanu, F., Ştefănescu, C., Tomșa, R. ( 2005) – „ Psihopedagogie preşcolară şi
şcolară”, Bucureşti, supliment la Revista învăţământului preşcolar; Văideanu, G. (1998) – „Educaţia la
frontiera dintre milenii”, Bucureşti, Editura Politică; „ Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, (
2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House;
940
Importanţa Evaluării iniţiale: metode şi tehnici
Autor: prof. înv. primar Szabó Mária

Unitatea de învăţământ: Şcoala Gimnazială Teliu, jud. Braşov
Clasa: Pregătitoare B (secţia maghiară)
În procesul instructiv-educativ evaluarea reprezintă o componentă operaţională fundamentală,
constituind elementul reglator şi autoreglator a actului de învăţare şi predare. Evaluarea ne informează
despre eficienţa tehnicilor, metodelor de predare-învăţare. În prim plan evaluarea presupune constatare,
măsurare, şi aprecierea efectelor acţiunii procesului instructiv-educativ, a rezultatelor. Rezultatele pot
semnala punctele tari sau slabi ale procesului didactic.
D. Ausubel a considerat că evaluarea este „punctul final într-o succesiune de evenimente care
cuprinde următorii paşi”: stabilirea obiectivelor, competenţelor, proiectarea şi executarea programului de
realizare a obiectivelor propuse, măsurarea rezultatelor, şi evaluarea rezultatelor ca pas final. După
autorul citat „a evalua înseamnă a formula o judecată.de valoare sau de merit, a aprecia rezultatele
pedagogice prin prisma atingerii competenţelor pe care ni le-am fixat.”(„Pregătirea iniţială psiholidică,
pedagogică şi metodică a profesorilor”, Ed.Universităţii”Transilvania”din Bv,pag.310)
Importanţa procesului de evaluare constă în cunoaşterea rezultatelor activităţii desfăşurate pentru a
îmbunătăţii procesul educativ în etapele următoare.
Funcţiile evaluării constă în măsurarea şi descrierea corectă a stărilor existente, în emiterea unor
concluzii cu valoare diagnostică asupra activităţii desfăşurate şi în prevederea evoluţiei în viitor.
Pentru elevii din ciclul primar importanţa evaluării are multiple efecte pozitive: în stimularea
activităţii de învăţare, schimbând atitudinea faţă de activitatea şcolară influenţând dezvoltarea psihică;
motivează învăţarea, sporind încrederea elevului în propriile forţe; oferă feed-back operativ asupra
asupra performanţelor; oferă informaţii cu privire la prezenţa sau absenţa aptitudinilor, competenţelor,
intereselor şi a gradului lor de dezvoltare dezvoltă capacitatea de autoevaluare. Pentru cadrele didactice
procesul de evaluare le permite cunoaşterea nivelului de dezvoltare a elevilor, a rezultatelor obţinute, în
vederea realizării obiectivelor educaţionale; are rol important în identificarea şi diagnostizarea
problemelor; dificultăţilor; asigură un feed-back sistematic şi continuu.
Evaluarea permanentă asigură o ameliorare continuă procesului instructiv-educativ.
Până în prezent experienţa didactică a conturat trei tipuri de evaluare: evaluarea iniţială (predictivă),
evaluarea cumulativă (sumativă) şi evaluarea continuă (formativă).
Atribuţiile evaluării iniţiale sunt: stabilirea nivelului de pregătire al elevilor la începutul anului
şcolar, reuşita activităţii instructiv-educativ prin:cunoaşterea competenţelor de învăţare al elevilor.
Conceperea programului de instruire se realizează pe baza rezultatelor de la evaluarea iniţială care
cuprinde: un program de recuperare dacă este cazul, măsuri de sprijinire şi recuperare, modul adecvat de
predarea noilor cunoştinţe. Îmbinarea celor trei evaluări constituie modelul evaluării complete şi continue.
În procesul evaluării utilizarea metodelor tradiţionale de examinare şi notare este foarte importantă
mai ales în evaluarea realizării competenţelor performative, cognitive. Metodele alternative de evaluare
însă contribuie la formarea personalităţii a elevului, cum ar fi observarea: prin fişa de evaluare, prin scara
de clasificare, prin lista de control/verificare; investigaţia, interviul, portofoliul.
La actuală clasă pregătitoare am evaluat dezvoltarea fizică, socio-emoţională, cognitivă a limbajului
şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, relevând cele 8
competenţe-cheie cu ajutorul unor probe practice şi teste de evaluare individuale.
Am realizat cu mare seriozitate evaluarea comunicării în limba română fiind limbă nematernă cu
ajutorul instrumentelor de evaluare analiza SWOT: scopul fiind identificarea punctelor tari şi slabe ale
elevilor, a nevoilor şi problemelor în privinţa instrumentelor lingvistice limbii nematerne române; am
utilizat instrumentul SINELG: scopul fiind identificarea capacităţii de exprimare orală, am utilizat
instrumentul Grila de evaluare a înţelegerii mesajului oral şi GRILA DE EVALUARE CRITERILĂ:
scopul fiind evaluarea realizării a sarcinilor de lucru.
Consider că evaluarea iniţială cu ajutorul metodelor, tehnicilor tradiţionale şi moderne contribuie la
dezvoltarea personalităţii elevului.
941
Importanța evaluării prin test de evaluare inițială
Prof. Szabo Osvath Eva Gabriella

Colegilul Tehnic “Alexandru Roman”
Biologie
Clasa a XII- a B
Învățământul de azi, centrat pe elev, are ca finalitate formarea unor tineri – cetățeni ai zilei de
mâine, înzestrați cu abilități și deprinderi adaptate cerințelor societății contemporane.
Strategiile didactice diversificate facilitează predarea didactică și însușirea cognitivă a noțiunilor de
către elevi asigurând obținerea rezultatelor dorite în cadrul procesului de evaluare. Îmbinarea armonioasă
a metodelor didactice clasice cu cele moderne asigură implicarea activă a unui număr cât mai mare de
elevi, care astfel devin participanți activi ai procesului didactic .
Conversația euristică, algoritmizarea, observația independentă și experimentul sunt doar cîteva
metode didactice clasice larg utilizate în predarea – învățarea științelor cu caracter aplicativ din domeniul
biologiei. Metoda cubului, fishbowl, turul galeriei ca metode didactice moderne le completează pe cele
clasice prin creșterea eficienței în privința participării active a elevilor la actul educațional.
Evaluarea, ca proces ce urmează predarea – învățarea poate fi:
- inițială, realizată o singură dată la începutul anului școlar,
- de progres, realizată în urma evaluării inițiale, pe tot parcursul anului școlar,
- finală – sumativă, realizată la sfârșitul anului școlar.
Evaluarea initială este un prim pas în stabilirea nivelului de achiziții anterioare, care condiționează
însușirea celor ulterioare prin realizarea de conexiuni cognitive între noțiuni științifice.
Evaluarea initială realizată prin test de evaluare initială, ca instrument de măsurare a cunoștințelor
prin probă scrisă la clasă, se aplică tuturor elevilor clasei după o secvență didactică recapitulativă a
noțiunilor care urmează să fie evaluate.
Testul de evaluare initială este organizată pe 2 părți: partea I și partea a II-a , conform metodologiei
în vigoare.
Partea I cuprinde itemi de tip asociere corectă ale unor noțiuni, aprecierea valorii de adevăr ale
unor idei științifice, alegerea noțiunilor corecte pe baza unor criterii.
Partea a II –a cuprinde itemi care necesită descrierea unor structuri biologice, explicarea legăturii
dintre noțiuni, alcătuirea unor scheme simple, rezolvarea unor situații – problemă etc., predominând itemi
cu răspuns deschis.
Baremul de notare al testului inițial stabilește punctaj egal , maxim 45 puncte pentru fiecare parte a
testului corect rezolvată, la care se adaugă 10 puncte din oficiu, însumând un total maxim de 100 puncte,
corespunzătoare notei 10.
Corectitudinea formulării itemilor testului inițial condiționează posibilitatea acordării răspunsurilor
corecte din partea elevilor și astfel reușita școlară. Necesitatea verificării formulării corecte a conținutului
științific, actualitatea cunoștințelor conform metodologiei în vigoare, corelarea logică a noțiunilor,
acordarea corectă a punctajului pe baza baremului de notare stabilit constituie repere importante ale unui
test eficient de evaluare inițială,
Stabilirea corectă a nivelului de cunoștințe privind achizițiile anterioare pentru fiecare elev al clasei
în parte va asigura un traseu educațional individualizat, adaptat necesităților și particularităților de vârstă
ale elevilor. Astfel, testul de evaluare inițială prezintă importanță în măsură egală la toți elevii, indiferent
de ciclul de școlarizare, dar mai cu seamă la elevii clasei a XII-a, care vor susține probă scrisă la
Examenul de Bacalaureat din disciplina testată. În acest caz, testul inițial va căpăta semnificație multiplă,
având rol în creșterea motivației elevilor privind însușirea de noi cunoștințe necesare promovării
Examenului de Bacalaureat.
În concluzie, limbajul științific adecvat , aplicarea la toți elevii clasei și prelucrarea corectă a
rezultatelor obținute constituie principalii factori care intercondiționează eficiența și implicit importanța
testului de evaluare inițială.
942
Bibliografie:
Barna, A. , Pop, I., (1998), Predarea biologiei în învățământul gimnazial, Editura Didactică și
Pedagogică, București
Burcă, S., (2004), Lucrări practice de biologie, Editura Universității Oradea, Oradea
Iosifescu, S., (2011), Asigurarea internă a calității în invățământ, București
Marcu, V., (2006), Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universității Oradea,
Oradea
943
Testul de evaluare initial
Prof. Szabo Osvath Ioan Robert

Colegiul Tehnic “Alexandru Roman”
Disciplina – Informatică
Clasa a V- a
Evaluarea ințială ca un prim pas de măsurare a cunoștințelor elevilor presupune o recapitulare cu rol
de reactualizare, sistematizare, aprofundare pe baza unui model de test preconceput de profesor.
Testul de evaluare inițială la disciplina Informatică cuprinde itemi de tipul teste grile cu unul sau
mai multe variante corecte, rebus, completare de spații libere cu noțiuni care lipsesc, exprimarea de idei
privind alcătuirea / funcționarea computerului. Are o structură organizată pe 2 părți, fiecare parte cu câte
45 de puncte acordatemaxim pentru rezolvarea corectă a tuturor itemilor, la care se adaugă 10 puncte din
oficiu, rezultând 100 de puncte maxim, corespunzătoare pentru nota 10. Reușita acestei evaluări este
condiționată de mai mulți factori cum ar fi: concordanța între gradul de dificultate al testului și
particularitățile de vârstă ale elevilor, corectitudineaformulării subiectelor, motivația elevilor privind
rezolvarea subiectelor, etc. Rezultatele obținute de elevi la evaluarea inițială vor influența atitudinea lor
față de disciplina respectivă tot restul anului, funcționând ca un promotor sau un inhibator în privința
însușirii noțiunilor ulterioare. Astfel importanța testului de evaluare inițială se amplifică prin prisma
conștiinței elevilor în raport cu învățătura, influențând rezultatele obținute la testele de progres pe
parcursul anului școlar chiar și asupra rezultatelor testului final sumativ de la sfârșitul anului școlar. În
consecință profesorul trebuie astfel să gestioneze recapitularea pentru testinițial să formuleze subiectele
testului în concordanță cu recapitularea realizată, încât să se finalizeze cu cât mai mulți itemi corect
rezolvați de elevi.
Elevii, ca actori principali ai evaluării inițiale trebuie să-și gestioneze forțele și să-și maximizeze
eforturile astfel încât noțiunile însușite pe parcursul recapitulării să crească motivația lor privind
învățătura pe tot parcursul anului școlar.
În concluzie, evaluarea inițială este momentul introductiv al unei discipline, care necesită din partea
profesorului și managment eficient din partea motivație pentru reușită din partea elevilor, rezultatele
obținute extrapolându-se asupra motivației privind învățătura la elevi pe o perioadă de timp indelungată.
944
Importanța evaluării inițiale la începutul clasei a VIII-a
Prof. Szász Hajnalka

Școala Gimnazială Cserei Mihály, Racu
Disciplina: Matematică, clasa a VIII-a
predare şi învăţare, care trebuie planificată cu multă grijă.
La începutul fiecărui an școlar se face o recapitulare a materiei predate din anul precedent (una sau
doua săptămâni). Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii
și care se vor întâlni la rezolvarea modelelor asemănător testelor de evaluare națională. În acest timp
evaluarea se face prin examinare orală. La finalul recapitulării se dă un test simplu cu grad mediu de
dificultate, având structura asemănător testului dat la final de ciclu de învățământ.
Elevii fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, ei au
ocazia de a se concentra asupra rezolvării corecte a subiectelor fără a considera că este o evaluare propriu-
zisă, ci este un exerciţiu util activităţii de învăţare. Fiecare elev va elabora răspunsul în mod independent,
în ritm propriu, demonstrând astfel cunoștințele și capacitățile de care dispune. Se va ține seama de
rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, redactarea clară a unei lucrări scrise. Fiind
o probă scrisă, permite evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp relativ scurt, evaluarea tuturor
elevilor din același conținut, ceea ce permite aprecierea în mod obiectiv și compararea rezultatelor.
Profesorul care creează testul de evaluare inițială stabileste ponderea fiecărui conținut, ce urmează a
fi evaluat, în funcție de competențele de evaluat. Testul cuprinde de obicei două părți. În prima parte o
condiție importantă ce trebuie respectată în formularea itemilor obiectivi de tip alegere multiplă (cu un
singur răspuns corect) este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile, altfel se reduce numărul de
alternative și crește posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare. Din cauza posibilității alegerii
la întâmplare a răspunsului unii profesori neglijează acest tip de item. De preferință folosesc itemi
semiobiectivi de tip răspuns scurt/de completare, iar în partea a II-a itemi subiectivi de tip rezolvare de
probleme din care se evidențiază mai clar lacunele elevilor.
Luând evaluarea inițială ca punct de reper, profesorul își face un plan de recuperare și proiectează
activitatea diferențiată. Corectarea sau îmbunătăţirea se realizează prin programe de recuperare.
Pentru a elimina dificultățile la învățătură s-a căutat cauzele cu care se confruntă elevii din clasele a
VIII-a, și nu numai, printre care amintim: din lipsa unor exerciții suplimentare, elevii nu exersează acasă
individual ceea ce face să fie derutați atunci când trebuie să rezolve singuri o problemă, lipsa motivaţiei
elevilor, elevii pot fi admiși la liceu cu note mai mici de 5. Remedierea situației la învățătură, creșterea
procentului de promovabilitate la evaluare națională depinde de colaborarea permanentă dintre profesor-
elev-părinte, astfel încât nivelul de aspirație al elevului să fie în concordanță cu posibilitățile sale reale de
învățare.
Evaluarea inițială dă o imagine despre potențialul de învățare, dar şi a eventualelor lacune ce
trebuie completate chiar de la începutul anului școlar, fiind centrată pe o anumită categorie de elevi, pe o
anumită disciplină.
945
Jocul ca modalitate de evaluare la elevul cu CES
Profesor-educator SZEKELY KRISZTINA

Unitatea de învatamant: Centrul Scolar Pentru Educatie Incluziva Brasov
Terapie educationala complexa si integrata /clasa a VII -A /elevi cu deficiente
mintale severe si asociate
Evaluarea initiala a elevilor cu deficiente nu este o sarcina usoara. Ea reprezinta o munca foarte
bine organizata si in echipa a tuturor cadrelor didactice care lucreaza cu copilul.Pentru cadrul didactic,
evaluarea initiala îi confera o imagine asupra acţiunii sale viitoare. Evaluarea initiala a elevilor cu CES
vizeaza sondarea urmatoarelor domenii de dezvoltare:
 Psihomotricitatea.-achizitia abilitatilor perceptiv-motrice (motricitatea globala,
motricitatea fina) si dezvoltarea conduitelor perceptiv-motrice (schema corporala şi lateralitatea;
orientarea, organizarea şi structurarea spaţio-temporala).
 Precepţia vizuală.: discriminare vizuala, ordine vizuala, memorie vizuala.
 Percepţia auditivă :tulburările de percepţie auditiva şi memoria auditiva
 Dezvoltarea limbajului oral/scris
 Dezvoltarea intelectuală
 Comportamentul socio-emotional si afectiv
Jocul conceput ca invatare si terapie ocupa un loc din ce in ce mai bine definit in categoria
metodelor,tehnicilor care dezvolta aptitudinile de invatare si dezvoltare a elevului diagnosticat cu diferite
tulburari psihoemotionale.
Avand in vedere varietatea diagnosticelor cu care se confrunta prof. la clasa-deficiente de grade si
tipuri diferite(de cele mai multe ori grave)-jocul didactic ,ca si metoda de interventie /evaluare trebuie sa
constituie activitatea de baza a prof.la clasa .
Jocul ca modalitate de evaluare initiala are un rol important in ceea ce-l priveste pe copilul cu
C.E.S. Prin joc evaluarea este mai eficienta si totodata antrenanta.
Prin intermediul jocului didactic,prof.poate colecta si interpreta informatii despre starea,
functionarea sau evolutia viitoare a copilului cu C.E.S.
Acordarea calificativelor la sfarsitul unui joc,fie el in echipe sau individual,reprezinta clasarea
elevului pe o anumita “scara”.Calificativele acordate fac din elevul cu nevoi speciale .un
analizator,realizand singur treapta pe care o ocupa in “scara”clasei.
Jocul ca modaliate de evaluare nu urmareste in principal evidentierea deficientei si a blocajelor
copilului.O asemenea abordare exclude definitiv teza caracterului irecuperabil al copilului cu C.E.S.
Elementele de joc încorporate în procesul de evaluare pot motiva şi stimula puternic acest proces in toate
formele lui.
Exemple de structuri ludice ce pot fi utilizate in evaluarea initiala :

1.Jocuri pentru evaluarea proceselor psihice de baza :
-analiza :,,Jocul barelor,, ;,,Jocul omisiunilor,, ;,,Jocul schimbarilor,, ;,,Jocul ghicitorilor,, ;,,Jocul
culorilor,, ;,,Jocul excluderilor,,
-sinteza : ,,Jocuri tip puzzle,, ;,, Jocuri tip asamblare/onstructie,, ;,,Jocul asemanarilor,,
-comparatia :,,Jocuri loto,, ; ,,Jocul perechilor,, ; ,,Jocul umbrelor ,, ; ,,Jocul diferentelor
/asemanarilor,,
-abstractizari-generalizari : ,,Jocul omisiunilor,, ;,, Jocul gruparilor,, ; ,,Jocul ghicitorilor,,
- rezolvarea de probleme :,,Jocuri de perspicacitate,, ; ,,Jocuri tip labirint,, ; ,,Jocuri de constructii
-imaginatia :,,Jocuri de constructii tip mozaic,, ; ,,Jocurile-tablouri,, Desene proiective
2.Jocuri pentru evaluarea auzului fonematic : Jocuri tip,,Cine face asa ?,, ;,,Sarpele si albina,, ; ,,
Graiul animalelor,, ; ,,Cine te-a strigat ?,, ; ,,Vocea soptita,,
3.Jocuri pentru evaluarea competentelor lingvistice/dezv.limbajului : ,,Jocul sunetelor,, ;
,,Jocul silabelor,, ; ,, Cu ce litera incepe ?,, ; ,,Jetoane cu imagini si cuvinte,, ; ,, Cine scrie mai
multe cuvinte/propozitii ?,, ; ,,Jocuri tip Arata /Spune/Vorbeste despre……,, ;, Spune o poveste,, ;
,,Continua povestirea,, ;,,Eu spun una,tu spui multe,, ; ,,Roata anotimpurilor,, ;
946
,,Propozitii incomplete ,,
4. Jocuri pentru evaluarea competentelor logico-matematice : Jocuri tip-,,Numaratoarea,, ; Ce
numere lipsesc ?,, ; ,,Jocul multimilor ,, ; ,,Scara istetilor,, ; ,,Jocul figurilor geometrice,,
5.Jocuri pentru evaluarea structurilor psihomotrice de baza :
-Jocuri de coordonare oculo-motorie
-Jocuri perceptiv-motrice de organizare a schemei corporale şi a lateralităţii
-Jocuri perceptiv-motrice în plan obiectual şi imagistic
-Jocuri perceptiv-motrice de orientare şi organizare spaţială
-Jocuri perceptiv-motrice de orientare şi organizare temporala
6.Jocuri pentru evaluarea autocontrolului si controlului comportamental:
Jocuri tip,,Camera linistita,,; ,,Mersul piticii,,; ,, Sfinxul si clovnii,,; ,,Jocul mut,,; ,, Atentie la
semnal,, ,,Soldatii,,; ,,Somn usor,,
7.Jocuri pentru cunoasterea unor date despre sine ,familie si cei apropiati;
Jocuri tip,,Persoana mea,,; ,,Eu si familia mea,,; ,,Eu si ceilalti,,; ,, Eu si colegii mei,,;
,, Camera mea,, ;,,Clasa mea,,; ,,Cum imi aleg prietenii ; ,,Fapte bune ,fapte rele,,; ,,De-a scoala,,
8.Jocuri de autocunoastere/desene proiective ;,, Cine sunt eu ?,,; ,,Autoportret,,; ,,Copacul meu,,
,,Casa mea,,; ,,Omuletul ,,; ,,Masca vesela /trista ,,; ,,Jocul scaunelor,,; ,,Oglinda emotiilor,,
Bibliografie :
 coord.Musu I. ; Taflan A. ,,Terapie educationala complexa si integrata,,-
ed.Humanitate,Bucuresti,1997-coord.Musu I. ; Taflan A.
 Alois Gherguţ, Evaluare şi intervenţie psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 2011
 Alois Ghergut-Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale,Editura Polirom2006
 Programa ,,Terapie educationala complexa si integrata,,-Busteni,2008
947
METODE ȘI TEHNICI APLICATE
prof. înv. primar: Szekely Szabina

Liceul Teoretic ,,SAMUIL MICU’’ Sărmașu - Mureș
clasa a II-a
Evaluarea ne permite să ne pronunțăm ,, asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din
perspectiva informațiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în
raport cu o anumită normă la care ne raportăm.’’ Etienne Brunswic
Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acțiunii de evaluare (realizabilă prin operațiile de
măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcționare a activității didactice / educative. Conceptul de
strategie de evaluare reflectă tendința de extindere a acțiunilor evaluative: de la verificările tradiționale
la evaluarea proceselor și condițiilor de desfășurare a activității didactice, a situațiilor de instruire /
învățare.
Evaluarea reprezintă actul didactic comlex, integrat procesului de învățământ, ce urmărește
măsurarea cantității cunoștințelor dobândite, valoarea, performanțele și eficiența acestora la un moment
dat, oferind soluții de perfecționare actului didactic.
După modul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic, putem identifica trei
strategii:
• Evaluare inițială – realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul
• Evaluare formativă – care însoțește întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în
• Evaluare sumativă – care se realizează de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire
Dacă ne referim la scopul urmărit de evaluarea inițială putem spune, că:
• identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități,
• ,,este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecții dispun de pregătirea necesară creării de premise
favorabile unei noi învățăriˮ (Ioan Cerghit, 2002);
Dacă luăm în considerare principiul temporalității știm, că evaluarea inițială:
• se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învățământ, an școlar, semestru,
începutul unui capitol și chiar al unei lecții).
Luând în considerare obiectul evaluării, evaluarea inițială:
• este interesată de ,,acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conținuturi și formarea altor competențeˮ (I. T. Radu), premise ,,cognitive și atitudinaleˮ capacități,
interese, motivații), necesare integrării în activitatea următoare.
Ca și funcții îndeplinite la evaluarea inițială putem aminti:
• funcția diagnostică;
• funcția prognostică.
Evaluarea inițială folosește următoarele modalități de realizare:
• investigația;
• chestionarul;
• testele.
Din punct de vedere al notării evaluarea inițială:
• nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea lor.
Avantajele evaluării inițiale:
• oferă profesorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
existente (potențialul de învățare al elevilor, lacunele ce trebuie completate și remediate) și a formula
948
• pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual
• nu permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea unei ierarhii;
• nu-și propune și nici nu poate să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori,
părinți), reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare,
tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu
situații noi de învățare, care trezesc motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a problemelor
enunțate.
949
Prof.înv.primar Szigyarto Kornelia

Școala Gimnazială ” Turoczi Mozes” Tg. Secuiesc
Clasa I
Ca ghid reglator al sistemului, evaluarea este în general orientată pe patru tipuri de
produse: cunoștințe, capacități, deprinderi, personalitatea și conduita elevului. O evaluare adecvată
impune investigarea fiecărui factor ce o influențează. Astfel categoriile de factori educaționali
supuși evaluării sunt: agenții activi (elevul – învățătorul), documentele curriculare (plan de
învățământ, programele, manualele), formele de organizare, metodele ( mijloacele, auxiliare, spațiu).
În dinamica procesului, toți factorii acționează interdependent, iar de coordonare depinde de
factorul care dirijează procesul. Pe măsură ce este solicitat să cunoască realitatea și fenomenele
care au loc, elevul este plasat în postura de obiect al acțiunii de autocunoaștere.
Evaluarea iniţială, din perspectiva relaţiei proces-produs, are menirea să furnizeze informaţii
necesare reglării şi ameliorării activităţii. În primul rînd, se impune ca procesele evaluative să fie realizate
astfel încât, prin obiectivele imediate (ridicarea performanţelor copiilor), să se susţină şi să stimuleze
activitatea de predare şi preluare de informaţii de către copil, formarea lui .
Cunoaşterea rezultatelor obţinute de şcolari la un moment dat, reprezintă un obiectiv intermediar a
cărui realizare constituie sursă de informaţii pentru următoarele programe de acţionare. Aceste informaţii
evidenţiază efectele activităţii desfăşurate, reprezintă criteriul principal de analiză şi autoanaliză critică a
modului în care s-a derulat activitatea de predare-învăţare, mijloc de autocontrol asupra eficacităţii
învăţământului şi sugerează căi şi direcţii de perfecţionare a stilului promovat de cadrul didactic.
- tratarea diferenţiată a copiilor;
Pentru a-şi putea îndeplini rolul care i-a fost dat , evaluarea are nevoie de strategii şi metode care,
puse în aplicare, duc la o mai bună aplicabilitate a procesului de evaluare şi în acelaşi timp uşurează
munca evaluatorului.
o oferă cadrului didactic şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă
a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a
formula cerințele următoare;
Indiferent de forma care se utilizează , evaluarea ,desfășurată în scopul de reglare și autoreglare a
activității didactice , este un proces complex, dar în același timp firesc și normal , integrat procesului de
învățământ. Ea furnizează date importante despre capacitățile de învățare a copiilor, pentru ca , în deplină
950
cunoștință de cauză, să se stabilească obiectivele activității următoare și să se adopte cele mai potrivite
Bibliografie:
București,EDP.;
951
Evaluarea iniţială ca diagnostic şi prognoză
Prof. Szocs Ana

Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moineşti
Disciplina : Matematică
Clasa a IX-a
Ceea ce nu se evaluează , nu se învaţă. De aceea , pentru a stimula învăţarea , trebuie ca evaluarea
să devină eficientă - să furnizeze cât mai multe informaţii semnificative cu cât mai puţine resurse şi
efectivă-să conducă la obţinerea de soluţii remediale. Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o
reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor
elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare.
Instrumentele de evaluare trebuie să reflecte obiectivele programelor şcolare şi să derive din
standardele curriculare de performanţă.
Standardele curriculare de performanţă au un caracter normativ, ele constituie repere utile tuturor
agenţilor implicaţi în procesul educaţional. Astfel , pe baza standardelor:
• Elevii ştiu care sunt aşteptările explicite în ceea ce priveşte învăţarea;
• Profesorii îşi pot regla demersul didactic , în funcţie de limitele stabilite prin standarde;
• Părinţii iau cunoştinţă de aşteptările pe care le are şcoala faţă de elevi.
Pentru a avea o imagine globală a ceea ce trebuie evaluat, precum şi pentru a contura unitar
descriptori de performanţă, se dovedeşte utilă matricea de structurare a competenţelor formate în
domeniul matematicii. Matricea grupează obiectivele programei pe niveluri de complexitate, oferă cadrul
necesar pentru a standardiza nivelurile de formare a competenţelor în condiţiile existenţei unor programe
şcolare centrate pe elev.
Evaluarea iniţială este necesară la începutul unui an şcolar pentru a putea fi identificate :
• lacunele pe care le au elevii în pregătire;
• resursele pe care le are ca volum de informaţii, dar mai ales în ceea ce priveşte capacităţile de
învăţare momentane şi de perspectivă;
• conceptele principale ,pe care elevul le stăpâneşte , cu ajutorul cărora va putea asimila
conţinuturile noi şi fondul de reprezentări, care să favorizeze înţelegerea acestora ;
• posibilităţile reale ale clasei şi ale fiecărui elev, ţinând seama de capacitatea de a lucra
independent ;
• abilităţile necesare pentru însuşirea cunoştinţelor în plan teoretic şi aplicarea lor ;
• deficienţele şi dificultăţile reale care apar în activitatea de învaţare
952
bine pregătirea următoare. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
școlarului.Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât
și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
953
EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Importanţa evaluării iniţiale: Metode şi tehnici

Szőcs Réka
Şcoala Gimnazială „Petőfi Sándor” Târgu Secuiesc
Limba engleză, clasele a V-a – VIII-a
„ For teachers, as for students, the most effective form of
evaluation comes from someone who sits
besides us and helps us grow.”
C.A. Tomlinson
Ca profesor de limba engleză consider că evaluarea este foarte importantă în procesul de predare-
învăţare, are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse, reglarea și eficientizarea procesului
instructiv-educativ şi trebuie planificată cu multă grijă. Evaluarea determină în ce măsură se ating prin
rezultatele concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. În
acest context, programa școlară pentru limba modernă 1 intensiv, clasele a V-a – a VIII-a, continuă
achizițiile de comunicare începute în ciclul primar, conducând la finalul gimnaziului spre chiziţii
specifice nivelului B1, conform Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi CECRL. La nivelul
curriculumului actual, competenţele sunt definite în perspectivă europeană ca ansambluri structurate de
cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dobândite prin învăţare, care concură la rezolvarea problemelor
specifice unui domeniu, dar şi a unor probleme generale.
După cum se ştie cele trei forme de evaluare sunt: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Aplicăm evaluarea iniţială la începutul anului şcolar,
având atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Mă ajută în identificarea nivelului la care se află elevii
şi a eventualelor lipse ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită remediere sau îmbunătăţire. De
asemenea, în şcoala noatsră, acest tip de evaluarea este folosită pentru repartizarea copiilor pe grupe,
clase cu program de studiu intensiv.
Pentru a atinge scopul evaluării iniţiale este foarte important să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare. Ştiind de la început că notele primite nu vor fi
trecute în catalog, elevii au ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a
subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă.
Un progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului este de a învăţa nu doar pentru
notă ci, din dorinţa de a cunoaşte, de a şti.
Bibliografie:
CERGHIT, I, Metode de învăţământ, diţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
Press, 2006;
2010.
RADU I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
954
clasa a XII-a, disciplina: matematică
Profesor Szots Ildiko-Emese

Colegiul Național ”Aprily Lajos” Brașov
Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să
instruire. Este binecunoscută opinia lui Ausubel, conform căreia învăţarea este puternic influenţată de
cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială este utilă,
deoarece permite profesorului să cunoască de la început nivelul intelectual al elevilor săi, pentru a îşi
putea adapta apoi strategiile de predare în funcţie de nivelul clasei.
În acest consens, la începutul fiecărui an școlar, după una-două săptămâni de recapitulare, având în
vedere obiectivele de evaluare, am elaborat un test, baremul de corectare și matricea de specificație
corespunzătoare, la clasa a XII-a acesta cuprinzând exerciții de tip bacalaureat, pentru a avea o imagine
globală asupra bagajului de cunoștințe ale elevilor, dobândit pe parcursul a celor trei ani de studiu.
Rezultatele obținute arată clar ce și cât ”au uitat” pe parcursul verii, unde sunt lacune, dacă recapitularea
trebuie prelungită. În clasa a XII-a elevii au fost receptivi (ce a ce nu s-a întâmplat în clasa a IX-a), au
înțeles importanța acestei evaluări, au tratat cu seriozitate rezolvarea subiectelor, deci consider, că scopul
a fost atins. Stresul mic, a fost motivant pentru a-și mobiliza resursele în timpul evaluării. Pentru a crește
impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel moment, aceste reacții
au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii.
Ca o metodă suplimentară, am cerut fiecărui elev să-și autoevalueze lucrarea scrisă. Autoevaluarea
a fost obiectivă, deoarece doar la două lucrări am sesizat diferențe mai mari decât 0,5 de puncte. Astfel,
elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria sa formare. Autoevaluarea
permite elevilor să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile necesare pentru atingerea
obiectivelor stabilite; cultivă motivaţia interioară faţă de învăţătură şi atitudinea pozitivă, responsabilă,
faţă de propria activitate.
După corectarea testelor am subliniat importanța raționamemtului logic și a redactării corecte,
transparente (formule, calcule intermediare, așezarea în pagină, formularea răspunsunsului), pentru ca
elevii să se obișnuiască cu cerințele examenelor în general.
Evaluarea, deci și evaluarea inițială, este un feed-back din mai multe puncte de vedere. În funcție de
rezultatele ei, am reușit să planific din timp temele orelor de pregătire pentru bacalaureat, diminuând
stresul exagerat, care poate fi un factor inhibant asupra elevilor în perioada examenelor.
Tabelul și graficul de mai jos vizualizează
rezultatele obținute, progresul clasei și media
finală așteptată
955
media de admit. cls.a IX-a 9a 7,6 10
evaluare inițială cls.a IX-a 9i 6,8 8
media finala cls.a IX-a 9f 7,4
6
evaluare inițială cls.a X-a 10i 7,2
media finala cls.a X-a 10f 8 4
evaluare inițială cls.a XI-a 11i 7,9
2
media finala cls.a XI-a 11f 8,4
evaluare inițială cls.a XII-a 12i 8 0
9a 9i 9f 10i 10f 11i 11f 12i 12f
media finală prognozată 12f 8,6
Bibliografie:
1.Radu,I.T. Evaluarea procesului didactic,Editura Didactică și Pedagogică,București,2000
2.Ghid de evaluare la matematică, Ministerul Educației și a Cercetării,2005
3.Suport de curs ”Dezvoltarea Competențelor de evaluare ale cadrelor didactice”-CCD-Brașov-
2009
956
Prof. înv. primar Szotyori Enikő

Școala Gimnazială ,,Molnár Józsiás’’ Târgu Secuiesc
Activitatea educatorului – predarea - și cea a elevului – învățarea – se obiectivează mereu în
evaluare, ,,interfața” conturată de rezultatele obținute. Această interfață cuprinde, așadar, informația
relevantă asupra activității celor doi agenți ai activității școlare. Cu alte cuvinte putem afirma că evaluarea
reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte măsurarea cantităţii
cunoştinţelor dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de
perfecţionare a actului didactic. Cele teri forme de evaluare – inițială, formativă și sumativă – sunt în
relație de complementaritate, determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
raportarea la bareme de evaluare. Afirmația lui Ausubel conturează importanța evaluării într-un mod
inedit: „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează
instruiţi-l în consecinţă!”( R. Ausubel , 1981)
pregătire al şcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o condiţie hotărâtoare
pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatorului posibilitatea de a cunoaşte potenţialul
fiecărui copil. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de
verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a şcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din şcolari.
următoarele:
Tehnica de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la
cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi
demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus".
(Stanciu, M., 2003)
În final putem constata că evaluarea initială sau predictivă are loc la începutul unui program de
instruire (începutul unui ciclu curricular, al unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei
unități de învățare). Are funcție diagnostică, scopul fiind cunoașterea stadiului inițial de la care se pleacă
în abordarea secvențelor de instruire, dar și o funcție prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă, a
conținuturilor noii materii.
957
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F. - Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1981
Popa, C. M. – O școală orientată spre elev, Aramis Print, București, 2009
Stanciu, M. - Didactica postmodernă, Editura Universității Suceava, 2003
958
EVALUAREA INIȚIALĂ- CONDIȚIE PENTRU REUȘITA ACTIVITĂȚII
DIDACTICE DIN GRĂDINIȚĂ
TABLĂ MIHAELA,Grădinița nr 53, București

Domeniul om și societate, Nivel I (3-5ani)
Activitatea cadrului didactic din învățământul preșcolar are ca punct de plecare evaluarea inițiala a
copiilor desfașurată la începutul fiecărui an școlar, realizată prin diferite mijloace si tehnici. Interacțiunea
nemijlocită cu copiii, anticiparea și proiectarea tuturor demersurilor pe care le întreprinde cadrul didactic
precum cea de evaluare, de analiză critică sau obiectivă reprezintă o mică parte din activitatea
educatorului.
Pentru a constata ce ai realizat, unde mai trebuie lucrat, completat sau continuat trebuie să te
raportezi la un punct de plecare acesta fiind evaluarea initiala aplicata fiecarui copil la începutul unui
demers didactic.
Evaluarea în gradiniță este orientată spre identificarea și punerea în practică a acelor modalități de
acordare a unui sprijin eficient în scopul dezvoltării copilului.
În instituțiile preșcolare, evaluarea trebuie să se desfășoare în condiții familiare copilului, având în
vedere că la vârsta preșcolară jocul este activitatea de bază, aceasta va fi și activitatea principală prin care
educatoarea va cunoaște copilul, capacitățile lui cognitive, abilități și deprinderi.
De o mare importanță în evaluare inițială desfășurată în grădiniță este și observarea directă a
comportamentului în timpul activităților ori în diferite situații, momente ale zilei, sectoare de activitate
etc., precum și probele orale, practice, dialogul cu copiii, studiul produselor activității și mai puțin
utilizate probele scrise.
Sunt urmărite comportamentele pentru aprecierea:
 dezvoltării limbajului și a comunicării
 dezvoltării socio-emoționale
 dezvoltării cognitive
 dezvoltării fizice, sănătății și igienei personale
Informații prețioase despre copil se pot obține și din chestionarele aplicate părinților prin care se pot
culege date privind mediul familial, social, precum și activitățile preferate de copil.
Este cunoscut faptul că, evaluarea inițială nu are funcție de control ci reprezintă un algoritm
descriptiv ce servește ca bază de comparare pentru evaluarile viitoare și reprezintă una din premisele
conceperii programului de instruire.
Cunoașterea capacității de învățare ale copiilor, a nivelului de cunoștințe, priceperi, abilități și
deprinderi ale preșcolarilor la momentul desfășurării evaluării inițiale constituie o condiție pentru reușita
activității desfășurate cu preșcolarii.
Evaluarea inițială va viza, în primul rând, capacitatea de integrare în grup și de relaționare cu grupul
de copii și cu educatoarea.
Obiectivele stabilite pentru evaluarea inițială este necesar să urmărească nivelul la care se află
copilul la intrarea în grădiniță sau la începutul unui an școlar, în ceea ce privește: dezvoltarea intelectuala,
dezvoltarea fizică, dezvoltarea artistică, dezvoltarea socio-emoțională.
Dacă luăm spre exemplu domeniul om și societate, comportamentele ce pot fi urmărite în evaluarea
inițială sunt pot fi împărțite în două categorii:
I.Dezvoltarea socială:
 manifestă un comportament civilizat în relațiile cu cei din jur
 utilizează formule de politețe ( „Mulțumesc!” și „Te rog!”)
 încearcă să se autoservească ăn situații simple
 se joacă împreună cu alți copii
 știe să salute când vine și când pleacă de la grădiniță
Dintre probele ce pot fi aplicate menționez:
ADP: ”Un băiat și o fetiță, merg frumos la grădiniță”, ”Cum salutăm!”
ALA: Joc de rol” De-a grădinița”, ”În vizită”
ADE-DOS:”La grădiniță”-joc didactic
II.Dezvoltarea emoțională:
959
 se prezintă pe sine
 răspunde la întrebări privind identitatea personală
Dintre probele ce pot fi aplicate menționez:
ADP: „Cine sunt eu, cine ești tu?”
ALA: Știință:„Spune ce face păpușa?”, Joc de rol:”De-a mama și puiul”
ADE-DLC:”Ghici cine a venit la grădiniță?”
Centralizarea rezultatelor obținute de copiii preșcolari asigură datele necesare pentru stabilirea unor
obiective accesibile, elaborarea unor planificări care să țină cont de datele culese, folosirea unormijloace,
metode și tehnici de lucru care să formeze competențe de bază, necesare integrării active în activitatea
educațională.
960
Prof. Înv. preșcolar: Tamas Carmen Gianina

Grădinița p. p.nr.4 ”, Barlad
următorii paşi:
fiecărui copil.
METODE T
ȘI TEHNICI TRADIȚIONALE : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
DE EVALUARE
: lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,

ALTERNATIVE
961
Oferă elevului posibilitatea de a arăta ceea ce știe într-
Oferă educatorului o imagine la zi asupra
o varietate de contexte și situații, permit profesorului-
performanțelor copilului, dar si o imagine
evaluator să obțină puncte de reper și să adune
exhaustivă asupra profilului general al
informatii asupra derularii activitatii copilului și
cunoștințelor copiilor.
implicit a sa; pe baza acestor informatii, educatorul își
fundamentează judecata de valuare într-o apreciere
obiectivă a achizițiilor elevilor si a progreselor
inregistrate.
Valențele formative ale metodelor alternative de evaluare

sunt următoarele:
Asigură o realizare interactivă a actului de Exersează abilitățile practic-aplicative ale

predare-învățare, adapdată nevoilor de copiilor, asigurând o mai bună clarificare
individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare conceptuală și integrare în sistemul național a
elev în parte, valorificând și stimulând potențialul cunoștințelor asimilate, care astfel devin
creativ și originalitatea acestuia. operationale.
etc.)

jurnalul grupei.
are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării, ’’
astfel evaluarea este prioritară în cadrul procesului de învățământ din țara noastră, fiind considerată
o sursă a soluțiilor de perfecționare a actului didactic.
962
Bibliografie:
București,EDP.;
963
EVALUAREA INIŢIALĂ CU AJUTORUL APLICAŢIEI GOOGLE FORMS
prof. Tămaş Mariana, Colegiul Tehnic „Mihai Viteazul” Oradea,

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC), clasa a IX-a
Evaluarea iniţială la disciplina TIC este esenţială având în vedere că în liceu, elevii vin cu
competenţe TIC foarte diferite. Dacă unii dintre ei sunt familiarizaţi cu calculatorul, alţi elevi nici nu au
avut şansa măcar, să se joace la un calculator. În clasa a IX-a încă din primele ore, consider că este
absolut necesar verificarea nivelului competenţelor TIC ale elevilor. Aceste competenţe constituie primii
paşi spre dobândirea şi dezvoltarea competenţelor digitale, competenţe care sunt esenţiale în dezvoltarea
profesională a fiecărui elev. Evaluarea iniţială ne permite să ne proiectăm obiectivele doar cunoscând
nivelul şi potenţialul elevilor. Pentru a accentua rolul calculatorului şi în activităţile didactice, la începutul
liceului, elevii susţin acest test iniţial pe calculator, testul fiind realizat cu ajutorul aplicaţiei Google
Forms.
Crearea testului cu ajutorul formularelor din Google este relativ uşoară, existând posibilitatea de-a
folosi în test, diferite tipuri de itemi. Spre exemplu, există posibilitatea de a folosi întrebări cu răspuns
scurt de tip text, cu raspuns sub formă de paragraf, cu alegere multiplă, alegere răspuns dintr-o listă,
casete de selectare, grilă cu mai multe variante, caseta de selectare sub formă de grilă, etc. Totodată se
poate adăuga la o întrebare fie o imagine sau un videoclip. Pe lângă diversitatea acestor facilităţi, crearea
unui test cu ajutorul aplicaţiei Google Forms prezintă următoarele avantaje (prin setările
corespunzătoare):
• La finalul testului, elevul are posibilitatea de a vizualiza punctajul obţinut, respectiv are
posibilitatea să îşi verifice răspunsurile corecte în cazul în care răspunsul a fost greşit, Figura 1.
Figura 1.
• Profesorul are o evaluare rapidă, corectarea testului se face automat, notele se reţin automat într-o
foaie de calcul Excel unde pot fi prelucrate, Figura 2.
• Profesorul depistează rapid întrebările la care frecvenţa răspunsurilor greşite este mai mare,
reuşind astfel să identifice problemele elevilor în vederea remedierii deficienţelor, Figura 3.
Figura 2.
Figura 3.
• Profesorul are posibilitatea de a analiza rezultatele testului, fie în mod individual, pentru fiecare
elev în parte (Figura 4.), fie pentru fiecare întrebare în parte (Figura 5).
964
Figura 4 Figura 5
• Rezumatul rezultatelor, pentru toate clasele la care s-a aplicat testul iniţial poate fi vizualizat şi
grafic, reuşind astfel ca profesorul să constate rapid nivelul competenţelor TIC pentru fiecare clasă de
elevi, Figura 6.
Figura 6.
În baza acestor statistici uşor interpretabile, profesorul va stabili planuri individuale de învăţare la
nivelul fiecărei clase/elev, în vederea dobândirii cu succes a competenţelor TIC, asigurării progresului şi
stimulării performanţelor.
Bibliografie:
1. https://mail.google.com
965
Profesor învăţământ preşcolar: Tamas Marieta

Grădiniţa cu Program Normal Chiraleu
Domeniul Limbă şi Comunicare, Grupa mare (4-5 ani)

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
966
Grupa: mare
întrebări:
Bibliografie:
EDP.;
,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House
967
PROF.ÎNV.PREȘ. TĂMAȘ PAULA LENUȚA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 IP
JUD SĂLAJ
Evaluarea își are rolul ei binedefinit în învățământul preșcolar.Ea are un raport direct sau indirect cu
progresul în extensie și în calitate al copiilor. Ea permite luarea unor decizii de reglare, de ameliorare și
perfecționare a activității copilului preșcolar. Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al
cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă ci și ca o cale de perfecționare , ce presupune o
strategie globală a formării. Ea constituie o validare a justeței secvențelor educative a componentelor
procesului didactic și un mijloc de delim. Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru
didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor ,
competenţa scopurilor definite , operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă
curriculum-ul oficial. Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi
integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele
de predare - învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la
îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:
După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării
de evaluare utilizate în grădiniţă sunt : evaluarea inițială, evaluarea sumativă, evaluarea continuă.
planuri :
modul adecvat de predare – învăţare a noului conţinut;
continuarea unui program de recuperare pentru tot colectivul de copii;
măsuri de sprijinire şi recuperare pentru o parte din copii;
968
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE:
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE
Prof. Țâmpu Andreea-Iuliana

Școala Gimnazială “Miron Costin “Galați
Matematică, Clasa a-VI-a
Motto:
“Evaluarea este cel mai puternic instrument politic în educație.” (P. Broadfoot)
Evaluarea reprezintă alături de predare și învățare, o componentă fundamentală a procesului de
învăţământ. Evaluarea în educație are drept scop aprecierea eforturilor unui demers pedagogic, în mod
obiectiv și prin mijloace științifice. Evaluarea controlează și condiționează dinamica clasei, încât putem
spune că nu există învățare eficientă fără evaluare. Consider că evaluarea este la fel de importantă ca
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare, oferă elevului şi
și a unor aspecte ce necesită corectate sau îmbunătăţite. Ea nu își propune aprecierea performanțelor
globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare.
capacităţi, interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea următoare.
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare). Are funcție diagnostică, dar
și o funcție prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă, a conținuturilor noii materii. La inceputul
oricarui nou an școlar, se face o recapitulare a materiei predate anul precedent. Se pune accentul pe acele
noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii.
Evaluarea iniţială prezintă avantajul că:
 oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
situaţiei existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a
 pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor
Evaluarea iniţială are dezavantajul că:
 nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
 nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă. Avantajul probelor orale constă în
aceea că feed-back-ul se realizează imediat.
2. Metoda de evaluare scrisă este un mijloc de înfăptuire a verificării unui număr mare de elevi
acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Evaluarea scrisă pune la îndemâna elevilor mai
cadrul evaluării scrise toţi elevii sunt nevoiţi să răspundă unor întrebări cu acelaşi grad de dificultate, ce
969
3. Metoda de evaluare cu ajutorul calculatorului oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare
diversitate de modalităţi. Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul
calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei
mai mulţi dintre elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor
care, astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea
încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor. Mai mult, elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul
muncii independente pe care o depun zilnic, beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învăţări
eficiente şi performante.
Deşi metoda de evaluare cu ajutorul calculatorului este folosită, încă prea puţin, în şcoala
românească, începuturile sunt promiţătoare iar numărul adepţilor utilizării ei în evaluarea curentă şi la
examene creşte.
Bibliografie:
– Cerghit, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
970
Metode şi tehnici alternative pentru evalurea iniţială
Material realizat de: Prof. Tanasaciuc Valentina

Şcoala Gimnazială Nr. 22 Galaţi
Interdiciplinar
Clasa a III a B
La fiecare început de an şcolar sau început semestru, fiecare cadru didactic are ca sarcină să
evalueze competenţele, abilităţile şi deprinderile pe care un elev le are la dispoziţie pentru a începe o nouă
etapă de studiu. Prin evaluarea iniţială se evidenţiază atât potenţialul de învăţare al fiecărui elev, dar şi
posibilele lacune ce trebuie completate cu informaţiile/deprinderile/ abilităţile de care are nevoie pentru a
face faţă cu succes în rezolvarea noilor sarcini de învăţare. Nu trebuie avut în vedere doar acest aspect, ci
şi cele legate de corectarea sau completarea unor informaţii.
Ştiut fiind faptul că prin evaluarea iniţială nu se urmăreşte aprecierea globală a performanţelor
elevilor şi nici ierarhizarea elevilor, se poate admite că pentru această formă de evaluare se pot folosi şi
alte metode şi tehnici decât atotcunoscutele teste de evaluare( indiferent de tipul itemilor pe care acestea
le conţin sau de forma acestora : scrise, orale sau on-line). Prin interpretarea rezultatelor evaluării iniţiale
se poate face totodată o prognoză pentru demersul didactic iniţiat ulterior de fiecare cadru didactic.
Deşi sunt utilizate mai mult în procesul instruirii, hărţile conceptuale (introduse şi descrise de J.
Novak, în 1977) reprezintă şi instrumente care oferă cadrului didactic posibilitatea să evaluze pe de o
parte cunoştinţele pe care le deţin elevii, iar pe de altă parte (mult mai important), conexiunile pe care
aceştia le fac între diverse concepte, informaţiile internalizate în procesul învăţării, modul în care îşi
construiesc structurile cognitive, asociind şi integrând cunoştinţele noi în experienţele cognitive
anterioare.
Metoda proiectului reprezintă „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup,
recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă.” (Cucoş, 2008, 138). Deşi necesită o mai mare perioadă de
pregătire poate avea o mulţime de beneficii de ambele părţi: elevul face o activitate intensă de cercercetare în baza unor
coordonate clar stabilite ( pot fi de comun acord stabilite), iar cadrul didactic poate evalua şi alte aspecte: calitatea
comunicării, claritate, coerenţă, capacitate de sinteză, sau chiar relevanţa proiectului (utilitate, conexiuni interdisciplinare,
etc).
O altă propunere de metodă ce poate fi folosită cu succes în evaluarea iniţială este metoda R.A.I.,
metodă care vizează „stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi
răspunsuri) ceea ce au învăţat.” (Oprea, 2006, 269).
Denumirea acestei metode provine de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde – Aruncă –
Interoghează.
Pe parcursul activităţii de evaluare, profesorul, având şi rol de observator în acelaşi timp, identifică
cu mare uşurinţă eventualele carenţe în pregătirea elevilor şi poate adopta astfel, deciziile necesare pentru
îmbunătăţirea performanţelor acestora, precum şi pentru optimizarea procesului de predare-învăţare
ulterior.
Avantajul major al acestei metode alternative de evaluare este că poate fi utilizată în cadrul oricărei
discipline de studiu, cadrul didactic atenţionând însă elevii în ceea ce priveşte necesitatea varierii tipurilor
de întrebări şi a gradării lor ca dificultate.
Fără a considera că s-au trecut în revistă toate metodele de evaluare cu beneficii majore pentru
ambele părţi, evaluator şi evaluat, se poate concluziona că pentru este foarte important ca fiecare să
cunoască punctul de plecare în viitorul proces de învăţare şi mai ales care sunt instrumentele de care
dispun pentru a se înregistra un real progres în dezvoltarea psihică şi în activitatea şcolară.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, Constantin, “ Teoria şi metodologia evaluării”, Editura Polirom, 2008;

2. Oprea, Crenguţa Lăcrămioara “ Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, Editura
Universitatea din Bucureşti, 2006
971
Prof. Tănase Claudia, Scoala Gimnazială ,, Nicu Constantinescu” Buzău
enunţate.
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.),
stresului.
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ,,ceea ce influențează cel mai mult
inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:- tratarea diferențiată
a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii, utilizarea a acelor metode și procedee didactice care
să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă, îmbinarea
proces.
972
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că ,, este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel, și în cadrul
973
Prof. înv. primar TĂNASE DANIELA MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ FILIPEȘTI
Integrată ca o componentă esențială a spiralei educației, alături de predare - învățare, evaluarea
procesului de învățământ constituie o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor
privind efectele binomului învățător - elev cu scopul de a eficientiza întregul sistem educațional.
Esența evaluării este cunoașterea efectelor activității desfășurate, pentru ca, pe baza
informațiilor obținute, activitatea să fie ameliorată în timp.
Evaluarea este eficientă dacă evaluatorul:
- cunoaște ceea ce trebuie să evalueze;
- stabilește cu rigoare obiectivele ce trebuie realizate;
- folosește tehnicile și instrumentele cele mai bune de evaluare
Prin evaluare se înțelege măsurarea și aprecierea cantitativă a efectelor învățarii școlare.
Evaluarea este aplicabilă în două planuri:
1. cu referire la efectele învățării - vizează relația profesor-elev: nivelul de pregătire a elevilor și
evoluția acestuia în timp, în funcție de posibilitățile lor reale de învățare prin raportare a performanțelor
obținute de școală la cele așteptate de societate.
2. cu referire la însuși procesul instructiv-educativ - vizează autoestimarea profesorului, factorii de
îndrumare și control ai învățământului în vederea asigurării unei verificări sistematice și integrale a
performanțelor elevilor, a conceperii și realizării unui proces instructiv-educativ capabil să cultive
interesul pentru studiu al elevilor.
ETAPE
Procesul evaluării presupune mai multe etape:
• definirea obiectivelor procesului de învățământ.
• crearea situațiilor de învățare care să permită elevilor achiziționarea comportamentelor preconizate
prin obiective.
• selectarea metodelor și instrumentelor de evaluare necesare.
• desfășurarea procesului de măsurare a cunoștintelor achiziționate.
• evaluarea și interpretarea datelor obținute.
• concluzii și aprecieri diagnostice si prognostice
FORME DE EVALUARE
După modul de integrare a verificării și evaluarii în procesul de învățământ:
1. Evaluarea inițială – probele inițiale de evaluare, orale sau practice sunt elemente pe bază cărora
se alcătuiește programul de instruire de către profesor (se stabilește nivelul de pregătire al elevului la
începutul unei perioade sau etape de lucru, la începutul unei teme mari, capitol, precum și condițiile în
care acesta se poate integra în programul de instruire).
2. Evaluarea sumativă, cumulativă sau de bilanț, se realizează la finele unei etape de instruire, la
finele studierii unei teme, al unui capitol și, periodic, la sfârșitul semestrelor, al anului școlar, al ciclului
de școlarizare prin conceperea unor subiecte cuprinzătoare care să acopere întreaga arie tematică
abordată.
3. Evaluarea continuă (formativă), presupune verificarea permanentă a rezultatelor, pe tot parcursul
procesului de instruire, de obicei operându-se pe secvente mici. Trecerea la secvența următoare se
realizează numai după ce se cunoaște modul de desfășurare și eficiența educatională a secvenței evaluate,
rezultatele obținute de elevi, prin adoptarea de măsuri de ameliorare privind procesul de învățare si
performanțele unor elevi.
Evaluarea iniţială (predictivă)

Se realizează la începutul unui program de instruire în vederea asigurării modalităților optime de
realizare a obiectivelor educaționale pentru etapa următoare. Se identifică astfel nivelul achizițiilor
elevilor în termeni de cunoștințe, abilități, deprinderi și atitudini. În funcție de acestea profesorul își
974
proiectează activitățile didactice și inițiază, dacă este cazul, programe de învățare remedială și de educație
diferențiată.
Rezultatele obținute la evaluare inițială vor fi utilizate ca reper pentru măsurarea progresului școlar
realizat și nu vor fi consemnate în catalog. Instrumentul didactic operațional care contribuie la proiectarea
testului inițial este matricea de specificații. Aceasta realizează corespondența dintre competențele
corespunzătoare nivelurilor taxonomice și unități de învățare/ concepte cheie/ conținuturi/ teme.
În concluzie evaluarea inițială:
- permite să se prevadă şansele de succes ale programului;
- profesorul poate să verifice punctele forte şi punctele slabe ale elevilor – poate apoi alege cel mai
adecvat de predare a noului conţinut, dar şi de a gândi modalităţi de instruire diferenţiată;
- poate fi desfăşurată nu numai la începutul anului, ci şi la mijlocul sau sfârşitul lui, atât înaintea
unei teme, cât şi în orice moment al ei;
- utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de
recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării următoare,
pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui nou proces.
Evaluarea inițială constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității de instruire. Subliniind
rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare, R. Ansubel conchide că: ,,ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare”.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002;
Cucoş ,C., Pedagogie, Ed.Polirom, Iaşi, 2000;
Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;
975
Metode și tehnici aplicate pentru realizarea evalării inițiale în învățământul primar
Realizat : Tănase Ionela

Unitatea de învățământ : Șc. Gimn. ” Dragoș Marin ”
Învățătoare- clasa a IV a
Evaluarea inițială reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv educativ din

școală , îndeplinind funcțiile, de diagnosticare și de prognozare. Un rol important al evaluării inițiale
este stabilirea demersului didactic din perioada următoare.
Cuvântul “a evalua” îndrumă spre multe alte cuvinte cu un rost asemănător: a estima, a aprecia, a
judeca, a măsura, a examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa, a valida (sau invalida), a
valoriza (sau devaloriza), a expertiza. Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelarii
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la finalul perioadei de
evaluare inițală )
asimilării conţinutului etapei ce urmează. În practica pedagogică cele mai frecvente metode aplicate sunt :
1. Observarea curentă este o metodă prezentă în fiecare moment al activităţii noastre la
clasă. Ea constă în urmărirea modului în care elevii participă la asimilarea cunoştinţelor, la îndeplinirea
diverselor sarcini şi posibilităţi cu care sunt investiţi. în acest sens trebuie avute în vedere acţiuni ca:
activitatea la lecţie, efectuarea temelor, munca independentă. Elevii sunt puşi în situaţia de a apela la
cunoştinţele însuşite anterior, iar educatorul are posibilitatea să observe cum au fost asimilate şi aplicate
în condiţii noi. în urma constatărilor se fac aprecieri verbale care pot avea rolul unei întăriri pozitive prin
sublinierea performanţei obţinute: foarte bine, sunt mulţumit, ai făcut progrese sau rolul unei înstăriri
negative, nu sunt mulţumit, nu ai procedat bine. Important este ca aceste aprecieri verbale să fie sincere,
deschise, obiective.
2. Chestionarea orală este metoda cea mai des utilizată în procesul didactic. Ea este o formă
a conversaţiei prin care se urmăreşte volumul şi calitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
elevilor şi a capacităţii de a coopera cu ele. Se aplică în cadrul lecţiilor mixte, de obicei în prima parte a
orei, în lecţiile speciale de verificare, în cele de sistematizare a cunoştinţelor de la sfârşitul unui capitol,
la sfârşitul trimestrului, anului şcolar, chestionarea finală. Se foloseşte în cadrul predării sau fixării
cunoştinţelor în decursul unei ore. în verificare trebuie antrenată întreaga clasă, astfel că întrebările sunt
adresate întregii clase, în felul acesta corectându-se şi completându-se răspunsurile de către toţi elevii.
Examinarea, chestionarea orală se face sub trei forme:
a) frontală -întrebările adresate clasei când sunt verificaţi toţi elevii;
b) individuală - verificând câte un elev;
c) combinată - îmbinând cele două forme: frontală cu individuală.
3. Lucrările scrise. Această metodă ajută la aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor de scriere ale elevilor. Ea contribuie la descoperirea lacunelor din cunoştinţele fiecărui elev
în etapele muncii didactice, permite învăţătorului să cunoască dacă elevul şi-a însuşit noţiunile predate,
dacă le poate aplica conştient şi independent.
Examinarea scrisă permite fiecărui elev să conceapă şi să formeze răspunsuri după capacitatea lui
proprie si ritmul său de muncă, fără intervenţia profesorului-învăţătorului.
976
4. Lucrările practice reprezintă - probele practice folosite în vederea verificării şi evaluării
capacităţilor elevilor de a aplica cunoştinţele în practică, cât şi gradul de stăpânire a priceperilor şi
deprinderilor formate anterior. La ciclul primar elevii sunt notaţi prin lucrări practice la: compoziţii
aplicative, educaţie plastică, educaţie fizică, cunoaşterea mediului, geometrie (suprafeţe). Analiza
lucrărilor se face în ore speciale pregătite în scopul dezvoltării capacităţii de motivare, a îmbogăţirii
vocabularului.
Evaluarea am realizat-o prin aplicare de probe orale, srise și practice, probe care au fost aplicate
atât în activitățile de grup , individuale și frontale.
Pentru întocmirea planificării inițiale de la clasa a IV a – personal, am ținut cont de
următoarele:
 în selecția conținuturilor de evaluat, cât și a competențelor, am ținut seama de trăsăturile
și condițiile specifice ale unor astfel de evaluări inițiale de un nivel mediu de dificultate, care să permită
analiza ulterioară a rezultatelor prin raportare la evaluările finale;
 am elaborat itemii și am conceput testele în funcție de particularitățile de vârsta ale
copiilor;
 am trecut la elaborarea schemelor/baremelor de evaluare;
 am avut în vedere competențele specifice din programa aferentă anului anterior de studiu ,
corelate cu cele din programa pentru anul de studiu curent, putându-se astfel identifica cunoștințe,
abilități/deprinderi care stau la baza anticipării performanțelor elevilor și, mai ales, care facilitează
proiectarea activităților didactice prin corelare cu situația reală a elevilor, prin trasee particularizate, cu
caracter remedial sau stimulativ.
După corectarea testelor inițiale, în conformitate cu baremul de notare prin calificative (FB, B, S, I)
rezultatele , fără să fie făcute publice, au fost comunicate elevilor și părinților acestora în întâlniri
individuale, în care s-a discutat despre acținile propuse pentru remedierea deficiențelor în vederea
asigurării progresului școlar, pentru a stimula performanța, precum și măsurile necesare de susținere a
elevului în familie.
977
EVALUAREA INIŢIALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
Prof. Tănase Maria-Estela

GPP Ostroveni 2 - Rm. Vâlcea
implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează, preşcolarii se pot concentra liber și în mod
expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă ei au pregătirea
necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.
Evaluarea iniţială oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
urmată de rezultatele scontate e nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată a elevilor;
selecția riguroasă a conținutului învățării; utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze
cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și
alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
proces. Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel
învățământul preşcolar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al
preşcolarilor, pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel, și în cadrul
căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul copilului.
978
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
979
Pro sau contra temelor pentru acasa
Numele:Tanase Mariana
Scoala Gimnaziala Mateesti, Valcea
Disciplina:invatator
Clasa a III-a
Tema pentru acasă a format în rândul elevilor, dar mai ales a părinților două tabere: una pro-temă ,
cea care solicită cât mai multe teme și una contra-temă, cea sătulă de teme, cea care nu are și nu dorește
să-și petreacă timpul cu teme pentru acasă.
Problema esențială este a modului în care profesorul gestionează tema pentru acasă, importanța pe
care i-o acordă calității și cantității acesteia.
Definite drept „sarcini încredinţate elevilor de profesorii/ învăţătorii de la şcoală spre a fi îndeplinite
în timpul orelor din afara şcolii”, temele pentru acasă declanşează percepţii şi atitudini variate la elevi,
părinţi sau învăţători: unii le supraapreciază, alţii le resping, unora le produc fericire, altora suferinţă.
Bineînțeles că toți, învățători și părinți deopotrivă, sunt conștienți că temele pentru acasă fac parte
din procesul de învățare și rolul lor este de a consolida achizițiile dobândite la școală, dar nu toți își
doresc implicarea lor în acest proces.
O serioasă întrebare se impune astăzi: cât de eficientă este tema pentru acasă, asigură ea o creștere a
calității în pregătirea elevilor? Cât de implicați sunt părinții în efectuarea temelor pentru acasă? Cât și ce
trebuie să constituie o temă pentru acasă pentru a avea efectul așteptat? Cât cerem copiilor să lucreze
acasă? Care este raportul dintre activitatea în clasă şi cea propusă acasă? Ce aşteptăm de la elev atunci
când efectuează tema: lucru independent sau implicare nemijlocită a părintelui? Or, o meditare asupra
aspectelor enumerate mai sus a fiecărui cadru didactic va constitui un pas spre calitatea în managementul
temelor pentru acasă.
Auzim mereu în jurul nostru dezbătută problema temei pentru acasă, ba că e prea multă, ba prea
puțină, ba prea grea, că li se fură copiilor copilăria etc. Deși importanța temelor pentru acasă este
susținută de majoritatea părinților și a profesorilor, există voci ce sunt împotriva lucrului individual acasă.
Cei care solicită temele pentru acasă le privesc sub două aspecte: temele îmbunătățesc rezultatele
școlare ale elevului și reprezintă un mod eficient de a-și petrece o mare parte din timpul de după orele de
curs, ”îl ține ocupat”. Acești părinți consideră că temele pentru acasă conţin elemente învăţate de elevi în
ziua respectivă şi sunt impuse tocmai pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor. Aceste teme îl determină
pe elev să aplice partea teoretică într-o problemă de ordin practic. Astfel partea teoretică va fi înţeleasă
mai uşor şi nu în mod mecanic. Rezolvarea temelor pentru acasă va conferi elevului o creştere a nivelului
de inteligenţă aacestuia, ceea ce va duce la obţinerea de rezultate mai bune la şcoală, dar şi în viaţă mai
târziu. Tot în acest fel copilul va căpăta mai multă încredere în modul de a raţiona. Impunerea temelor
pentru acasă reprezintă, de asemenea, o modalitate satisfăcătoare de a-l împiedica pe copil să se implice
în alte activităţi care s-ar putea să nu fie benefice pentru educaţia lui.
În partea opusă sunt părinții care simt ei înșiși ca pe o povară tema pentru acasă, pentru care
probabil copilul îi cere ajutorul. Sunt acei părinți care consideră că e de ajuns ceea ce copilul face la
școală, cei care își doresc mai mult timp liber pentru ei, nu să fie nevoit să se implice în pregătirea
copilului, ”că doar de aia îl dau la școală”.
În şcolaritatea mică, dependenţa copilului de familie pune problema rolului pe care atitudinile
părinţilor faţă de tema pentru acasă îl joacă în formarea atitudinii copilului faţă de şcoală, o atitudine
negativă fiind transmisibilă şi copiilor. Aceste relaţii evidenţiază necesitatea implicării învăţătorului în
ameliorarea atitudinilor părinţilor faţă de tema pentru acasă, ca mijloc de influenţare a relaţiei copilului cu
şcoala.
Momentul în care elevii trebuie să-şi facă temele este acel moment care va scoate la iveală cel mai
bogat repertoriu de emoţii negative ale acestora. Este bine ca părinţii să-i ajute să-şi exprime sentimentele
şi abia după aceea să treacă la rezolvarea temelor propriu-zise într-o atmosferă emoţională mult mai
relaxantă. Se mai constată că, pentru unii copii rezolvarea temelor nu înseamnă doar munca în sine , ci
înseamnă să te pregăteşti în vederea rezolvării temelor, să verifici dacă totul a fost bine făcut. Unii copii
sunt foarte dezorganizaţi. Îşi pierd caietele, fac tot felul de lucruri în ultimul moment, amână pentru mai
980
târziu începerea efectuării temelor, iar când, în sfârșit , se aşază la birou să-şi facă temele, fie nu au la
îndemână cartea sau caietul care le trebuie, fie nu le scrie stiloul, fie și-a uitat la școală ceva, ori nu știe ce
are de făcut ori masa e prea înaltă, ori scaunul prea jos, îi trebuie apă sau vrea la toaletă, iar rezultatul
final nu e tocmai cel aşteptat. Nu e de mirare că părinţii se întreabă care este problema şi ce este de făcut?
Argumente pro:
Argumentul 1. Ajută la însuşirea noţiunilor redate în orele de curs
Temele pentru acasă conţin elemente învăţate de elevi în ziua respectivă şi sunt impuse tocmai
pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor. Aceste teme îl obligă pe elev să aplice partea teoretică într-o
problemă de ordin practic. Astfel, partea teoretică va fi înţeleasă şi învăţată mai uşor şi nu în mod
mecanic. Acest lucru îi va fi viitorul membru al societăţii de un real folos pentru că va reţine noţiunile
învăţate pe o perioadă mai lungă de timp şi va putea apela la acestea oricând va avea nevoie.
Argumentul 2. Temele pentru acasă reprezintă un mod eficient pentru elev de a-şi petrece timpul
liber
Rezolvarea temelor pentru acasă va conferi elevului o creştere a nivelului de inteligenţă a acestuia,
ceea ce va duce la obţinerea de rezultate mai bune în şcoală şi în viaţă. Tot în acest fel copilul va căpăta
mai multă încredere în modul său de a raţiona. De asemenea, impunerea temelor pentru acasă reprezintă o
modalitate satisfăcătoare de a-l împiedica pe copil să se implice în alte activităţi care s-ar putea să un fie
benefice pentru educaţia lui.
Argumente contra
Argumentul 1: Temele pentru acasă nu reprezintă o modalitate eficientă de educare a copiilor.
Temele pentru acasă sunt ineficiente în contextul în care, acasă, copilul este înconjurat de
numeroase tentaţii (de ex. calculatorul, televizorul, etc.). Pe lângă acest lucru, părinţii sunt prea ocupaţi
pentru a-şi supraveghea în permanenţă odraslele. Având în vedere aceste două elemente, oricât de bine
intenţionate ar fi temele, atâta timp cât elevul le rezolvă uitându-se la televizor, acestea nu îşi îndeplinesc
scopul pentru care a fost impuse.
Argumentul 2. Elevul poate demonstra însuşirea cunoştinţelor în clasă.
Orice aplicaţie care poate fi dată ca temă pentru acasă poate fi redefinită pentru a fi lucrată în clasă.
Distincţia şcoală – acasă este similară pentru elev cu cea muncă – timp liber. De altfel, dacă şcoala îl
pregăteşte pe elev pentru viaţă, aşa ar şi trebui să fie. Tot ceea ce elevul are de demonstra va trebui să se
petreacă la locul de învăţare. Odată ce se află în afara cadrului formal, va fi dificil pentru elev să ia în
serios sarcina de lucru care i-a fost trasată. Mai mult, toate instrumentele d lucru de la şcoală pe car le
asociază cu învăţatul nu vor fi regăsite acasă. Este preferabil aşadar ca activităţile de verificare a
deprinderilor şi cunoştinţelor învăţate să se petreacă în clasă.
Învăţătorul are obligaţia să-i înveţe pe elevi cum să-şi facă tema, nu să creeze în permanenţă un
climat ce determină ca necesitate apariţia meditatorului (un mediator păgubos între elev şi profesor şi nu o
prelungire a acestuia din urmă). Temele de acasă îşi ating scopul dacă sunt controlate în permanenţă de
profesor.
Din păcate, pentru unii copii şi implicit pentru părinţii lor, momentul efectuării temelor se
transformă într-un adevărat coşmar. Iată câteva cauze care duc la această situaţie, precum şi eventuale
soluţii de rezolvare a disfuncţionalităţilor apărute:
1. O atitudine greşită faţă de muncă, atitudine formată în familia în ce copilul este tratat ca un
prinţişor,nu este implica în nicio activitate gospodărească, nu i se dă nicio sarcină, nu are nici
responsabilitate. Copilul devine pur şi simplu leneş şi i se pare absolut normal să nu facă nimic, deci nici
temele.
2. Inexistenţa unui program zilnic care să-i ordoneze activităţile. Micul şcolar trebuie să ştie că
timpul lui este preţios, că principala lui activitate este cea şcolară, că munca alternează cu odihna. Acest
program trebuie stabilit în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale fiecărui copil şi cu
consultarea acestuia. După venirea de la şcoală, este bine să urmeze cel puţin o oră de odihnă, timp
acordat unor activităţi care îi fac deosebită plăcere copilului. Cele mai indicate sunt jocurile în aer liber,
plimbarea mişcarea, să se evite televizorul sau calculatorul. Dacă s-au obişnuit să doarmă după amiaza şi
acest lucru nu le afectează somnul de noapte, este foarte bine; dacă nu pot dormi nu trebuie să-i obligăm
cu orice preţ, vor obosi mai mult.
981
3. Volumul mare al temelor. Unii elevi dezarmează când văd că au prea multe teme de făcut. Est
bine să nu rămână niciodată cu restanţe, iar în zilele când au mai puţine teme să rezolve şi la alte materii,
chiar dacă nu le au a doua zi. O strânsă colaborare a şcolii cu familia poate rezolva această problemă.
4. Exigenţa prea mare din partea părinţilor. Uneori, mai ale în clasele primare, părinţii obişnuiesc să
rupă foile din caiet atunci când nu sunt mulţumiţi de scrisul copiilor. Pare o măsură justificată, dar este
mult mai bine ca părintele să-l urmărească îndeaproape pe copil, astfel încât să nu se ajungă la această
situaţie, pentru că ruperea foii îl demobilizează pe copil, înseamnă negarea întregii lui munci.
5. Obiceiul de a „trage de timp”. Foarte mulţi copii în timp ce fac temele găsesc tot felul de motive
de întrerupere a lucrului: încep să povestească ce-au făcut la şcoală, caută o carte, se mai uită la televizor,
îşi ascut creioanele, în acest fel timpul acordat temelor se lungeşte foarte mult. Este unul din cele mai
dăunătoare şi obositoare obiceiuri. Părintele trebuie să fie foarte strict în această privinţă (îmi povesteşti
după ce termini…, îmi arăţi după ce termini…,), să-i dea o limită de timp şi efectiv să nu-i permită să facă
altceva din momentul în care a început efectuarea temei. Între două materii poate avea o pauză scurtă,
asemenea programului de la şcoală.
6. Este greşit să i se promită diverse recompense pentru a-şi efectua temele. Copilul trebuie să
conştientizeze că aceasta este responsabilitatea lui şi nu a părintelui, că aşa cum are drepturi, are şi
obligaţii, că va trebui să suporte nişte consecinţe atunci când nu-şi va rezolva sarcinile. În acelaşi timp,
trebuie încurajat în permanenţă („sigur vei reuşi să rezolvi problema”, „dacă eşti atent vei termina mai
repede”, „astăzi ai scris mai bine decât ieri.Dacă la începutul clasei a I a supravegherea este mai strictă,
odată cu trecerea timpului, părintele intervin doar din când în când cu eventuale corecturi şi explicaţii,
acordându-i treptat copilului independenţă, posibilitatea d a-şi rezolva singur sarcinile, de a căpăta
încredere în propriile puteri.
De ce la dau învăţătorii teme elevilor?
- pentru a revedea şi a înţelege mai bine ceea ce s-a discutat în clasă
- pentru a-şi însuşi mai rapid informaţiile predate la şcoală
- pentru a înţelege ce se va discuta în ziua următoare la ore
- pentru a se obişnui de mici să consulte diferite resurse precum cărţile din bibliotecă,
enciclopediile, dicţionarele
- pentru a explora subiectul mai amănunţit faţă de ce face la şcoală în timpul unei ore de curs
Temele pentru acasă reprezintă o verigă importantă în procesul instructiv educativ, momentul în
care se consolidează cunoştinţele, se clarifică unele aspecte care nu au fost pe deplin înţelese, Copilul are
posibilitatea să lucreze singur, „să arate ce poate’, să ia hotărâri, să găsească soluţii, să dovedească faptul
că est responsabil.
Temele îl ajută pe copil să-şi dezvolte aptitudini şi obiceiuri pozitive. Elevul învaţă să lucreze
independent; el este nevoit să se autodisciplineze şi să-şi asume responsabilitatea de a se prezenta la
scoală cu tema făcută şi lecţia învăţată. În acest punct copilul se confruntă pentru prima dată în viaţă cu
programarea timpului şi cu întâlnirea unui termen limită. În general, este bine ca temele să fie privite ca o
experienţă benefică, iar copiii trebuie să fie încurajaţi să înveţe.
BIBLIOGRAFIE
1. Barbu, Maria, Tehnici şi instrumente de evaluare a randamentului şcolar la matematică,

Revista Învăţământul primar, nr. 1/1991;
2. Cucoş, Constantin Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
3. Dima, Emilia Metode alternative de evaluare, Revista Învăţământul primar, nr. 4/2000;
4. Drăgulănescu, N., Niculae, C., Managementul calităţii, Ed. Niculescu, 2000.
5. Ionescu, M. Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj Napoca, 2003
6. Ionescu, S., Managementul calităţii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2000.
982
Testul de evaluare iniţială-factor esenţial în procesul didactic
profesor Tănase Mihaela

Şcoala Gimnazială "Episcop Dionisie Romano" Buzău
profesor de limba şi literatura română
Actul didactic implică nu numai procesul de predare-învăţare, ci şi procesul de evaluare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor transmise, formate şi consolidate în cadrul procesului de
instruire şi educaţie. Evaluarea are o dimensiune axiologică, măsurabilă, orientativă, formativă, chiar o
latură etică, morală, deoarece prin ea se realizează selecţii şi clasificări care hotărăsc soarta unor oameni.
Ea ajută la îmbunătăţirea şi perfecţionarea întregului act didactic, având un rol esenţial în planul
individual şi social al învăţării, deoarece oferă feedback-ul necesar profesorului.
Fie că este definită ca proces de măsurare şi apreciere a rezultatelor învăţării (pentru obţinerea
unor informaţii necesare ameliorării procesului didactic), fie că este considerată un proces de comparare a
rezultatelor cu obiectivele planificate, cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare, evaluarea este o
activitate etapizată, desfăşurată în timp, care nu se rezumă doar la notarea elevilor, ci şi la un set de
judecăţi de valoare pe baza cărora se poate optimiza procesul didactic.
Evaluarea iniţială are mai multe funcţii: de constatare (a rezultatelor, achiziţiilor sau a progresului
şcolar), de diagnosticare a activităţii (stabilirea măsurilor corespunzătoare pe baza informaţiilor colectate,
ceea ce poate presupune schimbarea stilului de predare sau a comportamentului didactic), funcţie
predictivă (de anticipare a rezultatelor posibile ale elevilor), formativă ( îl ajută pe elev şi pe profesor să
conştientizezte progresele sau regresele înregistrate în învăţare, eficienţa sau ineficienţa metodelor
folosite, îmbunătăţirea stilului de învăţare, formarea capacităţii de autoevaluare) de informare (a elevilor
şi a părinţilor asupra randamentului procesului de învăţare).
Importanţa acestui tip de evaluare a fost subliniată de psihologul american D.P.Ausubel în
lucrarea "Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică", în care a făcut următoarea
afirmaţie: "Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevii le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de
ceea ce el ştie la plecare şi instruiţi-l în consecinţă!"
Evaluarea iniţială la limba română este, alături de evaluarea pe parcurs şi de cea finală, o parte
vitală a procesului de măsurare a eficienţei învăţării şi a performanţelor. Ea se realizează de către un
evaluator intern (profesorul de la clasă) şi are un scop clar şi precis: de a răspunde la câteva întrebări de
bază, necesare profesorului pentru a-şi elabora strategia pentru a anume clasă, pentru un anumit elev sau
pentru o anumită şcoală, ceea ce presupune un plan de intervenţie individualizată şi diferenţiată în funcţie
de nivelul de pregătire şi de potenţialul grupului respectiv.Aceste întrebări sunt:
1.Au elevii cunoştinţele necesare pentru a trece la o altă etapă a învăţării?
2.Cât poate un elev să înveţe la disciplina mea?
3.Cât este un elev dispus să înveţe la disciplina mea?
Aceste întrebări îl ajută pe profesor să afle şi să înţeleagă care este motivaţia elevilor, care sunt
experienţele de învăţare de care dispun, ce capacităţi de învăţare au şi ce cunoştinţe anterioare necesare
pentru a trece la predarea noii materii. Rezultatele obţinute îi permit profesorului să facă o listă a
lacunelor, a greşelilor tipice şi a confuziilor care conduc la gruparea diferenţiată a elevilor (ce se poate
remodela pe parcurs, în funcţie de eficienţa planurilor de acţiune ameliorativă).
Deşi asupra acestor aspecte profesorul îşi poate face o părere şi cu prilejul predării sau al
verificărilor orale, cel mai potrivit instrument de realizare a acestui tip de investigaţie este testul de
evaluare iniţială, care are atât o funcţie de diagnostic, cât şi una de prognostic a evoluţie ulterioare a
elevilor. Acest caracter predictiv reglează atât activitatea profesorului (prin alegerea unei strategii
adecvate, bazată pe mijloace, metode şi forme de organizare pentru problemele identificate), cât şi
activitatea elevului (care îşi va cunoaşte puncte tari şi pe cele slabe).
Cea mai eficientă metodă de realizare a evaluării iniţiale la limba română este testul de evaluare
iniţială, care se aplică, de regulă, în primele două săptămâni de la începutul anului şcolar. El are o matrice
de specificaţii care cuprinde diferite conţinuturi şi competenţe referitoare la elementele de fonetică şi
vocabular, la folosirea adecvată şi corectă a părţilor de vorbire şi de propoziţie în exprimarea scrisă, la
capacitatea de a redacta o compunere imaginativă sau argumentativă pornind de la o cerinţă dată.
983
Acest test are o structură specifică: obiectivele didactice stabilite în concordanţă cu conţinuturile
predate, conţinuturile itemilor, baremul testului (rezolvările itemilor şi modul de acordare a punctajelor,
performanţa maximă admisă şi performanţa minimă admisă). Se folosesc diferite tipuri de itemi (de tip
deschis, închis, obiectivi, semiobiectivi). La limba şi literatura română, itemii semiobiectivi, care vizează
aspecte subiective ce ţin de modul de exprimare şi de creativitatea elevului, sunt formulaţi în aşa fel încât
notarea să se facă totuşi într-un mod riguros, pe baza unii punctaj atent gândit.
Prin acest test, se asigură uniformitatea subiectelor, ca întindere şi ca dificultate, pentru toţi elevii
supuşi evaluării, şi posibilitatea de a examina un număr mare de elevi în acelaşi timp. Acest test îi
avantajează pe elevii emotivi şi pe profesorii tentaţi să fie subiectivi la evaluările orale. De asemenea,
permite elevilor să revină asupra unor răspunsuri şi să-şi dozeze eficient timpul de lucru. Există şi o serie
de dezavantaje implicate de acest instrument de evaluare: pe de o parte, în cazul în care elevul pleacă pe
un drum greşit, din neateţie, nu poate fi corijat; pe de altă parte, verifică, de cele mai multe ori, cunoştinţe
memorate mecanic.
Testul de evaluare iniţială nu urmăreşte scopul de a aprecia performanţele globale ale elevilor sau
ierahizarea acestora, ci este interesat de acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe şi este indispensabil pentru a stabili dacă
subiecţii dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învăţări.
Problema trecerii în catalog a rezultatelor obţinute la evaluarea iniţială este controversată şi
abordată diferit de fiecare profesor. Deşi nu este recomandat să se treacă în catalog aceste note, unii
profesori nu ţin cont de funcţia orientativă şi stimulativă a acestui tip de evaluare şi vor să-şi fructifice
munca depusă la corectarea acestor lucrări. Efectul este, de multe ori, neproductiv, deoarece, fiind
realizată de obicei la începutul anului şcolar (mai rar se realizează la începutul unui semestru, la începutul
unui capitol sau chiar al unei lecţii), este firesc ca elevii să aibă multe goluri în materie. De fapt, acesta
este şi scopul: de a verifica şi de a aprecia nivelul exact al punctului de pornire, al startului în parcurgerea
materiei.
Datorită rolului important pe care îl ocupă în procesul de instruire, testul de evaluare iniţială
constituie o preocupare centrală pentru profesor în demersul său de realizare a obiectivelor propuse.
Realizarea şi aplicarea lui implică decizii şi judecăţi de valoare fără de care nu se poate construi o
strategie didactică eficientă în cadrul procesului de predare-învăţare.
1.Cergit, I., "Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii",

Bucureşti, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
2.Oprea, C., "Strategii didactice interactive", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
3.Pavelescu, M. , "Metodica predării limbii şi literaturii române", Editura Corint, Bucureşti, 2010;
4.Radu, I.T., "Evaluarea în sistemul didactic", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
984
„ Învăţarea prin descoperire-un pas important pentru invatarea eficienta
a elevilor si rezultate bune in rezolvarea testelor de evaluare”
Prof. TANASE TEODORA

Scoala Gimnaziala POPLACA
Învăţarea prin descoperire este asociată problematizării în raţionamente de tip inductiv, deductiv sau
analogic. Descoperirea pe cale inductivă (abordare de la particular la general a realităţii matematice) este
utilă în procesul de formare a schemelor operatorii.De exemplu, în rezolvarea exerciţiilor simple de
adunare sau scădere au loc trei acţiuni care solicită învăţarea prin descoperire: descompunere, grupare şi
operare.Exemplu:Cum am aplicat metoda învăţării prin descoperire în însuşirea noţiunilor de
geometrie?Pentru antrenarea directă a elevilor în construcţia figurilor geometrice ce urmau a fi însuşite de
aceştia, am pornit de la componenţa elementelor simple cunoscute de ei. Iată întrebările care au condus pe
elevi în construirea dreptunghiului şi găsirea elementelor care-1 compun- Desenaţi o linie dreaptă
orizontală de 15 cm! Transformaţi linia dreaptă în segment de dreaptă! Elevii au limitat-o la amândouă
capetele şi au notat-o cu A şi B.
- Duceţi o paralelă la segmentul nostru, de aceeaşi mărime, la o distanţă de 3 cm!
- Duceţi două paralele verticale care să unească segmentele de dreaptă desenate de voi!
- Ce relaţii putem scrie?Elevii au scris ea segmentul de dreaptă AB este paralel eu segmentul CD,
iar AC este paralelă eu BD. Ce au format cele patru laturi? (O figură geometrică) Câte laturi are această
figură? (4 laturi) Pentru că are patru laturi, spunem că este patrulater.- Cum sunt laturile opuse din acest
patrulater? (Sunt paralele şi egale). Cum sunt cele patru unghiuri? (Unghiuri drepte).Cunoscând toate
aceste elemente, cum formulaţi definiţia dreptunghiului? (Elevii au răspuns că dreptunghiul este un
patrulater cu laturile opuse paralele şi toate unghiurile drepte).După ce s-a dedus definiţia, le-am cerut
elevilor să observe din nou figura şi să spună cum sunt unele laturi faţă de altele. Dacă unele sunt mai
lungi, cum să le denumim? (Lungimi – au răspuns elevii) şi le-am notat cu litera L. Dar pe cele mai
scurte, cum să le numim? (Lăţimi - că sunt pe margine şi mai mici şi să le notăm eu l mic de mână). Ce
egalităţi geometrice observaţi că se pot demonstra în dreptunghiul nostru?Elevii au găsit egalităţile:AB =
CD = lungimea (L); AD = BC = l; Â = B = C = D = unghiuri drepte Cum putem demonstra că sunt egale
aceste unghiuri? (Măsurând deschizătura fiecărui unghi cu echerul).
În fixare, pentru a exersa mai mult gândirea creatoare şi imaginaţia elevilor, le-am dat să găsească
pe desenul următor figurile geometrice învăţate.
985
Elevii au descoperit următoarele figuri geometrice: 3 triunghiuri dreptunghice,
8 dreptunghiuri, 10 pătrate.Din cele prezentate se poate trage concluzia că învăţarea geometriei se
poate realiza cu uşurinţă prin metoda învăţării prin descoperire. Această metodă formează la elevi spiritul
de investigaţie, de cercetare, de angajare totală şi participare activă şi conştientă în procesul instructiv –
educativ.Calea deductivă a învăţării prin descoperire este specifică sarcinilor prin care elevul este solicitat
să identifice metode de lucru.Învăţarea înmulţirii şi-a împărţirii, după ce elevii şi-au însuşit adunarea şi
scăderea, este un exemplu de învăţare deductivă prin descoperire. Elevii, cunoscând adunarea, pot rezolva
exerciţii de înmulţire pe baza adunării repetate şi exerciţii de împărţire pe baza scăderii
repetate.Descoperirea prin analogie constă în aplicarea unui procedeu cunoscut într-un alt caz asemănător.
Un exemplu de învăţare prin analogie îl constituie utilizarea algoritmilor de operare cu numere în situaţii
diferite de cele în care s-a produs învăţarea.. Învăţarea prin descoperire şi problematizarea sunt metode
care se pot îmbina în cadrul unei strategii, dar fiecare are valoare formativă diferita.
986
Importanţa evaluării iniţiale.Metode şi tehnici
TANC ANCA FLORINA

CT NR.1 VADU-CRIŞULUI
LIMBA ŞI LITERATURA ROMȂNÅ
CLASA:a V-a
intelectuale care asigură învățarea activă și formativă;
proces.
987
pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feed-back transmis
învățământul gimnazial și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul, cât și
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.– „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București,
EDP.,1981
988
Profesor învăţământ preşcolar Tancău Anamaria

Şcoala Gimnazială Nr.1 Drăgeşti-GPN Nr.3 Tășad
Domeniul Ştiinţă-Cunoasterea Mediului - nivel 4-5 ani
Evaluarea este un proces didactic complex,integrat structural și funcțional în activitatea instructiv-
educativă.Este punctual final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii pași:stabilirea
scopurilor şi a obiectivelor pedagogice,proiectarea şi executarea programului de realizare a
scopurilor,măsurarea rezultatelor aplicării programului.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de intruire şi este menită să stabilească
nivelul de pregătire a copiilor în acel moment ,cât şi condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea
ce urmează.
Evaluarea iniţială poate fi realizată sub diferite forme:
Evaluarea orală se realizează prin metoda conversaţiei care se foloseşte cel mai frecvent şi într-o
formă mai complexă în grupa mijlocie.Este proprie activităţilor de dezvoltare a limbajului şi a capacităţii
de comunicare şi presupune implicarea activă a preşcolarilor care este cu atât mai productivă cu cât
subiectul este accesibil ,iar formularea întrebărilor mai clară.
Evaluarea scrisă se realizează prin utilizarea fişelor de lucru ,care pot ajuta la îmbinarea muncii
frontale cu munca individuală.
În cadrul activităţilor,fişa da evaluare devinde un mijloc important prin care putem verifica ritmul
de lucru al copiilor,calitatea lucrării lor,nivelul lor de pregătire,gradul de independenţă în gândire şi
acţiune al copiilor .
De exemplu,la grupa mijlocie,am aplicat o probă de evaluare iniţială ,la Domeniul Ştiinţă-
Cunoaşterea Mediului ,având ca sarcini de lucru :a.Colorează obiectul folosit la îngrijirea
părului,b.Colorează obiectul cu care îţi ştergi corpul,c.Încercuieşte obiectele folosite la curăţarea dinţilor.
În funcţie de rezultatele obţinute la evaluarea iniţială putem identifica nivelul cunoştinţelor ,al
deprinderilor şi abilităţilor preşcolarilor şi putem proiecta ,în funcţie de nivelul grupei,planificarea
săptămânală şi semestrială pentru anul şcolar în curs.
989
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN CLASA PREGĂTITOARE
Profesor în înv. primar: Táncos Mónika

Școala Gimnazială „Petőfi Sándor”, Cristuru Secuiesc
Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile
cu predare în limba maghiară
Clasa pregătitoare
Primele zile de școală pot fi zile foarte tensionate pentru copiii din clasa pregătitoare. Copilul
trebuie să se adapteze la noi colegi, la un nou cadru didactic și la un nou loc, unde o să petreacă 4-5 ore pe
zi. În primele săptămâni trebuie să-i acordăm copiilor timp să se adapteze treptat la rutinele și procedurile
școlare.
Copiii vin din diferite grădinițe, din diferite familii, sunt foarte diferite și competențele, cunoștințele
lor. După o perioadă de două - patru săptămâni de adaptare, cunoaștere, convorbiri, recapitulări prin cât
mai multe jocuri, învățătorul dorește să afle cât mai precis nivelul de cunoștinte, competențe al elevilor.
Este important ca învățătorul să stabilească o relație de încredere cu elevii săi, ca în primele săptămâni de
cunoaștere comunicarea dintre profesor și elev să fie cât mai eficientă.
În grădinițele cu predare în limba maghiară copiii învață limba română în timp de trei ani, deci cu
intrarea în clasa pregătitoare au deja un vocabular de bază. Acest vocabular cuprinde cuvinte legate de
viața și cercul de interese al copilului. Ex. culorile, numerele, animalele, jucăriile, rechizitele școlare,
familia etc.
În următoarele o să recomand câteva metode și technici ce pot fi folosite la evaluarea inițială a
limbii române la minorități în clasa pregătitoare.
1. Teste pentru determinarea volumului vocabularului
- Dintre 20 de imagini copilul trebuie să încercuiască 10 imagini denumite de învățător
- Dintre 20 de imagini copilul alege, pronunță și încercuiește cele cunoscute de el/ea
2. Cuvintele opuse
- Învățătorul arată o imagine, pronunță, copilul trebuie să găsească și să pronunțe opusul (ex. mare-
mic, fetiță-băiat, cald-rece, alb-negru, etc.)
- Învățătorul spune o propoziție din care lipsește cuvântul din urmă, cuvântul opus celui folosit în
propoziție ( ex. Iarna este rece, vara este...., Cu mașinuța se joacă un băiat, cu păpușa se joacă o... etc.)
3. Teste cu sarcini complexe :
- Copilul trebuie să coloreze imaginile denumite cu culorile precizate de învățător
(ex. floare galbenă, trenuleț verde, minge roșie, etc.)
- Adevărat (verde) sau fals (roșu): învățătorul spune o propoziție, copilul trebuie să decidă dacă este
adevărat sau fals și să încercuiască cu culoarea respectivă
(ex. Fetița are fustă. Cățelul mănâncă pere. Băiatul are mănuși. Vara ninge. etc.)
4. Proba de integrare a noțiunilor
- Învățătorul spune cuvinte, copilul trebuie să spună noțiunea colectivă din care fac parte cuvintele
(ex. minge, mașinuță, păpușă – jucării)
Pe parcursul evaluării învățătorul folosește teste orale, individuale și teste scrise. Pentru ca
evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare a nivelului de
pregătire a elevilor din clasa pregătitoare, pornind de la obiectivele propuse. În conceperea testelor de
evaluare sunt parcurse următoarele etape:
- stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective
- formularea itemilor
- stabilirea timpului necesar fiecărui item
- fixarea punctajului pentru fiecare item
- stabilirea unei scări de apreciere
- centralizarea rezultatelor în grafic
Datele obţinute din evaluarea inițială ajută la conturarea sarcinilor didactice în trei planuri:
stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de
990
recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din clasa
pregătitoare.
În fiecare treaptă a învățării o evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru pentru profesori, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
copilului.
991
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN CLASA PREGĂTITOARE
Profesor în înv. primar: Táncos Mónika
Școala Gimnazială „Petőfi Sándor”, Cristuru Secuiesc
Comunicare în limba română pentru şcolile şi secţiile
cu predare în limba maghiară
Clasa pregătitoare
Numele: ____________________

Clasa pregătitoare
1. Încercuiește imaginea potrivită:

20___
casă fetiță bicicletă câine floare
iepure săniuță ciocolată mașină trei

992
2. Pronunță și încercuiește imaginile cunoscute:
20___
993
3. Caută, leagă și pronunță opusul!
10___
4. Colorează obiectele după cerințe:

15___
roșu – scaunul galbenă – floarea maro – ursulețul verde –prosopul albastru –

avionul
994
5. Ascultă propozițiile! Încercuiește cu albastru dacă este adevărat, cu roșu dacă este
fals!
10___
Câinele mănâncă pere. Fetița are fustă. Vara ninge.
Băiatul are mănuși. Fetița mănâncă înghețată.
6. Desenează!
25___
995
două fetițe trei băieți
Ana are fustă și bluză. Tudor merge cu bicicleta. Copiii se joacă cu mingea.
Total 100 de puncte
Competențe evaluate:
- Identificarea unor imagini/obiecte dintr-o serie dată, potrivit mesajului audiat
- Selectarea unor imagini potrivite mesajului audiat
- Recunoaşterea unor acţiuni şi a denumirilor unor obiecte din mediul apropiat în mesaje orale articulate
clar şi rar, însoţite de suport imagistic
- Desenarea, colorarea unor imagini, potrivit mesajului audiat
Grilă de evaluare
ITEMI PUNCTAJ TOTAL PUNCTAJ
REALIZAT
1. 2 puncte pentru fiecare imagine corect încercuită 20
2. 1 punct pentru fiecare cuvânt pronunțat corect 20
3. 2 punct pentru fiecare pereche legată corect 10
4. 3 puncte pentru fiecare obiect colorat conform cerinței 15
formulate
5. 2 puncte pentru fiecare imagine corect încercuită 10
6. 5 puncte pentru fiecare desen corect în întregime 25
100
996
Importanţa evaluării iniţiale: metode şi tehnici
Înv. Tanislav Dorina

Şcoala Gimnazială Nr. 4, Rm.Vâlcea
Învăţământ primar, clasa a IV-a
elevilor, deoarece își propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea
proces.
direcția realizării planului individualizat de învățare. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au
alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și
pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se plieze cât mai
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Astfel, în cadrul
școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc.
Instrumentele de lucru mai frecvent utilizate în acest scop sunt testele de aptitudini, testele
docimologice (de cunoştinţe), chestionarele, analiza produselor activităţii etc., adică seturile de
997
sarcini/itemi care satisfac, în mai mică sau mai mare măsură, anumite criterii, cum sunt cele de
sensibilitate, fidelitate, validitate ş.a. Instrumentele menţionate sunt, în general, bine cunoscute şi
frecvent utilizate în practica şcolară, activităţi manageriale etc.
A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi
posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”, reuşită susţinută în
conţinuturi de bază (corespunzătoare obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport cu
Ea este impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii
anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare, ca şi de creare a premiselor necesare pentru asimilarea
noilor conţinuturi.
Aşadar, necesitatea realizării evaluării iniţiale decurge din mai multe circumstanţe reale, printre
care pot fi evocate: existenţa unei eterogenităţi în ceea ce priveşte pregătirea elevilor, asigurarea
“continuităţii” în asimilarea unui ansamblu de cunoştinţe şi în formarea unor capacităţi, când ceea ce
urmează a fi învăţat se întemeiază pe ceea ce a fost însuşit, precum şi nevoia de a anticipa un proces de
instruire adecvat posibilităţilor de învăţare ale elevilor.
998
Importanța evaluarii inițiale în grădiniță
Tanțău Anamaria
Grădinița Universității Babeș-Bolyai
Învățământ preșcolar
Grupa mare
Evaluarea inițială este prima etapă în dinamica anului școlar și în opinia mea fundația cunoștințelor
care urmează a fi clădite pe parcursul acestuia. Minuțiozitatea și seriozitatea cu care această etapă este
abordată are o influență mare asupra evaluării globale și individuale a cunoștințelor copiilor în vederea
pregătirii pentru școală.
Succesul evaluării depinde de asemenea și de diversitatea metodelor aplicate. Cu cât acestea sunt
mai diferite și atractive cu atât copiii vor fi mai interesați de temele abordate.
Ținând cont de toate acestea, am realizat evaluarea inițială utilizând o paletă foarte variată de
metode: de la convorbiri cu suport intuitiv, până la chestionare și concursuri. Am aplicat testele atât
frontal cât și pe grupuri mici sau individual pe parcursul întregii zile, încercând să surprind implicarea
copiilor atât în cadrul activităților pe domenii experiențiale cât și în activitățile liber alese.
În cadrul domeniului Științe , cunoașterea mediului, am utilizat convorbirea și interviul pentru a
evalua cunoștințele copiilor privind animalele și anotimpurile. Metoda cubului a activat copiii și i-a
antrenat în activitatea propusă și determinându-i să-și etaleze toate cunoștințele .
În cadrul activităților matematice am utilizat jocurile didactice și jocurile logice, unele dintre
variantele jocurilor fiind desfășurate sub formă de concurs deoarece astfel activitățile devin mai
antrenante și foarte plăcute copiilor. Ideea de competiție îi ambiționează și-i determină să se implice total
în activitatea propusă.
În plus,prin intermediul concursurilor se cultivă spiritul de echipă. Sarcinile au fost frontale dar și
pe grupuri mici, copiii fiind solicitați să rezolve sarcina prin aportul în munca de grup.
Activitățile de educarea limbajului au fost realizate cu ajutorul jocurilor didactice și al povestirilor.
Copiii au fost provocați să verbalizeze cât mai mult acțiunile , să descrie imagini și personaje, să
recunoască povești și să povestească fragmente în ordinea lor cronologică, utilizând propoziții simple și
dezvoltate.
Domeniul estetic și creativ permite utilizarea unor metode foarte atractive și îndrăgite de copii.
Pentru evaluarea cunoștințelor muzicale ale copiilor am organizat un mini spectacol în care copiii au
devenit vedete pentru o zi. Au urcat rând pe rând pe scenă interpretând cântece preferate și spre
surprinderea mea au organizat chiar grupuri vocale.
Pentru evaluarea cunoștințelor artistico-plastice copiii au desenat, au modelat și au pictat. Pentru
activitatea de pictură am ales o lucrare colectivă, în care copiii au realizat o pictură pe folie alimentară, un
peisaj în care fiecare și-a pus imaginația la contribuție, exprimându-se liber.
Domeniul psihomotric a adus ștafete și trasee aplicative extrem de plăcute copiilor și în același timp
eficiente în vederea atingerii obiectivelor propuse.
În cadrul domeniului om și societate am utilizat activitatea gospodărească, convorbirea, colajul și
jocul didactic, reactualizarea regulilor grupei fiind obiectivul principal.
Fiecare probă de evaluare a fost punctată cu valori cuprinse între 0 și 6 puncte, rezultatele fiind
măsurate în procente care reflectă atât evoluția individuală a copiilor, cât și cea frontală.
Pornind de la rezultatele obținute am realizat planificarea anuală, în concordanță cu nevoile copiilor
și urmărind aplicarea măsurilor ameliorative care se impun .
În concluzie, evaluarea inițială este și trebuie să fie punctul de pornire, primul pas, în planificarea și
desfășurarea activităților instructiv-educative.
999
ȚAP IOANA-CORINA
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău
CLASA a II-a
•Transcrie cuvintele în tabel, despărțite în silabe:

ghiveci, rochiță, zar, prăpastie, broscuță, ciocolată, schemă, vânt.
O silabă Două silabe Trei silabe Patru silabe
•Scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru:

amic =______________ bogăție=________________
vorbeste=___________ calm_____________
trist=_______________ drum=________________
•Scrie cuvinte cu înțeles opus pentru:

târziu=_________ frumos=____________
nou=_____________ gălăgie=____________
închis=_______________ calm=___________
•Alcătuiește enunțuri cu următoarele cuvinte:toamna, cocorii, zboară,arămie.
• Scrie zece cuvinte care să conțină grupurile de litere învățate(ce,ci,ge,gi,che,chi,ghe,ghi
• Dictare:
Bunica este bătrână. Ea locuieşte în Brăila. Are trei nepoate. Seara, la culcare, le spune
basme. Când adorm, le alintă blând.
Noapte bună, iubitele mele nepoate !
1000
pregatire al elevilor la începutul activitaţii,condiţiile în care aceştia se pot integra în programul
pregătit,ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire.
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
în consecinţă”..Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor
și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele
scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a
conținutului învățarii; utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult
capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea
formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea
raportarea la bareme de evaluare (apreciere).Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât
reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei
să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința
soluționării corecte a problemelor enunțate.
1001
Importanţa evaluării iniţiale, metode şi tehnnici aplicate pentru realizarea
evaluării iniţiale
Prof.înv.preşc. Ţapu Eugenia-Anişoara

Grădiniţa cu P.N. Nicoreşti, jud. Galaţi/Nivel I
Grupa mijlocie “Grupa Piticilor”
În reforma educaţională întreprinsă în momentul de faţă în învăţământ, importanţa activităţii de

evaluare devine din ce în ce mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în
care au fost atinse obiectivele procesului de învăţământ, precum şi dificultăţile acestuia.
aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic .
În învăţământul preşcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activitatii
didactice, având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, dobândite
de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale
muncii educatoarei, concretizată în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin
procesul de învăţământ.
strategii:
la care se situează preşcolarii;
rândul tuturor preşcolarilor din toată materia;
Evaluarea iniţială – se realizeaza la începutul anului şcolar, în momentul iniţierii unui program de
instruire, şi are rol de a stabili nivelul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, de a cunoaşte capacităţile de
învăţare ale copiilor. Concluziile desprinse în urma evaluării iniţiale ajută la realizarea predicţiei –
stabilirea coordonatelor esenţiale ale activităţii viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate
pentru obţinera performanţei copiilor, ritmul de parcurgere a conţinuturilor, deci premisa pentru eficienţa
procesului de învăţământ preşcolar viitor, care se va oglindi în planificarea semestrială. Datele obţinute la
acest tip de evaluare ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri :
- stabilirea modului adecvat de predare a noului conţinut;
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii;
- aplicarea unor masuri recuperatorii pentru unii copii din grupă, fie de sprijin şi recuperare, fie
activitate suplimentară pentru copiii spradotaţi.
 După scopul urmărit, evaluarea iniţială:
o identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale preşcolarilor în termeni de cunoştinţe,
următoare;
o “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesare creării
METODE ŞI : probe scrise ( fişe cu sarcini); probe orale şi probe

TEHNICI DE TRADIŢIONALE
practice
EVALUARE
ALTERNATIVE :lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,
aprecierile verbale, autoevaluarea, jocurile didactice,
jocurile de rol și serbările; observările directe/
sistematice în timpul activității și înregistrarea;
discuții individuale; afișarea lucrărilor;
consemnarea grafică a rezultatelor pe domenii
experiențiale;
1002
 AVANTAJELE evaluării iniţiale:
• oferă cadrului didactic cât şi preşcolarului posibilitatea de a avea o reprezentare cât
mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al preşcolarilor, lacunele ce trebuiesc
completate şi remediate) şi a formula cerinţele următoare;
• pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
eventual a unor programe de recuperare.
 DEZAVANTAJELE evaluării iniţiale:

o nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea une
ierarhii;
cognitiv al preşcolarului.
Metodele şi tehnicile de evaluare au fost alese cele mai potrivite şi adaptate nivelului individual de
vârstă ale copilului.
etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente aşteptate; observaţii asupra evoluţiei copilului;
lucrări ale acestuia; poze cu sarcini/activităţi pe care acesta le-a dus la bun sfârşit pe parcursul anului
şcolar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse concursuri) s.a.;
În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi
reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe.

se înscriu următoarele: Turul galeriei, Scaunul autorului, Piramida, Ghicitorile, Tehnica
fotolimbajului, Ciorchinele, Posterul, Blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii, Jurnalul
grafic, Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, Metoda colţurilor, Tehnica analitico-
sintetică, Cubul, Turnirul întrebărilor, Cvintetul, R.A.I.
( Răspunde. Aruncă. Interoghează.), Jurnalul grupei.
Bibliografie:
București, EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințific;
Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
1003
Prof.înv.preşc. Țăran Iuliana-Florina

Grădinița,,Voinicel”,Toplița
Nivelul I:3-4 ani
Învăţământul preşcolar se află, ca şi celelalte trepte de învăţământ, într-un dinamic proces de
restructurare şi revalorizare, de racordare la nivelul mondial în acest domeniu.
,,Statutul şi importanţa evaluării la preşcolari’’
Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrată. Evaluarea trebuie
concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsuare obiectivă, ci ca o cale de
perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. Operaţia de evaluare nu este o etapă suprapusă
procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii pedagogice.
Funcţiile evaluării preşcolarului
Evaluarea preşcolară reprezintă un ansamblu de activităţii dependente de anumite intenţii. Acestea
transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri bine determinate.
Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ. Raportat la
derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare,
se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică),
respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională, informaţională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcţiile evaluării vizează:
• culegerea de informaţii cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
• controlul asupra activităţii desfăşurate
• stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, a alegerii strategiei
adecvate grupei sau indivizilor din grupă
• descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să se elaboreze un
program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual)
• anticiparea, proiectarea , organizarea şi conducerea ştiinţifică, eficientă a următoarelor secvenţe
de instruire Pentru preşcolar, funcţiile specifice ale evaluării sunt:
• îl ajută să fixeze, să consolideze şi să reţină cunoştinţele prin repetare şi întărirea pozitivă pe care
evaluarea o determină, să le integreze în sisteme
• să-i mărească încrederea în forţele proprii şi să-i descurajeze comportamentele negative
• îi susţine interesul pentru cunoaştere stimulându-i şi dirijându-i învăţarea
• contribuie la formarea capacităţii de autoapreciere şi la stimularea tendinţei de autoafirmare
• contribuie la întărirea legăturii grădiniţei cu familia Toate aceste funcţii demonstrează necesitatea
includerii evaluării în activitatea didactică. Ele apar şi se actualizează diferenţiat, prin prevalenţa uneia
faţă de alta la un moment dat. O probă evaluativă oarecare nu îndeplineşte toate funcţiile posibile în
aceeaşi măsură. Toate funcţiile se pot întrezări, mai mult sau mai puţin, în toate situaţiile de evaluare.
invatare ale copiilor.concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei ;
– stabilirea coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor
adecvate pentru obtinera performantei copiilor, ritmul de parcurgere a continuturilor, deci premisa pentru
eficienta procesului de invatamint prescolar viitor,care se va oglindi in planificarea semestriala.Datele
obtinute la acest tip de evaluare ajuta la conturarea activitatii didactice in două planuri :
-stabilirea modului adecvat de predare a noului continut ;
-organizarea unui program coerent de recuperare pentru intreaga grupa de copii ;
Evaluarea iniţială a vizat nivelul de cunostinte si deprinderi pe care copiii le au la începutul anului
scolar, în vederea reglării demersului didactic din perioada următoare.
Am considerat că evaluarea trebuie adaptată învăţământului preşcolar care nu face din transmiterea
şi acumularea de cunoştinţe un obiect expres de preocupări, ci se foloseşte de acestea pentru a uşura şi
1004
optimiza procesul integrării copilului în mediul social şi pentru a declanşa şi stimula dezvoltarea
potenţialului nativ al copilului.
capacitatea de a opera cu informaţiile, de a realiza transferuri, aplicaţii, fapt care conduce la îmbunătăţirea
parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice în dobândirea unei autonomii acţionale şi funcţionale. De
dezvoltare.
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE

EDUCAREA LIMBAJULUI
Comportamente măsurabile
Tema activităţii / Forma de realizare
Itemi
Punctaj
• Să pronunţe relativ corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete ori de grupuri de sunete;
• Să recite cu usurintă poezii scurte;
• Să recunoască povestea narată de educatoare / vizionată pe CD.
• Să formuleze propoziţii simple, ca răspuns la întrebările primite
Joc;
„Cel mai bun recitator”
Joc didactic
„Recunoaste povestea!”
a) Pronuntă corect sunetele;
b) Recită 1-2 din poeziile învătate;
c) Recunoaste corect povestea prezentată;
d) Povesteşte în cel puţin două propoziţii momentul prezentat în imagine
a) 2p;
b) 2p;
c) 2p;
d) 2p.
8p
PUNCTAJ
0 - 2p = Insuficient
3 - 5p = Bine
6 - 8p = Foarte Bine
Bibliografie: Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis

Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
1005
NECESITATEA ȘI
IMPORTANȚA EVALUARII INITIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Înv. Taranu Doina

Școala Gimnazială Agas

Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențeazăcel mai mult
proces.
1006
BIBLIOGRAFIE:
1007
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN CICLUL PRIMAR.
METODE ȘI TEHNICI.
Prof. inv. primar : Cornelia Țarcă

Școala Gimnazială Racovița, jud. Sibiu
Clasa a-IV-a
În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, procesul de învăţământ, este abordat ca o strânsă
relaţie între predare-învăţare-evaluare. Astfel,între predare-învăţare-evaluare există o relaţie de
intercondiţionare reciprocă, fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte Orice schimbare
produsă la nivelul uneia dintre acestea influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o
reacţie în lanţ, care presupune revenirile şi revizuirile necesare. De aceea activitățile de predare-învăţare-
evaluare trebuiesc proiectate unitar, în acelaşi timp.
Cele mai utilizate tipuri de evaluare în învățământul primar sunt: evaluarea initială sau predictivă
prin care se stabileşte nivelul de pregătire al elevilor, evaluarea continuă sau formativă prin care se
înlătură sau se ameliorează eventualele lacune semnalate anterior cu ajutorul verificărilor sistematice
,după secvenţe relativ mici şi evaluarea cumulativă sau sumativă prin care se verifică nivelul unor
capacităţi şi subcapacităţi a căror formare şi dezvoltare necesită o perioadă de timp mai mare. În cele ce
urmează ,vor fi prezentate câteva aspecte ale evaluării inițilale.
Evaluarea inițială – se realizează la începutul anului școlar sau la început de semestru, în momentul
inițierii unui program de instruire, având rolul de a stabili nivelul de cunoștinte, priceperi si deprinderi, de
a cunoaște capacitățile de învățare ale elevilor etc. Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale “ajută
la realizarea predicției – stabilirea coordonatelor esențiale ale activitătii viitoare,” a obiectivelor ,alegerea
strategiilor adecvate pentru obtinerea performanței elevilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor din
programa școlară, deci constituie premisa pentru eficiența demersului didactic viitor,care se va oglindi in
planificarea / proiectarea didactică.
Asa cum s-a mentionat,scopul evaluarii initiale este acela de a identifica nivelul achiziţiilor iniţiale
ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare. Astfel, evaluarea initiala “este indispensabilă pentru
a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesară creării de premise favorabile unei noi învăţări” –
arată domnul Ioan Cerghit.
Evaluarea initială poate fi practicată în forme diverse, ea devenind câmpul fertil de manifestare a
ingeniozităţii didactice. Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o
decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pentru ca evaluarea iniţială
să fie eficientă, trebuiesc elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de
pregătire a elevilor, pornind de la obiectivele propuse, în funcţie de particularităţile clasei de elevi.
Evaluarea initială se realizează în primele două sau trei săptămâni de școală, după ce au fost
actualizate cunoștințele și deprinderile elevilor, aceasta fiind o perioadă de recapitulare. Printre metodele
si tehnicile de evaluare inițială pe care le-am aplicat la clasă la disciplinele limba și literature română și
matematică , se enumeră: probe orale, autoevaluare, interevaluare,observarea sistematică, probe scrise.
Observarea sistematică a fost utilizată cu scopul de a evalua mai ales comportamente afectiv-
atitudinale referitoare la cunoştinţele şi capacităţile de exprimare,vocabularul, formularea și receptarea
mesajelor, cunoșterea terminologiei matematice, rezolvarea problemelor, precum și demonstrarea unor
caracteristici ca: perseverenţa, încrederea în sine, iniţiativa, creativitatea; comportamente referitoare la
atitudinile sociale etc
Autoevaluarea și interevaluarea - au fost utilizate cu scopul de a le forma elevilor capacitatea de
autoevaluare. Cercetările întreprinse în acest sens au condus la concluzii încurajatoare privind formarea la
elevi a capacităţii de autoevaluare. Este demonstrată posibilitatea educării capacităţii de autoaprecierie la
elevi, pe baza însuşirii de către aceştia a criteriilor care legitimează judecăţile de valoare emise. Relevant
este efectul pozitiv pe care exerciţiul autoevaluării îl produce asupra activităţii de învăţare a elevilor.
Educarea capacităţii de autoapreciere are efecte pozitive şi în planul dezvoltării unor atitudini
colegiale, de înţelegere şi întrajutorare între elevi. Aprecierea corectă a colegilor şi a propriilor rezultate
favorizează dezvoltarea relaţiilor intercolegiale şi totodată formarea unei corecte imagini de sine din
1008
partea fiecărui elev..Totodată, ea cultivă motivaţia interioară faţă de învăţătură şi atitudinea pozitivă,
responsabilă, faţă de propria activitate.
Evaluarea orală a fost realizată mai ales prin întrebări - răspunsuri şi prin îndeplinirea unor sarcini
de lucru, oral sau în scris - la tablă. A fost utilizată cu mai mult ca verificare curentă şi parţială, pe
parcursul perioadei de recapitulare- actualizarea cunostințelor din clasa precedentă si nu numai.
Proba scrisă (proba de evaluare initială) – a fost aplicată la limba română și matematică cu scopul
de a depista eventualele lacune ale elevilor ,de a stabili ritmul de parcurgere a conținuturilor din
programa școlară, de de a-mi regla şi perfecţiona activitatea didactică .În urma evaluării initiale, după
centralizarea rezultatelor obținute, am realizat un plan de remediere .
În concluzie, consider că evaluarea initială reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea
activitaţilor didactice viitoare.
BIBLIOGRAFIE
• Ioan Cerghit, Metode de învățămâțnt, Editura Polirom , 2002
• Constanța Dumitriu, Strategii alternative de evaluare Modele teoretico–experimentale,Editura
• Mirela Mihăescu, Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin activităti de
mentorat - Evaluarea formativă in contextul invățării- Modul 2, 2011
• www.didactic.ro
1009
EVALUAREA PRIN TESTE ÎN CICLUL PRIMAR
Prof. înv. primar Tărîță Carmen

Şcoala Gimnazială Mitocu Dragomirnei
Limba și literature română, clasa a IV a
vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util.
Evaluarea inițială –prin test este o probă complexă cu ajutorul căreia se verifică şi se evaluează
nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară
etalon, elaborată în prealabi. Este o probă standardizată, care asigură o obiectivitate mai mare în procesul
de evaluare.
Principalele calităţi ale unui test sunt: validitatea; fidelitatea; reprezentativitatea; obiectivitatea;
aplicabilitatea.
Un instrument de evaluare scrisă conţine un număr de itemi (sarcini).
Itemul reprezintă cea mai mică componentă identificabilă a unui instrument de evaluare şi care
cuprinde o sarcină de rezolvat în concordanţă cu un obiectiv operaţional.
Exemple:
A 1. Notaţi cu A (adevărat) şi cu F (fals) în căsuţa din dreptul fiecărui enunţ:
În propoziţia „Nouă ne este foame.” cuvântul nouă este pronume.
Substantivul „bunătate” denumeşte o însuşire.
2. Tăiaţi cu o linie răspunsul incorect dintre cele două variante – DA / NU.
Putem clasifica substantivele după felul şi după numărul lor. DA / NU
Ştiind că adjectivele arată însuşiri ale substantivelor, le putem clasifica şi pe ele după felul şi după
numărul lor. DA / NU
În propoziţia „Elevul are pe bancă mai multe caiete.” toate substantivele sunt la numărul
singular. DA / NU
3. Cum se scrie corect? Taie cu o linie forma incorectă:
simpatic sau sinpatic epure sau iepure înorat sau înnorat
eşti sau ieşti gheaţă sau ghiaţă ieram sau eram
conpas sau compas aşază sau aşează alcătueşte sau alcătuieşte
4. Uneşte substantivele proprii din coloanele A şi B cu ceea ce denumesc (un răspuns poate fi
folosit o dată, de mai multe ori sau niciodată):
Argeş oraş Olt
România judeţ Braşov
Irina apă Spania
Carpaţi ţară Dunăre
5. Realizează corespondenţa între cuvintele scrise cu litere îngroşate şi denumirile părţilor de
vorbire corespunzătoare:
Substantiv Mă privea cu ochi vii.
Adjectiv Când ajungi la mine?
Pronume A ruginit frunza din vii.
Verb Am cumpărat mine de pix.
6. Identifică şi taie răspunsul greşit:
Adjectivul este partea de vorbire care arată / exprimă însuşiri ale obiectelor (substantivelor):
forma; mărimea; culoarea; gustul; mirosul; acţiuni; însuşiri sufleteşti.
7. Subliniază numai grupele de adjective cu înţeles asemănător:
a) agresiv, bătăios, provocator;
1010
b) captivantă, interesantă, atrăgătoare;
c) ascultătoare, supusă, îngrijită;
d) ciudat, straniu, neobişnuit.
8. Identifică ce exprimă sau ce denumesc cuvintele din fiecare şir:
copil, pisică, furnică: .............................
mic, strâmb, curios: ...............................
casă, bicicletă, hârtie: ...........................
învaţă, aleargă, se joacă: ......................
zăpadă, arşiţă, viscol: ...........................
9. Completează afirmaţiile următoare:
În propoziţia: Ilustraţiile colorate îmi plac mai mult. adjectivul colorate însoţeşte substantivul
___________________.În propoziţia: Pisicuţa jucăuşă a ros ciucurele mov. adjectivul
_______________ însoţeşte substantivul ________________, iar substantivul _________________ este
însoţit de adjectivul ________________.
10. Citeşte cu atenţie textul următor, apoi completează afirmaţia.
„S-a dus iarna de parcă n-ar fi fost. A venit primăvara cea veselă, cu ghioceii albi, cu brânduşele
galbene şi toporaşii albaştri.
Au plesnit mugurii copacilor şi s-a ivit frunza cea crudă şi lucioasă.”
În textul dat sunt ....... substantive însoţite de adjective.
B 1.Citeşte cu atenţie fragmentul următor, apoi rezolvă cerinţele:
„Şi aşa trăiau acolo, liniştiţi şi fericiţi. Din seceratul grâului şi din ridicarea snopilor se scuturaseră
pe mirişte o groază de boabe cu care se hrăneau şi, măcar că nu era vreo apă prin apropiere, nu sufereau
de sete, că beau dimineaţa picături de rouă de pe firele de iarbă. (...) Încet – încet puful de pe pui s-a
schimbat în fulgi şi pene şi, cu ajutorul mamei lor, au început să zboare.”
(Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti – Puiul)
a) Transcrie substantivele aflate la numărul singular, apoi pe cele la numărul plural.
b) Alcătuieşte enunţuri cu următoarele substantive:
fulgi – fulgii; snopi – snopii.
c) Alege, din textul dat, substantivele care au numai formă de singular.
d) Găseşte substantivele care se înrudesc cu următoarele cuvinte:
liniştiţi, fericiţi, hrăneau, beau, (s-a) schimbat.
e) Foloseşte substantivul groază în două enunţuri, având înţelesuri diferite.
f) Scrie două enunţuri în care cuvântul pui să fie, pe rând, substantiv şi verb.
g) Scrie un scurt text în care să prezinţi o lecţie de zbor a puilor.
C 1. Transformă următoarele substantive în adjective: zăpadă, gheaţă, cinste, înţelepciune,
lene. Demonstraţi că sunt adjective alcătuind enunţuri cu acestea.
2. Se dă enunţul:
„Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă.”
(Emil Gârleanu – Fricosul)
Explică grupurile de cuvinte: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă, înlocuindu-le cu
construcţii care au acelaşi înţeles.
3. Demonstrează, cu ajutorul enunţurilor, persoana şi numărul verbului „scriu”.
.
BIBLIOGRAFIE
2. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
1011
Importanța evaluării inițiale în învățământul primar:
metode si tehnici
Intocmit:prof. inv. primar Tataru Mihaela Ramona Corina

Scoala Primara Nr. 1 Mihaileni jud. Botoșani, învațătoare la clasele simultane
pregătitoare și a II a
subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise,
Când vorbim de evaluare inițială în învăţământul primar, putem spune, făra frica de a greşi, că
aceasta nu există cu adevarat în lipsa unei interacţiuni, a unei relaţii interpersonale dascăl-şcolar, care să
permită fiecăruia dintre actorii acestui proces să raspundă în cunoştinţă de cauză la cerinţe şi aşteptări
reciproce.
Articolul se vrea o sinteză a principalelor metode și tehnici de evaluare în învățământul primar, cu o
aplecare particulară asupra învățământului primar.
atât sunt mai necesare acţiunile de evaluare. Evaluarea inițială în învăţământul primar stă la baza
modelarii şcolarului, a direcţionării acestuia spre atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o
acţiune sau un procedeu, este o operaţie complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini,
stări afective care conduc spre identificarea unor aspecte variate:
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea
1012
testul.
1013
Evaluarea inițială la grupa combinată,,Albinuțele’’
Inst.Tatu Magdalena
G.P.N. Căldarăru
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
Nivel vârstă I + II.
Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare și învățare precum și

stiluri diferite de învățare.
Jocul = O formă fundamentală de activitate în copilaria timpurie și forma de învățare cu
importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului. Dacă suntem buni observatori ai jocurilor
putem obține informații prețioase pe care le vom utiliza în activitățile de învățare structurate.
Am considerat că evaluarea inițială îmi folosește la optimizarea procesului integrării copilului în
mediu social, dar și pentru a declanșa și stimula dezvoltarea potențialului nativ al copilului.
Am folosit probe practic-aplicative pentru a verifica în mod special capacitățile copiilor de a
utiliza anumite cunoștințe, precum și nivelul de dezvoltare a deprinderilor și priceperilor de ordin practic.
În evaluare au predominat metodele interactive în grupuri mici, dar am folosit și metoda
clasică-fișa de lucru.
Obiectevele evaluării inițiale au urmărit comportamentele și au fost stabilite pe domenii de
dezvoltare.
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE
În perioada de evaluare inițială, activitățile desfășurate la DLC s-au axat pe comunicarea în grup,
pe socializarea cu cei din jur, despărțirea în silabe și pe remedierea defectelor de pronunție.
Comportamente Tema Itemi Punctaj Total
urmărite activității/Forma de Maxim
realizare
*Să pronunțe correct a)Se prezintă a)1p
cuvintele,fără inversări sau singur (nume,prenume,
omisiuni de sunete sau ani, pasiunile fiecăruia);
grupuri de sunete Joc de cunoastere b)Pronuntă corect b)2p
,,Să ne cunoaștem sunetele;
*Să formuleze colegii’’ c)Formulează o c)2p
propoziții simple, ca propoziție simplă depre 7p
răspuns la întrebările jucăria preferată; d)2p
primate Joc didactic d)Denumește
,,Recunoaște corect povestea și reține
*Să recunoască povestea’’ ideile principale
povestea narată de
educatoare/vizionată pe CD
Joc ,,Să ne cunoaștem colegii’’.

Pasul 1: Anunț copiii despre joc.
Pasul 2 : Le explic regulile jocului și anume:
-Toti copiii vor fi așezați pe scăunele, formând un cerc.
-,,Zumzărica’’(albinuța sosită în sala de grupă)va începe jocul, ea ținând în mână un ghem de
ață.
Fiecare copil își va spune numele, câți ani are, ce îi place să facă,ce îi place să mănânce, apoi va
da ghemul mai departe, ținând capătul firului în mână.
Metodele aplicate sunt expunerea, explicația, demonstrația, exercițiul.
Activitate frontală (,,Fagurele lui Zumzărică’’)
1014
Am început activitatea, explicând copiilor, că a te cunoaște cât de bine este important pentru a
putea depăși greutățile și obstacolele vieții.Copiii au primit fișa de lucru pe care este desenat un fagure cu
diferite imagini.
Am pus întrebări copiilor în funcție de imaginile din fagure:
-Ce îi place lui Zumzărică să facă ?
(să zboare din floare in floare)
-Cine este familia ei?
(albina regina și trântorul regele)
-Care este talentul ascuns al albinelor?
(produc mierea)
Următorul pas a fost acela de a spune fiecărui copil ce îi place să facă, din cine este formată
familia lui și dacă au un talent ascuns.
1015
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. înv. primar. MARIA ŢECU

Şcoala Gimn. ,,Anghel Saligny”, Focşani, Jud. Vrancea
se implice în sarcină.Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa
evaluărilor şcolare este de a muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor
valorizatoare şi pe stimularea capacităţii de autoevaluare.
pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă
manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare a procesului
integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activităţile de
evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea
să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină interesul elevilor pentru studiu,
să-i îndrume în activitatea de învăţare.Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare
a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de
ameliorare şi corectare mai mult decât de sancţionare.
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în
cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare.Se
pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de
evaluare.
(Stanciu, M., 2003, p.284)
următoare;“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui program de
instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este
formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii),
necesare integrării în activitatea următoare Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe
modalităţi:harta conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât
profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente
(potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele
următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
1016
eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi
nici realizarea une ierarhii.
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate
următoarele:tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l
BIBLIOGRAFIE:
Bucureşti, 2003
1017
Metoda – componentă esenţială a strategiei de instruire în procesul de învăţământ
Prof.Tehei Carmen Nicoleta

Gradinita cu P.P.,,Elena Farago’’Craiova
Metoda de învăţământ reprezintă calea, drumul ce trebuie urmat în procesul didactic, atât de
educator cât şi de educat pentru informarea şi formarea acestuia din urmă, pentru verificarea şi aprecierea
randamentului şcolar.
Termenul de „metodă” provine de la grecescul „methodos”, alcătuit din: „odos” care înseamnă
cale, drum şi „metha” care înseamnă către, spre. Aceeaşi semnificaţie o are şi corespondentul său latin
„methodus”, şi anume cale ,drum, mod de lucru.
În literatura de specialitate conceptul de metodă a fost mult controversat. În epoca modernă
filozoful francez Descartes a impus conceptului de metodă sensul gnoseologic de „drum spre adevăr” .
Metodele de învăţământ sunt astfel instrumente de transmitere şi asimilare a cunoştinţelor, de
dezvoltare şi formare a unor calităţi intelectuale şi morale, a unor structuri instrumentale (priceperi,
deprinderi, operaţii, aptitudini), afectiv-motivaţionale precum şi de control şi apreciere a rezultatelor
procesului instructiv-educativ.
Metoda pune în evidenţă o modalitate de lucru, o manieră de a acţiona practic, sistematic, metodic
şi planificat definindu-se ca un “mers chibzuit”, programat premeditat, “menţinut sub atenţia şi reflecţia
profesorului”.
Metoda este un plan de acţiune, o succesiune de operaţii realizate în vederea atingerii unui scop;
ea este un instrument de lucru în activitatea de cunoaştere şi de formare a abilităţilor.
Fiind strâns legată de practică, metoda reflectă caracterul, procesul, demersul acţiunii didactice,
aşa cum se poate deduce şi din figura de mai jos .
NOTARE CONŢINUT SCOP / OBIECTIVE
OPERAŢIONALE
EVALUARE
PARTICIPANŢI
VERIFICARE METODA
PRINCIPII / NORME
REZULTAT
MIJLOACE DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
RESURSE FORMA DE
ORGANIZARE ŞI
1018
Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor şi procedeelor didactice utilizate în procesul de
învăţământ, metode bazate pe o concepţie unitară despre actul predării şi învăţării, pe principiile şi legile
care stau la baza acestuia. Metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune,
mai eficiente ce conduc spre un progres real educativ. Ea se dezvoltă în strânsă legătură cu teoria generală
a metodelor acţiunii umane eficiente, cu metodologia în sens de ştiinţă care îşi propune să descopere, să
caracterizeze, să normalizeze, să clasifice şi să prezinte ansamblul metodelor utilizate de mintea şi
acţiunea umană pentru a pune sau pentru a rezolva o problemă.
R. Muchielli desemnează prin “metodologie” totalitatea metodelor utilizate de o ştiinţă şi teoria
generală asupra acestei totalităţi.
Caracterul dinamic, mereu deschis al metodologiei didactice la înnoiri este accentuat de
raporturile ce se stabilesc între anumite principii sau idei directoare în acţiunea de creştere a eficienţei
metodelor, între care se pot aminti : euristica, problematizarea, modelarea, algoritmizarea etc.
Metodologia, ca şi educaţia în general, constituie un permanent câmp de inovaţie şi de invenţie.
Creativitatea devine, şi în acest domeniu o virtute esenţială a tuturor acelora care servesc şcoala, educaţia.
Educatorul intră în relaţie creatoare (transformatoare) nu numai cu obiectul instrucţiei, al educaţiei, cu
elevul, ci şi cu propria sa acţiune şi în acest caz cu propriul arsenal de metode şi mijloace prin care îşi
realizează opera. Asemenea elemente de creativitate pot să apară la nivelul întregului ansamblu al
componentelor care concură la precizarea unei metode sau a alteia, sau la nivelul oricărei relaţii luate în
parte : obiective – metodă, conţinut – metodă, organizare – metodă, mijloace – metodă, evaluare –
metodă, etc.
Eficienţa desfăşurării procesului instructiv-educativ este posibilă nu numai prin adoptarea unor
metode de învăţământ optime, ci şi prin folosirea unor forme de organizare, mijloace didactice, resurse de
timp, toate acestea constituind strategia didactică.
1019
”Desenul familiei”
TELEU CARMEN
G.P.P.”LUMEA COPIILOR” CONSTANȚA.
DESEN
NIVELUL I
Bogăţia de simboluri utilizate prin desen ajută ca orice produs al activităţii unei persoane să poată fi
folosit în scop psihodiagnostic. Interpretarea și analiza desenelor se bazează pe proiecţiile autorilor lor,
reliefând multe dintre aspectele şi faţetele personalităţii acestora.
Este bine știut că la aceasta vârsta copilul își face mai întai ,,ucenicia” deprinderii lucrului cu
instrumentele și abia dupa aceea se afirmă prin rezultatele muncii sale. El este capabil să producă ceva
nou și original doar în raport cu sine însusi iar creația sa este marcată de o mare discrepanță între dorințe
și posibilități . Un exemplu bine cunoscut ,este faptul că desenul unui copil care nu are deprinderi de lucru
nu este nici măcar mai inteligibil, dar din acele mâzgalituri izvoraște o adevărată lume .
Vom folosi ”Desenul Familiei” ca probă de evaluare a copiilor în cadrul temei ”Familia mea”,
acest act de creaţie ne va ajuta să descoperim relațiile din cadrul familiei (copiii transmit mesaje şi
explicaţii pe care nu le pot exprima verbal), cât si talentul acestora. Ei utilizează desenul de la vârste
foarte mici, ca pe un joc, astfel își manifestă emoţiile, dorinţele, dar şi frustările sau stările de nelinişte ale
micilor artişti. Interpretarea simbolurilor care apar în desenele familiei copiilor ne poate ghida spre
identificarea relaţiilor lor cu membrii grupului familial şi a sentimentelor pe care le au faţă de aceştia.
Interpretarea desenului mai poate reliefa : tipul de relaţii intra-familiale, în special în cazul copiilor
cu părinţi separaţi, recăsătoriţi sau al copiilor care au pierdut un părinte; elementele de identificare cu
membrii familiei; tendinţele de valorizare/devalorizare; organizarea personalităţii şi în special a spaţiului
psihic; angoasele, conflictele interne, fantasmele, introiecţiile identificatoare; aspectele nevrotice ale
personalităţii cum ar fi sadismul, agorafobia, nevroza obsesională; trăsăturile psihotice precum ar fi
tendinţele depresive sau cele maniacale.
Educatoarea îi oferă preșcolarului coala de hârtie în plan orizontal, creioane colorate şi cerate,
precizează tema „Desenează familia ta”.
În timpul probei vom nota : ordinea în care sunt desenate elementele/personajele; timpul executării
acestora; observaţii asupra mimicii, gesticii, verbalizărilor subiectului precum şi faptele care sunt sau nu
legate în mod manifest de desen; atitudinea generală a desenatorului.
După finalizarea desenului, copilului este rugat să dea un nume familiei desenate şi să precizeze
pentru fiecare personaj, numele, sexul, precum şi legătura acestuia cu restul familiei. La final educatoarea
cere preșcolarului să arate cu ce personaj se identifică., putem adresa și întrbări adiacente pentru ca
evaluarea să fie cât mai complexă și obiectivă. De exemplu: „Care este cea mai drăguţă persoană din
familia ta?”, „De ce?” „Care este cea mai puţin drăguţă persoană din familia ta?”, „De ce? „Care este cel
mai fericit din familia ta?”, „De ce?” „Tu pe cine preferi din toată familia?”.
Fiind o probă semi-structurată ”Desenul Familiei” lasă câmp liber exprimării subiectului, se
consideră că testul oferă acces la adevăratele sentimente pe care acesta le are faţă de familia sa şi locul pe
care el crede că îl ocupă în cadrul acesteia.
După unii autori, există trei planuri în care putem interpreta schiţele familiei: adaptativ, proiectiv
şi expresiv. Planul adaptativ se referă la maniera în care subiectul se adaptează la realitate, aspect
evidenţiat şi de reacţiile la solicitările testului. Planul proiectiv reprezintă expresia trăirilor copilului, iar
planul expresiv este legat de grafismul subiectului.
Analiza propriu-zisă a probei poate fi realizată după următoarele repere şi vor fi notate în spaţii
special construite în grila de cotare: structura desenului, figurile desenate izolat care nu intră în contact
unele cu altele sunt desenate de către persoane raţionale (personale sensibile receptive au tendinţa să
reprezinte familia cu o dinamică mai mare de exemplu, aflându-se în mişcare, făcând un lucru),
personajul cel mai atrăgător, personajul cel mai puţin atrăgător, relaţiile dintre personaje, existenţa sau
absenţa unui membru al familiei, inclusiv a autorului desenului.
„Desenul familiei” permite copiilor să-şi exprime, într-o manieră acceptabilă pentru aceştia,
percepţia lor asupra familiei. Copilul se simte important, descoperind o alta variantă de exprimare a ceea
1020
ce simte, a ceea ce gândește și cum percepe lumea înconjuratoare. Atât educatoarele, cât și părintii trebuie
să încurajeze și să ghideze pașii copiilor pentru dezvoltarea gustului pentru frumos, artă și pentru
dezvoltarea unei personalități complexe.
1021
”ROLUL CONVORBIRII ÎN EVALUAREA INIȚIALĂ”
TELEU OANA
G.P.P.”LUMEA COPIILOR” CONSTANȚA.
EDUCAREA LIMBAJULUI
NIVEL II
Evaluarea îşi face simţită prezenţa şi necesitatea în toate activităţile umane. Întreaga existenţă
umană este, de fapt o alergare între scopuri şi evaluări. Cu atât mai mult în aria educaţională suntem
interesaţi de evaluări, de raportări permanente asupra desfăşurării actului de formare, proces prioritar în
fiecare tip de societate.
Evaluarea este reconsiderată. Devine din „punct final într-o succesiune de evenimente” (Ausbel şi
Robinson) început şi permanenţă, trece de la nivelul microsistemic la cel macrosistemic. Este unanim
recunoscut că evaluarea reprezintă alături de învăţare o funcţie fundamentală şi o componentă a
procesului de învăţământ, dat fiind faptul că nu exista act educaţional care să nu implice în mod
sistematic sau nesistematic evaluarea şi autoevaluarea didactică (M. Ionescu).
CONVORBIREA cu ajutorul ei putem evalua nivelul de cunoștințe ale preșcolarului într-un timp
scurt,
este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent, folosind cuvinte intrate
in vocabularul lor activ, în urma unor activităţi de observare, povestire, jocuri didactice, lecturi pe baza de
imagini sau în contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare.. Ei au posibilitatea de a se
exprima si de a-si susţine părerile în faţa unui colectiv, dezvoltându-si curajul opiniei, calităţi ce le sunt
necesare, dar are și caracter evaluator .
Caracteristici:
• este o activitate complexă de evaluare a limbajului;
• se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior în alte activităţi;
• reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate și de temeinicia
însuşirii lor;
• se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei, pe o durata mai lungă, fără suport intuitiv;
• se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire, la grupa de cinci-șase ani;
• prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele, se dezvoltă la copii
capacitatea de a-și ordona și sistematiza reprezentările despre lumea reală;
• această activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor; pentru a răspunde întrebărilor,
copiii trebuie să selecteze lexicul adecvat, să utilizeze anumite structuri gramaticale, concomitent cu
urmărirea desfăşurării discuţiei, pentru a completa răspunsurile colegilor și pentru a continua logic
dialogul;
• participarea copiilor la convorbire necesită activitate intelectuală intensă;
• prin tematica și conţinutul convorbirilor se formează și se consolidează reprezentări ştiinţifice si
morale, se formează sentimente si atitudini morale ( ex.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?,
Cum ii ajutam pe părinţi?, Sa spunem adevărul!, Sa fim harnici si cinstiţi! s.a. );
• prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de
comportare civilizata în colectiv, se formează calităţi morale precum politeţea, stăpânirea de sine, curajul,
spiritul de cooperare și prietenie etc.;
• convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei, contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima și de
a susţine părerile proprii în cadrul colectivului, la dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei
voluntare.
Convorbirea se organizeaz, în general, cu întreaga grupă, dar se poate realiza și cu grupuri mici
sau individual.
Eficientizarea convorbirii impune:
• planificarea activităţii din timp;
• alegerea temei, care trebuie să fie accesibila și atractivă, să corespundă intereselor și preferinţelor
copiilor;
1022
• crearea unor situaţii diverse de viaţă;
• accentuarea caracterului formativ;
• elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei, permiţând concluzii parţiale și finale.
Dialogul trebuie să fie cât mai natural, educatoarea să manifeste multă elasticitate apelând la
întrebari menite să stimuleze copiii în a-și exprima liber gândurile, părerile, dorințele, necazurile. Dat
fiind specificul vârstei, convorbirile presupun mult tact psihologic și pedagogic, atât găsirea tonului
adecvat mai ales în formularea întrebărilor. Metoda convorbirii este folosită adesea pentru a completa
datele obținute prin observație și experiment. Ea se desfășoara pe baza unui plan și a unor dialoguri care
trebuie să fie cât mai naturale, colaterale, menite să nu intimideze pe interlocutor pentru a-și spune
âandurile și opiniile. Avantajul acestei metode este ca într-un timp relativ scurt se obțin numeroase
date. In timpul convorbirilor am evitat (convorbirile), întrebarile directe care ar fi putut da discuției un
caracter de anchetă ducând la răspunsuri formale sau eronate, am urmărit ca întrebarile să fie clare, să se
refere la aspecte concrete. Rezultate prețioase, relatari sincere se obțin atunci când convorbirea se
înfiripeaza în mod natural, firesc, când interlocutorul are încredere în cercetator. Pentru ca datele obținute
să nu se piardă le-am notat imediat dupa convorbire sau chiart în timpul acesteia. Magnetofonul sau
casetofonul pot fi folosite cu succes în acest scop. Pentru reușita convorbirii este necesar ca cercetatorul
să se gândească anticipat la ea să-și culeagă informațiile despre subiect, să-i anticipeze răspunsurile,
pentru a ști cum să se comporte în eventualitatea unor situații neprevăzute.
Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite racolarea unor informatii numeroase,
variate, prețioase într-un timp relativ scurt. Dezavantajul convorbirii provine din eventuala lipsă de
receptivitate a subiectului și de aceea se impune cu necesitate ca datele ei să fie completate și verificate
prin alte metode.
1023
Evaluarea initiala
- punct de plecare in actul educativ –
prof. Tempeleu Cristina

GPN Sighistel
Grupa combinata
Activitatea instructiv-educativa din gradinita presupune forme diverse de evaluare.Dupa modul de
inceputul unui program de instruire.Ea realizeaza in primul rand functia de constatare, permitand
acumulate.
Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate
„clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor gândirii, , etc.
trei.”(J.Delors)
viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii prescolarului.Copilul este o fiintã activã, cu o lume
proprie.Pentru a-l putea influenta optim,educatoarea are menirea sã redescopere mereu copilul în
dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale. Evaluarea are rolul de a regla permanent si a forma
în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane implicate.
Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai usor sã previi decât sã
vindeci”.Astfel,si în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanentã
a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si decizii pertinente si prompte din partea
educatoarei.
BIBLIOGRAFIE:
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic.
1024
prof. Teodorescu – Mihai Constantin

Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălcești
Informatică, Clasa a IX-a A
Din perspectiva cadrului didactic, evaluarea inițială este modalitatea prin care se stabilește dacă
elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate.
lor.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât profesori reuşesc să-i
determine pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate
fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de
A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului!
1025
întreprinse;
strategii:
1026
Evaluarea inițială și importanța ei
Teodorescu Mihai Georgiana Adela, Clubul Copiilor Bălcești-Vâlcea,

Limba și literatura română, clasa a V-a
Evaluarea inițială are un rol foarte important în cadrul procesului instructiv-educativ. Evaluarea are
rolul de a măsura şi aprecia eficienţa procesului didactic în funcţie de obiective. Măsurarea presupune
determinarea cu mai mare precizie a rezultatelor şcolare prin teste, în timp ce aprecierea implică o
judecată de valoare, urmată de o anumită decizie a profesorului. Evaluarea inițială trebuie sa fie
urmărească programa din anul anterior. În urma evaluării inițiale, profesorul își dă seama de nivelul de
cunoștințe, de achizițiile obținute în anul precedent, de cât de mult s-au atins competențele din programă.
Ea este și un ajutor pentru profesor deoarece, în urma evaluării, profesorul observă nivelul de pregătire al
elevilor, eventualele lacune, dar și pe ce ar trebui să insiste mai mult pentru a atinge competențele vizate
de programa în vigoare.
Evaluarea iniţială a elevilor la limba română este foarte importantă pentru ca profesorul să
stabilească cunoştinţele pe care le posedă elevii la început. De aceste cunoştinţe depind şi performanţele
viitoare ale elevilor. Programul de instruire va trebui alcătuit pe baza acestei evaluări. Evaluarea continuă
se desfăşoară permanent. Astfel profesorul poate să ia unele măsuri de ameliorare, să prevină insuccesele
şcolare, să perfecţioneze metodele de predare-învăţare. Elevii primesc informaţii referitoare la eficienţa
metodelor de învăţare folosite precum şi la descoperirea capacităţilor de care dispun.
În realizarea evaluării, trebuie să se stabilească atât nivelul minimal, de bază al achiziţiilor cât şi
nivelul superior al realizării obiectivelor. Motivele care determină asigurarea unui nivel minimal al
performanţelor elevilor sunt diverse. În primul rând este dificultatea activităţii didactice cu clase
neomogene, care distrage atenţia profesorului de la elevii cu ritm lent în asimilare, spre elevii dotaţi, fapt
ce determină la primii acumularea unor serioase lacune şi atitudine negativă faţă de învăţare, chiar
abandon şcolar. Un alt motiv ar fi faptul că se lucrează cu manuale alternative, care determină o
diversificare a mijloacelor şi strategiilor de predare-învăţare şi evaluare.
Aplicarea acestui instrument, care dirijează atenţia spre nivelul de bază, nu înseamnă o raportare
exclusivă a tuturor copiilor la acest nivel. Profesorul are îndatorirea de a asigura realizarea nivelului
minim de către toţi copiii, pe de o parte, dar are obligaţia de a crea condiţii ca fiecare elev să progreseze,
în funcţie de posibilităţile şi de disponibilităţile sale.
Astfel, se creează premisele unei evaluări obiective, pentru urmărirea atât a progresului şcolar, cât şi
pentru colectarea unor informaţii despre validarea unor instrumente de evaluare. Nu în ultimul rând, o
evaluare reală a achiziţiilor copiilor determină şi reglarea demersului didactic, aplicat în diferite etape, la
diferite capitole, cu efective diferite şi individualizate de elevi.
Evaluarea trebuie concepută atât ca un control, ca mijloc de măsurare obiectivă, cât şi ca o cale de
perfecţionare. În realizarea unei evaluări, soluţia cea mai potrivită este îmbinarea metodelor de evaluare.
Metoda de evaluare prin probă orală favorizează dezvoltarea capacităţii de exprimare a elevilor, feed-
back-ul este mai rapid, profesorul poate veni în sprijinul elevilor cerându-le precizări şi punând întrebări
suplimentare. Astfel pot fi corectate imediat confuziile şi greşelile făcute.
Metoda de evaluare prin probă scrisă are o valoare multiplă. Într-un timp scurt se verifică
randamentul unui colectiv de elevi, oglindind pregătirea acestora prin obligativitatea de a-şi etala
independent cunoştinţele fără intervenţia profesorului. Proba scrisă avantajează pe elevii care se exprimă
mai greu pe cale orală. Rezultatele obţinute se pot raporta la un criteriu unic de validare. Anonimatul
lucrării diminuează subiectivitatea profesorului.
nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au stat la baza acordării unei anumite note sau calificativ.
Atunci când se evaluează cunoştinţele gramaticale, trebuie să se verifice mai ales abilitatea elevilor
de a folosi limba la modul funcţional.
1027
Prof. înv. primar Teodorescu Mioara

Liceul Tehnologic ,,Nicolae Dumitrescu,, Cumpăna,Constanța
aspecte variate:
strategii:
asimilării conţinutului etapei ce urmează,“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de
pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Din punct de vedere al principiului temporalității se efectuează la începutul unui program de
instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii).
Obiectivul evaluării inișiale ne indică faptul că este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi
următoare.
Ca și funcție îndeplinită este cea diagnostică.
puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete.
1028
testul.
Evaluarea iniţială ,ca și avantaje, oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce
trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale
se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Ca și dezavantaje putem spune că nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici
realizarea une ierarhii şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
Din punct de vedere al notării nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor.Astfel, cadru didactic trebuie să-şi îmbunătăţească practica evaluării, alternând metodele
şi instrumentele de evaluare tradiţionale (probe scrise, probe orale, probe practice) cu cele complementare
(observarea sistematică şi directă a elevului, investigaţia, interviul) şi active (lucrări de laborator,
proiectul de cercetare, portofoliul,studiul de caz, jurnalul reflexiv, hărţile conceptuale).
Bibliografie:
1029
Evaluarea inițială-punct de plecare în activitatea didactică
PIP. ȚEPEȘ-CICUCAN LIVIA-MARIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1, BICAZU ARDELEAN
În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în învățământ, importanța activității de
evaluare devine din ce în ce mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în
Încercând o definire a evaluării în sensul ei larg, se poate spune că evaluarea este o activitate care
are în vedere toate acele procese şi produse ce reflectă atât natura cât si nivelul performanţelor atinse de
elevi în învăţare; evidenţiază gradul de concordanţă a rezultatelor învăţării cu obiectivele educaţionale
propuse; oferă informaţiile necesare adoptării deciziilor educaţionale optime.
Evaluarea îşi dovedeşte necesitatea din cel puţin trei perspective: a cadrului didactic responsabil de
formarea elevilor, a elevului şi a societăţii ca beneficiară a “produselor” sistemului educaţional.
Din perspective profesorului, evaluarea se impune ca o necesitate deoarece prin intermediul ei
cadrul didactic obţine informaţii privind calitatea prestaţiei sale didactice şi are posibilitatea de a adopta
măsuri care să eficientizeze stilul de învăţământ pe care-l promovează.
Din perspective elevului, evaluarea exercită un impact considerabil în mai multe planuri. Astfel, ea
orientează şi dirijează activitatea de învăţare a acestuia ajutându-l să-şi formeze un stil de învăţare; oferă
posibilitatea cunoaşterii gradului de îneplinire a sarcinilor şcolare contribuind la formarea unei imagini de
sine cât mai corecte; determină efecte pozitive în planul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor prin repetarea, sistematizarea pe care le prilejuieşte; produce efecte în planul relaţionării
elevului cu ceilalţi membrii ai grupului şcolar din care face parte; influenţează dezvoltarea psihică a
elevilor în multiple planuri ale personalităţii lor.
obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării. Operaţia de evaluare
nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii
pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor
procesului didactic şi un mijloc de fixare, delimitare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor
educaţionale.
Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să
instruire. Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic influenţată de
cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială se realizează
prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea elevilor şi care
îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de instruire:
- adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor elevi.Evaluarea iniţială este indispensabilă
școlare.
Așadar evaluarea inițială oferă atât elevului cât și profesorului o reprezentare a potențialului de
învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor, ci are
ca scop adaptarea demersului didactic la particularitățile elevului.
1030
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1031
METODE MODERNE DE REALIZARE A EVALUĂRII INIŢIALE LA
CLASA PREGĂTITOARE
Disciplina: COUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Autor: prof. Înv. Primar:Thalida Liliana Moga

Clasa : A II A B
Şcoala gimnazială „Radu Selejan”, Sibiu
Disciplina: COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Evaluarea modernă renunţă la conceptul de control al însuşirii cunoştinţelor şi adoptă pe cel al
evaluării rezultatelor învățării şi ale proceselor pe care le implică 1, evaluarea nu trebuie înţeleasă ca o
etapă supraadăugată sau suprapusă procesului de învăţare, ci constituie un act integrat activităţii
pedagogice. 2
În pregătirea pentru evaluare, la clasa pregătitoare, se are în vedere realizarea atmosferei
corespunzătoare, stabilirea nivelului minim de performanţă la data evaluării, având în vedere nivelul
minim de la sfârşitul semestrului, alegerea tipului de evaluare şi a categoriei de itemi folosiţi. Întrucât
domeniul se referă la dezvoltarea limbajului şi a comunicării, probele sunt orale şi constau în: dialoguri,
conversaţii, jocuri de rol, organizarea unor situaţii diverse de comunicareetc.
Acest lucru se realizează în conformitate cu fişa de monitorizare rezultatelor învăţării la clasa
pregătitoare. Aceasta fişă cuprinde competenţele specifice disciplinei comunicare în limba română cu cele
trei variante: nerealizat, în curs de realizare, realizat. Această monitorizare se realizează de la începutul
anului şcolar şi până la sfârşitul lunii octombrie.
Deasemenea, se analizează produsele activităţii elevilor, precum fişe de lucru, desenele pe
marginea unor activităţi, povestiri cu ajutorul imaginilor lor, colaje, machete etc.
În cadrul activităţilor didactice, se pot utiliza următoarele metode moderne:
1. Jocul didactic/jocul de rol-mimă prin care elevii sunt invitaţi să mimeze anumite
întâmplări, anumite cuvinte, fapte, regăsite în diverse texte literare întâlnite pe parcursul activităţilor.
Acestjoc se poate desfăşura la finele fiecărei activităţi didactice, pentru o mai bună obţinere a
performanţei în rândul elevilor şi pentru crearea unei bune dispoziţii.
2. Metoda Brainstorming poate fi una dintre cele mai des utilizate metode în activităţile din
cadrul orelor de Comunicare în limba română.
3. Utilizarea softului educaţional poate avea un real succes în orele de comunicare în limba
română la clasa pregătitoare . Se pot folosi softuri de tipul Povestea literelor, Prin lumea poveştilor.
4. Diagrama Venn: în locul cuvinelor pot fi folosite desene cu personajele din poveşti
realizate tot de către elevi. Această metodă se poate folosi ca paralelă între două poveşti.
5. Tot în cadrul studierii poveştii se poate folosi metoda Pălăriilor gânditoare. Copiii sunt
împărţţi în şase grupe şi, după ce primesc pălăriile colorate, primesc sarcinile aferente.
6. Metoda R.A.I. poate fi o metodă folosită foarte des în orele de comunicare în limba
română. Ea urmăreşte realizarea feedbackului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Elevul care
aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din informaţiile noi elevului care o prinde. Cel care
prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
7. Scaunul autoruluia este o metodă folosită cu mare succes în rândul levilor clasei
pregătitoare. Un elev e invitat să ia loc pe un scaun ,,al autorului”, în faţa celorlalţi colegi, care sunt
aşezaţi pe covor în jurul lui. El e solicitat să găsească un alt sfârşit unei poveşti, să povestească un text
audiat, să recite o poezie învăţată etc.
8. Metoda cubului poate fi folosită în mai multe activităţi de evaluare initială. Se poate
folosi un cub de lemn pe care sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,
argumentează
1
Marin Manolescu, Activitatea evaluativă între cognţie şi metacogniţie,Bucureşti, Editura Meteor, 2004
2
Constantin Cucoş, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2002
1032
BIBLIOGRAFIE:
1. Constantin Cucoş, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2002
2. Marin Manolescu, Activitatea evaluativă între cognţie şi metacogniţie, Bucureşti, Editura
Meteor, 2004
1033
METODE ŞI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZARE EVALUARII
INITIALE
Prof. înv. primar Tica Ionela Georgiana

Şcoala GIMNAZIALA” Iosif Catrinescu”
DISCIPLINA: Limba si literatura romana
Clasa a IV- a
învăţare.
1034
(Stanciu, M., 2003, p.284)
ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994
3. Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava, 2003
4. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
5. Goian, M. E. (coord.), Limba română. Comunicare – cl.a III-a, Ed. Nomina, Piteşti, 2008
1035
Importanța evaluării inițiale la istorie
Prof. Țicu Alina Ramona

Liceul Teoretic Novaci
Istorie / Clasa a XI-a C
Evaluarea este definită printr-un proces de măsurare și apreciere a rezultatelor sistemului de
învățământ, a eficienței resurselor, pentru compararea rezultatelor cu obiectivele propuse , pentru a lua
decizii de îmbunătățire și perfecționare 1. Examinarea, aprecierea și notarea reprezintă operații
fundamentale ale evaluării.
Procesul de evaluare presupune mai multe etape și îndeplinește mai multe funcții: funcția de
constatare și diagnosticare, de reglare și perfecționare, de informare, funcția motivațională, de predicție,
de selecționare și clasificare, funcția formativ-educativă, de perfecționare și inovare 2.
Evaluarea performanțelor elevilor la disciplina istorie este o acțiune esențială a unui proces
educațional eficient 3. Ea nu poate fi separată în mod artificial de celelalte componente ale procesului
educațional.
După modul de integrare a verificării ți evaluării în procesul educațional la istorie, se cunosc
următoarele tipuri de evaluare 4: inițială (predictivă), continuă (formativă) și finală (sumativă).
enunțate.
Evaluarea inițială se aplică la începutul activității cu un colectiv de elevi, la început de an școlar, la
început de semestru, la început de capitol, sau chiar la începutul unei lecții noi.Instrumentul cel mai
simplu, utilizat pentru evaluarea inițială la istorie este testul (predictiv). Pentru a se stabili care sunt itemii
care vor alcătui testul predictiv, este indicat ca profesorul de istorie să întocmească lista problemelor
esențiale din materia parcursă, absolut necesare pentru a facilita învățarea ulterioară 5. După corectarea
testelor, profesorul face inventarul lacunelor, al greșelilor tipice, pe baza cărora îi va trata pe elevi
diferențiat. Testele predictive se vor utiliza mai ales la începutul unei perioade de studiu îndelungate. În
funcție de lacunele înregistrate, profesorul de istorie va întocmi programe recuperatorii, care pot fi
aplecate în timpul orelor. În cazul unei anumite lecții , evaluarea inițială poate să ia forma unei
conversații, sau a unei simple fișe de lucru, menite să reactualizeze cunoștințele anterioare, necesare
însușirii lecției noi 6.
Așadar, evaluarea inițială (predictivă) la disciplina istorie se efectuează la începutul unui program
de instruire și permite să se prevadă șansele de succes ale programului. Profesorul are posibilitatea să
verifice punctele forte și punctele slabe ale elevilor și să aleagă apoi modul cel mai adecvat de predare a
noului conținut, dar și de a gândi modalități de instruire diferențiat.
situației existente și de formula cerințele următoare.
1
Constanțiu Dinulescu, Didactica istoriei, Editura Universitaria Craiova, 2007, p. 189.
2
Alice Ionela Roaită, Didactica istoriei. Un manuale pentru profesorul de istorie, Editura Paralela 45, București, 2012, pp.
174-175.
3
Marilena Bercea, Evaluarea competențelor la ora de istorie, în Felicia Adăscăliței, Marilena Bercea, Doru Dumitrescu, Liviu
Lazăr, Mihai Manea, Mirela Popescu, Elemente de didactică a istoriei, Ediția a II-a, Editura Nomina, 2012-2013, București, p.
34.
4
Ștefan Păun, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, București, 2005, p. 169
5
Gabriela Gruber, Didactica istoriei și formarea de competențe, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, p. 172
6
Ibidem
1036
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui
nou proces 7. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de
următoarele: tratarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățării;
utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
intelectuale, care asigură învățarea activă și formativă; îmbinarea eficientă și alternarea formelor de
activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe). O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă
constituie un autentic instrument de lucru al profesorului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea
pusă în beneficiul școlarului.
BIBLIOGRAFIE
- Bercea, M., Evaluarea competențelor la ora de istorie, în Felicia Adăscăliței, Marilena Bercea,
Doru Dumitrescu, Liviu Lazăr, Mihai Manea, Mirela Popescu, Elemente de didactică a istoriei, Ediția a
II-a, Editura Nomina, 2012-2013, București
- Gruber, G., Didactica istoriei și formarea de competențe, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște,
2016
- Dinulescu, C., Didactica istoriei, Editura Universitaria Craiova, 2007
- Păun, Ș., Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, București, 2005
- Roaită, A. I., Didactica istoriei. Un manuale pentru profesorul de istorie, Editura Paralela 45,
București, 2012
7
Alice Ionela Roaită, op. cit., p. 178
1037
Rolul evaluării inițiale la clasa a IX a la disciplina
Limba și literatura română; metode de evaluare
Țifrea Corina, Seminarul Teologic Liceal Ortodox

„Sf.Gheorghe” Botoșani, clasa a IX-a
Evaluarea inițială oferă atât elevului cât și profesorului o reprezentare a potențialului de
învățare,dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și
astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
sarcinilor propuse.Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă
care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber
și în mod expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii
au pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări.
următoarele:tratarea diferențiată a elevilor,selecția riguroasă a conținutului învățarii, utilizarea a acelor
metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale, care asigură
Strategia nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor deoarece își propune, de cele mai multe
ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau
remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a
noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un
fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou proces.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât profesorul cât și
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt
Evaluarea iniţială a elevilor care învaţă limba română ca limbă nematernă este foarte importantă
pentru ca profesorul să stabilească cunoştinţele pe care le posedă elevii la începutul ciclului liceal. De
aceste cunoştinţe depind şi performanţele viitoare ale elevilor. Programul de instruire va trebui alcătuit pe
baza acestei evaluări. Evaluarea continuă se desfăşoară permanent. Astfel, profesorul poate să ia unele
măsuri de ameliorare, să prevină insuccesele şcolare, să perfecţioneze metodele de predare-învăţare.
Elevii primesc informaţii referitoare la eficienţa metodelor de învăţare folosite precum şi la
descoperirea capacităţilor de care dispun.În realizarea evaluării, trebuie să se stabilească atât nivelul
minimal, de bază al achiziţiilor cât şi nivelul superior al realizării obiectivelor. Motivele care determină
asigurarea unui nivel minimal al performanţelor elevilor sunt diverse. În primul rând, este dificultatea
activităţii didactice cu clase neomogene, care distrage atenţia profesorului de la elevii cu ritm lent în
asimilare, spre elevii doraţi, fapt ce determină la primii acumularea unor serioase lacune şi atitudine
negativă faţă de învăţare, chiar abandon şcolar.
Aplicarea acestui instrument, care dirijează atenţia spre nivelul de bază, nu înseamnă o raportare
exclusivă a tuturor copiilor la acest nivel. Profesorul are îndatorirea de a asigura realizarea nivelului
1038
minim de către toţi copiii, pe de o parte, dar are obligaţia de a crea condiţii ca fiecare elev să progreseze,
în funcţie de posibilităţile şi de disponibilităţile sale.Evaluarea trebuie concepută atât ca un control, ca
mijloc de măsurare obiectivă, cât şi ca o cale de perfecţionare. În realizarea unei evaluări, soluţia cea mai
potrivită este îmbinarea metodelor de evaluare. Metoda de evaluare prin probă orală favorizează
dezvoltarea capacităţii de exprimare a elevilor, feed-back-ul este mai rapid, profesorul poate veni în
sprijinul elevilor cerându-le precizări şi punând întrebări suplimentare. Astfel pot fi corectate imediat
confuziile şi greşelile făcute.
Metoda de evaluare prin probă scrisă are o valoare multiplă. Într-un timp scurt se verifică
randamentul unui colectiv de elevi, oglindind pregătirea acestora prin obligativitatea de a-şi etala
independent cunoştinţele fără intervenţia profesorului. Proba scrisă avantajează pe elevii care se exprimă
mai greu pe cale orală. Rezultatele obţinute se pot raporta la un criteriu unic de validare. Este bine să se
păstreze anonimatul pentr ca subiectivismul profesorului să fie diminuat.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului oferă atât profesorilor, cât şi elevilor, o mare diversitate de
modalităţi în evaluare. Astfel, este eliminată orice formă de subiectivism şi se diminuează emoţiile care-i
însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi. Aceştia se pot evalua pe parcursul muncii independente pe care o
depun zilnic.
nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au stat la baza acordării unei anumite note sau
calificativ.Atunci când se evaluează cunoştinţele gramaticale, trebuie să se verifice mai ales abilitatea
elevilor de a folosi limba la modul funcţional.
BIBLIOGRAFIE:
1039
EVALUAREA INIȚIALĂ SAU PREDICTIVĂ
Prof. Tila Gabriela Ortensia

Școala Gimnazială Nr. 1 Roata de Jos
Limba și literatura română- Limba franceză
Clasele V-VIII
dovedește a fi foarte utilă la începutul clasei a V-a, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului
La începutul acestui an şcolar, în cadrul comisiei metodice s-a discutat şi s-a hotărât câte un model
de testare iniţială, conform precizărilor şi modelului propus de Ministerul Educaţiei, privind limba şi
literatura română si limbile straine, franceză, respectiv engleză; scopul testării iniţiale a fost de a observa,
analiza şi depista lacunele şi dificultăţile pe care elevii le au în însuşirea noţiunilor de limbă şi literatură.
Testul utilizează diferiţi itemi, bazându-se pe structurile-model oferite până acum de Centrul Naţional de
Evaluare şi Examinare, însoţite de baremele de evaluare şi de notare, precum şi de precizări referitoare la
specificul testelor. Testele au fost programate după cele două săptămâni de recapitulare,cu scopul de a
reîmprospăta cunoştinţele dobândite anterior; toţi elevii au primit informaţiile şi recomandările necesare
din timp (scris citeţ, ordonat, corect şi cu răspunsul adecvat cerinţei, aşezarea în pagină, margine în partea
stângă de 2 – 2,5 cm, alineatul de 2cm de la marginea lăsată, răspunsuri complete, citirea cu atenţie a
subiectului etc.).
Structura testului iniţial/predictiv pentru anul şcolar 2017-2018 clasele a V-a – a VIII-a, constă, de
fapt, într-o machetă cu două componente:
- partea I foloseşte ca suport un text literar la prima vedere/ studiat, pe baza căruia se formulează
itemi obiectivi şi/sau semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat.
(48 de puncte)
-secvenţa A conţine 5 itemi obiectivi si/sau semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat,
referitori la fonetică, lexic, ortografie si punctuaţie, morfologie, sintaxă.
(6 puncte x 5 = 30 de puncte)
- secvenţa B conţine 3 itemi obiectivi/ semiobiectivi care vizează înţelegerea textului si elemente
de stilistică.
(6p x 3 = 18 de puncte)
- partea a II-a conţine un item subiectiv, care presupune redactarea unei scurte compuneri.
(30 de puncte)
Pentru redactarea întregii lucrări, se acordă 12 puncte.
Textele alese pentru clasele a V-a si a VI-a aparţin genului epic, iar pentru clasele a VII-a si a VIII-
a aparţin genurilor liric; limita de spaţiu pentru compunerea de la partea a II-a a fost corelată cu nivelul
de clasă: 5-7rânduri (50-70 de cuvinte) pentru clasele a V-a si a VI-a, 6-8 rânduri (60 – 80 de cuvinte)
pentru clasa a VII-a, 8-10 rânduri (70 – 100 de cuvinte) pentru clasa a VIII-a; durata testului a fost de 45
de minute.
Așadar, evaluarea iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
indispensabile unui nou parcurs.
1040
Evaluarea inițială în învățământul preuniversitar
Inportanța Evaluării Inițiale. Metode și tehnici
Prof. Timandi Maria, Școala Gimnazială Buza, profesor chimie- fizică

Evaluarea reprezintă totalitatea acțiunilor prin care se adună date, se organizează și se face
interpretarea lor în urma aplicării unor instrumente de evaluare care au fost elaborate în prealabil. Aceste
instrumente de evaluare depind de grupul de elevi căruia se adresează, scopul evaluării, modalitatea de
evealuare.
Prin evaluare se urmărește gradul de realizare a unei activități în raport cu ceea ce ne-am propus
inițial. Este o comparare a planului cu rezultatul , în scopul de a realiza corecturi, reorientări sau
restructurări totale sau parțiale ale sistemului evaluat.1
Procesul de evaluare școlară are ca finalitate determinarea măsurii de atingere a obiectivelor
propuse de cadrul didactic evaluator în procesul instructiv educativ.
În funcție de momentul în care se aplică evaluarea distingem:
- Evaluarea inițială, care se aplică la început de nivel, clasă, capitol sau chiar temă și are ca scop
principal măsurarea nivelului de pregătire al elevilor în acel moment din tema dată
- Evaluarea continuă, care se desfășoară în diferite momente ale activității , și are ca scop
verificarea nivelului de înțelegere a noțiunilor
- Evaluarea finală care se aplică la final de capitol, semestru sau an școlar .
Evaluarea inițială are un rol foarte important în special atunci când elevul trece la un alt nivel de
studiu, sau în momentul când cadrul didactic a preluat o clasă nouă. Cadrul didactic trebuie să cunoască
nivelul elevilor în momentul în care proiectează parcurgerea materiei în anul școlar respectiv.
Evaluarea inițială la disciplinele din domeniul ” Matematică și științe” sunt importante la
profesorii de gimnaziu dar și la cei de la liceu pentru a stabili nivelul cunoștințelor acumulate în ciclurile
parcurse anterior de elevi. Totodată profesorul poate să afle gradul de stăpânire a cunoștințelor teoretice ,
abilitățilot practice, ambele constituind o condiție esențială în reușita procesului didactic.
Evaluarea inițială poate avea mai multe forme , cel mai des se utilizează însă testul inițial. Acesta
cuprinde întrebări sau chiar probleme legate de noțiunile studiate în anul școlar precedent sau într-o clasă
precedentă. Se pot utiliza o gamă largă de itemi, aceștia variind de nivelul clasei de elevi și de tot ce vrea
să afle cadrul didactic de la acei elevi.
1.E. Păun- Evaluarea învățământului ți Probleme fundamentale ale pedagogiei, D. Todoran ( coord.)
București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1982
Disciplina chimie studiată în gimnaziu din clasa a VII-a oferă o multitudine de noțiuni noi elevilor.
De aceea la începutul clasei a VIII-a este bine venit un test inițial pentru a verifica noțiunile învățate în
anul școlar anterior.
Prezint un model de test inițial utilizat la elevii de clasa a VIII-a la dispilina chimie.
TEST DE EVALUARE INITIALA
Chimie,Clasa a VIII-a
Numele si prenumele elevului..........................................................................
Data sustinerii testului...........................
• Pentru rezolvarea corecta a tuturor cerintelor din Partea I si Partea aII-a se acorda 90 de
puncte.Din oficiu se acorda 10 puncte.
PARTEA I.......................................................................................................50 de puncte
A. Alegeti raspunsul corect: ..............30p
1. Sirul de formule chimice care corespund unor acizi este:
a. H 2 O , HCl, HNO 3 , NaCl
b. AgOH, H 2 SO 4 , NaOH, Mg(OH) 2
c. H 2 S , H 2 SO 4 , HNO 3 , HCl
2.Solutia este :
a. un amestec omogen c. O substanta pura
b. un amestec eterogen d. O substanta compusa
1041
3. In nucleul atomic se gasesc urmatoarel tipuri de particule:
a. protoni si electroni c. Protoni si neutroni
b. electroni
4. Elementele din grupa I A a sistemului periodic au pe ultimul strat :
a. 2 e c. 8 e
b. 1 e d. 3 e
5. Afirmatia corecta referitoare la carbon este :
a. este un metal c. este un nemetal
b. face parte din grupa azotului d. intra in compozitia azotatilor
6. Protonii sunt particule:
a. cu sarcina electrica pozitiva c. cu sarcina electrica negativa
b. aflate in invelisul electronic d. fara sarcina electrica
B . Completati ecuatiile urmatoarelor reactii chimice: ... 20p
Na + O 2 = ..Na 2 O.......... reactie de..................................
Zn + ..HCl.... = ZnCl 2 + H 2 ↑ reactie de ……………………
NaOH + H 2 SO 4 = ....Na 2 SO 4 ... + ...HOH... reactie de ……………………
......NaNO 3 ..... = NaNO 2 + O 2 ↑ reactie de ……………………
PARTEA a II-a..................................................................................................40 puncte
Pentru urmatorii itemi se cer rezolvarile complete pe foaia de test.
1. In 270 g de apa se dizolva 30 g de zahar . Care va fi concentratia procentuala a solutiei ? 15p
2.Determinati formula chimica a compusului format din MgII si OII si apoi denumiti substanta..
10p
3. Calculati masa moleculara a urmatoarelor substante chimice : H 2 SO 4 si Ca(NO 3 ) 2 5p
4 .Scrieti simbolul urmatoarelor elemente chimice: 10p
a. sulf –
b. azot –
c. potasiu –
d. sodiu -
e. aluminiu -
Se dau :A H = 1 ; A S = 32 ; A O = 16 ; A Ca = 40 ; A N = 14 .
1042
EVALUAREA INITIALĂ LA CHIMIE
TIMIȘ CRISTINA, LICEUL BORȘA, CHIMIE, CLS. a IX-a

Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv/educativ, a triadei predare-învăţare-
evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza
colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. De
asemenea, rolul ei este să depisteze limitele învăţării – greşeli, lacune, nivel prea scăzut de cunoştinţe,
dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor – pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului
şcolar. Constatarea progresului cantitativ şi calitativ al învăţării reprezintă condiţia sine qua non pentru
determinarea succesului pe care 1-a avut instruirea, prin prisma obiectivelor urmărite. Evaluarea este un
act de cunoaştere a elevilor sub mai multe aspecte: cunoştinţe acumulate, capacităţi dezvoltate, atitudini şi
conduite, dar şi a acelor aspecte ale activităţii care explică nivelul rezultatelor. Simultan cu aprecierea
rezultatelor constatate sunt relevaţi şi factorii care au contribuit la obţinerea lor, eficacitatea resurselor,
condiţiilor şi operaţiilor folosite, pe această bază fiind posibilă diagnosticarea calităţii procesului, punerea
în evidenţă a părţilor bune şi a celor slabe.
Nu este suficient să ne informăm doar asupra performanţelor obţinute de elev la un moment dat, ci
şi asupra procesului didactic, în vederea perfecţionării sale în etapele următoare. Prin conţinutul său,
evaluarea urmăreşte să determine modul în care obiectivele stabilite se înfăptuiesc în activitatea practică.
Dar, acest lucru nu se poate realiza decât în condiţiile integrării evaluării în procesul didactic, ca parte
constitutivă a acestuia, care „priveşte” cu ochi critic şi cu luciditate la ceea ce se întâmplă în întregul
proces şi în părţile sale componente. În funcţie de momentul integrării evaluării în desfăşurarea procesului
didactic, analiştii au delimitat trei tipuri de evaluare:
- evaluarea iniţială (predictivă);
- evaluarea continuă (formativă);
- evaluarea finală (sumativă).
în scopul optimizării procesului didactic. Cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de
pregătire de la care pornesc şi a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării
conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice.(1)
Pentru a evalua competențele la chimie la începutul unei noi etape, este necesară elaborarea și
aplicarea unui test predictiv. În primul rând, noțiunea de competență presupune elaborarea unor teste
docimologice care integrează cunoștințele, capacitățile și atitudinile elevilor în situații problemă. Înainte
de a aplica un test predictiv unei clase, cadrul didactic are obligaţia de a face elevilor cunoscute
obiectivele urmărite. Elevii sunt încurajaţi să lucreze independent pentru a-şi crea o imagine adecvată
despre competenţele la chimie, pe care le posedă la momentul dat în rezolvarea sarcinilor şi depăşirea
dificultăţilor.
Este importantă asigurarea unui climat de muncă fără stres, de a preveni emoţiile exagerate
manifestate de unii elevi, anunţându-i că nota primită se va pune în catalog la decizia fiecărui elev. Itemii
trebuie să fie însoţiţi și de punctajul acordat, iar analiza rezolvării să se realizeze, folosind un barem de
evaluare detaliat. După evaluarea testului de către profesor, este foarte important ca elevii să-şi examineze
erorile, apoi să completeze un chestionar de autoevaluare iniţială a nivelului competenţelor.(2)
O problemă actuală este schimbarea atitudinii profesorilor şi elevilor faţă de procesul de evaluare,
care mai des este asociată cu eşecul, sancţiunea sau controlul, decât cu progresele pentru etapa următoare
a învăţării. Acest moment este foarte important la începutul studiilor liceale, întrucât evaluarea precedată
de obiective stimulative se va dovedi mult mai eficientă decât una la care elevul nu ştie ce să aştepte.
În concluzie menţionăm că rolul cadrelor didactice este definitoriu în corelarea evaluării iniţiale cu
posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor învăţării şi cu formarea unei imagini cât mai corecte a
elevilor despre competenţele proprii la început, precum şi în dezvoltarea lor continuă pe tot parcursul
studiilor liceale.
1043
BIBLIOGRAFIE
1. http://cyd.ro/evaluarea-componenta-a-procesului-de-invatamant/
2. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/41-p211-215.pdf
1044
METODE SI TEHNICI DE EVALUARE IN INVATAMANTUL
PREUNIVERSITAR
Înv. Timofti Daniela

Şcoala Gimnazială Măgireşti, jud. Bacău
De-a lungul timpului,in teoria si practica educatiei si instruirii,conceptul de evaluare a suferit
modificari semnificative.De la simpla modificare a cunostintelor acumulate de catre elev si notarea lor de
catre invatator s-a ajuns la extinderea actiunilor evaluative asupra rezultatelor sociale ale sistemului de
invatamant,asupra proceselor de instruire,a durabilitatii cunostintelor elevului,a calitatii curriculumului
scolar si a pregatirii personalului didactic.
In functie de obiectivele educationale urmarite,se folosesc strategii de evaluare variate,ce imbina
evaluarea continua cu utilizarea diferitelor forme de testare.Este esential ca aceste actiuni de evaluare sa
fie judicios echilibrate pastrandu-se cu masura raportul dintre aspectele informative si cele formative
cuprinse in obiectivele procesului de predare-invatare.
Pe langa metodele traditionale cum ar fi:probe orale,probe practice si probe scrise,mai sunt si
metode moderne sau alternative.
Sunt numite metode traditionale deoarece au fost consacrate in timp si sunt utilizate cel mai
frecvent deoarece acestea asigura cadrului didactic un control mare asupra nivelului de pregatire a clasei,o
apreciere amanuntita,o ierarhizare,dar si o sanctionare.
Metodele de evaluare alternative sau moderne indica faptul ca acestea s-au impus in practica scolara
in ultimii ani si ca se utilizeaza ori in locul,fie simultan ori in completarea celor traditionale. Evaluarea
cu ajutorul calculatorului le ofera,atat profesorilor cat si elevilor,o mare diversitate de modalitati.Aceasta
metoda economiseste timpul si implica o evaluare obiectiva.Totodata,e necesara folosirea unor resurse de
care nu orice scoala dispune.
In concluzie,toate metodele pot fi eficiente si pot fi folosite in diferite scopuri si pentru obiective
diferite de catre professor.Cadrul didactic trebuie insa sa diversifice evaluarea si sa o centreze pe
obiectivele de la clasa.Sunt de parere ca abordand metode de evaluare diversificate,elevii vor fi mai
interesati si rezultatele vor fi mai productive.
1045
METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE INIȚIALĂ FOLOSITE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Prof. Înv. preșcolar: Tinca Carmen Florența

Grădinița p. n. “Gândăceul”, Craiova

următorii paşi:
fiecărui copil.
METODE
T ȘI TRADIȚIONALE : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
TEHNICI DE
EVALUARE

etc.)
1046

jurnalul grupei.
Bibliografie:
București,EDP.;
1047
Prof. înv. primar, Tinca Laura Viorica
Şcoala Gimnazială Luna de Sus, judeţul Cluj

Clasa pregătitoare, clasa I
Evaluarea reprezintă o funcţie deosebit de importantă a procesului de învăţământ. Ea are caracter
continuu, integrat procesului de învăţare.
Evaluarea iniţială oferă elevului şi profesorului o ,,imagine” a potenţialului de învăţare sau a unor
eventuale lacune/ aspecte care au nevoie de îmbunătăţiri. Ea este necesară ,,la începutul unui program de
instruire-ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii.”( Ioan T.
Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p.117).
Orice activitate de instruire trebuie să pornească de la cunoaşterea nivelului de pregătire pe care îl
are un elev. Acest nivel se poate exprima în termeni de conţinuturi, deprinderi, competenţe dobândite
până în momentul respectiv. În funcţie de rezultatele obţinute, se vor adopta decizii ulterioare referitoare
la transmiterea viitoarelor cunoştinţe.
Evaluarea iniţială reprezintă premisa reuşitei pedagogice în activitatea de predare-învăţare.
Aceasta nu trebuie să aibă caracter de control şi sancţiune. Nu trebuie să existe o clasificare ulterioară a
elevilor, astfel că factorul stres este considerabil redus. Pentru aplicarea unei evaluări iniţiale se pot
combina atât metode tradiţionale( evaluarea orală, evaluarea scrisă, proba practică), cât şi metode
moderne, noi( portofoliul, proiectul ,investigaţia).
Aşa cum se poate deduce din cele enumerate mai sus, evaluarea iniţială este un proces complex. Eu
recomand ca aceasta să dureze mai multe zile, deoarece nu pot fi identificate într-o singură sesiune de
evaluare nevoile reale de învăţare ale elevilor. În funcţie de cunoştinţele pe care elevul le are se poate
ulterior alcătui un plan de instruire pentru viitor sau, dacă este cazul, se va concepe un plan de
remediere/recuperare a unor noţiuni ce vor fi implicate în susţinerea învăţării următoare.
Evaluarea dezvoltării cognitive reprezintă o componentă esenţială a procesului de evaluare a
elevilor din clasele primare. Această evaluare va urmări măsurarea si aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor, deprinderilor matematice, lingvistice, precum şi a celor de observare a mediului înconjurător.
Strategiile evaluative folosite vor fi adaptate nivelului de vârstă ale copiilor, precum şi nivelului lor
individual.
La intrarea copiilor în şcoală se evaluează in primul rând limbajul. Se porneşte de la evaluarea
pronunţiei corecte a sunetelor, a cuvintelor şi se ajunge la formularea de propoziţii. Este necesară o
evaluare corectă în acest domeniu deoarece aceasta asigură parcurgerea în condiţii corespunzătoare a
celorlalte domenii specifice clasei pregătitoare şi clasei întâi.Nu trebuie făcute etichetări de nici un fel în
urma acestei evaluări, deoarece elevii pot fi afectaţi, se pot ,,închide” în ei,iar comunicarea viitoare poate
deveni greoaie. Probele administrate pot consta în: dialoguri,conversaţii, jocuri de rol, organizarea unor
situaţii diverse de comunicare. Chiar dacă probele orale au un grad de fidelitate mai scăzut, la clasa
pregătitoare ele işi găsesc utilitatea în evaluarea limbajului şi comunicării. Este obligatoriu ca obiectivele
urmărite să fie clare şi bine înţelese de cel care evaluează. Întrebările trebuie să fie clar formulate, să fie în
acord cu obiectivele,iar elevilor să li se acorde suficient timp pentru rezolvarea cerinţelor.Un exemplu de
probă de evaluare iniţială la clasa pregătitoare sau chiar şi la clasa întâi: profesorul le prezintă elevilor un
şir de ilustraţii şi le cere copiilor să formuleze propoziţii pentru fiecare în parte,să le aşeze într-o ordine
logică, să despartă în silabe anumite cuvinte reprezentate în imagini.
Evaluarea corectă a dezvoltării limbajului la elevii din clasele de debut a şcolarităţii este foarte
importantă deoarece va contribui semnificativ la derularea ulterioară a procesului educaţional al elevilor.
Fără o însuşire corectă a citit-scrisului, dezvoltarea lui viitoare este pusă sub semnul întrebării.
1048
Tincescu Ana-Maria
Scoala cu clasele I-VIII Ungureni-Dragaesti
Disciplina: Limba Engleza
Clasa a V a
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Şansa atingerii
lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, concluziile evaluării fiind premisa
Evaluarea iniţială realizează două funcţii: Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care
subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă, capacităţile necesare reuşitei într-un program nou ( cu
ajutorul evaluării iniţiale pot fi identificate şi lacunele din pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile
acestora, cunoştinţele pe care le stăpânesc, etc. ). Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi permite anticiparea rezultatelor. În funcţie de datele înregistrate se pot
stabili obiectivele programului următor, conţinuturile necesare, demersurile didactice adecvate
posibilităţilor de învăţare ale şcolarilor. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate
criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a şcolarilor, pornind de la
obiectivele propuse. În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape: - Stabilirea
exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective - Formularea itemilor - Stabilirea timpului necesar
fiecărui item - Fixarea punctajului pentru fiecare item - Stabilirea unei scări de apreciere - Centralizarea
rezultatelor în grafic. Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea
modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă
este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din şcolari.
Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele: - oferă profesorului şi şcolarului o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente ( potenţialul de învăţare a şcolarului, lacunele ce trebuie
completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare; - pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare; Ca dezavantaje
ale evaluării iniţiale se pot enumera următoarele: - nu permite o apreciere globală a performanţelor
şcolarului şi nici realizarea unei ierarhii; - nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei
lacunelor în sistemul cognitiv al şcolarului.
cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R.
Ausubel , 1981)
1049
ȚIPLEA GABRIELA
LICEUL TEHNOLOGIC „MARMAȚIA”, SIGHETU MARMAȚIEI
MATEMATICĂ
CLASA IX B
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Scopul evaluării
inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm pe
elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea
trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate. Elevii trebuie sa
inteleaga aceasta evaluare ca un exercițiu util activității de învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care
că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare: rezolvarea corectă a subiectelor,
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc., concluziile
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a ști și a cunoaște, este un real
progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului
demersul pedagogic imediat următor și eventual programe de recuperare.
următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor
- selecția riguroasă a conținutului învățarii
intelectuale, care asigură învățarea activă și formativă
elevilor, deoarece își propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
nou proces.
1050
într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor șiexplorarea
care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul liceal
BIBLIOGRAFIE:
1) Radu, I. T.,”Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului”, Editura Didactică și
2) Stoica, A.,”Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță”, Editura Humanitas
3) Radu, I. T.,”Evaluarea în procesul didactic”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
1051
Prof.înv.primar Țîra Ioana Maria

Colegiul Tehnic ” Al. Domșa” Alba Iulia
Clasa a II a
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului și
profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate
și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor
(apreciere).
direcția realizării planului individualizat de învățare. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au
alcătuit evaluarea inițială,ținând seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și
pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai
1052
REZULTATE EVALUARE INIŢIALĂ, LIMBA ROMÂNÃ

CLASA a II-a
An şcolar 2017-2018
I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 Calificati
v
Scrie Recunoaşt Despart Ordoneaz Transcrie Asociazã Asociazã final
corect e şi e corect ã corect corect corect corect
dupã denumește în silabe toate propoziţi sinonimel antonimel
dictar corect cele cuvintel cuvintele a e e
e 5 cuvinte e
F 25 25 23 25 25 25 25 25
B
B 7 7 10 8 6 8 8 7
S 4 4 3 3 5 3 3 4
I 0 0 0 0 0 0 0 0
o Necunoaşterea regulii de scriere cu litera iniţialã mare a substantivelor proprii;

o Greşeli la despãrţirea cuvintelor în silabe;
o Neatenţie în transcrierea corectã a cuvintelor/propoziţiilor;
o Greşeli privind gãsirea cuvintelor cu sens opus;
o Greşeli în ordonarea cuvintelor în propoziţii;
Am luat mãsuri ameliorative față de elevii care prezintã confuzii/ necunoaştere unor reguli de
scriere cu majusculã/ înţelegerea mesajului unui enunţ, prin exersare pe tipuri de itemi, unde întâmpinã
greutãţi.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1053
NECESITATEA ŞI IMPORTANŢA EVALUARII INIŢIALE ÎN
Prof. Tirea Daniela - Şcoala Gimnazială I.D.Sîrbu Petrila, judeţul Hunedoara

receptivi şi să inţeleagă importanţa evaluării şcolare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
de învăţământ. Cele trei forme de evaluare (iniţială,formativă şi sumativă) sunt în relaţie de
complementaritate,determinată de funcţiile lor în demersul evaluativ.
receptivi şi să inţeleagă importanţa evaluării şcolare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea
sarcinilor propuse ,să le fie trezită motivaţia cunoaşterii şi dorinţa soluţionării corecte a problemelor
în consecinţă”. Ea oferă profesorului şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a
situaţiei existente şi de a formula cerinţele următoare. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică
iniţială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se ţină seama de următoarele:
- selecţia riguroasă a conţinutului învăţarii;
- utilizarea a acelor metode şi procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacităţile
intelectuale,care asigură învăţarea activă şi formativă;
elevilor deoarece îşi propune, de cele mai multe ori,şi evidenţierea unor priceperi şi aptitudini. Evaluarea
de recuperaresau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării
proces.
moment. Aceste reaţii au contribuit la creşterea încrederii în forţele proprii şi au catalizat energii noi în
1054
într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtăşirea ideilor şi
explorarea soluţiilor posibile şi nu prin formularea excesivă de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare
atenţie itemii care au alcătuit evaluarea iniţială,ţinând seama de prevederile curriculumului pentru
învăţământul gimnazial şi pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe
Evaluarea în general,deci şi cea iniţială, are rolul de a regla permanent şi a forma în spiritul unor
mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai uşor să previi decât să vindeci”. Astfel şi în cadrul
cu ajutorul căruia se perfecţionează activitatea pusă în beneficiul şcolarului.
Procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră numai atunci când,atât dascălul cât şi
BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T.,Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1981.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
Stoica, A.,Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 1998.
1055
Importanţa integrări evaluării în activitățile formativ-educative din grădiniță
Prof.înv.preş.TÎRÎLĂ DORINA
Grădiniţa cu prog.norm. Şindrilari nr.3, Jud. Vrancea
Grupa combinata:3-6 ani
Tranziţia de la joc la învăţare, nu trebuie să fie bruscă; trecerea trebuie să fie realizată treptat, prin
introducerea în activităţile de tip joc a unor secvenţe de învăţare activatoare de efort voluntar conştient,
care vor anticipa demersuri de învăţare sistematice, organizate, integrate în strategii de învăţare
perfecţionate, însoţite de procese evaluative organic inserate în activităţile instructiv educative.
Accentul plasat pe evaluarea dezvoltării capacităţilor, atitudinilor ce ţin de dezvoltarea
socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona emoţii, a respecta diversitatea),
dezvoltarea fizică (motricitate fină şi grosieră, dar şi sănătate şi alimentaţie sănătoasă) sau a atitudinilor şi
capacităţilor în învăţare (curiozitate şi interes, iniţiativă, persistenţă în activitate, creativitate), alături de
competenţe academice urmărite în mod tradiţional (din domeniul dezvoltării cognitive şi a limbajului şi
comunicării) impun cadrelor didactice o regândire a demersului educaţional, a modalităţilor specifice de
organizare a învăţării şi predării, precum şi a modalităţilor specifice de evaluare.
Cerințe care stau la baza evaluării copiilor sunt următoarele:
1. Acces egal şi echitate pentru toţi copii;
2. Respect pentru diversitate;
3. Incluziune şi non-discriminare;
4. Calitate şi profesionalism;
5. Parteneriat.
Preșcolarul va fi ajutat prin demersuri evaluative de tip formativ să se autodescopere, să-şi
construiască o imagine de sine realistă, sa afle care îi sunt abilităţile, cunoștințele şi atitudinile pe care se
poate baza în a recunoaşte şi înţelege realitatea înconjurătoare, valorificând resursele personale în mod
echilibrat şi semnificativ.
Evaluarea în grădiniță însoţeşte fiecare tip de activitate într-un scop precis configurat, ea trebuind să
se subordoneze intenţiilor de a activa energiile copilului pentru dezvoltare, reuşită şi afirmare de sine.
Observarea este importantă în programele de educaţie centrate pe copil, este fundamentul evaluării
şi constă în urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului unui copil fără a interveni, cu scopul de a
sesiza aspectele sale caracteristice. Pentru a-l influenţa în mod optim, educatorul trebuie să redescopere
mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualităţii lui în devenire, sub toate aspectele.
Cunoaşterea copilului necesită timp şi anumite competenţe din partea educatorului:
1. să facă observaţii obiective;
2. să aleagă şi să construiască instrumentele necesare pentru înregistrarea informaţiilor;
3. să dea acestora o interpretare pertinentă.
Scopul acestei aprecieri nu este acela de a eticheta o realitate şi de a încadra într-un profil teoretic,
general, o anumită performanţă obţinută de copil, ci aceasta se subordonează dezideratelor de creştere şi
accelerare a dezvoltării.
În acest sens, evaluarea devine relevantă dacă:
1.se fundamentează pe observarea sistematică a comportamentului copilului, care oferă educatorului
informaţii despre copil cu privire la capacităţile sale de acţiune şi de relaţionare, competenţele şi
abilităţile de care dispune în mod direct şi pe care le probează în activităţile zilnice;
2.identifică pe parcursul procesului instructiv-educativ zonele de vulnerabilitate ale acestuia,
strategiile deficitare ori inadecvate profilului dezvoltării fiecărui copil;
3.oferă feedback nuanţat şi diferenţiat în funcţie de rezultatele obţinute de fiecare copil;
4.observă şi evaluează copilul în contexte naturale cât mai variate, în mediile lui fireşti: în sala de
grupă, în timpul jocului în aer liber, în timpul activităţilor extracurriculare, în familie, etc.;
5.evaluează nu doar aspectele care privesc latura cognitivă, ci urmăreşte să construiască o imagine
globală a nivelului de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic, cognitiv şi socio-emoţional, iar
informaţiile obţinute le analizează în interrelaţie;
6. nu etichetează ori încadrează copiii în categorii. ;
1056
7.rezultatele evaluării se compară exclusiv cu performanţele copilului însuşi, cu succesele şi
insuccesele proprii, şi acest lucru trebuie să-l insuflăm şi părinţilor, să le explicăm de ce nu este corect şi
ce repercusiuni are asupra imaginii de sine a copilului când îl compară cu colegii sau chiar cu ceilalţi
copii ai lor;
8.apreciază nivelele de dezvoltare ale copiilor, punctele forte, competenţele lor de a se adapta
solicitărilor, cât şi zonele de vulnerabilitate şi de risc;
9. are în vedere sprijinirea procesului educaţional în ansamblul său, intervenind reglator pe
parcursul desfășurării sale, urmărind perfecţionarea sa şi construirea unor ocazii de reuşită personalizate;
10.fundamentează deciziile de orientare şi consiliere educaţională;
Unul dintre principalii factorii răspunzători de progresul dezvoltării copilului este educatorul.
Întregul evantai al dezideratelor pedagogice legate de succes/insucces în învățare poartă pecetea
personalității acestuia.
Dintre componentele personalității sale, pregătirea psiho-pedagogică se află într-o corelație ridicată
cu rezultatele la învățătură, ea oferindu-i posibilitatea adaptării procesului de învățare la particularitățile
tipologice şi individuale ale copiilor.
Educatorul poate diagnostica anumite dificultăți de adaptare şi învățare întâmpinate de copii,
concomitent cu intervenția pentru atenuarea sau înlăturarea lor. Numai prin cunoaşterea profilului corect
al copilului cu dificultăţi de învăţare se poate ajunge la elaborarea unui plan de intervenţie corespunzător.
Educatorul are posibilitatea de a evalua posibilitățile copiilor, de a înțelege cunoștințele pe care urmează
să le predea sau deprinderile pe care pot să şi le formeze copiii, poate să cristalizeze, în urma observațiilor
sistematice, profilul specific de formare şi dezvoltare al fiecărui copil, amprenta sa de unicitate, zonele de
strălucire şi de umbră, sprijinindu-l constant să își afirme potențialul, creând şi oferind ocazii de reușită
personalizată.
Bibliografie:
1. 1001 idei pentru educaţie timpurie de calitate: Ghid pentru educatori
2. Standarde de învăţare şi dezvoltare pentru copilul de 5-7 ani
3. Ghidul cadrelor didactice pentru educaţia timpurie şi preşcolară
4. Evaluarea – Ghid al activității didactice din grădiniță. Maria Chiriac, Aurel
Cazacu. București,2014
1057
Evaluarea iniţială la limba și literatura română
prof. Târziman Angelica Monica

Liceul Tehnologic,,Elena Caragiani” Tecuci
Profesor limba și literatura română
Clasa a IX a D
lacunelor ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Evaluarea nu își
propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor ci se recomandă raportarea la
bareme de evaluare (apreciere).
Evaluarea reprezintă o funcție esențială și o componentă a procesului de învățământ. Cele trei
forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de complementaritate,determinată de
funcțiile lor în demersul evaluativ.
Referitor la importanța evaluării inițiale ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exacta a situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor
Astfel, structura testului iniţial/predictiv pentru liceu clasele a IX-a – a XII-a este indicat să
cuprindă:
Partea I : secvenţa A foloseşte ca suport un text literar la prima vedere/ studiat, pe baza căruia se
formulează itemi obiectivi şi/sau semiobiectivi cu răspuns scurt şi cu răspuns elaborat.
-secvenţa B conţine 2 itemi obiectivi/ semiobiectivi care vizează probleme de exprimare,
deortografie şi de punctuaţie.
Partea a II-a conţine un item de tip eseu nestructurat, care vizează exprimarea unei opinii/ o
argumentare, pornind de la textul nonliterar la prima vedere, dat ca suport.
nou proces.Se vor urmări căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor șiexplorarea soluțiilor
posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
1058
BIBLIOGRAFIE:

Disciplina Limba şi literatura română
Clasa a IX-a
Elev.......................................................
Clasa......................................................
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi Partea a II-a se acordă 90 de
puncte. Din oficiu se acorda 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
Partea I
Citeşte textul:
“Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată

Cu cheia ruginită a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma şi răcoarea şi umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea în vânatul ei fum,

Prin care cresc pe poliţi şi rafturi ca pe ruguri
Arzând în umbră, piersici de jar şi-albastri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flacări de parfum. (Ion Pillat- “Cămara de fructe”)
Următoarele cerinţe sunt formulate pornind de la textul dat:

A. Încercuieste litera corespunzătoare răspunsului corect:
1.Sinonimele cuvintelor “mireasmă” şi “taină” sunt 8puncte
a. placere, dorinţă; b. parfum, secret; c. duhoare, ascunzătoare;
1059
2.Textul aparţine genului: 8puncte
a. dramatic; b. epic; c. liric;
3. Transcrie două epitete cromatice din text:
4. Ilustrează, prin câte un enunţ, sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvântului “fum”. 8 puncte
5.Transcrie un vers din text, în care se remarca prezenţa eului liric 8 puncte
B.1.Desparte în silabe cuvintele: teamă, cheia, raiului, piersici, parfum. 10 puncte
2.Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate din textul următor: 10 puncte
“ Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată”
Partea a II-a 30 puncte

Citeşte textul:
Zăpada scânteia, luminozitatea îi era orbitoare, ai fi zis că pe pământ fuseseră presărate cioburi de
sticlă. Asemenea împrejurimi idilice m-au speriat şi mă bucuram că în curând voi călca pe asfaltul
parizian. La fel, ducându-mă la cealaltă fereastră, m-am bucurat să-l văd pa Raymond, care (…)ştergea
cu un burete şi o galeata maşina noastră, pe care o remorcase la prima oră a dimineţii.
(Pascal Bruckner, Hoţii de frumuseţe)
Descrie, în 10 – 20 de rânduri, o întâmplare imaginară al cărei sfârşit să fie reprezentat de textul de
mai sus. Vei folosi ca moduri de expunere naraţiunea şi descrierea. Vei relata întâmplarea la persoana |I.
TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ - BAREM

Disciplina Limba si literatura română
Clasa a IX-a

• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acordă fracţiuni de punct.
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total

A.1. b 8 puncte
2. c 8 puncte
3. câte 4 puncte pentru transcrierea oricăror două epitete cromatice din text (de exemplu,
vanatul...fum, pere de-aur roşu) 2x4p=8 puncte
1060
4. câte 4 puncte pentru ilustrarea prin enunţuri corecte a sensului denotativ şi a sensului conotativ
ale cuvântului indicat 2x4p=8 puncte
5. transcrierea versului din text – 8p/ lipsa de siguranţă în identificarea versuluil – 2 puncte
B.1. câte 2 puncte pentru desparţirea corecta in silabe 5x2p=10 puncte
2. câte 2 puncte pentru precizarea corecta a funcţiei sintactice a fiecărui cuvant subliniat 5x2p=10
puncte

– pentru conţinutul compunerii: 20 puncte
• formularea unei compoziţii în concordanţă cu cerinţa 4 puncte

• utilizarea modurilor de expunere adecvate – 8 p/ susţinere inadecvată, cu argumente irelevante
sau uitlizarea unui singur mod de expunere – 2p 8 puncte
valorificarea oricăror informaţii/ idei din textul dat 4 puncte
• formularea unei concluzii adecvate 4 puncte
- pentru redactarea textului: 10 puncte
• respectarea structurii textului 2 puncte

• respectarea normelor de exprimare, de ortografie si de punctuaţie 6 puncte
(0-1 greşeli – 6p; 2-3 greşeli – 4p; 4-5 greşeli – 2p; peste 6 greşeli – 0p)
• respectarea limitei de spaţiu indicate 2 puncte
Rezultate obținute la testul inițial

Disciplina:Limba și literatura română
Clasa a IX a D
Total elevi: 28/elevi prezenți:23
Nr. Nota Nota Nota Nota Nota Nota Nota Nota Nota Nota 10 Media
crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. - - 3 6 5 3 3 2 5 - 6,86
1061
Importanta evaluarii in invatamantul prescolar
Prof. inv. Prescolar: Tita Iozefina

Gradinita cu P.P. “Phoenix” Craiova
evaluare :
Evaluarea formativ continua este una din formele cele mai des utilizate in gradinita si se
manifesta in toate activitatile derulate, de la observarea continu a comportamentului copiilor , a reactiilor
pe care le au la diverse solicitari , a semnalariiprogreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu
un grad ridicat de dificultate, pana la recompensarea succeselor pe care copii le obtin .Utilizarea acestei
forme de evaluare ajuta atat educatoarea , dar in special copilul la reglarea activitatii. Pentru a avea rolul
pozitiv care l-am mentionat anterior , evaluarea formativa trebuie sa respecte unele cerinte :
evaluare.
Centrarea interesului pe procesul invatarii este considerat afi mai relevant decat produsul
invatarii ,indeosebi la gradinita .Astfel , intr-o activitate cu continut matematic ,educatoarea va urmari nu
numai insusirea cunostintelor matematice , ci mai mult prestatia copiilor, implicarea in activitate ,
1062
rapiditatea in efectuarea operatiilor, independenta in realizarea unor sarcini individuale, capacitatea de
effort, profunzimea si logica in gandire.
immediate .
Caracterul dinamic , flexibil si creator face posibila evolutia procesului curricular ,
imbogatirea operatiilor cognitive pe care le implica acesta si a metodelor , mijloacelor si srategiilor
didactice.
Evaluarea sumativa ,cumulativa ,se realizeaza de regula la sfarsitul unui semestru, al unui an
scolar, urmareste sa realizeze un sondaj despre cunostintele si achizitiile copiilor in urma participarii la
un anumit program educational. Rezultatele obtinute se raporteaza la obiectivele Programei prescolare,
obiectiva.
mult mai facila si la indemana fiecaruia . Acest tip de evaluare are insa multiple dezavantaje :
- este nesigura , are un grad de obiectivitate redus ;
- rezultatele pot fi fluctuante, fiind influentate de factori subiectivi( dispozitia celor implicati,
atmosfera existenta in sala de grupa etc.)
- este fragmentara , surprinde elemente de moment, fara relevanta ;
- face necesara intocmirea unor liste de trasaturi , comportamente , performante sau rezultate ce
trebuie sa fie mereu in atentia evaluatorului ;
- face necesara elaborarea unor scale grafice , cu ajutorul carora sa se inregisreze sistematic daca o
anumita trasatura performanta este prezenta , precum si gradul in care ea a evaluat sau nu intr-un anumit
interval de timp.
- conversatia ,dialogul ;
- probe de control ;
- studiul produselor activitatii ;
- testele si fisele de evaluare.
1063
Educatoarele din unitatea noastra au ales metode si tehnici de evaluare potrivite si le-au adaptat
nivelului individual de virsta ale copilului.
1064
Importanţa evaluării iniţiale la limba română
Titel Loredana Valentina

Şcoala Gimnazială nr.1 Rovinari, Gorj
Limba şi literatura română
Clasa a V-a
Într-o societate a cunoaşterii aflată într-o continuă schimbare, în care predomină comunicarea
virtuală prin intermediu tehnologiei, tinzându-se spre pierderea aspectului îngrijit al limbii române şi a
exprimării corecte din punct de vedere gramatical, este necesar ca profesorii să realizeze evaluarea
iniţială la începutul unei activităţi de instruire (în general, la începutul anului şcolar) urmărind stabilirea
nivelului de cunoștințe ale elevilor. Această evaluare are un dublu rol: anticiparea procesului de
formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare, precum şi crearea
premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi. Se poate afirma, de asemenea, faptul că
evaluarea predictivă constituie un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind posibilitatea
cunoaşterii potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la adoptarea unor strategii în funcţie de
rezultatele obţinute la fiecare clasă testată. De exemplu, evaluarea inițială este foarte utilă la începutul
clasei a V-a, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu care va
lucra, fiind realizată mai ales prin probe scrise. Indubitabil că pentru a întocmi proba de evaluare inițială
la începutul clasei a V-a, trebuie ca profesorul să parcurgă programa pentru clasa a IV-a, urmărind cu
mare atenție capacitățile pe care elevii trebuie să le aibă la acel moment, cum ar fi: capacitatea de a
exprima în scris idei, sentimente; capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice şi sintactice studiate etc.
. .Conceperea testului iniţial nu este greu de realizat, însă, consider că este necesar să utilizăm toate
tipurile de itemi: subiectivi, obiectivi şi semiobiectivi pentru a evidenţia cât mai bine lacunele existente în
bagajul de cunoştinţe al elevilor. În comparaţie cu ştiinţele exacte itemul subiectiv este primordial
întrucât se pune accentul pe capacitatea de exprimare prin utilizarea unui vocabular variat utilizând corect
semnele de punctuaţie şi ortografie. Este firesc ca acelaşi test, aplicat la două colective de elevi, să ducă
la rezultate diferite, ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor strategii potrivite nivelului
fiecărei clase .În urma unei astfel de evaluări se constată punctele forte, punctele slabe şi se stabilesc
măsuri remediale concretizate în diverse activităţi didactice menite să amelioreze situaţia iniţială. Spre
exemplu: dacă elevii întâmpină dificultăţi în scrierea corectă a cuvintelor cu cratimă se vor realiza
vorbire, respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor etc…. Evaluarea iniţială are două
funcţii: una diagnostică, care depistează eventualele deficiențe în pregătirea elevilor și dificultățile de
învățare, şi alta prognostică, care sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului
program şi îi permite acestuia anticiparea rezultatelor. Astfel că, pornind de la datele oferite de evaluarea
iniţială, se pot stabili: obiectivele programului viitor, demersurile didactice considerate adecvate
posibilităţilor de învăţare ale elevilor şi ritmul convenabil pentru desfăşurarea activităţilor.
Este de preferat ca elevii să fie anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute
în catalog pentru a avea ocazia de a se concentra mai mult asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a
scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
În concluzie, profesorii trebuie să determine elevii să înţeleagă rolul evaluării iniţiale şi să
conştientizeze că a învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a şti, a cunoaşte, este un
real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară. Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea
evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu
posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoș,Constantin, Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008,
Joița, Elena (coord.), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova, 2003
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007
1065
Evaluarea inițială, instrument de diagnoză
Titel Vasile
Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu”,
Târgu-Jiu, Gorj
Informatică - clasa a IX-a C
Procesul educațional necesită acțiuni de reglase și autoreglare continuă. Acest proces presupune
parcurgerea conținuturilor, cunoașterea, aplicarea, analiza și sinteza informației, dar și evaluarea.
Evaluarea școlară, în general, este un proces prin care se delimitează, se obțin și furnizează informații
utile, permițând luarea unor decizii ulterioare.
În realizarea evaluării elevilor, trebuie să se țină cont de nivelul clasei, de particularitățile de vârstă
și intelect ale elevilor, de obiectivele propuse. Evaluarea trebuie să fie centrată asupra rezultatelor
pozitive și nu trebuie sancționate permanent rezultatele negative. Elevul trebuie transformat într-un
partener autentic al profesorului în evaluare, prin autoevaluare, interevaluare și evaluare controlată.
Evaluarea inițială se realizează la începutul unei etape de instruire și trebuie să îndeplinească
anumite funcții ale evaluării:
- Funcția de diagnoză presupune evidențierea valorii, nivelului și performanțelor pregătirii elevilor
la un moment dat;
- Funcția de prognoză – pe baza analizei rezultatelor în comparație cu obiectivele, se vor stabili
zonele, nivelul și distribuția performanțelor ce trebuie obținute în viitor de către elevi.
Pentru a deveni un instrument util în diagnoză și prognoză, evaluarea inițială trebuie să fie realizată
corect, ea trebuie să vizeze toată plaja de cunoștințe ce se vrea a fi evaluată și nu numai parți din aceasta.
E foarte dificil în a alege tipul de itemi folosiți în evaluarea inițială.
Itemii obiectivi permit o evaluare rapidă și evaluarea tuturor obiectivelor propuse, însă există o
problemă în ceea ce privește corectitudinea evaluării. Există posibilitatea ca răspunsurile să bifate după
alte criterii (inspirație de moment, stare se spirit) decât cunoașterea în profunzime a obiectivelor vizate.
Itemii subiectivi permit o evaluare foarte apropiată de realitate, care depinde foarte mult de nivelul
de cunoștințe al elevului însă acest gen de evaluare, de multe ori nu poate să reflecte modul în care elevul
și-a însușit întreaga materie ci doar o parte a acesteia. E greu de crezut că în cadrul unei evaluări de
amploarea celei inițiale se poate evalua întreaga materie vizată, pe baza unui test cu itemi subiectivi.
Acesta este motivul pentru care, personal, consider că în cadrul unei evaluări inițiale trebuie
combinate toate tipurile de itemi (obiectivi, semiobiectivi și subiectivi).
Un test de evaluare este bine proiectat, dacă aplicat în situații identice sau asemănătoare, eventual
de specialiști diferiți, conduce la rezultate identice sau comparabile (abaterile admise trebuie să se situeze
între 2,5% și 3%).
Pentru a putea obține rezultate și progres al elevilor, este necesar să aibă loc o autoreglare în
procesul educațional. Pentru a putea realiza o prognoză corectă este necesar ca evaluarea inițială să fie
urmată de o evaluare finală, care să permită luarea unor decizii corecte în ceea ce privește autoreglarea
sistemului.
Bibliografie:
Cucoș C., Psihopedagogie, EDP, București, 1979
Neacșu I., Metode și tehnici moderne de învățare, Universitatea din București, 1985
1066
ROLUL EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ÎMBUNĂTĂȚIREA
PERFORMANȚELOR ȘCOLARE
Autor : prof. Titieni Victoria

Colegiul Național ,, Andrei Mureșanu” ,loc.Dej , jud. Cluj
Disciplina : Fizica
Cls. a VIII-a
Evaluarea reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-educativ .
Ioan Jinga definește evaluarea , ca fiind ,, un proces complex de comparare a rezultatelor activității
instructive-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității) , cu resursele utilizate ( evaluarea
eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului )”
Evaluarea este un proces , o activitate ce se desfașoară în timp ,care nu se rezumă la notarea
elevilor , ci vizează domenii și probleme mult mai complexe (inclusiv programe de învatământ și sistemul
în ansamblu) , care implică un șir de măsuri , comparații ,aprecieri , pe baza cărora se pot lua o serie de
decizii care să conducă la optimizarea activității sau domeniului supus evaluării .
Cercetările intreprinse demonstrează că evaluarea își realizează functiile în condițiile integrării
optime în procesul didactic , ca parte integrantă a acestuia.
Evaluarea inițială este forma de evaluare realizată la începutul unui program de instruire ,
respectiv ciclu de învățământ, an școlar , semestru, unitate de învățare , la preluarea unei clase . Această
formă de evaluare este folosită pentru cunoașterea capacității de învățare și a nivelului cognitiv al elevilor
..
Specialiștii în domeniul educației apreciază că această formă de evaluare îndeplinește o serie de
funcții : de constatare , diagnosticare ,anticipare, predicție, reglare .
Rezultatele evaluării inițiale stau la baza stabilirii strategiilor de lucru utilizate în cadrul
activităților instructiv- educative propriu-zise sau a celor de recuperare/ sprijinire , dezvoltare , permit
adaptarea ritmului de parcurgere a materiei , stabilirea gradului de aprofundare și a metodelor de predare .
Autorii teoriei învățării depline consideră evaluarea inițială ca premisă pentru proiectarea ,
organizarea demersurilor riguroase necesare unei învățări eficiente .
Instrumentele de lucru mai frecvent folosite în acest scop sunt testele de aptitudini , testele
docimologice ( de cunostințe ), chestionarele , investigația , analiza produselor activității ,etc.
Această formă de evaluare nu permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici
realizarea unei ierarhii , nu-si propune și nu poate să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul
cognitive al elevului.
La disciplina fizică –clasa a VIII-a se evaluează inițial conținuturi studiate în anii școlari anteriori ,
conținuturi care stau la baza ințelegerii și aprofundării fenomenelor fizice , proceselor care urmează a fi
studiate în clasa a VIII-a –fenomene mecanice , fenomene termice , fenomene electromagnetice ,
fenomene optice .
Elevii sunt puși in situatia să identifice legile , principiile , caracteristicile definitorii ale unor
fenomene , mărimi caracteristice , proprietăți ale unor corpuri , dispozitive , să stabilească relații de
legătură intre diverse mărimi fizice studiate , unitațile de masură si instrumentele de masură
corespunzatoare acestora, sa aplice in rezolvarea de probleme teoretice și practice conținuturile studiate ,
etc .
Bibliografie
1.M Ionescu , I.Radu, ,,Didactica Modernă,, , Editura Dacia , Cluj-Napoca , 1995
2.M Pintilie , ,, Metode Moderne de Învățare - Evaluare în învățământul preunversitar ,, ,Editura
Facil , Cluj-Napoca ,2000
3.C.Cucoș, ,, Pedagogie,Editura Polirom, Iași,2006
4..S.Anghel si colaboratorii , Metodica predării fizicii, Editura ARG-TEMPUS , Bucuresti 1995
5.N.Jurcău , ,, Pedagogie Școlară ,, Editura U.T.PRESS , Cluj-Napoca , 2009
1067
Importanța Evaluării Inițiale: metode și tehnici
Director, prof. Toader Izabela

Școala Gimnazială Vulcana Pandele, Jud. Dâmbovița
Disciplina: Fizică
Clasa a VI-a
Evaluarea este o componentă a procesului instructiv-educativ, având rolul de a măsura și aprecia,
în funcție de competențe, eficiența procesului de predare-învățare. Procesul de evaluare valorifică
experiențele de învățare/competențele dobândite de către elevi.
După Constantin Cucoş, sensul termenului evaluare, îngăduie diferite conotaţii, în funcţie de
realităţile educaţionale de care încearcă să dea seamă: evaluarea sistemului de învăţare, cea a instituţiei de
învăţământ, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc.
”Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeții secvențelor educative, a componentelor
procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și
obiectivelor educaționale.” (C. Cucoș).
Evaluarea școlară este actul prin care – referitor la o prestație orală, scrisă sau practică – se
formează o judecată prin prisma unor criterii. Evaluarea și notarea școlară alcătuiesc o modalitate de
codare numerică – însoțită de aprecieri calitative – a rezultatelor obținute de elevi, servindu-se de scara de
la 1 la 10.
Evaluarea este aplicabilă în două planuri:
1. cu referire la efectele învățării – vizează relația profesor-elev: nivelul de pregătire a
elevilor și evoluția acestuia în timp, în funcție de posibilitățile lor reale de învățare prin raportarea
performanțelor obținute de școală la cele așteptate de societate.
2. cu referire la însuși procesul instructiv-educativ – vizează autoestimarea profesorului,
factorii de îndrumare și control ai învățământului în vederea asigurării unei verificări sistematice și
integrale a performanțelor elevilor, a conceperii și realizării unui proces instructiv-educativ capabil să
cultive interesul pentru studiu al elevilor.
Experiența școlară permite conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor în
desfășurarea procesului didactic:
1. Evaluarea inițială (predictivă).
2. Evaluarea continuă (formativă sau de progres).
3. Evaluarea sumativă (cumulativă).
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire și este menită să stabilească
nivelul de pregătire a elevilor, în acest moment, condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care
de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stabilesc
cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează, constituie o condiție
hotărâtoare pentru reușita activității didactice. Această relație devine evidentă în situații în care profesorul
începe activitatea cu elevi al căror potențial de învățare nu-l cunoaște, la începutul unui ciclu de
învățământ și al unui an școlar.
Obiectivele acestei evaluări privesc cunoașterea capacităților generale de învățare ale elevilor, a
faptului dacă elevii stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesare înțelegerii conținuturilor programei
care urmează. Evaluarea elevilor se realizează prin examinări orale și, mai cu seamă, prin probe scrise.
Aceste probe realizează un diagnostic al pregătirii elevilor și totodată îndeplinesc o funcție predictivă,
indicând condițiile în care elevii vor putea asimila conținuturile noului program de instruire. Datele
obținute prin evaluările de această natură ajută la conturarea activității următoare în trei planuri:
 modul adecvat de predare-învățare a noului conținut;
 aprecierea oportunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă;
 adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare a unor elevi.
1068
Sistemul metodologic al verificării randamentului școlar este constituit din mai multe metode și
tehnici: observarea curentă, probele orale, scrise sau practice, analiza unor referate, portofolii, proiecte.
În programa școlară pentru disciplina Fizică, se precizează faptul că în clasa a VI-a elevul este
familiarizat cu noțiunile de bază pentru învățarea fizicii. Prin întreaga sa structură, primul an de studiu în
domeniul fizicii urmărește să atragă elevul spre științe și să îl familiarizeze cu noțiunile esențiale de
fizică.
Testul de evaluare inițială, aplicat la clasa a VI-a, disciplina Fizică, s-a realizat printr-o probă scrisă.
Acesta a cuprins un ansamblu de itemi: obiectivi (itemi de asociere), semiobiectivi (itemi cu răspuns
scurt, itemi de completare, întrebări structurate) și subiectivi (rezolvare de probleme), verificându-se
următoarele competențe: înțelegerea de către elevi a fenomenelor fizice, a terminologiei, a conceptelor, a
instrumentelor și mărimilor fizice; rezolvare de probleme; exerciții de transformare, utilizând unități de
măsură; organizarea datelor într-un tabel; recunoașterea figurilor geometrice.
Examinarea și evaluarea prin probe scrise este utilizată sub forma unor lucrări de scurtă durată,
lucrări de ”tip obiectiv”, lucrări cu durată de una sau de două ore cu subiecte din unul sau mai multe
capitole. Subiectele pot fi sub forma unor întrebări-problemă, situații-problematice, întrebări de sinteză
sau combinate, pentru fiecare stabilindu-se punctajul necesar.
Probele scrise sunt preferate de mulți elevi și profesori pentru că:
 asigură un grad mai mare de obiectivitate la notare;
 oferă elevilor mai emotivi sau celor care gândesc mai lent posibilitatea de a prezenta toate
cunoștințele;
 asigură evaluarea unui număr mai mare de elevi într-un timp scurt;
 întrebările au același grad de dificultate pentru toți elevii și verifică același conținut;
 favorizează realizarea comparării rezultatelor.
Folosind această metodă, vom avea în vedere și limitele ei:
 profesorul nu poate corecta pe loc erori ale elevului;
 elevii nu mai pot fi direcționați prin întrebări dacă fac unele confuzii sau când conținutul esențial
nu este complet acoperit prin răspunsuri; atunci crește posibilitatea apariției erorilor în notare.
Evaluarea este menită să furnizeze informații necesare ”reglării” și ”ameliorării” activității, pentru
ca aceasta să se desfășoare în condițiile unei perfecționări continue.
”Evaluarea este un proces complex menit să aprecieze valoarea unui act educațional sau al unei
părți din aceasta, eficacitatea resurselor umane și materiale, a condițiilor și operațiilor folosite în derularea
activității educaționale, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse în vederea luării deciziilor
adecvate ameliorării activității în etapele următoare.” (Skinner)
BIBLIOGRAFIE:
1. Programa școlară. Fizică, clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, București, 2009.

2. CONSTANTIN CUCOȘ, ”Pedagogie”, Editura Polirom.
3. I. T. RADU – ”Evaluarea în procesul de învățământ”, Editura Didactică și Pedagogică.
4. MARIN STOICA – ”Pedagogie și psihologie”, Editura Gheorghe Alexandru.
5. IOAN CERGHIT – ”Metode de învățământ”, Editura Didactică și Pedagogică.
1069
EVALUAREA INIȚIALĂ-UTILĂ SAU NU?!
TOADER RADULESCU IOANA MELETINA

LICEUL TEHNOLOGIC BARBU A ȘTIRBEY
MATEMATICĂ
Evaluarea verifică, măsoară și apreciază rezultatele școlare ale elevilor obținute intr-un anumit
interval de timp.
Evaluarea inițială reprezintă procesul prin care sunt identificate nevoile de invățare, dar și nevoile
de sprijin, pe baza acestora putând fi definit un plan de invățare individual, care va reprezenta structura
procesului didactic.Cu alte cuvinte va determina punctul de inceput al programului de invățare.
Evaluarea inițială poate fi de mai multe feluri:
Evaluare la inceputul unui an școlar
Evaluare la inceputul unui ciclu școlar
Evaluarea la inceputul predării unei unități de invățare
Toate aceste evaluări au ca scop cunoașterea cât mai bună a elevului.
In majoritatea unităților școlare se realizează această evaluare inițială după urmatorul plan:
• administrarea și evaluarea Testelor Inițiale
• analizarea, la nivel de catedră/comisie metodică, a rezultatelor Evaluării Inițiale și identificarea
problemelor
• stabilirea modalităților de realizare a planurilor individualizate de invățare
• intocmirea, de către fiecare catedră/comisie metodică, a unui raport privind problemele
identificate și modalitățile de abordare a acestora
Intrebarea este dacă in urma acestei evaluării randamentul de invățare al elevilor crește.
In general, acest tip de evaluare nu se trece in catalog, este o evaluare strict orientativă pentru
profesor.
Faptul că nu este trecută nota in catalog, pe unii elevi nu ii motivează și, de cele mai multe ori,
rezultatele la aceste evaluări sunt foarte slabe.
Din punctul meu de vedere, această evaluare inițială are valoare doar atunci când este făcută de
către un profesor nou, un profesor care nu a cunoscut clasa respectivă inainte și dorește să-și facă o părere
legată de nivelul intelectual al clasei sau când evaluarea se face la un inceput de ciclu:primar, gimnazial
sau liceal.
La disciplina matematică, se poate da această evaluare deoarece matematica este o continuitate
….tot timpul ai nevoie și de ceea ce ai invățat mai inainte, insă nu la toate disciplinele se aplică această
regulă.
Eu aș opta ca acest tip de evaluare să fie unul opțional și dacă este realizat, notele evaluării să
reprezinte măcar un procent dintr-o notă viitoare a elevului.
1070
EVALUAREA INIȚIALĂ-
IMPORTANȚA EI ÎN ÎNVĂŢĂMNTUL PRIMAR
Prof.inv.primar Toc Loredana

Școala Gimnazială Nr.2 Orbeasca de Jos, TR
Limba şi literatura română, clasa a IV-a

Evaluarea inițială oferă elevului din învăţământul primar și învăţătorului o reprezentare a
potențialului de învățare,dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită
corectare sau îmbunătățire (programe de recuperare). Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale
ale elevilor şcolari sau ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare
(apreciere).
enunțate. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai larg de timp pentru
învăţători, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică iscusinţa,
puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete. Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-back-
ul se realizează imediat.
1071
testul.

metodă se realizează printr-o mare varietate de forme: a) confecţionarea unor obiecte; b) executarea unor
experienţe sau lucrări experimentale;c) întocmirea unor desene, schiţe, grafice; d) interpretarea unui
anumit rol;e) trecerea unor probe sportive.
BIBLIOGRAFIE:
1072
NUMELE: PROF. TODEA SIMONA

GRĂDINIȚA CU P.P. „PITICOT” LOC. CÎMPENI, JUD. ALBA
DOMENII: DLC+DŞ
Nivelul I (grupa mijlocie)
Testul este o probă standardizată (în administrare și interpretare se utilizează un algoritm unic și o
cotare după barem). El furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri: teste de
eficiență a actelor de cunoaștere, teste de personalitate, de caracter, de cunoștințe, atitudini, de aptitudini.
1. Obiectivele pe care le-am avut în vedere la aplicarea acestui test au fost următoarele:
O 1 – să denumească personajul şi titlul poveştii din care acesta face parte;
O 2 – să formeze prin încercuire grupa merelor mici și grupa merelor mari;
O 3 – să coloreze merele mari;
O 4 – să încercuiască cifra corespunzătoare grupei cu cele mai puţine obiecte;
O 5 – să completeze pe chipul fetiţei, prin desen, elementele care îi lipsesc.
Timp alocat: 10 minute

2. Conţinutul probei (scrierea itemilor):
I 1 : Denumeşte personajul şi titlul poveştii din care acesta face parte!
I 2 : Formează prin încercuire grupa merelor mici și grupa merelor mari! Colorează merele mari!
Încercuieşte cifra care corespunde grupei cu cele mai puţine obiecte!
I 3 : Desenează pe chipul fetiţei elementele care îi lipsesc!
1073
3. Evaluarea se face aplicând descriptorii de performanţă din tabelul următor:
Itemul CS CD CA
(comportament care (comportament în (comportament atins)
necesită sprijin) dezvoltare)
• denumeşte un • denumeşte două • denumeşte toate personajele
personaj şi titlul poveştii personaje şi titlurile şi titlurile poveştilor din care fac
I1
din care face parte; poveştilor din care fac parte;
parte;
• formează prin • formează prin • formează prin încercuire
încercuire grupa merelor încercuire grupa merelor grupa merelor mici, grupa merelor
I2 mici; mici, grupa merelor marimari, colorează merele mari şi
şi colorează merele mari;
încercuieşte cifra corespunzătoare
grupei cu cele mai puţine obiecte;
• descoperă şi • descoperă şi • descoperă şi desenează toate
desenează două elemente desenează patru elemente elemente care lipsesc de pe chipul
I3
care lipsesc de pe chipul care lipsesc de pe chipul fetiţei;
fetiţei; fetiţei;
Bibliografie:
1. Culea, L. (coord.) (2008), Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?,
Editura Diana, Bucureşti.
2. Stroe, A. (2003), Teste de evaluare iniţială, Editura Aramis, Bucureşti.
3. Voiculescu, E. (2003), Pedagogie preșcolară – ediția a doua, revizuită, Editura Aramis,
București.
4. ***Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7) ani (2009), Editura Didactica Publishing
House, Bucureşti.
1074
Evaluarea inițială și importanța ei în lecția de educație fizică.
Prof. Toderic Adriana

Liceul cu Program Sportiv Bistrița
Clasa XI
Sistemul școlar românesc implică forme diverse de evaluare formală și informală. Unul dintre
rolurile importante ale evaluării este acela de a regla viitoarele activități educative, permițând o imagine
de ansamblu a nivelului inițial al cunoștințelor, iar în cazul lecției de educație fizică, a nivelului actual al
motricității generale.Totodată, se observă eventualele lacune ce trebuie revizuite , oferindu-se astfel
claritatea potențialului de învățare viitor.
Acest tip de evaluare nu își propune realizarea unor ierarhii, clasamente, fapt pentru care notarea
este clară, însă cu rol de orientare și conștientizare a propriului nivel de cunoștințe sau posibilități .
Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă,e nevoie să se țină seama de următoarele:
În educație fizică și sport se recomandă testarea inițială a elevilor după o perioadă de aproximativ
două săptămâni de lecții cu efort moderat.Prin acest proces se urmărește observarea nivelului de pregătire
fizică a elevilor fapt care ajută la reglarea activității didactice viitoare a profesorului.
David Ausubel ( psiholog american) preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”.
Extrapolând sensul acestei afirmații, în educație fizică, profesorul , trebuie să cunoască nivelul
posibilităților practice ale elevilor, pentru a putea intervenii pe parcursul procesului educativ , în sensul
îmbunătățirii posibilităților de mișcare ale acestora. În funcție de rezultatul obținut se recomandă, dacă e
cazul, activități de remediere.
Aceasta forma de evaluare se poate realiza, pentru o parte din probele de evaluare, la începutul
anului scolar (alergarea de viteza, alergarea de rezistenta), iar pentru probele care vor intra în sistemul de
notare, înaintea primului grupaj tematic de lectii planificat. Rezultatele testelor vor fi valorificate în
elaborarea sistemului de planificare (numar si durata unitatilor de învatare, a mijloacelor de actionare si a
nivelului de exigente), care poate modifica scara de notare a elevilor stabilita initial de profesor.Se va
pune accentul pe acele aptitudini care se vor folosi în procesul instructiv din timpul anului școlar.
Se cunoaște rolul dublu al activitații de evaluare inițiale-
-orientativă
- stimulatoare.
Testarea inițială are funcție diagnostică, scopul fiiind cunoa ștereainițial
ului stadide la care se
pleacă în abordarea secvențelor de instruire, dar și o funcție prognostică, prin proiectarea efcientă și
realistă, a conținuturilor noi.
În concluzie , eficiența evaluării inițiale este justificată de însăși funcțiile acesteia , de necesitatea
derulări unui demers didactic organizat, centrat pe nevoile elevilor, cu orientare spre succes școlar.
Bibliografie
București, 1981.
1075
Evaluarea inițială contemporană versus evaluare inițială modernă.
Prof. Toderic Ioan Cristian

Colegiul Tehnic INFOEL Bistrița
Clasa XI
Evaluarea inițială se realizează „la începutul unui program de instruire – ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul
didactic). Datorită celor două funcții pe care le poate îndeplinii , diagnoză și prognoză, acest tip de
evaluare mai apare și sub denumirea de evaluare predictivă. În acest contex, se favorizează realizarea
procesului de proiectare a învățării, obsevându-se prin obiectivitea evaluării stadiul atins în învățarea la
clasă.
cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”. (Ioan T. Radu, Evaluarea în
procesul didactic)
Evaluarea inițială trebuie să corespundă cerințelor evaluarii moderne, considerându-se că

elementele evaluarii tradiționale au devenit insuficiente în contextul învățământului actual.
Ion Cerghit, Sisteme alternative şi complementare de instruire, prezintă caracteristicile evaluării

tradiționale și moderne.
Evaluare tradițională- A evalua era echivalent cu a examina, a verifica , a controla.
-verificarea și aprecierea rezultatelor reprezintă un mod distinct de învățare -
evaluare.
-este centrată pe cunoștințe.
-culpabilizează doar elevul , nu și criteriile de evaluare.
-scopul evaluării este notarea.
-nota sancționează învățarea
-presupune clasificarea elevilor.
-nu este unitară, presupunând comparația cu diverse scări de valori, fără a fi
comunicate în mod transparent.
-elevul este subordonat profesorului.
Evaluarea modernă-implică măsuri ameliorative.
-nu reprezintă neapărat un moment distinct în procesul instructiv-educativ.
-solicită diversificarea tehnicilor de evaluare.
-furnizează feed-back real elevului , dar și profesorului , asupra eficienței
activității didactice.
-rol activ , de transformare a procesului învățării, de intervenție formativă.
-centrează evaluarea pe rezultate pozitive, fără a sancționa constant pe cele
negative.
-nu se realizează independent de criterii, descriptori de performanță cunoscuți de
toți cei implicați în procesul evaluării.
-elevul este partener cu drepturi egale.
Cele două forme de evaluare își păstrează necesitatea utilizării în tandem, într-un proces de
învățământ actual, concluzionând că ambele sunt necesare pentru satisfacerea unei nevoi de evaluare
obiectivă.
Bibliografie
Ion Cerghit, Sisteme alternative şi complementare de instruire, Editura Aramis, 2002
Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007
1076
Prof. înv. primar: Todoran Bianca

Şcoala Primară nr. 1 , Boianu Mare
Clasa: a III- a şi clasa I
dacă în urma acestei evaluări se constată că cursanţii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze
1077
proces.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1078
Importanța Evaluării Inițiale: Metode și tehnici de evaluare
Prof . inv primar Toma Mariana Silvia

Scoala Primara Nr 1 Chiraftei , judetul Galati
Invatamant primar, clasa a IV-a
a judeca, a măsura, a examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa, a valida (sau
invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza.
Stabilirea obiectivelor şi planificarea cursului acţiunilor de urmat în cadrul procesului de evaluare

în învăţământul primar are valoare identică cu a determina când evaluezi, sub ce formă, cu ce metode şi
mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute. Deoarece este un proces ce implica o diversitate de acțiuni
și procese, se pot identifica mai multe forme de evaluare:

schimbări imediate şi cu efecte pozitive în pregătirea şcolarilor.
Evaluarea se realizează pe secvenţe mici, treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face
ca şcolarul să se afle în permanenţă „în priză”, fără să fie suprasolicitat prin acumularea de informatii fără
valoare.
Având scop de ameliorare, evaluarea continua nu priveşte cantitatea, ci calitatea şi nu conduce la

ierarhizarea şcolarilor, ci la stimularea dezvoltării lor, fiind indeplinită astfel şi cerinţa step by step-ului,
aceea de lipsă a concurenţei, a absenţei stabilirii unei ierarhizări între şcolari, pentru că pânâ la urmă ceea
ce contează cu adevarat nu este stimularea concurenţei, ci a dorinţei de a învăţa în permanenţă, de a fii
mai bun pentru tine, nu pentru a-l întrece pe cel de lângă tine.
Principalele avantaje ale evaluării formative sunt:
a) verifică sistematic, pe secvenţe mici, toţi şcolarii, din toată materia;
b) asigură ghidarea şcolarului în învăţare, corectarea oportună a greşelilor, remedierea lor ori
aprofundarea prin programe de îmbogăţire a cunoştinţelor;
c) evalueză nu numai rezultatul învăţării, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat,
permiţând ameliorarea lui, în viitor;
d) întăreşte cooperarea învăţător-şcolar şi capacitatea de autoeducare, pe baza cunoaşterii

criteriilor de evaluare;
e) consumă mai puţin timp decât alte tipuri de evaluari.
C. Evaluarea cumulativă sau sumativă reprezintă modul tradiţional de evaluare a rezultatelor

şcolare şi constă în verificarea şi aprecierea periodică, încheiate prin control final asupra întregului
produs al actului pedagogic. Evaluarea sumativă se poate realiza în faza finală prin aprecierea rezultatelor
la sfârşitul unui semestru sau an şcolar, la sfârşitul unui ciclu de învăţământ. Ea se realizează prin
1079
verificări punctuale pe parcursul programului şi o evaluare globală, de bilanţ la sfârşitul unor perioade de
activitate. Prin evaluarea sumativă se verifică nivelul unor capacităţi şi subcapacităţi a căror formare şi
dezvoltare necesită o perioadă de timp mai mare.
1. Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite şi folosite metode, realizându-
se printr-o alternanţă de întrebări şi răspunsuri, fiind folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parţială
şi pe parcursul procesului de instruire. Evaluarea orală este o acţiune proprie, particulară, specială
situaţiilor în care performanţa trebuie manifestată, exprimată prin comunicare orală. Ea implică iscusinţa,
enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă.
2. Verificarea orală se realizeaza în multiple forme, utilizându-se diverse tehnici, cum ar fi:
a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri); b) cu suport vizual (repovestire după imagini);
c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de puzzle); e) completarea unor dialoguri incomplete.
acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Evaluarea scrisă pune la îndemâna şcolarilor
mai emotivi sau a celor care gândesc mai lent instrumentul care le permite să-şi prezinte toate
cunoştinţele. În cadrul evaluării scrise toţi şcolarii sunt nevoiţi să răspundă unor întrebări cu acelaşi grad
de dificultate, ce verifică acelaşi conţinut, fapt ce favorizează o mai bună comparare a rezultatelor.
Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub diferite forme, cum ar fi: a) extemporalul (lucrarea scrisă
neanunţată); b) activitatea de muncă independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunţată); d) tema
pentru acasă; e) testul.
BIBLIOGRAFIE:
- Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și

- Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
- Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
1080
Evaluarea iniţială în învăţământul preşcolar
Prof. ptr. înv. preşcolar Toma Maricica, Şcoala Gimnazială Strugari,

G. P. N. Răchitişu, jud. Bacău
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat, structural şi funcţional în activitatea grădiniţei.
Scopul evaluării este cunoaşterea potenţialului psihic, fizic, cognitiv, socio-afectiv, emoţional, a
capacităţilor de învăţare ale fiecărui copil în vederea stabilirii nivelului de atingere al comportamentelor
cu care copiii intră în grădiniţă; planificarea conţinuturilor instructiv-educative în funcţie de rezultatele
fiecărui copil.
Probele de investigaţie trebuie întegrate în activitatea obişnuită, de exemplu, jucându-se la Centrul
„Colţul căsuţei/Joc de rol „De-a bucătăria”, copilului i se pot adresa întrebări despre culorile obiectelor de
veselă. În centrul „Construcţii” se pot obţine informaţii despre formele geometrice pe care copilul le
cunoaşte. La „Ştiinţe” printr-o discuţie, fără a-i întrerupe jocul cu castanele se poate constata dacă face
clarificări, ordonări după mărime sau poate număra.
În urma evaluării iniţiale obţinem informaţii diferite despre nivelul de dezvoltare al copiilor, dar nu
avem dreptul de a-i eticheta sau de a-i împărţi pe categorii. Copilul nu trebuie să se simtă frustrat.
În evaluarea iniţială se pot aplica şi următoarele forme:
 înregistrările narative sau de tip jurnal;
Acestea sunt aprecieri, impresii asupra activităţii individuale sau de grup care reprezintă
aspecte reuşite sau mai puţin reuşite care se fac la sfârşitul zilei.
 listele cu comportamentele de observat care reprezintă o modalitate rapidă şi uşoară de
evaluare a comportamentului. Se pot întocmi liste de verificare pentru a vedea dezvoltarea copiilor
corespunzătoare domeniului fizic, cognitiv, socio-emoţional, limbaj;
 cuantumurile de frecvenţă şi mostrele temporale care ajută educatoarea să urmărească de
câte ori se manifestă un anume comportament;
 interviurile care sunt o sursă directă de colectare a informaţiei de la copii şi nu creează
stări de tensiune atmosfera fiind lejeră.
1081
EVALUAREA INITIALA-METODE SI TEHNICI
Prof.inv.presc. TOMA OLIVIA

G.P.N. Nr.2 Maneciu
DLC-Nivel I – Grupa mijlocie (Floricelele)
Evaluarea initiala la grupa mijlocie ,,Floricelele”, a vizat in primul rand, observarea capacitatii de
integrare in grup si de relationare cu educatoarea si cu ceilalti copii, precum si observarea
comportamentului copiilor la primul contact cu educatoarea, colegii, sala de grupa.
Obiectivele stabilite pentru evaluarea initiala au urmarit nivelul la care se afla copiii la intrarea in
gradinita, in ceea ce priveste:
- dezvoltarea intelectuala;
- dezvoltarea fizica;
- dezvoltarea artistica;
- dezvoltarea socio- emotionala.
Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse si au fost selectate tinand cont de varsta mica si
de faptul ca grupa este formata din 24 de copii de 4-5 ani care frecventeaza penmtru prima data gradinita
si nu au inca cunostinte, priceperi si deprinderi specifice. De aceea s-a urmarit in primul rand cunoasterea
mediului din care provin copiii pentru a stabili gradul de dezvoltare la care s-a ajuns in familie si pentru a
crea acea legatura atat de importanta ( mai ales in momentul de debut) intre gradinita si familie.
Pentru a aduna cat mai multe informatii despre copii, evaluarea s-a desfasurat pe doua paliere:
A. Chestionar pentru parinti „Prima zi de gradinita”
B. Probe aplicate copiilor la primul contact cu gradinita.
Probele de evaluare initiala au fost aplicate pe parcursul primelor doua saptamani ale anului scolar,
unui numar de 24 de copii si comportamentele urmarite au fost stabilite pe domenii de dezvoltare.
DOMENIUL DEZVOLTAREA LIMBAJULUI SI A COMUNICARII
Comportamente urmarite :
• discuta cu colegii si educatoarea;

• primeste mesaje, indeplineste instructiuni simple;
• stie sa se prezinte
• denumeste 4-5 jucarii si formuleaza o propozitie simpla despre o jucarie denumita;
• raspunde adecvat la ceea ce i se spune;
Probe aplicate :
• ADP : „Bine ati venit la gradinita!”
• ALA : „Biblioteca – „Spune-i ursuletului cum te cheama!”
• ADE : Domeniul limba si comunicare – „Spune ceva despre jucaria ta!”
„Asculta si repeta ce spun eu!” – joc exercitiu.
Bibliografie : Revista Invatamantului Prescolar 1 – 2 / 2010.
1082
Importanța Evaluării Inițiale
Metode și tehnici
Prof.Tomescu Elena- Andreea

Liceul de Arte „Margareta Sterian” Buzau
Comunicare in limba romana& Matematica si explorarea mediului
Clasa Pregatitoare
aspecte variate:
Astfel, la începutul anului şcolar se realizează, în primele două săptămâni, evaluarea iniţială a
copiilor din clasa pregătitoare, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de
dezvoltare, gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării.
Evaluarea iniţială vizează observarea capacităţii de integrare în grup, de relaţionare cu ceilalţi copii
şi cadrele didactice implicate, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală, fizică, artistică,
socio-emoţională.
Pentru a aduna cât mai multe informaţii despre copii, evaluarea se poate desfăşura pe două paliere:
informaţii culese de la părinţi despre copii (chestionare, discuţii individuale) şi aşteptările pe care le au
părinţii de la mediul educaţional şi probe aplicate copiilor. Astfel, selectarea probelor de
evaluare/conceperea lor e făcută cu multă responsabilitate, fiind vizate în special disciplinele:
Comunicare în limba română şi Matematică şi explorarea mediului.
Probele aplicate copiilor din clasa pregătitoare pot consta în :
 fişe individuale
 probe practice
 probe orale, desfăşurate pe baza diferitelor jocuri
 observare sistemică
 analiza produselor activităţii
Analizând datele în urma centralizării rezultatelor, se poate constata că majoritatea au un
comportament în dezvoltare, încadrându-se cerinţelor impuse pe parcursul activităţilor, în general având
abilităţi specifice vârstei lor. Uneori,când apar mici dificultăţi, pentru a maximiza dezvoltarea
programelor educaţionale şi a experienţelor educaţionale ale copiilor la disciplina Comunicare in limba
romana/ Matematica si explorarea mediului, se recomandă luarea unor măsuri pedagogice ameliorative.
In cadrul celor două discipline, materialul didactic folosit în cadrul evaluării initiale este primordial.
Pe copii îi fascinează să lucreze cu materiale din natură (exp.numărare/ sortare castane, conuri, frunze
etc.) sau chiar confectionate de către ei, să asculte sau să vizioneze povesti/desene animate cu caracter
educativ. Accentul trebuie sa se pună pe activităti aplicativ- practice, acestea stimulandu-i si punandu-le
in valoare creativitatea. Tipurile de activitati trebuie sa fie diverse, principale fiind cele bazate pe joc.
Astfel de activitati recreative vor satisface copilului si nevoia de miscare, specifica varstei scolarului mic.
Indiferent de metodele si tehnicile folosite in scopul evaluarilor initiale, cadrul didactic trebuie sa
sprijine elevul, sa il incurajeze, sa-i fie calauză pe drumul cunoasterii.
1083
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE
TOMESCU OANA ELIZA

G.P.P.”Lumea Copiilor”Topoloveni
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de„instruire” şi stabileşte nivelul de
fiecărui copil.
Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături de aceasta,
şi o etapă anterioară, precum şi una viitoareEvaluarea iniţială realizează două funcţii:
Diagnostică –vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă,
capacităţile necesare reuşitei într-un program nou (cu ajutorul evaluării iniţiale pot fi identificate şi
Prognostică –sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea
rezultatelor.
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse
Scopurile evaluarii : Cunoasterea potenţialului psihic, fizic, cognitiv, socio-afectiv, emotional, a
capacitatilor de invatare ale fiecărui copil în vederea stabilirii nivelului de atingere al comportamentelor
cu care copiii intra in gradinita; planificarea continuturilor instructiv-educative in functie de rezultatele
evaluarii initiale.
I Domeniul limbă şi comunicare - Referitor la educarea limbajului , copiii au realizat progrese în
ce priveşte volumul vocabularului cât şi exprimarea. Sunt şi unii copiii care prezintă o exprimare
defectuoasă din punct de vedere fonetic şi gramatical , prezintă deficienţe de pronunţie şi exprimare;
atenţia şi memoria voluntară sunt slab dezvoltate de scurtă durată ; acest lucru ducând la reproducerea
defectuoasă a fragmentelor de poezie sau poveste .
II Domeniul ştiinţă – Activitate matematică La toţi copiii am observat un progres în ceea ce
priveşte cunoştinţele şi reprezentările matematice . Toţi copiii formează şi denumesc corect mulţimi după
diferite criterii ; numără corect în limitele 1 – 3 . Majoritatea recunosc şi descriu corect formele
geometricve învăţate şi identifică corect poziţiile spaţiale ale obiectelor. Cu toate acestea putem spune că
am observat şi o durată scurtă de concentrare a atenţiei la unii copii , folosirea defectuoasă a limbajului
matematic.
III Domeniul ştiinţă – Cunoaşterea mediului În urma evaluării am constatat că majoritatea copiilor
au însuşite cunoştinţele referitoare la mediul înconjurător. Ei descriu , enumeră, clasifică elemente
componente ale mediului (plante, animale , obiecte,....), însă nu toţi adresează întrebări în legătură cu cele
observate ; nu toţi denumesc corect anotimpurile , nu asociază corect imaginea cu anotimpul cerut ; nu
respectă ordinea efectuării operaţiilor din sarcina didactică.
IV Domeniul om şi societate – Educaţie pentru societate Majoritatea copiilor acceptă şi respectă
regulile de comvieţuire în grup , însă , există şi unii copiii care dovedesc un comportament necivilizat în
relaţiile cu cei din jur. Unii copii colaborează în grup pentru realizarea unei sarcini , pe când alţii , preferă
lucrul (jocul) individual.Am constatat că majoritatea copiilor se implică să ia atitudine în anumite situaţii
problemă , conştientizează consecinţele pozitive şi negative ale actelor de comportament asupra celorlalţi
, îşi adaptează comportamentul la diferite situaţii Totuşi , deşi majoritatea cunosc regulile şi le aplică
unii copii sunt mai rezervaţi , nu au iniţiativă, dar răspund bine provocărilor.
V Domeniul om şi societate –Activităţi practice Copiii cunosc materialele şi uneltele folosite în
cadrul activităţilor practice , utilizându-le corect în cadrul diferitelor tehnici însuşite realizând în general
1084
lucrări practice estetice. Nu toţi copiii finalizează lucrările , nu au formate deprinderile de a asambla
întregul din părţile lui componente ; coordonarea ambelor mâini nu estre perfecţionată
VI Domeniul estetic creativ – În urma evaluării am constatat mari progrese în ceea ce priveşte
mânuirea corectă a instrumentelor de lucru ( creion, pensulă, cretă) ; modelează plastilina realizând forme
de dimensiuni şi culori diferite utilizând tehnici specifice. Sunt unele probleme în ceeea ce priveşte
aranjarea şi încadrarea în pagină , respectarea proporţiilor ; rigiditatea mâinilor.
VII Domeniul estetic creativ –Am constatat că majoritatea copiiilor respectă linia melodică şi textul
cântecului , audiază cu atenţie un fragment dintr-un cântec cunoscut , unii recunoscând cu uşurinţă
cântecul şi denumind titlul. Am observat însă ezitări la marcarea ritmului , nu executa mişcările în
concordanţă cu textul, nu cântă toţi deodată la unison.
VIII Domeniul psihomotric – Educaţie fizică În urma activităţilor de evaluare am constatat că
preşcolarii execută corect deprinderile motrice învăţate şi reuşesc să le utilizeze corectîn diferite contexte
, de asemenea execută mişcări care necesită orientare spaţială şi temporală. Unii copii întâmpină
dificultăţi în perceperea schemei corporale , în păstrarea rândului , nu execută alergarea cu gura închisă,
pe vârfuri , etc..
1085
Prof. Tomici Corina, Colegiul Tehnic Ion I.C.Brătianu, Timișoara ,Matematică,

Clasele IX-XII
evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, profesorii, reuşim să-i determinăm pe elevi să fie
receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse,
prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia
cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate..
următoarele:
• tratarea diferențiată a elevilor;
• selecția riguroasă a conținutului învățarii;
 SCOPUL URMARIT în evaluarea iniţială:
• identificarea nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi
abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;
 PRINCIPIUL TEMPORALITATII în evaluarea iniţială:
• se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru,
 OBIECTUL EVALUARII INIȚIALE este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi

următoare.
 FUNCTII INDEPLINITE
 MODALITATI DE REALIZARE
• investigaţia;
• chestionarul;
• testele
 AVANTAJELE EVALUARII INIȚIALE : oferă profesorului cât şi elevului
elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerințele următoare; pe baza
programe de recuperare
 DEZAVANTAJELE EVALUARII INIȚIALE :

elevului.
 DIN PUNCT DE VEDERE AL NOTARII
1086
Evaluarea initial nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea
lor.
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1087
Metode și tehnici aplicate în evaluarea inițială a disciplinelor economice
TOMOIAGA CLAUDIA
LICEUL BORȘA
Disciplina: Planificare operațională
Clasa: a XI- a E
În contextul actualei reforme a învăţământului românesc, evaluarea elevilor este o parte integrantă
importantă a demersurilor iniţiale în sensul schimbărilor atât la nivel teoretic cât şi la nivel practic. Este
bine cunoscut faptul că funcţia de predare-învăţare include şi necesitatea de a formula judecăţi de
evaluare, de a lua decizii, de a cuantifica performanţa şcolară, deci, de a evalua.
Evaluarea este o operaţiune ce vizează să determine modul sistematic şi obiectiv al impactului
eficienţei şi pertinenţei activităţilor faţă de obiectivele lor, în vederea ameliorării, pe de o parte a
activităţilor de curs şi, pe de altă parte a programării şi a luării deciziilor viitoare.
Evaluarea inițială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile studiului noilor discipline economice.
Metodele tradiţionale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp ca
fiind cele mai des utilizate în evaluarea inițială a disciplinelor economice.. Din această categorie fac parte:
probele orale, probele scrise, probele practice. Fiecare dintre aceste forme prezintă avantaje şi dezavantaje
( la evaluarea orală se pot pune întrebări ajutătoare, dar este mai subiectivă si poate genera uneori
inhibiţii, la evaluarea scrisă elevul nu mai este tensionat, corectarea se face mai obiectiv, dar numărul de
subiecte mai redus nu permite cunoaşterea pregătirii întregii materii), de aceea se recomandă combinarea
celor două tipuri de evaluare. Probele practice oferă posibilitatea evaluării capacităţii elevilor de a aplica
cunoştinţele în practică, precum şi a gradului de stăpânire a priceperilor şi a deprinderilor formate.
Alături de formele tradiţionale de evaluare se recomandă folosirea metodelor complementare care
oferă profesorului date suplimentare despre activitatea şi nivelul de achiziţie al elevului. Ca metodă
complementară de evaluare investigaţia oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoştinţe
însuşite anterior. Un element important în desfăşurarea unei investigaţii, după proiectarea ei, îl constituie
preexperimentarea, ceea ce asigură un plus de validitate instrumentului de evaluare pe care profesorul
intenţionează sa-l propună elevilor săi.
Prin urmare putem spune că evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să conducă la optimizarea
întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de
autoevaluare. Evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere la o serie de
tehnici cât mai diverse, incluzând şi procese negociative. Lipsa alternativelor creează rutină, conformism
şi nu duce la completa dezvoltare a personalităţii.
Cunoaşterea rezultatelor, a criteriilor de evaluare îi face pe indivizi mai conştienţi şi îi motivează să
se implice în sarcină. Evaluarea eficientă este urmată de dezvoltare.
Bibliografie
1. Bocoș, M.D., ( 2013) - Instruire interactivă, Editura Polirom, București
2. Cucoș, C., ( 2008) - Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași.
1088
Evaluarea inițială a preșcolarilor
Educ.Torj Florica Nicoleta

GPP. NR.23/LICEUL ORTODOX/ORADEA
Evaluarea reprezintă un element esențial, indispensabil deoarece permite cadrului didactic să
aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ precum și progresul oferind,
astfel, o bază științifică pentru acțiuni ameliorative în perspectiva proiectării de noi obiective.
structurate pe cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Acestea permit identificarea și rezolvarea
În acest context este necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educației pentru a avea o
viziune unitară asupra dezvoltării personalității preșcolarului. Copilul este o ființă activă, cu o lume
proprie. Pentru a-l putea influența optimal, educatoarea are menirea să redescopere mereu copilul în
dinamica ipostazelor inedite ale individualității sale.Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea
acesteia ca pe un proces,un instrument,un „barometru” de măsurare a gradului de pregătire psihică și
socio-afectivă a copilului.
Evaluarea constituie în tot acest proces un element central,care are rolul de a regla permanent și a
implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că „este mai ușor să
previi decât să vindeci”.Astfel, și în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau
monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevului pot contribui la intervenții și decizii pertinente
și prompte din partea educatoarei.
Întrebarea care se pune este-când?- aceasta referindu-se la momentul optim al evaluării.În acest sens
în literatura de specialitate s-au impus trei momente care reprezintă de fapt trei mari forme ale evaluării
didactice:
-la începutul procesului- evaluare inițială
- pe parcursul procesului – evaluare continuă/formativă
- la finalul unui proces –evaluare sumativă/cumulativă.
Prezentăm în continuare o analiză a evaluării inițiale urmărind criteriile: scopul, principiul
temporalității, obiectul, funcțiile, modalitățile de realizare, avantajele, dezavantajele și notarea:
 SCOPUL URMARIT
• identifică nivelul achiziţiiloriniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţeşiabilităţi, în
• se efectuează la începutul unui program de instruire (an şcolar, semestru).
 OBIECTUL EVALUARII
• este interesată de “acele cunoştinţeşicapacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conţinuturişi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi,
• investigaţia;
• chestionarul;
 AVANTAJELE
1089
existente (potenţialul de învăţare, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerințele
următoare;
 DEZAVANTAJELE
elevului
• nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor.
BIBLIOGRAFIE
ac.doc
1090
Evaluarea inițială în terapia tulburărilor de limbaj
Autor: Torok Alina

Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă Făgăraș
Profesor logoped
Evaluarea logopedică se realizează la prima întâlnire cu părinții și copilul, sau cu adultul (după caz)
și se poate prelungi până la 2-3 întâlniri. În rândul copiilor mici, până la 3 ani, mai ales dacă nu merg la
grădiniță, se întâmplă uneori ca cel mic să nu coopereze prea mult de la prima întâlnire, tocmai pentru că
nu e obișnuit cu noul mediu și cu logopedul. Toți copiii au nevoie de un anumit interval de timp pentru a
se acomoda cu terapeutul și cu activitatea logopedică. Având în vedere faptul că intervenția logopedică în
cazul preșcolarilor folosește, dincolo de metodele specific logopedice, mijloace ludice foarte atractive
pentru copii, perioada de acomodare poate dura uneori mai puțin.
Evaluarea logopedică începe cu completarea fișei logopedice, atunci când logopedul află de la
părinte diferite date generale legate de copil, de școlarizare și despre familia din care face parte.
Probe de evaluare logopedică (examinarea vorbirii)
1.Inregistrarea cazului (depistarea)
2.Consemnarea anamnezei
3.Examinarea vorbirii
4.Examenul lexic și grafic
5.Examinarea motricități
6.Examenul dezvoltării mintale (numai în anumite situații)
7.Studiul personalității
8.Examenul medical
9.Examinarea rezultatelor școlare
10.Consemnarea rezultatelor examinării
Examinarea nivelului de înțelegere a vorbirii – se realizează în funcție de vârsta cronologica,
nivelul școlar și prezența tulburărilor psihice. La copiii peste clasa a III a se poate folosi chiar manualul
clasei anterioare. Se citește cu voce tare o lecție și elevul este rugat să explice sensul unor cuvinte din
vocabularul acesteia. La copiii cu nevoi speciale, ce prezinta întârzieri în dezvoltarea mintală, întelegerea
vorbirii se testează, în genere, pe obiecte concrete.
Dupa examinarea înțelegerii cuvântului, trecem la examinarea întelegerii frazei. Incepem prin a-i
cere să execute lucruri simple:,,vino la mine!, ridica-te!, pune creionul în cutie!,,
Examinarea auzului - este bine ca în cazul evidențierii clare a acuității auditive scăzute să indicăm
examenul audiometric efectuat de către medicul de specialitate.
Nivelul dezvoltarii auzului se evidențiază prin:
- probele de înțelegere a vorbirii (propuse anterior)
- observații asupra conduitei:copilul repetă întrebările în timp ce-i dăm îndrumări,caracterul
întrebărilor puse de copil, pronunțarea greșită a unor cuvinte repetate, copilul privește încordat mișcarea
buzelor examinatorului, are tendința de a întoarce capul spre locul unde vorbește examinatorul.
Examinarea articulării verbale - se referă la aparatul articulator și articularea propriu zisă.
Dupa ce s-a sesizat starea aparatului articulator, examinăm capacitatea articulatorie. Important este
ca acest examen să se efectueze în fața oglinzii.
Se vor urmării următoarele aspecte: capacitatea de redare prin imitație (vorbirea reflectata) și
capacitatea de pronunție.
La acest nivel examinatorul începe prin a pronunța sunetele alfabetului în ordinea dificultăților. Se
cere logopatului să repete și el. Apoi se pronunță silabe directe și inverse cu sunetele respective, cerându-
se pronunția lor de către copil. Se pronunță apoi cuvinte în care sunetele la care se observă deformări se
găsesc în poziție inițială, mediană și finală. In final se pronunță propoziții care conțin sunete deficitare,
pentru a se evidenția clar tulburarea. Se notează dacă sunetul este omis, greșit pronunțat sau înlocuit cu
altul. Se examineaza și combinații de consoane sau de vocale în diferite cuvinte.
Pentru examinarea capacității de pronunție în vorbirea independentă se pot folosi: alfabetul ilustrat,
tabele cu imagini a căror denumire prezintă sunetele în pozitii diferite (început, mijloc, sfârșit).Se vor
folosi ca procedee: citirea de ilustrații, recitarea, cântecul, povestirea liberă. După acestea, examinatorul
1091
notează sunetele în pronunția cărora copilul întâmpină greutăți, tipul tulburărilor intervenite, modul de
recitare, ritmul, melodicitatea vorbirii, respirației în timpul recitării și cântecului, dacă poate povesti,
surprinderea esențialului, respectarea structurii logice a povestirii. Se notează, de asemenea, modul cum
copilul se antrenează în activitate, cum salută, cum vorbește cu ceilalți copii.
1092
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE: METODE ŞI TEHNICI
Torzsa Ibolya
Şcoala Gimnazială „Kicsi Antal”, Turia (jud. Covasna)
Disciplina: Comunicare în limba maghiară
Clasa a II-a
Evaluarea iniţială mai este numită de unii specialişti şi „răul necesar”, pornind pe de o parte de la
adevărul că orice evaluare este stresantă, iar pe de altă parte de la dorinţa din ce în ce mai manifestă de a
face din această activitate un demers cât mai firesc, cât mai normal, cât mai uman. Aceasta nu are rol de
control. Este însă diagnostică, stimulantă şi indică planul de urmat în procesul de învăţare (Yvan
Abernot).
Evaluarea iniţială este necesară pentru cunoaşterea nivelului de realizare a învăţării prealabile, a
nivelului comportamentului cognitiv iniţial şi pentru determinarea liniei de pornire la începutul unui
program de instruire. Este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării
de premise favorabile unei noi învăţări (cunoştinţe, abilităţi, capacităţi). Această formă de evaluare are
semnificaţia unei punţi de legătură între o stare precedentă şi una viitoare. Eventual este utilă pentru
refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de
refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţării viitoare, pentru a omogeniza
oarecum fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui nou parcurs (Ioan Cerghit, 2002).
Evaluarea iniţială realizată la începutul unui program de instruire este menită, pentru altele, să
„arate” condiţiile în care elevii în cauză se integrează în activitatea de învăţare care urmează, fiind una din
premisele conceperii programului. Se realizează prin examinări orale, dar mai ales prin probe scrise.
Aceste probe realizează un diagnostic al pregătirii elevilor şi totodată îndeplinesc o funcţie predictivă,
indicând condiţiile în care elevii vor putea asimila conţinuturile noului program de instruire.
Valoarea/funcţia diagnostică a evaluării iniţiale se manifestă atât din perspectiva elevilor cât şi a
cadrului didactic care va lucra cu aceştia.
În ceea ce priveşte pe elevi:
• inventarizează achiziţiile;
• depistează eventualele decalaje dintre aceştia;
• relevă/evidenţiază, la momentul respectiv, capacităţile/posibilităţile de învăţare ale elevilor, etc.
În ceea ce priveşte pe profesori:
• descoperă factorii (cauzele) care explică situaţia respectivă;
• arată şi explică nevoile de dezvoltare ale elevilor;
• îi ajută să-şi multiplice căile de stimulare a dezvoltării optimale a acestora;
• pun în evidenţă caracteristicile diferenţiale ale elevilor şi posibilităţile de a acţiona în direcţia
atingerii obiectivelor etc.
Tehnica de evaluare reprezintă modalitatea prin care cadrul didactic declanşează şi orientează
obţinerea din partea elevilor a răspunsurilor la itemii formulaţi (la cerinţele exprimate). O probă cu mai
mulţi itemi poate solicita una sau mai multe tehnici de evaluare, în funcţie de tipurile de itemi pe care îi
include.
Trebuie remarcat legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare, tehnicile de evaluare şi
instrumentele de evaluare. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de
declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor.
La începutul anului şcolar am făcut o recapitulare a materiei predate în anul precedent la disciplina
Comunicare în limba maghiară. Am pus accentul pe acele noţiuni şi aptitudini ce vor fi folosite în
1093
predarea noii materii. În această etapă evaluarea s-a făcut prin examinare orală. Întrebările reprezintă
itemi de evaluare/examinare orală. Tehnica este aceea a formulării răspunsurilor orale. La finalul
recapitulării am dat un test ce conţinea aplicaţii la materia recapitulată (simplă şi cu grad mediu de
dificultate). Testul era compus din itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi. Itemul cu alegerea multiplă
a făcut apel la tehnica răspunsului cu alegere multiplă. Elevul a încercuit varianta de răspuns pe care o
considera corectă. Itemul de tip completare de frază a făcut apel la tehnica textului lacunar. Elevul a
completat spaţiile libere din textul respectiv. Itemii tip eseu structurat au declanşat tehnica elaborării
răspunsului, în funcţie de cerinţele exprimate. Fiecare tip de item a declanşat o anumită tehnică la care
elevul a trebuit să apeleze pentru a da răspunsul său. Competenţele vizate au fost următoarele: alcătuirea
în scris a unor enunţuri după cerinţe date, formularea de întrebări adecvate răspunsurilor date,
familiarizarea cu formulări ”una – mai multe”, scrierea corectă a literelor, construirea în scris a unor
propoziţii corecte din punct de vedere gramatical, utilizarea unor convenţii ale limbajului scris.
S-au evidenţiat lacunele elevilor. Luând evaluarea iniţială ca punct de reper am făcut un plan de
recuperare şi am proiectat activitatea diferenţiată. Voi folosi testul iniţial şi pentru evaluarea progresului
elevilor la finalul anului şcolar.
La începutul predării noii unităţi de învăţare Vin sărbătorile, la disciplina Comunicare în limba
maghiară, am folosit o metodă modernă de evaluare iniţială, Harta conceptuală (organizatorul grafic) sub
forma pânzei de păianjen. Hărţile conceptuale se prezintă ca o tehnică de reprezentare vizuală a structurii
informaţionale ce descrie modul în care conceptele dintr-un domeniu interrelaţionează. Dezvoltarea
acestor practici se bazează pe teoria lui Ausubel conform căreia învăţarea temeinică a noilor concepte
depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea. Mai
exact, noua învăţare capătă sens atunci când găseşte idei de bază pe care să se construiască noile
acumulări în mintea celui ce învaţă. Hărţile conceptuale realizate de către elevi au reprezentat importante
aspecte ale sistemului conceptual pe care elevul îl deţine într-un anumit domeniu.
Prin această metodă am descoperit anumite lacune în cunoştinţele dobândite anterior de elevi şi am
intervenit pentru remedierea lor.
elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
Bibliografie
2006;
2010.
1094
Prof.înv.primar, TOȘA VIORICA

Școala Gimnazială Mănăstireni
CLSA A IV-A

proces.
1095
BIBLIOGRAFIE:
1096
prof. înv primar Toth Bianca Firuța

Școala Gimnazială,, G.D.Teutsch’’Agnita jud.Sibiu
Disciplina: Limba și literatura română clasa a IV-a
de învățământ. Nu poate exista act educațional care să nu implice direct sau indirect, sistematic sau
nesistematic, procese evaluative și autoevaluative.
Un instrument foarte util în înțelegerea complexității problematicii referitoare la evaluarea inițială și
rolul ei în procesul educațional, este reprezentat de ghidul,, Initial Assenssent of Learning and Supoort
Neads and Planning Learning to Meet Neeads ‘’
atât mai mare cu cât noi, învățătorii(profesori, părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi
ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale, Ausubel preciza,Ceea ce influenţează cel mai mult
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruţi-l
 Ȋn conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
 Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
 Formularea itemilor;
 Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
 Fixarea punctajului pentru fiecare item;
 Stabilirea unei scări de apreciere;
 Centralizarea rezultatelor în grafic.
Metode şi tehnici de evaluare folosite la disciplina Limba și literatura română

- portofoliul.
- ghicitorile;
-R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.)
- ciorchinele
1097
Bibliografie:
EDP.;
1098
Profesor logoped TRAIAN DANIELA-ALEXANDRA

C.J.R.A.E. Ilfov (Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”
Ghermăneşti) - Învăţământ primar şi preşcolar
Intervenţia logopedică este un proces care presupune respectarea unor etape de evaluare, devenite
vitale, mai ales în ultimii ani, deoarece abilităţile de comunicare ale copiilor sunt afectate în ceea ce
priveşte atât limbajul expresiv, cât şi cel receptiv. De aceea, intervenţia logopedică la preşcolari şi la
şcolarii mici are drept obiectiv dezvoltarea optimă a limbajului rostit, dar şi a celui scris.
Primul pas al acestui proces este reprezentat de etapa depistării copiilor care prezintă sau care pot
dezvolta anumite tulburări de limbaj. Profesorul logoped, angajat al C.J.R.AE., dar devenit resursă pentru
o anumită şcoală sau mai multe şcoli, are responsabilitatea ca, la fiecare început de an şcolar, să identifice
preşcolarii şi şcolarii din clasele primare care prezintă tulburări, precum: emisie deficitară a sunetelor,
cuvinte deformate sau contopite, structură gramaticală incorectă, limbaj expresiv incoerent sau dificultăţi
de limbaj receptiv. În clasele primare accentul cade pe identificarea acelor elevi care prezintă semne ale
tulburărilor de învăţare specifice – dislexie, disgrafie, discalculie.
O astfel de etapă nu trebuie să reprezinte o corvoadă pentru niciunul dintre protagonişti. Profesorul
logoped va cere acordul cadrului didactic prezent la clasă şi va apela la diverse activităţi ludice care sa îl
ajute în realizarea unei prime conexiuni cu elevul, dar şi să identifice eventualele probleme. Metoda
utilizată de către mine a presupus împărţirea egală a unor imagini în şase plicuri şi utilizarea unui zar.
Copiii veneau şi aruncau cu zarul şi, în funcţie de numărul picat la zar, alegeau o imagine din plicul cu
numărul corespunzător. Le solicitam să descrie imaginea şi, de altfel, să-şi imagineze o mică povestioară
pe baza acesteia: cum se numeşte personajul, unde crede că trebuie să plece, ce vorbesc persoanele din
imagine etc.
Pentru elevii din clasele mai mari pregăteam cartonaşe pe care erau scrise ghicitori şi le amestecam
într-o grămăjoară pe catedră. Elevii alegeau un cartonaş cu o ghicitoare, pe care o citeau cu voce tare şi
desemnau un alt coleg care să răspundă. În urma acestei activităţi identificam nivelul de însuşire a
cititului, precum si alte caracteristici cognitive.
Al doilea pas în procesul de intervenţie logopedică este reprezentat de etapa de evaluare complexă,
care ajută logopedul să contureze un profil exact al tulburărilor de limbaj pe care le are copilul. Analiza în
profunzime a acestor dificultăţi reprezintă baza în conceperea unui plan optim de intervenţie.
În cadrul acestei etape, în ceea ce priveşte identificarea nivelului de motricitate generală şi fină, dar
şi analiza asupra structurilor perceptiv-motrice, pentru început, solicit copilului să deseneze un cerc
(motricitate fină, recunoaşterea figurilor geometrice, lateralitate), apoi să îl coloreze în culoarea ierbii
(recunoaşterea culorilor). Mai departe, îndemn copilul să transforme cercul desenat de el într-o faţă
zâmbitoare, apelând la forme geometrice de diferite mărimi, pentru a contura nasul, ochii, gura etc.
(schema corporală). În continuare, îi sugerez copilului să decupeze faţa zâmbitoare şi să conceapă o mică
istorioară despre aceasta: să îi dea un nume personajului creat de el, o ocupaţie, să îl plaseze în timp si
spaţiu (orientare temporală) şi să îi creioneze anumite trăsături de personalitate (daca este o persoană
activă, careia îi place sportul, sau o persoană mai sedentară etc.). Mă prefac ca acest aspect mi-a stârnit
curiozitatea şi îl întreb pe copil dacă şi lui îi place să facă sport, sens în care îl rog să sară într-un picior pe
o anumită distanţă (lateralitate).
Ulterior, această „faţă zâmbitoare” îşi manifestă şi latura jucăuşă, dorind să se ascundă, iar copilului
i se solicită să se transforme într-un mic detectiv şi să o găsească, denumind exact locul (sub, pe, lângă, în
spate, în faţă – orientare spaţială).
Particularităţile limbajului sunt identificate cu ajutorul paletarului, dar şi cu ajutorul unui joc ce
presupune anumite sarcini: să povestească cea mai frumoasă zi din viaţa lui, care este ziua lui preferată
din săptămână şi să motiveze răspunsul, să povestească care este desenul lui preferat etc.
Acolo unde achiziţiile scris-cititului sunt în formare sau ar fi trebuit deja să fie însuşite, i se solicită
elevului să citească dintr-o carte de poveşti, să copieze o propoziţie, să-şi schiţeze în scris o mică
caracterizare sau să efectueze operaţii de calcul matematic. Preşcolarilor li se solicită doar să îşi scrie
numele şi cifrele şi să le recunoască pe cele din urmă.
1099
Pentru a identifica şi alte caracteristici ale tabloului cognitiv, dar şi alte trăsături ale personalităţii
copilului, se apelează la activităţi care să implice memoria, atenţia, rezistenţa la frustrare, voinţa etc.
Limbajul “stâlcit” al copilului de vârstă mică poate să fie o situaţie de amuzament pentru părinţi,
dar aceştia trebuie să conştientizeze că, procedând astfel, nu fac decât să-i întărească vorbirea
defectuoasă, iar afirmaţiile de genul “se corectează de la sine sau în timp” nu reprezintă decât obstacole în
dezvoltarea armonioasă a limbajului şi personalităţii copilului. De aceea, atitudinea faţă de activitatea
specialistului ar trebui să fie una deschisă, astfel încât colaborarea triunghiului părinte – logoped - cadru
didactic să fie catalizator în procesul de intervenţie logopedică.
1100
- EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI
Înv. Trăistaru Adriana

Liceul George Țărnea
proces.
1101
BIBLIOGRAFIE:
1102
,,Importanta Evaluarii Initiale:Metode si tehnici
Traistaru Daniela
Scoala Gimnaziala Selaru
Inv.Primar ,Cls.Preg.
Trăim într-o perioadă a exploziei informaţionale, a calculatoarelor şi internetului, perioadă în care
volumul cunoştinţelor şi gradul de perisabilitate al acestora a crescut într-o măsură greu de stăpânit.
Omul este, fireşte, parte integrantă a acestui sistem informaţional ceea ce creează necesitatea ca el
să se adapteze acestui ritm al schimbărilor şi solicitărilor diverse care îi sunt adresate. Acest proces de
pregătire pentru a rezista într-o lume dinamică şi în permanentă schimbare începe din copilărie, mai
precis în prima instituţie care îşi aduce un aport sistematic în realizarea acestui proces: grădiniţa.
De aceea, chiar la nivelul învăţământului preşcolar se conturează necesitatea recursului la noi
abordări educaţionale.
Conţinuturile de învăţat, conform actualei viziuni curriculare, au fost regândite de o manieră care să
permită grădiniţei să-şi îndeplinească scopurile privind socializarea şi pregătirea copiilor pentru şcoala.
Reforma sistemului educaţional influenţează, astfel, o serie de componente aflate într-o relaţie
intrinsecă cu proiectul promovării unor noi conţinuturi de învăţat, respectiv:
1. Planul de învăţământ
2. Programa activităţilor instructiv-educative
3. Strategiile didactice
4. Curricumulul Naţional aduce, în practica pedagogică, noutăţi privind tipologia
obiectivelor educaţionale.
5. Modalităţile de evaluare a performanţelor obţinute de către copii/elevi
În condiţiile actualului sistem de evaluare, la baza proiectării actului educaţional, stau câteva idei
fundamentale:
- ce evaluăm?
- cum evaluăm?
- cu ce evaluăm?
Sistemul de evaluare creează, astfel, coordonate de bază ale proiectării şi realizării efective ale
procesului didactic, indiferent de nivelul de şcolarizare vizat.
I. STRATEGII DE EVALUARE
Evaluarea performanţelor de învăţare ale preşcolarului se realizează în modalităţi specifice acestui

nivel de instruire.
Educatoarea poate aplica cu profesionalism noile strategii şi metodologii evaluative dacă ia în
considerare câteva premise esenţiale:
- cunoaşterea particularităţilor de dezvoltare şi manifestare a copiilor;
- cunoaşterea obiectivelor generale şi specifice ale învăţământului preşcolar;
- cunoaşterea inventarului de performanţe vizate prin curriculum-ul oficial;
- stăpânirea unor competenţe în domeniul utilizării noilor tehnici evaluative.
Scopul fundamental al aplicării unor strategii de evaluare pe toate palierele şcolarităţii îl constituie
implementarea unei viziuni complet revizuite privind valoarea achiziţiilor pe care le dobândesc
copiii/elevii prin procesele de învăţare de tip şcolar. Accentul se pune, în acest sens, pe capacităţile de
exprimare liberă a copilului, pe manifestările de originalitate şi pe iniţiativă.
Considerând momentul în care intervin, formele de evaluare rămân în esenţă, aceleaşi, respectiv:
• evaluare iniţială
• evaluare sumativă
• evaluare formativă.
Din punct de vedere practic, pentru aplicarea acestora educatoarea urmează să ia o serie de decizii
de-a lungul desfăşurării procesului didactic.
1103
Astfel, la începutul fiecărui an, în primele doua săptămâni se culeg date esenţiale privind
dezvoltarea generală a copilului, particularităţile lui din punct de vedere cognitiv, afectiv şi psihomotor.
Toate aceste informaţii sunt subordonate unei strategii care fac obiectul unei evaluări iniţiale.
Cunoaşterea nivelului general de dezvoltare al proceselor psihice de reflectare a realităţii, a
proceselor afective şi motivaţionale, deci a nivelului cu care cei mici pornesc în experienţa educativă
sistematică organizată de grădiniţă, constituie o condiţie esenţială şi hotărâtoare pentru reuşita activităţii
didactice.
La începutul unui ciclu de învăţământ sau chiar la început de an, aşadar, educatoarea trebuie să
cunoască ,,materialul” cu care va lucra, pe care ea îl va şlefui.
Dacă evaluarea tradiţională determina o atitudine de pasivitate din partea copilului, noile orientări
ale învăţământului românesc modifică rolul ce revine copilului în cadrul interacţiunii didactice. El nu mai
este un simplu spectator ci un adevărat actor care întreprinde o serie de acţiuni din proprie iniţiativă.
Acest tip de evaluare informează deopotrivă copilul şi cadrul didactic asupra a ceea ce se ştie
sau asupra a ceea ce mai trebuie făcut.
Educatoarea va observa continuu copiii şi va semnala progresele sau insuccesele pe care ei le
obţin. Atitudinea pe care ea o adoptă trebuie să fie una de sprijin, suportivă.
Pentru obţinerea unor verificări parţiale, a unor estimari de bilanţ a rezultatelor pe perioade
lungi, se recurge la evaluarea sumativă. Ea se realizeaza printr-o varietate de forme la sfârşitul
semestrelor, sau - aşa cum preconizează programa învăţământului preşcolar - la sfârşitul anului pe o
durată de cel puţin două săptămâni.
Evaluarea sumativă ajută la întregirea tabloului informaţilor despre particularităţile de
dezvoltare ale copiilor.
La sfârşitul ciclului preşcolar este necesar să se recurgă le modalităţi de evaluare mult mai
rafinate care să releve nivelul dezvoltării psihofizice a copilului şi aptitudinea sa pentru şcolaritate.
Evaluarea sumativa poate evidenţia o serie de aspecte definitorii din acest punct de vedere.
Concluzionând, prin folosirea dibace a celor trei forme de evaluare se creează o relaţie trainica
între evaluator şi evaluat, o relaţie care poate aduce satisfacţii deopotrivă educatoarei şi copilului.
METODE, TEHNICI, PRACTICI DE EVALUARE

Din anumite puncte de vedere strategiile evaluative utilizate în învăţământul preşcolar sunt
asemănătoare cu cele utilizate pe primele trepte ale şcolarităţii. Gradul de asemănare se datorează
scopurilor urmărite prin activităţile de măsurare şi apreciere cu care se operează în acest proces şi
semnificaţiilor pe care acestea le au asupra activităţilor educative viitoare.
Există însă, fireşte, şi deosebiri care derivă din specificitatea activităţilor organizate cu preşcolarii.
Din acest punct de vedere, principalele metode de evaluate utilizate în grădiniţă sunt:
1. Metoda observaţiei
2. Metoda consemnării grafice a progreselor copiilor
3. Metoda consemnărilor grafice a preferinţelor
4. Portofoliul
1104
CONCORDANŢA DINTRE EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA
FINALĂ
A ELEVILOR
ȘCOALA GIMNAZIALĂ BELOȚ

COMUNA SOPOT, JUDEȚUL DOLJ
Profesor Trăistaru Luminița
Clasa a V-a
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
1105
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
mediul social .
,1995 ,p. 127 )
consecinţă”.
puţin pe efecte;
1106
EVALUAREA PREŞCOLARILOR- PUNTE DE LEGĂTURĂ ÎNTRE
GRĂDINIŢĂ ŞI ŞCOALĂ
Profesor Învățământ Preșcolar

Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic,, Petre Ionescu Muscel’’ Domnești
În lucrarea de faţă ne-am oprit din multitudinea activităţilor desfăşurate în grădiniţă la evaluarea
activităţilor de educaţie a limbajului. Am realizat această lucrare în colaborare cu învăţătoarea care va
prelua o parte din aceşti copii în clasa I .
Pentru a putea face o evaluare corectă am pornit de la următorul plan:
1. Evoluţia limbajului la copii preşcolari calea spre integrarea şcolară.
2. Forme şi exemple de activităţi de educaţie a limbajului .
3. Analiza rezultatelor obţinute în dezvoltarea limbajului la sfârşitul ciclului preprimar.
1 EVOLUŢIA LIMBAJULUI LA COPII PREŞCOLARI, CLEA SPRE INTEGRAREA

ŞCOLARĂ
Limbajul este un sistem de semne specific oamenilor, alcatuit din sunete articulate, prin care aceştia
îşi exprimă gîndurile, sentimentele şi doriinţele. Limbajul se dezvoltă şi progresează în permanenţă la
copil, iar educatoarelor le revine sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în
funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.
În procesul de îndrumare a educării limbajului la preşcolari, educatoarea urmăreşte:
• dezvoltarea exprimării orale;
• înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiei structurilor verbale orale;
• educarea unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical;
• dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.
Aceste obiective sunt urmărite de educatoare de-a lungul întregii perioade a preşcolarităţii şi
constituie repere ale activităţilor de educarea limbjului.
Limbajul include pe lîngă vorbire şi ascultare, citire şi scriere. Aşadar pentru a citii, copilul are
nevoie să cunoască conceptele exprimate de cuvintele pe care le citeşte, iar pentru a scrie, copilul trebuie
să ştie să utilizeze cuvintele în mod independent în vorbire. Putem spune că baza rămâne exprimarea
orală, iar una dintre deprinderile cheie, pe care se poate insista la această vârstă, inainte de a trece la etapa
de citit-scris este coordonarea ochi- mână, pe care o putem realza prin mai multe tipuri de activităţi (
activităţi manuale, activităţi artistico-plastice, activităţi psiho-motrice, psiho-senzoriale).
În concluzie, putem spune că grădiniţa rămâne prima treaptă a sistemului de învăţământ, căreia îi
revine nobila sarcină de a organiza cu mare grijă experienţele de limbaj ale copilului, treapta unde
comunicarea şi limbajul oral au o influenţă deosebită şi unde se poate insista pe anumite deprinderi de
pregătire a scrisului.
1107
2 FORME ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI ALE EDUCĂRII LIMBAJULUI
Principalele forme de activităţi folosite în grădiniţa de copii, în activităţile de educare a limbajului,

în vederea pregătirii preşcolare pentru şcoală sunt:
1. EDUCAREA COMUNICĂRII ORALE
a) Povestirea - povestirile educatoarei
- povestirile copiilor
- repovestirea
- povestirile copiilor după un plan dat(ilustraţii)
- povestiri cu început dat
- povestirile copiilor după modelul educatoarei
b) Memorizarea
c) Convorbirea
d) Jocul didactic
2. EDUCAREA COMUNICĂRII SCRISE
Jocul didactic
În continuare, menţionăm că vom face o evaluare a rezultatelor obţinute de preşcolarii

dintr-o grupă pregătitoare de 6-7 ani cu 30 copii.
1 EDUCAREA COMUNICĂRII ORALE
POVESTIREA EDUCATOAREI
EXEMPLU DE ACTIVITATE
• Forma de realizare: Povestirea educatoarei;
• Tema activităţii: Fata moşului şi fata babei;
• Grupa pregătitoare 6-7 ani
• Număr preşcolari 30;
• Timp acordat: 30 minute;
• Obiectiv fundamental - să audieze cu atenţie povestea,
- să reţină ideile principale, personajele şi locul
unde se desfăşoară acţiunea;
- să reţină mesajul povestirii;
NOTĂ : Modelul mai sus menţionat s-a aplicat pe fiecare temă în parte a acestei forme de activitate
în educarea limbajului şi rezultatele au fost ( .....vezi tabelul).
Datele ce au permis evaluarea rezultatelor obţinute de preşcolari au fost dobândite prin
mai multe forme de verificare , metode şi procedee, de exemplu:
• observarea curentă a comportamentului de învăţare a grupei;
• conversaţia ;
• probe orale;
• studiul produselor activitaţii;
• testele;
• fişe de evaluare.
La sfârşitul anului şcolar situaţia a fost următoarea:

Povestirea educatoarei
slab satisfăcător bine Foarte bine
1 copil 3 copii 2 copii 24 copii
1108
CONCLUZII:
 1 copil a audiat doar începutul povestirii, dar pe parcurs şi-a pierdut răbdarea astfel în
fixarea povestirii acesta nu a fost capabil să reţină ideile principale, toate personajele, deci nici mesajul
povestirii;
 3 copii au obţinut calificativul satisfăcător având dificultăţi de coerenţă în exprimare;
 2 copii au obţinut calificativul bine deoarece pe parcursul povestirii se pierd în amănunte
nesemnificative, iar unele din ideile principale nu sunt relatate clar;
 24 copii nu întâmpină dificultăţi având o exprimare bună, reţin cu uşurinţă trăsăturile
personajelor, ideile principale şi mesajul povestirii.
POVESTIRILE COPIILOR
REPOVESTIREA
Repovestirile sunt cel mai uşor de realizat, deoarece copii îşi concentrează atenţia asupra unor
poveşti sau povestiri din activităţile anterioare, având ca obiectiv principal, consolidarea povestirilor şi ca
scop principal formarea deprinderii copiilor de a expune cursiv şi logic povestiri, poveşti sau basme şi
exercitarea vorbirii sub toate aspectele: fonetic, lexical şi gramatical
EVALUAREA REPOVESTIRILOR LA SFÂRŞIT DE AN ŞCOLAR
SLAB SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
2 COPII 2 COPII 5 COPII 21 COPII
CONCLUZII:
 2 copii reuşesc într-o foarte mică măsură să lege câteva propoziţii, reprezentând un fragment
din povestiri;
 2 copii nu au consolidate foarte bine povestirile deoarece au absentat mai multă vreme de la
grădiniţă;
 5 copii au formată deprinderea de a expune povestirea dar au unele probleme în cursivitatea
ideilor, altfel folosesc un limbaj adecvat, corect;
 21 copii au consolidate şi fixate povestirile fiind capabili să povestească cursiv, corect, coerent
înţelegând mesajul povestirilor, caracterizând corect personajele.
POVESTIRILE COPIILOR DUPĂ ILUSTRAŢII, POVESTIRI CU ÎNCEPUT DAT,

POVESTIRILE COPIILOR DUPĂ MODELUL EDUCATOAREI.
În comparaţie cu repovestirile, copii sunt puşi în situaţia de a-şi imagina, de a crea scurte povestiri
pe baza planului prezentat.
Aceste povestiri ale copiilor oferă un bun prilej de stimulare a imaginaţiei, a gândirii logice, a
deprinderilor de a povesti o întâmplare după un plan dat, după ilustraţii, după modelul educatoarei.
La sfârşitul anului şcolar rezultatele au fost următoarele:

POVESTIRI CU ÎNCEPUT DAT

POVESTIRILE COPIILOR DUPĂ MODELUL EDUCATOAREI

1109
CONCLUZII:
 2 copii au refuzat frecvent să creeze o poveste, iar atunci când au facut-o modelul de
înlănţuire a propoziţiilor şi frazelor a fost haotică;
 4 copii au încercat să povestească după imagini dar aceasta a constat din propoziţii de
genul „ copii se joacă”, „fetiţa a căzut”, „copii o scot din apă”, etc; timpul de gândire până a crea o
povestire cu început dat a fost mult prea mare, iar înlănţuirea logică a evenimentelor sub nivelul cerut;
 5 copii au fost capabili să creeze o poveste după un şir de ilustraţii, cu început dat sau după
modelul educatoarei astfel încât exprimarea să fie bună;
 19 copii au creat o serie de povestiri foarte frumoase, povestind corect, coerent, logic, cu
mare entuziasm, exprimarea având un grad foarte mare de expresivitate.
La fel am procedat şi în evaluarea activităţilor de memorizare, convorbire şi joc didactic din cadrul
activităţilor de educarea comunicării orale şi am ajuns la concluzia că se întâmpină cam aceleaşi probleme
ca şi la povestirile educatoarei şi ale copiilor. Majoritatea copiilor la sfârşitul anului şcolar ştiu :-să se
exprime corect în propoziţii;
-să separe propoziţia în cuvinte;
-să despartă cuvintele în silabe;
-să recunoască sunetul de la începutul, sfârşitul cuvântului;
-să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate folosind exclamaţia şi recunoaşterea semnului ei,
precum şi a semnului întrebării la propoziţiile interogative;
-şi-au îmbogăţit şi activizat vocabularul cu antonime, omonime, sinonime;
-folosesc pronumele demonstrativ;
-au formată deprinderea de a folosi corect substantivele la cazurile nominativ, genitiv,dativ şi
acuzativ.
2 EDUCAREA COMUNICĂRII SCRISE
JOCURI DIDACTICE ( ELEMENTE DE LIMBAJ CITIT-SCRIS)
Obiectivele de referinţă urmărite vor fii:

• să despartă propoziţia în cuvinte: oral
grafic
• să despartă cuvintele în silabe;
• să despartă silabele în sunete;
• să asocieze silabele cu litera corespunzătoare
-sunet iniţial, final;
-sunet în interiorul cuvântului oral şi grafic
• să înţeleagă că tipăritura este purtătoare de înţeles;
• să utilizeze elemente de scris şi să scrie după model;
• să recunoască convenţiile limbajului scris: titlu, punctul,litera mare de tipar, semnul întrebării,
exclamării, dialogul;
• să manifeste curiozitate pentru informaţia citită şi scrisă.
Exemple de jocuri didactice desfăşurate cu grupa de 6-7 ani:

1. Jocul silabelor;
2. Găseşte un cuvânt cu tot atâtea silabe câte silabe are cuvântul dat;
3. Formează un cuvânt cu silaba dată;
4. Reprezintă grafic propoziţia;
5. Desparte în silabe cuvântul şi reprezintă-l grafic.
JOCURI DIDACTICE
ELEMENTE DE LIMBAJ CITIT- SCRIS
1110
CONCLUZII:
 Despart corect propoziţia în cuvinte;
 Reprezintă grafic corect numărul de cuvinte din propoziţie;
 Capabili să despartă cuvântul în silabe;
 Toţi copii reuşesc să înţeleagă că tipăritura este purtătoare de înţeles;
 Utilizează corect uneltele de scris;
 Capabili să scrie după model;
 Reuşesc în timp util să rezolve sarcinile unei fişe;
 Excepţie fac un număr de 5 copii care au un ritm lent de lucru, necesitând o munca
suplimentară cu aceştia.
În urma acestui experiment am putut observa rezultatele obţinute de fiecare copil după ciclul
preşcolar şi permite cunoaşterea de către învăţătorii care preiau aceşti copii a informaţiilor privitoare la:
• dobândirea premiselor activităţii şcolare;
• daca posedă sau nu principalele deprinderi solicitate de activitatea şcolară şi dacă este capabil să
se adapteze cu uşurinţă sarcinilor şi specificului activităţii şcolare.
De fapt cu aceste informaţii trebuie să înceapă orice proces educativ pentru a se putea
operaţionaliza în continuare procesul pedagogic luând în considerare profilul cel mai real cu putiinţă şi nu
cel standard descris teoretic în manualele de psihologie şi totuşi fără tendinţa de a devansa dimensiunile
educaţiei preşcolare.
BIBLIOGRAFIE:
2. MEYER G; „De ce şi cum evaluăm?”, Edit.Polirom, Iaşi 2000;
3. PROGRAMA ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII
1111
Importanța evaluării inițiale în învățământul gimnazial
Întocmit, Prof. Trandafir Daniela, Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga”, Focșani

În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în învățământ, importanta activității de
evaluare devine din ce in ce mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în
care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ, precum și dificultățile acestuia.
În învățământul gimnazial actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștintelor, priceperilor si deprinderilor, dobândite
de elevi în cadrul actului educațional. În același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale
muncii profesorului, concretizată în atitudinile si comportamentele dobândite de elev prin procesul de
învățământ.
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în
desfășurarea procesului didactic, se conturează utilizarea în învățământul gimnazial a următoarelor forme
de evaluare:
- evaluare inițială – predictivă,
- evaluare cumulativă- sumativă, certificată,
- evaluare formativă- continuă.
Evaluarea inițială – se realizează la începutul anului școlar, în momentul inițierii unui program de
instruire, și are rol de a stabili nivelul de cunoștințe, priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitățile de
învățare ale elevilor. Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției –
stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare, a obiectivelor, alegerea strategiilor adecvate
pentru obținerea performanței elevilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa pentru eficiența
procesului de învățământ preșcolar viitor, care se va oglindi în planificarea semestrială. Datele obținute la
acest tip de evaluare ajuta la conturarea activității didactice în trei planuri :
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga clasă de elevi;
- aplicarea unor măsuri recuperatori pentru unii elevi din clasă, fie de sprijin și recuperare, fie
activitate suplimentară pentru elevii supradotați.
Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea
necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de
evaluare oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor
lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de
recuperare).
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Dacă sunt anunţaţi de la
început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au ocazia de a se concentra în
1112
Bibliografie :
1. Cucoş , C. , ( 2006 ) , Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită , Editura Polirom
,Iaşi
2. Dumitriu , GH. , Dumitriu , C(2003 ) , Psihopedagogie , Editura Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti
3. Dumitriu , C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale,
Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
4. Radu , I. T. , 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului , Editura
5. Stoica , A. , ( coord.) , (1998 ) ,Evaluarea în înv. Primar .Descriptori de performanţă,
Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti
6. Stoica ,A.( coord .) , ( 2001 ) , Evaluarea curentă şi examenele .Ghid pentru profesori ,
Editura Pro Gnosis , Bucureşti
1113
EVALUAREA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ
A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
PROF. ÎNV PRIMAR: TRANDAFIR MIHAELA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GĂGEŞTI
BOLOTEŞTI-VRANCEA
CLASA I
învăţământ, deoarece furnizează informaţii despre calitatea şi funcţionalitatea acestuia.
congruenţelor dintre rezultatele școlare ale elevilor şi obiectivele lecției prestabilite. În prezent, evaluarea
presupune formularea de judecăţi de valoare despre procesul şi produsul învăţării de către elev.
Evaluarea este o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ, a triadei instruire-predare-
evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizării ei, pe baza
colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare. De
dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor, pentru depăşirea acestora şi realizarea progresului
şcolar.
Tipuri de evaluări:
Pe parcursul procesului didactic pot fi utilizate următoarele tipuri de evaluări: evaluarea iniţială,
evaluarea formativă şi evaluarea sumativă.
Evaluarea iniţială este realizată la începutul procesului de învăţare, fiind necesară pentru pregătirea
(cunoştinte, capacităţi, abilităţi, etc), arătând condiţiile în care elevii vor putea să asimileze conţinutul
noului program de instruire. Astfel, dacă în urma acestei evaluări se constată că elevii au anumite carenţe,
profesorul trebuie să aloce înaintea începerii noii unități tematice, un număr de ore de recuperare pentru
întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
Pentru ca procesul de învățământ să fie eficient, este necesar ca profesorul să utilizeze toate formele
de evaluare. Evaluarea nu trebuie concepută numai ca un mijloc de control sau de măsurare obiectivă,
ci presupune şi un proces de formare a elevului.
Elementele evaluării sunt:
aprecierilor;
• Aprecieri, estimări ale situaţiei prezente sau prognoze ale celei viitoare;
• Decizii care privesc modalităţi de acţiune.
Etapele procesului de evaluare :
a) precizarea domeniului de aprecieri:
-volumul de cunoştinţe;
-înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor;
-aplicaţii ale informaţiilor însuşite;
-abilităţi intelectuale de ordin general;
b) descrierea informaţiilor necesare şi depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor;
1114
c) stabilirea graficului şi modului de obţinere a informaţiilor necesare;
d) alegerea instrumentelor de colectare a informaţiilor şi analiza lor;
e) elaborarea aprecierilor şi luarea deciziilor concretizate în calificative, note şi măsuri de acţiune.
Funcţii principale şi specifice ale evaluării:
Funcţia diagnostică - ce vizează depistarea lacunelor, greşelilor şi înlăturarea acestora – „pentru că
ai aceste lacune”;
• Funcţia prognostică-care anticipeaza performanţele viitoare ale elevilor - „ar trebui să faci ...ca să
ajungi...”;
• Funcţia de selecţie-permite clasificarea şi ierarhizarea elevilor;
• Funcţia de certificare-care relevă competenţele și cunoştinţele elevilor la finele unui ciclu/formă
de şcolarizare - „tu te situiezi la acest nivel....”.
• Funcţia motivaţională sau de stimulare a activităţii de învăţare a elevilor şi se manifestă prin
valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei activităţi - „ar trebui
să faci ...ca să ajungi...”
• Funcţia de orientare şcolară-intervine în alegerea unei anumite forme de educaţie.
Realizarea acestor funcţii ale evaluării presupune folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare,
Structura acţiunii de evaluare didactică include trei operaţii:
· măsurarea;
· aprecierea;
· decizia.
în cadrul procesului de învăţământ şi în care profesorul joacăun rol foarte important întrucât, el pe baza
Aprecierea se finalizează fie cu un rezultat cantitativ-nota, fie cu unul calitativ-calificativul. În apreciere
intervin cel mai mult obiectivele stabilite la
începutul procesului instructiv-educativ, dar apar şi nivelul clasei, nivelul unui grup din clasă,
progresul/regresul fiecărui elev în parte.
BIBLIOGRAFIE:
1. Dragomir, M -”Managementul activităţilor didactice – eficienţă şi calitate”, Editura Eurodidact,
Cluj Napoca 2002;
2. Nicu, Adriana, ”Teoria şi metodologia evaluării”, 2014;
3. Potolea, Dan, ”Teoria şi practica evaluării educaţionale”, 2005.
1115
Prof. Trandafir Mihaela

Școala Gimnazială Nr. 1 Lumina, loc. Lumina, jud. Constanța
Clasa a VI-a
Evaluarea este o etapă esențială o procesului instructiv- educativ, prin care se face identificarea
achizițiilor elevilor, respectiv a competențelor dobândite de aceștia pe parcursul învățării și, indiferent de
modalitățile prin care se realizează ( evaluare inițială, evaluare continuă, evaluare sumativă) sau de
procedeele utilizate ( evaluare orală, evaluare scrisă) are rolul de a atrage atenția asupra celor mai
potrivite acțiuni/ activități ce urmează a fi întreprinse pentru a corecta/ îndrepta performanțele școlare.
Evaluarea inițială este o formă de apreciere a elevilor care se desfășoară la începutul unui ciclu de
învățământ, unui an școlar prin care se măsoară valoarea cunoștințelor dobândite, modul de concretizare a
obiectivelor stabilite în anul școlar anterior și permite intervenția profesorului pentru remedierea
problemelor întâlnite.
Scopul evaluării inițiale este acela de a constata din timp erorile și lacunele, nivelul real și corect al
elevului, dar creează și premisele pentru stabilirea unor trasee educaționale pe care acesta ar putea să le
urmeze în viitor. Efectuarea unei analize inițiale trebuie să aibă în vedere atât aspecte cumulative, cât și
aspecte formative, cu dezvoltarea unor raționamente de valoare asupra propriei productivității
intelectuale.
Diagnoza inițială este absolut necesară și pentru ca un cadru didactic să își adapteze metodele și
tehnicile de predare, să facă o selecție riguroasă a conținuturilor geografice, să apeleze la cele mai
adecvate mijloace de învățământ utilizate în predarea- învățarea geografiei, să găsească cele mai optime
forme de organizare a învățării, să determine progresul, să combată/ reducă insuccesul școlar și teama de
eșec.
La disciplina geografie, conținuturile din gimnaziu ( elemente de geografie fizică, elemente de
geografie umană- Europa, geografia continentelor extraeuropene, geografia României) fac ca evaluarea
inițială să exploateze și să aducă la suprafață acele cunoştinţe şi capacităţi care pot să se materializeze în
suport, bază pentru asimilarea de noi conţinuturi și competențe, care să ducă la integrarea elevului într- o
societate aflată într- o continuă și accelerată transformare.
În acest proces de cercetare și preconizare inițială, testul scris, aprecierea verbală, obsevarea,
chestionarea sunt cele mai utilizate metode și procede, prin care profesorul își poate forma o impresie
asupra volumului și calității noțiunilor stăpânite de elev și de la care poate să pornescă o instruire care să
determine o evoluție și să dea un plus de valoare la tot ce știe și poate să facă copilul. De asemenea, se
poate considera că evaluarea inițială, conform celor mai noi tendințe în domeniu, este reperul pentru a
face o instruire diferențiată, axată pe nevoile și interesele elevului, prin care să se înregistreze cele mai
bune rezultate și să se descopere cele mai potrivite soluții pentru a învăța temeinic.
Analiza situației inițiale în care se află un elevul nu însemnă neapărat aplicarea unor teste etalon,
pretențioase, greu de administrat și interpretat, ci folosirea unor teste care să aducă informații concrete,
într- o relație strânsă cu țintele anului de studiu anterior, cu itemi pentru fiecare obiectiv considerat
prioritar pentru a atinge un nivel minim de performanță, nivel aflat într- o relație direct proporțională cu
capacitatea de înțelegere și învățare a fiecărui copil.
Evaluarea inițială poate și trebuie să îndeplinească funcții recuperatorii, amplifică capacitatea de
autocunoaștere, autoevaluare și autoreflecție asupra propriei activități de învățare.
În concluzie, evaluarea inițială ar trebui să devină un parteneriat profesor- elev, care să îi aducă pe
cei doi protagoniști față în față, la o discuție sinceră, onestă și în urma căreia fiecare să își formeze o idee
clară, corectă și precisă asupra atuurilor și minusurilor cunoștințelor, dar și asupra a ceea ce urmează să
facă împreună pentru atingerea succesului școlar.
1116
Importanța evaluarii inițiale – metode și tehnici
Prof.inv.primar.Trănișan Mirel
care conduc spre identificarea unor aspecte variate.
organizare, de coordonare.
. Evaluarea iniţială sau predictivă se realizează la începutul unei activităţi de instruire în scopul
asimilării conţinutului etapei ce urmează. Evaluarea initiala oferă posibilitatea cunoasterii potentialului de
ivatare al elevilor,care va conduce la stabilirea unor strategii pe care sa le adaptam in functie de
rezultatele obținute. Funcția diagnostica a evaluării va viza depistarea eventualelor dificultati de invațare,
în vederea stabilirii demersului potrivit pentru a putea realiza o bună proiectare in timp a activităților
didactice, iar funcția prognostica va impune ca, pe langă obiectivele specifice din programă să se pună
accentul și pe obiectivele rezultate în urma diagnosticării capacitatilor si aptitudinilor elevilor.
Metode de evaluare
Printre metodele de evaluare pe care le putem aplica în ciclul primar, amintim metodele tradițonale
și metodele alternative de evaluare. Metodele tradiționale de evaluare constau în evaluarea orală si
evaluarea scrisă.
Evaluarea orală se poate realiza folosind diferite tehnici si procedee , printre care putem aminti:
conversația de verificare, interviul, verificarea orală realizată pe baza unui suport vizual, redarea unui
conținut, completarea dialogurilor lacunare. Evaluarea orală se pregătește printro discuție introductivă,
prin care să se stabilească un climat de încredere și de colaborare, de deschidere a elevilor, de stimulare și
motivare a acestora pentru activitățile care vor urma.
Evaluarea scrisă poate fi folosita în toate tipurile de evaluare și la toate nivelurile de
școlaritate.Elaborarea unei evaluări necesită o mare atenșie din partea cadrului didactic.Evaluarea scrisă
are o valoare formativă mai mare decat celelalte modalitati de evaluare.
În procesul evaluării, utilizarea metodelor tradiționale este foarte importantă în evaluarea realizarii
obiectivelor performative cognitive, dar in sistemul de învățământ actual se impune și cunoașterea și
folosirea metodelor alternative.
În concluzie,profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe obiectivele de la
clasă. Sunt de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor fi mai interesaţi şi
rezultatele vor fi mai productive.
1117
Bibliografie
2006;
CUCOŞ,C., Pedagogie,Iaşi,Polirom,2000;
Timişoara, EdituraMirton,2005;
Press, 2006;
1118
Evaluarea - componentă de bază a procesului instructiv-eductiv
Prof. înv. primar Treșină Daniela

Școala Gimnazială Nr. 38 ,,Dimitrie Cantemir” Constanța
Clasa a II-a
Evaluarea şcolară poate avea un caracter exhaustiv şi pertinent în condițiile în care este percepută ca
un mijloc în slujba progresului elevului, şi nu un scop în sine, este în slujba procesului educativ şi
integrată acestuia, se constată dacă elevul a făcut progrese sau nu, stimulează activitatea elevului şi
facilitează progresul său şi, nu în ultimul rând, profesorul are capacitatea de a rămâne obiectiv.
În practica pedagogică se identifică următoarele strategii evaluative: evaluarea inițială, considerată
de unii pedagogi un rău necesar deoarece, în ciuda sentimentului de instanță, are menirea de a stabili
nivelul de pregătire a elevilor, condițiile în care aceştia se pot integra în activitatea care urmează. Această
premisă a procesului educativ are rol diagnostic al pregătirii elevilor şi simultan îndeplineşte o funcție
predictivă, stabilind modul adecvat de predare-învățare a noului conținut, aprecierea oportunității
organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă, adoptarea unor măsuri de sprijinire şi
recuperare a unor elevi.
Evaluarea inițială stabilește nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei secvențe de instruire, an
școlar sau ciclu de învățământ pentru a a determina condițiile în care elevii se pot integra în activitățile
instructiv-educative viitoare.
În urma evaluării inițiale se realizează orientarea în legătura cu modul de predare adecvat elevilor și
oportunitatea unui program recuperativ pentru întreaga clasă sau necesitatea unor măsuri de spijinire a
învățării pentru unii elevi.
Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul
ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi
instrument unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională (...)"
Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, pentru ca, pe baza informațiilor
obținute, aceasta activitate să poată fi ameliorată și perfecționată în timp.
1119
Bibliografie:
– Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2006;
1120
Prof. Înv. preșcolar - Trif Anca Luminița

Grădinița cu P.P.”Prichindel”- Jibou,
Domeniul Limbă și Comunicare - DLC
Nivel I
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activitații didactice,
având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, dobândite de copii în
cadrul actului educațional. În același timp, evaluarea urmarește și aspectele formative ale muncii
educatoarei, concretizată în atitudinile si comportamentele dobindite de copilul preșcolar prin procesul de
învățământ.
următorii paşi:
 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor;
 Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor propuse;
 Măsurarea rezultatelor aplicării programei;
 Evaluarea rezultatelor.
fiecărui copil.
predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă este cazul,
de studiu.
Indiferent de forma care se utilizează, evaluarea, desfășurată în scopul de reglare și autoreglare a
activității didactice, este un proces complex, dar în acelasi timp firesc și normal, integrat procesului de
învățământ. Ea furnizează date importante despre capacitățile de învățare a copiilor, pentru ca, în deplina
cunoștință de cauză, să se stabilească obiectivele activității urmatoare și să se adopte cele mai potrivite
Ca și educatoare am ales metode și tehnici de evaluare potrivite și le-au adaptat nivelului individual
de vârstă ale copilului.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o interacționare
directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în funcție de calitatea
răspunsurilor.
Exemplu de descriptori de performanță:
DLC
Obiectiv cadru:
 Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de întelegere și utilizare corectă a
semnificațiilor structurilor verbale orale;
1121
Obiective de referinţă:
 O1: Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de
vorbitor, cât şi în calitate de auditor.
NIVEL DE DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
PERFORMANȚĂ
Maximal Manifestă în mod frecvent inițiativă în comunicarea orală
folosindu-și deprinderile de exprimare în formularea răspunsurilor.
Mediu Participă uneori la activitățile de grup în calitate de vorbitor.
Minimal Participă la activitățile de grup în calitate de auditor.
Exemple
Domeniul limbă și comunicare. Educarea limbajului
1. a) Citește după imagini și recunoaște toate aspectele prezentate.(maximal)
b) Citește după imagini, dar nu recunoaște toate aspectele prezentate.(mediu)
c) Nu poate citi după imagini decât cu sprijinul educatoarei.(minimal)
2. a) Memorează logic o poezie, ajutându-se de ilustrații sau simboluri caracteristice acesteia.

b) Reproduce o poezie, cu 2-3 greșeli și ajutat de educatoare.
c) Nu reproduce poezia dată decât cu sprijinul educatoarei.
Bibliografie:
Ausubel, P.D., Robinson, R.F. (1981) – „Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București,EDP.;
Comenius, J., A. (1970) – „ Didactica Magnam”, Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II-a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
Claudia Dan – ”Evaluarea în grădiniță”, Academia.edu.
1122
Înv. Trif Felicia Marinela

Școala Gimnazială Mănăstireni-Județul Cluj
următoare, pentru a omogeniza, într-un fel fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou
proces.
1123
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1124
PROF.TRIF GABRIELA FELICIA

GRĂDINIŢA CU P.P. “SFÂNTA MARIA”-TURDA
În vederea realizării planificării școlare este necesar ca la început de an școlar să se realizeze
evaluarea inițială a copiilor în vederea cunoașterii acestora: -nivel de dezvoltare cognitivă, interese,
cunoștinte anterioare, deprinderi intelectuale, pentru a găsi modalități de adaptare rapidă a preșcolarilor și
de a începe un program de instruire superior celui anterior, de stimulare intelectuală și de formare de
deprinderi.
Evaluarea inițială la grupa mijlocie urmăreşte comportamente precum cel de reintegrare,
comportamentul de relaționare cu copiii, comportamentul de relaționare cu adulții, respectarea regulilor
impuse de adult, verificarea unor cunoștinte și deprinderi stabilite în prealabil pe domenii de activitate,
deprinderi de servire a mesei, de ordine, de igienă.
Itemii evaluării inițiale, ce vizează comportamentul verbal, cognitiv și psihomotor au fost structurați
în conordanță cu cerințele prevăzute în Curriculumul pentru învățământul preșcolar, nivel I, 3-5ani.
Interpretarea rezultatelor permite o stabilire a nivelului grupei, o posibilă realizare a unei selecții
riguroase a conținuturilor programei. Totodată, concluziile evaluării inițiale oferă perspective veridice în
ceea ce privește utilizarea adecvată a strategiilor didactice, în scopul realizării unui act educațional de bună
calitate.
LISTA DE COMPORTAMENTE EVALUATE
EVALUARE INIŢIALĂ
AN ŞCOLAR 2017-2018
GRUPA MIJLOCIE
DOMENIUL COMPORTAMENTE CA CD
EXPERIENŢIAL
LIMBĂ ŞI LC1-urmăreşte linia unei poveşti, concomitent cu
COMUNICARE imaginile din carte, ori ascultând povestea spusă sau citită de
educatoare;
LC2-alcătuieşte propoziţii simple despre obiecte şi fiinţe
familiare, personaje din poveşti, aspecte ale vieţii sociale;
LC3-reţine expresii rimate şi ritmate, recită poezii cu
respectarea intonaţiei, ritmului, pauzei, în concordanţă cu
mesajul transmis;
LC4-ştie să manipuleze o carte (cum se deschide, cum se
întorc paginile, să nu îndoaie foile, să nu o murdărească);
LC5-execută elemente grafice elementare (trasare pe linia
punctată);
ŞTIINŢĂ S1-selectează obiecte identice, aranjându-le în perechi;

S2-construieşte grupe de obiecte prin corespondenţă de
unu la unu (până la trei) şi arată care grupă are mai multe sau
mai puţine obiecte;
S3-recunoaşte cercul, pătratul, triunghiul;
S4-recunoaşte cifrele, raportează numărul la cantitate şi
cantitatea la număr în limitele 1-3;
S5-enumeră părţi componente ale corpului uman,
plantelor, animalelor;
S6-adresează întrebări în legătură cu cele observate;
S7-selectează imagini, cărţi, reviste după criteriile date de
educatoare (în legătură cu aspecte de mediu cunoscute);
1125
S8-respectă reguli de igienă individuală şi colectivă;
OM ŞI OS1-încearcă să se autoserveasca în situaţii simple care
SOCIETATE impun acest lucru (masă, spălător, dormitor);
OS2-reuşeşte să aştepte într-o situaţie dată;
OS3-ştie să salute când vine şi când pleacă de la grădiniţă;
OS4-recunoaşte obiecte de uz personal şi cunoaşte modul
de întrebuinţare a acestora;
OS5-finalizează o activitate practică de scurtă durată;
ESTETIC ŞI EC1-poate să ţină corect creionul în mână;
CREATIV EC2-se joacă cu plastilina;
EC3-ascultă cu atenţie şi interes cântece pentru copii şi
poate să reproducă corect un cântec simplu (înălţimea sunetelor)
cu ajutorul educatoarei;
EC4-acompaniază cântecele cu bătăi din palme;
PSIHOMOTRIC PM1-îşi coordonează mişcările cu ritmul solicitat de
educatoare (întinde mâinile şi bate din palme);
PM2-merge sau aleargă în direcţia indicată de educatoare;
PM3-respectă reguli de igienă personală şi colectivă.
(CA- COMPORTAMENT ATINS, CD – COMPORTAMENT ÎN DEZVOLTARE)
1126
Evaluarea în învăţământul preuniversitar
Profesor invăţământ primar :Trif Laura Mirela

Şcoala Gimnazială ,,Miron Pompiliu’’Ştei
Clasa a III-a
Evaluarea educaţională parte integrantă a procesului de invăţământ, dezvoltă relaţii specifice şi
semnificative în termeni de impact, cu efecte asupra elevilor, cadrelor didactice, asupra tuturor factorilor
educaţionali implicaţi, cât şi asupra factorilor de decizie.
Conceptul de evaluare cunoaşte o multitudine de valenţe, utilizări, acţiunile educative vizând cu
precădere zonele valorilor personalizate, ale creativităţii, gândirii critice, interpretării şi manifestării
individuale autonome, independente.Actul de evaluare vizează competente si capacităţi, abilităţi şi
aptitudini, în contextul unor situaţii şi sarcini de lucru autentice, cât mai apropiate de viaţa reală, privind
viitorul educabililor.
Determinat de raportul dintre obiectivele si acţiunile de infăptuire a lor, se poate vorbi de un
principiu general al oricărei activităţi, potrivit căruia acţiunile şi aspiraţiile ce o compun dobândesc
semnificaţia necesităţii.Prin prisma acţiunilor criteriilor corelative de determinare şi necesitate, evaluarea
rezultatelor şcolare reprezintă o componentă de seamă a activităţii didactice.Demersurile evaluative sunt
realizate ca acţiuni componente ale activităţii de învăţământ.Cadrul didactic, ca realizator al acestei
activităţi, primeşte in urma realizării evaluării informaţii în ceea ce priveşte calitatea demersurilor
întreprinse, apectele reuşite, erorile, dificultăţile întâmpinate de elevi, iar în final, realizarea unui plan de
măsuri de reglare menite să facă actul educativ cât mai eficace.Prin urmare, evaluarea are menirea de a
realiza nu numai cunoşterea rezultatelor elevilor, ci şi explicarea acestora ,furnizând informaţii privind
conţinuturile predate, metodele folosite, astfel încât proiectarea şi defăşurarea, in continuare, a procesului
de învaţământ să dobândeasca o motivare bazată pe experienţă.
Destinatarul cel mai important al acţiunilor educative este elevul, căruia evaluarea ii oferă
posibilitatatea de a cunoaşte nivelul performanţelor obţinute in raport cu cele aşteptate de şcoală,
eforturile ce sunt necesare pentru a ajunge la rezultate în concordanţă cu obiectivele programului.
În ceeea ce priveşte evaluarea iniţială, putem spune că este indispensabilă, are rolul de a stabili
dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor noţiuni.Oferă şi elevului şi
cadrului didactic o reprezentare a potenţialului de învăţare, eventualele lacune ce trebuie completate, prin
stabilirea unor programe cu activităţi de recuperare, corectare, îmbunătăţire etc.
Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale şi nici ierarhizarea lor, fapt
pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare-apreciere. Şansa atingerii scopului evaluării
iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinţi), reuşim să-ideterminăm pe elevi să
fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor
propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc
motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început
că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod
expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă,
ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru,
ansamblul cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise,etc.),concluziile evaluării fiind premisa pentru
progresele ulterioare.
stresului.
Bibliografie: Didactic.ro
1127
I. T. Radu TEORIE ŞI PRACTICĂ ÎN EVALUAREA
EFICIENŢEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, Editura Didactică şi
Adrian Stoica REFORMA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT, Editura

Sigma, Bucureşti, 1999
1128
SPECIFICUL EVALUĂRII INIȚIALE ÎN GRĂDINIȚĂ
Prof.înv.preșcolar TRIFU ADRIANA

Grădinița cu P.P.nr.2 Bârlad,Jud.Vaslui
Activitatea din grădiniţă are preponderent un caracter formativ-educativ, cu finalităţi de
perspectivă.
Evaluarea preşcolarilor este dificilă şi permite doar prognoze pe termen scurt, dar este importantă
şi necesară pentru educator şi copii pentru cunoaşterea nivelului atins în dezvoltarea personalităţii, care
este departe de cristalizare, pentru individualizare şi eficienţă în activitate.
Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral sau
prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebuie evaluaţi unul câte unul, educatorul trebuie să reţină ce a spus
fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective. Totodată evaluarea se extinde şi la
vederea integrării într-o societate dinamică şi solicitantă.Creativitatea, spontaneitatea, independenţa,
spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai uşor să
evaluăm fişele de activitate matematică decât creaaţiile plastice ale copiilor sau nivelul autonomiei
personale.
cunoaşterea fiecărui copil.
• observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic,
consemnarea în protocoale individuale sau fişe psiho-pedagogice
cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor .În timpul anului şcolar, se realizează în mod implicit o evaluare
continuă a nivelului de cunoştinţe şi deprinderi prin oportunităţile oferite de regimul zilnic, fişele de
evaluare, observaţie zilnică, prin convorbiri, studiul produselor activităţii, test.
durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan, precizarea
instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psihopedagogic.
planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor,
a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, modelaje
ş..a.
Pentru acest scop se planifică o perioadă de circa două săptămâni de evaluare finală. Fiecare tip de
activitate şi fiecare categorie de activităţi comune are forme şi metode specifice. Se vehiculează o serie de
caiete de muncă independentă şi fişe de evaluare consacrate în practică, ce pot fi însă îmbogăţite şi
diversificate. Cele mai multe s-au elaborat în sfera activităţilor matematice sau pentru exerciţiile grafice.
În povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoaşterea unor scene din poveşti,
1129
creaţiilor; la educaţie muzicală sau la artă dramatică se pot organiza serbări sau spectacole pentru părinţi,
iar la activităţile de educaţie pentru societate se propun acţiuni de curăţenie, ordine, autogospodărire,
îngrijirea spaţiilor verzi sau împodobirea sălii (în care pot fi evaluate contribuţiile fiecărui copil).
De asemenea, la educaţie fizică se aplică probe de motricitate, forţă, rezistenţă, îndemânare
specifice vârstei.
Contribuţia jocurilor şi a activităţilor alese, a opţionalelor şi extinderilor se evaluează împreună
cu cea a activităţilor comune, deoarece este dificil să determinăm cât din performanţele copiilor se
datorează fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei activităţi, preşcolarii să-şi
îmbunătăţească rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de comun acord.
Astfel, prin toate aceste forme de evaluare şi metode de apreciere a rezultatelor, preşcolarii devin
lipsuri trebuie compensate. De asemenea părinţii preşcolarilor vor putea afla rezultatele evaluării prin
întâlniri periodice, prin scrisorii tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fişe,
felicitări, tablouri confecţionate de ei, sporind astfel preocuparea acestora pentru muca educativă şi
conţinutul informaţional vehiculat de educatori şi atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educaţie.
integrare fără disfuncţii în şcoală, de a urmări ce se întâmplă cu el şi după terminarea grădiniţei, furnizând
învăţătorilor datele necesare continuării acţiunii instructiv-educative pe diferite trepte. Urmând paşii unei
evaluări eficiente şi respectând cerinţele acesteia, constituie o modalitate de a moderniza procesul de
învăţământ, precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalităţii .
Bibliografie:
Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureş
Ionescu, M., (2003),Instrucţie şi educaţie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
Bocoş, M., (2003),Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
1130
EVALUAREA INIȚIALĂ PRIN METODA RAI
TRIFU DANIELA, GRĂDINIŢA CIUPERCUŢA, BUCUREŞTI

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE, NIVEL I (3-5 ANI)
În activitatea din grădiniţă, evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor dobândite de copiii în cadrul actului educaţional. Sistemul metodic de
evaluare cuprinde mai multe forme de verificare, metode şi procedee de evidenţiere a performanţelor
copiilor a căror folosire echilibrată impune îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele alternative. Acestea
din urmă, departe de a le în locui pe cele clasice, accentuează acea dimensiune a evaluării care oferă
copiilor variate posibilităţii de a demonstra ceea ce ştiu dar, mai ales, ceea ce pot să facă cu ceea ce
ştiu. Astfel evaluarea devine mai flexibilă, mai atractivă, atât pentru evaluator cât şi pentru cei ce fac
obiectul evaluării.
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda R.A.I., proiectul,
portofoliul) sunt recomandate ca modalităţi potrivite pentru realizarea acesteia datorită valenţele lor
formative: dezvoltarea gândirii critice şi creative, a capacităţii de cooperare şi comunicare, a spiritului de
echipă; formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de utilizare în practică a cunoştinţelor
asimilate; cultivarea autonomiei în activitate; dezvoltarea motivaţiei pentru cunoaştere şi învăţare;
formarea unui stil de învăţare eficient.
Metoda R.A.I. (Round Associated Ideas) este o metodă interactivă şi are la bază stimularea şi
dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica, prin întrebări şi răspunsuri. Denumirea metodei provine
de la iniţialelor cuvintelor Răspunde–Aruncă–Interoghează şi se referă la dezbaterea ideilor într-un cerc.
R.A.I. este în egală măsură o metodă-joc de evaluare dar şi o strategie de învăţare care reuşeşte să îmbine
cu succes competiţia şi colaborarea şi care permite realizarea unui feed-back rapid.
Ea poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice (reactualizează cunoştinţele anterior
însuşite, asigurarea conexiunii inverse) atât în cadrul unor activităţilor organizate frontal cât şi în cadrul
celor organizate pe grupuri. Este o metodă deosebit de flexibilă şi uşor de folosit şi de aplicat în cadrul
oricărei categorii de activitate.
În aplicarea acestei metode trebuie să se ţină cont de anumite etape:
1. se anunţă tema şi regulile jocului;
2. se stabileşte primul copilul care începe jocul, care aruncă mingea;
3. acesta aruncă mingea către un al doilea copil (coleg) adresându-i o întrebare. Dacă copilul, care a
prins mingea, nu ştie răspunsul corect la întrebare va ieşi din joc, răspunsul corect fiind spus de către cel
care a formulat iniţial întrebarea. Dacă nici acesta nu ştie răspunsul va ieşi şi el din joc.
4. al doilea copil după răspunsul corect aruncă mingea către un al treilea copil şi-i adresează o altă
întrebare vizând conţinutul evaluat. Se continuă jocul la fel şi pentru ceilalţi copii. În joc vor rămâne
numai copiii care demonstrează că deţin cunoştinţele în legătură cu tema evaluată.
5. la final, se clarifică întrebările rămase fără răspuns.
Avantajele metodei R.A.I.:
1. este o metodă eficientă de evaluare realizându-se un feed-back operativ şi rapid.
2. elementele de joc, suspansul şi exerciţiul de promptitudine asociate acestei metode transformă
evaluarea într-o activitate plăcută, atractivă, stimulativă pentru copii.
3. încurajează şi oferă posibilitatea copiilor timizi de a comunica cu uşurinţa şi de a participa la joc.
4. evaluarea nu este stresantă pentru că nu implică sancţionarea celor care nu ştiu răspunsurile.5.
contribuie la formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă, la dezvoltarea capacităţilor de
comunicare, de cooperare şi de argumentare, la dezvoltarea competenţelor de relaţionare.
Dezavantajele metodei R.A.I.:
1. este nevoie de mai mult timp în formularea întrebărilor şi elaborarea răspunsurilor pentru unii
copii.
2. rolul de investigator cere celui care îl îndeplineşte o bună cunoaştere şi înţelegere a materialului
de evaluat pentru că acesta este pus câteodată în postura de a oferi tot el răspunsul la întrebarea deja pusă
tot de el.
3. neimplicarea unor copii care au nevoie de mai mult timp pentru formularea
întrebărilor/răspunsurilor;
1131
4. existenţa unei tensiuni generate de elaborarea unui răspuns corect şi de surpriza prinderii mingii
fără anunţare prealabilă.
ExemplU:
Domeniul DEC - învăţare cântec „Ursul păcălit de vulpe”, reactualizarea cunoştinţelor se face prin
metoda R.A.I.:
- Cum era ursul?
- Ce voia să prindă ursul?
- Unde s-a dus să prindă peşte?
- Cum s-a prefăcut vulpea?
- De ce s-a prefăcut vulpea moartă în mijlocul drumului?
- Cine a venit să-i ceară vulpii peşte?
- Cum l-a învăţat vulpea pe urs să prindă peşte?
- Ce a învăţat ursul din păţania lui?
Utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de evaluare care să se caracterizeze prin atractivitate,
stimulare şi eficienţă fac din evaluare o cale de perfecţionare continuă a activităţii desfăşurată în
grădiniţă.
Bibliografie:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-6/7 ani, Bucureşti, Ed. DPH, 2009.
2. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, E.D.P., 2000.
1132
Metode Si Tehnici Aplicate Pentru Realizarea Evaluarii Initiale
Trimbitas Valeria Petronela, Gradinita cu PP. Prelungit “Prichindeii”

Domeniul Om si Societate: Activitate practica
Evaluarea initiala este considerata ca o componenta a unui sistem ce cuprinde, alaturi de aceasta, si
o etapa anterioara, precum si una viitoare. Evaluarea precedenta poate fi evaluarea finala realizata in anul
scolar anterior, iar etapa urmatoare este evaluarea continua ce se va realiza cu ajutorul rezultatelor
evaluarii initiale.
Aceasta forma de evaluare determina o anumita planificare a secventelor de invatare pentru a
aprecia viitoarele progrese ale prescolarilor, dar si pentru a permite educatoarei sa-si evalueze strategia
didactica folosita.
Metoda de evaluare orala, este una din cele mai raspandite si utilizate metode, realizandu-se prin
intrebari / raspunsuri. Este folosita cu precadere, ca verificare curenta, partiala, si pe parcursul
programului de instruire. Evaluarea orala este specifica situatiilor in care performanta trebuie exprimata
prin comunicare orala. Acest tip de evaluare foloseste urmatoarele tehnici: conversatia de verificare,
interviul(tehnica discutiei) verificarea realizata pe baza unui suport vizual.
Probele scrise (fise de evaluare) include selectare si proiectarea cu grija a itemilor. Acest tip de
evaluare permite posibilitatea verificarii mai multor prescolari, este convenabila prescolarilor timizi, are
obiectivitate ridicata.
Probele practice
In didactica actuala se pune accent pe trecerea progresiva de la „a sti” la „a sti sa faci” la „a sti sa
fii” Evaluarea prin probe practice consta in verificarea unor capacitati si abilitati.
Fisa de evaluare pe care am aplicat-o prescolarilor mi-au oferit notiuni referitoare la recunoasterea
figurilor geometrice, (apoi le-au decupat)si pentru a stimula si partea creativa a acestei evaluari, dupa
recunoastere, le-au asezat creativ (liber) pe o foaie alba /colorata, astfel au obtinut noi produse creatoare.
La sfarsit au dat un titlu lucrarii.
Pe parcursul evaluarii, am observat comportamentul copiilor, atitudinea prescolarilor fata de
sarcina, modul in care utilizeaza diverse materiale puse la dispozitia lor pentru a demonstra ceva,
implicarea activa in realizarea sarcinii de lucru.
Fiecare item este notat cu punctaj care ulterior se va centraliza in documentele educatoarei si in
portofoliul copilului prescolar.
Dupa inregistrarea datelor se vor lua masurile ameliorative care se impun.
Modelul complet al evaluarii parcurge urmatorul traseu:
Scop- Instrumente - Masurare - Informatii - Apreciere - Decizie.
1133
EVALUAREA ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV
Trișcaș Iuliana –profesor

Colegiul Național „Grigore Moisil” Urziceni
Educație fizică – clasele IX-XII
Antrenamentul sportiv de înaltă performanţă constituie o activitate care este deosebit de complexă
şi implică din partea specialiştilor eforturi considerabile. Prin multitudinea problemelor pe care le ridică
pregătirea sportivilor şi comportarea acestora în concursuri, ele intereseză deopotrivă pe antrenori,
medici, psihologi, sociologi, metodişti, conducători ai activităţii sportive, conducători ai diferitelor
departamente, etc.
Evaluarea reprezintă o operaţiune didactică prin care măsurăm şi apreciem atât predispoziţiile
vocaţionale şi disponibilităţile pentru practicarea jocurilor sportive cât şi capacitatea de performanţă
achiziţionată de sportivi (echipă) în urma desfăşurării proceselor de pregătire şi joc.Formula cea mai
simplă a operaţiunii de evaluare este: Evaluarea = Măsurare + Apreciere + Decizii
În acest context evaluarea efectelor antrenamentului se alătură şi capătă o importanţă tot mai mare
alături de fazele de proiectare, programare şi desfăşurare a activităţii. În acelaşi timp, evaluarea reprezintă
condiţia fundamentală pentru dirijare ştiinţifică a antrenamentului.
În antrenamentul sportiv putem vorbi de sistemul care predă (antrenor sau grup de specialişti) şi
sistemul care învaţă (sportiv sau grup de sportivi), cuprinşi în acţiunea de calculare anticipată a
desfăşurării activităţii.
În cadrul acestei activităţi evaluarea se impune de la sine ca necesară în vederea aprecierii nivelului
de realizare a obiectivelor, nu numai în finalul activităţii, ci ritmic, cu caracter operativ şi curent,
constituind o variabilă permanentă a câmpului sau spaţiului antrenamentului.
Obiectivele generale ale activităţii de evaluare a antrenementului sportiv sunt următoarele:
-evidenţierea eficienţei activităţii competiţionale. Raportarea rezultatelor din concursuri la
obiectivele de performanţă stabilite anterior;
-verificarea şi aprecierea nivelului de dezvoltare a calităţilor motrice, a pregătirii tehnico-tactice,
psihice, integrală;
-testarea capacităţilor care determină eficienţa activităţii competiţionale;
-cunoaşterea reacţiei organismului la eforturile de antranement şi particularităţile desfăşurării
proceselor de oboseală şi restabilire;
-verificarea indicatorilor de efort (volum, intensitate, pauze) specifici diferitelor sisteme de
acţionare folosite în lecţii, microcicluri şi mezocicluri.
Scopul principal al evaluării constă în evidenţierea modificărilor funcţionale prezente sub forma
stărilor de adaptare, determinate de influenţele antrenamentului de durată lungă, medie sau scurtă.
În funcţie de aceste durate ale antrenamentului, se constituie ca tipuri necesare de evaluare
următoarele: evaluarea de etapă, evaluarea curentă şi evaluarea operaţională.
Evaluarea de etapă se realizează de regulă în finalul unor intervale de timp mai lungi cum sunt
macrociclurile anuale şi etapele în cadrul diferitelor perioade. Sarcina principală a acestei evaluări este de
a evidenţia gradul de adaptare la efort a sportivului sub influenţa antrenamentului de lungă durată. Ca a
doua sarcină, care se sprijină pe prima, este elaborarea strategiei de pregătire pentru macrociclu sau etapa
următoare.În cadrul evaluării de etapă se apreciează multilateral efectul pregătirii, la toţi factorii
antrenamentului, capacitatea de efort fizic şi psihic etc. Este necesar a evidenţia aspectele negative,
eventualele rămâneri în urmă, precum şi rezervele insuficient valorificate care vor permite o evoluţie
corespunzătoare în viitor. Concluziile extrase vor sta la baza elaborării unor planuri individualizate de
corectare a întregului proces de pregătire sau numai a unor factori, mergându-se până la reformularea
obiectivelor de instruire, în sensul completării şi al diminuării acestora.
Evaluarea curentă sau de mezociclu ori microciclu, este subordonată ca organizare şi conţinut
evaluării de etapă. Se consideră necesar ca în finalul fiecărui mezociclu să se aplice probe de control
specifice sau nespecifice, în funcţie de orientarea mezociclului respectiv. Această aplicare de probe este
valabilă numai în perioada pregătitoare, deoarece în competiţională verificarea se realizează prin concurs.
Evaluarea operativă se aplică cu precădere în lecţiile de antrenament având ca scop fundamental
alegerea celor mai bune exerciţii şi combinaţii de exerciţii (structuri raţionale şi standardizate). Datele
1134
obţinute din tipurile de evaluare prezentate constituie baza obiectivă pentru dirijarea procesului de
antrenament şi în special pentru planificarea pregătirii în macrostructura următoare sau corectarea celei în
curs de desfăşurare, a mezociclurilor şi microciclurilor.
Evaluarea formativă vizează nucleul formativ al personalităţii umane (cunoştinţe, aptitudini,
capacităţi, scheme operaţionale, atitudini etc.) supus procesului de instruire sportivă. Accentul cade mai
mult asupra operaţiunilor de învăţare-corectare-perfecţionare al comportamentului observabil (procedee
tehnice, acţiunile tactice, stări psihice, atitudini etc.), decât al performanţelor manifestate (viteză, număr
etc.). prin învăţarea şi corectarea continuă a procedeelor de execuţie se ajunge la perfecţionare sau chiar
supraînvăţarea actelor motrice supuse exersării.
În sportul de performanţă, evaluarea formativă trebuie neapărat însoţită şi de evaluarea normativă.
Exemplu: aruncarea la coş reprezintă elementul formativ observabil care poate fi comparat. Evaluarea
formativă este reprezentată de aprecierea (prin note, calificative, puncte) măsurii în care aruncarea la coş
se apropie de modelul de chinogramă. Evaluarea normativă (performanţială)este reprezentată de marcarea
de 8 din 10 aruncări.
Evaluarea sumativă se realizează după o perioadă mai lungă de pregătire şi verifică toate
cunoştinţele acumulate în decursul acesteia. Ea urmăreşte, de fapt, aprecierea unor obiective finale în
funcţie de care se face diferenţierea şi selecţia.
Evaluarea sumativă a cunoştinţelor practice se face cu ajutorul notelor calificative, punctelor,
scărilor de apreciere, sau a testelor finale. Ele poartă amprenta subiectivităţii de apreciere a
examinatorului. De aici pornesc şi o serie de erori pe care le fac neintenţionat examinatorii. Evaluarea
sumativă se mai realizează şi cu ajutorul unor probe şi norme standard care marchează nivelul minim de
exigenţă aşteptată sau nişte bareme finale aşteptate.
Evaluarea normativă înseamnă verificarea tuturor jucătorilor dintr-o echipă (sau din mai multe
echipe) prin intermediul aceluiaşi test şi compararea performanţelor obţinute de un subiect faţă de
rezultatele obţinute de ceilalţi. Exemplu: fiecare jucător din echipă efectuează 10 aruncări libere, iar
media de reuşită a acestor aruncări este de 7 din 10. Acum putem fixa cota normativă pentru echipa
testată, iar la viitoarea testare, după următoarea etapă de prgătire, jucătorii trebuie să înscrie cel puţin 7
aruncări libere din 10 încercări.
Evaluarea criterială presupune verificarea unor obiective instrucţionale şi sarcini de natură diferită
(fizic, tehnic, tactic, psihic etc.) pentru care se stabilesc performanţe standardizate pentru fiecare sportiv
în parte. Obiectivele şi nivelurile de performanţă individuale constituie tocmai criteriile de evaluare
propriu-zisă.
Testele de evaluare criterială ignoră valoarea medie a grupului (ca în evaluarea normativă) şi pun în
evidenţă diferenţa nivelului performanţei individuale faţă de performanţa standard stabilită. În felul
acesta, rezultatul evaluării criteriale se transformă în instrument reglator al activităţii de instruire
individuală.
Bibliografie:
1. Dragnea, A., Aura Bota, Silvia Teodorescu - Educaţie fizică şi sport - Teorie şi didactică, Fest
2006
2. Dragnea A - Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Ed. Sport-Turism, Bucureşti ,
1984.
3. Dragnea A. - Caracteristicile instrumentelor de măsurare şi ale tehnicilor de evaluare în
antrenamentul sportiv, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti , 1996.
1135
EVALUARE INIȚIALĂ A ELEVILOR CLASEI A V-A LA EDUCAȚIE
FIZICĂ
Trișcaș Nicolae – profesor

Școala Gimnazială Glodeanu Sărat /Buzău/România
Educație fizică – Clasa a V-a
recomandă raportarea la bareme de evaluare/apreciere.
avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra testării individuale fără a considera, efectiv, că este o
evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare, concluziile evaluării fiind premisa pentru
progresele ulterioare.
În cadrul Comisiei ,,Educație fizică și sport ”, evaluarea iniţială se efectuează:
-la începutul fiecărui an şcolar, la clasele începutului de ciclu şcolar;
-la clasele unde profesorul predă prima oară;
-pe parcursul anului şcolar, înaintea predării unităţilor de învăţare principale sau a celor prevăzute
cu evaluare sumativă(cu notare);
-înaintea predării unei probe/discipline sportive care este programată pentru prima oară şi unde nu
deţine date de informare.
Pentru clasele începutului de ciclu se utilizează următoarele instrumente de evaluare:
-chestionarul scris prin care se solicită răspunsurile elevilor privind ramurile sportive care li s-au
predat, opţiunile acestora, date personale,etc.;
-probe practice relevante pentru evidenţierea nivelului de pregătire al probelor/disciplinelor sportive
programate pentru prima oară;
-convorbiri cu elevii, privind alte aspecte legate de modalitatea în care a decurs predarea educaţiei
fizice în ciclul şcolar anterior;
-măsurători şi determinări somatice şi funcţionale.
Informaţiile şi rezultatele înregistrate se valorifică astfel:
-pentru elaborarea unităţilor de învăţare și în stabilirea mărimii şi a numărului de cicluri tematice;
-pentru stabilirea metodelor şi mijloacelor ce se vor utiliza în procesul de instruire specifice fiecărei
unităţi de învăţare, concordante cu nivelul de pregătire al majorităţii elevilor clasei respective;
-stabilirea, dacă este cazul, a unor grupe valorice cu sarcini de instruire diferenţiate.
În perioada 12-25 septembrie 2017, pentru testarea inițială și pentru măsurătorile antropometrice
aplicate elevilor din clasa a V-a de la Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, am folosit următoarele teste:
- Măsurarea înălţimii, în centimetri (talia) a fost efectuată cu taliometrul; poziţia de control – stând,
călcâiele lipite, vârfurile uşor depărtate, spatele drept lipit de tija taliometrului, privirea înainte, cursorul
atinge vertexul şi înregistrează înălţimea;
- Măsurarea greutăţii corporale, în kilograme s-a efectuat într-o ţinută uşoară, folosindu-se cântarul
din dotare;
- Înălţimea bustului, în centimetri s-a efectuat pe un scaun special cu tijă gradată la spătar şi cursor
ca la taliometru; poziţia de control – aşezat pe scaun cu spatele şi capul lipit de tija gradată, cifra „0” fiind
la baza scaunului, iar cursorul atinge creştetul capului.
Pentru evaluarea/investigarea gradului de dezvoltare al calităţilor motrice am folosit următoarele
instrumente/probe:
1136
- Alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de sus – elevii au alergat în serii de câte doi, pe culoarele
centrale, înregistrându-se timpul realizat de fiecare concurent, din momentul semnalului sonor până la
depăşirea cu pieptul a liniei de sosire.
- Alergare de rezistenţă 600 m fete, 800 m băieţi – s-a aleargat pe un teren măsurat şi marcat (baza
sportivă a Școlii Gimnaziale Glodeanu Sărat) pe grupe demixtat – fete/băieţi plutonul fiind în câmpul
vizual al profesorului; s-a înregistrat timpul de parcurgere a distanţei.
- Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanţă – s-a executat în sectorul de aruncări, dinapoia
unei linii trasate pe sol; elevii au avut dreptul la două încercări, înregistrându-se aruncarea cea mai bună.
- Săritura în lungime de pe loc – din poziţia stând, înapoia unei linii trasate pe sol, săritura în
lungime cu desprindere de pe ambele picioare, pe marcajul trasat pe sol. S-au acordat două încercări
consecutive şi s-au înregistrat săritura cea mai lungă; lungimea săriturii s-a măsurat de la linia marcată pe
sol, la călcâiul cel mai apropiat de acest marcaj.
Urmare măsurătorilor antropometrice, respectiv biometrice s-au înregistrat următoarele valori:
Alergare Alergare de Aruncarea Săritura în Greutate Înălţime Înălţime

de viteză rezistenţă mingii de lungime de (kg) (cm) bust
Nr. Elevi/ pe 50m 600/800m f/b oină pe loc (cm)
Crt. probe plat (min.) (m) (cm)
(sec.)
T.I. N T.I. N T.I. N T.I. N T.I. T.I. T.I.
1 B. A. 8’’7 7 3’51’’ 7 20 7 149 7 33 140 72
2 B. M. 8’’6 7 3’56’’ 6 21 8 150 7 30 142 71
3 B. F. 8’’0 10 3’11’’ 9 24 10 165 10 40 150 80
4 C. S. 8’’6 7 4’05’’ 5 18 5 152 7 32 143 78
5 C. A. 9’’0 5 4’15’’ 4 16 4 138 5 34 144 79
6 C. D. 8’’0 10 3’51’’ 7 20 7 149 7 30 147 75
7 D. E. 8’’5 8 3’51’’ 7 21 8 145 6 49 152 81
8 D. I. 8’’2 9 3’46’’ 8 21 8 155 8 30 141 73
9 G. I. 8’’1 10 3’57’’ 6 22 9 159 9 34 152 80
10 G. C. 9’’3 8 3’12’’ 9 13 6 144 8 29 144 78
11 I. F. 9’’6 6 3’66’’ 4 18 5 128 5 34 149 79
12 L. R. 9’’2 8 3’30’’ 8 19 10 154 10 39 158 82
13 M. D. 9’’0 9 3’23’’ 10 16 9 156 10 36 146 75
14 N. M. 8’’8 10 3’12’’ 9 16 9 150 9 31 147 75
15 P. D. 9’’1 9 3’27’’ 9 15 8 148 9 28 142 73
16 R. A. 8’’8 10 3’42’’ 6 16 9 149 9 39 156 81
17 S. M. 8’’6 7 4’03’’ 5 19 6 148 10 42 136 70
18 S. R. 8’’6 7 3’51’’ 7 20 7 154 8 38 140 75
19 T. R. 8’’2 9 3’55’’ 6 22 9 165 9 32 137 72
20 T. B. 8’’4 8 3’59’’ 5 22 9 164 10 43 151 77
Pe baza aprecierii rezultatelor obţinute, am realizat proiectarea demersul didactic ulterior, astfel
încât să existe o continuitate în asimilarea cunoştinţelor. Mai exact, pornind de la datele evaluării iniţiale,
s-au putut stabili: obiectivele programului următor, demersurile didactice considerate adecvate
posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare.
1137
prof. de sprijin Tritean Raluca

Școala Gimnazială Specială CRDEII, Cluj-Napoca
Limba română, clasa a V-a
Evaluarea în context școlar este un act didactic prin care se asigură diagnosticarea nivelului de
performanță atins de elevi în ceea ce privește cunoștințele, abilitățile și competențele acestora. Acest
proces se realizează în scopul de a măsura, a aprecia și a crește eficiența procesului de predare-învățare.
Evaluarea inițială constituie o metodă eficientă de a stabili nivelul de cunoștințe al elevului, de a
identifica potențialele dificultăți de învățare și de a prognoza performanțele viitoare. Fiind profesor de
sprijin, această evaluare inițială este cu atât mai importantă cu cât îmi oferă o imagine de ansamblu a
dificultăților cu care se confruntă copilul, a cunoștințelor pe care a reușit să și le însușească, a lacunelor
care persistă și care vor constitui punctul de plecare în ceea ce privește crearea unei planificări didactice,
a unui program de intervenție sau a unui plan remedial. Pentru mine, obiectivul principal al acestui tip de
evaluare este de a orienta procesul de predare-învățare în vederea asigurării unui progres în dezvoltarea
academică a elevului prin stabilirea unor metode optime de transmitere a cunoștințelor și deprinderilor.
Evaluarea inițială are funcția de a informa în principal profesorii -dar și elevii și părinții- asupra stadiului
formării, a nivelului de cunoștințe și deprinderi dintr-un anumit domeniu cu scopul de a prognostica
nevoile și disponibilitățile viitoare ale elevului. Această formă de evaluare nu se realizează cu scopul de a
aprecia prin notare performanțele școlare -este de multe ori demotivant ca prima notă a elevului să fie una
mică- sau de a diagnostica cauzele care au condus la eșec școlar - vorbim totuși de un test inițial de cel
mult 50 de minute, nu de o baterie extensivă de testare psihologică sau de cunoștințe. Testul inițial are un
rol limitat, însă important: de a stabili nivelul global de pregătire al elevului la o anumită disciplină, la
începutul unui an școlar și a ghida astfel intervenția didactică viitoare în ceea ce privește conținuturile și
metodele care urmează a fi folosite. Pentru un profesor de sprijin, tipul acesta de evaluare stabilește într-o
primă etapă care sunt elevii care nu dețin cunoștințele, deprinderile sau competențele minime specifice
unei discipline și unui nivel de școlarizare. Sarcina mea este de a depista dintre acești copii -cu ajutorul
unor teste complementare și observații psihopedagogice- pe cei care au cerințe educative speciale și
necesită instruire diferențiată.
Deoarece aria limbajului și a comunicării este una dintre ariile principale în care profesorul de
sprijin intervine în scopul ameliorării deprinderilor de scris-citit și receptare-transmitere a mesajului oral,
voi vorbi în continuare despre necesitarea evaluării inițiale la disciplina limba română la clasa a V-a.
Deoarece clasa a V-a reprezintă primul contact al profesorului cu elevii, constatăm o nevoie cu atât
mai acută de a afla nivelul de pregătire al acestora prin intermediul testării inițiale.
Nivelul de dificultate al testului trebuie să fie unul mediu iar nota nu va fi trecută în catalog decât la
cererea elevului. Dorim să evidențiem nivelul unor cunoștințe, priceperi și aptitudini și nu să descurajăm
elevii din primele zile de școală. Evaluarea va conține mai mulți itemi de recunoaștere decât de
reproducere. Am constatat existența unor performanțe crescute la itemii de recunoaștere spre deosebire de
cei de reproducere ca urmare a perioadei crescute de timp între învățare și evaluare (perioada vacanței de
vară). Aceste exerciții care implică procesul recunoașterii pot lua forma unor itemi de tip alegere multiplă,
de realizare a unor asocieri, de completare a unui text cu anumite cuvinte din listă, etc. Itemii de
recunoaștere se pretează la evaluarea cunoștințelor referitoare la vocabular (cuvinte cu sens asemănător,
sens opus), fonetică (sunete, despărțire în silabe) și noțiuni de gramatică (părți de vorbire și de propoziție,
definiții ale acestora). Deși aceste tipuri de itemi bazate pe recunoaștere nu măsoară rezultate ale învățării
situate la niveluri cognitive superioare precum analiza sau sinteza, ele pot acoperi o gama largă de
conținuturi și se dorește a fi folosite într-un test inițial pentru a facilita reamintirea având în vedere că
respectivele conținuturi au fost parcurse în anul școlar anterior și nu cu două săptămâni înaintea testării.
Se vor evalua de asemenea și abilitățile de realizare a unei compuneri scurte cu respectarea etapelor
corespunzătoare dar și cele de lucru cu textul la prima vedere. Un text de aproximativ 20 de rânduri oferă
posibilitatea elevului de a identifica personajele, spațiul și timpul acțiunii și de a răspunde unor întrebări
scurte de tipul: ce face? cum este? de ce?.
Pe lângă această evaluare a nivelului de pregătire într-o anumită disciplină, un test inițial (în special
pentru elevii cu care nu am mai lucrat) ar trebui să surprindă și indici implicați în procesul de învățare
1138
(timp dedicat învățării, strategii de învățare, moduri preferate de evaluare, suport din partea familiei, etc).
Acest lucru poate fi realizat prin adăugarea, la sfârșitul testului, a unor scurte întrebări precum: Câte ore
(minute) pe zi îți petreci învățând la .....? Care este strategia ta preferată de a învăța? etc. Pentru a
eficientiza oferirea răspunsurilor și chiar cotarea acestora, itemii pot lua forma unor itemii cu alegere
multiplă. În acest fel, profesorul poate depista carențe ale procesului de învățare, acestea putând fi cauzele
unor eventuale performanțe scăzute înregistrate în urma evaluării.
În funcție de rezultatele evaluării inițiale profesorul alege modalitatea de abordare a noului conținut
ajustând nivelul de dificultate al execițiilor, de reluare a unor noțiuni vechi și identifică sumar moduri de
instruire diferențiată. Indiferent care ar fi rezultatul acestei evaluări inițiale este important să îl folosim cu
scopul de a motiva elevii să recupereze lacunele și să depășească obstacolele în învățare evitând
etichetarea și ierarhizarea.
1139
-metode si tehnici-
EDUCATOARE: TROFIN ELENA

GRADINITA BASARABI – DOLJ
DOMENIUL LIMBA SI COMUNICARE
NIVEL 2

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
1140
Grupa: mare
întrebări:
Bibliografie:
EDP.;
1141
Trofin Ionela – prof. înv. primar

Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny”, Focşani, jud.Vrancea
Învăţământ primar
Disciplina: Teoria evaluării
Activitatea pedagogică a cuprins dintotdeauna, alături de acţiuni proprii ei – proiectare, organizare,
conducere, procese de instruire şi educaţie -, acţiuni întreprinse cu scopul de a constata efectele produse
ca şi modul în care s-a desfăşurat activitatea însăşi.
Evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea instructiv-
educativă. Ea este, în opinia lui Ausbel, punctual final într-o succesiune de evenimente care cuprinde
următorii paşi: stabilirea scopurilor şi a obiectivelor pedagogice, proiectarea şi executarea programului de
realizare a scopurilor, măsurarea rezultatelor aplicării programului.
nivelul de pregătire a elevilor în acest moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea care
cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează constituie o condiţie
învăţământ sau chiar al unui an şcolar, după cum poate fi necesară şi pe parcursul derulării programului,
la începutul unor capitole ca şi a fiecărei lecţii.
Este iniţială, în sensul că face intratrea într-o nouă etapă de abordare a activităţilor (semestru, an,
capitole, lecţii ori participanţi noi), articulând starea precedentă cu cea viitoare. Rolul ei este de a permite
atât educatorului, cât şi elevului să-şi formeze o reprezentare cât mai corectă asupra situaţiei existente şi
asupra cerinţelor cărora urmează să le răspundă.
În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare, preocuparea cadrului didactic pentru
cunoaşterea elevilor ce vor fi primiţi la şcoală, preocupare încă din perioada frecventării grădiniţei de
către copii, dobândeşte o importanţă deosebită, aceasta constituind una din condiţiile integrării copiilor cu
şanse de reuşită în activitatea şcolară.
În concordanţă cu fenomenele care o fac necesară, evaluarea iniţială realizează două funcţii:
1. Funcţia diagnostică vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc
cunoştinţele şi posedă capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program. Astfel,
pot fi identificate: lacunele pe care elevii le au în pregătire, capacităţile şi abilităţile formate, conceptele
principale pe care eleviile stăpânesc şi fondul de reprezentări care să favorizeze înţelegeerea acestora,
posibilităţile grupului de elevi şi a fiecărui elev în parte de a lucra independent, abilităţile necesare
însuşirii conţinuturilor experimentale şi aplicative, deficienţele şi dificultăţile ce apar în învăţare.
2. Funcţia prognostică sugerează educatorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului
program şi îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele evaluării se pot stabili: obiectivele
programului următor, conţinuturile absolut necesare, demersurile didactice considerate adecvate
posibilităţilor de învăţare ale elevilor. Această funcţie presupune gândire previzională, raţionalitate,
fezabilitate, determinare, dar şi flexibilitate în alegerea obiectivelor şi a resurselor corespunzătoare pentru
îndeplinirea acestora.
Subliniind rolul şi însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în

activitate, Ausbel conchide: „Dacă aş vrea să reduc psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea
ce inluenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de
ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă” (R, Ausubel, 1981).
1142
Bibliografie:
Cerghit, I., 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Arais, Bucureşti.
Cucoş, C., 1998, Probleme de docimologie didactică, în Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi.
Cristea, G., 2002, Pedagogie generală, Bucureşti, E.D.P., Bucureşti.
Jinga, I.; Petrescu, A., 1996, Evaluarea performanţelor şcolare, Editura Delfin, Bucureşti.
1143
Numele autorului: Tofin Veronica

Unitatea de învăţământ: Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, Tecuci,
Judeţul: Galaţi
Clasa: a XI a G
De vreme ce omul trăieşte sub semnul măsurării şi al comparaţiei cu alţiişi cu sine însuşi,
realizând permanent clasificări și ierarhizări, evaluarea reprezintă un act inerent oricărei activități
conștiente, această răspunzând nevoii omului de a conferi valoare lucrurilor si evenimentelor.
Termenul de evaluare asociat educației capată o serie de înțelesuri în funcție de realitățile pe care
le raporteaza: sistemul de învățământ, programele, preofesorii și elevii.
Evaluarea inițiala se aplică la începutul unui an școlar, semestru sau ciclu. Acesta urmărește
cunoașterea nivelului de la care se pornește. Se realizează de către un evaluator intern, profesorul de la
clasă.
Scopul ei este identificarea lacunelor existente în informațiile și competențele elevilor la nivel de
performanță școlară, dar si de a stabili strategia care se impune pentru corectarea sau recuperarea
lacunelor.
Proiectarea metodelor de evaluare a rezultatelor școlare se realizează odată cu proiectarea
celorlalte componente ale procesului didactic: obiecte, conținuturi, strategii de predare. Evaluatorii
trebuie să fixeze noțiunii, norme, cerințe pedagogice, pentru ca evaluarea din învățământ, oricare dintre
motivele s-ar realiza: tradiționale sau complementare, au, prin excelență, semnificație pedagogică.
Pentru a înlătura aprecierea deseori considerată subiectivă, tradițională a cunoștințelor elevilor la
discipline școlare si pentru a beneficia de o examinare științifica integrală, sistematică, omogenă și
obiectivă, specialiștii au realiza o tehnică a elaborări prin teste decimologice
Decimologia este o disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și concursurilor,
în scopul îmbunătățirii rezultatelor acestora.
În psihologia experimentală, testul este considerat o probă prin care se pot examina aptitudinile
psihice și fizice ale unei persoane. În școală, sunt evaluate în special cunostințele, princeperile și
deprinderile.
Testele pot fi aplicate în toate tipurile de evaluare, însă profesorul va trebui să parcurgă câteva
etape sau faze obligatorii.
Stabilirea perioadei de examinare, în acord cu conținutul programei ce urmează să fie verificat,
fapt necesar pentru a crea un conținut științific și logic, bine conturat și unitar. Testul este o forma
superioară de examinare față de metodele tradiționale –ascultare, extemporale, lucrări de control, teză- cu
o tehnică precisă pentru aprecierea succesului sau eșecului sau pentru motivarea numerică a reușitei.
Scopul examinării prin teste ca și prin alte forme de evaluare nu este surprinderea elevilor
nepregătiți, ci tocmai evidențierea pregătirii elevilor în sensul pozitiv.
Pe baza conținutului de specialitate ales se întocmește inventarul sarcinilor de învățare. Adică: ce
trebuie să știe și să facă elevii, după ce profesorul a predat capitolul respectiv din programă.
Elaborarea testelor: Pentru fiecare sarcină de construiește o temă, o întrebare sau o problemă pe
care o poate lucra și la care poate răspunde complet numai cine cunoaște în intregime sarcina de învățare.
Temele trebuie să fie elementare și omogene, de aceași pondere, notate cu un punct pe test. Pentru situația
rezolvărilor parțiale se stabilesc anumite criterii de apreciere cu valori intermediare.
Este obligatoriu să se evalueze teme simple de lucru la care elevii să poate răspunde rapid, iar
răspunsul să nu comporte variații.
Așadar, o educație autentica trebuie să conducă la suscitarea facultăților noastre de a evalua
permanent ceea ce știm si ceea ce facem cu ceea ce știm. Ca profesori, suntem datori să livrăm elevilor nu
numai cunoștințele, ci și reperele prin statutul sau valoarea lor. De fapt, asta înseamnă să educăm.
1144
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR: TROFIN-RADOVICI LENUȚA,

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”GRIGORE TABACARU”
predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.Toţi folosim toate cele trei forme de evaluare:
evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă (formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
funcţie diagnostică, cât şi prognostică.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire, identifică nivelul
achiziţiilor şcolarilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor
atingerii obiectivelor propuse pentru etapa următoare. Ea nu își propune aprecierea performanțelor
(apreciere).
învăţare.
1145
documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a relevanţei, a fidelităţii demersului evaluativ. În efortul
de determinare a calităţii rezultatelor şcolare şi a progresului şcolar, cadrele didactice au la dispoziţie un
arsenal de metode şi instrumente de evaluare.
demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus". Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de
evaluare reprezintă o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util.
Bibliografie:
EDP.;
Press, 2006;
2010.
București, 1981.
1146
Importanța evaluării inițiale - metode și tehnici
Prof. Cătălina Trufaș

Liceul Teoretic „Panait Cerna”, Brăila
Disciplina: informatică
Nivel liceal
Prin evaluare se urmărește gradul de realizare a unei activități în raport cu ceea ce ne-am propus
inițial. Este o comparare a planului cu rezultatul, în scopul de a realiza corecturi, restructurări ale
proiectului propus.
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învatare). Scopul testării inițiale este de
a cunoaște stadiul de la care se va pleca în procesul instructiv educativ, de a evalua nivelul de cunoștințe,
dar și aptitudinile pe care le are elevul pentru o anumită materie. Consider că testul inițial este util chiar și
în cazul unei materii noi, pe care elevul urmează să o parcurgă, ca în cazul elevilor de clasa a IX-a care
urmează să studieze informatica și nu au mai avut această materie în anii precedenți. În acestă situație
testul trebuie să conțină probleme care să testeze logica și gândirea algoritmică și computațională.
În cazul elevilor care au studiat materia respectivă și în anii anteriori aplicarea testelor inițiale poate
constitui un bun prilej de recapitulare a materiei.
Testarea inițială are deci o funcție diagnostică, dar și o funcție prognostică deoarece contribuie la
proiectarea efcientă, realistă, a continuțurilor noii materii. Așa deci, analiza rezultatelor obținute de elevi
la testele inițiale este deosebit de importantă. În funcție de această analiză ne vom construi și dezvolta
planul de parcurgere a materiei.
Este important să urmărim evoluția elevilor și să adaptăm planificarea propusă în funcție de modul
în care răspund aceștia la strategia didactică propusă. Procesul instructiv-educativ trebuie să fie maleabil,
adaptabil, eficient.
Consider că, în cazul testelor inițiale este mai potrivită evaluarea scrisă, iar metodele și tehnicile de
evaluare pot fi combinate. Se pot utiliza:
 itemi obiectivi
- tehnica alegerii duale
- tehnica perechilor
- tehnica alegerii multiple
 itemi semi-obiectivi
- itemi cu răspuns scurt/de completare
- intrebări structurate
 itemi subiectivi
- rezolvarea de probleme
Foarte important pentru atingerea scopului evaluării iniţiale este ca cerințele testelor să fie corect și
clar formulate și să atingă chestiunile esențiale de care elevii vor avea nevoie în parcurgerea în continuare
a materiei. Deasemenea este necesar ca elevii să fie receptivi și să înțeleagă importanţa evaluării și astfel
să trateze cu seriozitate rezolvarea testelor propuse. Este important ca elevii să conștientizeze faptul că nu
trebuie să învețe pentru notă ci, în primul rând, din dorința de a ști.
1147
Importanţa evaluării iniţiale în învăţământul primar
Trufaş Ioana-Angela, Şcoala Primară Burjuc, jud. Hunedoara

a măsura, a examina, a considera, a constata, a cântări, a nota, a observa. Cu cât o îndeletnicire este mai
complexă şi se urmăreşte atingerea unor scopuri, a unor obiective, cu atât sunt mai necesare acţiunile de
evaluare.
Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelării şcolarului, a direcţionării acestuia spre
aspecte variate:
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final);
e) în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informaţiile;
Evaluarea iniţială :
-se realizează în contextul adoptării unui program de instruire, menit să stabilească nivelul de
pregătire al elevilor la începutul activităţii, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul pregătit,
ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire.
-îndeplineşte o funcţie predictivă, prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al
colectivului şi al fiecărui copil în parte, atât cel existent cât şi viitoarele performanţe posibile.
-se realizează prin examinare orală, scrisă, probe practice, teste predictive.
-reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activităţilor viitoare.
Activitatea de evaluare este una complexă. Dificultăţile evaluării pot trimite la veritabile aporii,
- ce se evaluează ( cunoştinţe, deprinderi,interacţiuni, componente ale activităţii ) ?
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
- pentru ce şi în numele la ce evaluăm ? ( Constantin Cucoş, Pedagogie , 2006, p 369 )
mediul social.
Bibliografie:
– Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura Polirom, Bucureşti, 2006;
–Dumitriu , C. “Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico–experimentale”, Editura
– Radu, I.T. “ Evaluarea în procesul didactic”, EDP, Bucureşti, 2004.
1148
Rolul evaluării inițiale în procesul didactic
Profesor psiholog, Țuchel Mariana-CJRAE Galați (Liceul Tehnologic ,,Ovid

Caledoniu’’ Tecuci jud.Galați)-psihologie clasa a X-a
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire pentru a identifica nivelul
achizițiilor elevilor (cunoștințe, competențe și abilități) în scopul asigurării premiselor atingerii
Pe baza unui test de evaluare, dat la începutul anului școlar, cadru didactic poate avea o
reprezentare corectă a potențialului de învățare al elevilor, dar și a lacunelor ce trebuie eliminate, putând
implementa un program de recuperare.
Evaluarea inițială se raportează la un barem de evaluare, chiar daca rezultatele testării inițiale nu se
trec în catalog. Astfel, profesorul pus în această situație, motiveză elevii, le inoculeze ideea că trebuie să
învețe nu doar pentru notă, ci pentru a ști cât mai multe lucruri care să le asigure dezvoltarea profesională
și personală viitoare. Cadru didactic trebuie să-i determine pe elevi să fie receptivi, să înțeleagă
importanța evaluării inițiale, să-i facă să conștientizeze că verificarea inițială a cunoștințelor asigură
asimilarea corectă a noii discipline și este premisa reușitei pedagogice în orice activitate școlară.
Strategia de evaluare inițială este necesară,, la începutul unui program de instruire-ciclu de
învățământ, an școlar, semestru, început de capitol și chiar a unei lecții (Ioan T Radu,, Evaluarea în
procesul didactic’’, EDP,2007, p.117).
Pe lângă multiplele avantaje, evaluarea inițială prezintă și dezavantaje. Astfel, acest tip de evaluare
nu permite o apreciere globală a performanțelor elevilor, nici realizarea unei ierarhii, nu-și propune și nici
nu poate să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitiv al elevilor.
Testul, principala metodă de evaluare inițială presupune mai multe etape: stabilirea tipului de test,
proiectarea matricei de specificații, definirea obiectivelor de evaluare, construirea itemilor, elaborarea
schemei de notare, pretestarea și revizuirea testului, administrarea testului, corectarea și analiza
rezultatelor.
Cu avantajele și dezavantajele sale, evaluarea inițială rămâne o metodă importantă în reușita
școlară.
Bibliografia:
www.didactic.ro
www.tribunainvatamantului.ro
Ioan T. Radu,, Evaluarea în procesul didactic’’, EDP, 2007
1149
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. înv. primar. TUDOR ANDREEA COSMINA

Şcoala Gimn. Nr.126 , Bucureşti, sector 5
Evaluarea este actul didactic complex, integrat întregului proces de învăţămînt, care asigură
evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobăndite şi valoarea (nivelul, performanţele şi eficienţa) acestora la
un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-învăţare. Evaluarea nu este un scop în
sine, ci trebuie să conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie
formativă, situativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Cunoaşterea rezultatelor, a criteriilor de
evaluare, îi face pe indivizi mai conştienţi şi îi motivează să se implice în sarcină. Evaluarea eficientă este
urmată de dezvoltare. O posibilitate de a spori eficienţa evaluărilor şcolare este de a muta accentul de pe
măsurarea produselor pe constatarea efectelor acţiunilor valorizatoare şi pe stimularea capacităţii de
autoevaluare. Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei
învăţare.Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare
la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai
mult decât de sancţionare.
funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece
prin intermediul acesteia aflu la ce nivel sunt elevii şi unde există anumite probleme. De asemenea,
evaluarea iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu.
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi
abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat
următoare;“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002),se efectuează la începutul unui program de
instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este
formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii),
necesare integrării în activitatea următoare. Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe
modalităţi:harta conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele. Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât
profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente
(potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele
următoare; pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi
nici realizarea une ierarhii.
învaţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare.Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l
mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare. Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi
instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a
strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii
critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul
1150
individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi
necesare integrării sociale a acestuia.
cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi de procedare.Se
pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de
evaluare. Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie importantă
în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian Gilbert De Landsheere
(Stanciu, M., 2003, p.284) .
suplimentare sau o motivare a răspunsului. Ea se poate realiza printr-un interviu, conversație, redarea unui
conținut etc. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta ajutându-mă să fac o diagnoză a
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală. La ora mea, evaluarea orală are loc printr-o
serie de întrebări legate de tema lecţiei sau diferite exerciţii de vorbire precum descrierea unei imagini,
descrierea unor experienţe personale ale elevilor etc. Încerc pe cât posibil când îmi permite tema lecţiei să
folosesc ipostaze din viaţa reală a elevilor, folosind un limbaj care să le fie pe viitor de folos.
unităţi, iar itemii sunt de cele mai multe ori diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât şi subiectivi.
Testele mă ajută să depistez eventualele probleme de scriere, de vocabular sau de gramatică pe care elevii
nu le-au aprofundat. Sunt, de asemenea, rapid de corectat şi de conceput, ceea ce e un avantaj mare pentru
mine.
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010., E.D.P., 1981
Bucureşti, 2003
1151
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR.
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE:
METODE ȘI TEHNICI.
TUDOR ANDREEA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NATALIA NEGRU” BUCIUMENI
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA A V-A
“A vorbi despre limba in care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De
aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea,
pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.” Nichita Stănescu
Încep acest articol cu câteva dintre cele mai desăfârșite crâmpeie, după părerea mea, ce dezvăluie
frumusețea, importanța, dar și mândria pe care o simt cei care vorbesc limba română, cei ce o cunosc și
cei ce vor să o cunoască, să-i descopere minunile ce le ascunde.
Printre aceștia se pot număra elevii noștri care parcurg precesul educativ, trecând și prin etapa ”de
groază”-EVALUAREA, evaluarea fiind o componentă a procesului instructiv-educativ.
Pentru mine, ca profesor de Limba și literatura română, este definitoriu să nu uit niciodată în
demersul meu didactic de următorul citat: ”Cunoașterea elevului constitutie o condiție a organizării
eficiente a procesului de invățământ, a activităților de intruire și de educație”.
Consider că șansa atingerii sscopului Evaluării Inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii
(profesorii, părinții), reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării,
tratând cu seriozitate sarcinile propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu situații noi de
învățare, care să trezească motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a cerințelor enunțate.
Profesorul poate să verifice, prin Evaluarea Inițială, punctele forte și punctele slabe ale elevilor în
scopul optimizării nivelului de pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc cunoștințele și
abilitățile necesare asimilării conținutului ce urmează în etapa următoare. Această strategie își propune să
identifice sensibilitatea potențialului cognitiv al elevilor ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă”.
învățării următoare pentru a omogeniza într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui
nou proces.
1152
Prof. TUDOR CONSTANTINA

ȘCOALA CENTRALĂ
BUCUREȘTI, SECTOR 2
CLASA A II-a
Evaluarea inițială se realizează atunci când un profesor preia pentru prima data un colectiv de elevi,
cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al lor.
Evaluarea inițială este necesară în proiectarea activității viitoare și pentru stabilirea modalităților de
intervenție care se impun.
Evaluarea inițială constituie o premisă necesară pentru conturarea contextului intern al instruirii și
al formării, pentru descrierea condițiilor în care elevii se pot integra în activitatea ce urmează să se
desfășoare.
Se realizează prin probe orale dar mai ales prin probe scrise. Aceste probe îndeplinesc o funcție
diagnostică și o funcție prognostică sau predictivă, în sensul prevederii cât mai corecte a condițiilor, a
dificultăților și oportunităților care pot să apară în contextul procesului instructiv-educativ.
Reușita activității didactice este de neconceput în lipsa cunoașterii capacităților de învățare ale
elevilor, a nivelului de pregătire de la care se pleacă, a gradului de stăpânire a unor cunoștințe și abilități
necesare parcurgerii unei etape de formare.
Accentuând funcția predictivă a evaluării inițiale, identificăm trei planuri ale interpretării
rezultatelor în scopul proiectării activității didactice:
• Descoperirea celor mai adecvate modalități de predare a noilor conținuturi;
• Inițierea și desfășurarea unui program de recuperare;
• Adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare pentru unii elevi.
Datorită funcției predictive, testele elaborate și aplicate special pentru măsurarea și aprecierea
nivelului inițial de pregătire a elevilor, sunt denumite și teste predictive, iar evaluarea inițială este o
evaluare predictivă.
1153
Importanţa testării elevilor
prof. Tudor Gabriela, C.N. “Calistrat Hogaş” Tecuci

Evaluarea a fost dintotdeauna o parte a peisajului educațional, indiferent de domeniul de studiu.
Cu toate acestea, deoarece evaluarea poate servi atât multiple scopuri diferite și se poate aplica în forme
diferite, aceasta are uneori un caracter confuz și, uneori, a făcut obiectul unei dezbateri controversate.
Preocupările legate de optimizarea învățării și de eficientizarea procesului de predare sunt exprimate în
mod constant de către profesori, elevi și părinți, iar specialiștii se întreabă adesea: "Care este cel mai bun
test?" sau "Care este cea mai bună tehnică de testare?" După multă cercetare și experimentare, concluzia
este că nu există un test ideal. Fiecare tehnică de testare este adecvată într-o anumită situație. În orice
situație, ar trebui să identificăm și să precizăm cât mai clar scopul testării, apoi ar trebui să creăm testul.
Ar trebui să clarificăm scopul testării în orice situație particulară, deoarece scopurile diferite vor necesita
diferite tipuri de teste. Utilitatea informațiilor derivate dintr-un test va depinde de atenţia acordată
pregătirii acestuia. Pentru a asigura o învățare de înaltă calitate, nu este suficient ca elevii să fie testaţi
atunci când programa a ajuns la un punct final. Evaluarea este utilă în special pentru a verifica cât de bine
pregătiţi sunt elevii în punctele inițiale și intermediare și pentru a oferi informații în vederea optimizării
rezultatelor, atunci când învățarea este mai puțin satisfăcătoare. Nu trebuie neglijat faptul că un sistem
echilibrat de evaluare include: evaluarea standard, evaluarea curentă la clasă și autoevaluarea. Fiecare
dintre aceste părți servește unui scop diferit și fiecare este o piesă importantă a puzzle-ului.
Testarea este o parte importantă a evaluării. Fără testare, este extrem de dificil să se evalueze
intrarea elevilor într-un program și modul cum progresează. Procesul de selecție se realizează atunci când
elevii primesc un test la începutul ciclului gimnazial sau liceal. Pentru ca aceste teste să fie considerate ca
fiind relevante, acestea trebuie să fie fiabile și valide. Fiabilitatea înseamnă că itemii trebuie să aibă
consistență și să nu prezinte erori de măsurare. Orice amenințări la adresa fiabilității (sau a consecvenței)
unui test reprezintă, de asemenea, amenințări la adresa valabilității sale. De cele mai multe ori, ele sunt
legate de următoarele: mediul de administrare a testului, procedurile de administrare, procedurile de
notare și construcția de teste (sau calitatea itemilor incluşi în test).
Testele iniţiale se aplică pentru a evalua cunoștințele elevilor în legătură cu obiectivele/
competenţele, programa sau manualul, la începutul unui an şcolar. Ulterior, pe parcursul anului şcolar, se
administrează teste de pentru a evalua dacă elevii îndeplinesc obiectivele programei. Testele sunt aplicate,
în general, pentru a lua decizii cu privire la elevi, în legătură cu poziția lor în educație și în societate.
Acestea pot produce certificarea competenței elevilor și pot avea, în cele din urmă, o funcție decisivă în
alegerea carierei. Deoarece aceste decizii sunt atât de importante, profesorii trebuie să se asigure că testele
sunt utilizate într-o manieră adecvată și nu trebuie să piardă din vedere valoarea lor motivațională
intrinsecă.
În concluzie, ar trebui să fim conștienți de faptul că scopul evaluării este acela de a prezenta un
feedback, în vederea îmbunătățirii învățării și a predării. Pe de o parte, crearea și utilizarea testelor
optime îi ajută pe elevi, deoarece testele de înaltă calitate ajută la învățare. Pe de altă parte, îi ajută pe
profesori, dacă dezvoltă o activitate de înaltă calitate, în ceea ce privește selectarea, elaborarea, evaluarea
testelor. Testele de înaltă calitate ajută de fapt la învățare. Evaluarea este în mod inevitabil ancorată în
realitatea practicii, care ar trebui să fie realizată atât în funcție de așteptările profesorului, cât și ale
elevilor.
Evaluarea predictivă este un subiect de mare importanță în activitatea unui profesor și în acest
context este prezentat următorul test de evaluare iniţială, la clasa a IX-a, profil real.
TEST DE EVALUARE INIŢIALẴ

Prof. Tudor Gabriela, CNCH Tecuci, Fizică, cl.a IX-a
Partea I (4,5puncte)
1. Completează spațiile libere astfel încât relațiile să fie corecte: (1,2p)
a) 1200cm2 =................... …m2 =.................................mm2
b) 0,00042 hm3 =420.................=0,00000042....................
1154
c) 4h31 min + 3h 25s =....................................................s
𝑚 𝑚 𝐾𝑚
d) 15 𝑠 =........................𝑚𝑖𝑛 = ..................................... ℎ
2. Completează tabelul de mai jos ,respectând corespondența dintre mărimea fizică, simbol,
unitatea de măsură si instrumental de măsură.
(1,2p)
Marime fizica Unitatea de Instrumentul de
măsură în S. I. măsură
Denumire Simbol
Forţa elastică
p
m/s
densimetru
3. Completează spațiile libere cu noțiunile corespunzătoare: (0,6p)

a) Reflexia luminii este..................................... care constă în
......................................................................................................atunci la întâlnirea suprafaței de separare
a două medii transparente.
b) Diferenţa de presiune dintre două puncte ale unui fluid aflat în echilibru
este………………..proporțională cu …………………………………dintre punctele respective
c) Intensitatea curentului ……………………..este o mărime ………………………în S.I.
Ȋncercuieşte litera corespunzătoare răspunsului correct: (1,5p)
4. Forța arhimedică este egală cu : a ) volumul de lichid dezlocuit; b) greutatea volumului de fluid
dezlocuit de corp ; c) rezultanta forțelor ce actionează asupra corpului; d) greutatea corpului.
5. Presiunea este o mărime fizică: a) adimensională; b) scalară; c)vectorială; d) fundamentală.
6. Prin convenţie, sensul curentului electric este: a ) de la „+” la „-“ prin interiorul sursei
b) de la „+” la „-“ prin circuitul exterior sursei ; c) sensul deplasării electronilor în circuitul interior
d) sensul deplasării electronilor în circuitul exterior sursei
Partea a II-a (4,5 puncte)
7. La ce fenomen fizic se refera zicala populară ,,Apele limpezi sunt adânci’’? (1p)
8. a) Determină greutatea unui corp a cărui masă este de 25 kg.
b) Reprezintă forţele care acţionează asupra corpului, dacă acesta este aşezat pe o suprafaţă plană şi
se deplasează rectiliniu uniform, cu frecare, sub acţiunea unei forţe orizontale.
c) Scrie condiţia de mişcare rectilinie uniformă a corpului. (1,5p)
9. Ai văzut în filme oameni care prindeau peşte cu o suliţă sau cu o ţepuşă. Explică cum trebuie
ţintit faţă de locul unde se vede peştele. Realizează un desen în care să figurezi mersul unei raze de
lumină ce justifică acest lucru. (0,5p)
Rezolvă problema: (1,5p)
10. Dacă la bornele unei surse se conectează un rezistor cu rezistența R 1 =3Ω, intensitatea
curentului prin circuit este I 1 =6A. Ȋnlocuind rezistorul R 1 cu rezistorul R 2 = 10Ω, intensitatea curentului
prin circuit devine I 2 = 2A. Să se afle: a) rezistența internă a sursei; b) tensiunea electromotoare E; c)
energia electrică disipată în rezistorul cu rezistenţa R 1 =3Ω, la trecerea curentului I 1 =6A, în timp de 2
minute.
• Punctaj acordat: rezolvarea corectă a cerințelor din partea I și partea a II a - 9p ;1p din oficiu
• Timp efectiv de lucru: 50 min.
Matricea de specificaţie – Test iniţial cl. a IX-a
1155
Competențe Identificarea Analiza Rezolvarea Aprecierea/
corespunzătoare caracteristicilor diferitelor unor Interpretarea
definitorii fenomene probleme cu de fenomene,
nivelurilor ale unor si mărimi caracter fapte,
sisteme fizice din teoretic procese în
taxonomice
întâlnite în domeniile sau aplicativ contexte
natură,a studiate variate
legilor,
Teme/ principiilor,
Conținuturi/ caracteristicilor
Concepte-cheie/ definitorii ale
Unități tematice unor fenomene,
mărimi
caracteristice
Mărimi fizice X X
Tipuri de forțe X X
Mecanica fluidelor X
Reflexia și refracția luminii X X
Electricitate X X
1156
Evaluarea în învăţământul preuniversitar – de la teorie la practică
Prof. Tudor Mihaela

Colegiul Economic ”M. Kogălniceanu” Focșani
Evaluarea, ca parte componentă a procesului de învăţământ, contribuie la creşterea eficienţei
activităţii din şcoală, la reglarea procesului de predare-învăţare. Luând în considerare acest aspect, se
impune ca procesul de evaluare să fie organizat într-un mod riguros, să ştim ce evaluăm, cum, cu ce
instrumente şi la ce ne vor folosi rezultatele. Evaluarea şcolară trebuie să fie dinamică, centrată pe
procesele mentale ale elevului, să favorizeze reglarea şi autoreglarea cunoaşterii.
Evaluarea nu trebuie înţeleasă doar ca o acţiune de etapă care este aplicată la sfârşit de semestru sau
de an şcolar pentru a măsura cantitatea de cunoştinţe acumulate de elevi. Cantitatea de cunoştinţe nu mai
contează atât de mult, relevantă este calitatea cunoştinţelor, potenţialitatea acestora de a genera noi
cunoştinţe şi valori, capacitatea de operare şi aplicare a cunoştinţelor, dezvoltarea capacităţilor
intelectuale, conduite şi trăsături de personalitate. Accentul trebuie să se pună pe evaluarea formativă care
acoperă întregul conţinut, conform programei;
Evaluarea trebuie să permită profesorului identificarea neajunsurilor şi remedierea lor la timp pentru
a preveni insuccesul şcolar, să ofere posibilitatea de a schimba sau îmbunătăţi metodele de predare dacă
metodele folosite nu şi-au dovedit eficienţa. Elevul, indiferent de vârstă, simte nevoia confirmării
rezultatului obţinut imediat după realizarea unei sarcini, iar acest tip de evaluare este cel mai adecvat
permiţând profesorului constatarea, diagnosticarea şi ameliorarea din mers a procesului de învăţare.
Dacă se doreşte o prognozare a modului în care elevul îşi va continua traseul educaţional şi cum va
face faţă cerinţelor unei trepte superioare de instruire se recurge la aplicarea de teste specifice evaluării
predictive. Testele de tip diagnostic depistează lacunele prezente în cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile elevilor precum şi cauzele care au condus la situaţia respectivă, urmând ca profesorul să
stabilească activităţi remediale pentru corectarea acestor neajunsuri şi activităţi de dezvoltare pentru a
valorifica aspectele pozitive depistate în urma aplicării testelor.
Proiectarea activităţii de evaluare se realizează în concordanţă cu proiectarea procesului de
predare-învăţare. În activitatea de evaluare obiectivele de referinţă sunt transformate în descriptori de
performanţă exprimaţi în termeni de realizare urmând ca aceştia să fie utilizaţi pentru aprecierea
rezultatelor şcolare.
Pentru determinarea rezultatelor şcolare profesorul are la dispoziţie diverse metode şi instrumente
de evaluare. Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate
prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit." Instrumentul de evaluare
reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoştinţă sarcina de
evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a
atinge scopul propus."
(formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă). Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an
şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică. Evaluarea sumativă se
realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are
funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat,
evaluare națională).
vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util.
Conform criteriului istoric metodele de evaluare se clasifică în metode tradiţionale de evaluare şi
metode moderne de evaluare.
Metodele tradiţionale cuprind probele orale, scrise şi practice, iar cele moderne sau complementare
cuprind observarea, autoevaluarea, investigaţia, proiectul şi portofoliul.
Observarea sistematică a elevilor – poate fi făcută pentru a evalua performanţele elevilor, dar în
special comportamentele afectiv – atitudinale.
Investigaţia – reprezintă o situaţie complicată care nu are o rezolvare simplă.
1157
Proiectul – presupune o activitate mai amplă decât investigaţia care începe în clasă prin definirea şi
înţelegerea sarcinii, se continuă acasă pe o anumită perioadă şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în
faţa colegilor a rezultatelor obţinute sau a produsului realizat.
Portofoliul – reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar al unui elev, obţinut printr-o
varietate de metode şi tehnici de evaluare.
Autoevaluarea – este realizată prin întrebări pe care şi le pun elevii în condiţii necesare pentru
formarea deprinderilor evaluative.
O viziune globală corectă asupra competenţelor elevilor se poate obţine doar prin îmbinarea
metodelor de evaluare tradiţionale cu cele moderne.
Probele scrise conţin un anumit număr de sarcini, itemi, în concordanţă cu obiectivele operaţionale.
După gradul de obiectivitate oferit itemii se clasifică în:
- itemi obiectivi: itemi pereche, itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă;
- itemi semiobiectivi: itemi cu răspuns scurt, itemi de completare, întrebări structurate
- itemi subiectivi: situaţii problemă, itemi de tip eseu;
Ca atribuire a unei judecăţi de valoare, aprecierea şcolară se poate realiza verbal sau prin folosirea
unor simboluri. În activitatea la clasă am constatat că aprecierile verbale îi motivează cel mai mult pe
elevi şi îi dinamizează.
De cele mai multe ori aprecierea este concretizată prin notare. Sistemul cifric de notare a fost
înlocuit la ciclul primar cu un sistem de notare cu calificative bazat pe descriptori de performanţă.
predare şi învăţare. Consider că evaluarea este la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie
planificată cu multă grijă.
Bibliografie:
Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
Mihai Stanciu, Didactica postmodernă, Ed. Univ. Suceava, 2003.
1158
Importanţa evaluarii iniţiale
Prof.înv. primar TUDOR TATIANA

Şcoala Gimnazială „Pictor Nicolae Grigorescu” Titu
Evaluarea iniţială este absolut necesară „la începutul unui program de instruire – ciclu de
procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117). În funcţie de rolul îndeplinit, de diagnoză şi de prognoză, se
mai numeşte evaluare predictivă.
În contextul procesului de învăţământ, privit din perspectiva curriculumului, strategia de evaluare
iniţială constituie baza reuşitei pedagogice în orice activitate de instruire. Principala sa funcţie de
diagnoză şi prognoză, are sens pozitiv în măsura în care sunt proiectate obiective care vizează
cunoaşterea stadiului de învăţare al clasei de elevi, la începutul unei activităţi de instruire, unui an şcolar,
unui ciclu şcolar. Se are în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de către elevi.
Acesta se exprimă în termeni de conţinuturi, deprinderi, de competenţe dobândite în timp la un nivel
corespunzător în raport cu disciplina, treapta de învăţământ şi cu vârsta psihologică.
Evaluarea iniţială poate fi realizată la nivel conceptual, normativ şi metodologic.
acesteia.
A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoştinţele
deprinderile, strategiile cognitive şi posedă capacităţile, competenţele necesare angajării lor cu şanse de
reuşită într-un nou program”. Reuşita trebuie susţinută în plan atitudinal, afectiv, motivaţional, caracterial
– superior. Această functie evidenţiază calitatea procesului de învăţământ realizat anterior, care trebuie
confirmată şi perfecţionată pe o linie ascendentă sau remediată prin proiectarea unei subsecvenţe de
recuperare.
B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile viitoare ale profesorului în raport de
diagnoza stabilită. Aceste acţiuni bazate pe condiţiile desfăşurării noului program, permit anticiparea
rezultatelor prin:
a) obiectivele stabilite;
b) demersul didactic propus la nivel de conţinuturi de bază – metode, tehnici de instruire, proiectate
în raport de posibilităţile de învăţare ale elevilor, de ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de
învăţare.
Structura de bază a strategiei de evaluare iniţială, fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de
„cunoştinţe şi capacităţi” de bază necesare pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire
(lecţie, capitol, semestru, an şcolar, treaptă de învăţământ). Acestea reprezintă premise pentru asimilarea
noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe.
Rezultatele evaluării iniţiale trebuie interpretabile pedagogic nu doar în termeni de performanţe
academice (prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului viitor de învăţare al elevilor, a
resurselor lor cognitive şi noncognitive necesare integrării în activitatea care urmează.
Metodele prin care se poate realiza evaluarea iniţială sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă
posibilitatea de a-și dovedi nivelul de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale,
probe practice şi probe scrise. Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
Evaluare orală este una dintre cele mai răspândite, se poate realiza printr-un interviu, conversație,
redarea unui conținut etc. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului
profesor-elev, care presupune o discuție liberă. În cazul unor erori, elevul se poate corecta imediat sau în
cazul unei neclarități profesorul poate cere elevului informații suplimentare sau o motivare a răspunsului.
Evaluare scrisă include diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă
executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi
simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală.
a cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă.
1159
Metodele complementare de evaluare - proiectul, portofoliul, observarea, investigaţia,
autoevaluarea, fişa de evaluare, chestionarul- sunt mai puţin folosite în evaluarea iniţială.
În concluzie, toate aceste metode pot fi eficient folosite în evaluare predictivă pentru constatarea
realizării anumitor obiective, de către profesor. Profesorul trebuie însă să proiecteze corect evaluarea, să o
diversifice şi să o adapteze la particularităţile clasei de elevi. O evaluare corectă înseamnă şanse mai
mari în a identifica, a remedia problemele şi în a depăşi cu succes a etapele ulterioare.
Bibliografie:
2006;
CRISTEA, Sorin, Strategia de evaluare iniţială, Tribuna învăţămȃntului, noiembrie 2017:
Press, 2006;
2010
1160
IMPORTANȚA EVALUĂRILOR INIŢIALE
Tudorache Maria-profesor pentru învățământul primar

Sc. Gimnazială „Sf. Nicolae” Pietroşiţa
Prin intermediul testelor inițiale se are în vedere la începutul fiecărui an școlar măsurarea şi
aprecierea rezultatelor obţinute, eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în activitate,
cu scopul de a lua decizii privind ameliorarea activităţii în etapele viitoare.
La începutul acestui an şcolar, în cadrul fiecărei comisiei metodice s-a discutat şi s-a hotărât câte un
model de testare iniţială, conform precizărilor şi modelului propus anul școlar anterior de Ministerul
Educaţei Naționale. Modelele de teste inițiale împreună cu baremele se află la fiecare comisie
metodica.
au în însuşirea competențelor la fiecare disciplină. Testările inițiale permit și părinților să afle care este
parcursul școlar al copiilor ,prin intermediul informațiilor personalizate.
Printre metodele utilizate se numără:- metode de evaluare orală
-metode de evaluare practică (Ex.Scrierea funcțională clasa a III-a:
1.Completează cartea poştală adresată părinţilor (imaginează-ţi că eşti la mare).
2. Redactează o felicitare adresată bunicii cu ocazia Crăciunului.
3. Realizează trei enunţuri de reclamă pornind de la imagine.)
-metode de evaluare scrisă
-metode de evaluare moderne/alternative/complementare : autoevaluarea,observarea
sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în clasă ,investigaţia ,proiectul .
Testele utilizează diferiţi itemi, bazându-se pe structurile-model oferite până acum de Centrul
Naţional de Evaluare şi Examinare, însoţite de baremele de evaluare şi de notare, precum şi de precizări
referitoare la specificul testelor.
Testele au fost programate după săptămânile de recapitulare , cu scopul de a reîmprospăta
cunoştinţele dobândite anterior; toţi elevii au primit informaţiile şi recomandările necesare din timp (scris
citeţ, ordonat, corect şi cu răspunsul adecvat cerinţei, aşezarea în pagină, , răspunsuri complete, citirea cu
atenţie a subiectului etc.).
După aplicarea testelor iniţiale rezultatele s-au centralizat la nivelul fiecărei catedre .Rezultatele au
determinat inițierea unui plan de măsuri care să amelioreze aceste rezultate.
Monitorizarea aplicarii acestor teste la noi în școală se face de către echipa CEAC
prin completarea fișelor de monitorizare a orarului, pentru a se vedea dacă se respectă programul de
recapitulare prevăzut la începutul anului școlar, prin observarea modelelor de teste,
a greșelilor tipice înregistrate la nivelul fiecărei discipline, a planului de măsuri ce urmează să fie
respectat de către fiecare cadru didactic, toate acestea fiind în raportul privind testele inițiale ,
de la fiecare comisie.
MASURI:
-respectarea măsurilor ameliorative stabilite la fiecare disciplina :
 Ore suplimentare;
 Teme pentru casa;
 Observare sistematica;
 Lecturi suplimentare;
 Teme diferențiate/fișe de lucru diferentiate
- respectarea planului de îmbunătățiri de la nivelul fiecărei comisii;
- intocmirea planificărilor ținând cont de rezultate și de particularitatile individuale și de vârstă.
1161
METODE ȘI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA
EVALUĂRII INIȚIALE
Tudoreci Mădălina
GPN Petrești, Argeș
Nivel I
Evaluarea, o componentă importantă a procesului instructiv-educativ este un proces didactic
complex, integrat structural şi funcţional în activitatea grădiniţei prin care se măsoară cantitatea de
cunoștințe dobândite, valoarea, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de
perfecţionare a actului didactic.
La nivelul învăţământului preşcolar se regăsesc cele trei forme de evaluare: evaluare iniţială,
continuă sau formativă şi sumativă.
fiecărui copil. Pe lângă funcţiile de măsurare, de diagnosticare şi de prognozare, un rol important al
evaluării iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmăreşte, în primul
rând, socializarea copiilor
La fiecare început de an şcolar educatorea planifică o perioadă de două săptămâni pentru evaluarea
iniţială a copiilor din grupă, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de
dezvoltare, gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării.
Pentru că nun există un set de probe de evaluare pentru preșcolari, selectarea sau conceperea
probelor trebuie să se facă riguros, ținându-se seama de comportamentele specifice fiecărui domeniu de
dezvoltare.
Copilul trebuie evaluat atât din punct de vedere cognitiv cât și fizic și socioemoțional pentru a avea
o imagine de asamblu asupra dezvoltării acestuia. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale cadrul didactic
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Metode și tehnici de evaluare sunt: tradiționale probe scrise (fișe cu sarcini); probe orale și probe
practice) și alternative (lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor, aprecierile verbale,
autoevaluarea, jocurile didactice, de rol și serbările).
Domeniul limbă şi comunicare are ca obiective specifice: dezvoltarea capacității de exprimare
orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale; educarea unei exprimări
verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic; dezvoltarea creativității și expresivității
limbajului oral; dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de
limbajul scris.
- -tradiţionale: probe orale - conversaţia de verificare; interviul(tehnica discuţiei);verificarea
realizată pe baza unui suport vizual; verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire; redactarea unui
conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte, situaţii, prezentate oral.
- -complementare: - observarea sistematică a vocabularului copilului; grila de evaluare /
autoevaluare; fişa de evaluare individuală; portofoliul.
- -interactive: - piramida; ghicitorile;tehnica fotolimbajului; ciorchinele, examinarea povestirii;
turnirul întrebărilor; R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.).
Exemplu de probă orală

Nivel I
Grupa mijlocie
1162
Tema: „Repetă ce spune acest personaj!” (joc imitativ)
Competența specifică: Pronunţia corectă a sunetelor şi grupurilor de sunete specifice limbii române
Comportamente:
C1 – recunoaşte obiecte/fiinţe în a căror denumire se aude sunetul/grupul de sunete vizat de
educatoare (s/ş; d/t; l/r);
C2 – pronunţă (relativ) corect onomatopee (glasul animalelor, sunete din natură ... etc.) în
care se aud sunete/grupuri de sunete specifice limbii române;
C3 – alcătuieşte propoziţii simple despre un personaj din poveste.
Sarcini didactice:
S1 – Ieduţul te ajută să citeşti tabloul. Repetă ce spune!
S2 – Repetă ce auzi ... (onomatopee, sunete din natură ... etc.)!
S3 – Spune ceva despre mine ... (ieduţul cel mic)!
Barem de apreciere:
3 Sarcini = Comportament atins (A)
2 Sarcini = Comportament în dezvoltare (D)
1 Sarcină = Necesită sprijin (S)
Evaluarea rezultatelor obținute de copii are efecte pozitive asupra activității lor, îndeplinește un rol
de supraveghere a activității preșcolare. Verificările asupra acumulărilor calitative și cantitative ale
copiilor în procesul instructiv-educativ contribuie la consolidarea cunoștințelor acumulate, care sunt
fixate, sistematizate și integrate în structuri.
Bibliografie:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu științific
Colceriu Laura, Metodica predării activităților instructiv educative în grădinițe, 2010
www.didactic.ro
1163
Prof. de religie Țuglea Petrina

Școala Gimnazială Nr. 1 Blăgești, Bacău, clasa a VI-a
început că notele la evaluarea iniţială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în
pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A
CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un interval mai
larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi binevenit atât pentru
elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării stresului.
și pe grupe).
elevilordeoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
nou proces.
1164
elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic.
BIBLIOGRAFIE:

București, 1981
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
1165
EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN EVALUAREA INIȚIALĂ LA GRUPA
MARE
Prof. Țugui Lenuța

Grădinița Nr. 271 București
A.DEZVOLTAREA FIZICÃ, A SÃNÃTÃTII ȘI IGIENEI PERSONALE
• Dezvoltarea fizicã
-Motricitate grosierã
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã-si coordoneze muschii mari ai corpului cu un scop
al miscãrii.
Indicator . Merge şi aleargã cu uşurinţã, coordonându-şi armonios mişcãrile.
Joc de miscare: ,,Facem gimnastică de mici”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã participe la activitãti fizice variate
Indicator . Ajutã la realizarea de activitãti domestice care implicã miscare: mãturat, adunarea
rufelor, aranjarea jucãriilor, mutarea unor obiecte etc.
Deprinderi de ordine: Masa asez, patul îmi fac/Ordine la hăinuțe bucuros îmi fac.
-Motricitate finã
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã utilizeze mâinile si degetele pentru scopuri diferite.
Indicator: Utilizeazã independent cu uşurintã materiale şi tehnici de lucru diferite pentru a picta, a
modela.
Artă: ,,Ne jucăm cu plastilina”
• Dezvoltarea senzorio-motorie
Reper :Copilul ar trebui sã fie capabil sã demonstreze utilizarea simturilor (vãzul, auzul,
simtul tactil, mirosul etc.) în interactiunea cu mediul pentru a-si orienta miscãrile.
Indicator: Demonstreazã constientizarea simturilor în actiuni (recunoaste obiecte ascunse prin
pipãit fãrã sã le vadã, executã miscãri la auzirea unor comenzi, recunoaste mirosuri etc.).
Joc sensorial: ,,Spune cum este”
Indicator:.Participã cu plãcere la jocurile care implicã multã mişcare şi contact social, reguli de joc
(„Statuile”, „De-a v-aţi ascunselea” etc.).
Joc de miscare:,,Statuile muzicale”
B. DEZVOLTARE SOCIO-EMOTIONALÃ
• Dezvoltarea socialã
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã manifeste încredere în adulyii cunoscuåi si sã
interactioneze cu acestia.
Indicator: Interacţioneazã adecvat cu adulţii (de ex.: nu îi întrerupe, rãspunde la întrebãri).
Deprinderi de comportare civilizată: ,,Te ascult cand imi vorbesti/Dacă lângă mine ești”
Reper: Copilul ar trebui sã fie capabil sã interactioneze pozitiv cu copii de vârstã apropiatã.
Indicator: Interacţioneazã din proprie iniţiativã cu copii apropiaţi ca vârstã în diferite contexte.
Deprinderi de comportare civilizata: ,,Pot sa fiu prietenos/Ma joc si raspund frumos”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã recunoascã, sã aprecieze si sã respecte asemãnãrile
si deosebirile dintre oameni.
Indicator: Se joacã împreunã cu copii diferiti din punct de vedere al genului, limbii vorbite, etniei
sau cu CES, sub îndrumarea adultilor.
Deprinderi de relaționare:,,Cu copiii toți, fii prietenos/Și mereu la joacă, poartă-te frumos”.
• Dezvoltarea comportamentului pro-social
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã perceapã regulile si efectele acestora.
Indicator: Participã la activitãti în grupuri mici sau mai mari, uneori ca si conducãtor, alteori ca si
executant.
Joc de miscare: ,,Mingea la capitan”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã îsi asume responsabilitãti, sã negocieze si sã
participe la luarea deciziilor.
1166
Indicator: Acceptã responsabilitãti si le respectã.
Joc de miscare: ,,Scaunelul muzical”
• Dezvoltare emotionalã
Dezvoltarea conceptului de sine
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã se perceapã în mod pozitiv, ca persoanã unicã, cu
caracteristici specifice.
Indicator: Cunoaște ziua, luna, orașul si țara în care s-a nãscut, numãr de telefon.
Bibliotecă: ,,Spune-mi despre tine”
C. CAPACITÃTI SI ATITUDINI ÎN ÎNVÃȚARE

• Initiativã
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã aibã initiativã în interactiuni si activitãti.
Indicator: Initiazã jocuri si activitãti cu alte persoane, copii si adulti.
Joc de rol: ,,De-a gradinița”
• Creativitate
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã manifeste creativitate în activitãtile zilnice.
Indicator: Gãseste forme si mijloace noi de exprimare a gândurilor si emotiilor (prin muzicã,
desen, dans, joc simbolic).
Joc de creativitate: ,,Surprize pentru prieteni”
D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICÃRII SI A PREMISELOR CITIRII SI

SCRIERII
• Dezvoltarea limbajului si a comunicãrii
Dezvoltarea capacitãtii de ascultare si întelegere (comunicare receptivã)
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã asculte în scopul întelegerii limbajului.
Indicator: Participã la activitãti în care se citesc povesti, povestiri.
Joc imitativ: ,,Repeta ce spune acest personaj”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã înteleagã semnificatia limbajul vorbit
Indicator: Povesteste un eveniment sau o poveste cunoscutã respectând succesiunea evenimentelor.
Joc exercitiu: ,,Cine a venit la noi?”
• Dezvoltarea capacitãåii de vorbire si comunicare (comunicare expresivã)
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã comunice eficient.
Indicator: Initiazã o conversatie si participã adecvat în conversatie cu copii sau adulti.
Biblioteca: ,,Povesteste ce iti place”
Premisele citirii si scrierii
• Dezvoltarea capacitãtii de discriminare foneticã; asocierea sunet – literă
Reper : Copilul ar trebui sã identifice diferite sunete ale limbii.
Indicator: Identifica sunetele initiale ale unui cuvânt.
Joc exercitiu: ,,Jocul sunetelor”
Indicator : Desparte cuvinte în silabe cu ajutor.
Joc exercitiu: ,,Jocul silabelor”
E. DEZVOLTAREA COGNITIVÃ SI CUNOASTEREA LUMII

• Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de problem
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã utilizeze experientele trecute pentru a construi noi
experiente.
Indicator: Explicã o nouã situatie sau o problemã pornind de la experientele sale anterioare.
Povestirile copiilor: ,,Amintiri din vacanta”
• Cunostinte si deprinderi elementare matematice, cunoaæterea æi întelegerea lumii
E.2.1. Aspect specific: Reprezentãri elementare matematice (numere, reprezentãri numerice,
operatii, concepte de spatiu, forme geometrice, întelegerea modelelor, mãsurare)
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã demonstreze cunoasterea numerelor si a
numeratiei.
1167
Indicator: Utilizeazã numere si operații simple (Am douã bomboane si una i-o dau Angelei).
Joc exercitiu: ,,Micii matematicieni”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã identifice æi sã numeascã forme ale obiectelor.
Indicator:Recunoaste forme în obiectele din mediul înconjurãtor.
Joc exercitiu: ,,Aseaza-ma la casuta mea”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã realizeze operatii de seriere, grupare, clasificare a
obiectelor.
Indicator: Sorteazã obiectele în categorii, clasificându-le si comparându-le în functie de douã
criterii (mãrime, culoare).
Joc exercitiu: ,,Cartierul jucariilor”
• Cunoașterea si înțelegerea lumii (lumea vie, Pãmântul, spatiul, metode stiintifice)
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã dobândeascã informatii despre mediul înconjurãtor
si lumea vie prin observare, manipulare de obiecte si investigarea mediului.
Indicator: Descrie si discutã în urma unui proces de observare a lumii vii, a fiintelor sau
fenomenelor din naturã.
Joc exercitiu: ,,Lumea ce ma inconjoara”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã observe æi sã descrie caracteristici ale Pãmântului
si Spatiului.
Indicator: Numeste anotimpurile în succesiune (iarnã, primãvarã, varã, toamnã).
Joc de rol: ,,De vorba cu batranul An”
Reper : Copilul ar trebui sã fie capabil sã descopere omul ca parte a lumii vii si fiintã socialã
responsabilã.
Indicator: Identificã modalitãti prin care poate participa la asigurarea unui mediu mai sãnãtos.
Joc exercitiu: ,,Așa da, așa nu!”
1168
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE-METODE ȘI TEHNICI
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR TUMBEA DELIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ,,ANGHEL MANOLACHE,
COM.SCRIOAȘTEA
JUD.TELEORMAN
informaţiilor evaluării iniţiale,cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a
Pentru ca evaluarea iniţialăsă fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare,
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului, pornind de la obiectivele propuse. În
contextul procesului de învăţământ, abordat din perspectiva paradigmei curriculumului, strategia de
evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice activitate de instruire. Funcţia sa generală,
de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării unor obiective care vizează
cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei activităţi de instruire,
psihologică.
Funcția de constatare a evaluării permite cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese,

cunostințe anterioare, deprinderi intelectuale iar funcția de predicție, sugerează strategii adecvate, care să
permită copilului obținerea performanței. Fiecare cadru didactic are stilul său de aplicare a teoriei
evaluarii, rezultat din modul de combinare a cerințelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor,
particularităților clasei și activităților, experienței acumulate.
- Stabilirea exemplelor de comportamente, înfuncţie de obiective;

- Interpretarea rezultatelor în grafic;
- Identificarea punctelor slabe și a punctelor forte. În continuare voi prezenta testul de evaluare
inițială aplicat la începutul acestui an școlar elevilor mei însoțit de itemi și interpretarea rezultatelor.
1169
Matematică-clasa a IV-a
1. Scrie:
a) cu cifre numerele:
-două sute patruzeci și doi________
-cinci mii optzeci și unu _______
-opt mii șase sute nouăzeci și opt ______
b) scrie cu litere:
59-
1254-
8041-
2.Completați șirurile cu numerele care lipsesc.

a) 2507,2508, _______,________,________ .
b) 6904, 6906, ________,________,________ .
c)________,_________,________, 675, 680.
3.Compară perechile de numere date.
2767 2989 ; 7079 7058 ; 345 435 ; 9998 10000 ; 567 567.
4.Află:
a) numărul de 9 ori mai mare decât 3 ____________________
b) numărul de 4 ori mai mic decât 40 _______________________
c) numărul cu 6 mai mic decât 46 __________________________
d) numărul cu 10 mai mare decât 79 _________________________
e) suma numerelor dintre produsul numerelor 3 și 8 și 567___________________________
f) suma dintre câtul numerelor 27 și 9 și produsul numerelor 4 și 6
______________________________________________________________
5. Află numerele necunoscute:
a x 4 = 96 81 : b = 3 c : 9 = 48 d - 36= 465
a=……………… b=……………… c=………………. d=……..……….
a=……………… b=……………… c=………………. d=……..……….
P:………………. P:………………. P:………………. P:………………
6.Efectuează, respectând ordinea efectuării operaţiilor:

36 : 6 + 7 x 8 + 5 x 4 - 15 =
= ...................................................................................
=.....................................................................................
=.....................................................................................
=....................................................................................
34 x 4 –( 22: 2 x 5-10)=
=..........................................................................
=.......................................................................
=....................................................................
=......................................................................
=.....................................................................
1170
1 2 3
7. Reprezintă prin colorare fracțiile 2, 4 și 3 .
8.Alege varianta corectă:

 Unitatea principală pentru măsurarea lungimilor este:
a) kilogramul b) litrul c) metrul
 Unitatea principală pentru masa corpurilor este:
a) metrul b) leul c) kilogramul
 O oră are:
a) 60 minute b) 50 minute c) 30 minute
 Unitatea principală pentru capacitatea vaselor este:
a) gramul b) litrul c) kilogramul
9.Rezolvă următoarele probleme:

a) Andrei cumpără 3 caiete a 12 lei bucata şi o carte pentru care plăteşte 21 lei. Ce rest primeşte
dacă are o bancnotă de 100 lei?
................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
.................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
b) Intr-un depozit erau 452 de calculatoare.Din ele s-au distribuit la 8 şcoli câte 19 calculatoare.
Jumătate din rest au fost distribuite liceelor.Câte calculatoare au rămas?
…………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………….........
…………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………

Data
Clasa a IV-a
Disciplina: matematică
Itemii probei:
𝐈𝐭𝐞𝐦𝐮𝐥 𝟏 -să scrie cu litere/ cifrenumere date
Itemul 2- să completeze șiruri de numere
Itemul 3- să compare perechi de numere
Itemul 4-să scrie operații și să calculeze conform terminologiei utilizate
Itemul 5- să afle numere necunoscute
Itemul 6-să efecueze exerciții cu respectarea ordinii efectuării operațiilor
Itemul 7-să reprezinte, prin desen, fracțiile solicitate
Itemul 8-să aleagă varianta corectă
Itemul 9-să resolve problemele
1171
Descriptori de performanță
Item Foarte bine Bine Suficient

Itemul 1 -scrie corect șase numere -scrie corect patru numere -scrie corect două
numere
Itemul 2 -completează corect trei -completează corect două -completează corect un
șiruri șiruri șir
Itemul 3 -compară corect cinci -compară corect patru -compară corect trei
perechi de numere perechi de numere pereche de numere
Itemul 4 rezolvă core ct șase cerințe -rezolvă corect patru cerințe -rezolvă corect două
cerințe
Itemul 5 -află corect patru numere -află corect trei numere -află corect două numere
necunoscute necunoscute necunoscute
Itemul 6 -efecutează corect două -efectuează corect un -efectuează un exercițiu
exerciții exercițiu, greșește la al
doilea( o greșeală)
Itemul 7 -reprezintă corect, prin -reprezintă corect, prin -reprezintă corect, prin
desen, trei fracții desen, două fracții desen, o fracție
Itemul 8 -alege patru variante corecte -alege trei variante corecte -alege două variante
corecte
Itemul 9 -rezolvă corect cele două -rezolvă corect o problemă, -rezolvă corect o
probleme are o greșeală la a doua problemă
Înregistrarea rezultatelor testului
Matricea item- elev
Numele Calificativ general

1 2 3 4 5 6 7 8 9
1172
Realizareaitemilor:
Itemi I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9
Nr. elevi F
care l-au realizat B
B
S
I
Aprecierea cu calificative:
Calificative FB B S I
Nr. Elevi
Concluzii:
_______________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________
Măsuri de ameliorare:
_______________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
___________________________
1173
Profesor învățământ preșcolar: Tuns Corina-Alina

Grădinița cu P.P. Mămăruța
Observarea – jocuri si activițăți alese
Activităţile de bază ale procesului de învăţământ sunt : predarea, ca aspect logic, învăţarea, ca
aspect psihologic şi evaluarea. Analiza relaţiilor dintre predare şi învăţare este incompletă dacă nu se
extinde şi asupra evaluării, deoarece aceasta din urmă are rolul de a ordona, regla şi optimiza predarea şi
învăţarea, precum şi întregul proces.
Evaluarea însoţeşte în diferite forme întregul proces educativ, începând chiar cu elaborarea
curriculum-ului, continuând cu etapa de proiectare a cadrului didactic şi cu realizarea predării-învăţării.
În teoria şi practica educaţională se disting diferite tipuri de evaluare, în funcţie de anumite criteria.
După etapa în care se face evaluarea avem: evaluare initial, evaluare continua, evaluare finală.
Metodele tradiţionale de evaluare sunt îmbogăţite cu noi strategii de evaluare, concretizate în
instrumente de evaluare, pe care practica pedagogică le pune în evidenţă. Metodele alternative de
evaluare presupun o investigare de mai lungă durată a comportamentului preşcolarilor. Astfel, procedeuri
tradiţionale, precum observarea curentă a comportamentului copiilor, întrebări de evaluare, exerciţii,
probe scrise şi practice, etc. sunt completate de teste de diagnostic, fişe de evaluare, chestionare, studii de
caz, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, de aptitudini, formative, fişe
individuale de progres, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii, elaborări şi eşantionări de
proiecte.
Educatoarele sunt încurajate să pregătească propriile lor probe de diagnostic, acestea fiind utile
pentru depistarea greşelilor copiilor şi pentru analizarea şi explicarea lor. De altfel, este încurajată şi
„evaluarea complementară” prin utilizarea unor mari varietăţi de strategii alternative, destinate evaluării
calitative. Câteva dintre aceste metode, întâlnite mai des în activitatea educatoarelor: observarea
sistematică a comportamentului copilului, grila de evaluare /autoevaluare, chestionarul, fişa de evaluare
individuală, investigaţia, studiul de caz, proiectul, portofoliul, evaluarea cu ajutorul calculatorului,
observarea sistematică a comportamentului copiilor.
Observarea este deosebit de importantă în educaţia centrată pe copil, fiind baza evaluării
preşcolarului şi constă în urmărirea atentă şi sistematică a comportamentului copilului ( fără nicio
intervenţie din partea educatoarei), cu scopul se a sesiza aspectele sale caracteristice. Obiectul observării
îl constituie activitatea copiilor, produsele activităţii realizate în conformitate cu cerinţele programei
pentru învăţământul preşcolar.
Cunoaşterea copilului necesită destul de mult timp, dar şi anumite competenţe din partea
educatoarei care trebuie: să facă observaţii obiective; să-şi utilizeze corect instrumentele necesare pentru
înregistrarea informaţiilor; să dea observărilor efectuate o interpretare pertinentă.
Informaţiile pe care trebuie să le obţinem despre copil se referă la: modul cum acţionează cu
obiectele (cum le mânuieşte, dacă inventează moduri noi de a le folosi, dacă se joacă cu materialele din
toate Centrele, dacă foloseşte o varietate de materiale sau optează doar pentru unele); modul cum
interacţionează cu ceilalţi (educator, copii, alţi adulţi): mod de comunicare verbală/nonverbală, iniţiativă
în comunicare, capacitate de autocontrol, capacitatea de exprimare a emoţiilor şi de a înţelege emoţiile
altor copii / adulţi; relaţiile în cadrul grupului social de preşcolari (dacă se joacă cu copiii, ce roluri
preferă, dacă iniţiază jocuri, cu ce copii preferă să se joace).
Pentru a înregistra aceste informaţii, educatoarea poate folosi următoarele instrumente: fişa de
evaluare si lista de control / verificare.
Fişa de evaluare este completată de educatoare, care înregistrează date factuale despre evenimentele
cele mai importante pe care le identifică în comportamentul copiilor ( anumite fapte, probleme de
comportament, aptitudini deosebite ale preşcolarului în anumitedomenii). Pe lângă aceste date se adaugă
interpretările educatoarei în legătură cu cele observate. În realizarea fişelor de evaluare, educatoarea poate
1174
utiliza următoarele tehnici de înregistrare a datelor: înregistrări factuale şi înregistrările narative ( de tip
jurnal).
Înregistrările factuale sunt rezumate ale unor evenimente care cuprind informaţii despre: ce s-a
întâmplat; când s-a întâmplat;unde s-a întâmplat; care a fost stimulul care a declanşat interesul pentru o
anume activitate; care au fost reacţiile copilului (dialogurile,comportamentul acestuia în diverse situaţii);
cum s-a încheiat acţiunea.
Exemplu: La sectorul „Construcţii”, Dragoş vrea să construiască o maşină. Îşi alege piesele de care
are nevoie şi începe lucrarea foarte liniştit. Elena se apropie şi vrea să ia din cutia de jucării o piesă
deoarece ea construieşte o cale ferată. Dragoş îi ia piesa din mână și-o îmbrânceşte, spunându-i:- Pleacă
de aici! Astea sunt jucăriile mele. Nu vezi că am nevoie de ele?
- Am şi eu nevoie de o jucărie să termin calea ferată! spune Elena. Sunt multe în cutie. Nu ai tu
nevoie de toate!
Elena ia altă piesă, însă şi de această dată, Dragoş reacţionează la fel, ba îi dă şi o palmă.
Elena începe să plângă, iar Dragoş o imită, râzând de ea.
Maria construia cu Elena calea ferată. Aceasta vede incidentul, vine spre Dragoş, îl ceartă,
ameninţându-l că îi va spune doamnei că a bătut-o pe Elena şi ia o piesă de pe măsuţa lui.
– De ce mi-ai luat-o? Era a mea! spune Dragoş
– Dar vrem şi noi piesa asta! Îi răspunde Maria
– Ia altă piesă din cutie!
„ –Ia tu din cutie, că pe Elena nu ai lăsat-o să ia!”
Dragoş vrea să îi dea o palmă Mariei, însă aceasta, fiind mai mare, îl apucă de mână şi îl trânteşte
pe scăunel. Dragoş începe să ţipe şi se îndreaptă către educatoare, spunându-i că Maria i-a furat jucăria şi
l-a bătut..
Bibliografie:
EDP.;
Ionescu, Miron, Radu, Ion – „ Didactica modernă”, ediţia a doua, revizuită, Cluj – Napoca, Ed.
Dacia
1175
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ preşcolar: Gina TURCANU

Grădiniţa cu P.P. nr. 2 BARLAD
Domeniul Limbă şi Comunicare
Grupa mare
• Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
• Formularea itemilor;
• Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
• Fixarea punctajului pentru fiecare item;
• Stabilirea unei scări de apreciere;
• Centralizarea rezultatelor în grafic.
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Grupa: mare
1176
întrebări:
Bibliografie:
EDP.;
1177
Importanța evaluării inițiale, metode și tehnici
Turcoianu Teodora, prof. de Limba și Literatura Română la Colegiul Tehnic

„Edmond Nicolau”, Brăila, evaluare inițială la clasa a X-a liceu
Predând de peste 14 ani la nivel liceal am înțeles că pentru elevi, uneori, vacanța ori pauzele
îndelungate îi determină pe aceștia la întreruperea ritmului de învățare, a susținerii unei energii
intelectuale benefice. De fiecare dată după un astfel de proces, profesorului îi este greu să-și readucă
elevii la nivelul la care îi lăsase cu ceva timp în urmă. Desigur că niciodată aceștia nu vor recunoaște
faptul că nu au studiat suficient sau chiar deloc pentru o perioadă mai mică sau mai mare. De aceea cred,
cu mare convingere, că elevii au nevoie de a cunoaște exact nivelul lor după astfel de pauze. Revenirea
este dificilă de ambele părți, atât din partea profesorului care trebuie să „pornească motoarele” cât și
pentru elev care trebuie să se lase „pornit” conștient că acest fenomen se întâmplă doar în favoarea lui și
nu pentru a i se crea o neplăcere.
Evaluarea inițială este o componentă importantă în evaluarea elevilor la începutul fiecărui ciclu de
învățământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii. Activitatea didactică,
indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite
finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau didactice. Aceasta reprezintă modalitatea
corectă prin care elevii sunt readuși în mediul real al corectitudinii și educării corecte. Evaluarea inițială
este precedată de o recapitulare eficientă de lucru la clasă în care elevilor li se reamintesc noțiunile
esențiale pe care le-au parcurs în anul/anii trecut/ți. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a
acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare
a activităţii didactice/ educative. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a
acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a
activităţii didactice, a situaţiilor de instruire/învăţare.
Evaluarea inițială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
următoare aceasta fiind considerată ca „indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea
necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Obiectivul evaluării inițiale este interesat de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise
pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi
atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.
Modalitățile de realizare ale evaluării inițiale sunt harta conceptuală, investigaţia, chestionarul și
testele.
Ca metode benefice de evaluare inițială pentru Limba și Literatura Română consider că sunt utile
metoda orală și metoda scrisă. Numeroase discuţii s-au purtat de-a lungul timpului şi continuă să se
poarte şi astăzi în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare. Sunt
numeroase argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute.
În realitate, îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.
Așadar, metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual
sau pe grupe de elevi. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-
elev, în cadrul căruia profesorul îşi poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi cum gândeşte el, cum se
exprimă, cum face faţă unor situaţii problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu
prilejul examinării orale, profesorul îi poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare
şi să-l argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas.
Metoda are însă şi unele dezavantaje: ea este mare consumatoare de timp, timp care, adesea, le
lipseşte profesorilor. Un alt dezavantaj este şi acela referitor la dificultatea de a selecţiona, pentru toţi
elevii examinaţi, întrebări cu acelaşi grad de dificultate. Pentru a elimina aceste dezavantaje se pot stabili
anumite restricţii cu privire la durata acestor examinări orale, în funcţie de vârstă; întrebările vor fi
stabilite din vreme pentru a fi cât mai uniforme, ca grad de dificultate, pentru întregul grup de elevi supus
verificării, formularea lor făcându-se clar şi precis, fără ambiguităţi. Ca să-i fie mai uşor, profesorul poate
avea în faţă, pe durata examinării, o fişă de evaluare orală.
1178
Metoda de evaluare scrisă
Este utilizată sub diferite forme: extemporal, teză, test,eseu, temă executată acasă, portofoliu,
proiect etc. Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca dificultate
îndeosebi) pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în
aceeaşi unitate de timp.
prin metoda orală.
Ca şi metoda de evaluare orală şi cea scrisă are unele dezavantaje sau limite: la teste, de exemplu,
elevii pot ghici răspunsurile la itemii cu alegere multiplă; la extemporale şi teze se poate copia. Indiferent
de forma utilizată, în cazul probelor scrise este dificil de apreciat anumite răspunsuri, când acestea sunt
formulate ambiguu, deoarece profesorul care corectează lucrarea nu-i poate cere lămuriri autorului.
sistem de metode pentru a realiza o evaluare cât mai apropiată de adevăr. Ca şi în cazul evaluării orale,
pentru evaluarea scrisă, este necesar să se stabilească unele criterii de apreciere.
Bibliografie
ac.doc
1179
TURCU LARISA-DRAGA
G.P.P. “ Csipike” - Înv. Preșcolar- nivelul I
Sf. Gheorghe - Jud. Covasna
În activitatea din grădiniță, actul de evaluare reprezintă o componentă esențială și are ca scop
măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului
educațional. Totodată, ea urmărește și aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în
modalități de abordare a schimbării, în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin
Conform modelului Yvan Abernot (1996), teoretic, evaluarea presupune 5 etape: etapa de
evaluare preliminară, inițială, predictivă, etapa pedagogiei colective, etapa evaluării formative, continue,
etapa pedagogiei diferențiale și etapa evaluării summative. În practică, se aplică trei tipuri de evaluare:
inițială, continuă sau formativă și evaluarea sumativă sau finală.
Evaluarea inițială vizează cunoașterea nivelului de dezvoltare și de pregătire a copilului la intrarea
lui în grădiniță ori la începutul anului școlar, în vederea predicției evoluției sale. Pentru educatoare,
evaluarea inițială constituie o condiție esențială a proiectării și realizării procesului didactic și , în același
timp, o premisă pentru celelalte etape.
În urma efectuării unei precise evaluări inițiale fiecare educatoare își poate întocmi în mod just o
planificare anuală pentru care, în prealabil, trebuie să stabilească lacunele existente, ritmul de asimilare și
de dezvoltare al fiecărui copil și să întocmească caracterizarea grupei. Tot în acest mod își poate prevedea
corespunzător în planificarea anuală reluarea unor obiective cu întreaga grupă, dacă este cazul, și concret,
activitățile recuperatorii/ameliorative necesare, iarăși, dacă este cazul, și mai ales cu câți copii. Toate
aceste elemente aparțin de funcția diagnostic a evaluării inițiale. Aceste date se folosesc și în îndeplinirea
funcției prognostice a aceleiași evaluări, Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă se elaborează mai
întâi criteriile și modalitățile de verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire a copiilor,
pornind de la obiectivele de referință stabilite.
Teoria şi practica pedagogică face disctincție între metodele tradiţionale şi cele complementare /
alternative de evaluare. Soluţia cea mai potrivită este îmbinarea cât mai eficientă a acestora şi nu folosirea
în exces a unora în detrimentul altor metode. Printre metodele tradiționale de evaluare inițială se disting:
metodele orale, probele scrise, probele practice, probele mixte. Evaluarea orală este specifică situaţiilor în
care performanţa trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal
mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări şi răspunsuri, de a dialoga etc. La nivel preşcolar, probele
scrise, sunt întâlnite sub forma testelor sau a fişelor de evaluare. Evaluarea prin probe practice constă în
verificarea unor capacităţi sau abilităţi. Probele sunt adaptate şi diversificate în funcţie de tipul
domeniului de competenţă, de conţinuturile acesteia, de obiectivele propuse, de posibilităţile tehnice
concrete de evaluare. În grădiniţă, aceste probe sunt asociate activităţilor de pictură, desen, modelaj,
construcţie, gospodăreşti, experimente pentru observarea unor fenomene, confecţionarea unor cărţi sau
albume, realizarea unor colecţii,rezolvarea unor sarcini cu conţinut matematic, sarcini de comunicare
orală sau scrisă, pe baza softurilor educaţionale. În prezent, metodele tradiţionale de evaluare sunt
îmbogăţite cu noi strategii de evaluare, concretizate în instrumente de evaluare, pe care practica
pedagogică le pune în evidență.
Dacă metoda este cea care conturează întregul demers evaluative instrumentul de evaluare este
parte integrantă a metodei, prin care se concretizează măsurarea cunoştinţelor şi deprinderilor
preşcolarului și oferă informaţii de care ne servim de obicei pentru a lua decizii sau contribuie la
reducerea incertitudinii associate luării unei decizii.” ( A. Cazacu, „Didactica filosofiei”) Principalul
instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor este testul. Testul reprezintă o probă de evaluare ce
verificarea optimă a modului în care obiectivele educaţionale au fost îndeplinite,asigurând, în acelaşi
timp, o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare.
O evaluare inițială constituie o premisă determinantă în proiectarea demersului didactic şi o condiţie
a reuşitei acesteia.
1180
Prof. Ţurlea Raluca

Şcoala Gimnazială “Mitorpolit Pimen Georgescu”, comuna Proviţa de Sus
Clasa: a V-a
Evaluarea iniţială (predictivă) urmăreşte aflarea nivelului de pregătire al elevilor la începutul unui
cicul de învăţământ (la începutul claselor a V-a şi a IX-a), la începutul anului şcolar (la fiecare început de
an şcolar) sau la începutul semestrelor, având funcţie diagnostică (ne arată dacă elevii stăpânesc anumite
cunoştinţe şi abilităţi practice care-i va ajuta să rezolve viitoarele sarcini de învăţare), dar şi prognostică
(ne oferă informaţii cu privire la nivelul şi performanţele viitoare ale elevilor). Atingerea unor competenţe
şi obiective, stabilite pentru viitoarele activităţi didactice, le putem realiza numai dacă cunoaştem volumul
de informaţii de care dispun elevii, dar şi nivelul dezvoltării unor abilităţi practice. După aflarea
rezultatelor putem să corectam anumite erori care apar, prin intermediul unor strategii didactice adecvate.
În etapa următoare, cadrele didactice vor planifica activitatea astfel încât toţi elevii să aibă
posibilitatea de a realiza sarcinile de lucru, vor alcătui un anumit mod de organizare a programului de
instruire sau vor recurge la programe de recuperare pentru întreaga clasa sau pentru unii elevi.
În analiza testelor iniţiale, la nivelul clasei, putem folosi şi analiza SWOT, care este foarte eficientă
şi uşor de realizat. Ofer mai jos un astfel de model pentru disciplina geografie.
Puncte slabe:
- media clasei este bună;
- elevii nu au reuşit să asocieze statele cu capitalele respective;
- elevii nu au identificat corect peninsule, insule şi mări din Europa.
Puncte tari:
- majoritatea elevilor au luat punctajul la prima parte.
Măsuri:
- lucru diferenţiat;
- aplicarea unor metode intractive-centrate pe elev;
- elaborarea unor fişe de lucru, care urmăresc rezolvarea unor sarcini de la general la
particular şi de la noţiuni mai simple la cele mai complexe;
- evaluarea continuă şi periodică a tuturor elevilor prin fişe de evaluare care urmăresc mai
multe categorii de itemi: subiectivi, obiectivi şi semiobiectivi;
- verificarea temelor pentru acasă şi observarea sistematică a elevilor;
- lucru cu harta.
Oportunităţi:
- promovarea cu succes a evaluărilor interne şi externe de pe parcursul actualului an şcolar;
- finalizarea cu succes a anului şcolar şi a ciclului gimnazial;
- posibilitatea de a continua studiile la un liceu în funcţie de profilul intelectual al elevului
şi de rezultatele sale din ciclul gimnazial;
- posibilitatea integrării active, responsabile şi competente în societate şi pe piaţa
muncii, şi chiar realizarea unei cariere de succes.
Ameninţări:
- corigenţa şi/sau repetenţia;
- dezinteresul şi/sau abandonul şcolar;
- reducerea şi/sau absenţa perspectivelor educaţionale ulterioare şi abandonul şcolar;
- imposibilitatea de a urma un liceu după finalizarea ciclului gimnazial;
- imposibilitatea integrării active, responsabile şi competente în societate şi pe piaţa
muncii şi marginalizarea socială şi profesională.
1181
- Metode şi tehnici aplicate -
Prof. Înv. Primar: Turosu Liliana

Şcoala "Sfinţii Martiri Brâncoveni" Constanţa
Clasa a IV-a

eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățite. Ea nu
Evaluarea, în cadrul învăţământului modern, este circumscrisă unui nou sistem referenţial, care
vizează formarea competenţelor elevilor, fie de ordin general, fie de ordin specif ic, competenţe solicitate
de societatea actuală. Se constată o diversificare a dispozitivelor de evaluare. Metodele de evaluare
tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) devin insuficiente şi reclamă utilizarea unor
metode noi, moderne (precum portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea etc.). Toate acestea
deoarece, în contextul actual, produsele învăţării nu mai reprezintă un scop al evaluării, mai importante fiind
procesele cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie
• tratarea diferențiată a elevilor;

• selecția riguroasă a conținutului învățarii;
• îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
enunţuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunţie clară şi corectă. Avantajul probelor orale constă în
aceea că feed-back-ul se realizează imediat.
gradului de însuşire a priceperilor şi a deprinderilor pe care le presupun activităţile respective.
1182
În mod cert toate metodele şi tehnicile de verificare prezintă avantaje şi limite, plusuri şi minusuri
şi că nu se poate vorbi de o verificare completă a realizării obiectivelor vizate decât printr-o îmbinare a
diferitelor tehnici, dar putem concluziona că procesul evaluativ îşi îndeplineşte pe deplin funcţia majoră
de feed-back numai atunci când, atât cadrul didactic, cât şi elevii reuşesc să colaboreze nu pentru că
trebuie, ci pentru că îşi doresc acest lucru, fiecare îmbunătăţindu-şi comportamentul în funcţie de reacţiile
celuilalt.
BIBLIOGRAFIE:
1183
EVALUAREA RANDAMENTULUI ŞCOLAR
Țuștiu Elena
Școala Gimnazială ”Scarlat Longhin”Dofteana,jud.Bacău
Evaluarea cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor are un rol important atât pentru elev,pe care îl
informează asupra pregătirii sale și sarcinilor ce-i revin,cât și pentru profesor.
Verificarea nivelului de pregătire a elevilor este necesară pentru stabilirea volumului și calității
acesteia,pentru cunoașterea progresului realizat de elevi în însușirea cunoștințelor,priceperilor și
deprinderilor,pentru obișnuirea acestora de a se pregăti ritmic.
Viaţa şcolii stă sub semnul valorii şi valorizării. Evaluarea reprezintă un moment esenţial al
„lanţului” didactic.
.Evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare.Ea are
ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse ,reglarea și eficientizarea procesului instructiv-
educativ. Consider că evaluarea este la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu
multă grijă. Toţi folosim toate cele trei forme de evaluare: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare
continuă (formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ.Evaluarea
iniţială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare,dar şi a eventualelor lacune
ce trebuie completate şi a unor aspect ce necesită corectare sau îmbunătăţire.
Evaluarea sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la
sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma
examenelor de bacalaureat, evaluare națională).
Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare.Evaluarea
iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin intermediul Metodele de evaluare sunt
modalităţi prin care elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dovedi nivelul de pregătire. Există trei tipuri
principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scrise. Metoda de evaluare orală este una
dintre cele mai răspândite. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului
profesor-elev, care presupune o discuție liberă Metoda de evaluare scrisă include diferite
forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un
avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă decât
cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai tradiţională
a cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă.
Bibliografie :
Georgeta Chiriță – ”Pedagogie
https://iteach.ro/experientedidactice/metode-si-tehnici-de-evaluare-in-invatamantul-preuniversitar
1184
Evaluare inițială - model formative
Inf. Prof. Tutunaru Mihaela

Colegiul Național "Tudor Vladimirescu" Tg-Jiu
T.I.C/Clasa a XI a
În activitatea metodică de la catedră, am pornit întotdeauna de la analiza colectivului de elevi cu
care voi lucra. Aceasta deoarece numai cunoscând foarte bine colectivul cu care voi lucra, voi putea
ajunge la stabilirea cu precizie a obiectivelor, la obţinerea performanţelor, obiectiv dorit de altfel de orice
profesor.
Evaluarea produselor școlare poate lua forme diverse în funcție de criteriile alese.
După modul de integrare în desfășurarea procesului didactic se disting:
a) Evaluarea inițială sau predictivă, care se realizează la începutul unui nou ciclu de învăţare sau
program de instruire în scopul stabilirii nivelului de pregătire a elevilor. Ea constituie chiar una dintre
premisele conceperii programului de instruire școlară. Performanțele elevilor în perioada precedentă
reprezintă primele informații referitoare la capacitatea lor generală de învățare.
b) Evaluarea sumativă care se realizează, de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire
(capitol, semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ etc.), oferind informaţii utile asupra nivelului de
performanţă a elevilor în raport cu obiectivele de instruire propuse. Ea realizează un sondaj atât în ceea
ce-i privește pe elevi, cât și în ce privește eficiența profesorilor, a planurilor și programelor școlare, a
metodelor pedagogice folosite.
c) Evaluarea formativă care însoţeşte întregul parcurs didactic, realizându-se prin verificări
sistematice ale tuturor elevilor. Ea presupune verificarea rezultatelor pe parcursul întregului proces
didactic și se realizează pe secvențe mici. De asemenea, în locul verificărilor prin sondaj, modelul
formativ își propune să evalueze performanțele tuturor elevilor privind întregul conținut esențial al
materiei parcurse în secvența respectivă. Sub această formă evaluarea se constituie ca mijloc eficace de
prevenire a situațiilor de eșec. Aceasta nu exclude posibilitatea de a se recurge și la evaluări pe parcursul
unui capitol mai întins și chiar după unele lecții al căror conținut reprezint „cheia” înțelegerii întregului
capitol.
În evaluarea iniţială practicată în cei doi ani şcolari (2016-2017, 2017-2018), la clasa a XI a, am
parcurs mai multe etape printer care se numără: aplicarea testului şi obţinerea răspunsurilor elevilor;
compararea fiecărui răspuns cu etalonul de rezolvare; acordarea notei corespunzătoare; interpretarea
rezultatelor obţinute;
Rezultatele obţinute în urma evaluării iniţiale în anul şcolar 2016-2017 şi în anul şcolar 2017-2018,
le-am sintetizat în tabelul de mai jos:
An şcolar Nr. elevi 9-10 7-8 5-6 4 Media
2016-2017 26 6 10 7 3 7.03
2017-2018 25 7 8 8 2 7.16
În concluzie, o acțiune de evaluare eficace trebuie să fie în mod necesar continuă și completă.
Un specialist în domeniu (Ausbel) referindu-se la evaluarea iniţială spunea: „Ceea ce influenţează
cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el
ştie şi instruiţi-l în consecinţă.”
Bibliografie
[1] Creţu, D., Nicu, A., Mara D., Pedagogie: formarea iniţială a profesorilor, Editura
Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2005
[2] Albu M., Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Editura Arganaut, 2000
1185
Metode și tehnici utilizate în evaluarea inițială la orele de educație
antreprenorială
Prof. Udriștioiu Maria-Vasilica

Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu
Educație antreprenorială, clasa a X-a
Educația antreprenorială înseamnă teorie și practică învățate prin metode și strategii actualizate și
integrate corespunzător în situația economico-financiară actuală, studiu individual și lucru în echipă;
înseamnă surse de programe de formare pe termen lung a unui viitor antreprenor.
Antreprenoriatul este un mod de gândire și ulterior un proces economic esențial în noua economie,
cea bazată pe cunoștințe, el trebuie încurajat și susținut deoarece generează dezvoltare economică și
creștere a nivelului de trai. Informațiile specifice domeniului antreprenorial sunt universal valabile și
disponibile indivizilor din toată lumea. Pentru a eficientiza desfășurarea acestor ore, evaluarea iniţială a
elevilor ar trebui realizată atât la începutul anului şcolar (în primele trei săptămâni ale anului școlar), cât
şi la începutul fiecărei ore (ritmic).
Evaluarea iniţială la educație antreprenorială, la începutul clasei a X-a, presupune utilizarea unor
metode inovatoare care să scoată în evidenţă limbajul economic al elevilor, capacitatea acestora de a
înţelege noţiuni esenţiale precum afaceri, întreprinzători, bani, producţie, consum, resurse, marketing,
produs etc., deprinderile de a corela fenomene şi procese economice pe piaţă, capacitatea de stabilire a
unor obiective financiare pe termen lung.
Stimularea creativității și a inovației în timpul orelor de educație antreprenorială, adoptarea
responsabilă a deciziilor, relaţionarea prin respectarea principiilor morale în afaceri, protejarea mediului
prin utilizarea ecologică a resurselor, are ca punct de reper evaluarea iniţială.
În cadrul orelor de educație antreprenorială profesorul poate utiliza diverse exerciţii de cunoaştere
şi metode de evaluare inițială:
• TEHNICI ELEMENTARE (periodic, profesorul și elevii schimbă rolurile, transferând “funcția”

de manager elevului)
• METODA SEMAFORULUI (Învățarea = conținut , fapte , emoții, viitor)
STOP! Ce voi opri?
START! Ce voi începe să fac?
CONTINUĂ! Ce voi continua?
• „ÎMI PLACE SĂ GÂNDESC ” (teoria inteligențelor multiple)
Identificarea printr-un simbol ce se așază în căsuța corespunzătoare și explicarea conceptului sau a

problemei, prin modul de gândire cu care s-a identificat fiecare elev.
1186
• METODA ÎNTREBĂRILOR
Ce?
De ce?
Cum?
Și pe urmă?/ Pe mai departe?
Exemplul 1: Evaluăm prin primele trei întrebări activitatea desfășurată și cerem elevilor idei, propuneri,
continuarea.
Exemplul 2: Ne-am propus să elaborăm bugetul personal.
Ce? Am identificat surse de venituri și tipuri de cheltuieli.
De ce? Pentru o repartizare eficientă a banilor.
Cum? Ierarhizând nevoile…
Și pe urmă? Vom încerca să economisim pentru …
• METODA FILMUL
Fapte = Ce s-a întâmplat concret în această acțiune?

Impact = Ce stare, sentiment am dobândit?
Lecții = Ce am învățat?
Metafora = Sintetizarea activității într-o metaforă (Exemplu: Ce ție nu-ți place,
altuia nu-i face!)
Utilizând metode și tehnici asemănătoare celor prezentate, elevii claselor a X-a au ocazia să
cunoască eficienţa unei educaţii antreprenoriale active, creative, moderne, care le va dezvolta abilităţi de
întreprinzător şi capacitatea de implicare socială.
1187
prof.înv.primar, UNGUR MARIANA SORINA

Școala Gimnazială” Alexandru Ceușianu “Reghin
Clasa I
pregătirea necesară crării premiselor favorabile unei noi învățări. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale
cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare, măsurare
şi apreciere a nivelului de pregătire a şcolarului, pornind de la obiectivele propuse.
tratarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii, utilizarea a acelor metode și
procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale, îmbinarea eficientă și
alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe grupe).
Este binecunoscută opinia lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic influenţată de
cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială se realizează
prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată pregătirea elevilor şi care
îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de instruire:
moment.Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat energii noi în
direcția realizării planului individualizat de învățare.Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspect ce pot
face obiectul schimbării cu evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o
singură sesiune.
enunţate.
În şcoala modernă, acţiunea evaluativă este focalizată deopotrivă pe rezultat şi pe proces, de aceea
putem considera că o evaluare eficientă este aceea care:
• arată profesorului dacă au fost atinse obiectivele;
• ajută profesorul să facă o diagnoză a progresului elevilor;
• ajută profesorul să adapteze sarcinile la posibilităţile elevilor;
• ajută profesorul să-şi aprecieze propria activitate;
• orientează elevii în alegerea celei mai bune căi de afirmare;
• furnizează feedback-ul pentru părinţi.
1188
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când , atât dascălul cât și
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celulalt.
BIBLIOGRAFIE
1189
Importanța Evaluării Inițiale:Metode și tehnici
PROFESOR:UNGUREANU CARMEN-MIHAELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ OCNIȚA
A stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi, sub ce formă, cu
ce metode şi mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute . Desigur, în final, în funcţie de concluziile
desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar directorul strategia
managerială. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin
operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările
tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a ctivităţii didactice, a situaţiilor de
instruire/învăţare.
întreprinse;
strategii:
Evaluarea inițială presupune verificarea cunoștințelor elevilor la început de ciclu de învățământ
urmărind criteriile: scopul, principiul temporalităţii, obiectul, funcţiile, modalităţile de realizare,
avantajele, dezavantajele şi notarea:
SCOPUL URMARIT
* identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
* “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002)
PRINCIPIUL TEMPORALITATII
* se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru,
OBIECTUL EVALUARII
* este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare
FUNCTII INDEPLINITE
* funcţie diagnostică;
* funcţie prognostică
1190
* harta conceptuală;
* investigaţia;
* chestionarul;
* testele.
AVANTAJELE
* oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
* pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
DEZAVANTAJELE
* nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
* nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
DIN PUNCT DE VEDERE AL NOTARII

* nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor
Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situaţiilor educative, precum
şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare
sfîrşit, profesorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului.Cerinţele
enumerate pot fi executate prin utilizarea următoarelor strategii de evaluare: evaluarea normativă,
evaluarea criterială, evaluarea detaliată, evaluarea exploratorie, evaluarea diagnostică.
1191
Evaluarea iniţială în grădiniţă
Prof. Învăţământ Preşcolar Ungureanu Cristina Daniela

Grădiniţa cu Program Prelungit nr.3
Drobeta Turnu Severin
fiecărui copil.
şi o etapă anterioară, precum şi una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi evaluarea finală realizată în
anul şcolar anterior, iar etapa următoare este evaluarea continuă ce se va realiza cu ajutorul rezultatelor
Diagnostică –vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă,
Prognostică –sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea
rezultatelor.
-Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective
-Formularea itemilor
-Stabilirea timpului necesar fiecărui item
-Fixarea punctajului pentru fiecare item
-Stabilirea unei scări de apreciere
-Centralizarea rezultatelor în grafic
-oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente ( potenţialul de
învăţare a preşcolarului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare;
-pe baza informaţiilorevaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
-nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii;
preşcolarului.
preşcolarilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O
evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al dascălului, cu
ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul preșcolarului.
1192
BIBLIOGRAFIE:
• Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
• Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
1193
Importanţa evaluării iniţiale în cunoașterea preșcolarilor din grupă
Profesor învăţământ preşcolar Ungureanu Eugenia Nadia

Școala Gimnazială Nr.1 Săveni-Grădinița cu P.P. Nr.4
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în

cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului. După
D. Ausbel, ea este punctul final într-o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma
comportamentelor dezirabile, proiectarea și executarea programului, măsurarea rezultatelor, aprecierea
lor. În fapt, procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil,
adecvat nevoilor de educație și posibilităților reale de a le satisface, astfel încât evaluarea are rolul unei
legături, a unei conexiuni inverse, a unui feed-back operativ între etapa parcursă și cea următoare.
Evaluarea trebuie concepută ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării.

Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat
activității pedagogice. Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative, a componentelor
procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor
educaționale.
Evaluarea preșcolară reprezintă un ansamblu de activității dependente de anumite intenții. Acestea

transcend datele imediate și contingente, raportându-se la o serie de funcții și scopuri bine determinate.
Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ.
Evaluarea inițiala se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupă sau la
începutul unui program de instruire. Ea realizează în primul rând funcția de constatare, permițând
cunoașterea nivelului de dezvoltare cognitivă, interese, cunoștințe anterioare, deprinderi intelectuale dar,
și functia de predicție, sugerând strategii adecvate, care să permită copilului obținerea performanței.
cerintelor, formelor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularităților grupei și activităților, experienței
acumulate. Evaluarea inițială (predictivă) apreciază gradul în care preșcolarii vor putea asimila noua
unitate didactică sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adresează
cu precădere educatoarei, care are posibilitatea să constate situația de plecare, pe baza căreia se vor putea
atinge obiectivele și asimila conținuturile din curriculumul, pentru ca preșcolarul să fie pregătit pentru a
se adapta la o lume în continuă schimbare. Copilul este o fiintã activã, cu o lume proprie. Pentru a-l putea
influența optim, educatoarea are menirea să redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite
ale individualității sale. Evaluarea are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor decizii realiste
atât cu privire la curriculum cât și cu privire la resursele umane implicate.

a) stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective;
b) formularea itemilor;
c) stabilirea timpului necesar fiecărui item;
d) fixarea punctajului pentru fiecare item;
e) stabilirea unei scări de apreciere;
f) centralizarea rezultatelor în grafic.
Exemple de metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă şi Comunicare
1194
A) tradiţionale:
1)probe orale (conversaţia de verificare, interviul, verificarea realizată pe baza unui suport
visual,verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire, redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de
informaţii, evenimente, fapte, situaţii, prezentate oral);
2) probe scrise – fişe de lucru
B) complementare (observarea sistematică a vocabularului copilului, grila de evaluare/autoevaluare,
fişa de evaluare individuală, portofoliul);
C) interactive ( piramida, ghicitori, tehnica fotolimbajului, ciorchinele, examinarea povestirii,
turnirul întrebărilor ,R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează).
Evaluarea preșcolarilor este dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar este importantă și
necesară pentru educator și copii pentru cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea personalității, care este
departe de cristalizare, pentru individualizare și eficiență în activitate.
Bibliografie:
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-aplicativ, Târgu Mureș
1195
Ed:prof. Ungureanu Ioana

Grădinița P.N. Fierbinți-Șelaru
Domeniul limbă și comunicare-Educarea limbajului
Grupa Mijlocie
EVALUAREA INIŢIALĂ/PREDICTIVĂ se desfăşoară la început de an şcolar, de semestru, la un
nou capitol, la o temă nouă, la începutul unei activităţi, pentru a identifica nivelul de dezvoltare al
copiilor, exprimat în termeni de performanţe şi competenţe actuale şi potenţiale. Probele de evaluare se
stabilesc prin raportarea la obiectivele terminale ale unor capitole abordate pe parcursul anului şcolar
anterior (evaluarea comportamentelor/cunoştinţelor pe arii curriculare), precum şi în baza Standardelor de
învăţare şi dezvoltare timpurie a copilului de 0-6 ani (evaluarea comportamentelor pe domenii de
dezvoltare) şi se concretizează în desfăşurarea unor activităţi, jocuri sau aplicarea unor teste, fişe de lucru,
prin observare. Rezultatele obţinute cu acest prilej se înregistrează într-un tabel, urmând a fi analizate şi
interpretate în scopul determinării mediului adecvat de predare-învăţare a noilor conţinuturi, al adoptării
unor măsuri de sprijinire/recuperare pentru anumiţi copii, precum şi al stabilirii obiectivelor, a
conţinuturilor şi a mijloacelor de realizare de extinderi şi activităţi opţionale. Evaluarea iniţială
se desfăşoară nu atât pentru aprecierea performanţelor copiilor, cît pentru a cunoaşte potenţialul de
învăţare al acestora, premisele cognitive şi atitudinale necesare organizării activităţilor de învăţare
ulterioare.
EVALUARE INIŢIALĂ
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE – DLC
Educarea limbajului
Itemi
Pronunţă relativ corect sunete integrate în cuvinte.
Reţine nume de personaje.
Sortează şi potriveşte corect conţinuturi.
Foloseşte corect forme de singular şi plural.
Formulează propoziţii simple şi dezvoltate ca urmare a întrebărilor primite.
Rezolvă corect sarcinile fişei.
Majoritatea copiilor participă la discuţii, recunosc personajele din fişa de lucru, alcătuiesc propoziţii
simple, execută elemente grafice elementare, dar unii(Marius V.,Maria G., Alexandra C.) nu reuşesc să
execute elementele, nu au deprinderi de colorat, mânzgălind fişa, iar unii dintre aceştia nu termină ceea ce
au început, motivând că au obosit(Maria M., Denis ), ceea ce arată că nu au deprinderi de munca
individuală.
Strategii didactice
Conversaţia
Jocul didactic
Munca individuală
Descrierea rezultatelor
Nr. copii Nr. copii Nr. copii nivel Nr. copii nivel Nr. copii nivel
evaluaţi neevaluaţi maxim mediu minimal
19 3 6(CA) 9(CD) 4(CR)
1196
CA-comportament atins
CD- comportament în curs de dezvoltare
CR-comportament de recuperat
Măsuri ameliorative
Pentru copiii care au dificultăţi de pronunţie se vor desfăşura mai multe jocuri –exerciţii de
corectare a vorbirii.
Copiii care sunt timizi vor fi solicitaţi mai des şi încurajaţi pentru a căpăta încredere în forţele
proprii.
Se vor desfăşura în continuare activităţi care să stimuleze dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului.
Se va pune accentul pe pronunţia corectă a sunetelor.
1197
EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
Importanta evaluării inițiale: Metode și tehnici
Ungureanu Marie Louise

Scoala Gimnaziala “Radu si Severa Novian”, comuna Adunati, judetul Prahova
Comunicare in limba romana
Clasa a II-a
un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective.
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire.
eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Scopul
evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să
ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse
,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor enunțate referitor la
importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință”.
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației existente
și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul
mijloace, cum valorifici informaţiile obţinute. Deoarece este un proces ce implica o diversitate de acțiuni
și procese, se pot identifica mai multe forme de evaluare:
parcursul derulării unui proces, din momentul începerii şi până la încheierea acestuia. Evaluarea se
realizează pe secvenţe mici, treptat şi se centrează pe elemente esenţiale, ceea ce face ca şcolarul să se
afle în permanenţă „în priză”, fără să fie suprasolicitat prin acumularea de informatii fără valoare.
actului pedagogic.
1198
parcursul procesului de instruire Verificarea orală se realizeaza în multiple forme, utilizându-se diverse
tehnici, cum ar fi: a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri); b) cu suport vizual
(repovestire după imagini); c) descrierea şi reconstituirea (prin piese de puzzle); e) completarea unor
dialoguri incomplete. Avantajul probelor orale constă în aceea că feed-back-ul se realizează imediat.
acelasi timp un grad mai mare de obiectivitate în notare. Metoda de evaluare scrisă este utilizată sub
diferite forme, cum ar fi: a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată); b) activitatea de muncă
independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunţată); d) tema pentru acasă; e) testul.
teoretice însuşite, de a le aplica în diverse activităţi practice, realizând în acelaşi timp şi o
Bibliografie:
1199
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE: METODE ȘI TEHNICI APLICATE
PROF. ÎNV. PRIMAR: UNGUREANU ORTANSA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.7 BUZĂU, CLASA a III-a E
În cadrul procesului de învăţământ activităţile de predare - învăţare-evaluare constituie elemente
influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o adevărată reacţie în lanţ, care presupune
revenirile şi revizuirile necesare. De aceea predarea - învăţarea-evaluarea trebuie proiectate unitar, în
acelaşi timp.
învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le poseda la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire, menit să stabilească nivelul
de pregătire al elevilor la începutul activităţii, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul
pregătit, ea constituind chiar una din premisele conceperii programului de instruire. Îndeplinește o funcţie
predictivă, prognostică şi asigură cunoaşterea nivelului psihopedagogic al colectivului şi al fiecărui copil
în parte, atât cel existent cât şi viitoarele performanţe posibile. Se realizează prin examinare orală, scrisă,
probe practice, teste predictive și reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activităţilor viitoare.
Datele obținute prin evaluările inițiale oferă profesorului posibilitatea de a-și alege modul cel mai
adecvat de predare a noului conținut, dar și de a gândi modalități de instruire diferențiată.
desfășurată nu numai la începutul anului, ci și la mijlocul său sfârșitul lui, atât înaintea unei teme, cât și în
orice moment al ei . Pe de altă parte, aceasta strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilor,
deoarece își propune, de cele mai multe ori, și evidențierea unor priceperi și aptitudini.
nou proces.
Metodele utilizate pot fi grupate în două mari categorii: metodele tradiționale și metode
complementare.
Metodele tradiționale de evaluare au căpătat această denumire datorită consacrării lor în timp. Din
aceasta categorie fac parte: probele orale, probele scrise, probele practice.
Verificarea orală constă în realizarea unei conversații prin care profesorul urmărește identificarea
cantității și calității instrucției. Conversația poate fi individuală, frontală sau combinată. Avantajele
constau în aceea că se realizează o comunicare deplină între profesor și clasa de elevi, iar feed-back-ul
este mult mai rapid. Metoda favorizează dezvoltarea capacităților de exprimare ale elevilor. De multe ori
însă obiectivitatea ascultării orale este periclitată, datorită intervenției unei multitudini de variabile: starea
de moment a educatorului, gradul diferit de dificultate a întrebărilor puse, starea psihică a evaluaților etc.
În același timp, nu toți elevii pot fi verificați, ascultarea fiind realizată prin sondaj.
Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control. Elevii au
șansa să-și prezinte achizițiile educației fără intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu
acesta. Anonimatul lucrării, ușor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectivității profesorului. Oferă
posibilitatea verificării unui număr relativ mare de elevi într-un interval de timp determinat, a raportării
rezultatelor la un criteriu unic de validare constituit din conținutul lucrării scrise. Avantajează pe unii
elevi timizi sau pe cei care se exprimă defectuos pe cale orală etc. Verificarea scrisă implică feed-back
mai slab, în sensul că unele erori sau neîmpliniri nu pot fi eliminate operativ, prin intervenția profesorului.
Cum este și firesc, ambele variante de verificare se cer a fi desfășurate oportun și optim de către profesori.
Probele practice presupun aplicarea cunoștințelor teoretice însușite precum și a deprinderilor și
priceperilor anterior formate. Concret, este vorba despre confecționarea unor obiecte sau aparate,
executarea unor experimente de laborator, hărți, observații microscopice, discuții, realizarea unor exerciții
fizice etc.
Metodele tradiționale de evaluare trebuie concepute realizând un echilibru între probele orale, scrise
și cele practice.
1200
Preocuparea continuă a practicienilor din domeniul educației de a găsi și valorifica noi tehnici și
proceduri de evaluare, mai ales pentru măsurarea acelor obiective aparținând domeniului afectiv, mai greu
cuantificabile prin metodele clasice de evaluare, s-au concretizat în identificarea și utilizarea unor metode
de evaluare, care pot reprezenta o alternativă viabilă la formulele evaluative tradiționale, fiind
complementare acestora.
Metode complementare (moderne de evaluare), al căror potențial formativ susține individualizare
actului educațional prin sprijinul acordat elevului, sunt: observarea sistematică a activității și a
comportamentului elevilor, referatul, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Realizând evaluarea inițială se stabilește nivelul de pregătire al elevului la începutul unei perioade
sau etape de lucru, la începutul unei teme mari, unități de învățare, precum și condițiile în care acesta se
poate integra în programul de instruire.
Bibliografie :
Dumitriu , C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico–experimentale, Editura
Radu , I. T. ,( 1981), Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
1201
PROFESOR: URSU PETRONELA-NICOLETA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DOBÎRCENI, JUDEŢUL BOTOŞANI
DISCIPLINA: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, CLASA a V-a
Datorită faptului că omul trăieşte sub semnul măsurării şi al comparaţiei cu sine însuşi şi cu alţii,
realizând în permanenţă ierarhizări şi clasificări, atunci evaluarea devine un act inerent oricărei activităţi
conştiente, aceasta răspunzând nevoii individului de a conferi valoare lucrurilor şi evenimentelor.
Evaluarea are un rol important în procesul de instruire, dată fiind tensiunea pe care o generează şi, de
asemenea, constituie o preocupare centrală a profesorului, căruia îi revin roluri diferite în realizarea
tipurilor de evaluare.
Indiferent de tipul de evaluare pe care îl administrăm în cadrul colectivelor de elevi, trebuie să
pornim de la următoarele întrebări-cheie:Pentru ce evaluez?Ce funcţii ale evaluării urmăresc?În raport
cu ce? Care sunt criteriile evaluării?Care sunt destinatarii evaluării?Ce se evaluează?Ce instrumente şi
ce proceduri folosesc?
Consider că o atenţie şi o importanţă deosebită trebuie să acordăm evaluării iniţiale, care se aplică
la începutul unui an şcolar, semestru, ciclu de învăţământ, şi , în special, evaluării iniţiale de la clasa a V-
a, deoarece scopul evaluării este de a identifica lacunele existente în informaţiile şi competenţele elevilor,
dar şi de a stabili strategia care se impune pentru corectarea sau recuperarea lacunelor. Prin această
evaluare iniţială, indiferent de clasă, se urmăreşte cunoaşterea nivelului de la care se porneşte şi, de aceea,
se realizează de către un evaluator intern, şi anume profesorul de la clasă.
Proiectarea metodelor şi tehnicilor de evaluare a rezultatelor şcolare se realizează odată cu
proiectarea celorlalte componente ale procesului didactic: competenţe, conţinuturi şi strategii de predare.
Precizia şi eficienţa evaluării iniţiale sunt strâns legate de formularea obiectivelor şi de desfăşurarea
demersurilor de instruire. De aceea , evaluatorii trebuie să fixeze criterii, norme, cerinţe pedagogice,
pentru că evaluarea din învăţământ, indiferent de metodele folosite (tradiţionale sau complementare), are
semnificaţie pedagogică. Însă teoria şi practica evaluării discriminează între metodele tradiţionale de
evaluare şi cele complementare, fiecare cu avantajele şi limitele sale.
Practicarea unei palete largi de metode şi tehnici de evaluare trebuie să fie pentru toţi profesorii o
constantă a strategiilor de instruire. Strategia didactică va urmări realizarea corespondenţei: obiective-
conţinutul învăţării-forme de evaluare. Funcţiile îndeplinite de evaluarea iniţială sunt funcţia diagnostică
şi funcţia prognostică, iar modalităţile de realizare a evaluării iniţiale pot fi: harta
conceptuală,investigaţia, chestionarul, testele. Avantajele evaluării iniţiale, pe lângă faptul că oferă atât
profesorului, cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente,
planifică pe baza informaţiilor evaluării iniţiale demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor
programe de recuperare. Dezavantajele evaluării iniţiale ar fi acelea că evaluarea iniţială nu permite o
apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii şi, de asemenea, nu-şi propune
şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al elevului. Din punct de
vedere al notării, evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor.
În procesul didactic, evaluarea nu trebuie concepută doar ca un control al cunoştinţelor sau ca
mijloc de verificare obiectivă, ci o cale de perfecţionare care impune o strategie globală asupra formării .
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ,Ed. Polirom, Iaşi, 2006
Cucoş, Constantin, Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Pavelescu, Mariana, Metodica predării limbii şi literaturii române, Ed. Corint,Bucureşti, 2010
Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Ed. Ovi-art, Botoşani, 2004
1202
CALITĂŢILE INSTRUMENTELOR ȘI PROBELOR DE EVALUARE
Raluca URZICEANU
Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” Slatina
Chimie – clasa a VIII-a
Evaluarea inițială cuprinde probe inițiale de evaluare, orale sau practice, care sunt elemente pe
baza cărora se alcătuiește programul de instruire de către profesor (se stabilește nivelul de pregătire al
elevului la începutul unei perioade sau etape de lucru, la începutul unei teme mari, capitol, precum și
condițiile în care acesta se poate integra în programul de instruire).
Instrumentele/probele de evaluare trebuie să îndeplinească o serie de ,,condiţii riguroase”, mai ales
de natură tehnică, în mãsurã sã le asigure funcţionalitatea. Aceste „condiţii riguroase ” reprezintã de fapt
„calităţile” probelor de evaluare. Aceste calitãţi sunt: identitatea, validitatea, fidelitatea,consistenţa,
omogenitatea, amplitudinea, sensibilitatea, standardizarea, etalonarea, utilitatea, economicitatea,
operativitatea, legătura cu alte teste etc.
Validitatea = calitatea (capacitatea) unei probe (test) de a măsura efectiv ceea ce proiectantul
testului doreşte ca acesta să măsoare. Validitatea reprezintă caracteristica centrală a probelor ca acestea să
fie demne de încredere.
Validitatea se raportează şi se exprimă în:
- validitatea de construct – când are la bază definiţii explicite, pertinente şi relevante ale aspectelor
pe care îşi propune să le măsoare
- validitatea de conţinut – dacă acoperă uniform şi consistent conţinuturile avute în vedere; când un
test abordează numai o parte din conţinuturile temei, este necesar ca aceasta să fie reprezentativă şi
esenţială:
- validitatea de criteriu de apreciere - care indică virtuţile testului privind prognozarea
performanţelor într-un domeniu corelat cu domeniul de conţinut verificat (validitate predictivă) sau dacă
rezultatele obţinute la acestă probă concordă cu rezultatele obţinute de elevi la alte probe (validitate
concurentă).
Fidelitatea = calitatea de a oferi rezultate constante (similare) în condiţiile administrării identice, la
populaţii similare sub aspect statistic. Această calitate ne conduce la ideea de generalizare a
instrumentului. Un test este caracterizat de o bună fidelitate dacă:
- diferenţa dintre scorurile obţinute de diferiţi elevi este determinată în primul rând de diferenţele
reale dintre aceştia din punctul de vedere al performanţelor de care sunt capabili;
- prin repetarea testului pe acelaşi grup de elevi se vor păstra scorurile individuale şi ierarhia
acestora
Factorii care influenţeză fidelitatea unui test sunt:
- Lungimea testului – cu cât este mai lung, cu atât mai mari vor fi şansele să diferenţieze mai bine
între nivelurile apropiate de performanţă
- Împrăştirea scorurilor – cu cât distanţa dintre cel mai mic şi cel mai mare scor este mai mare cu
atât vor fi mai bine marcate diferenţele dintre performanţele individuale
- Dificultatea testului – un test prea uşor sau prea dificil pentru grupul de subiecţi testaţi va fi
caracterizat de o redusă împrăştiere a scorurilor, ceea ce influenţeză negativ fidelitatea.
- Obiectivitatea testului – exprimă o caracteristică legată de diferenţele ce pot apărea în cazul cotării
aceluiaşi test de persoane diferite
- Eroarea standard a măsurării – valoare care indică amplitudinea intervalului de variaţie a
măsurătorii. Între eroarea stadard a măsurării şi fidelitatea testului este un raport de inversă
proporţionalitate
Funcţionalitatea = calitatea testului de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă
- Uşurinţa administrării
- Timpul necesar pentru administrare
- Simplitatea cotării
Obiectivitatea = gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori. Probele cu o foarte
bună obiectivitate sunt probele/testele standardizate.
1203
Sensibilitatea = calitatea instrumentului de evaluare de a diferenția comportamentele / rezultatelor
celor evaluați.
Aplicabilitatea = calitatea unei probe de evaluare de a fi administrată și interpretată cu ușurință
Metodologia elaborării instrumentelor / probelor de evaluare

Elaborarea probei de evaluare este o activitate de mare responsabilitate, dar şi de mare
complexitate, cu o desfăşurare procesuală, prin parcurgerea mai multor etape:
- Stabilirea scopului probei
- Precizarea obiectivelor/competenţelor vizate ca evaluare
- Stabilirea conţinuturilor/activităţilor supuse verificării care să evidenţieze achiziţiile elevilor
- Redactarea probei în concordanţă cu activităţile deefectuat şi capacităţile/performanţele de
evaluat
Tehnici de elaborare a itemilor

În sens restrâns, itemii reprezintă elemente componente ale unui instrument de evaluare şi pot fi:
simple întrebări; un enunţ cu sau fără element grafic, urmat de o întrebare; exerciţii; probleme; întrebări
structurate; eseuri etc.
În sens larg, itemii conţin, pe lângă elementele de mai sus, şi tipul de răspuns aşteptat
Deci, item = întrebare + răspuns aşteptat
Tehnicile de elaborare a itemilor trebuie puse în corespondenţă cu tehnicile de testare.
Este de dorit să existe un model complet al răspunsului corect, numite tehnici obiective, iar, pe de
altă parte, nu este nici posibil şi nici de dorit să existe un model complet al răspunsului corect. Aceste
tehnici pot fi numite subiective, în sensul că judecata subiectivă a evaluatorului va interveni în etapa de
cotare
Obiectiv Semiobiectiv Subiectiv
Bibliografie:
ELABORAREA DE INSTRUMENTE / PROBE DE EVALUARE. FACTORI
PERTURBATORI ÎN EVALUAREA LUCRĂRILOR SCRISE – suport de curs
Autori: Prof. Deák-Székely Szilárd Levente, Prof. Petrovan Ramona Ștefana, Prof. Comaniciu
Cristina Viorica, Prof. Jude Laurențiu, Prof. Nandrea Maria, Prof. Oros Ligia Elena.
1204
Evaluarea initiala in invatamantul prescolar
PROF. INV. PREȘCOLAR UTAN IOANA ILEANA

SCOALA GIMNAZIALA CALINESTI
INVATAMANT PRESCOLAR- GRUPA MICA
“Daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un singur principiu, eu spun : ceea ce influienteaza
mai mult invatarea sunt cunostintele pe care le poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce stie el si
instruiti-l in consecinta!” R. Ausubel, 1981
Evaluarea reprezinta o componenta fundamentala a procesului de invatamant si a oricarei situatii de
invatare, alaturi de determinarea obiectivelor, de organizarea continuturilor, de obiectivele definite, de
alegerea unei strategii didactice menite sa realizeze obiectivele propuse fiind perceputa astazi ca fiind
organic integrate in procesul de invatamant, avand rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activitatilor
de predare-invatare.
In opinia lui Ausubel, evaluarea este punctual final intr-o succesiune de evenimente, care cuprinde
urmatorii pasi:
- Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al copiilor;
- Proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse;
- Masurarea rezultatelor aplicarii programei;
- Evaluarea rezultatelor;
Activitatea instructiv educativa din gradinita presupune forme multiple de evaluare. Dupa criteriul
integrari i actului evaluativ in procesul didactic, se deosebesc evaluarea initiala, evaluarea sumativa,
evaluarea continua.
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui program de ‘instruire” si stabileste nivelul de
pregatire al prescolarilor in momentul initierii programului respective, contituind o conditie hotaratoare
pentru reusita activitatilor urmatoare , deoarece ofera educatoarei posibilitatea de a cunoaste potentialul
fiecarui copil.
Pentru ca evaluarea initiala sa fie eficienta, trebuie elaborate criteria si modalitati de ferificare,
masurare si apreciere a nivelului de pregatire a prescolarilor, pornind de obiectivele propuse, dar si tinand
seama de cele trei functii generale:
- Functia de constatare, permitand cunoasterea (starii de primire a copilului) nivelului de dezvoltare
cocnitiva, interese, cunostinte anterioare, deprinderi intelectuale
- Funtia de predictie sugereaza strategii adecvate care sa permita copilului obtinerea performantei
- Functia de reglare si perfectionare continua a metodologiei instruirii pe baza de informatii obtinute
din explicarea factorilor care au condus la aceste rezultate.
Inreg demersul evaluative se realizeaza cu ajutorul unor metode adaptate strategiilor didactice
specific invatamantului prescolar:
- Metode si tehnici de evaluare traditionale, probe scrise, probe orale si probe practice;
- Metode si tehnici de evaluare alternative: lucrari practice, aprecieri verbale, jocuri didactice,
jocuri de rol, serbarile.
In gradinita probele orale, observarile directe, discutiile individuale, consemnarea grafica a
rezultatelor pe domenii experiential sunt cele mai des intalnite.
Evaluarea are un character complex si cuprinzator, un rol preventiv, o functie coordonatoare, da
orientarea strategice a actiunii urmatoare, genereaza autocontrolul, asigura continuitatea si permanenta in
activitate, recepteaza variantele influente, devine un instrument de optimizare, stimuleaza corectia,
realizeaza analize complexe, imprima orientarea spre rezultate.
Bibliografie:
Ausubel. P.D.Robinson R.S (1981) –“Pedagogia secolului XX. Invatarea in scoala”, Bucuresti
EDP;
Cucos Constantin – “Pedagogie “ Editia a II a revizuita si adaugita, Iasi, Polirom, 2006.
1205
Profesor înv.primar Vădan Mirela

Școala Gimnazială, Com. Măgurele, Prahova
Clasa a II- a
MOTTO : “ Un dascăl cu adevărat bun este acela care mai
întâi se învaţă pe sine pentru a-i învăţa pe alţii.“
Ralph Waldo Emerson
Evaluarea în educaţie reprezintã procesul sistematic de colectare, analizã şi schimb de date privind
procesele educaţionale ale indivizilor, grupurilor sau organizaţiilor (instituţii etc), pentru a facilita
învãţarea la nivelul tuturor pãrţilor implicate, astfel încât judecata valorii şi luarea deciziilor sã se bazeze
pe evidenţe. Evaluarea este o componentă a procesului de învăţământ. Ea este un proces didactic
complex, integrat structural şi funcţional în activitatea didactică. Problematica pe care o generează
acţiunea de evaluare face parte din ansamblul teoriei educaţiei sau mai exact teoria evaluării- ca sistem de
concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului
didactic - este o componentă a tehnologiei didactice. Evaluarea este o acţiune complexă, un ansamblu de
operaţii care precizează: obiectivele şi conţinuturile ce trebuie evaluate; scopul şi perspectiva evaluării;
momentul şi perspectiva evaluării; modalitatea de evaluare; modul de prelucrare şi de valorificare a
informaţiilor; criterii pe baza cărora se evaluează.
Evaluarea randamentului şcolar constituie o acţiune componentă a procesului educativ, integrată
structural şi funcţional în această activitate. În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau
forme de evaluare. Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de
A cunoaşte nivelul iniţial înseamnă a soluţiona, în mod conţient, o multitudine de aspecte
metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară. Acest tip de evaluare are o însemnătate
deosebită la începutul semestrului sau anului şcolar, deoarece ne ajută să reconsiderăm planificarea, să
revedem ritmul de parcurgere a materiei şi gradul de aprofundare, precum şi metodele folosite.. Pentru ca
evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele: tratarea
diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor metode și procedee
didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și
formativă; îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și pe
grupe).
Ceea ce interesează nu este pregătirea generală a elevilor, ci măsura în care aceştia posedă
cunoştinţele care constituie « premise cognitive » şi « atitudinale » (interese, motivaţii etc.) necesare
asimilării noilor conţinuturi.
Elaborarea testelor predicative implică definirea retroactivă a obiectelor pedagogice terminale ale anului
şcolar precedent (capitol, grup de lecţii, materia unui semestru) în vederea stabilirii capacităţilor pe care
toţi elevii ar trebui să le posede cel puţin până la nivelul performanţei şcolare minimal acceptabile. Pe
baza inventarului de obiective se pot elabora teste predicative alcătuite din itemi care verifică nivelul de
realizare al principalelor obiective .
În concluzie, cele trei tipuri de evaluare se completează reciproc şi au un rol bine precizat în
privinţa influenţei lor asupra calităţii procesului de învăţământ
Bibliografie:
1. Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
2. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
1206
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR
PROF.INV.PRESC VADANA DANIELA

SCOALA GIMNAZIALA ,,I.I.MIRONESCU,,
LOC.TAZLAU ,JUD. NEAMT
Viata sta sub semnul valorii si valorizarii . Nimic din ce se petrece inacest spatiu nu scapa
exercitiului axiologic, de atribuire a unor valori. Invatamantul prescolar se afla, ca si celelalte trepte de
invatamant , intrun dinamic proces de restructurare si revalorizare, de racordare la nivelulu mondial in
acest domeniu. Dar cum orice reforma trebuie sa se incheie cu o evaluare a rezultatelor, aceasta
componenta este si ea reconsiderata si reglementata pe criterii noi.
,,Evaluare merita un loc important in invatamant din care face parte integrate. Ea are intotdeuna un
raport direct sau indirect cu progresul ,in extensie si in calitate, al invatarii ,,.(D.Ausbel)
Luand in considerare studiile lui D.Ausbel,se poate afirma cu certitudine ca evaluarea este o
componenta importanta a procesului de invatare, ce permite luarea in cunostinta de cauza, a unor decizii
de reglare, ameliorare, perfectionare a activitatii prescolarului.
Activitatea educativa in gradinita este complexa si solicita forme de evaluare variate, multiple,
adaptate la particularitatile prescolarilor. Diversitatea situatiilor didactice, precum si multitudinea de
obiective ale evaluarii presupun conceperea si aplicarea unor strategii diferite care sa mijloceasca
procesul evaluativ.Astfel ,in gradinita sunt utilizate urmatoarele strategii si forme de evaluare:
-Evaluare formativa – este indispensabila intr-o pedagogie a formarii centrate pe copil. Rezultatele
se raporteaza dupa fiecare secventa la obiectiv cu scopul de a inregistra lacune, greseli sau de a confirma
eficienta invatarii.
- Evaluarea sumativa – este tipul de evaluare prin care se constata nivelul de performanta atins in
raport cu anumite exigente de formare care au fost stabilite la inceputul unei perioade lungi de invatare.
- Evaluarea initiala – in momentul venirii copilului in institutie
- Evaluarea finala – se realizeaza la parasirea gradinitei cand trebuie sa i se completeze fisa psiho-
pedagogica finala pentru a i se recomanda inscrierea la scoala.
- Autoevaluarea – este o forma de trecere la autonomie (de ex. reconstituire unei imagini din
bucatele poate fi autoevaluata ).
- Evaluarea clinica –se realizeaza pentru prescolarii cu probleme in evolutie, de catre un
specialist(psiholog, psihistru).
In fiecare secventa educativa, intr-o prima faza , educatoarea preia unele obiective din programa, le
adapteaza particularitatilor copiilor si situatiilor de invatare, le ordoneaza liniar si ierarhic pentru a le
inscrie in logica didactica. Pentru ca evaluarea sa fie posibila, educatoarea descrie pentru sine si pentru
copil modalitatile in care se va manifesta comportamentul scontat prin care se exprima fiecare obiectiv,
conditiile in care se astepta ca acesta sa apara si nivelul de performanta al achizitiilor (minime, medii ,
maxime).
In faza ulterioara , dupa procesul de invatare, educatoarea va recurge la metode si instrumente de
culegere de date, care conduc la rezultate cantitative.Acestea vor fi prelucrate apoi calitativ, prin
raportare la obiective .
In functie de specificul varstei prescolare, metodele de culegere a datelor pentru evaluare vor fi :
observatia, conversatia, studiul produselor activitatii, analiza procesului de integrare sociala, testul,
ancheta. Dintre toate aceste un loc aparte il ocupa observatia si conversatia.
Invatamantul prescolar are caracter oral, nu exista teme pentru acasa, iar evaluarea se face oral sau
prin fise de evaluare. Prescolarii trebuie evaluati unul cate unul, educatorul trebuie sa retina ce a spus
copilul, nu se poate relua corectarea ca in lucrarile scrise. Desigur fisele de evaluare pot fi reluate, dar ele
nu contin concepte, reguli, legi , ci doar rodul activitatii copilului, la care el poate ajunge din intamplare,
fara o intelegere verificabila impliniri celor propuse prin obiective.
Totodata evaluarea se extinde si la activitatea de predare si la maiestria educatorului de a realize
obiectivele propuse, de a individualiza invatarea, de a facilita achizitia noilor cunostinte, dar mai ales de
a forma, de a educa tanara generatie in vederea integrarii intr-o societate dinamica si solicitanta.
Creativitatea, spontaneitatea, independenta, spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de supus
1207
evaluarii obiective.Este mai usor sa evaluam fisele de activitate matematica decat creatiile plastice ale
copiilor sau nivelul autonomiei personale.
La inceputul fiecarui an scolar, primele doua saptamani sunt rezervate culegerii de date pentru
cunoasterea fiecarui copil. Metodele utilizate de educatoare sunt:
- observarea copilului in timpul diferitelor activitati si momente din programul zilnic, consemnarea
in protocoale individuale sau fisa psiho-pedagogica;
- dialogul cu copii si cu parintii , pentru cunoasterea dezvoltarii psiho-fizice, a nivelului de
cunostinte, a deprinderilor prescolarilor.
Asadar , prin evaluare ,educatoarea isi indeplineste misiunea nobila de a pregati copilul pentru o
integrare fara disfunctii in scoala, de a urmari ce se intampla cu el dupa terminarea gradinitei, furnizand
invatatorilor datele necesare continuarii actiunii instructive- educative pe diferite trepte. Urmand pasii
unei evaluari eficiente si respectand cerintele acesteia , se constituie o modalitate de a moderniza procesul
de invatamant, precum si de a spori rolul educatiei in formarea personalitatii
BIBLIOGRAFIE:
Voiculescu,E.,(2001) Pedagogie prescolara, Editura Aramis
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practice- aplicativ, Targu Mures
Ionescu,M., (2003) Instructie si educatie, Editura Garamond, Cluj-Napoca
Bocos,M., (2003) , Teoria si practica instruirii si evaluarii, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-
Napoca
Cucos,C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom.
1208
Elevul – subiect sau obiect al instrucției și educației?
Prof. Ramona Mioara Vagner

Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
Limba franceză
Clasa a X-a
Într-o societate în continuă schimbare și reinventare pe „repede înainte”, sarcina profesorilor de
orice disciplină devine din ce în ce mai dificilă atunci când vine vorba despre planificarea conținuturilor
la modul realist, adaptat și aplicabil la o clasă obișnuită, cu elevi ce au interese dintre cele mai variate,
mai ales în context extrașcolar. Se impune, deci, o abordare a temei propuse din perspectiva procesului de
predare-învățare-evaluare centrată pe elev, pe nevoile, interesele și capacitățile sale, astfel încât la finalul
unei etape de învățare, progresul acestuia să fie semnificativ.
În calitate de profesori de limba franceză, demersurile noastre didactice au în vedere finalitatea
procesului de învățare, respectiv înzestrarea elevilor cu instrumentele necesare pentru a se descurca în
situații mai mult sau mai puțin neprevăzute, mai exact dezvoltarea celor patru competențe lingvistice :
înțelegerea unui text scris, înțelegerea unui text audiat, producerea mesajelor scrise și producerea
mesajelor orale.
Ca orice lucru ce se dorește a fi bine făcut, e imperativ să începem cu începutul, deci să măsurăm,
să diagnosticăm și să stabilim nivelul elevilor la început de an școlar, pentru ca atât profesorul, cât și
elevul, să își formeze o imagine cât mai clară privind eventualele lacune ce trebuie acoperite sau anumite
aspecte ce trebuie corectate sau îmbunătățite, astfel încât premisele necesare la începutul unei noi etape de
învățare să fie dintre cele mai favorabile.
La una dintre clasele a X-a, evaluarea inițială în anul școlar 2017-2018 s-a realizat pe parcursul a 4
ore de curs și a constat în aplicarea unor teste și chestionare concepute de profesor, dar și în rezolvarea
unor teste online, deoarece evaluarea inițială a conținuturilor achiziționate la o limbă străină trebuie să
stabilească nivelul elevilor pe competențe lingvistice.
Grupul focus
Pentru a determina atitudinea elevilor în ceea ce privește studiul limbii franceze, am aplicat un
chestionar constând în 5 întrebări adresate frontal, aceasta fiind o metodă de colectare de date de ordin
calitativ, într-un interval de timp scurt. Pe parcursul acestei activități, am îndeplinit atât rol de moderator,
încurajând elevii să se exprime liber în limba franceză, cât și rol de observator, consemnând concluziile
discuțiilor cât mai cuprinzător posibil.
Pretestul
Pentru a determina nivelul de limbă atins de elevi la începutul anului școlar, am utilizat ca
dispozitiv mediatic calculatorul conectat la internet pentru a aplica un test online, în vederea stabilirii
nivelului competenței înțelegerea mesajului oral, disponibil pe site-ul www.francaisfacile.com , iar
pentru verificarea conținuturilor de gramatică și lexic, testul de nivel a fost accesat pe site-
ul www.france-langue.fr/test-de-francais . Elevii au avut la dispoziție câte 15 minute pentru fiecare test, la
finalul căruia, fiecare elev a făcut captură de ecran pentru a transmite profesorului rezultatul obținut,
respectiv procentajul din 100%.
Pentru evaluarea competenței de comunicare în scris, a treia etapă a testării inițiale a constat în
rezolvarea unui test scris, conceput de profesor, iar pentru aceasta elevii au avut la dispoziție 30 de
minute.
A patra etapă, și ultima, a avut în vedere competența de producere a mesajului oral, în special
interacțiunea orală: formularea de întrebări și răspunsul la întrebări din domeniul personal, răspunsul la
întrebări adresate de profesor pe un subiect familiar și citirea unui dialog cu voce tare.
Interpretarea datelor și a rezultatelor obținute de elevi s-a realizat pe două direcții: una reprezentând
nivelul de limbă atins în funcție de procentajul obținut de fiecare elev la testele online, alta reprezentând
punctajul obținut din 100 de puncte posibile la proba scrisă și la proba orală, punctaj care a putut fi tradus
într-o notă finală.
În concluzie, pentru ca metodele și tehnicile utilizate să fie cât mai eficiente, e foarte important să
luăm în considerare diferențele și stilurile de învățare individuale ale elevilor, iar misiunea noastră, a
1209
profesorilor, este de a alege cea mai potrivită abordare pedagogică și metodică, astfel încât elevii să fie cât
mai pregătiți pentru a se descurca în mediul academic, dar și în afara școlii, în mediul social și
profesional. E nevoie, deci, de un efort suplimentar și susținut din partea profesorilor și o deschidere
constantă spre tot ce e nou, fie că e vorba de metode și tehnici la clasă, fie că e vorba de descoperiri sau
invenții din domenii din cele mai variate sau chiar despre informații de ultimă oră legate de personalități
contemporane. Astfel, îi conferim elevului statutul de subiect al procesului de instruire și învățare, iar prin
aceasta s-ar putea să avem o contribuție, cât de mică, la a face din lumea aceasta un loc mai bun.
1210
Prof. Educaţie timpurie : Vaida Ioana Alina

Grădinița p. n. Nr.3 Oşand grupa mică judeţul Bihor
Evaluarea este parte integrată a procesului de învăţământ alături de predare si învăţare,pentru a

furniza educatorilor,copiilor si părinţilor informaţiile necesare desfăşurării optime a activităţilor din
grădiniţă.Scopul evaluării copilului este de „a acorda sprijin si ajutor acestuia in tendinţa lui de a afla
noul,de a se orienta în lumea înconjurătoare a lucrurilor,a naturii,de a-şi explica unele lucruri despre
propria persoană”(Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor intre 3-6/7 ani,2008,p.87).
următorii paşi:
fiecărui copil.
Evaluarea continuă îşi propune să verifice toţi preşcolarii asupra conţinuturilor predate, fapt ce
de studiu.
METODE
T ȘI TEHNICI : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice
DE EVALUARE TRADIȚIONALE

1211
etc.)

se înscriu următoarele: Turul galeriei,Ciorchinele, Blazonul, Diagrama Venn, Examinarea povestirii,
Jurnalul grafic,Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda colţurilor, tehnica
analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) jurnalul
grupei.
Bibliografie:
București,EDP.;
Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului„Ghid de bune practici pentru educaţia
timpurie a copiilor intre 3-6/7 ani”-2008
1212
Autor: Vaida Mitruţa-Maria

Şcoala Gimnazială Câţcău
Disciplina: Matematică, clasa a VII-a
Evaluarea inițială se realizează la începutul unei perioade de instruire: ciclu curricular, an şcolar,
semestru, unitate de învățare. Aceasta are funcție diagnostică, deoarece oferă informații in ceea ce
priveşte nivelul cunoştințelor elevilor într-un anumit moment, precum şi a greşelilor şi dificultăților
întȃmpinate de elevi în învățare. De asemenea, evaluarea inițială are funcție prognostică deoarece
evaluarea face predicții asupra performanțelor viitoare ale elevilor, precum şi a evoluției ulterioare ale
acestora. Funcția prognostică contribuie la ameliorarea activității instructiv-educative.
Evaluarea la începutul unui an şcolar presupune parcurgerea mai multor etape:
a. Recapitularea materiei predate în anul şcolar precedent;
b. Recapitularea se face punȃndu-se accent pe exercițiile şi problemele în care sunt ulitizate
noțiuni ce vor fi folosite în anul şcolar în curs; de exemplu, la disciplina matematica, clasa a VII-a se
recapitulează operații cu numere întregi, rapoarte şi proporții, proprietățile triunghiurilor isoscel,
echilateral şi dreptunghic;
c. În cadrul recapitulării, evaluarea se face prin examinare orală, prin intermediul
conversației, prin care se verifiă modul în care au fost însuşite cunoştințele şi cum sunt aplicate aceste în
rezolvări de exerciții şi probleme;
d. La finalul recapitulării, elevii primesc un test de evaluare; sunt identificate lacunele
elevilor, precum şi cauzele care au detreminat nivelul rezultatelor, în urma cărora profesorul realizează un
plan de recuperare în scopul optimizării activității instructiv-educative.
Testul iniţial poate conţine o diversitate de itemi:
A. itemi obiectivi
a 1 ) cu alegere duală, de exemplu, la clasa a VII-a:
Citește cu atenţie afirmaţia de mai jos. Dacă afirmaţia este adevărată, încercuiește A, daca este falsă
incercuiește F și scrie în spatial liber rezultatul ce face afirmaţia adevărată.
A F __ Cel mai mare divizor comun a numerelor 12 si 18 este 6.
a 2 ) de tip pereche, de exemplu, la clasa a VII-a:
Înscrie în spaţiul din stânga numărului de ordine din prima coloană litera din a doua coloană care
corespunde rezultatului corect.
I II
12 3
__1. 𝑥 = 2 a. 10
𝑥
__ 2. 2,5 = 4 b. 8
2+𝑥 𝑥
__ 3. 3+3:3 = 5 c. -10
d.-12
a 3 ) cu alegere multiplă, de exemplu, la clasa a VII-a:
Alegeţi varianta corectă, un singur răspuns este corect.
Fie triunghiul ABC, [AM] mediană, iar G central de greutate al triunghiului. Dacă AG=10 cm,
atunci AM este:
a) 5 cm; b) 12 cm; c) 15 cm; d) 21 cm; e) 20 cm.
B. itemi semi-obiectivi: itemi cu răspuns scurt/de completare, întrebări structurate
C. itemi subiectivi: rezolvare de probleme.
Evaluarea inițială se realizează utilizând o gamă variată de metode și tehnici, printre care se
numără:
o Analiza foilor matricole, fișelor de progres, referinţelor;
o Utilizarea unei liste de verificare pentru evaluarea abilităţii de a rezolva probleme;
o Folosirea unei fișe de automonitorizare a activităţilor desfășurate în cadrul grupurilor;
o Chestionarea;
1213
Metodele de evaluare iniţială indică traseul pe care profesorii îl urmează pentru a identifica punctele
tari, punctele slabe ale procesului didactic, în vederea formării unei imagini realiste a activităţii
instructive-educativ.
In general, profesorul îsi alege metodele si tehnicile de evaluare în funcţie de specificul clasei,
pentru a corespunde nevoilor elevilor și în scopul obţinerii unor rezultate satisfăcătoare. Există
recomnadări de a fi evidenţiate aspectele pozitive ale elevilor în urma evaluarii iniţiale, pentru a crește
încrederea în sine și în scopul identificării elevilor capabili de performanţă. Feedback-ul obţinut în urma
evaluării îniţiale nu trebuie să fie un proces unidirecţional, ci trebuie sa-i implice, alături de profesor, pe
elevi și părinţi. Aceștia trebuie să conștientizeze importanţa evaluării iniţiale, iar dacă sunt identificate
unele carenţe, împreună cu profesorul, să participle la programul de recuperare, pentru a putea desfășura
activităţile ulterioare în modul optim.
Rezultatele testelor iniţiale constituie un reper în realizarea progresului școlar prin compararea
acestora cu rezultatele testelor finale, putându-se evidenţia progresul/regresul obţinut de fiecare elev.
Bibliografie: Văcăreţu, A. S. (2008). Lecţii de matematică pentru dezvoltarea gândirii critice.

Cluj-Napoca: Editura EIKON.
Chiş, V., Lobonţ, G., Şerdean, V., Chiorean, M. (2001). Ghidul profesorului de
matematică. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Singer, M., Voica, C. (2005). Didactica ariilor curriculare Matematică şi ştiinţe ale
naturii şi tehnologii. M.Ed.C.
1214
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ preşcolar: Vaida Laura

GPN Jichisu de Jos, jud. Cluj
în grădiniță. Ea trebuie să fie formativă, sumativă şi să dezvolte un proces de autoevaluare. Calitatea
Ea oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente
(potenţialul de învăţare al copiilor, lacunele ce trebuie completate şi remediate). Pe baza informaţiilor
evaluării iniţiale cadrul didactic planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor
programe de recuperare. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi
de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarului, pornind de la obiectivele
propuse.
Următoarele etape trebuie parcurse in conceperea testelor de evaluare:

- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
1215
Bibliografie:
EDP.;
1216
EVALUAREA INIȚIALĂ LA O CLASĂ CU DIVERSITATE ETNICĂ
Vajda Jozsef-Attila, Școala Gimnazială Torok Janos Bălăușeri, profesor în

învățământ primar, clasa a IV-a
În procesul de învățământ evaluarea reprezintă un factor esential, care alături de procesul de
predare-învățare contribuie definitiv la formarea personalității elevilor, asigurând feed-back-ul activității
noastre, a cadrelor didactice. Cele trei forme ale evaluării (inițială, formativă și sumativă) se completează
reciproc și își aduc contribuția la verificarea rezultatelor și stabilirea noilor scopuri pentru obținerea
acestora.
Evaluarea inițială sau predictivă are ca scop cunoașterea capacităților de învățare ale elevilor,
stabilirea gradului în care acestia au asimilat noțiuni, concepte pe care ulterior să le aplice în diferite
situații de învățare. Rezultatele astfel obținute sunt valorizate în proiectarea conținutului instruirii din
etapa următoare, impunând în acelasi timp direcțiile si modalitățile de acțiune ameliorativă si corectivă.
Elaborarea testelor predictive presupune reluarea obiectivelor (cadru și de referință) specifice anului
școlar precedent și a standardelor de performanță în vederea stabilirii capacităților, deprinderilor pe care
toți elevii ar trebui să le posede până la nivelul de performanță minimal.
În cazul meu personal la organizarea evaluărilor inițiale la disciplina limba și literature română de
la acest început de an școlar au contribuit o serie de factori: am preluat o clasă a IV-a dintr-un mediu
colorat din punct de vedere social, national și cultural. Școala Gimnazială Torok Janos este unitatea de
învățământ cu personalitate juridică al comunei Bălăușeri, județul Mureș. Componența etnică a comunei
(români, maghiari și rromi într-o proporție aproximativ egală) își pune aprenta și pe procesul de
învățământ. La fel și situația socială a familiilor din care provin elevii: majoritatea părinților trăiesc din
muncile agricole și alocații sociale, iar foarte mulți copii au părinți plecați la lucru în străinătate, fiind
lăsați la rude. Drept urmare a aceastei diversităti, în urma corectării testelor de evaluare inițială am ajuns
la concluzia, că o parte dintre elevi stăpânesc limba română la nivelul limbii materne (elevi proveniți din
familii mixte româno-maghiare), o altă parte dintre ei folosesc un adevărat „amestec” al limbii române-
rromane-maghiare (elevii rromi), iar unii elevi au mari probleme cu însușirea limbii române (elevii
proveniți din familii de etnie maghiară). De asemenea, am identificat doi elevi (din cei 19), care sunt
foarte în urmă față de restul colectivului de clasă, cu ei trebuind să pornesc de la mari minusuri.
Teste de evaluare inițială le-am elaborat conform propunerilor metodologice, structurate pe două
secvențe centrate în jurul obiectivelor cadru referitoare la dezvoltarea capacității de receptare a mesajului
scris (citirea/ lectura) si dezvoltarea capacității de exprimare scrisă, propunându-se astfel evaluarea
cunoașterii elementelor de construcție a comunicării, înțelegerea sensului cuvintelor într-un text literar de
tip fragment (Partea I) si a competențelor de elaborare a unei compuneri/ de redactare a unor texte corecte
din punct de vedere lexical si gramatical (Partea a II-a). Itemii folosiți au fost 4 semiobiectivi (partea I) si
2 subiectivi (partea a II-a), iar pentru rezolvarea testului am alocat 30 de minute.
În urma evaluării testelor am constatat, că acestea reprezintă nivelul real al cunoștințelor și
abilităților dobândite anterior, iar evaluarea mi-a fost de mare ajutor pentru a proiecta diferențiat
activitățile didactice în vederea parcurgerii programei școlare aferente clasei a IV-a.
1217
VÎLCAN CAMELIA MARINELA

GRADINITA CU P.P. POROSCHIA
DONENIUL LIMBA SI COMUNICARE
GRUPA MARE
Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul anului scolar ,in momentul initierii unui program de
invatare ale copiilor. Concluziile desprinse in urma evaluarii initiale ajuta la realizarea predictiei
,stabilirea coordonatelor esentiale ale activitatii viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor adecvate
procesului de invatamint prescolar viitor,care se va oglindi in planificarea semestriala.
Datele obtinute la acest tip de evaluare ajuta la conturarea activitatii didactice in trei planuri :
- aplicarea unor masuri recuperatori pentru unii copii din grupa ,fie de sprijin si recuperare, fie
acumulate. Evaluarea initialã (predictivã) apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate
„clãdi” viitoarele notiuni
-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor gândirii, , etc.
procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ. În acest context este necesar a evalua aspecte legate de
toate laturile educatiei pentru a avea o viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii
prescolarului.Copilul este o fiintã activã, cu o lume proprie.Pentru a-l putea influenta optim,educatoarea
are menirea sã redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale.
rezultate apărând mai târziu, în şcoală sau la finele ei. Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există
teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral sau prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebiue evaluaţi unul
câte unul, educatorul trebuie să reţină ce a spus copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise.
Desigur, fişele de evaluare pot fi reluate, dar ele nu conţin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activităţii
copililui, la care el poate ajunge şi din întâmplare, fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse
prin obiective.
Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă ş iComunicare:
1218
oral.
-complementare:-observarea sistematică a vocabularului copilului, grila de evaluare / autoevaluare,
fişa de evaluare individual, portofoliul.
- interactive: piramida, ghicitorile,tehnica fotolimbajului, ciorchinele, examinarea povestirii,
turnirul întrebărilor, R.A.I.(Răspunde.Aruncă.Interoghează.) Totodată evaluarea se extinde şi la
vederea integrării într-o societate dinamică şi solicitantă.
1219
Evaluarea inițială – o necesitate
Prof. Cristina Văleanu

Școala Gimnazială „Radu Selejan” Sibiu
Clasa a III-a
Orice tip de achiziție școlară este condiționată de cunoștințele,, deprinderile și atitudinile dobândite
anterior. Profesorul stabilește ce competențe specifice dorește să evalueze și alege acele conținuturi pe
care le consideră relevante. Evaluarea inițială se realizează la începutul anului școlar, după o recapitulare
de 2 – 3 săptămâni a materiei predate anul anterior. In funcție de rezultate, cadrul didactic își proiectează
viitoarele activitățile didactice,va realiza programe de învățare remedială și de educație diferențiată, dacă
este cazul. Rezultatele obținute la evaluarea inițială nu vor fi trecute în catalog, ci vor fi folosite ca reper
pentru măsurarea progresului elevilor.
Etape care trebuie parcurse:
1. administrarea și evaluarea Testelor inițiale

2. analizarea, la nivel de catedră/ comisie metodică, a rezultatelor Evaluării inițiale și
identificarea problemelor
3. stabilirea modalităților de realizare a planurilor individualizate de învățare
4. întocmirea, de către fiecare catedră/ comisie metodică, a unui raport privind problemele
identificate și modalitățile de abordare a acestora
Verificarea cunoștințelor, fără a se urmări o ierarhizare a elevilor în funcție de performanță
Are funcție diagnostică dar și o funcție prognostică
La începutul unui program de instruire (începutul unui ciclu curricular, al unui ciclu școlar, al unui
an școlar sau semestru, al unei unități de învățare).
Utilă
Asigurarea progresului
Rezultatele Evaluarii Initiale se comunica individual elevilor si parintilor, carora li se fac cunoscute
si actinile propuse de cadrul didactic pentru remedierea deficientelor, asigurarea progresului si stimularea
performantei.
Esențială
Indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile
studiului noilor discipline de specialitate.
Necesară
Intocmirea planurilor individualizate de învățare
Trecerea calificativelor în urma evaluării inițiale în catalog nu e necesară
Identificarea problemelor și stabilirea modalităților de abordare a acestora
Administrarea și evaluarea Testelor inițiale
La începutul fiecărui nou an școlar se face o recapitulare (una-două săptămâni) a materiei predate
anul precedent. Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce vor fi folosite în predarea noii materii.
In această etapă evaluarea se face prin examinare orală.
Analizarea, la nivel de catedră/ comisie metodică, a rezultatelor Evaluării inițiale și identificarea
problemelor
1220
Importanța evaluării inițiale: metode și tehnici în învățământul preșcolar
Prof. înv. preșc. Alexandra Vanca, Grădinița cu P. P. nr. 12, Tg. Mureș,
Domeniul Știință, nivel I
Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv educativ din grădiniţă,
ansamblu. Pe lângă funcţiile de măsurare, de diagnosticare şi de prognozare, un rol important al evaluării
iniţiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmăreşte în primul rând
În grădiniță, evaluarea inițială se face cu precădere oral, deoarece copiii nu știu să scrie, însă, partea
de evaluare „scrisă” se face prin aplicarea de teste, fișe de lucru mai bine spus, unde copiii au de rezolvat
niște sarcini pe care educatoarea le citește. Evaluarea orală presupune aplicarea unor teste, observarea,
convorbirea, lectura după imagini, povestirea, fiecare dintre ele aplicându-se domeniilor cărora li se
potrivesc. Evaluarea inițială se aplică tuturor disciplinelor din fiecare Domeniu Experiențial: DȘ, DEC,
DLC, DOS, DPM. În cazul DPM, evaluarea are un aspect practic, nu teoretic. La fel și în cazul DEC (
activități artistico-plastice) și DOS (activități practice). Probele de evaluare se realizează frontal, pe grupe
mici și individual, pentru o mai bună determinare a progreselor copiilor, pentru a determina modul optim
de lucru cu copiii pentru rezultate mai bune.
Pentru Domeniul Știință, evaluarea se realizează atât pentru cunoașterea mediului, cât și pentru
matematică. În cadrul activităților de cunoașterea mediului, copiii sunt purtați prin anotimpuri, elemente
ale mediului înconjurător, atât prin teste orale cât și fișe de lucru. Fișele de lucru au stabilite cerințe, care
corespund unor itemi de evaluare, rezultatele fiind interpretate ulterior de către educatoare și centralizate.
În cadrul acestor activități, copiii vor trebui:
- să enumere câteva fructe şi legume;
- să identifice şi să denumească animale domestice şi sălbatice;
- să precizeze mediul în care trăiesc ( pădure, casă , …);
- să grupeze imagini în raport cu noţiuni generale ( animale, fructe );
- să cunoască aspecte specifice celor patru anotimpuri;
- să enumere membrii familiei și rolul fiecăruia în cadrul acesteia;
În cadrul activităților matematice, copiii se vor juca cu cifre, forme geometrice, culori, obiecte de
diverse mărimi și grosimi, lungimi, etc. De asemenea se vor rezolva fișe de evaluare interpretate și notate
de educatoare.
În cadrul acestor activități, copiii vor trebui :
- să grupeze obiecte după un criteriu dat ( formă, mărime, culoare);
- să compare grupele de obiecte prin asociere globală ( multe , puţine );
- să formeze perechi de obiecte;
- să să formeze mulțimi de obiecte;
- să recunoască pozițiile spațiale învățate;
În cadrul grupei mele, la sfârșitul perioadei de evaluare inițială, am constatat că majoritatea copiilor
diferențiază obiectele după formă, culoare și mărime, formează mulțimi și perechi de obiecte şi identifică
corect poziţiile spaţiale ale obiectelor, formele geometrice. Copiii şi-au îmbogăţit cunoştinţele referitoare
la mediul înconjurător. Descriu, enumeră, clasifică elemente componente ale mediului ( plante, animale
observate ), însă nu toţi adresează întrebări în legătură cu cele observate.
Rezultatele evaluării inițiale, atât la Domeniul Știință, cât și la celelalte domenii se centralizează și
se alcătuiește un Raport de evaluare inițială. Acest raport dă educatoarei posibilitatea de a afla care sunt
punctele tari ale copiilor, punctele slabe, unde trebuie intervenit și care sunt metodele cele mai eficiente
pentru a îmbunătăți rezultatele în viitor. Se formulează un set de măsuri recuperatorii pentru
îmbunătățirea performanțelor și a rezultatelor copiilor.
În ceea ce privește grupa mea, ca măsuri recuperatorii și de îmbunătățire a performanțelor școlare,
în cadrul Domeniului Științe, voi utiliza mai mult munca individuală, deoarece acolo am observat unele
puncte slabe, voi pune accent pe jocurile didactice și pe observații și experimente, deoarece copiii au
reținut mai multe lucruri astfel, decât prin conversații.
1221
Evaluarea inițială este absolut necesară pentru a putea determina parcursul instructiv- educativ pe
parcursul noului an școlar și trebuie tratată cu maximă seriozitate. Este un instrment bun de măsurare a
performanțelor și rezultatelor eforturilor depuse în anul școlar anterior.
1222
Importanţa Evaluării Iniţiale : Metode şi tehnici
Vancea Erzsebet Amalia

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Tămăşeu , jud. Bihor
Matematică
Clasa a III –a
Evaluarea iniţială se realizează la începutul anului şcolar , după o perioadă de recapitulare şi
sistematizare a cunoştinţelor, a competenţelor circumscrise în programele şcolare .
Scopul acestei evaluări este de a furniza informaţii utile despre achiziţiile şcolare ale elevilor
dobândite în anul anterior . Dobândind aceste informaţii profesorul poate nu numai să stabilească ,,
o judecată a randamentului şcolar , ci şi de a institui acţiuni precise pentru a adapta necontenit
strategiile educative la particularităţile situaţiei didactice , la cele ale elevilor , la condiţiile
economice şi instituţionale existente “ ( Brown , 1988 ,p.9 ) .
Prin evaluarea iniţială profesorul obţine un feedback funcţional pe baza căruia poate regla
demersul didactic în funcţie de standardele curriculare de performanţă , centrate pe nevoile elevilor
, de dezvoltare , de perfecţionare a acestora . Totodată elevii sunt informaţi despre stadiul pregătirii
lor , despre reuşitele / nereuşitele constatate , iar părinţii vor lua la cunoştinţă nivelul de dezvoltare
atins de copilul lor .
Metodele şi tehnicile folosite la evaluarea iniţială pot fi variate : testul docimologic ,
concursul , evaluarea asistată pe calculator etc.
TESTELE INIŢIALE se aplică întregii clase într – un timp relativ scurt ( o oră) , cuprinzând
ceea ce este esenţial din întreaga materie , prin itemii formulaţi de evaluator , care pot fi de mai
multe feluri ( exemple ):
I. Itemi obiectivi
 de tip pereche - Uneşte rezultatul din coloana A cu exerciţiul din coloana B:
A B
326 + 102 7
499 - 51 448
28 : 4 428
 cu alegere duală – Citeşte cu atenţie afirmaţia de mai jos . Scrie în casetă A dacă
este adevărată şi F dacă este falsă .
Numărul 239 este succesorul numărului 240 .
 Cu alegere multiplă - Ȋncercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect .

Dintre numerele date mai mari sau egale cu 439 sunt :
a) 438 , 439 , 440 , 441 ;
b) 439 , 440 , 441, 442 ;
c) 440 , 441, 442, 443 .
II. Itemi semiobiectivi
 cu răspuns scurt – Cum se numeşte rezultatul operaţiei de înmulţire ?
 Întrebări structurate - Problemă : De ziua lui , Răzvan a primit şi un tort cu
ciocolată ( tortul este reprezentat printr-un desen ) . Pregătirea tortului a durat 2 ore şi a costat 100
de lei . Toţi invitaţii şi sărbătoritul au savurat tortul .
a) Ce formă are tortul ?
b) Câte minute a durat pregătirea tortului ?
c) Câte bancnote de 10 lei s-a plătit pentru tort ?
d) Cât reprezintă un un sfert din tort ?
III. Itemi cu răspuns deschis
 rezolvare de probleme - Pe baza operţiei date , 50 + 50 : 10 = , compune şi
rezolvă problema .
1223
CONCURSUL este o metodă prin care elevii pot fi motivaţi să obţină
cele mai bune rezultate . Cadrul didactic are posibilitatea de a elabora gradat subiectele
( de la uşor spre dificil ) . Elevii care rezolvă corect şi integral toate subiectele într-un timp
cât mai scurt câştigă primele locuri ale concursului . Pot fi apreciaţi nu doar elevii de pe
primele trei locuri , ci şi elevii care au reuşit să rezolve foarte bine sau bine toate subiectele .
EVALUAREA ASISTATĂ PE CALCULATOR are avantajul de a oferi un cadru diferit
elevilor , permite evaluarea clasei într-un timp scurt , dar nu stimulează capacităţi de sinteză sau
de creaţie .
Elaborarea unor teste eficiente sau organizarea unor concursuri trebuie să urmărească nu doar
informaţiile acumulate de elevi , ci şi capacitatea acestora de a le utiliza în situaţii practice .
BIBLIOGRAFIE :
Programa şcolară pentru disciplina Matematică şi Explorarea Mediului , Clasa a II-a ,
Aprobată prin OM Nr. 3418/19.03.2013 .
Brown, Sally , 1988 , Assessment a changing practice , Scottish Academic Press, Edinbugh .
Cucoş , C., 2009 , Evaluare şcolară . Intenţionalitate , procesualitate , strategii . Ȋn Cucoş ,
C.,(coord. ). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice , Ediţia a III – a ,
Editura Polirom , Iaşi .
1224
Importanța evaluării inițiale, metode și tehnici aplicate pentru realizarea
evaluării inițiale
Varan Emanuela Simona

Liceul Teologic Baptist Reșița, Secția Moldova-Nouă
Prof. Înv. Preșcolar
Grupa Mică
Nivelul I 3-5 ani
proces.
1225
BIBLIOGRAFIE:
1226
Prof. Varga Adorjan
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE!?
În calitate de informatician mă sunt necesare astfel de prevăzute în Legea Educației

simt obligat să privesc această instrumente( ref. test initial) Naționale nr. 1/2011.
temă din mai multe puncte de pentru a trezi la realitate elevul
vedere. În primul rând am să dupa vacanta practic Evaluarea Initiala se realizeaza la
aplic metoda Divid et Impera “prelungita” cu primele zile de inceputul anului scolar, iar in
pentru a împărți subiectul în scoala.Mai concret, functie de rezultate profesorii isi
două și a-l analiza ca și două de ce sa dau elevului test din proiecteaza activitatile didactice;
teme separate pentru ca mai ceea ce a fost predat anterior acolo unde este cazul, profesorii vor
apoi să putem privi imaginea de vacantei,daca pot,mai bine,sa realiza programe de invatare
ansamblu și a construi reiau succint,sa explic si sa remediala si de educatie diferentiata.
concluzia. lucrez impreuna cu el la Rezultatele obtinute la evaluarea
reactualizarea informatiilor?De initiala nu vor fi trecute in catalog,
În funcție de unghiul de vedere asemenea, se pot da teme pentru ci vor fi folosite ca reper pentru
al factorilor educaționali se acasa concepute astfel incat masurarea progresului elevilor.
remarcă aceasta reactualizare sa fie mai
o varietate interesantă de puncte pregnanta,mai rapida si,nu in Pentru disciplinele/ modulele de
de vedere referitoare la tema ultimul rand,mai eficienta. pregatire profesionala la care exista
mai sus amintită. Ca si concluzie,cred ca continuitate in planul-cadru,
sustinerea unei astfel de evaluarea initiala se desfasoara la
În calitate de fost elev aș fi evaluari initiale nu are relevanta inceputul semestrului intai, fiind
nedrept dacă nu i-aș da dreptate si nu ierarhizeaza nivelul de precedata de doua saptamani de
unuia dintre elevii mei, a cărui informatie al elevilor,cu atat recapitulare. In cazul celorlalte
opinie v-o transmit: “In opinia mai mult cu cat aceste teste se discipline, care se afla in primul an
mea,testul initial nu are prea dau aproape la toate de studiu pentru elevi, evaluarea
multa relevanta,in contextul materiile,elevul neavand timp initiala se poate desfasura imediat
detasarii, pentru o perioada sa preia tumultul de stres si dupa lectiile introductive. In acest
determinata de timp, a presiune,dar nici sa-si caz, testul initial va fi unul
individului fata de informatiile reinsuseasca anumite informatii preponderent atitudinal, dar va
anterioare sau fata de subiectul pe cont propriu,intr-un timp atat cuprinde si itemi prin care se
explicativ. de scurt,uneori chiar evalueaza competente formate
In primul rand,nu concep ca inexistent.” anterior, dar care vor sprijini
cineva sa pretinda conexiunea realizarea obiectivelor/
informativa a elevului atata Conform Ministerului Educației competentelor prevazute in
timp cat el a fost “rupt” de - așa cum toți profesorii știm programa.
materie,dar si de educator,pe sau cel puțin ar trebui să știm-
parcursul vacantei.Si aici ma testul inițial are anumite Opinia mea este că importanța
refer strict la termenul obiective și ar trebui să se testului inițial este dată de totalitatea
“vacanta”,asa cum este el desfășoare conform cerințelor elementelor din a căror punct de
conceput,cu rolul sau Ministerului care sunt după cum vedere analizăm și/sau ar trebui să
implicit,fara alte adaugari sau urmează: analizăm acest subiect.
exceptii referitoare la activitatea Prin evaluările inițiale realizate
individului in acest timp dat. la clasa a II-a – a XII-a/a XIII-a Cât despre metodele și tehnicile
In al doilea rand,consider ca se stabilește un punct de
recapitularea materiei la care se referință, în vederea comparării
pretinde sustinerea unui cu rezultatele Evaluaării
asemenea test initial, se poate Naționale la clasa a VIII-a și a
face temeinic,punctual si examenului de Bacalaureat din
progresiv la inceputul scolii,dar anul 2017, precum și cu
1227
totusi in mod succint.Pana la rezultatele evaluărilor sumative
urma,nu cred ca viitoare de la
aplicate la testele inițiale, fiind clasele a II-a, a IV-a și a VI-a,
profesor debutant, consider că
nu am destulă experiență ca să
mă pronunț.
1228
Prof.înv.primar:Varga Csilla
Școala Gimnazială nr.1 Viișoara , jud.Bihor
”O evaluare corectă a învățământului nu va putea fi posibilă nicodată cu ajutorul unui
instrument unic și universal.Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare multidimensională.”
(Gilbert De Landsheere)
Pentru a-și putea îndeplini rolul care i-a fost dat , evaluarea are nevoie de strategii și metode care ,
puse în aplicare ,duc la o mai bună aplicabilitate a procesului de evaluare și în același timp ușurează
munca evaluatorului.
În teoria și practica educațională se disting trei strategii de evaluare:
 Evaluare inițială
 Evaluare sumativă
 Evaluare formativă
a situației existente și de a formula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:tratarea diferențiată
a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii ,utilizarea a acelor metode și procedee didactice care
să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă ,îmbinarea
proces.
o singură sesiune.
O evaluare inițială , urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru ,cu
1229
BIBLIOGRAFIE:
 Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
 Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2000.
1230
Prof. VARLAM VIORICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 TOFLEA
Ed-Fizică
dat, oferind soluţii de perfecţionarea actului didactic.
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul unui program de instruire.
enunţate.
ocazia de a se concentra mai mult asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că
este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor,
.Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de verificare,
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A CUNOAŞTE, este un
Un interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar
fi binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi atenuării
stresului.
Bibliografie:
București, EDP.;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţiaa II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing
House.
1231
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Prof.înv.preșc. VARO ANNA MARIA

ȘC. GIMNAZIALĂ PAPIU- ILARIAN
GRUPA MIJLOCIE,DOMENIUL ȘTIINȚE
Evaluarea iniţială de la începutul semestrului I ,de la Grădinița cu P.N Papiu Ilarian, a vizat nivelul
de cunoștințe și deprinderile pe care copiii le au la începutul anului școlar, în vederea reglării demersului
didactic din perioada următoare.
Am considerat că evaluarea trebuie adaptată la faptul că învăţământul preşcolar nu face din
transmiterea şi acumularea de cunoştinţe un obiect expres de preocupări, ci se foloseşte de acestea pentru
a uşura şi optimiza procesul integrării copilului în mediul social, ca şi pentru a declanşa şi stimula
dezvoltarea potenţialului nativ al copilului.
capacitatea de a opera cu informaţiile, de a realiza transferuri, aplicaţii, fapt care conduce la îmbunătăţirea
parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice, în dobândirea unei autonomii acţionale şi funcţionale. De
dezvoltare.
Domeniul ştiinţe - GRUPA MIJLOCIE-
Obiective urmărite
- să numere şi să construiască grupe de obiecte în limitele 1 – 3 - să recunoască cifrele
în limitele 1 – 3
La toţi copiii am constatat un progres în ceea ce priveşte cunoştinţele şi reprezentările matematice
. Toţi numără în limitele 1 – 3 , însă nu toţi raportează corect numărul la cantitate , iar unii nu recunosc
cifrele . Foarte puţini însă găsesc rezolvarea unei probleme sprijinindu-se pe datele exprimate de o
imagine. Majoritatea recunosc şi descriu corect formele geometrice plane : cerc , pătrat, triunghi, şi
identifică corect poziţiile spaţiale ale obiectelor .
B. Cunoaşterea mediului \
Obiective urmărite
- să grupeze imagini în raport cu 2 – 3 noţiuni generale ( animale , fructe ) Copiii şi-au îmbogăţit
cunoştinţele referitoare la mediul înconjurător . Descriu , enumeră, clasifică elemente componente
ale mediului ( plante, animale observate ) , însă nu toţi adresează întrebări în legătură cu cele
observate.
intuirea de către copii a unor caracteristici ale fenomenelor realităţii înconjurăţoare a cauzalităţii
acestora în vederea formării premiselor concepţiei ştiinţifice despre lume.
fizică şi intelectuală .
1232
1233
EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
VĂRZARU ANAMARIA SEMIRAMIDA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ILOVĂȚ
fiecărui copil.
evaluării iniţiale. Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de învăţare
pentru a aprecia viitoarele progrese ale preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi evalueze
strategia didactică folosită.
• Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă,
• Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi permite anticiparea
măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse. În
conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
- Formularea itemilor
- Stabilirea timpului necesar fiecărui item
- Fixarea punctajului pentru fiecare item
- Stabilirea unei scări de apreciere
- oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente ( potenţialul
de învăţare a preşcolarului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele
următoare;
- nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii; - nu-
şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al preşcolarului.
cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ”
Model evaluare iniţială, grupa mare :

 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ȘI A COMUNICĂRI
1.PROBE PENTRU DETERMINAREA REZULTATELOR MINIMALE ALE COPIILOR
 OBIECTIVE:
- Să fie capabil să înțeleagă semnificația limbajului vorbit
- Să fie capabil să comunice eficient
- Să identifice diferite sunete ale limbii
1234
- Să manifeste interes pentru cărți / citit
- Să aprecieze și să utilizeze limbajul scris/tipăritura
 ITEMI:
1.Povestește un eveniment sau o poveste cunoscută respectând succesiunea evenimentelor– 2p
2.Inițiază o conversație și participă adecvat în conversație cu adulții sau copiii – 2p
3.Desparte cuvinte în silabe cu sau fără ajutor – 2p
4.Utilizează și păstrează cărțile, manipulându-le corect – 2p
5.Identifică/scrie literele din numele propriu – 2p
 NOTARE :
8-10 puncte = Comportament atins (A)
4-7 puncte = Comportament în dezvoltare (D)
Sub 4 puncte = Necesită sprijin (S)
 MODALITĂȚI DE REALIZARE:
- Observare sistematică a modului de comunicare (receptivă, expresivă)
- Probe practice : ”Colorează și te distrează” ; ”Desenăm și colorăm cercuri, pătrate …” ; ”Cuvinte,
silabe, sunete”
- Probe orale : ”Povestește ce îți place”; ”Răsfoim cărțile cu povești” ; ”Ora de povești”
- Fișă de lucru : ”Propoziții fermecate”
Bibliografie:
 Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis Cartea educatoarei, (2000),
 Bocoş, M., (2003), Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca
 Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom
1235
Importanța evaluării inițiale : Metode și tehnici
Profesor învățământ primar VASILACHE GABRIELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ CAZASU, BRĂILA
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
CLASA A III-A
În domeniul învățământului, al educației în general, evaluarea este văzută ca un proces complex
de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității),
cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Sub
aspect formal– scrie profesorul I. Radu – evaluarea înseamnă stabilirea unei corespondențe între
elementele mulțimii de plecare (răspunsuri, lucrări) și ale celei de sosire (scala de notare). Evaluarea este
un proces didactic complex, vizează toate componentele sistemului de învățământ (elevi, personal
didactic, bază tehnico-materială,conducere etc.) și întregul curriculum școlar (cunoștințe, priceperi,
educativ. „Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, pentru ca, pe baza informațiilor
obținute, această activitate să poată fi ameliorată și perfecționată în timp.”
Evaluarea îşi face simţită prezenţa şi necesitatea în toate activităţile umane. Întreaga existenţă
umană este, de fapt o alergare între scopuri şi evaluări. Cu atât mai mult în aria educaţională suntem
interesaţi de evaluări, de raportări permanente asupra desfăşurării actului de formare, proces prioritar în
fiecare tip de societate. Evaluarea este reconsiderată. Devine din „punct final într-o succesiune de
evenimente” (Ausbel şi Robinson) început şi permanenţă, trece de la nivelul microsistemic la cel
macrosistemic. Este unanim recunoscut că evaluarea reprezintă alături de învăţare o funcţie fundamentală
şi o componentă a procesului de învăţământ, dat fiind faptul că nu exista act educaţional care să nu
implice în mod sistematic sau nesistematic evaluarea şi autoevaluarea didactică (M. Ionescu).
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informații referitoare la
capacitatea lor generală de învățare. Pentru completarea acestora, însă, și, mai ales, pentru cunoașterea
faptului dacă elevii stăpânesc acele cunoștințe și abilități necesare înțelegerii conținutului programului
care urmează, este utilă evaluarea acestora prin examinări orale, dar mai cu seamă prin probe scrise.
Teoretic, evaluarea predictivă ar trebui să prefațeze realizarea fiecărui obiectiv, practic însă ea se produce
în secvența introductivă din lecție.
şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii). Evaluarea iniţială are funcţie diagnostică și
funcţie prognostică.
Aceasta nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt
pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatori (profesori,
enunţate.
1236
stresului.
Metodele utilizate pentru realizarea evaluării predictive, se aleg sau se elaborează atât în funcție de
obiectivele concrete urmărite, cât și în raport cu particularitățile persoanelor supuse unor asemenea acte.
Evaluarea iniţială se poate realiza prin următoarele modalități:
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
Din punct de vedere al notării, evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale
Bibliografie :
• Jinga, I. Negreț-Dobridor, Inspecția școlară și desingn-ul instrucșional, București, Edit.Aramis,
Secțiunea I, cap. C (Evaluarea), p. 71.
• 2. I. Radu, O „radiografie” a evaluării și notării școlare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987, p.
10.
• 3. Ec. Frăsineanu, Evaluarea în procesul de învățământ și educație, în Pedagogie și elemente de
psihologie școlară pentru examenele de definitivare și obținerea gradului didactic II, Elena Joița (coord.),
Craiova, Edit. Arves, 2003, p. 261.
1237
Importanta Evaluarii Initiale: Metode si tehnici
Prof. inv. primar:VASILACHE C. IONUT-COSMIN

Unitatea scolara: SCOALA GIMNAZIALA CAZASU
Clasa: Pregatitoare
O buna desfasurare a procesului instructiv-educativ presupune aplicarea unor diverse forme de evaluare. Dupa
modul de integrare a actului evaluativ in desfasurarea procesului de invatamant si dupa nivelul la care
se realizeaza, distingem mai multe forme sau tipuri de evaluare: evaluarea initiala(predictivã), evaluarea
continua (formativa) si evaluarea cumulativa (sumativa). Evaluarea initiala se efectueaza la inceputul
anului scolar, la integrarea copilului in clasa sau la inceputul unui program de instruire. Ea realizeaza in
primul rand functia de constatare, permitand cunoasterea nivelului de dezvoltare cognitiva, interese,
cunostinte anterioare,deprinderi intelectuale dar, si functia de predictie, sugerand strategii adecvate, care
sa permitacopilului obtinerea performantei. Fiecare cadru didactic are stilul sau de aplicare a teoriei
evaluarii, rezultat din modul de formulare a itemilor, obiectivelor, metodelor, etapelor, particularitatilor
clasei si experientei acumulate.
Evaluarea initiala este indispensabila pentru a stabili daca elevii au pregatirea necesara crearii
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare ofera elevului şi
profesorului o reprezentare a potentialului de invăţare, dar şi a eventualelor lacune ce trebuie completate
ori a unor aspecte ce necesita corectare sau îmbunătăţire (programe de recuperare). Evaluarea iniţiala nu
isi propune aprecierea performantelor globale ale elevilor şi nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se
recomanda raportarea la bareme de evaluare / apreciere, descriptori de performanta. Sansa atingerii
scopului evaluarii initiale este cu atat mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinti), reusim sa-i
determinam pe elevi sa fie receptivi şi sa inteleaga importanta evaluarii scolare, tratand cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi confruntare cu situatii noi de invatare,
care trezesc motivatia cunoasterii si ambitia solutionarii corecte a problemelor enuntate. Fiind anuntati de
la inceput ca notele la evaluarea initiala nu vor fi trecute in catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra
în mod expres asupra rezolvarii cu succes a subiectelor fara a considera, efectiv, ca este o evaluare
propriu-zisa, ci un exercitiu util activitătii de invatare (rezolvarea corecta a subiectelor, incadrarea în
fiind premisa pentru progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a
şti, a cunoaşte, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului.
Realizând o selecţie riguroasă a conţinutului curriculumului, folosind strategii didactice accesibile
gradului de înţelegere al acestora, putem desfăşura un act educaţional de calitate, care să ofere elevilor
şanse de realizare a obietivelor scolare, dar mai ales de integrare sociala.
şi cu invatatorul, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală, fizică, artistică,socio-
emoţională.
La inceputul ciclului primar, pentru a aduna cât mai multe informaţii despre copii, invatatorul
organizeaza evaluarea pe două paliere: informaţii culese de la părinţi despre copii şi aşteptările pe care le
au parinţii de la mediul educaţional şi probe aplicate elevilor pe parcursul primelor doua săptămâni ale
anului şcolar.
1238
- nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
- nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
necesitatea de a compara performanţele elevilor; în altele - de a determina nivelul achiziţiilor acestora în
raport cu un obiectiv fixat. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii copiilor de a executa
informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile.
În sfârşit, invatatorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului.
1239
Raportul dintre evaluare, predare și învățare
Prof. Vasilache Paraschiva

ȘCOALA GIMNAZIALĂ,,ȘT.O.IOSIF” TECUCI,
JUD. GALAȚI
Evaluarea școlară se raportează la celelalte activități didactice: predarea și învățarea, este parte
componentă a procesului intructiv-educativ. Înțelegerea, ca sistem al procesului educativ, implică
surprinderea interdeterminărilor dintre predare-evaluare și învățare-evaluare. Abordând procesul de
învățământ ca unitate a unor mecanisme intercorelate de predare-învățare-evaluare, I.T Radu, comentând
ideile lui De Landsheere, F. Hotyat, A. Bonboir, R. Ausubel, susține că ,,predarea-învățarea manifestă
tendința de a se modela între ele și după maniera în care se realizează evaluarea rezultatelor școlare" și de
aici concluzia de ordin practic ,,pentru ameliorarea stilurilor de învățământ promovate de profesor,
efectele pe care acțiunile de evaluare le induc asupra celorlalte componente prezintă o importanță
covărșitoare.
Educația ca instrucție, adică un proces complex, are două laturi complementare: predarea ca
activitate a profesorului de transmitere a cunoștințelor și învățarea ca activitate a elevului prin care acesta
asimilează cunoștințe și-și formează deprinderi.
Deși relativ bine delimitată de predare, evaluarea se dovedește a fi mai apropiată de educație și
instrucție decât de organizarea și conducerea sau eventual de alte forme de activitate socială a
profesorului. Se poate astfel sublinia că evaluarea este un însoțitor cvasipermanent al predării și învățării.
Definirea evaluării ca o activitate didactică distinctă, utilă în anumite limite, devine abstractă și
deficitară atunci când ne propunem să surprindem legătura dintre predare și evaluare.
Deși ne aflăm într-o perioadă de rapidă expansiune a modalităților de învățare la distanță (învățarea
asistată de calculator, cu ajutorul televiziunii, într-un sistem internet etc.), se subliniază importanța
legăturții directe, nemijlocite dintre profesor și elev, inclusiv a conexiunilor informaționale dintre predare
și învățare. Evaluarea ca activitate didactică s-a dovedit a fi utilă pentru a diminua relativa opoziție dintre
predare și învățare.
Se conturează, în acest context, două aspecte esențiale ale evaluării ca activitate didactică:
a) Se referă nemijlocit la comunicare, receptarea cunoștințelor, formare a deprinderilor etc.
b) Surprinde, în mod deosebit, aspectele de reglare sau modul de funcționare sistemic al instrucției
și, în general, al procesului intructiv-educativ.
Rolul principal al evaluării este acela de a stimula învățarea și de a asigura o calitate sporită
predării. În strânsa legătura cu funcția stimulativă se distinge și funcția de diagnoză a evaluării: pentru a
ameliora activitatea de predare-învățare, trebuie mai întâi să se identifice "punctele critice", "aspectele
neizbutite", blocajele și elementele puțin productive prezente în actul adițional.
În evaluarea școlară profesorul nu este simplu spectator (persoană care ascultându-l îl asistă pe elev)
ci și arbitru și factor de decizie (îl poate întrerupe și hotărăște asupra valorii activității elevului).
Noile tehnici de evaluare obiective limitează activitatea elevului doar la alegerea unor răspunsuri în
timp ce în evaluarea tradițională elevul este invitat să "sesizeze problema", "să identifice aspecte noi", "să
aplice", "să rezolve", "să identifice" etc. I.T Radu avansează chiar opinia că "tendința de utilizare - în
scopul evaluării performanțelor școlare ale elevilor, a probelor alcătuite preponderent, din întrebări cu
răspunsuri închise, la alegere sau cu răspunsuri scurte chiar monosilabic, simulată - poate chiar generată -
de intenția de a se realiza corectarea mai rapidă și aprecierea mai exactă a acestora, necesită o
reevaluare".
Nu credem să existe profesor și cu atât mai mult specialist în evaluarea care să nu recunoască
superioritatea evaluării continue vizavi de aceea realizată prin sondaj. Din păcate evaluarea continuă
necesită foarte mult timp și nu se poate realiza la un anumit nivel calitativ decât în cadrul învățământului
individual.
Activitatea evaluativă, mai ales atunci când se află în expansiune, solicită tot mai multă
corectitudine și principialitate, generează o logică a corectitudinii salutară nu numai pentru elevi ci și
pentru profesori.
Părinții au dreptul de a cunoaște nivelul de pregătire al elevilor, capacitatea, performanțele, șansele
lor de afirmare, după cum societatea, factorii de conducere din învățământ, prin inspecții și sondaje, au
1240
datoria de a controla calitatea procesului de învățământ pentru a deschide canale de comunicare valorică
și integrare școlară și în viață.
Numai printr-o selecție obiectivă, riguroasă, se poate asigura ridicarea nivelului de competență,
capacitatea de competivitatea, obținerea performanțelor, deși în acest domeniu pedagogia, teoria evaluării
și docimologia trebuie să colaboreze îndeaproape cu sociologia și managementul.
Bibliografie:
Ion T. Radu,Evaluarea randamentului școlar,în ,,Curs de pedagogie,, Univ. din București,1988
Ion T. Radu, Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, București,EDP,1981
1241
Metode și tehnici de evaluare inițială
Vasile Cătălina
Școala Gimazială ,,Radu Tudoran,, Blejoi
Clasa a III-a
întreprinse;
strategii:
1242
In cazul evaluarii inițiale:
 SCOPUL URMARIT
o identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştin-
ţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa
imediat următoare;
o funcţie prognostică
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
 AVANTAJELE
 DEZAVANTAJELE
Bibliografie:
1243
Prof.înv.preșc.VASILESCU ANDREEA
GRĂDINIȚA PP NR.44, CONSTANȚA
NIVEL I
În învăţământul prescolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activităţii didactice,
şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
fiecărui copil. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de
verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la obiectivele propuse.
Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare
de studiu.
Cele mai intalnite metode de evaluare sunt:
 Metoda de evaluare orală
Este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual sau pe grupe de elevi. Principalul
avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, în cadrul căruia profesorul îşi
poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi cum gândeşte el, cum se exprimă, cum face faţă unor situaţii
problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, profesorul îi
poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze, după cum tot el îl
poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas. Metoda are însă şi unele dezavantaje:
ea este mare consumatoare de timp, timp care, adesea, le lipseşte profesorilor ale căror discipline sunt
prevăzute în planul de învăţământ cu un număr mic de ore, deci care au mai mulţi elevi cărora trebuie –
potrivit reglementărilor în vigoare – să le atribuie cel puţin trei note „în oral” pentru a li se încheia media
semestrială.
 Metoda de evaluare scrisă
Este utilizată sub diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată
acasă, portofoliu, proiect etc. Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca
dificultate îndeosebi) pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare
de elevi în aceeaşi unitate de timp. Ea îi avantajează pe elevii emotivi şi-i pune la adăpost pe profesorii
tentaţi
să evalueze preferenţial prin metoda orală. Ca şi metoda de evaluare orală şi cea scrisă are unele
dezavantaje sau limite: la teste, de exemplu, elevii pot ghici răspunsurile la itemii cu alegere multiplă; la
extemporale şi teze se poate copia. Indiferent de forma utilizată, în cazul probelor scrise este dificil de
apreciat anumite răspunsuri, când acestea sunt formulate ambiguu, deoarece profesorul care corectează
lucrarea nu-i poate cere lămuriri autorului.
 Metoda de evaluare practică
1244
Le permite profesorilor să constate la ce nivel şi-au format şi dezvoltat elevii anumite deprinderi
practice, capacitatea de „a face” (nu doar de „a şti”). Şi această metodă se realizează printr-o mare
varietate de forme, în funcţie de specificul obiectului de studiu de la probele susţinute de elevi la educaţia
fizică, unde există baremuri precise, la lucrările din laboratoare şi ateliere unde elevii pot face dovada
capacităţii de a utiliza cunoştinţe asimilate prin diverse tehnici de lucru: montări şi demontări, executări
de piese sau lucrări,
efectuarea unor experienţe. La această categorie de probe, evaluatorii trebuie să stabilească unele
criterii, norme şi/sau cerinţe pedagogice, pentru că, de fapt, evaluarea din învăţământ, prin oricare dintre
metode s-ar realiza are, prin excelenţă, o valoare, o semnificaţie pedagogică. Aceste cerinţe nu trebuie să
difere de cele formulate pe parcursul instruirii, în schimb, ele trebuie să fie cunoscute şi de elevi,
împreună cu baremurile (standardele) de notare.
 Alte metode de evaluare
În practica şcolară sunt folosite şi alte metode de evaluare a nivelului de pregătire al elevilor, atât pe
parcursul instruirii cât şi la sfârşitul ei.
- OBSERVAREA (înţeleasă aici ca metodă de cunoaştere a elevului sub diverse aspecte) poate fi
folosită şi ca metodă de evaluare, cu condiţia să respecte aceleaşi cerinţe psihopedagogice, ca şi în cazul
unei cercetări (investigaţii) pe o temă dată: să aibă obiective clare (exemplu: stimularea interesului
elevilor pentru o anumită disciplină; ameliorarea rezultatelor şcolare; creşterea caracterului aplicativ al
predării şi învăţării); să se efectueze sistemtic, pe o perioada mai îndelungată (semestru sau an şcolar); să
se înregistreze operativ, într-o fişă specială sau într-un caiet, rezultatele observării.
Obiectul observării îl constituie: activitatea elevilor, comportamentul lor, produsele unor activităţi
realizate în conformitate cu cerinţele programelor şcolare sau combinaţie a lor. Rezultatele observării
vor fi comparate cu rezultatele la învăţătură, în urma unor analize calitative şi cantitative (matematice şi
statistice). Observarea va fi folosită, mai ales, pentru sesizarea cât mai exactă a cauzelor care determină
obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură la anumiţi elevi şi oscilaţiile (variaţiile) prea mari în pregătirea
altora, dar şi pentru a evita erorile de apreciere prin atribuirea unor note (fie prea mari, fie prea mici) sub
impresia momentului, a unor evaluări conjuncturale.
- FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie
de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse exerciţii şi probleme
ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea de către profesor a unei
secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.
În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către
profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi completări, noi exemplificări etc., în legătură cu
conţinutul predat.
notarea elevilor.
BIBLIOGRAFIE:
2. PROGRAMA ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII
3. www.proeducation.md/dw.php3?f=/files/Evaluare/Evaluarea%20performantelor%20scola
re/Cabac.doc
1245
METODA CUBULUI – METODĂ INTERACTIVĂ DE CONSOLIDARE A
CUNOŞTINŢELOR
Prof. Vasiliu Gabriela-Loredana -Gradinita P.P.nr19 Botosani

Domeniul- Știință
Pentru a reuşi într-o lume în continuă schimbare, copiii au nevoie să selecteze şi să prelucreze
informaţiile în mod eficient, să integreze cunoştinţele noi în sistemul celor deja existente.
Din vastul complex metodologic am selectat şi aplicat metode de predare-învăţare tradiţionale cu
metode active şi interactive: cubul, ciochinele, piramida,explozia stelară, turul galeriei, tehnici şi procedee
care implică preşcolarul în procesul de învăţare prin cooperare, care au contribuit la dezvoltarea gândirii
critice, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare în sensul participării active la
propria formare.
Învăţarea activă înseamnă procesul de învăţare calibrat pe interesele, nivelul de înţelegere ,
nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. În cadrul învăţării active se pun bazele unor
comportamente, de altfel observabile:
• Comportamente ce denotă participarea (preşcolarul e activ, răspunde la întrebări, ia parte la
activităţi);
• Gândirea creativă ( copilul are propriile sale sugestii, propune noi interpretări);
• Construirea cunoştinţelor ( în loc să fie pasiv, preşcolarul îndeplineşte sarcini care îl vor
conduce la înţelegere).
Metodele de învăţare activă fac activităţile interesante, ajută copiii să realizeze judecăţi de
substanţă şi fundamentate, îi sprijină în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le
aplice în viaţa reală. Una dintre metodele active aplicate la grupa mică cu succes este metoda cubului,
strategie de predare–învăţare ce urmăreşte un algoritm ce vizează descrierea, comparaţia, asocierea,
analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut
pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe perspective. CUBUL este o
tehnică prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut.
Această metodă didactică are următoarele etape:
I. Se realizează un cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite sau se lipesc diferite
imagini. Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE,
COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ. Este recomandabil ca feţele
cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând paşii de la simplu la complex.
II. Anunţaţi tema/subiectul pus în discuţie;
III. Împărţiţi grupul de copii în 6 subgrupuri, fiecare urmând să examineze tema aleasă din
perspectiva cerinţei de pe una din “feţele” cubului, astfel:
Descrieţi – priviţi obiectul cu atenţie şi descrieţi ceea ce vedeţi; Ce este?, Cum arată?
Comparaţi - Cu cine se aseamănă?, Prin ce diferă?
Asociaţi - la ce vă face să vă gândiţi? Ce vă inspiră? Eliberaţi-vă mintea şi căutaţi asociaţii pentru
acest obiect.
Analizaţi – spuneţi cum este făcut, din ce şi ce părţi conţine?
Aplicaţi: - Cum poate fi utilizat? Ce poţi face cu el?,
Argumentaţi - pro sau contra. Luaţi o poziţie şi folosiţi orice fel de argumente logice pentru a
pleda în favoarea sau împotriva subiectului. E bun sau rău?, De ce?
 Exemple de jocuri:
Cubul pisicuţei , cubul anotimpurilor, cubul toamnei, cubul florilor, cubul personajelor din poveşti,
cubul iernii .
Am folosit metoda cubului la grupa mică, dar ţinând seama de particularităţile lor de vârstă şi
individuale, utilizând imagini sau semnificaţia culorilor în loc de cea a cifrelor.
Este o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de vedere,metoda poate fi
folosită în orice moment al activităţii şi oferă preşcolarilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele
necesare unor abordări complexe.
1246
Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii grupe de copii la realizarea cerinţelor ,,cubului”
este o provocare ce determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.
APLICAREA METODEI ACTIVE ,, CUBUL ”
Grupa: mică
Domeniul ştiinţă
Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului
Tema: „Cubul pisicuţei Miau”
Tipul de activitate: Verificare şi consolidare a cunoştinţelor
Forma de realizare: Joc didactic
Scopul activităţii: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere a animalelor de casă, precum şi stimularea
curiozităţii pentru investigarea acestuia;
Obiective operaţionale:
-să descrie pisica prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, mărime);
-să sesizeze asemănările si deosebirile faţă de alt animal de casă(căţelul);
-să descrie părţile componente ale pisicuţei;
-să recunoască hrana pisicuţei;
-să explice în ce constă grija omului faţă de pisică;
-să recite corect,logic,expresiv poezia,,Pisicuţa”;
-să mânuiască materialul pus la dispoziţie;
SARCINA DIDACTICĂ: Se împarte efectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să
analizeze tema aleasă, „pisicuţa”. In acest mod se împart sarcinile fiecărei grupe prin aruncarea cubului şi
preluarea sarcinii corespunzătoare imaginii.
REGULI DE JOC: Fiecare grup răspunde pe rând conform cerinţei primite:
(descrie, compară, asociază, analizează aplică, argumentează).
ELEMENTE DE JOC: Surpriza, aplauzele.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, conversaţia, demonstraţia,instructajul verbal, metoda
interactivă de grup cubul,brainstorming.
MATERIAL DIDACTIC: cubul cu cele 6 feţe divers colorate, pisicuţa,
imagini reprezentând răspunsurile copiilor, imagini reprezentative pentru poezie, pisicuţe
personalizate din carton folosite ca stimulente.
EVALUAREA: Continuu-formativă, observarea comportamentului copiilor, orală, aprecieri
privind corectitudinea răspunsurilor copiilor.
DURATA: 15-20 min.
BIBLIOGRAFIE:
,, Metode interactive de grup- ghid metodic” Ed. Arves
„Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar”, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 2005.
„Curriculumul pentru învăţământul preşcolar” – Bucuresti, 2008.
1247
Vătămăniuc Constantin Ovidiu, Liceul Teoretic „Dr. Mihai Ciucă” Săveni,

disciplina istorie, clasa a IX-a
Evaluarea iniţială sau evaluarea predictivă ar putea fi definită ca un proces de măsurare şi apreciere
a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi în anul şcolar anterior, pentru a cunoaşte dacă aceştia
(elevii) au cunoştinţele necesare învăţării, pentru a stabili capacităţile de învăţare şi motivaţia pentru
conţinuturile predate.
Dintre funcţiile evaluării predictive, cele mai importante sunt: funcţia de diagnoză (cunoaşterea
nivelului la care se situatează elevii din punctul de vedere al stăpânirii cunoştinţelor şi al deprinderilor
necesare învăţării de noi cunoştinţe şi deprinderi ce vor fi predate în noul an şcolar); şi funcţia predictivă (
îl ajuntă pe profesor să-şi planifice şi organizeze predarea în raport cu nivelul de stăpânire a cunoştinţelor
şi deprinderilor ale elevilor).
Evaluarea iniţială este recomandată mai ales la clasele de început de ciclu (V, IX) deoarece este
necesară pentru cunoaşterea de către profesor a nivelului de cunoştinţe, a stilurilor de învăţare ale elevilor
,,noi”. Totodată evaluarea iniţială îl ajută pe profesor să afle dacă elevii au măcar aşa numitul bagaj
minim de cunoştinţe şi deprinderi necesare învăţării materiei pe care o predă profesorul. Pentru elevii de
clasa a IX-a, acest bagaj minim de cunoştinţe ar cuprinde:cunoaşterea celor cinci mari epoci ale istoriei, a
unor elemente de cronologie (milenii, secole, decenii, ani), a unor cunoştinţe de istorie naţională (geto-
daci, voievozi, formarea statului naţional etc) şi de istorie universală (Grecia Antică, Roma Antică, Evul
Mediu, războaiele mondiale etc).
Evaluarea iniţială la clasa a IX-a, la disciplina istorie, ar trebui să se realizeze pe parcursul a două
ore. În prima oră profesorul poate verifica nivelul de cunoştinţe ale elevilor printr-o serie de întrebări
frontale ce vizează memoria (date – Între ce ani a domnit Ştefan cel Mare?, evenimente – Ce eveniment a
avut loc la 1 Decembrie 1918?, termeni – Definiţi termenul de romanizare ) şi găndirea (comparaţia între
evenimente istorice – Comparaţi Unirea Principatelor Române cu Marea Unire, sinteze ale unei evoluţii
istorice – Prezentaţi pe scurt evoluţia populaţiei nord-dunărene între secolele I – VIII.)
În cea de-a doua oră, profesorul administrează elevilor un test de evaluare iniţială ce cuprinde itemi
formulaţi din noţiuni, concepte şi conţinuri din materia anilor şcolari prece-denţi.
Un test de evaluare iniţială la disciplina istorie pentru elevii clasei a IX-a ar putea fi cel prezentat
mai jos.
Testul conţine trei subiecte: un subiect cu itemi obiectivi, un subiect cu itemi pe baza unui text şi un
subiect de tip eseu.
Primul subiect conţine trei itemi obiectivi.
- La primul item, care este unul cu răspuns închis şi de aşezare în ordine logică, elevul trebuie să
enumere în ordine cronologică cele 5 mari epoci ale istoriei;
- Itemul 2 este deasemenea unul cu răspuns închis la care elevul trebuie să precizeze, pentru fiecare
an din listă, secolul din care face parte;
- Itemul 3 este un item cu alegere multiplă, la care elevul trebuie să încercuiască litera variantei pe
care o consideră el a fi cea corectă.
1248
Subiectul II este un subiect la care elevii trebuie să citească cu atenţie un text istoric, pe baza căruia
vor rezolva trei cerinţe.
Subiectul III este un item subiectiv care cere elevului să realizeze un text cu caracter istoric. Acest
tip de item este recomandat să fie folosit la un test iniţial deoarece verifică mai bine nivelul de cunoştinţe
şi deprinderi pe care le poate avea un elev.
Profesorul mai poate solicita elevilor să scrie pe foaia de test şi punctajul pe care crede că-l va lua,
asfel poate fi verificată şi capacitatea elevilor de autoevaluare.
În încheiere se poate concluziona faptul că testul iniţial este foarte important deoarece reprezintă/ar
trebui să reprezinte punctul de plecare în procesul de predare-învăţare din noul an şcolar.
1249
Evaluarea iniţială – premisă pentru progresele ulterioare
prof. Vatamaniuc Luminiţa- Corina,

Colegiul Tehnic “Petru Muşat” Suceava, Limba şi literatura română,
clasa a XI-a C
Procesul de învăţământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară
etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în
vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. În cadrul procesului de învăţământ se
desfăşoară mai multe tipuri de activităţi, primordiale fiind cele de predare-învăţare-evaluare.
Activitatea de predare-învăţare-evaluare, deşi este formată din trei elemente, ele se întrepătrund în
cadrul activităţii comune a profesorilor şi elevilor, iar rezultatele finale sunt o rezultantă a celor trei.
Evaluarea este o activitate prin care sunt colectate, asamblate și interpretate informații despre
starea, funcționarea și/sau evoluția viitoare probabilă a unui sistem.
Actul evaluării presupune două etape:
- măsurarea- operație de cuantificare a rezultatelor școlare;
- aprecierea- emiterea unei judecăți de valoare referitoare la rezultatele măsurate.
Măsurarea înseamnă atribuirea de numere unor fapte și fenomene, notarea fiind o operație ce se
materializează prin anumite semen, simboluri convenționale, numite note.
Aprecierea se exprimă prin calificative (f.b, b, s, i)- marchează nivelul de performanță sau eficiență
atins de cel examinat.
Evaluarea este urmată de acțiunea de elaborare a deciziilor, de stabilire a modalităților corective și
ameliorative.
Principalele funcții ale evaluării sunt:
- funcția de constatare a rezultatelor activității școlare ce presupune inventarierea achizițiilor pe
care le are elevul în momentul examinării, a progresului sau regresului înregistrat de el de la o etapă la
alta a instruirii;
- funcția de diagnosticare ce vizează analiza datelor colectate și stabilirea măsurătorilor
corespunzătoare (corectarea, modificarea strategiilor, stilului de predare);
- funcția de prognosticare prin care se anticipează nivelu de realizare a activităților de predare –
învățare în etapele următoare, implicit rezultatele și performanțele posibile ale elevilor.
Strategiile de evaluare sunt:
a) - evaluarea parțială (ascultarea curentă, extemporale, probe practice);
- evaluarea globală- se verifică o cantitate mai mare de cunoștințe ( examene, concursuri)
b) - evalurea inițială (predictivă);
- evaluarea formativă (continuă);
- evaluarea sumativă (finală).
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației
pedagogic imediat următor. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să
se țină seama de următoarele: tratarea diferențiată a elevilor, selecția riguroasă a conținutului învățarii,
utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale care
asigură învățarea activă și formativă alături de îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la
clasă (frontală, individuală și pe grupe).
1250
1251
Test inițial
Clasa a V-a
Prof. Vătu Ionela

Școala gimnazială ”Sfântul Gheorghe” Craiova
Clasa a v-a
Se dă textul:
A fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrân, tare bătrân şi tare înţelept.
De bătrân ce era, îi crescuse o barbă albă până la piept şi de înţelept ce era… uf! nici nu ştiu ce să vă
mai spun. Poftim! N-am văzut în viaţa mea un arici mai înţelept. E bine?
Aşa… se trezeşte într-o bună dimineaţă ariciul…
– Hm! Cum o fi pe-afară?
Îşi scoate el nasul pe fereastră… (Dar ce credeţi voi? Avea o casă gospodărească, avea uşă, un coş
şi o fereastră.) Îşi scoate el, aşadar, nasul şi miroase în dreapta şi în stînga, în sus şi în jos:
– Bun! Nu plouă.
Îşi apucă atunci ariciul barba cu amândouă lăbuţele şi şi-o trece de câteva ori peste ţepii care-i
slujesc la tot felul de trebi. Acum, de pildă, îi slujeau drept pieptene… Şi-şi piaptănă ariciul barba, se
ferchezuieşte şi, când i se pare că s-a gătit cum nu se poate mai frumos, îşi pune pălăria, îşi ia bastonul
şi-o porneşte fluierând prin pădure.
Mergea ariciul fluierând, se proptea uşurel în baston şi, dacă întîlnea o veveriţă, un iepure sau altă
cunoştinţă, se apleca îndată, îşi scotea pălăria şi rostea: „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”,
după împrejurare.
Şi tocmai când fluiera mai fără grijă, se întâlni cu… un lup. Un pui de lup, prost şi obraznic.
(Vladimir Colin, Povestea ariciului înțelept)
Cerințe:
I.Receptarea textului: 16 p.
1. Menționează două personaje din text. 4 p.
2. Transcrie o secvență care conține o trăsătură a personajului principal. 4 p.
3. Formulează două idei principale din fragmentul dat. 4 p.
4. Explică într-un enunț de ce ariciul avea o barbă albă până la piept. 4 p.
II. Limbă și comunicare: 32 p.
1. Notează cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile: 4 p.
a. Cuvântul fluierând are 5 consoane și 4 vocale.
b. Cuvântul fereastră se desparte în silabe astfel: fe-rea-stră.
2. Alege varianta corectă: 4 p.
a. Cuvântul cu sens asemănător pentru se proptea este: a) se rezema; b) se împiedica; c) se
lovea.
b. Cuvântul cu sens opus pentru obraznic este: a) neascultător; b) cuminte; c) impertinent.
3. Motivează folosirea semnului exclamării în secvența: „Vă salut cu stimă!”4 p.
4. Identifică în text un pronume personal și un verb la timpul trecut. 4 p.
5. Transcrie din text două structuri de tipul substantiv + adjectiv. 4 p.
6. Formulează două enunțuri cu ortogramele sa/s-a. 4 p.
7. Transcrie o propoziție interogativă și o propoziție exclamativă. 4 p.
8. Identifică subiectul și predicatul din secvența: Îşi apucă atunci ariciul barba cu amândouă
lăbuţele. 4 p.
1252
III. Compunere imaginativă
Scrie o compunere de 80-100 de cuvinte în care să-ți imaginezi o continuare a textului de mai sus.
30 p.
Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu și 12 puncte pentru redactare (ortografie 4p., punctuație 3p.,
lizibilitate 1p., coerență 2p., registrul și stilul comunicării 2p.)
1253
EVALUAREA INIȚIALĂ-UN RĂU NECESAR
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DOBÎRCENI

Prof. înv. primar –VECHIU MARIANA-DOINIȚA
Εvɑluɑrеɑ іnіțіɑlă ɑrе rοlul dе ɑ stɑbіlі nіvеlul dе рrеgătіrе ɑl еlеvіlοr lɑ înϲерutul unеі ɑϲtіvіtățі.
Ϲunοɑștеrеɑ ϲɑрɑϲіtɑțіlοr dе învățɑrе ɑ ɑϲеstοrɑ, ɑ nіvеluluі dе рrеgătіrе dе lɑ ϲɑrе рοrnеsϲ șі ɑ grɑduluі
în ϲɑrе stăрânеsϲ ϲunοștіnțеlе nеϲеsɑrе ɑsіmіlărіі ϲοnțіnutuluі еtɑреі în ϲɑrе urmеɑză, ϲοnstіtuіе ο
ϲοndіțіе sреϲіɑlă ɑ rеușіtеі unеі ɑϲtіvіtățі.
Аϲеastɑ nu ɑrе un rοl dе ϲοntrοl, еstе dіɑgnοstіϲ, stіmulɑnt şі іndіϲă рlɑnul dе urmɑt în рrοϲеsul dе
învăţɑrе. Εstе “răul nеϲеsɑr”.
Εvɑluɑrеɑ іnіţіɑlă sе aplică lɑ înϲерutul unui ciclu de învățământ, deci și în debutul învățământului
primar, a anului școlar, semestrului I și al II- lea, începutul unei unități de îmvățare și chiar al unei lecții.
Deoarece învățământul primar este prima treaptă din învățământul obligatoriu , iar clasa pregătitoare este
prima clasă din învățământul primar, evaluarea inițială este foarte necesară pentru ,,a avea sistematic un
reper asupra pre-achizițiilor pentru a distinge mai bine preachizițiile defectuoase și a stabili un diagnostic
asupra achizițiilor deja dobândite”. Termenul de repentenție fiind inexistent după clasa pregătitoare și
clasa I implică mai mult luarea unor decizii preventive, identificarea dificultăților de învățare, stabilirea și
aplicarea unui plan de intervenție individualizat. Deci, evaluarea iniţială este ,,utilă pentru refacerea sau
remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a
noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţăturii următoare, pentru a omogeniza într-un
fel, fondul de cunoștințe şi abilităţi indispensabile unui nou parcurs”.
Evaluarea inițială este „impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea
pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învăţare, precum şi creearea premiselor necesare pentru
asimilarea noilor conţinuturi” de asemeni „sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării
noului program şi îi permite acestuia anticiparea rezultatelor. Mai exact, pornind de la datele evaluării, se
pot stabili: obiectivele programului viitor, demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de
învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare”.
Sublіnііnd rοlul şі însеmnătɑtеɑ ɑϲеstuі tір dе еvɑluɑrе реntru іntеgrɑrеɑ еlеvіlοr în ɑϲtіvіtɑtеɑ
ϲɑrе înϲере, R. Аusubеl ϲοnϲhіdе: “Dɑϲă ɑş vrеɑ să rеduϲ tοɑtă рsіhοреdɑgοgіɑ lɑ un sіngur рrіnϲіріu,
еu sрun: ϲееɑ ϲе іnfluеnţеɑză ϲеl mɑі mult învăţɑrеɑ sunt ϲunοştіnţеlе ре ϲɑrе еlеvul lе рοsеdă lɑ
рlеϲɑrе. Аsіgurɑţі-vă dе ϲееɑ ϲе еl ştіе şі іnstruіţі-l în ϲοnsеϲіnţă”
„Funϲțіɑ рrеdіϲtіvă (рrοgnοstіϲă) ɑ ɑϲеstеі еvɑluărі ϲοnstă în ɑϲееɑ ϲă dɑtеlе οbțіnutе рrіn
еvɑluɑrеɑ іnіțіɑlă ɑjută lɑ ϲοnturɑrеɑ ɑϲtіvіtățіі următοɑrе în trеі рlɑnurі:
 mοdul ɑdеϲvɑt dе рrеdɑrе/învățɑrе ɑ nοuluі ϲοnțіnut;
 ɑрrеϲіеrеɑ οрοrtunіtățіі οrgɑnіzărіі unuі рrοgrɑm dе rеϲuреrɑrе реntru întrеɑgɑ ϲlɑsă;
 ɑdοрtɑrеɑ unοr măsurі dе sрrіjіnіrе șі rеϲuреrɑrе dοɑr ɑ unοr еlеvі.”).
Εvɑluɑrеɑ іnіţіɑlă ɑrе următοɑrеlе ɑtrіbuţіі:
* stɑbіlеştе nіvеlul dе рrеgătіrе ɑl еlеvіlοr lɑ înϲерutul ɑϲtіvіtăţіі, în ϲοndіţііlе în ϲɑrе ɑϲеştіɑ sе рοt
іntеgrɑ în рrοgrɑmul stɑbіlіt;
* ϲοnstіtuіе unɑ dіn рrеmіsеlе hοtărâtοɑrе реntru rеuşіtɑ ɑϲtіvіtăţіі dіdɑϲtіϲе рrіn: ϲunοɑştеrеɑ
nіvеluluі dе рrеgătіrе dе lɑ ϲɑrе рοrnеsϲ еlеvіі, ϲunοɑştеrеɑ grɑduluі în ϲɑrе еі stăрânеsϲ ϲunοştіnţеlе şі
ɑbіlіtăţіlе nеϲеsɑrе ɑsіmіlărіі ϲοnţіnutuluі еtɑреі ϲɑrе urmеɑză; ϲunοɑştеrеɑ ϲɑрɑϲіtăţіlοr dе învăţɑrе ɑlе
еlеvіlοr.
Εvɑluɑrеɑ іnіţіɑlă sе іmрunе ϲu nеϲеsіtɑtе şі în sіtuɑţіɑ ϲând învăţătοrul nu ϲunοɑştе еlеvіі, lɑ
înϲерut dе ϲіϲlu dе învăţământ.
1254
Importanța evaluării inițiale.
Prof. Înv. Primar și Preșcolar Velea Oana Iulia

Gr. cu P.S. nr 49 Brăila
Evaluarea inițială este foarte importantă pentru a stabili nivelul de pregătire a preșcolarului în
momentul inițierii programului respectiv, contituind o condiție hotărâtoare pentru reușita activitătilor
viitoare deoarece oferă cadrului didactic prilejul de cunoaștere a potențialului fiecărui preșcolar.
Evaluarea inițială, prin cele două funcții ale ei, ajută cadrul didactic să își planifice viitoarele
activități. Cea diagnostică care vizează cunoașterea măsurii în care subiecții stăpânesc cunoștințele pe
care le posedă dar și identificarea lacunelor din pregătirea copiilor.Funcția prognostică permite cadrului
didactic să anticipeze rezultatele și îi sugerează condițiile probabile ale desfășurării noului program.
Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii și modalități de verificare,
măsurare și apreciere a nivelului de pregătire a preșcolarului, pornind de la obiectivele propuse. În
conceperea testelor de evaluare inițială trebuiesc parcurși următorii pași:
-Stabilirea exemplelor de comportament, în funcție de obiectivele propuse.
-Formularea itemilor.
-Stabilirea timpului necesar fiecărui item.
-Fixarea punctajului pentru fiecare item.
-Stabilirea unei scări de apreciere.
-Centralizarea rezultatelor în grafic.
Datele obținute ajută la conturarea activităților didactice viitoare, stabilirea modului adecvat
predării a noului conținut al programei, dacă este cazul, și adoptarea unor măsuri de sprijin și recuperare a
unora dintre preșcolari.
Avantajele evaluării inițiale sunt:
-Oferă educatoarei și preșcolarilor o reprezentare cât mai exactă a situației existente asupra
potențialului de învățare sau lacunelor ce trebuie completate.
-Pe baza evaluării inițiale se planifică demersul imediat următor și eventual a unor programe de
recuperare.
-Nu-și propune și nici nu poate determina cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitiv al
preșcolarului.
Subliniind rolul și importanța deosebită a acestui tip de evaluare, Ausubel susține: ,, Dacă aș vrea să
reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează mai mult învățarea sunt
cunoștințele pe care le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință!’’ ( R.
Ausubel, 1981)
1255
Prof. Velea Simona

Școala Gimnazială Specială “Sf. Mina”- Craiova
Evaluarea inițială se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul
de pregatire al elevilor, potențialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Prin evaluarea
ințiala se identifică volumul de cunoștinte de care dispun elevii, gradul de stâpanire și aprofundare a
acestora, nivelul dezvoltării competențelor și abilităților, care reprezintă premise fundamentale pentru
atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reușita viitoarei activități
didactice. Datele obținute prin evaluarea inițială sunt valorificate în elaborarea noului program din
perspectiva adecvării acestuia la posibilitățile reale ele elevilor.
funția de diagnosticare (evidentiază dacă elevii stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare parcurgerii
Rezulta că datele oferite de evaluarea inițiala contureaza trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze în planificarea activității pentru etapa urmatoare a activității didactice:
 proiectarea activiății viitoare din perspectiva adecvării acesteia la posibilitățile de care dispun
 conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;
 aprecierea necesității de a iniția un program de recuperare, când se constată rămâneri în urmă
la învățătură care ar putea împiedica desfășurarea eficientă a activității;
 adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumți elevi.
dar si în condițiile în care educatorul preia spre instruire și educare un colectiv de elevi al carui potențial
nu-l cunoaște.
psihologică.
Analiza strategiei de evaluare iniţială poate fi realizată la nivel conceptual, normativ şi
metodologic. Cele trei perspective fixează dimensiunile generale ale acţiunii docimologice, angajată de
realizată pe termen scurt (lecţie etc.), mediu (capitol, modul de studiu, semestru şcolar) şi lung (an şcolar,
A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.) stăpânesc
1256
atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior). Implică evidenţierea calităţii procesului de
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010.
1257
IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE – METODE ȘI TEHNICI
INSTITUTOR VELICI MĂNTESCU CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.55, BUCUREȘTI
După cum bine știm, evalurea inițială presupune operațiile de măsurare – apreciere – decizie la
începutul activității de predare- învățare, pentru a cunoaște nivelul psihopedagogic al clasei de elevi.
Oferă elevilor și profesorilor o reprezentare reală a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune
ce trebuiesc controlate și aspecte ce necesită corectare sau îmbunatățire/ aprofundare.
Cu alte cuvinte, scopul evaluării inițiale care se poate administra clasei de elevi la începutul anului
școlar, la început de capitol, la început de semestru, identifică nivelul achizițiilor inițiale ale copiilor în
termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în vederea asigurării premiselor atingerii obiectivelor
propuse pentru perioada care urmează a fi parcursă în procesul de instruire.
Evaluarea inițiala este interesată de ,, acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru
administrarea noilor conținuturi și formarea altor competențe ,, .( I.T. Radu )
Modalități de realizare:
Evaluarea inițială se poate realiza atât prin administrarea unor teste docimologice, cât și prin
folosirea unor metode alternative de evaluare cum ar fi harta conceptuală și investigația.
Harta conceptuală sau organizatorul grafic, este o tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor
și a legăturilor dintre ele. Acest tip de evaluare aferă următoarele avantaje
- facilitează memorarea mai atentă și mai eficientă a informației;
- dezvoltă gândirea logică si abilitățile de învățare;
- poate fi folosită la orice disciplină;
- este un mod ordonat și construit cu imaginație și simț artistic.
Investigația este o metodă de lucru ce constă în căutarea de informații pe o temă dată, în
descoperirea a ceva nou, sau în folosirea competențelor în situații noi,, ( Marilena Pevelescu ).
Se desfașuară pe grupe de elevi sau individul, iar produsul se poate concretiza într-un raport
privind rezultatele acesteia.
Prin această modalitate de evaluare, elevul poate fi încurajat să exerseze tehnicile de muncă
intelectuală și metoda învățării prin descoperire și să coraboreze și să interpreteze informații, să-și cultive
interesul pentru cercetare, să relaționeze, să emită judecăți de valoare.
Testul docimologic este una dintre cele mai eficiente tehnici de evaluare. Constituie un set de
probe/ întrebări cu ajutorul cărora se evaluează nivelul cunoștințelor și al competentelor de a coopera cu
ele prin raportarea raspunsurilor la o scară de apreciere etalon. Aceste probe/ întrebări se numesc itemi.
În funcție de tipologia acestora, itemii pot fi obiectivi, semiobiectivi și obiectivi.
Un astfel de test se întocmește pornind de la simplu la complex, oferind elevului posibilitatea de a
da raspunsuri scurte, dar și elaborate (eseul ).
Indiferent de modalitatea de realizare, evaluarea inițială are o funcție diacnostică și una prognostică.
Evalurea initială are rolul major, un rol activ în derularea proictul pedagogic curricular construit de
educator, învatător, profesor.
Bibliografie :
1. Stoica, A., (1999- 2000) Metodologia elaborării testelor de progres şcolar, Colegiul
Universitar Credis, Bucureşti.
2. Stoica, A., (2000) Metode şi instrumente de evaluare, Bucureşti.
3. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
1258
Importanța evaluării inițiale-Metode și tehnici
Prof.înv.preșcolar Velicu Mihaela

Gradinița cu P.N. Peceneaga, Tulcea
enunțate.
didactice, având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor ,dobândite
de copii în cadrul actului educațional .În același timp ,evaluarea urmărește și aspectele formative ale
muncii educatoarei ,concretizată în atitudinile și comporta-metele dobândite de copilul preșcolar prin
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în
desfășurarea procesului didactic , se conturează utilizarea în învățământul preprimar a următoarelor
forme de evaluare :
- evaluare inițială – predicativă
- evaluare cumulativă- sumativă, certificată
- evaluare formativă- continuă
Evaluarea inițială – se realizează la începutul anului școlar ,în momentul inițierii unui program de
instruire, și are rol de a stabili nivelul de cunoștințe , priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitățile de
învățare ale copiilor, concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției –
stabilirea coordonatelor esențiale ale activității viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor adecvate
pentru obținera performanței copiilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa pentru eficiența
procesului de învățământ preșcolar viitor,care se va oglindi în planificarea semestrială.
Datele obținute la acest tip de evaluare ajută la conturarea activității didactice în trei planuri :
- organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupă de copii ;
- aplicarea unor măsuri recuperatori pentru unii copii din grupă ,fie de sprijin și recuperare,
fie activitate suplimentară pentru copiii supradotați.

- redactarea unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii,
evenimente, fapte, situaţii, prezentate oral.

1259
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Indiferent de forma care se utilizează ,evaluarea, desfășurată în scopul de reglare și
autoreglare a activității didactice , este un proces complex, dar în același timp firesc și normal , integrat
procesului de învățământ. Ea furnizează date importante despre capacitățile de învățare a copiilor, pentru
ca , în deplină cunoștință de cauză, să se stabilească obiectivele activității urmatoare și să se adopte cele
mai potrivite mijloace de realizare.
BIBLIOGRAFIE:
1260
Evaluarea iniţială şi succesul orelor de Economie
Prof. dr. Velțan Elena

Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu” Tg-Jiu
Economie, clasa a XI-a
Prin studierea economiei şi mai ales prin activităţile pe care le desfăşoară la orele de economie,
elevii învaţă cum funcţionează piaţa, ce decizii trebuie adoptate în procesul schimbului, astfel încât gradul
de satisfacere a nevoilor să fie cât mai ridicat, învaţă cum sunt motivaţi oamenii care participă la viaţa
economică şi mai ales cum să se comporte în ipostaza de întreprinzător, cum se iau deciziile economice
impuse de nevoia creditării sau a participării la tranzacţiile bursiere, ce rol are statul în economie şi cât de
estinsă poate fi libera iniţiativă.
Succesul orelor de economie se datorează activităţilor concrete la care participă elevii: negocierea şi
încheierea tranzacţiilor, participarea la licitaţii, prezenţa pe piaţă ca vânzători sau cumpărători, producerea
de bunuri şi vânzarea lor în condiţii de concurenţă, calcularea costurilor, productivităţii, cifrei de afaceri
şi afirmarea ca întreprinzător. Desfăşurarea eficientă a acestor ore presupune, cu necesitate, evaluarea
iniţială a elevilor realizată atât la începutul anului şcolar (săpt. 1, 2), cât şi la începutul fiecărei ore
(periodic).
Evaluarea iniţială la clasa a XI a presupune utilizarea unor metode nonformale care să scoată în
evidenţă limbajul economic al elevilor, capacitatea acestora de a înţelege noţiuni esenţiale precum
cheltuieli, venituri, bani, producţie, consum, muncă, bunăstare etc., deprinderile de a corela fenomene şi
procese economice pe piaţă, capacitatea de stabilire a unor obiective financiare pe termen lung.
Ţinând seama de faptul că elevii au studiat în clasa a a X a Educaţia antreprenorială, evaluarea
iniţială are drept obiectiv descoperirea capacităţii de a elabora planul de afaceri pe un segment profitabil
liber ales, precum şi identificarea tipurilor de activităţi pe care elevii le pot desfăşura la vârsta timpurie.
Consider că succesul orelor de economie, cuantificabil prin dezvoltarea unor valori şi atitudini precum
libertatea economică, utilitatea, adoptarea responsabilă a deciziilor, relaţionarea prin respectarea
principiilor morale în afaceri, deschiderea spre inovaţii, protejarea mediului prin utilizarea ecologică a
resurselor, este strâns legat de evaluarea iniţială.
În evaluarea iniţială profesorul de economie poate utiliza exerciţii de cunoaştere şi metode precum:
• OPEN SPACE (Fiecare elev are ceva de spus în legătură cu o problemă economică, temă ce îi
stârneşte interesul la vârsta adolescenţei şi doreşte să o aprofundeze la orele de economie).
• STORY TELLING – Spunerea de poveste (Elevii vor scrie cuvinte cu sens economic şi vor
dezvolta, în primele 1 – 2 ore, povestea legată de cuvânt, indicând profesorului cunoştinţele deţinute în
acel moment precum şi interesul pentru anumite componente ale vieţii economice şi, eventual, o posibilă
orientare în carieră).
• METODA ÎNREBĂRILOR, structurate pe problematica economică generală de genul: ,,Ce voi
învăţa la economie”? ,,Ce voi face cu informaţiile şi deprinderile dobândite”? (Prin această metodă
profesorul va identifica interesul iniţial al elevilor pentru studierea economiei şi va reuşi adaptarea
conţinuturilor şi a metodelor de predare la nevoile de învăţare ale elevilor. Metoda îi va permite
profesorului să identifice elevii cu dificultăţi de învăţare dar şi pe cei capabili de performanţă şi sa-şi
structureze lecţiile astfel încât să lucreze diferenţiat cu cele două categorii de elevi).
Consider că evaluarea iniţială trebuie să se desfăşoare şi pe parcursul anului; periodic, în primele
10 min. ale orei se poate recomanda elevilor să scrie despre o activitate anterioară, să povestească, să
prezinte, să elaboreze scurt jurnal de învăţare. (Ex. de metodă: ABC – ul PRODUCĂTORULUI. Cerem
elevilor să noteze cuvinte ce descriu calităţile unui producător de succes). Încurajăm elevii să formuleze 3
întrebări din lecţia anterioară şi să sintetizeze răspunsurile printr-o expresie, metaforă (spre exemplu, la
întrebări despre funcţiile banilor, ,,economiseşti şi câştigi!”); elevii pot fi solicitaţi să scrie, în 5 min., lista
cu bunurile consumate într-o săptămână şi preţurile acestora (în acest fel vor fi stimulaţi să urmărească
periodic piaţa, vor fi capabili de analize comparative şi de studii de piaţă.
În funcţie de lecţie, elevilor li se va prezenta o listă de enunţuri şi li se va cere, în primele 10min. să
elaboreze judecăţi economice fundamentate pe situaţia reală a economiei naţionale sau mondiale (Ex:
,,instabilitatea politică determină creşterea cursului valutar”; ,,preţul petrolului din Arabia Saudită va
1261
modifica preţul benzinei în România” etc.). Evaluarea iniţială poate avea ca temă (pe parcursul unui
capitol spre exemplu) , ,,O problemă, o soluţie”; elevii vor identifica probleme ale pieţei, producătorului,
consumatorului şi vor prezenta soluţia lucrând în echipe.
Prin astfel de activităţi elevii claselor a XI a au ocazia să cunoască eficienţa unei educaţii
economice active, creative, moderne, care le va dezvolta abilităţi de întreprinzător şi capacitatea de
implicare socială.
1262
EVALUAREA INIȚIALĂ-NECESITATEA ȘI IMPORTANȚA EI ÎN
Prof. Florentina Veneticu

Școala Gimnazială Vităneşti
Clasa a VII-a
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă
învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor.
1263
elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic.
BIBLIOGRAFIE:
1264
Prof. DORINA VENTER

COLEGIUL TEHNIC “ALEXANDRU ROMAN”ALEṢD
Disciplina:CHIMIE
Clasa: a-IX-a
Încă din prima oră de chimie, după ce prezentăm elevilor programa școlară și anunţăm tematica
testului iniţial, aceștia pun numeroase întrebări: De ce evaluare iniţială? Dacă notele se pun în catalog?Ce
se întâmplă elevului care ia nota mică?etc.
• identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi,
Evaluarea iniţială: este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
Evaluarea iniţială are două funcţii importante:
• funcţie prognostică
Modalităţi de realizare a evaluării iniţiale:
• investigaţia;
• chestionarul;
• testele.
Metode de evaluare: metoda orală, metoda scrisă, metoda practică, evaluarea asistată de
calculator, alte metode.Numeroase discuţii s-au purtat de-a lungul timpului şi continuă să se poarte şi
astăzi în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare.Sunt numeroase
argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute. În realitate,
îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.
Din motive de timp, de cele mai multe ori evaluarea iniţială se realizează de cele mai multe ori prin
teste scrise, care cuprind toate tipurile de itemi, având un barem riguros care să-i permită elevului să se
autoevalueze ușor.
Rezultatele evaluării se finalizează printr-un raport care conţine statistica rezultatelor, punctele tari,
punctele slabe și măsurile remediale care se impun.Astfel la clasa a-IX –a, în urma aplicării testului
iniţial, la disciplina chimie, s-au observat următoarele:
Puncte tari:
• Elevii rezolvă mai ales itemii lacunari sau cei care cu răspuns dual
• Cunosc simbolurile elementelor chimice
• Calculeaza masa molară a unor substanţe chimice
Puncte slabe:
- Se observă greșeli frecvente în scrierea formulelor chimice ale unor substanţe cunoscute
- Greșeli în scrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice
- Elevii au abilităţi reduse de rezolvare a exerciţiilor și problemelor de chimie, care implică calcule
matematice
- Limbaj sărac în termeni știinţifici
Masuri remediale:
• Utilizarea unor metode interactive, centrate pe elev
• Evaluarea continuă şi periodică a tuturor elevilor prin fişe de evaluare care urmăresc mai multe
categorii de itemi: subiectivi, obiectivi şi semiobiectivi
1265
• Elaborarea unor fişe de lucru, care urmăresc rezolvarea unor sarcini de la simplu la complex
• Abordarea diferenţiata a unor conţinuturi în funcţie de profilul claselor/teme de casa diferenţiate
• Teme de portofoliu/referate pe perioade mai lungi, având teme cu aplicabilitate practică , pentru a
stimula munca independenta sau în echipă.
elevului
• unii elevi le consideră pur formale și ca atare nu reflectă realitatea.
1266
SPECIFICUL EVALUĂRII ÎN GRĂDINIȚA DE COPII
Prof. VERBA ILDIKO, Grădinița P.P. Nr. 2 Lugoj

Deoarece activitatea din grădiniță are preponderent un caracter formativ, educativ, cu finalități de
perspectivă, ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într-o viziune de constucție pas cu pas, în
colaborare cu alți factori, evaluarea este fragmentară, incompletă, unele rezultate apărând mai târziu, în
școală sau la finele ei. Formarea unor deprinderi de activitate intelectuală, conducerea operațiilor gândirii
de la concret-situativ la abstract, logic, rațional, și manifestarea deprinderilor și abilităților în
comportamentul copiilor nu se pot evidenția decât după perioade lungi de timp, în perspectivă. Evaluarea
însușirii cunoștințelor se realizează mai ușor decât a atitudinilor, sentimentelor, capacităților cognitive și a
trăsăturilor de voință și caracter. Vârsta copiilor nu permite evaluări cu diagnostic precis, cu trasarea
viitoarelor evoluții și cu certitudini în privința drumului pe care-l vor alege. Evaluarea preșcolarilor este
destul de dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar și așa ea este necesară și importantă pentru
educatoare și pentru copil pentru cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea personalității care este departe
de a se cristaliza.
Învățământul preșcolar are caracter oral și evaluarea se face oral și prin fișe de aceea preșcolarii
trebuie evaluați unul câte unul. Educatoarea trebuie să rețină ce a spus copilul, nu se poate relua
corectarea ca la lucrările scrise. Desigur fișele de evaluare pot fi reluate dar ele nu conțin concepte, reguli
și legi ci doar rodul activității copilului, la care el poate ajunge și din întâmplare, fără o înțelegere
verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Evaluarea preșcolarilor solicită timp îndelungat, răbdare, migală, consemnarea răspunsurilor sau a
observațiilor educatoarei.
Realizarea obiectivelor se realizează în mod indirectprin materializarea lor în comportamente
observabile și măsurabile ce presupun o definire riguroasă,indicarea prin descriptori de performanță a
nivelului atins de preșcolari.
Rezultatele evaluării se traduc în: priceperi și deprinderi fizice și intelectuale, capacități cognitive ,
trăsături de voință și caracter, conduită civilizată. Aceste comportamente sunt dificil de pus în evidență,
greu de măsurat și apreciat riguros, anevoie surprinse în caracteristici comportamentale. Aria evaluării nu
se referă doar la ce rezultate obțin copiii la un moment dat, ci la ce pot conduce aceste caracteristici în
perspectivă,la aspecte neobservabile precum: înțelegerea și prelucrarea informațiilor, traducerea lor în
comportamente utile în adaptare, în modul de a gândi și simții al copilului, transferul de cunoștințe,
priceperi și deprinderi, atitudinea față de învâțătură, muncă, școală, semeni, sine însuși, cât de durabile
vor fi aceste achiziții și în ce situații de viață le vor fi utile în perspectivă.
Creativitatea, spontaneitatea, independența, spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de
supus unei evaluări obiective. Este mai ușor să evaluăm fișele de matematică decât creațiile plastice ale
copiilor sau nivelul autonomiei personale sau cel al interiurizării cerințelor morale.
evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care
se situează elevii; evaluare formativă, care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări
sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; evaluarea sumativă, care se realizează de obicei,
la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire;
Scopul urmărit în evaluarea iniţială este acela de a identifica nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor
în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor
propuse pentru etapa imediat următoare.
Evaluarea iniţială:se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an
Evaluarea iniţială este interesată de acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe, premise, cognitive şi atitudinale capacităţi,
interese, motivaţii, necesare integrării în activitatea următoare.
Ca metode utilizate în evaluarea iniţială putem aminti: observarea copiilor, convorbirea, testul,
fișele de evaluare, studiul produselor activității.
Evaluarea iniţială oferă educatorului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente (potenţialul de învăţare, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinele
1267
următoare; și pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
1268
Cheia evaluării inițiale: măsurile de remediere
Prof. înv. primar Veres Simona Alexandra

Școala Gimnazială Nr. 30 Brașov, Clasa I C
Înainte de a fi cadru didactic, implicarea mea în școală s-a datorat posturii de părinte. Un părinte
atent, în viața căruia a apărut această „evaluare inițială”, asupra căreia m-am întrebat, totuși, dacă are
vreun rost. La vremea aceea, neștiind modul în care este ea aplicată, necunoscându-i valențele formative
și valoarea mai în profunzime, am tratat-o cu superficialitate, lăsând totul pe seama cadrului didactic și,
recunosc, nedându-i importanța cuvenită.
Acum știu că presupune o muncă intensă de recapitulare a celor însușite anterior, o muncă serioasă
în conceperea ei, în corectarea ei și, mai ales, cel mai important, o muncă în interpretarea rezultatelor,
căci, aceasta cred că este cheia. Indiferent de metoda de aplicare, de strategia avută în vedere, cel mai
important lucru legat de toată această muncă, este modalitatea de concepere a remedierii. O remediere
fără de care nu poți merge mai departe.
Deocamdată, cel mai des întâlnit mod de evaluare, este cel scris, prin intermediul căruia este testat
gradul de dobândire a cunoștințelor. De ce această metodă? Pentru că, în general, clasele noastre au un
număr mare de elevi, și, astfel, pot fi toți verificați într-o perioadă de timp relativ scurtă. Pentru că poate fi
acoperit un volum mare de cunoștințe, la niveluri diferite de profunzime. Pentru că sunt concepute criterii
de evaluare clare, conferind obiectivitate notării. Problema ar fi realizarea cât mai rapidă a feedbackului
și, de asemenea, faptul că evaluarea inițială ar trebui să aibă în vedere și priceperile și aptitudinile, nu
doar volumul cunoștințelor.
Și-atunci probabil că evaluarea aceast ar putea fi realizată în cel puțin trei etape: una în care sunt
verificate cunoștințe, una care să certifice formarea priceperilor și una care să testeze aptitudinile. Cum?
Depinde de tipul deprinderilor sau priceperilor, evident. Atunci când se potrivesc, poate am putea utiliza
forme de evaluare precum: „confecţionarea unor obiecte; executarea unor experienţe sau lucrări
experimentale; întocmirea unor desene, schiţe, grafice; interpretarea unui anumit rol.” (Doamna &
Istrate, 2014)
Ușor de zis, greu de făcut, datorită faptului că ar consuma mult timp și foarte multă energie. Energie
s-ar găsi, iar problema timpului ar putea fi rezolvată printr-o planificare care să ofere mai mult timp
acestei evaluări.
E doar o idee iar, deocamdată, încercăm o evaluare 3 în 1.
Totuși, ar fi mult mai relevantă o evaluare mai amplă. Și de ce să fie mai relevantă? Pentru că,
astfel, pot fi concepute măsurile de remediere în adevăratul sens al cuvântului.
Cunoscând toate aceste aspecte, sunt acum un părinte care apreciază eforturile cadrelor didactice
în conceperea și aplicarea evaluărilor predictive și sunt un cadru didactic ce-și propune să realizeze el
însuși această evaluare cât mai riguros și cât mai eficient.
Bibliografie
Cucoș, C., Teoria și metodologia evaluării, Editura POLIROM, Iași, 2008;
Doamna, N. -I., & Istrate, E. (2014.08.08). iteach.ro/experientedidactice/metode-si-tehnici-de-
evaluare-in-invatamantul-primar. Preluat pe 25.11.2017, de pe iteach.ro.
1269
TENDINŢE DE MODERNIZARE A METODOLOGIEI DE EVALUARE
prof. înv. primar Vesa Ani – Elisabet

Școala Gimnazială nr. 22 I.C.Brătianu Constața
istorie, clasa a IV - a
„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;”
(M. Eminescu)
Performanţele activităţii instructiv-educative sunt determinate de calitatea instruirii, calitatea

cunoaşterii, calitatea evaluării, natura relaţiilor dintre predare, învăţare, evaluare.
Viaţa şcolii stă sub semnul valorii şi valorizării. Nimic din ceea ce se petrece în acest spaţiu nu
scapă exerciţiului axiologic, de atribuire a unor valori. Semnificarea şi evaluarea reprezintă un moment
esenţial al lanţului didactic: „cum acţiunea didactică este premeditată şi vizează atingerea unor scopuri,
este firesc ca cineva să se intereseze dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut” 1
Evaluarea este definită printr-un proces de măsurare şi apreciere a rezultatelor sistemului de
educaţie şi învaţământ, a eficienţei resurselor pentru compararea rezultatelor cu obiectivele propuse,
pentru a lua decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare.
Evaluarea presupune indici care privesc:
• volumul cunoştinţelor la istorie;
• nivelul dezvoltării intelectuale;
• capacitatea de aplicare a cunoştinţelor teoretice în practică;
• aptitudini;
• interese;
• atitudini .
Acestea stabilesc nivelul, valoarea şi cunoştinţele, elementele de conduită şi personalitate în
ansamblu .
Evaluarea este un proces didactic complex integrat întregului proces de învaţământ care urmăreşte
măsurarea cantităţii cunoştinţelor, priceperilor, capacităţilor dobândite de elevi, valoarea, nivelul,
performanţele şi eficienţa activităţii de perfecţionare a activităţii instructiv - educative. A evalua
rezultatele şcolare la istorie înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au
fost atinse, precum şi eficienţa metodelor de predare - învăţare .
Domnul Constantin Cucoş definea evaluarea astfel:
,,Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează, se obţin şi se furnizează informaţii utile,
permiţând luarea unor decizii ulterioare.
Măsurarea consecinţelor instruirii constă în operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare ,
respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achiziţionale, prin excelenţă calitative.
Aprecierea şcolară constituie emiterea unei judecăţi de valoare, semnificarea unui rezultat
observabil sau măsurabil într-un cadru de referinţă axiologic”. 2
Evaluarea poate îmbrăca diverse forme, în funcţie de criterii precise de realizare: după cantitatea de
informaţii şi experienţe propuse elevilor şi după modalitatea de integrare a valorii în procesul instructiv -
educativ.Prin combinarea acestor două criterii se ajunge la o clasificare mai complexă, care a devenit deja
clasică:
• evaluarea iniţiala
• evaluarea continuă, formativă
• evaluarea finală, cumulativă sau sumativă
1
C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 365.
2
C. Constantin, Probleme de docimologie didactică, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 73.
1270
Evaluarea iniţială stabileşte nivelul de pregătire a elevilor de la începutul unei secvenţe de
instruire, an şcolar sau ciclu de învăţământ pentru a determina condiţiile în care elevii se pot integra în
activităţile instructiv - educative viitoare . Ea reprezintă una din premisele conceperii programului de
instruire . Cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a
gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează
constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice.
Evaluarea elevilor se realizează prin examinări orale şi, mai cu seamă, prin probe scrise . Aceste
probe realizează un diagnostic al pregătirii elevilor şi totodată îndeplinesc o funcţie predictivă, indicând
condiţiile prin care elevii vor putea asimila conţinuturile noului program de instruire .
1271
Vîlcan N. Mihaela
Școala Gimnazială ”O.C.Tăslăuanu”, Bilbor, Harghita
Matematică, nivel gimnazial
Evaluarea școlară, realizată prin examinări de toate felurile, nu este o invenție a scolasticii și torturii
medievale. Dimpotrivă, ea ține mai degrabă de modernitatea ultimelor două secole, interesată de
proceduri tot mai ”exacte” de categorisire și de selecție a indivizilor. A evalua înseamnă să instaurezi noi
realități, plecând la drum cu anumite ierarhii ale excelențeice funcționează mai întâi pe hârtie sau în
mintea noastră.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă, ci și ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de
evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității
pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor
procesului didactic, precum și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și
obiectivelor educaționale.
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire( ciclu de învățământ, an
școlar, semestru, începutul unui capitol sau chiar al unei lecții). Ea este impusă de necesitatea anticipării
procesului de formare prin cunoașterea pregătirii anterioare a elevilor, a nevoilor de învățare, precum și
de crearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conținuturi.
Necesitatea evaluării inițiale la matematică decurge din mai multe circumstanțe reale, printre care
pot fi evocate:
− Existența unei eterognități în ceea ce privește pregătirea elevilor;
− Asigurarea ”continuității” în asimilarea unui ansamblu de cunoștințe și în formarea unor
capacități, când ceea ce urmează a fi învățat se întemeiază pe ceea ce a fost însușit;
− Nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităților de învățare ale elevilor
În societatea contemporană devine tot mai necesară realizarea unei legături mai pronunțate între
ceea ce se învață în școală și viața cotidiană. În analiza evaluării școlare, pornim de la următoarea
premisă: rostul evaluării nu este atât notarea elevului, în sensul catalogării lui pe un anumit nivel al
performanței școlare, ci măsurarea progresului în învățare și determinarea acestui progres. În aceste
condiții, notarea ar trebui să măsoare nu atât cantitatea de informații de care dispune elevul la un moment
dat ci mai ales, ceea ce poate el să facă utilizându-și competențele dobândite prin învățare. O educație
autentică trebuie să conducă la suscitarea facultăților noastre de a evalua permanent ceea ce știm și ceea
ce facem cu ceea ce știm. Ca profesori , suntem datori să le livrăm elevilor nu numai cunoștințe, ci și
repere privind statutul sau valoarea lor. De fapt, asta ar însemna să educăm.
Bibliografie
1. Constantin Cucoș, Psihopedagogie-ediția III, editura Polirom
2. SNEE, Evaluarea curentă și examenele, editura ProGnosis
1272
EVALUAREA INIȚIALĂ LA O LIMBĂ STRĂINĂ
Profesor Vîlceanu Daniela - Ileana

Colegiul Național "Tudor Vladimirescu"
Limba engleză, clasa a IX-a
Conceptul de "evaluare a elevilor" a suferit în ultimii ani transformări profunde de sens, în funcție
de contextul în care este folosit.
Până acum mulți ani, evaluarea școlară era în principal considerată ca moment concluziv al unui
proces care prevedea trei faze distincte;
• predarea profesorului;
• învățarea elevului;
• judecarea profesorului a nivelului de învățare dobândit de către elev.
Depindea exclusiv de sensibilitatea și etica profesională a profesorului să discute cu elevul despre
motivația judecății lui, urmând ca apoi, să se facă ore de recuperare (sau sprijin) în ceea ce-i privea pe
elevii cu dificultăți de învățare sau, mai rar, să reflecteze asupra validității strategiilor aplicate în timpul
procesului educativ și, eventual, să le modifice.
În zilele noastre, însă, științele educației văd evaluarea ca pe o operațiune diagnostică în care, pentru
fiecare elev, trebuie luate în considerare următoarele:
1. aspecte măsurabile ale învățării lui (competențe, cunoștințe);
2. stilul său cognitiv (adică felul în care fiecare elev învață);
3. dinamicile emoționale (afective și relaționale) care intră în joc.
Prin urmare, evaluarea, pe lângă rolul său clasic de a certifica nivelul de învățare, își asumă rolul
ulterior și fundamental de a regla acțiunea didactică.
Momentele evaluării
Evaluarea învățării, pentru a răspunde funcției sale, se articulează în trei momente de bază :
1. evaluare inițială (sau diagnostică) - făcută în momentul de începere a itinerariului;
2. evaluare pe parcurs - care însoțește constant procesul didactic în desfășurarea lui;
3. evaluare finală (sau sumativă, sau complexivă) - ce se desfășoară la sfârșitul procesului
didactic.
Evaluarea inițială, astfel denumită deoarece se desfășoară în prima fază a anului școlar (mai precis,
în prima lună) are o funcție de natură de diagnosticare a nivelurilor cognitive de plecare (cunoștințe și
abilități) și a caracteristicilor afective de intrare (atitudinile față de școală și de anumite materii) ale
elevilor.
Procedurile și instrumentele de evaluare se pot clasifica în:

1. probe structurate;
2. probe semistructurate;
3. probe deschise.
Probele structurate sunt pe bază de stimul închis și, în general, cu răspuns închis. Mai exact, ele
constau în întrebări precise. Alternativele de răspuns sunt predefinite, de aceea sarcina elevului este de a
alege răspunsul pe care el îl consideră corect. Exemple de astfel de probe sunt: întrebări cu răspuns
multiplu, spații de completat, corespondențe, afirmații adevărat /fals.
Probele semistructurate sunt tot pe bază de stimul închis, însă au răspuns deschis. Mai exact,
acestea constau în teme precise, elevul trebuie să construiască un răspuns propriu. Exemple de astfel de
probe sunt: chestionarele cu răspuns liber, eseurile scurte, rezumatele, recenziile.
Probele deschise sunt pe bază de stimul deschis cu răspuns deschis. Cu alte cuvinte, constau în teme
ample și definite în mod general, față de care elevul trebuie să elaboreze o lucrare a lui. Exemple de astfel
de probe sunt: tema, ascultarea sau relația liberă.
În trecut, probele deschise au fost criticate din cauza subiectivității evaluării și s-a propus înlocuirea
lor cu cele structurate, caracterizate ca având un nivel scăzut de discreționalizare din partea profesorului.
1273
Astăzi, profesorul trebuie să-și aleagă instrumentele de control al învățării, conform felului de
competență de evaluare. Astfel, probele structurate au în vedere obiectivele de bază, legate de cunoașterea
de informații, de înțelegerea conceptelor, de aplicarea de reguli și proceduri. Viceversa, probele deschise
privesc mai ales obiective bazate pe cercetări cognitive de gen superior: analize, sinteze, intuiție,
invenție.
Probele semistructurate pot să acopere ambele medii de competență și sunt caracterizate de un bun
nivel al caracterului verosimil.
1274
EVALUAREA INIȚIALĂ-PREMISĂ PENTRU PROGRESUL ELEVILOR
Vinț Maria
Școala Gimnazială Cernești- Județul Maramureș
Profesor Înv. Primar
Conform dicționarelor de specialitate, evaluarea este ,,aprecierea sau judecarea meritelor , valorii
sau deficiențelor a ceva”. Acest ,,ceva’’ poate fi un elev, o clasă de elevi, un profesor sau învățător, un
sistem de învățământ, chiar o întreprindere etc.
Restrâns la domeniul educațional, evaluarea este componentă fundamentală a procesului instructiv,
alături de predare și învățare. Ea realizează închiderea ,,circuitului educațional’’ și controlul riguros al
nivelului la care s-a desfășurat procesul de invățare.
Dacă în cadrul învățămîntului tradițional, evaluarea avea un rol episodic, intervenind numai în cazul
ierarhizării elevilor și selectării pentru a trece în diverse cicluri de școlaritate, la ora actuală evaluarea are
rolul de a perfecționa procesul educativ. Referitor la importanța evaluării, Constantin Cucoș afirma că
,,evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă,
ci și ca o cale de perfecționare, ce propune o strategie globală a formării’’.
Scopul evaluării este de acela de fundamentare a deciziilor, de conștientizare a problemei și de
influențare asistemului evaluat.
Din punctul de vedere al momentului aplicării, evaluarea poate fi : inițială sau predictivă, continuă
sau formativă și finală sau sumativă.
Evaluarea inițială se aplică la începutul unui program de instruire (ciclu școlar, an școlar, semestru
sau chiar al unei unități de învățare). Această formă de evaluare este indispensabilă, pentru a stabili dacă
elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor capitole sau discipline.
Ausubel, preciza, referitor la importanța evaluării inițiale, că ,, ceea ce influențează cel mai mult
invățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare’’, transmițând educatorilor următorul
mesaj: ,,Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință’’.
eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire, sub
forma programelor de recuperare. Ea îndeplinește două functii importante:
-funcția diagnostică, adică are drept scop cunoașterea stadiului de la care se pleacă în abordarea
secvențelor de instruire;
-funcția prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă a conținutului noii materii.
Rezultatele evaluării ințiale nu se consemnează în catalog. Acest lucru este cunoscut de către elevii,
care eliberați de stresul notei/ calificativului, se pot concentra în mod expres asupra rezolvării sarcinilor
propuse. Această formă d e evaluare nu se limitează doar la testarea cunoștințelor elevilor, ci își propune
și verificarea capacității de aplicare a acestora, investigarea motivației, precum și identificarea ritmului de
muncă intelectuală al elevilor.
Evaluarea inițială se poate realiza sub forma unor lucrări scrise, a unor probe practice sau prin
examinare orală.
Evaluarea predictivă, urmată de cea continuă,și apoi cea sumativă, reprezintă instrumentul de lucru
al cadrului didactic, care fixează măsura în care competențele formulate în programă, au fost realizate.
Bibliografie
– Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura ,,Polirom”, Iași, 2006;
–Ion Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004.
-www.scritub.com
1275
SPECIFICUL EVALUĂRII ÎN GRĂDINIŢA DE COPII. METODE SI
TEHNICI DE EVALUARE
Vintilă Cătălina, Grădiniţa cu PP Rază de Soare Tîrgovişte, Nivelul I

colaborare cu alţi factori (familie, şcoală, media, societate), evaluarea este fragmentară, incompletă,unele
perspectivă.
Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iarevaluarea se face oral sau
prin fişe de evaluare. Preşcolarii trebuie evaluaţi unul câte unul, educatorul trebuie să reţină ce aspus
fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Totodată evaluarea se extinde şi la activitatea de predare şi la măiestria educatorului de a realiza
obiectivele propuse, de a individualiza învăţarea, de a facilita achiziţia noilor cunoştinţe, dar mai ales de a
forma, de a educa tânăra generaţie în vederea integrării într-o societate dinamică şi solicitantă.
Creativitatea, spontaneitatea, independenţa, spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de
supus unei evaluări obiective. Este mai uşor să evaluăm fişele de activitate matematică decâtcreaaţiile
plastice ale copiilor sau nivelul autonomiei personale.
cunoaşterea fiecărui copi. Metodele utilizate de educatoare sunt:
• observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic, consemnarea
în protocoale individuale sau fişe psiho-pedagogice
În timpul anului şcolar,se realizează în mod implicit o evaluare continuă a nivelului de cunoştinţe şi
convorbiri, studiul produselor activităţii, test.
durată a conduitei în situaţii variate.
Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan,precizarea instrumentelor, consemnarea
datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psiho-pedagogic.
planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor,
a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate, colaje, picturi, modelaje
ş.a.
Pentru acest scop se planifică o perioadă de circa două săptămâni de evaluare finală.
Fiecare tip de activitate şi fiecare categorie de activităţi comune are forme şi metode specifice. Se
vehiculează o serie de caiete de muncă independentă şi fişe de evaluare consacrate în practică, ce pot fi
însă îmbogăţite şi diversificate. Cele mai multe s-au elaborat în sfera activităţilor matematice sau pentru
exerciţiile grafice.
1276
În povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoaşterea unor scene din poveşti,
creaţiilor; la educaţie muzicală sau la artă dramatică se pot organiza serbări sau spectacole pentru părinţi,
iar la activităţile de educaţie pentru societate se propun acţiuni de curăţenie, ordine, autogospodărire,
îngrijirea spaţiilor verzi sau împodobirea sălii (în care pot fi evaluate contribuţiile fiecărui copil). De
asemenea, la educaţie fizică se aplică probe de motricitate, forţă, rezistenţă, îndemânare specifice vârstei.
Contribuţia jocurilor şi a activităţilor alese, a opţionalelor şi extinderilor se evaluează împreună cu
cea a activităţilor comune, deoarece este dificil să determinăm cât din performanţele copiilor se datorează
fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei activităţi, preşcolarii să-şi îmbunătăţească
rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de comun acord.
Astfel, prin toate aceste forme de evaluare şi metode de apreciere a rezultatelor, preşcolarii devin
lipsuri trebuie compensate. De asemenea părinţii preşcolarilor vor putea afla rezultatele evaluării prin
întâlniri periodice, prin scrisorii tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fişe,
felicitări, tablouri confecţionate de ei, sporind astfel preocuparea acestora pentru muca educativă şi
conţinutul informational vehiculat de educatori şi atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educaţie.
integrare fără disfuncţii în şcoală,de a urmări ce se întâmplă cu el şi după terminarea grădiniţei, furnizând
învăţătorilor datele necesare continuării acţiunii instructiv-educative pe diferite trepte.
Urmând paşii unei evaluări eficiente şi respectând cerinţele acesteia,constituie o modalitate de a
moderniza procesul de învăţământ, precum şi de a spori rolul educaţiei în formarea personalităţii.
BIBLIOGRAFIE
Voiculescu, E.,(2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis
Cucoş, C., (2006), Pedagogie,Editura Polirom
1277
Evaluarea inițială - între necesitate și utilitate
Prof. pt. înv. primar Vintilescu Mariana

Școala Gimnazială ,,Regina Maria’’, București
Clasa a II-a E
Evaluarea modernă este asociată grijii față de măsurarea și aprecierea rezultatelor, nu este un scop
în sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor decizii și măsuri ameliorative, pune
accent pe problemele identificate și pe emiterea unor judecăți de valoare, accentuează funcția educativă a
evaluării. De asemenea, se încearcă transformarea ei într-o interogație globală, preocupată de promovarea
aspectului uman în general, ce acoperă atât domenii cognitive cât și pe cele afective și psihomotorii ale
învățării școlare, vizează rezultate școlare cât și procesele de predare și învățare pe care le implică,
dezvoltă o permanentă funcție de feed-back pentru elev, tinde să informeze cadrul didactic în legătură cu
eficiența activității didactice.
După modul de integrare în procesul de învățământ, se disting următoarele tipuri de evaluare:
evaluare inițială, formativă și sumativă/cumulativă.
Evaluarea inițială mai este numită de unii specialiști și ,,răul necesar’’, pornind pe de o parte de la
adevărul că orice evaluare este stresantă, iar pe de altă parte de la dorința din ce în ce mai manifestă de a
face din această activitate un demers cât mai firesc, cât mai normal, cât mai uman.
gradului în care sunt stăpânite cunoştinţele şi în scopul verificării existenței capacităţilor necesare
asimilării conţinutului etapei ce urmează. Se are în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în
învăţare de clasa de elevi, exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi
de competenţe dobândite în timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ
respectivă şi de vârsta şcolară şi psihologică. Aceasta nu are rol de control. Este însă ,,diagnostică,
stimulantă și indică planul de urmat în procesul de învățare’’ (Yvan Abernot). Evaluarea inițială este
necesară, asigurând o pregătire optimă a unui nou program de instruire.
Este necesară pentru:
- cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile, a nivelului comportamentului cognitiv
inițial. Este foarte utilă la intarea copilului în clasa I, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a
nevelului pregătirii elevilor cu care va lucra; la intrarea copilului în ciclul gimnazial, la începutul studiului
unei discipline școlare etc.;
- determinarea liniei de pornire la începutul unui program de instruire;
- a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării de premise favorabile unei noi învățări;
- depistarea eventualelor decalaje între nivelul de cunoștințe al elevilor;
- crearea unei punți între o stare precedentă și una viitoare;
- reliefează factorii care au dus la starea de fapt identificată;
- refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau
de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării viitoare, pentru a
omogeniza oarecum fondul de cunoștințe și abilități indispensabile unui nou parcurs (Ioan Cerghit).
- a ajuta cadrul didactic să-și multiplice căile de stimulare a dezvoltării optimale a elevului.
Se poate realiza prin probe orale, dar mai ales scrise. Aceste probe realizează un diagnostic al
pregătirii elevilor, dar în același timp îndeplinesc o funcție predictivă, indicând condițiile în care elevii
vor putea asimila conținuturile noului program de instruire.
Funcția predictivă/prognostică a acestui tip de evaluare constă în aceea că datele obținute prin
evaluarea inițială ajută la conturarea activității în următoarele planuri:
- modul adecvat de predare/învățare a noului conținut;
- aprecierea oprtunității organizării unui program de recuperare pentru întreaga clasă;
- adoptarea unor măsuri de sprijinire și recuperare doar pentru anumiți elevi.
lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Rezultatele evaluării
iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în termeni de performanţe certificate (prin note, calificative etc.),
ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevilor, a resurselor lor cognitive şi noncognitive
1278
necesare integrării în activitatea care urmează. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială
nu vor fi trecute în catalog, elevii au ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a
subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util activităţii de
redactarea unei lucrări scrise etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.
A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de a şti, a cunoaşte, este un real
Referitor la eficiența și utilitatea tipurilor de evaluare, literatura de specialitate precizează că cele
trei tipuri sunt complementare și trebuie îmbinate pentru realizarea unui proces de evaluare în forme și cu
funcții multiple, perfect integrat activității didactice.
Școala tradițională a fost centratã exclusiv pe a învãța sã știi, iar evaluarea a constituit un demers
de verificare și măsurare a cunoștintelor elevilor. Astãzi, demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi
a unor competențe, care sunt ansambluri structurate pe cunoștinte și deprinderi dobândite prin învãțare.
Acestea permit identificarea și rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit
domeniu al cunoașterii.
Direcțiile actuale de restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul
informativ/instructiv al eficienței procesului didactic, ci și pe cel formativ-educativ. În acest context este
necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educației pentru a avea o viziune unitarã asupra
dezvoltãrii personalitãții elevului. Evaluarea are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane implicate. În cadrul
procesului de evaluare, controlul și monitorizarea permanentã a nivelului de reușitã a elevului pot duce la
intervenții și decizii pertinente, prompte din partea cadrului didactic.
O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie o strategie eficientă de lucru, cu
ajutorul cãreia se perfecționeazã o activitate didactică autentică, centrată pe elev.
Bibliografie:
– Cucoş, Constantin , Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2006;
– Manolescu, Marin, Teoria şi metodologia evaluării, Editura Universitară, Bucureşti, 2010
– Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., Bucureşti, 2004.
1279
ANTREPRENOR PE PIAȚA JUCĂRIILOR
VIORICA MARIA FELEZEU

COLEGIUL NAȚIONAL „Mihai Viteazul Turda”
Economie, cls. a XI-a D
Evaluarea inițială are o funcție diagnostică și una predictivă. Funcția diagnostică presupune
cunoașterea măsurii în care elevii stăpânesc cunoștințele de bază și au competențele necesare angajării lor
într-un nou demers instructiv-educativ. Pot fi identificate lacunele pe care elevii le au, competențele
principale pe care ei le stăpânesc, capacitățile lor de învățare, precum și deprinderile de muncă
independentă sau în echipă.
Funcția predictivă vizează acțiunile ce vor fi realizate de profesor în raport cu diagnoza stabilită
care permite anticiparea rezultatelor prin: obiectivele formulate, demersul didactic de prezentare a
conținuturilor specifice și metodele didactice utilizate. Rolul predicției constă în stabilirea corectă a
obiectivelor programului următor, a metodelor eficiente de predare-învățare-evaluare și a modurilor
optime de organizare a activității ce va fi desfășurată la clasă.
Evaluarea inițială propusă în acest an școlar pentru disciplina economie a debutat cu o activitate
interactivă desfașurată pe grupe de câte patru elevi, în care aceștia au fost determinați să-și valorifice
achizițiile dobândite la orele de educație antreprenorială studiată în clasa a x-a, competențele principale
formate prin demersurile didactice anterioare și experiența personală de viață. Grupele au fost stabilite în
prima oră de curs, când s-a transmis cerința: „fiecare grupă se va organiza și va avea ora următoare un
săculeț cu resurse potrivit listei primite”. Fiecare grupă a primit o listă cu resurse și cu prețurile
corespunzătoare acestora: bucată stofă, hârtie colorată, panglică, sfoară, lipici, folie aluminiu, pahar de
plastic, creion roșu, creion albastru, creion verde, bucată dantelă, bucată sârmă, bucată carton și foarfece.
Grupele s-au organizat și elevii și-au distribuit sarcini în ceea ce privește procurarea resurselor necesare
activității din gospodăriile proprii.
La începutul activității elevii au aflat că fiecare grupă va fi o firmă producătoare de jucării ce va
concura cu celelalte firme pe piață. Fiecare firmă a trebuit să conceapă un prototip de jucărie, în funcție
de resursele disponibile, pe care apoi l-au produs și căruia i-au pregătit și o reclamă pentru a fi cunoscut
de către potențialii cumpărători. Li s-a comunicat că prețul pieței pentru o jucărie este de 100 de lei și că
pe lista resurselor materiale aduse de acasă să adauge chiria pentru spațiul utilizat și resursele umane
implicate în producție care trebuie să fie plătite (s-a comunicat cu cât va fi plătit fiecare angajat pentru
producerea unei jucării). Timpul alocat pentru producție a fost de 30 de minute, iar pentru reclamă s-a
acordat fiecărei echipe un minut. Elevii au fost atenționați că vor concura pe piața jucăriilor și să fie atenți
la deciziile pe care le vor lua, astfel încât profitul obținut să fie cât mai mare. A fost făcută și mențiunea că
profitul pentru fiecare jucărie se calculează scăzând din prețul de vânzare cheltuielile totale făcute pentru
producerea unei jucării ( acestea trebuie inregistrate pe o listă) și să-și calculeze cu responsabilitate
costurile, având în vedere prețul pieței.
Jucăriile concepute și produse au fost expuse și un elev din fiecare grupă a prezentat reclama
pregătită pentru jucăria firmei sale.
În ultima parte a activității elevii au primit rolul de cumpărători pe piața jucăriilor și s-a distribuit
fiecăruia o bucată de hârtie inscripționată cu 100 lei. Sarcina transmisă: „fiecare va comanda o jucărie
punând în fața jucăriei dorite cei 100 lei; nu poate fi comandată propria jucărie”. Au fost înregistrate apoi
comenzile pentru fiecare jucărie expusă.
Evaluarea inițială s-a desfășurat în ora următoare de curs și a avut două părți. În prima parte s-au
reconstituit grupele și fiecare a primit sarcina să-și calculeze profitul total, în funcție de comenzile avute.
Fiecare echipă a prezentat profitul total obținut și modalitatea de calculare a acestuia. Rezultatele au fost
verificate pe baza evidenței cheltuielilor făcute și a comenzilor primite. S-a scris pe tablă clasamentul și
echipa câștigătoare a fost aplaudată. O echipă a înregistrat pierderi.
În a doua parte elevii au răspuns individual, în scris, la următoarele cerințe:
1. Ce decizii a trebuit să luați în grupă pentru a vă îndeplini obiectivele stabilite?
2. Care au fost criteriile care au stat la baza distribuirii sarcinilor în firmă?
3. Comparați interesele pe care le-ați avut în ipostaza de producător cu cele pe care le-ați avut în
ipostaza de cumparător.
1280
4. Cum a fost calculat profitul pentru fiecare jucărie? Dar profitul total al firmei?
5. Explicați de ce firma câștigătoare a avut cel mai mare profit.
6. De ce o echipă a înregistrat pierderi?
7. Cum a influențat reclama rezultatele obținute de firmă?
Comportamentul și atitudinile elevilor în timpul activității, precum și răspunsurile individuale ale
elevilor au făcut posibilă cunoașterea aptitudinilor și atitudinilor elevilor, a potențialului lor de învățare, a
competențelor acestora, astfel încât proiectarea demersului didactic următor să poată sprijini o activitate
școlară eficientă.
1281
Prof. Andreea Vîrnă

Școala Gimnazială "Alexandru Vlahuță" Focșani
Chimie-clasa a VIII-a
Evaluarea este actul didactic care asigură evidențierea cuantumului de cunoștințe dobândite de
elevi, valoarea și eficiența acestora la un moment dat. Scopul evaluării este măsurarea și aprecierea
rezultatelor obținute de elevi în raport cu obiectivele proiectate, spre a interveni în timp util pentru
ameliorarea activității didactice.
Evaluarea inițială se realizează la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili
nivelul la care se află elevii. Identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe,
competențe si abilități, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat
următoare:”este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecții dispun de pregătirea necesară creării de
premise favorabile unei noi invățări”(Ioan Cerghit, 2002).
Importanța evaluării rezidă în faptul că-i permite elevului să cunoască bine rezultatele efortului
său de învățare și îi oferă premisele necesare unei organizări mai eficiente a propriei activități.
Evaluarea inițială permite diagnosticarea nivelului de pregătire al elevilor la începutul anului
școlar, pentru a cunoaște de unde se pornește și ce mai trebuie perfecționat. În acest scop se folosesc
baremuri minimale, medii sau de performanță.
Testele docimologice constituie o tehnică de evaluare prin care se verifică dacă elevul satisface
exigențele pregătirii școlare. Testele docimologice sunt pregătite minuțios, având următoarele trăsături
distinctive:
• realizează măsurarea în condiții asemănătoare situațiilor standard;
• înregistrarea rezultatelor este precisă și obiectivă;
• rezultatele sunt evaluate statistic și raportate la norme standard;
• clasifică subiecții prin raportarea la grupul de referință,
• administrarea repetată trebuie să ducă la același rezultat.
Elaborarea unui test pedagogic/docimologic presupune parcurgerea mai multor etape (Evans, 1985;
Crocker şi Algina, 1986; Radu, 2000):
1. Stabilirea scopului probei (diagnostic sau prognostic) determină structura şi conţinutul
acesteia.
2. Selectarea conţinuturilor şi a obiectivelor corespunzătoare care vor fi vizate prin
intermediul testului este sintetizată într-un tabel/matrice de specificaţii (Crocker şi Algina, 1986; Mason
şi Bramble, 1997; Radu, 2000; Gall, Gallşi Borg, 2007). Acest tabel de specificaţii include pe verticală
conţinuturile care vor fi evaluate, iar pe orizontală obiectivele corespunzătoare, ierarhizate în acord cu
treptele unei taxonomii a domeniului cognnitiv (în cazul taxonomiei lui Bloom: cunoaştere,
comprehensiune, aplicare, analiză, sinteză şi evaluare).
3. Formularea itemilor constituie cea mai laborioasă etapă a elaborării unui test pedagogic.
4. Stabilirea unei grile de corectare care să includă răspunsurile corecte pentru fiecare item
uşurează considerabil activitatea evaluatorului.
5. Elaborarea baremului de corectare sau a modalităţii de calculare a scorurilor va permite
evaluarea precisă şi identică a răspunsurilor formulate de fiecare subiect. În cazul itemilor subiectivi,
baremul de corectare include elemente ale răspunsului care vor fi punctate.
6. Dacă este vorba de teste nestandardizate sau elaborate de profesor, etapa următoare include
aplicarea testului, în timp ce în cazul testelor standardizate această etapă este pregătită de etapele de
pretestare şi de revizuire, reformulare şi definitivare a acestuia. A. Anastasi (1976, p. 413) indică însă că
şi în cazul testelor nestandardizate trebuie realizată o pretestare care să includă o analiză a itemilor
(calcularea coeficientului de dificultate şi a celui de discriminare).
Pentru a putea aplica un test pedagogic este necesară verificarea calităţilor globale ale testului
(Karmel şi Karmel, 1978; Radu, 2000; Moise, 2003) - obiectivitate, aplicabilitate, fidelitate şi validitate,
precum şi a calităţilor fiecărui item – dificultate şi putere de discriminare.
1282
Elaborarea baremului/ schemei de corectare şi notare se concretizează în stabilirea punctajului
pentru fiecare item, iar în cazul itemilor subiectivi, ce presupun un nivel ridicat de originalitate în
elaborarea răspunsurilor, chiar pentru componentele fiecărui item. În accepţiunea lui I. T. Radu (2000, pp.
220-221), în contextul evaluării rezultatelor şcolare, termenul de „barem” are două accepţiuni:
1. etalon de apreciere a unei probe, indicând condiţiile principale ale răspunsului aşteptat şi
punctajul atribuit fiecărui item; în contextul evaluărilor/ examinărilor naţionale se operează cu această
accepţiune a baremului de corectare şi notare;
2. performanţele minime în legătură cu realizarea obiectivelor corespunzătoare conţinuturilor
verificate, indicând nivelul minim de pregătire al elevului necesar continuării programului cu şanse de
reuşită; sub acest aspect, baremele minime sunt concepute pentru evaluarea randamentului elevilor şi
reglarea activităţii instructiv-educative, constituindu-se ca repere pentru definirea performanţelor
acceptabile în vederea delimitării stării de reuşită de cea de eşec.
Criteriile de notare joacă un rol important atât în ceea ce priveşte evaluarea obiectivă a elevilor, cât
şi diminuarea diferenţelor de notare dintre elevii aceleiaşi clase, dintre elevii aceluiaşi an de studiu, la
nivel de şcoală şi la nivel naţional. Standardele şi criteriile de notare au un rol deosebit în asigurarea
comparabilităţii notelor acordate elevilor din şcoli diferite, pentru creşterea obiectivităţii, transparenţei şi
a responsabilităţii cadrelor didactice, în evaluarea elevilor.
Dacă se doreşte într-adevăr ca întregul proces instructiv-educativ să se desfăşoare la niveluri mai
înalte de eficienţă şi productivitate, atunci în mod obligatoriu trebuie să se aibă în vedere şi îmbunătăţiri
la nivelul activităţilor evaluative, indiferent de palierul la care se derulează acestea.
Acest lucru se şi întâmplă, de fapt, în cadrul tuturor sistemelor de învăţământ, unde se fac demersuri
ca toate activităţile evaluative să devină mai riguroase şi mai adaptate subiecţilor care sunt evaluaţi în
diverse contexte educaţionale.
În sistemul de învăţământ românesc, la nivelul învăţământului gimnazial şi liceal, aprecierea
rezultatelor şcolare se realizează preponderent prin notarea numerică, utilizându-se scala de notare cu 10
valori, fiecare indicând un anumit nivel al reuşitei/ nereuşitei şcolare. Notele şcolare utilizate pentru
aprecierea rezultatelor evaluării sunt simboluri cărora li se atribuie anumite semnificaţii privind nivelul
rezultatelor învăţării, exprimând condensat judecăţile evaluative emise de profesor (cf. Radu, 2000, p.
272). În opinia lui G. de Landsheere (1975, p. 13, apud Cucoş, 2008, p. 160), nota reprezintă „aprecierea
sintetică ce traduce evaluarea unei performanţe în domeniul învăţământului”. În acest sens, notele şcolare
indică nivelul performanţelor obţinute de elevi în raport cu obiectivele educaţionale.
În opinia lui Sorin Cristea (2002, p. 256), nota şcolară îndeplineşte mai multe funcţii:
1. funcţia de identificarea a tendinţelor de progres-regres ale elevului şi ale clasei de elevi;
2. funcţia de realizare a comparaţiei între elevi în cadrul clasei de elevi şi între clasele de
elevi de acelaşi nivel, în cadrul şcolii;
3. funcţia de adaptare a proiectului pedagogic la „incidentele generate de parcursul elevului şi
al clasei de elevi în direcţia atingerii obiectivelor” asumate la nivelul procesului de învăţământ/ activităţii
didactice;
4. funcţia de motivare a elevului şi a clasei de elevi în contextul realizării unor conexiuni
inverse pozitive, externe şi interne, cu scop de corecţie, ameliorare, ajustare, restructurare a activităţii.
Din perspectiva acestor funcţii, se consideră că nota şcolară are mai multe semnificaţii: evidenţiază
progresul şcolar al elevului pe parcursul programului de instruire; indică poziţia elevului în ierarhia
colectivului clasei; stabileşte nivelul de realizare a obiectivelor educaţionale de către fiecare elev.
Valorificarea pozitivă a funcţiilor notei şcolare presupune utilizarea acesteia în scopul potenţării
motivaţiei pozitive a elevilor pentru activitatea de tip şcolar, în general, şi a celei de învăţare, în special.
În concluzie, testul docimologic inițial se administrează la începutul unei etape de instruire și are ca
scop să furnizeze informații privind nivelul cunoștințelor de care elevii au nevoie pentru a putea parcurge
următoarea etapă de pregătire, are nevoie de un barem de corectare și notare, iar notele obținute de elevi
stabileşte nivelul de realizare a obiectivelor educaţionale de către fiecare elev.
1283
Inv. Visalon Monica-Beatrice

Școala Gimnazială „ Mihai Viteazul”-Fetesti
Invatamant primar
Clasa pregatitoare

cât și în orice moment al ei.
Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la testarea cunoștințelor elevilordeoarece își
propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor priceperi și aptitudini. Evaluarea inițială este utilă
pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperaresau
de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susținerea învățării următoare, pentru a
1284
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu
atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul
BIBLIOGRAFIE:
1285
Prof. Vişan Elena Roxana

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Loc. Bradu, Jud. Argeş
Disciplina Istorie
Clasa a V-a
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, alături de predare şi
învăţare. În cadrul învăţământului actual, evaluarea şcolară este percepută ca fiind organic integrată în
procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare –
învăţare.
Evaluarea rezidă în culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea informaţiilor rezultate din
procesul de învăţare. Ca urmare, se impune diversificarea strategiilor de evaluare şi alternarea metodelor,
tehnicilor şi instrumentelor tradiţionale de evaluare cu cele moderne. Spre deosebire de strategiile
tradiţionale de evaluare, cele moderne prezintă cel puţin două caracteristici, şi anume: realizează
evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta, cât
şi faptul că, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea
unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi, mai ales, schimbări în planul intereselor, atitudinilor,
corelate cu activitatea de învăţare.
Diversitatea situaţiilor didactice, precum şi multitudinea de obiective ale evaluării, presupun
conceperea şi aplicarea unor strategii diferite. Metodele şi tehnicile de evaluare îngăduie o anumită
clasificare, pornindu-se de la două repere principale, şi anume:
1. Cantitatea de informaţie sau experienţă încorporabilă de către elevi;
2. Axa temporală la care se raportează verificarea;
În funcţie de primul criteriu, analiştii au stabilit două tipuri de evaluare:
• Evaluare parţială, în care se verifică elemente cognitive sau comportamentale secvenţiale (prin
ascultare curentă, extemporale, probe practice curente);
• Evaluarea globală, în care se verifică o cantitate mare de cunoştinţe şi deprinderi obţinute prin
cumulare (prin examene şi concursuri);
Din perspectivă temporală, putem identifica următoarele tipuri de evaluare:
• Evaluarea iniţială, care se face la începutul unei etape de instruire (prin teste docimologice,
concursuri, etc.);
• Evaluarea continuă, care se face în timpul secvenţei de instruire (prin tehnici curente de ascultare
şi teze);
• Evaluarea finală, care se realizează la sfârşitul unei perioade de formare (prin examene de
exemplu);
Prin coroborarea celor două criterii se poate ajunge la o altă clasificare, şi anume:
• Evaluarea cumulativă (sumativă);
• Evaluarea continuă (formativă);
Metodele utilizate în evaluarea performanţelor şcolare sunt de mai multe feluri:
- Orale – constă în realizarea unei conversaţii prin care profesorul urmăreşte identificarea cantităţii
şi calităţii instrucţiei;
- Scrise – apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control sau teze;
- Practice – se realizează la o serie de discipline specifice şi vizează identificarea capacităţilor de
aplicare în practică a cunoştinţelor dobândite, a gradului de încorporare a unor priceperi şi deprinderi;
Evaluarea iniţială propune operaţiile de măsurare – apreciere - decizie la începutul unui program
de instruire (ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol sau lecţii chiar), în vederea
cunoaşterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi. Este impusă de necesitatea anticipării
procesului de formare pe baza cunoaşterii pregătirii anterioare a elevilor, ca şi de creare a premiselor
necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi. În situaţia de faţă, evaluarea iniţială se poate aplica la
începutul clasei a V-a, pentru a testa cunoştinţele anterioare ale elevilor la disciplina Istorie (clasa a IV-a).
Acest tip de evaluare îndeplineşte o funcţie pedagogică prioritar predictivă. În mod analogic, testele de
1286
cunoştinţe elaborate şi aplicate special pentru măsurarea şi aprecierea nivelului iniţial de pregătire al
elevilor sunt denumite teste predictive. Astfel, la începutul clasei a V-a, de exemplu, disciplina Istorie, în
luna septembrie, în aproximativ două săptămâni de la începerea noului an şcolar, se dau aceste teste
predictive (teste iniţiale), folosindu-se diverşi itemi, pentru a măsura şi aprecia nivelul iniţial de pregătire
al elevilor la discipina Istorie. În urma evaluării testelor predictive, profesorul întocmeşte un raport, în
care precizează media clasei, dar şi măsurile ce trebuiesc luate pentru elevii care nu au răspuns corect.
să ofere posibilitatea de a cunoaşte potenţialul de învăţare al elevilor la începutul unei activităţi,
capacitatea acestora de a se integra, cu şanse de reuşită, în noul program de instruire, de a înţelege
conţinutul ce va fi predat. Ceea ce influienţează cel mai mult învăţarea este ceea ce ştie elevul la plecare.
De asemenea, evaluarea iniţială devine necesară la începutul unui ciclu de învăţământ, an şcolar sau
după o întrerupere de mai mare durată a activităţii; ea premerge activităţii în care sunt angajaţi elevii.
Este „iniţială” în sensul că „face intrarea în ... articulând starea precedentă cu starea viitoare”.
Rolul ei este de a permite atât profesoruui, cât şi elevului să-şi formeze o reprezentare cât mai corectă
posibil asupra situaţiei existente şi asupra cerinţelor cărora urmează să le răspundă.
Scopul evaluării iniţiale constă în anticiparea unui proces de instruire adecvat posibilităţilor de
învăţare ale elevilor.
Evaluarea iniţială are următoarele funcţii:
• Funcţia diagnostică: vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi posedă
capacităţile necesare. Obiectul evaluării iniţiale îl constituie acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă
premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe.
• Funcţia prognostică: sugerează profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi
îi permite anticiparea rezultatelor. Pornind de la datele evaluării, se pot stabili: obiectivele programului
următor, demersurile didactice considerate adecvate posibiităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul
convenabil de desfăşurare a procesului de instruire.
Pentru a identifica răspunsurile adecvate evaluării este necesar să ne orientăm reflecţia asupra
metodelor, tehnicilor şi instrumentelor pe care le valorificăm în cadrul demersului evaluativ, astfel încât şi
acesta să se poată caracteriza prin atributele: atractiv, incitant, stimulativ, eficient.
Evaluarea procesului de învăţământ reprezintă o acţiune subordonată activităţii didactice, organizată
la nivel de sistem, necesară pentru verificarea gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse, verificare
realizabilă la diferite intervale de timp, cu funcţie centrală de reglare – autoreglare. Evaluarea asigură
raportarea rezultatelor obţinute într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului
în vederea luării unei decizii optime.
Bibliografie:
1. Cristea Gabriela, Pedagogie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
2. Cucoş Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade
didactice, Editura POLIROM, Iaşi, 2005;
3. Dogaru-Ulieru Valentin (coord.), Educaţie şi dezvoltare profesională, Editura Scrisul
Românesc Fundaţia, Craiova, 2011;
4. Ezechil Liliana, Radu T. Ion, Didactica. Teoria instruirii, Editura PARALELA 45, Piteşti,
2006;
1287
Importanța evaluării inițiale-metode și tehnici
Vlad Elena
Școala Gimnazială Nr. 4 ,,Elena Donici Cantacuzino”
Matematică, clasa a IV-a
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru ,,a fi” și ,,a deveni”, pentru autonomie,
pentru autoeducație și autoevaluare.
În condițiile învățământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a evaluării
rezultatelor școlare, un model de proiectare și de realizare a procesului integrat de predare-învățare-
evaluare mai eficient, centrat pe elev. Activitățile de evaluare ar trebui proiectate din perspectiva nevoilor
de formare ale celui educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel
încât să cultive și să susțină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învățare.
Astazi, operația de evaluare se dorește a fi un act integrat activității didactice, creând relații
interactive și circulare și este percepută ca fiind mai mult decât un proces final sau paralel cu învățarea.
Apare necesitatea accentuării preocupărilor care urmăresc dezvoltarea capacităților elevilor de (auto)
valuare, în condițiile desfășurării unui dialog deschis între profesor și elev. Aceasta este și
preocuparea mea permanentă, de a dezvolta învățarea creativă, menită să formeze oameni inovatori și nu
repetitivi, conștienți de propriile capacități.
În teoria și practica educațională se disting trei strategii de evaluare: evaluarea inițială, evaluarea
sumativă și evaluarea formativă.
În lucrarea de față , voi aborda importanța evaluării inițiale, metodele și tehnicile folosite la
disciplina matematică, la un colectiv de 27 de elevi.
Înainte de a aplica evaluarea inițială, am avut în vedere faptul că aceasta are rol de control, este
diagnostică, stimulantă și indică planul de urmat în procesul de învățare. Este ,,răul necesar” , așa cum
spunea Yvan Abornot. De asemenea, timp de două săptămâni , am parcurs planul de recapitulare, cu
scopul de a-i ajuta pe copii să-și amintească noțiunile însușite la clasa a III-a. De aceea, evaluarea inițială
s-a dovedit a fi utilă, deoarece mi-a oferit informații asupra potențialului individual de învățare, dar și a
eventualelor lacune ce trebuie completate sau a unor aspecte ce trebuie corectate sau îmbunatățite.
Pentru a stimula încrederea în forțele proprii și a depăși momentul de teamă față de evaluare, am
evidențiat reușitele elevilor pânăîn acel moment și i-am anunțat că nu se vor pune calificativele în
catalog. De asemenea, am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială, ținând seama de
prevederile curriculumului învățământului primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai obiectiv nivelul
de pregătire al elevilor.
Înainte de a aplica evaluarea inițială, am comunicat elevilor obiectivele evaluării, criteriile de
evaluare, conținuturile evaluate, baremul și descriptorii de performanță.
Ca și metode și tehnici de evaluare, am recurs la cele tradiționale, și anume proba scrisă, dar am
îmbinat și cu cele alternative, precum observarea sistematică a comportamentului elevilor. Proba scrisă a
cuprins exerciții și probleme formulate gradual, de la simplu la complex, ținând cont de particularitățile
clasei. De asemenea , am oferit posibilitatea fiecărui elev să atingă nivelul minim de rezolvare, deoarece
la primul punct al subiectului respectiv au avut sprijin în imagini. Obervarea sistematică, ca și metodă
alternativă, mi-a oferit informații suplimentare despre activitatea și nivelul pregătirii elevilor, copletând
datele furnizate de proba scrisă, informații ce s-au concretizat în aprecieri verbale (e bine, ai uitatsă notezi
ceva etc. ). Acestea au fost în concordanță cu calitatea prestației elevilor și au avut rolul de a-i încuraja, de
a le oferi sugestii, de a nu-i lasa pe un traseu greșit.
Observarea sitematică am realizat-o cu ajutorul listei de control/verificare, care a înregistrat dacă
o caracteristică sau o acțiune este prezentă sau absentă.
Exemplu: A respectat cerința? Da_Nu_
A avut nevoie de explicații suplimentare/ajutor? Da_Nu_
A dus exercițiul/problema până la capăt? Da_Nu_
A scris îngrijit, a așezat corect în pagină? Da_Nu_
După ce am aplicat evaluarea inițială, am parcurs cele trei operații specifice evaluării, și
anume:
-măsurarea fenomenelor vizate de evaluare, pe baza descriptorilor de performanță, ;
1288
-interpretarea și aprecierea datelor obținute, pe baza baremului de notare;
-adoptarea deciziilor ameliorative , pe baza întocmirii planului de măsuri ameliorative.
Evaluarea inițială aplicată la matematică mi-a oferit informații despre drumul parcurs de elevi până
în acel moment: au făcut progrese sau nu? De aceasta am ținut cont la întocmirea planificării :
evaluarea să fie în serviciul elevului, să-l ajute să-și construiască viitorul, deoarece acesta nu a încheiat
procesul de dezvoltare. În rolul de cadru didactic, am fost neutru și obiectiv în evaluare.
Evaluarea inițială este un proces esențial în demersul educativ. Abordarea evaluării nu se poate face
fără o adaptare a metodelor de lucru, punerea sub lupă a modelelor pedagogice și reacția corectă la
stimuli sociali. Elevul are nevoie de ajutor în procesul de învățare, iar profesorul este acolo pentru a-l
ajuta să pună în practică achizițiile. Calitatea actului educațional ține de toate părțile implicate în
educație, cât și de stabilirea unui traseu clar, care trebuie urmat continuu în timp.
Găsirea unor noi metode, tehnici de evaluare inițială cu adevărat originale este mai dificilă, deși
este de dorit. A proiecta demersul pedagogic, a-l realiza și a-i evalua efectul constituie faze negociabile
ale unui sistem ca elementele unui puzlle ; pentru a înțelege sensul, trebuie să ordonezi părțile( Michael
Barlow, L’evaluation scolaire, Decoder son language, Chronique sociale, 1992).
1289
Evaluarea inițială – o necesitate în procesul instructiv-educativ
prof. Vlad Elena, Colegiul Național ”Emil Botta”- Adjud, jud. Vrancea
Informatică, învățământ liceal
profesorului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul educației elevilor.
Evaluare iniţială se realizată la începutul demersurilor instructiv-educative pentru a stabili nivelul la
care se situează elevii.
Avantajele evaluării inițiale sunt:
Dezavantajele evaluării inițiale sunt:
o nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii;
o nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al
elevului.
Noile tehnologii ale informării şi comunicării (N.T.I.C), cu largi aplicaţii în toate domeniile, au
pătruns – e adevărat, destul de greu – şi în învăţământ. Studii internaţionale de profil menţionează că
aplicaţiile N.T.I.C au fost experimentate în toate etapele procesului educativ: motivare, diagnoză,
prezentarea informaţiilor, pregătire, memorare, rezolvare de probleme, verificare, notare.
Învăţământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii
învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine
de trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi
creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om -
maşină”.
Experţii remarcă, pe bună dreptate, că „Informatica are un potenţial educativ foarte mare faţă de
ceea ce ar putea oferi alte tehnologii. Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui
elev, la ritmul de muncă, la aptitudinile intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea
modalităţilor pedagogice şi personalizarea învăţământului”.
modalităţi.
1290
Mai mult, elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic,
beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi performante.
românească de toate gradele, începuturile sunt promiţătoare, iar numărul adepţilor utilizării ei în evaluarea
curentă şi la examene creşte.
Integrată procesului de instruire, evaluarea asistată de calculator ar trebui să capete o mai mare
extindere în rezolvarea de probleme (mai dificile pentru elevi).
Bibliografie
Ioan T. Radu.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică București, 2007.
Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educational,
Bucureşti, 2003
1291
Test initial
Profesor : Vlad Maria

Liceul Teoretic “Victor Babes” Cluj Napoca
Limba Franceza
Classe : VIème
I. Lisez le texte suivant :

Monique : - Parle-moi de ta famille, as-tu des frères et des sœurs ?
Pierre : - J'ai deux frères et une sœur. Mon 1er frère, Louis, s'est marié l'année dernière. Mon
second frère, Marc, travaille en Italie. Ma sœur, Marie, est encore à l'école primaire.
Monique : - Quelle grande famille ! Moi, je suis fille unique. Et tes parents ?
Pierre : - Mon père est ingénieur et ma mère est professeur à un lycée. Mes grands-parents vivent à
la maison.
Monique : - Mes parents ont divorcé il y a 2 ans. Je vis maintenant avec mes grands-parents. Je
rends visite à mon père trois fois par mois et nous passons les vacances ensemble. Es-tu étudiant ?
Pierre : - J'étudie pour devenir professeur. J’aime beaucoup les enfants. Et toi ?
Monique : - Je suis étudiante à la faculté de médicine.
1. Répondez aux questions : (0.50 x 4 = 2points)
a. Pierre a un frère et deux sœurs ?
b. Combien de frères a Monique ?
c. Avec qui vit Monique maintenant ?
d. Est-ce que Pierre est élève ?
e. Monique est étudiante ?

2. Vrai ou Faux ? (0.50 x 4 = 2points)
a. Louis, s'est marié l'année dernière.

b. Sa sœur, Marie, est encore à l'école primaire.
c. Les grands-parents de Pierre ne vivent pas à la maison.
d. Les parents de Monique ont divorcé il y a 3 ans.
II. Posez les mots en ordre pour former des phrases et les verbes au présent : (0.50 x 4 =
2points)
Je / des / faire / gâteaux / pour/ parents/mes.

Il / aux / aller / chaque / samedi / grands-parents.
Nous / famille / être / une / nombreuse.
Vous / dans / famille / la / avoir / professeur / un / et / ingénieur / un.
III. Dresse l’arbre généalogique de ta famille. Présente chaque membre de ta famille ! (3 points)
1292
EVALUAREA SCOLARA
PROF. INV. PRIMAR VLAD TEODORA LAURA

SCOALA GIMN. ,,MIHAI VITEAZUL” FETESTI
INVATAMANT PRIMAR
CLASA a III a
1.Evaluarea este o componentă esenţiala a procesului instructive/educativ, a triadei instruire-
predare-evaluare, având ca scop cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea optimizarii ei, pe
baza colectării, organizării şi interpretării rezultatelor obţinute prin intermediul instrumentelor de
evaluare.De asemenea rolul ei este să depisteze limitele învăţării, greşeli, lacune, nivel prea scăzut de
cunoştinţe, dificultăţi în interpretarea şi aplicarea cunoştinţelor , pentru depăşirea acestora şi realizarea
progresului şcolar.
2.Elementele evaluării sunt:

aprecierilor;
• Aprecieri, estimari ale situaţiei prezente sau prognoze ale celei viitoare;
• Decizii care privesc modalităţi de acţiune ;
3.Etapele procesului de evaluare :

a) precizarea domeniului de aprecieri :
-volumul de cunoştinţe ;
-înţelegerea şi interpretarea cunoştinţelor ;
-aplicaţii ale informaţiilor însuşite ;
-abilităţi intelectuale de ordin general ;
b)descrierea informaţiilor necesare şi depistarea celor disponibile pentru formularea aprecierilor ;
c)stabilirea graficului şi modului de obţinere a informaţiilor necesare ;
d)alegerea instrumentelor de colectare a informaţiilor şi analiza lor ;
e)elaborarea aprecierilor şi luarea deciziilor concretizate în calificative, note şi măsuri de acţiune
4.Funcţii principale şi specifice ale evaluării.

• Funcţia diagnostică - ce vizează depistarea lacunelor, greşelilor şi înlăturarea acestora ;
• Funcţia prognostică-care anticipeaza performanţele viitoare ale elevilor;
• Funcţia de selecţie- permite clasificarea şi ierarhizarea elevilor ;
• Funcţia de certificare-care relevă competenţele ţi cunoştinţele elevilor la finele unui ciclu/formă
de şcolarizare.
• Funcţia motivaţională sau de stimulare a activităţii de învăţare a elevilor şi se manifestă prin
valorificarea pozitivă a feed-back-ului oferit de evaluare, în sensul aprecierii propriei activităţi
• Funcţia de orientare şcolară-intervine în alegerea unei anumite forme de educaţie.
• Realizarea acestor funcţii ale evaluarii presupune folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare,
5.Momente şi modalităţi de realizare a evaluării

Metodologia evaluării de proces (a rezultatelor şcolare) presupune răspunsuri la urmatoarele
întrebări :
a)Pe cine evaluăm ?-toţi elevii, ca grup, elevii luaţi individual, un anumit grup (de vârstă)
b) Când ?-de câteva ori pe an, la diferite date ,la date fixe ,continuu ;
c)Prin ce mijloace ? -probe scrise, orale, practice;observaţia directă în clasă ,referate, proiecte, teme
pentru acasă ;portofolii ;
d)Pentru cine ? -elevi, părinţi ;profesori, factori de decizie ;instituţii care vor angaja viitori
absolvenţi ;
1293
e)In funcţie de ce ? obiective curriculare ;standarde şi criterii de evaluare formativ-educativă
Evaluarea poate fi : continuă sau periodică.Se realizează : la începutul programului de instruire,pe
parcurs, secvenţial si în final ;
Modalităţile de realizare a evaluării se structurează în funcţie de momentul aplicarii:evaluare
iniţială, evaluare continuă (formativă) sievaluare cumulativă (sumativă,globală).
Evaluarea are o valoare motivationala; dorinta de succes, respectiv teama de esec sunt imbolduri
importante in invatare. Succesul sistematic inscrie motivatia invatarii pe o spirala ascendenta in timp ce
esecul poate duce la ' demotivare'.
si autoreglarea procesului de invatamant, profesorii putand controla achizitiile scolare, elevii luand
scoala si orientarii tinerei generatii. In acest sens, se vorbeste despre evaluarea eficientei invatamantului,
dar este la fel de necesar, sa fie asigurata eficienta evaluarii.
1294
Metode si tehnici moderne de evaluare initiala la elevii cu CES
Prof.itinerant si de sprijin Vladescu Ionela Mariana-cls CP- IV

Centrul Scolar de Educatie Incluziva”Elisabeta Polihroniade” Vaslui
Evaluarea initiala se efectuează la începutul unui program de instruire. Ea permite să se prevadă

şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotărâtoare pentru
reuşita activităţii didactice. Această strategie îşi propune să identifice sensibilitatea şi potenţialul cognitiv
al elevilor ,,ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă”.
Evaluarea iniţială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru aplicarea unui
scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea
învăţării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoştinţe şi abilităţi indispensabile unui
nou proces.
Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3- 2-1,
proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor,
autoevaluarea etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare
a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea
propriilor rezultate.
„Spre deosebire de metodele tradiţionale care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe
un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele
alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea
rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă
parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor
capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu
activitatea de învăţare.” (Radu, 2000, 223-224).
„Hărţile conceptuale („conceptual maps”) sau hărţile cognitive („cognitive maps”) pot fi definite
drept oglinzi ale modului de gândire, simţire şi înţelegere ale celui/celor care le elaborează. Reprezintă un
mod diagramatic de expresie, constituindu-se ca un important instrument pentru predare, învăţare,
cercetare şi evaluare la toate nivelurile şi la toate disciplinele.” (Oprea, 2006, 255).
Hărţile conceptuale „oglindesc reţelele cognitive şi emoţionale formate în cursul vieţii cu privire la
anumite noţiuni.” (Siebert, 2001, 92) .„Ele sunt imaginile noastre despre lume, arată modul nostru de a
percepe şi interpreta realitatea. Hărţile nu indică doar cunoaşterea, ci şi non-cunoaşterea.” (Siebert, 2001,
172).
Metoda R.A.I. vizează „stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin
întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat.” (Oprea, 2006, 269).Denumirea acestei metode provine
de la asocierea iniţialelor cuvintelor Răspunde –
Aruncă – Interoghează.Poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice, în cadrul unei
activităţi frontale sau de grup.
Tehnica 3-2-1 este „un instrument al evaluării continue, formative şi formatoare, ale cărei funcţii
principale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor.” (Oprea, 2006, 268).
Este o tehnică modernă de evaluare care nu vizează sancţionarea prin notă a rezultatelor elevilor, ci
constatarea şi aprecierea rezultatelor obţinute la finalul unei secvenţe de instruire sau al unei activităţi
didactice, în scopul ameliorării/îmbunătăţirii acestora, precum şi a demersului care le-a generat
Valenţe formative ale metodelor şi tehnicilor moderne de evaluare stimularea activismului
elevilor; accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe; evidenţierea, cu mai
multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor şi, în funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării
1295
activităţii de învăţare; formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de
prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor; formarea şi dezvoltarea
capacităţilor de investigare a realităţii; formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de
echipă; dezvoltarea creativităţii; dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale; dezvoltarea capacităţii de
autoorganizare şi autocontrol; dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare; formarea şi
dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor metacognitive; cristalizarea unei imagini de sine
obiective; cultivarea autonomiei în activitate; dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare; formarea unui stil de
învăţare eficient etc.
Bibliografie:
1. Cucoş,C.. ( 2008). Teoria şi metodologia evaluării. Iaşi: Editura Polirom.
2. Joiţa, E.. (2007). Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învăţare
cognitivconstructivistă.
Bucureşti: E.D.P..
3. Manolescu, M.. (2004). Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie.
Bucureşti: Meteor Press.
4. Manolescu, M.. (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Bucureşti:
Meteor Press.
5. Manolescu, M.; Panţuru, S.. (2008). Teoria şi practica evaluării educaţionale
(activităţi, conduite, rezulate) formale şi nonformale: structuri, forme, funcţii, relaţii,
mecanisme, disfuncţii. Strategii şi metode de evaluare şi autoevaluare. Oreintări noi.
Aplicaţii. În Potolea, D., Neacşu, I., Iucu, R.B., Pânişoară, I.O. (coord.). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi gradul didactic II. Iaşi: Editura
Polirom.
6. Meyer G.. (2000). De ce şi cum evaluăm. Iaşi: Editura Polirom.
7. Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive. Bucureşti: E.D.P..
8. Radu, I.T.. (2000). Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: E.D.P..
9. Schaub, H., Zenke, K.G.. (2001). Dicţionar de pedagogie. Iaşi: Editura Polirom.
66
10. Siebert, H..(2001). Pedagogie constructivistă. Bilanţ al dezbaterii constructiviste
asupra practicii educative. Iaşi: Institutul European.
11. Stoica, A. (coord.). (2001). Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori. Bucureşti:
Editura ProGnosis.
1296
-metode si tehnici-
Profesor învăţământ preşcolar: Vlasceanu Paula

Grădiniţa,,Steaua”, Bucureşti
Evaluarea initial oferă cadrului didactic posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
- verificarearea vizată pe baza unui support vizual;
oral.
- fişa de evaluareindividuală;
- portofoliul.
- ghicitorile;
- ciorchinele,
Grupa: mare
Tema: „ Celmai bun povestitor”
întrebări:
- Cealte poveşti a mai scris I. Creangă?
1297
- Pe cine întâlnesc pe drum celedouă fete?
Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogiasecolului XX. Învăţareaînşcoală”, București,
EDP.;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţiaa II a revizuităşiadăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
,,Curriculumpentruînvăţământulpreşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House.
1298
Evaluarea inițială în vederea asigurării calității lecțiilor de biologie
“Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi
spune care era lecţia.”
Prof. Vochiţu Carmen - Colegiul Energetic , Rm. Vâlcea

În sens larg, evaluarea rezultatelor şcolare:
- vizează totalitatea proceselor şi a produselor care măsoară natura şi nivelul performanţelor atinse
de elevi la învăţare;
- apreciază măsura în care rezultatele învăţării sunt în concordanţă cu obiectivele educaţionale
propuse;
- furnizează datele necesare în vederea adoptării celor mai bune decizii educaţionale
Evaluarea curentă este parte integrantă a predării - învăţării şi conţine toate strategiile de evaluare
practicate de profesor la clasă. Cu alte cuvinte, evaluarea curentă cuprinde atât evaluara formativă, cât şi
pe cea sumativă.
Evaluarea formativă facilitează şi motivează învăţarea, evidenţiază progresul unui elev sau
diagnostichează lacunele şi obstacolele sale în învăţare. Acest tip de evaluare trebuie să fie un proces
continuu, permanent al cărui scop principal este nu notarea elevului, ci furnizarea feedback-ului necesar
creşterii performanţei şcolare.
Evaluarea sumativă se realizează la intervale de timp, are caracter de bilanţ şi se încheie cu
acordarea de note.
Evaluarea predictivă este o evaluare iniţială care:
 determină linia de pornire a unui nou program de instruire (an școlar, intrarea în ciclul
gimnazial sau liceal etc);
 este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun de pregătirea necesară (cunoștinţe,
abilităţi, capacităţi) creării de premise favorabile unei noi învăţări;
 are semnificaţia unei punţi de legătură între o stare precedentă și una viitoare;
Evaluarea sumativă este o evaluare iniţială care:
 intervine la sfârșitul parcurgerii unui ansamblu de sarcini de învăţare ce constituie un tot
unitar (programă, parte din programă, semestru, an școlar etc);
 este o evaluare de bilanţ al instruirii;
 este o evaluare centrată pe rezultate globale;
 certifică atingerea unui nivel de pregătire și dobândirea unor competenţe;
 stabilește o diferenţiere sau clasificare între elevi;
 se finalizează cu atribuirea unei note sau calificativ.
Caracteristici generale ale evaluării formative
Evaluarea formativă este o evaluare de proces, deoarece:
 însoţeşte desfăşurarea procesului de învăţământ;
 realizează estimarea diferitelor faze, secvenţe ale procesului;
 se efectuează în trepte succesive, foarte scurte, analizate în detaliu.
Obiectul evaluării formative
Evaluarea formativă are ca obiect procesele de formare, care cuprind:
 mijloacele cognitive (mijloacele de cunoaştere şi de învăţare folosite atunci când elevul
îşi formează o competenţă); . etapele realizării procesului;
 resursele utilizate.
Personajul evaluării formative
- evaluarea formativă este centrată pe elevi;
- elevul devine ACTORUL învăţării.
Rolul evaluării formative pentru elev
Progresul elevului:
 asigură progresul, fără a avea rolul expres de a-l evidenţia;
 informează elevul despre progresul realizat;
 identifică la timp lacunele şi obstacolele întâmpinate, în vederea depăşirii lor;
 susţine elevul în atingerea obiectivelor propuse;
1299
 Conştientizarea elevului pentru ca acesta:
 să-şi îndrepte propriile greşeli;
 să ia singur decizii;
 să înveţe mai bine.
Rolul evaluării formative pentru profesor
 verifică eficacitatea procesului instructiv-educativ;
 semnalează o stare de fapt într-o manieră analitică;
 orientează, reglează, rectifică, eventual schimbă itinerarul pedagogic iniţial;
 remediază diferenţiat sau aprofundează, după caz, procesul instructiv;
 propune elevilor noi situaţii, activităţi care să le permită modificarea şi perfecţionarea stării
cognitive prezente la un moment dat.
Instrumentele folosite în evaluarea formativă
 elevul trebuie să primească instrumente de învăţare şi nu instrumente de verificare, ca în
cazul testelor sumative, de final;
 în evaluarea formativă, fiind o evaluare a proceselor cognitive şi nu a produsului activităţii,
o grilă nu poate evalua activitatea de învăţare a elevilor.
Efecte psihologice
 nu generează stres sau relaţii de opoziţie profesor-elevi;
 formează relaţii de colaborare profesor-elevi;
Tipuri de evaluare formativă
Evaluarea formativă tradiţională se realizează prin trei tipuri de probe:
1. evaluare formativă prin probe orale;
2. evaluare formativă prin probe scrise;
3. evaluare formativă prin probe practice.
Evaluare formativă prin probe orale
“A şti să formulezi întrebări” este probabil însuşirea cea mai necesară profesorului. Dar aceasta este
o artă dificilă.
De multe ori funcţiile de instruire/învăţare şi cea de evaluare ale examinării orale se întrepătrund.
Avantaje, dezavantaje, ce trebuie evitate
AVANTAJE
 Flexibilitate: tipurile de întrebări şi gradul de dificultate pot fi modificate după nivelul
răspunsului fiecărui elev;
 Clarificarea şi corectarea imediată a erorilor şi neînţelegerilor;
 Dezvoltarea discursului oral şi a competenţelor de comunicare;
 Dezvoltarea relaţiei profesor-elev, datorită interacţiunii directe;
 Permite repetarea şi fixarea cunoştinţelor, prin întărirea imediată a ceea ce subiecţii au
învăţat;
DEZAVANTAJE
 Subiectivitate: pot exista diferenţe evaluator-evaluator, evaluator-elevi diferiţi, evaluator în
momente diferite;
 Timp mare de administrare, deoarece fiecare elev răspunde individual;
 Nu oferă şanse egale fiecărui elev;
 Gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul;
 Incomode pentru elevi, mai ales cei timizi sau mai puţin pregătiţi.
IMPORTANT
 Să evite tendinţa de a impune propriile opinii;
 Să stabilească foarte clar procesele intelectuale folosite de elev pentru răspuns;
 Să plaseze la începutul întrebărilor expresii de genul: ”Comparaţi..., Explicaţi de ce...,
Argumentaţi...Enumeraţi...”
 Să formuleze întrebări precise, limpezi;
 Să existe întrebări ajutătoare din partea profesorului;
1300
CONCLUZII:
Metodele complementare de evaluare iniţială sporesc eficienţa actului de predare-învăţare
deoarece:
 permit profesorului evaluator să obţină informaţii noi şi importante despre nivelul de
pregătire al elevilor; pe baza acestor informaţii el poate realiza o apreciere cât mai obiectivă a
performanţelor şi a progreselor realizate de elevi;
 oferă profesorului evaluator o imagine la zi a performanţelor elevilor în raport cu abilităţile
şi capacităţile de evaluat;
 permit elevului să arate ceea ce ştie şi, mai ales, ceea ce ştie să facă, în contexte şi situaţii
diferite;
asigură un demers interactiv actului de predare-învăţare, adaptat nevoilor de individualizare a
sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulînd potenţialul creativ şi originalitatea
acestuia.
BIBLIOGRAFIE
1. Cerghit, Ioan; Neacşu Ioan; Negreţ-Dobridor, Ion; Pânişoară, Ion-Ovidiu, 2001, Prelegeri
pedagogice, Editura Polirom, Iași.
2. Consiliul naţional pentru curriculum, 2002, Ghid metodologia de aplicare a programei de
biologie, Editura Aramis, Bucureşti.
3. Consiliul naţional de evaluare şi examinare, 1996, Ghid general de evaluare şi examinare,
Editura Aramis, Bucureşti.
4. Costică, Naela, 2008, Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iași.
5. Cristea, Sorin, 2000, Dicţionar de pedagogie, Editura Litera Internaţional, Bucureşti
1301
METODE ȘI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA EVALUARII
INIȚIALE
VOICA MARIA SIDONIA

COLEGIUL TEHNIC,, ALEXE MARIN” SLATINA
CLASA A XII A – ELEMENTE DE PROIECTARE
adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate”. (Lindeman Richard, Evaluarea in procesul de instruire).
În acelaşi timp, o evaluare cât mai obiectivă a randamentului învăţământului reprezintă condiţia sine
qua non pentru adaptarea unor măsuri menite să amplifice succesul acţiunii de educatie.
Există o interacţiune între procesul perfecţionării învăţământului şi evaluarea randamentului său.
Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor şcolare constituie premisa oricăror măsuri destinate să
îmbunătăţească desfăşurarea acţiunii în sine.
Cerinţa obiectivă de a conferi activităţii de instrucţie şi de educaţie o eficienţă sporită – generată de
exigenţele vieţii contemporane – face necesară intensificarea eforturilor pentru a se asigura procesului de
învăţământ un caracter cât mai raţional şi riguros prin: determinarea cât mai precisă a obiectivelor
instruirii, organizarea conţinuturilor în concordanţa cu principalele caracteristici şi tendinţe ale ştiinţei şi
tehnicii şi cu logica didactică, stabilirea strategiilor de predare – învăţare în raport cu obiectivele vizate şi
cu conţinuturile definite, perfecţionarea acţiunilor de evaluare a rezultatelor şi a proceselor desfăşurate.
acasă, portofoliu, proiect etc.
Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca
dificultate îndeosebi) pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai
mare de elevi în aceeaşi unitate de timp.
prin metoda orală.
Ca şi metoda de evaluare orală şi cea scrisă are unele dezavantaje sau limite: la teste, de exemplu,
elevii pot ghici răspunsurile la itemii cu alegere multiplă; la extemporale şi teze se poate copia.
Indiferent de forma utilizată, în cazul probelor scrise este dificil de apreciat anumite răspunsuri,
când acestea sunt formulate ambiguu, deoarece profesorul care corectează lucrarea nu-i poate cere
lămuriri autorului.
Ca şi în cazul evaluării orale, pentru evaluarea scrisă, este necesar să se stabilească unele criterii de
apreciere.
La cerinţele de conţinut, ar trebui să se ţină cont de volumul şi corectitudinea cunoştinţelor, de
rigoarea demonstraţiilor (acolo unde este cazul).
Important este întotdeauna să nu se omită cunoştinţele esenţiale din materia supusă verificării
(examinării).
Prezentarea conţinutului să se facă sistematic şi concis, într-un limbaj inteligibil (riguros din punct
de vedere ştiinţific şi corect din punct de vedere gramatical).
1302
Forma lucrării presupune şi o anumită organizare a conţinutului (în funcţie de specificul acestuia),
unele sublinieri, realizarea unor scheme, tabele şi grafice, pentru a pune în valoare unele idei principalele
şi a-i permite corectorului să urmărească, mai uşor, aceste idei. Când se recurge la citate, este necesar să
se indice şi sursa.
În cadrul actului de evaluare a rezultatelor scolare un aspect necesar si obligatoriu il reprezinta
notarea. Ea se realizează fie prin cifre, fie prin scoruri sau calificative. Marea majoritate a profesorilor
notează după tehnica impulsiei globale, ceea ce presupune o bună doză de aproximare.
Exista patru tipuri de tehnici de apreciere:
a. tehnica impulsiei globale (cea mai subiectivă);
b. scările de specimen (se aleg diferite modele reprezentative ale diferitelor niveluri de calitate, de
la slab la excelent; notarea de face prin compararea lucrărilor elevului cu unul din aceste modele);
c. metode analitice (mai mulți profesori acordă un număr de puncte pentru fiecare din calitățile alese
spre examinare);
d. metoda determinării frecvențelor (constă în stabilirea tipurilor de greșeli dupa un studiu
diagnostic prealabil, se numără greșelile existente, iar nota reprezintă procentul de greșeli).
Nota reprezinta singurul mijloc de informare asupra rezultatelor elevilor; caracterul abstract al notei
nu permite relevarea in orice moment a detaliilor semnificative care au dus la obtinerea acelui rezultat
(efort, constiinciozitate, inteligenta, hazard).
Didactica tradițională asează la baza evaluării numai indicatori de ordin cognitiv (cât stie elevul).
Pedagogia contemporana considera acesti indicatori ca fiind insuficienti: evaluarea trebuie să se extindă și
asupra altor indicatori, fie tot de ordin cognitiv (ca de exemplu capacitatea de aplicare a cunoștintelor in
practică sau nivelul dezvoltării intelectuale), fie privind personalitatea elevului și conduita sa (ca de
exemplu aptitudinile, interesele, valorile, convingerile, atitudinile).
Bibliografie:
2006;
Press, 2006;
2010.
1303
Evaluarea inițiala
Voicu Gabi Doina

Școala Gimnazială Nr 1 Mîrzănești/ Jud. Teleorman
Clasa a VI a
Calitatea şi mai ales eficienţa procesului de învăţământ sunt dependente de o proiectare pedagogică
riguroasă, de alegerea şi de folosirea celor mai adecvate strategii de predare-învăţare şi de aplicarea unui
sistem de evaluare corect. Evaluarea reprezintă un moment esenţial în demersul didactic, de ea fiind
interesaţi deopotrivă profesorii, elevii, dar şi societatea în ansamblul ei.
Evaluarea este un proces didactic complex, de care sunt interesaţi atât profesorii, cât şi elevii,
părinţii, prin care se urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor, priceperilor, capacităţilor dobândite de
elevi, precum şi nivelul şi eficiența activităţii de perfecţionare a actului instructiv-educativ. Astfel, din
perspectiva profesorului, evaluarea este necesară la începutul activității, pe parcursul acesteia, dar și la
sfârşit, întrucât ea permite cadrului didactic să își dea seama care este pregătirea elevilor, la disciplina pe
care o predă, în comparaţie cu așteptările acestuia şi cu cerinţele programei şcolare, permite identificarea
dificultaților întâmpinate de elevi în învățare. Evaluarea indică în orice moment starea pregătirii şcolare,
aspectele izbutite (succesele), dar şi punctele critice (eşecurile), nivelul performanţelor obţinute în raport
cu cele proiectate prin curriculum, ea constituie un control asupra activităților desfășurate.
Evaluarea reprezintă un feedback asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate. Ea îi arătă
profesorului cât de eficient îşi dozează materialul, cât de bine comunică cu elevii, cât de eficiente sunt
metodele şi mijloacele pe care le utilizează. Evaluarea este concepută şi aplicată ca un instrument care
reglează procesul didactic, care transformă permanent procesul de învăţare şi predare, având un rol
formativ, în sensul că aceasta perfecţionează procesul de instruire.Totodată, evaluarea furnizează
informaţii referitoare la situaţia de învăţare a fiecărui elev, la învăţarea definită prin achiziţionarea de
comportamente specifice.
începutul anului școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a elevilor. Acestă evaluare este „
impusă de necesitatea anticipării procesului de formare prin cunoaşterea pregătirii anterioare a elevilor, a
nevoilor de învăţare, precum şi creearea premiselor necesare pentru asimilarea noilor conţinuturi.”
Evaluarea iniţială constituie un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind posibilitatea
cunoaşterii potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la stabilirea unor strategii ce vor fi
adoptate în funcţie de rezultatele obţinute la fiecare clasă testată. De exemplu, evaluarea inițială se
dovedește a fi foarte utilă la începutul anului școlar, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a
nivelului de pregătire al elevilor cu care va lucra, fiind realizată mai ales prin probe scrise. Este firesc ca
acelaşi test, aplicat la două colective de elevi, să ducă la rezultate diferite, ceea ce va necesita abordări
variate, selectarea unor metode potrivite nivelului fiecărei clase. Informațiile obținute de profesor prin
intermediul acestui tip de evaluare îl ajută pe acesta să identifice nivelul achizițiilor elevilor, ce cunoștințe
dețin aceștia, ce abilități au, dar îi oferă și un punct de plecare în planificarea activităților de predare și
învățare viitoare. Dacă în urma testării inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere corectă a unor
cuvinte, vor fi proiectate activităţi de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin
completarea unor enunţuri cu ortograme şi explicarea utilizării lor; dacă se constată confuzii de
recunoaștere a părților de vorbire, respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor, vor fi
lămurite prin exerciții suplimentare. Așadar, evaluarea iniţială este ,, utilă pentru refacerea sau remedierea
unei stări de fapt, pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noţiunilor.,
fundamentale ce vor fi implicate în susţinerea învăţăturii următoare, pentru a omogeniza într-un fel,
fondul de cunoștințe şi abilităţi indispensabile unui nou parcurs.” Pe lângă funcţia diagnostică pe care o
îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în pregătirea elevilor și dificultățile de învățare),
evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică care „sugerează profesorului condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi îi permite acestuia anticiparea rezultatelor. Mai exact, pornind de la datele
evaluării, se pot stabili: obiectivele programului viitor, demersurile didactice considerate adecvate
posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de desfăşurare.”
1304
Consider că evaluarea reprezintă un aspect semnificativ pentru înțelegerea actului învățării,
deopotrivă pentru cadrele didactice, elevi și părinți, iar relația învătare- predare – evaluare trebuie
abordată ca un tot unitar. Profesorul și elevul trebuie să devină parteneri deopotrivă în actul învățării și al
evaluării, tinzând spre cooperare și completare.
BIBLIOGRAFIE
CERGHIT, IOAN, Metode de învățământ, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași,
2006.
CUCOȘ, CONSTANTIN, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008.
MEYER, GENEVIEVE, De ce și cum evaluăm, Editura Polirom, Iași, 2000
STOICA, A. (coord.), Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura
PROGNOSIS, București, 2001. 24. VOICULESCU, E., Factorii subiectivi ai evaluării. Cunoaștere și
control, Editura Aramis, București, 2007.
1305
Importanța evaluării inițiale, metode și tehnici folosite pentru realizarea acesteia
Prof. Voicu Liliana

Liceul Teoretic Negru Vodă
Limba franceză, clasa a VIII-a
Evaluarea inițială este necesară și trebuie făcută în scopul stabilirii nivelului de pregătire a elevilor
la începutul unui an școlar, la începutul unui semestru, la începutul unui capitol/unei unități sau a unei
lecții, așa cum remarca I.T. Radu :
„La începutul lecției, evaluarea inițială corespunde unei faze numită, în mod tradițional, a verificării
lecției anterioare. În funcție de rezultatele acestei verificări sau ale acestei evaluări inițiale, profesorul va
confirma parcursul anticipat în proiectul său de lecții sau va aduce corecturi, ajustări, completări. Pot fi
propuse noi secvențe sau subsecvențe de recuperare, stimulare, completare. În acestă perspectivă, chiar de
la începutul unei lecții, evaluarea inițială îndeplinește o funcție pronunțat predictivă.ˮ
Evaluarea inițială stă la baza conceperii programului de instruire, deoarece rezultatele,
performanțele obținute de elevi sunt primele informații despre capacitatea lor generală de învățare, dar și
a eventualelor lacune ce vor trebui acoperite. Acest tip de evaluare nu-și propune să facă o ierarhizare a
performanțelor elevilor și pentru a-și atinge scopul, elevii trebuie să fie receptivi și să înțeleagă
importanța acesteia. Elevii trebuie determinați să trateze cu seriozitate sarcinile propuse chiar dacă ei știu
că notele obținute la evaluarea inițială nu sunt trecute ăn catalog. Elevilor trebuie să li se reamintească
permanent că învață pentru a ști, a cunoaște și nu pentru notă.
Evaluarea inițială se poate face prin examinări orale, dar mai ales prin probe scrise. De exemplu, la
limba franceză – clasa a VIII-a, L2, înainte de a preda imperfectul, fac o evaluare a cunoștințelor timpului
prezent, în special pentru grupa a 3-a de verbe, unde știu că mai există probleme, deoarece formarea
imperfectului se face pornind de la persoana I, plural, prezent. Evaluarea o fac oral și în funcție de
răspunsurile primite din partea clasei, fac sau nu o recapitulare masivă a prezentului limbii franceze. La
fel procedez atunci când ajung la condițional prezent. Fac o evaluare inițială orală a radicalului de la
viitor și a terminațiilor imperfectului, pentru a fi convinsă că elevii au înțeles, încă din clasă, formarea
condiționalului.
În ceea ce privește evaluarea inițială realizată la începutul anului școlar, pe aceasta o fac numai în
scris, urmărind capacitățile elevilor de comprehensiune scrisă și producție scrisă. La clasa a VIII-a, dar nu
numai, testul inițial este conceput în două părți. Prima parte cuprinde un text de dimensiune mică sau
medie, în funcție de nivel, pe care elevul trebuie să-l citească, apoi să rezolve 3-4 itemi obiectivi (cu
alegere multiplă) și semiobiectivi (cu răspuns scurt) care vor arăta care gradul de înțelegere a unui text în
limba franceză. Partea a doua conține doar un item subiectiv de tip eseu sau compunere, în funcție de
nivelul de competență lingvistică, prin care testez, pe lângă creativitate și capacitatea de personalizare a
cunoștințelor, și cunoștințele de vocabular, de gramatică, ortografia, punctuația, coerența textului.
Totodată elevul trebuie să respecte limitele de spațiu indicate, să aibă un conținut adecvat cerinței, să
respecte așezarea corectă a textului în pagină și să aibă un text lizibil. Deși acest tip de item este ușor de
construit, exigența formulării corecte a cerinței și a baremului de corectare și notare trebuie să conducă la
o evaluare cât mai obiectivă.
Evaluarea inițială oferă atât profesorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât
mai precisă a situației existente la un moment dat în procesul instructiv-educativ pentru a putea formula
cerințele următoare, deoarece pe baza informațiilor furnizate de evaluările inițiale se va planifica viitorul
demers pedagogic și eventual programele de recuperare.
Bibliografie
1. I.T. Radu, O „radiografieˮ a evaluării ți notării școlare, „Revista de Pedagogieˮ, 5, 1987
2. I.T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2000
Sitografie
1. http://www.humanistica.ro/anuare/2008/Continut/art01Berar.PDF
1306
INSTRUMENTE DE EVALUARE LA MATEMATICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR
Prof. Voicu Marieta

Grădiniţa P.P. Ostroveni2 ,Rm. Vâlcea
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ și a oricărei situații de învățare,
alături de determinarea obiectivelor, de organizarea conținuturilor, de obiectivele definite, de alegerea
unei strategii didactice menite să realizeze obiectivele propuse. Ea permite adoptarea unor decizii în
vederea reglării, ameliorării, perfecționării continue a activității.
Evaluarea procesului de învăţământ devine o activitate de colectare, organizare şi interpretare a
datelor privind efectele directe ale relaţiei profesor-copil cu scopul de a eficientiza funcţionarea întregului
sistem educaţional.
Conceptul de evaluare, pentru învățământul preșcolar, păstrează caracteristicile evaluării unei
activități didactice, dar cu note specifice determinate de treapta de învățământ și de natura conținutului de
evaluat.
Evaluarea reprezintă un element esențial, indispensabil deoarece permite cadrului didactic să
aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învățământ precum și progresul oferind,
astfel, o bază științifică pentru acțiuni ameliorative și perspectiva proiectării de noi obiective.
Evaluarea este o dimensiune foarte importantă a procesului de învățământ.
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității didactice ,
având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor dobândite de copii în cadrul actului educațional. În
același timp, evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în atitudinile
și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ.
În învățământul preșcolar cunoștințele sunt plasate în cadrul unor experiențe de învățare pentru a
ușura și optimiza integrarea copilului în mediul social.
Evaluarea fiind o componentă a procesului didactic, se constituie ca o componentă într-o succesiune
de evenimente didactice:
a. stabilirea obiectivelor
b. sarcini, situații de învățare favorabile obiectivelor propuse
c. evaluarea rezultatelor
În activitățile matematice în grădiniță, evaluarea oferă informații pentru diferențiere și
individualizare ale instrucției, fiind un proces a cărui desfășurare parcurge trei etape:
1.Obținerea informației- se referă la nivelul de pregătire matematică (deprinderi, abilități, capacități)
a copilului la un moment dat prin raportarea lui la obiectivele urmărite.
2.Formularea aprecierilor- se referă la analizarea și prelucrarea informațiilor primite prin metode
statistice și interpretarea calitativă a lor.
3.Adoptarea deciziilor- se referă la luarea acelor decizii ce duc la ameliorarea și optimizarea
procesului didactic.
Activitatea instructiv-educativă din gradiniță presupune forme multiple de evaluare. După gradul
de integrare a verificării și evaluării în procesul de învățământ distingem trei forme ale evaluării:
a) Evaluarea inițială(predictivă)
b) Evaluarea continuă(formativă)
c) Evaluarea finală(sumativă)
Evaluarea inițială se efectuează la începutul anului școlar, la integrarea copilului în grupa
respectivă sau la începutul unui program de instruire. Aceasta nu are rol de control, este diagnostică,
stimulantă şi indică planul de urmat în procesul de învăţare.
Tehnica de evaluare o constituie proba inițială, ce este aplicată la începutul fiecărei unități de
conținut. Testul de evaluare iniţială este, instrumentul cel mai precis pentru realizarea scopului propus în
evaluarea iniţială şi recomandăm folosirea lui în combinaţie şi cu alte probe care ar permite un diagnostic
cât mai fidel al pregătirii elevilor.
În conceperea probei inițiale se analizează obiectivele instruirii deja încheiate. În elaborarea
conținutului probei de evaluare trebuie să țină cont și de ceea ce urmează să învețe copiii pentru a putea
anticipa demersul de continuare optimă a instruirii.
1307
Gradul de instruire dobândit anterior este determinant pentru ca preșcolarul să parcurgă eficient
următoarea etapă de învățare.
Ținând cont de aceste lucruri, proba inițială devine instrumentul de diagnoză a stării inițiale de
instruire și indică modul cum poate fi conceput demersul didactic viitor.
Bibliografie: Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Editura Aramis Cartea educatoarei,
(2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureş Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura
Garamond, Cluj-Napoca
1308
Importanța evaluării inițiale.Metode și tehnici
Prof.Voiculescu Violeta
Școala Gimnazială Bircii
Clasa a VII-a
predare şi învăţare. Ea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse, reglarea și eficientizarea
procesului instructiv-educativ. Evaluarea determină în ce măsură se ating prin rezultatele concrete
obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare. Consider că evaluarea
este la fel de importantă ca predarea şi învăţarea şi trebuie planificată cu multă grijă.
Evaluarea verifică, masoară și apreciază rezultatele școlare ale elevilor obținute într-un anumit
interval de timp. Scopurile evaluării sunt: fundamentarea deciziilor, conștientizarea problemei,
influențarea evoluției sistemului evaluat. Evoluția în timp a conceptului de evaluare a fost: comparativă
criterială, prin obiective corectivă și formativă.
Funcțiile evaluării: Funcțiile sociale și educaționale ale evaluării sunt: diagnostică, depistarea
lacunelor, greșelilor elevilor și inlăturarea acestora, (teste de cunoștinte de tip diagnostic);ameliorativă;
prognostică: evidentiază performanțele viitoare ale elevilor; (teste de aptitudini, teste pedagogice ce
verifică calitatea invătării) orientarea școlară; de selecție: clasificarea și ierarhizarea elevilor; (teste
standardizate de tip normativ) motivațională: stimulează învățarea; constatativă; și certificativă.
Din punctul de vedere al momentului evaluării distingem: evaluare inițială, predictivă;
evaluare continuă, formativă; evaluare finală, sumativă.
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unitați de învățare). Are funcție diagnostică,
scopul fiiind cunoașterea stadiului inițial de la care se pleacă în abordarea secvențelor de instruire, dar și o
funcție prognostică, prin proiectarea eficientă, realistă, a conținuturilor noii materii.
Evaluare la inceputul unui an scolar : La începutul fiecarui nou an școlar se face o recapitulare
(una-doua saptămâni) a materiei predate anul precedent. Se pune accentul pe acele noțiuni și aptitudini ce
vor fi folosite în predarea noii materii. În această etapă evaluarea se face prin examinare orală. La finalul
recapitulării se dă un test ce conține aplicații la materia recapitulată (simple și cu grad mediu de
dificultate): se evidențiază lacunele elevilor; luând evaluarea inițială ca punct de reper, profesorul își face
un plan de recuperare și proiectează activitatea diferențiată. uneori testul inițial este folosit pentru
evaluarea progresului elevilor la finalul anului școlar.
Evaluare la începutul unui ciclu școlar Orice tip de achiziție școlară este condiționată de fondul
de cunoștințe, deprinderi și atitudini dobândite anterior. Profesorul stabilește ce competențe specifice
dorește să evalueze și alege acele conținuturi pe care le consideră relevante. Evaluarea la începutul
predării unei unități de învățare Învățarea se bazează pe fundamentul achizițiilor anterioare, în cazul
învătământului concentric. E bine să se păstreze rezultatele elevilor într-o matrice de evaluare. Exemple
de matrice de evaluare: elev - item -total realizat, elev - obiectiv - total , elev - competenta – total.
nivelul de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scrise.
Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
unui conținut etc. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta ajutându-mă să fac o diagnoză
a înţelegerii lecţiei precedente, să recapitulez cunoştinţele anterior predate şi este, de asemenea, şi o parte
importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba și literatura română.
Metoda de evaluare scrisă include diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu,
referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr
mare de elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai
1309
tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Probele scrise sunt deosebit de
avantajoase, întrucât oferă profesorului posibilitatea de a verifica și a aprecia toți elevii din clasă într-un
timp scurt. Verificarea tuturor elevilor în legătură cu același conținut , pe baza unui punctaj , permite o
apreciere mai obiectivă în comparație cu examinarea orală. Elevilor le oferă posibilitatea de a lucra în
ritmul lor propriu, în mod liber, dovedind capacitatea de sinteză a cunoștințelor.
începutul anului școlar) și urmărește stabilirea nivelului de cunoștințe a elevilor. Evaluarea iniţială
constituie un punct de plecare al activității de instruire viitoare , oferind posibilitatea cunoaşterii
potenţialului de învăţare al elevilor care va conduce la stabilirea unor strategii ce vor fi adoptate în funcţie
de rezultatele obţinute la fiecare clasă testată. De exemplu, evaluarea inițială se dovedește a fi foarte utilă
la începutul clasei a Va, pentru cunoașterea de către cadrul didactic a nivelului de pregătire al elevilor cu
care va lucra, fiind realizată , mai ales , prin probe scrise. Este firesc ca acelaşi test, aplicat la două
colective de elevi, să ducă la rezultate diferite, ceea ce va necesita abordări variate, selectarea unor
metode potrivite nivelului fiecărei clase. Informațiile obținute de profesor prin intermediul acestui tip de
evaluare îl ajută pe acesta să identifice nivelul achizițiilor elevilor, ce cunoștințe dețin aceștia, ce abilități
au, dar îi oferă și un punct de plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare. Dacă în
urma testării inițiale a elevilor se constată greșeli de scriere corectă a unor cuvinte, vor fi proiectate
activităţi de învăţare în care să se urmărească remedierea acestui fapt, prin completarea unor enunţuri cu
ortograme şi explicarea utilizării lor; dacă se constată confuzii de recunoaștere a părților de vorbire,
respectiv de propoziție, se va insista asupra diferențierii lor, vor fi lămurite prin exerciții suplimentare. Pe
lângă funcţia diagnostică pe care o îndeplineşte (aceea de a depista eventualele deficiențe în pregătirea
elevilor și dificultățile de învățare), evaluarea iniţială are şi o funcţie prognostică care sugerează
profesorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite acestuia anticiparea
rezultatelor. Mai exact, pornind de la datele evaluării, se pot stabili: obiectivele programului viitor,
demersurile didactice considerate adecvate posibilităţilor de învăţare ale elevilor, ritmul convenabil de
desfăşurare.
capacitatea de a opera cu noțiunile morfologice studiate etc.) Evaluarea inițială oferă profesorului
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente (potențialul de învățare al
elevilor, dar și dificultățile de învățare ale elevilor ce trebuie remediate). Pornind de la datele oferite de
evaluarea inițială, profesorul își va organiza/ planifica demersul pedagogic imediat următor.
1310
IMPORTANȚA EVALUĂRII LA PREȘCOLARI
Prof. Voina Oana

Grădinița P.P. ,,Floarea-Soarelui” Reșița
,,Evaluarea ne permite să ne pronunţăm asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment,
din perspectiva informaţiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm.” (Etienne Brunswic).
Evaluarea inițială oferă educatoarei o reprezentare a potențialului de învățare,dar și a eventualelor
lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire. Pe baza
informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor
programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se
țină seama de următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,individuală și pe grupe).
didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior. Ea se adreseazã cu
Învățământul preșcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, iar evaluarea se face oral sau
prin fișe de evaluare. Preșcolarii trebuie evaluați unul câte unul, educatorul trebuie să rețină ce a spus
copilul, nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fișele de evaluare pot fi reluate, dar ele
nu conțin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activității copilului, la care el poate ajunge și din întâmplare,
fără o înțelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Totodată evaluarea se extinde și la activitatea de predare și la măiestria educatorului de a realiza
obiectivele propuse, de a individualiza învățarea, de a facilita achiziția noilor cunoștințe, dar mai ales de a
forma, de a educa tânăra generație în vederea integrării într-o societate dinamică și solicitantă.
Creativitatea, spontaneitatea, independența, spiritul critic, modul de autoevaluare sunt mai dificil de supus
unei evaluări obiective. Este mai ușor să evaluăm fișele de activitate matematică decât creațiile plastice
ale copiilor sau nivelul autonomiei personale.
Urmând pașii unei evaluări eficiente și respectând cerințele acesteia, evaluarea constituie o
modalitate de a moderniza procesul de învățământ, precum și de a spori rolul educației în formarea
personalității.
Bibliografie:
1311
Importanţa evaluării în obținerea succesului școlar
Învățător :Voinea Gabriela

Școala Gimnazială Nănești
Predarea, învățarea și evaluarea sunt acțiuni care stau la baza procesului de învățământ.
Procesul de învățământ este eficient numai atunci când cele trei activități fundamentale ale sale, predarea,
învățarea și evaluarea, formează o unitate organică, atunci când activitatea comună a celor doi agenți,
elevul și profesorul , asigură dezvoltarea treptată a elevilor, ducând astfel la realizarea obiectivelor
educaționale propuse.
Prin evaluare, profesorul obține informațiile necesare privitoare la rezultatele activității de învățare
( cunoștințe, priceperi, desprinderi, capacități ș.a.) .Atât succesele înregistrate de elevi, cât și eventualele
lacune , vor permite cadrului didactic să ia măsuri de ameliorare a propriei sale activități, prin
remedierea carențelor care au determinat unele lacune în atingerea obiectivelor propuse.
Evaluarea este o componentă deosebită, absolut necesară, a procesului de învățământ. Deși tratată de
obicei ca o etapă care încheie procesul de predare – învațare, ea este prezentă în fiecare din momentele
acestui proces. În același timp, rezultatele școlare sunt dependente de celelalte componente ale procesului
de învățământ, constituite într-un sistem unitar.
Procesul instructiv-educativ trebuie reglat continuu, în funcție de rezultatele obținute, întreaga
acțiune de formare și dezvoltare a personalitãții copilului, în ansamblul sãu (sub aspect intelectual, moral,
estetic,fizic), trebuie dirijatã și modelatã , pas cu pas, pe baza unei sistematici a obiectivelor, în ierarhia
lor, pentru a se putea atinge nivelul maxim al potențialului fiecãruia.
Evaluare inițialã, urmatã de o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al
cadrului didactic, cu ajutorul cãruia se perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educației elevilor.
determina nivelul de pregãtire al copiilor și apreciazã gradul în care aceștia vor putea asimila noua unitate
precãdere cadrului didactic, care are posibilitatea sã constate situația de plecare, pe baza cãreia se vor
putea „clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea concepțiilor, aprecierea calitãții operațiilor gândirii,
Este foarte importantă conștientizarea de către elevi a rezultatelor evaluării în situațiile succesului,
insuccesului sau mediocrității școlare,deoarece este cunoscut faptul că succesul școlar bucură, oferă
satisfacție, sporind rezultatele la învățătură, de asemenea, insuccesul școlar supără, determină
insatisfacție, dar dacă este conștientizat ca fiind corect și obiectiv și acesta poate dinamiza înlăturarea
nereușitei la învățătură.
Ascultarea ritmică îl face pe elev să învețe cu regularitate, între frecvența ascultării la lecție și
reușita școlară există o corelație directă: „Ar fi cu totul nerealist să ne așteptăm ca elevii să învețe cu
regularitate, sistematic și conștiincios în absența unor examinări periodice”. (D. Ausubel, 1982)
Evaluarea are o valoare motivațională: dorința de succes, respectiv teama de eșec sunt imbolduri
importante în învățare. Succesul sistematic înscrie motivația învățării pe o spirală ascendentă, în timp ce
eșecul poate duce la „demotivare”.
Datele verificării și evaluării constituie un factor de reglare a activității de predare-învățare:
 pentru profesor: cum să-și dozeze materialul, ce trebuie reluat în pași mai mici, evidența
surselor de eroare, etc.;
 pentru elevi: indiciu în reglarea efortului de învățare (un reper în dozarea investiției de
timp în viitor, "semnal de alarmă" pentru promovare etc.). Grație evaluării, elevul descoperă cerințele
societății față de pregătirea sa și își conturează aspirațiile proprii;
 pentru părinți: o bază de predicție sau garanție a reușitei în viitor, indiciu pentru
acordarea de sprijin.
1312
TIPURI DE ITEMI ÎN EVALUAREA DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. pt. înv. pr VOINEAG ELENA ADINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 TELEGA, JUDEȚUL PRAHOVA
Proba reprezință orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către
învăţător/profesor
Componenta -element a unei probe se numește ITEM
Din punct de vedere al obiectivităţii în notare, itemii se clasifică în:
1. itemi obiectivi
2. itemi semiobiectivi
3. itemi subiectivi
1.ITEMII OBIECTIVI- se caracterizează prin faptul că testează un număr mare de elemente de
conţinut, dar, de cele mai multe ori, capacităţi cognitive de nivel inferior. Au fidelitate, validitate,
obiectivitate şi aplicabilitate ridicate, scheme de notare foarte simple, necesită timp scurt de răspuns şi
corectare, permiţând posibilitatea utilizării unui număr mare de astfel de itemi într-un test. Prezintă ca
dezavantaje dificultatea elaborării de distractori plauzibili şi paraleli şi faptul că nu poate fi urmărit
raţionamentul prin care elevul ajunge la răspuns determinând astfel eventualitatea ghicirii răspunsurilor
sau obişnuirii elevilor cu acestă tehnică.
Itemi cu alegere duală – solicită răspunsuri de tip DA/NU, adevărat/fals, acord/dezacord.
Itemi de tip pereche – solicită stabilirea corespondenţelor între elemente distribuite pe două
coloane; criteriile de selecţie sunt enunţate în instrucţiunile care preced coloanele.
Itemi cu alegere multiplă – solicită alegerea unui singur răspuns corect/alternativă optimă dintr-o
listă de soluţii/alternative.
2. ITEMII SEMIOBIECTIVI – sunt caracterizaţi de răspunsuri limitate ca spaţiu, formă şi
conţinut, sarcini bine structurate, libertate restrânsă în reorganizarea informaţiei şi formularea răspunsului
prin care elevii demonstrează, pe lângă cunoştinţe, şi abilitatea de a structura răspunsul cel mai scurt şi cel
mai corect. Deşi prezintă uşurinţă şi obiectivitate în notare, au dezavantajul că nu verifică realizarea unor
capacităţi şi competenţe cu caracter foarte complex.
Itemi cu răspuns scurt – întrebare directă care solicită un răspuns scurt.
Itemi de completare – enunţ complet prin care se solicită completarea de spaţii libere folosind
cuvinte care se încadrează în contextul dat.
Întrebări structurate – mai multe subîntrebări legate printr-un element comun. Se recomandă ca
răspunsul subîntrebării următoare să nu fie dependent de răspunsul corect al întrebării anterioare.
3. ITEMII SUBIECTIVI – reprezintă forma tradiţională de evaluare în România, sunt uşor de
construit, solicitând răspunsuri deschise, evaluează procese cognitive de nivel ridicat, verificând obiective
care privesc creativitatea, originalitatea. Au însă dezavantaje precum: fidelitate şi validitate scăzută,
necesitatea de scheme de notare complexe şi greu de alcătuit, corectarea durând mult.
Rezolvarea de probleme(situaţii problemă) – presupune o activitate nouă, diferită de cele de
învăţăre curente, prin care se evaluează operaţii de gândire convergentă sau divergentă, operaţii mentale
complexe.
Itemi de tip eseu – solicită elevilor construirea unui răspuns liber, conform unui set de cerinţe date.
Pot fi:
- eseu structurat/semistructurat – răspunsul este dirijat şi ordonat cu ajutorul unor cerinţe, sugestii,
indicii
- eseu liber ( nestructurat ) – prin care se valorifică originalitatea, creativitatea, neimpunând cerinţe
de structură.
Deci, evaluarea se proiectează conform principiilor:
 este o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică efectivă în clasă

 trebuie să implice folosirea unei mari varietăţi de metode
 este un proces reglator care informează agenţii educaţionali despre calitatea activităţii
şcolare
1313
 trebuie să-i conducă pe elevi la o auto apreciere corectă şi la o îmbunătăţire continuă a
performanţelor
 se fundamentează pe standarde curriculare de performanţă, orientate spre ceea ce va fi
elevul la finalizarea parcursului şcolar şi intrarea în viaţa socială,
iar pentru selectarea tipului de evaluarea adecvat scopurilor propuse se poate utiliza
următoarea schemă :
În ce scop se evaluează?
Orientarea activităţii viitoare Reglarea procesului de predare Certificarea nivelului de

învăţare cunoştinţe/capacităţi
Se evaluează elevii Se evaluează profesorul şi elevii Se evaluează elevul
Evaluare prognostică Evaluare diagnostică Evaluare de inventariere
Evaluare iniţială Evaluarea continuă Evaluare sumativă
Înaintea începerii Pe întreg parcursul La sfârşitul învăţării/formării

învăţării/formării învăţării/formării
Când se evaluează ?
BIBLIOGRAFIE:
EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR – descriptori de performanţă, SNEE, Bucureşti,
1998
GHID DE EVALUARE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, SNEE, Bucureşti, 1999
GHIDURI METODOLOGICE DE APLICARE A PROGRAMELOR ŞCOLARE PENTRU
DIVERSE DISCIPLINE – MEC, SNEE, Bucureşti, 2001
I. T. Radu TEORIE ŞI PRACTICĂ ÎN EVALUAREA EFICIENŢEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
Adrian Stoica EVALUAREA CURENTĂ ŞI EXAMENELE, SNEE, Bucureşti, 2001
Adrian Stoica REFORMA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT, Editura Sigma, Bucureşti, 1999
1314
IMPORTANTA EVALUARII INITIALE METODE SI TEHNICI
Prof.inv.primar:Vorobchevici Silvea
Scoala Gimnaziala Humoreni
Disciplina :Comunicare in limba romana
Clasa: Pregatitoare
A evalua inseamna a enunta o judecata de valoare dupa criterii precis stabilite . Clasa pregatitoare
asigura trecerea gradata a copilului de la educatia din familie si gradinita la formarea initiala asigurata de
scoala .
Evaluarea initiala nu isi propune aprecierea performantelor globale ale elevilor si nici erarhizarea
lor . Scopul evaluarii initiale este acela in care noi invatatorii reusim sa-i determinam pe elevi sa fie
receptivi , sa trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse prilej de verificare a cunostintelor si
confruntare cu situtii noi de invatare .
Misiunea noastra ca dascali este de a pregati elevul pentru ,,a fi” si ,, a deveni “. Noi ca si invatatori
trebuie sa stapanim toate metodele si instrumentele de evaluare si sa le aplicam in functie de
particularitatile clasei si elevi .
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul careia invatatorul ofera elevilor posibilitatea de a
demonstra cat de bine stapanesc cunostintele.
Tehnica de evaluare este un element al metodei prin intermediul careia elevul ia la cunostinta
sarcina de evaluare .
Metodele folosite in evaluarea initiala la clasa pregatitoare sunt :

a) probele orale – conversatia
- cu suport visual
- repovestirea
b) probele scrise – activitatea de munca independenta in clasa
c) probele practice – desene
Avand clasa pregatitoare am folosit ca metoda de evaluare proba scrisa .

Elevii au avut ca sarcina de lucru :
1. denumirea imaginii
2. despartirea in silabe
3. recunoasterea sunetelor initiale din cuvant
4. colorarea imaginii dupa sunetul dat
5. identificarea cuvintelor formate dintr-o singura silaba
6. scrierea semnelor grafice corect , ingrijit
Silabele au fost reprezentate grafic prin liniute , sarcinile pe care le-au avut de rezolvat au fost citite
clar si explicate si fiecare elev a rezolvat individual pe fisa de lucru .
Evaluarea initiala are ca scop identificarea nivelului de achizitii ale elevilor , competente pentru a
putea asigura atingerea obiectivelor propuse. De fapt evaluarea initiala este punctual de unde noi plecam
in pregatirea elevului .
,,Evaluarea este indispensabila pentru a stabili daca subiectii dispun de pregatirea necesara creerii
de premise favorabile unei noi invatari” ( Ioan Cerghit)
1315
Rolul evaluării iniţiale
Prof. Vouciuc Ana Maria, Limba română, Ş. G. Sticlăria, Iaşi

Prof. Vouciuc Ciprian Dumitru , învăţător, Ş.G. Poiana, Iaşi
Sistemul educaţional românesc are în vedere pregătirea unui om capabil să vină în întâmpinarea
nevoii de schimbare, capabil să anticipeze, să o dorească, ba chiar să se pregătească pentru ea.
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
- cum evaluăm?
- cine evaluează ?
mediul social .
1316
consecinţă”.
Faţă de metodele tradiţionale de evaluare, care au în vedere mai ales produsul actului de învăţare,
cele alternative sau complementare pun accentul pe procesul de învăţare, fără a neglija rezultatul.
Evaluarea alternativă depăşeşte domeniul obiectivelor cognitive preponderent reproductive şi
evaluează:
*obiectivele vizând capacităţile cognitive superioare (analiza, sinteza, evaluarea);
* competenţele specifice;
*motivaţiile;
*atitudinile asumate;
*comportamentele elevului.
Rezultă că acest tip de evaluare este cu deosebire adecvat pentru verificarea îndeplinirii obiectivelor
în domeniul studierii literaturii.
Metodele alternative de evaluare modifică relaţia profesor-elev, realizând parteneriat în care:
*Profesorul:
_ oferă criteriile de evaluare;
_ ajută elevul să conştientizeze nivelul atins, reuşitele şi greşelile;
_ propune tehnicile de lucru şi de documentare, mijloacele de învăţământ;
_ îndrumă elevul în procesul de autocorectare şi de autoeducare.
*Elevul:
_ conştientizează obiectivele;
_ înţelege cerinţele;
_ identifică modalităţile de a răspunde acestora;
_ utilizează independent şi creator tehnicile de lucru şi mijloacele de învăţământ.
Metode alternative (complementare) de evaluare:
*investigaţia;
*referatul;
*portofoliul;
*autoevaluarea.
1317
Avantajele metodelor alternative de evaluare:
*caracterul sumativ, prin verificarea îndeplinirii unor obiective urmărite într-o perioadă mai lungă
de timp;
*caracterul formativ şi creativ;
*stimularea motivaţiei;
*caracterul reglator, întrucât permit modificarea strategiei de învăţare în funcţie de problemele
constatate pe parcurs;
*dobândirea de către elevi a unor tehnici de activitate independentă, necesare în procesul de
autoformare;
*cultivarea interesului pentru activitatea intelectuală;
*caracterul individualizat;
Dezavantajele metodelor alternative de evaluare:

*timpul necesar din partea profesorului pentru structurarea strategiilor de învăţare şi pentru
pregătirea materialului preliminar;
*timpul necesar activităţii elevilor.
Aceste încercări de abordare a problemelor evaluării se confruntă, de la început, cu complexitatea
macrosistemice.
Aşadar apreciem că în orice program de instruire este necesară utilizarea tuturor formelor e
Bibliografie :
Bucureşti
1318
Locul şi importanţa evaluării în învăţământul preşcolar
VRANCEANU MIRUNA
Deoarece activitatea din grădiniţă are un preponderent caracter formativ, educativ, cu finalităţi de
perspectivă ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci intr-o viziune de construcţie pas cu pas, în
colaborare cu alţi factori (familie, societate, media, şcoala), evaluarea este fragmentară, incompletă, unele
rezultate apărând mai târziu, în şcoală sau la finele ei. Formarea unor deprinderi de activitate
intelectuală, conducerea operaţiilor gândirii de la concret – situativ
spre abstract, logic, raţional şi manifestarea deprinderilor şi abilităţilor în comportamentul
copiilor nu se pot evidenţia decât după perioade mari de timp, în perspectivă. Cu toate acestea, evaluarea
însuşirii cunoştinţelor se realizează mai uşor decât a atitudinilor, sentimentelor, capacităţilor cognitive şi
a trăsăturilor de voinţă şi caracter.
Evaluarea preşcolarilor este destul de dificilă şi permite prognoze doar pe termen scurt. Chiar şi aşa
este necesară şi importantă pentru educatoare dar şi pentru copii, pentru cunoaşterea nivelului atins în
dezvoltarea personalităţii care este departe de cristalizare (în adolescenţă), pentru individualizare şi
eficienţă în activitate.
Învăţământul preşcolar are caracter oral, nu există teme pentru acasă, copii nu-şi pot „păstra“ în
scris rezultatele cunoaşterii şi prin urmare şi evaluarea se face oral sau prin probe (fişe) de evaluare
grafice ( desene, imagini ). Preşcolarii trebuie evaluaţi unul câte unul, educatoarea trebuind să reţină ce a
spus copilul, nu se poate relua corectarea ca la lucrările scrise. Desigur, fişele de evaluare pot fi reluate,
dar ele nu conţin, de cele mai multe ori, concepte, reguli, legi, ci doar rodul activităţii copilului, la care el
poate ajunge şi din întâmplare, fără o înţelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Elisabeta Voiculescu precizează că „evaluarea copiilor preşcolari solicită timp îndelungat, răbdare,
migală şi consemnarea răspunsurilor sau a observaţiilor educatoarei.“
Obiectivele se realizează în mod indirect, prin materializarea lor în comportamente observabile şi
măsurabile ce presupun o definire riguroasă, indicarea prin descriptori de performanţă a nivelului atins de
preşcolari, a comportamentelor ce demonstrează că un conţinut a fost asimilat.
Aceste dificultăţi pot fi surmontate de o educatoare bine pregătită şi competentă deoarece
evaluarea ocupă un loc însemnat în activitatea din grădiniţă.
Rezultatele evaluării se traduc în: priceperi şi deprinderi fizice şi intelectuale, capacităţi cognitive,
trăsături de voinţă şi caracter, conduită civilizată iar aceste componente sunt dificil de pus în evidenţă şi
sunt greu de măsurat şi apreciat riguros.
Aria evaluării nu se referă doar la ce rezultate obţin copiii la un moment dat, ci la ce pot conduce
aceste caracteristici în perspectivă, la aspecte neobservabile precum înţelegerea şi prelucrarea
informaţiilor, traducerea lor în comportamente utile în adaptare, în modul de a gândi şi simţi al copilului,
transferul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, atitudinea faţă de învăţătură,
muncă, şcoală, semeni, sine însuşi, cât de durabile vor fi aceste achiziţii şi în ce situaţii de viaţă le
vor fi utile în perspectivă.
Evaluarea se extinde şi la activitatea de predare şi după cum am precizat mai sus, la măiestria
educatoarei de a realiza obiectivele propuse, de a individualiza învăţarea, de a facilita achiziţia noilor
cunoştinţe dar mai ales de a forma, de a educa tânăra generaţie în vederea integrării într-o societate
dinamică şi solicitantă. Creativitatea, spontaneitatea, independenţa, spiritul critic, modul de
autoevaluare sunt mai dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai uşor să evaluăm fişele de
activitate matematică decât creaţiile plastice ale copiilor sau nivelul autonomiei personale sau cel al
interiorizării cerinţelor morale.
Evaluarea nu este un scop în sine, un simplu control, ci se realizează în vederea adoptării unor
decizii şi măsuri ameliorative. Ea pune accent pe problemele de valoare şi pe emiterea de judecăţi de
valoare acordând preponderenţă funcţiei educative.
Evaluarea modernă vizează deschiderea spre mai multe perspective ale spaţiului şcolar,
concentrându-se pe rezultatele pozitive, fără a le sancţiona în permanenţă pe cele negative şi dezvoltând
în permanenţă o relaţie educaţională ce are la bază un contract pedagogic în care elevul devine partener
cu drepturi egale.
1319
Evaluarea devine un proces continuu şi integrat organic în procesul de instruire oferind
transparenţă şi rigoare metodologică, evaluând elevii în raport cu o normă sau criterii dinainte formulate,
acestea fiind cunoscute şi de evaluator dar şi de evaluat.
Nu trebuie să concepem evaluarea numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de măsurare
obiectivă ci şi ca o cale de perfecţionare. Operaţia de evaluare constituie un act integrat al activităţii
pedagogice, constituind o ocazie de validare a justeţei secvenţelor educative, a componentelor procesului
didactic şi un mijloc de delimitare, fixare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale.
În procesul de învăţământ evaluarea îndeplineşte câteva funcţii fundamentale iar literatura de
specialitate menţionează funcţii generale ale evaluării ce diferă de la autor la autor mai mult sub raportul
terminologiei folosite, precum şi funcţii specifice.
Bibliografie:
Cucoş, C., Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2000;
Cerghit, I., Neacşu, I., Pânişoară, I. O., Negreţ, I.- Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi,
2001;
1320
METODE ŞI TEHNICI APLICATE PENTRU REALIZAREA
EVALUARII INIŢIALE
Prof. VULPE VERONICA

DISCIPLINA MATEMATICĂ CLASA VI A
SCOALA GIMNAZIALA CRUSET
Metodele şi tehnicile în asigurarea calităţii evaluării la matematică în gimnaziu reprezinta
preocuparea mea cu privire la teoria şi practica evaluării educaţionale, la modul cum este receptată de
către elevi evaluarea la matematică în procesul didactic şi cum poate fi ea îmbunătăţită de către profesorii
de matematică. Ca profesor cu o experienṭa de aproape treizeci de ani de activitate la catedra
voi incerca sa realizez o sistematizare metodologică ce ne introduce într-un cadru larg al conceptelor
legate de management şi evaluare, insistând pe un concept fundamental şi anume, acela al calităţii.
Am observat dea lungul timpului la mulţi elevi un interes slab faţă de matematică, o demotivare
datorată faptului că o bună parte din ei nu-şi mai propun să fie activi, să înţeleagă şi să asimileze
cunoştinţele. Se creionează astfel, o acută lipsă de comunicare, care poate conduce la eşecuri şcolare.
Evaluarea este cu atât mai mult un subiect sensibil, cu cât, noi profesorii, trebuie să identificăm ceea
ce se poate măsura şi ceea ce trebuie să apreciem, să ştim să măsurăm un „exerciţiu” care are un criteriu
clar de cuantificare. Realitatea şcolară mi-a demonstrat că, uneori suntem în situaţia de a pune sub
semnul îndoielii, obiectivitatea evaluării rezultatelor şcolare la scara întregului sistem de învăţământ,
chiar a unei bune părţi din cadrele didactice de la toate disciplinele de învăţământ.
Trecerea de la învăţământul primar la cel gimnazial şi apoi la cel liceal este corelată şi cu trecerea la
un nou stil de muncă, la un nou tip de exigenţă, corespunzătoare finalităţilor respectivului ciclu şcolar.
De aici şi o scădere a nivelului valoric al notelor de la o treaptă la cealaltă.
Acest fapt se datorează fie a unei exigenţe diferite în actul notării, deşi se foloseşte aceeaşi scară
sau pentru că marea majoritate a elevilor de nivel mediu nu-şi armonizează în timp conduita cu noile
cerinţe intelectuale ce presupun activităţi complexe, cu noile stiluri didactice, cu valorile sau atitudinile
care-icontrariază, îi dezorientează uneori.
. Metodele de evaluare indică calea prin care profesorul de matematica identifică performanţele
elevilor, a punctelor slabe şi a punctelor tari din cadrul procesului instructiv-educativ, a nivelului de
stăpânire a materiei în baza unui ansamblu de instrumente. Relaţia dintre metoda de evaluare şi
instrumentul de evaluare trebuie interpretată ca o relaţie de dependenţă univocă a instrumentului de
metodă, în sensul că cel dintâi îşi subsumează valenţele formative şi operaţionale realizării perspectivei
metodologice propuse.
Din această perspectivă, instrumentul de evaluare este parte integrantă a metodei, fiind cel care
concretizează la nivel de produs opţiunea metodologică a profesorului pentru testarea performanţelor
elevului într-o situaţie educaţională bine definită. Instrumentele de evaluare initiala conţin exerciţii şi
probleme, deosebirea dintre cele două concepte stă în faptul că dacă pentru un exerciţiu este necesară
aplicarea unei reguli care se impune pentru obţinerea răspunsului corect , pentru o problemă este necesar
un spirit de analiză care să facă posibil alegerea de către elev a acelor reguli care permit obţinerea unei
soluţii noi, inovative.
Testul de la la evaluarea initiala este conceput ca un instrument menit să sporească fidelitatea şi
rigoarea activităţilor educative.
De aceea se insistă astăzi, pe promovarea metodelor ce implică participarea activă şi prin urmare,
interesul direct al elevului în propria formare şi dezvoltare cognitivă.
Formele consacrate ale evaluării sunt cele corespunzătoare derulării ei pe întregul parcurs şcolar şi
anume:evaluarea iniţială, evaluarea sumativă, evaluarea continuă sau formativă, ele fiind
complementare şi îşi aduc aportul prin funcţiile pe care le îndeplinesc. Evaluarea în învățământul
tradițional măsoara şi apreciaza cunoştinţele elevilor şi punea accentul pe aspectul cantitativ şi anume cât
de multă informaţie ştie elevul, pe când evaluarea modernă măsoară şi apreciează capacităţile elevilor (ce
ştie şi ce poate să facă elevul) şi pune accentual pe elementele de ordin calitativ.
1321
arătând condiţiile în care elevii vor putea să asimileze conţinutul noului program de instruire. Astfel,
dacă în urma acestei evaluări se constată că elevii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze
înaintea începerii noului an, program de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
Pentru ca procesul de învătământ să fie eficient este necesar ca profesorul să utilizeze toate formele
de evaluare.
Pentru a realiza o evaluare relevanta si eficace, instrumentele de evaluare (testarea iniṭialặ) trebuie
sặ indeplineasca anumite cerinṭe, sặ intruneasca anumite “calitaṭi tehnice“ indispensabile atingerii
scopului pentru care au fost proiectate.
Principalele calitaṭi ale unui instrument de evaluare sunt: validitatea, fidelitatea, obiectivitatea si
aplicabilitatea .
Validitatea este data de precizia, acurateṭea cu care instrumentul/testul masoara ce si-a propus sặ
mặsoare. Pentru ca instrumentul de evaluare sa fie valid profesorul trebuie in primul rand sa stabileasca ce
iṣi propune sặ evalueze, sặ mặsoare si apoi sặ stabileasca sarcinile de lucru care se dau spre rezolvare
elevilor.
Fidelitatea reprezinta acea calitate a unui test de a produce rezultate constante (sau foarte
apropiate) in urma aplicarii sale repetate in condiṭii identice, aceluiaṣi grup de elevi.
Obiectivitatea reprezinta gradul de concordanṭa intre aprecierile facute de evaluatori independenṭi
asupra raspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. Testele cu gradul cel mai ridicat de obiectivitate
sunt cele standardizate.
Aplicabilitatea desemneaza calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu usurinṭa.
Elaborarea de catre profesor a unui instrument de evaluare este o activitate deosebit de complexa ce
presupune parcurgerea mai multor etape:
precizarea obiectivelor ṣi a conṭinuturilor ce urmeaza a fi verificate;
analiza conṭinutului ce urmeaza a fi evaluat pentru a stabili elementele esenṭiale;
precizarea comportamentelor in care se exprima analiza conṭinuturilor esenṭiale (reproducere,
aplicare, capacitate de a efectua operaṭii logice s.a.);
alcatuirea propriu zisa a probei, prin formularea itemilor in concordanṭa cu obiectivele si
conṭinuturile, stabilirea baremelor de corectare.
O importanta deosebita prezinta formularea itemilor, prin item inṭelegand intrebarea, formatul
acesteia si raspunsul aṣteptat elemente strict necesare si aflate in stransa interdependenṭa. Precizarea clara
a formatului in care formulam itemul condiṭioneaza formularea raspunsului; proiectarea raspunsului
asteptat este o condiṭie importanta pentru corectarea si notarea acestuia.
In teoria si practica evaluarii se intalneste o bogata gama de itemuri a carei cunoastere poate ajuta
efectiv cadrul didactic in elaborarea instrumentelor de evaluare. Cea mai frecventa clasificare a itemilor
este cea care are drept criteriu obiectivitatea in corectare si notare si include urmatoarele tipuri:
itemi obiectivi;
itemi semiobiectivi;
itemi subiectivi.La testarea initiala de la clasaVI-a am folosit ṣi exercitii ce impun alegerea
raspunsului corect din doua variante propuse, de tipul: adevarat /fals.. Acesti itemi cu alegere duala
sunt utilizati la majoritatea obiectelor de invặtặmầnt, fiind usor de formulat, evalueaza in special
cunostintele factuale, pot acoperi un volum mare de informaṭii, asigura obiectivitate in apreciere, dar
prezinta si riscul ca elevul sa aleaga raspunsul corect din intamplare (exista 50% ṣansa ca raspunsul sa fie
dat intamplator /ghicit).
In formularea itemilor cu alegere duala am respectat anumite cerinṭe
trebuie sa vizeze fapte, situaṭii, care nu admit decat unul din cele doua raspunsuri oferite;
sa testeze un singur element de conṭinut;
sa fie formulaṭi clar si precis, intr-un limbaj adecvat varstei, pe cat posibil sub forma unor propoziṭii
afirmative.
Itemi cu alegere multipla solicita elevul sa aleaga raspunsul corect din mai multe variante de
raspuns oferite. O conditie importanta ce trebuie respectata in formularea lor este ca toate raspunsurile
oferite sa fie plauzibile, altfel se reduce numarul de alternative si creste posibilitatea de a stabili raspunsul
corect la intamplare.
1322
Itemi de tip pereche /de asociere. Reprezinta, de fapt, un caz particular de itemi cu alegere multipla.
Sunt alcatuiti din doua categorii de informatii distribuite pe doua coloane. Informatiile din prima coloana
reprezinta premisele, iar cele din a doua coloana raspunsurile, sarcina elevului fiind aceea de a le asocia
corect. Caracteristica esenṭiala a itemilor obiectivi este: obiectivitatea ridicata in evaluarea rezultatelor
invaṭarii; nu presupun o schema de notare detaliata, pentru fiecare raspuns corect acordandu-se punctajul
integral. Principalul lor dezavantaj este ca evalueaza acele rezultate ale invaṭaturii situate in zona
inferioara a domeniului cognitiv (cunostinṭe, priceperi, capacitaṭi de baza elementare).
Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte:
itemii cu raspuns scurt;
itemii de completare;
intrebarile structurate.
Itemii cu raspuns scurt solicita elevii sa formuleze un raspuns scurt din punct de vedere al
conṭinutului, cat si al formei, intinderii. Presupun atầt stặpanirea unor cunoṣtiinṭe cat si abilitate de a
elabora si structura cel mai potrivit si scurt raspuns, dar nu permit evaluarea unor capacitặṭi intelectuale
superioare. Inlặtura pericolul unor rặspunsuri date intầmplặtor. Pot sặ se inregistreze nu numai rặspunsuri
corecte, ci si parṭial corecte, fapt ce trebuie ilustrat in baremul de corectare. Raspunsul poate consta intr-
un cuvầnt, un numar, un simbol sau o propozitie. Corectarea lor este mai dificila decat in cazul itemilor
obiectivi, pentru cặ elevii pot sa nu se limiteze la formularea unui raspuns scurt. Menṭionez ca aceṣti
itemi, prin raspunsul scurt pe care-l solicita nu stimuleaza dezvoltarea unor capacitati superioare.
Itemi de completare. Reprezinta o varianta a itemilor cu raspuns scurt. Solicitặ elevii sa formuleze
un raspuns care sặ completeze o afirmaṭie incompleta sau un enunṭ lacunar pentru a-i conferi valoare de
adevar.. Atat in cazul itemilor cu raspuns scurt si de completare, elevii trebuie sa demonstreze nu numai
cunoaṣterea problemei, ci si capacitatea de a structura si formula cel mai scurt si potrivit raspuns. In
elaborarea lor nu se recomanda folosirea textelor din manual pentru a nu incuraja memorarea mecanica.
Reṭinem in concluzie ca profesorul dispune de o multitudine de instrumente de evaluare. Opṭiunea pentru
anumite instrumente depinde de specificul disciplinei, natura conṭinutului, obiectivele urmarite prin actul
evaluativ. Odata ce s-a ales un anumit tip de instrument, elaborarea acestuia trebuie fặcuta stiinṭific ṣi cu
maximum de responsabilitate. Importanţa evaluării iniţiale este de fapt cantitatea de
cunostiinta pe care elevul le poseda la plecare.Pentru acest fapt asiguraţi-vă de ceea ce el ştie la
plecare şi instruiţi-l în consecinţă.
BIBLIOGRAFIE
2006;
Press, 2006;
2010.
1323
Evaluarea initiala-primul pas spre cunoasterea copilului
Zagrean Maria
Liceul Tehnologic Telciu
Scoala Gimnaziala Bichigiu
Domeniul limba si comunicare
Grupa combinata /Nivel I
Evaluarea initiala este o componenta esentiala a procesului instructiv-educativ din gradinita fara de
care cadrele didactice nu ar putea constata progresul fiecarui copil sau al grupei de prescolari.Printre
altele, evaluarea initiala urmareste si socializarea copiilor.
Evaluarea initiala de la inceputul semestrului I al grupei combinate ,nivel I,an scolar 2017-2018 am
realizat-o sub forma unor teste,dar si sub forma unor aplicatii.
Am utilizat metode clasice,cum ar fi fisele,dar am lucrat si interactiv,in grupuri mici sau in perechi.
Printre modalitatile alternative de evaluare am utilizat :lucrarile practice,portofoliile cu lucrarile
copiilor,aprecierile verbale,autoevaluarea,discutiile individuale cu copiii,afisarea lucrarilor.Am apreciat
rezultatele prin laude ,incurajari,recompense(emoticoane,ecusoane s,a.)Au fost evaluati 15 copii cu varsta
cuprinsa intre 3-4,5 ani in perioada 11-25 septembrie.
In evaluarea initiala a copilului prescolar am comunicat fiecarui copil rezultatele pentru a stimula
interesul copilului de a veni la gradinita si de asi forma o imagine corecta despre sine.Am incercat sa nu
supraapreciez sau subapreciez pe niciun copil,acestia din urma trebuind sa inteleaga ce au gresit si sa
accepte ca au gresit.Chiar daca lucrarile nu s-au ridicat la asteptarile scontate in obiective,efortul copilului
trebuie apreciat.Copilului am comunicat unde a gresit si ce trebuie sa faca pentru asi imbunatati
performanta.Pe un ton cald am explicat copilului ca a gresit,acesta trebuind sa stie ca are lacune.,,Si tu ai
facut bine,dar poti si mai bine.”
Am redat rezultatele evaluarii si parintilor ,individual ,pentru a nu pune intr-o lumina proasta
imaginea copilului.
Trebuie sa incurajam copiii pentru a le da incredere in sine,dar si pentru ai aduce in raport cu
realitatea.
1324
Importanţa evaluãrii iniţiale
Zaha Anamaria
Şcoala Gimnazialã Nr.1 Bunteṣti
Limba engleză
Clasa a VII-a
Bibliografie:
Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117
1325
prof. Zahariuc Tincuţa

Colegiul Tehnic „Gh. Asachi” Focşani
Discipline tehnice: industrie textilă şi pielărie
Clasa a IX- liceu tehnologic
După scopul urmărit evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni
de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru
etapa imediat următoare. Această evaluare iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii dispun
de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări.
Evaluarea iniţială este interesată de acele cunoştinţe şi capacităţi pe care le are elevul la un anumit
moment şi căruia să îi permită asimilarea de noi conţinuturi şi formarea altor competenţe.
Evaluarea iniţială îndeplineşte următoarele funcţii:
- funcţie diagnostică;
- funcţie prognostică.
Evaluarea iniţială se poate realize cu ajutorul hărţii conceptual, investigaţiei, chestionarul şi testele.
Evaluarea iniţială prezintă următoarele avantaje:
oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual
Dezavantajele evaluarii iniţiale:
nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;
elevului.
Din punct de vedere al notării, evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale
sfîrşit, profesorul are nevoie de o înţelegere amplă, cuprinzătoare a comportamentului elevului.
Metode de evaluare utilizate: metoda orală, metoda scrisă, metoda practică, evaluarea asistată de
calculator, alte metode
gradul de obiectivitate şi de precizie al metodelor de evaluare. Sunt numeroase argumente „pro” şi
1326
„contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia dintre metodele cunoscute. În realitate, îmbinarea lor
constituie soluţia cea mai potrivită.
Metoda de evaluare orală
Este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica individual sau pe grupe de elevi. Principalul
avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, în cadrul căruia profesorul îşi
poate da seama nu doar „ce ştie” elevul, ci şi cum gândeşte el, cum se exprimă, cum face faţă unor situaţii
problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, profesorul îi
poate cere elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze, după cum tot el îl
poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas.
acasă, portofoliu, proiect etc.
Prin această metodă se asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere şi ca dificultate îndeosebi)
pentru elevii supuşi evaluării, ca şi posibilitatea de a examina un număr mai mare de elevi în aceeaşi
unitate de timp.
Metoda de evaluare practică
Le permite profesorilor să constate la ce nivel şi-au format şi dezvoltat elevii anumite deprinderi
practice, capacitatea de „a face” (nu doar de „a şti”). Şi această metodă se realizează printr-o mare
varietate de forme, în funcţie de specificul obiectului de studiu de la probele susţinute de elevi la educaţia
fizică, unde există baremuri precise, la lucrările din laboratoare şi ateliere unde elevii pot face dovada
capacităţii de a utiliza cunoştinţe asimilate prin diverse tehnici de lucru: montări şi demontări, executări
de piese sau lucrări, efectuarea unor experienţe etc.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului
modalităţi.
debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile.
1327
Importanța Evaluării inițiale: Metode și tehnici
Prof.înv. primar Zaim Georgeta

Școala Gimnazială Filipești
Matematica și explorarea mediului
Clasele - CP, a II-a, a III-a
procesului de învăţământ. Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă, prin
sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic. Evaluarea este un proces mult mai complex, care
presupune o pregătire ştiinţifică a învăţătorului, precum şi efortul de a diminua la minimum
subiectivismul în aprecierile pe care acesta le face în mod obişnuit. Pentru învăţător, evaluarea este o
activitate etapizată, la capătul căreia acesta îşi dă seama care este pregătirea elevului, la un moment dat, în
comparaţie cu aşteptările lui şi cu cerinţele programelor şcolare.
Evaluarea iniţială sau predictivă se efectuează la începutul unei activităţi de instruire (semestru, an
şcolar, ciclu de învăţământ) în scopul cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de
pregătire de la care pornesc, a gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi dacă şi-au format capacităţi
necesare asimilării conţinutului etapei care urmează. Ceea ce interesează nu este pregătirea generală a
elevilor, ci măsura în care aceştia posedă cunoştinţele care constituie premise cognitive şi atitudinale
(interese, motivaţii) necesare asimilării noilor conţinuturi. Evaluarea iniţială constituie o condiţie
hotărâtoare pentru reuşita activităţii de instruire. Ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea sunt
cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Pornind de la înţelegerea rolului acestui tip de evaluare R.
Ausubel „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influenţează
cel mai mult învăţarea este ceea ce elevul ştie la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce ştie el şi instruiţi-l în
consecinţă”. A cunoaşte nivelul iniţial înseamnă a soluţiona, în mod conţient, o multitudine de aspecte
metodologice privitoare la activitatea de învăţare ulterioară. Acest tip de evaluare are o însemnătate
deosebită la începutul semestrului sau anului şcolar, deoaece ne ajută să reconsiderăm planificarea, să
revedem ritmul de parcurgere a materiei şi gradul de aprofundare, precum şi metodele folosite. Pe baza
evaluării iniţiale determinăm nivelul de pregătire al elevilor, exprimat în volumul şi calitatea cunoştinţelor
însuşite, priceperile, deprinderile şi aptitudinile lor intelectuale, nivelul de dezvoltare a proceselor
intelectuale, lacunele în pregătirea lor etc. Cunoaşterea acestor achiziţii de către învăţător este absolut
necesară pentru proiectarea şi asimilarea conţinutului instruirii în etapa următoare, cât şi pentru stabilirea
direcţiilor şi modalităţilor adecvate de acţiune corectivă şi ameliorativă. Performanţele viitoare ale
elevilor depind şi de cunoştinţele antrioare, element pe baza căruia va trebui alcătuit programul de
instruire. Datele obţinute prin evaluările de această natură ajută la conturarea activităţii următoare în trei
planuri : adaptarea acesteia la posibilităţile de învăţare ale elevilor, organizarea unui program de
recuperare pentru întreaga clasă, adoptarea unor măsuri de sprijinire sau chiar de recuperare în folosul
unor elevi. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de
următoarele:
Evaluarea inițială se poate realiza prin examinari orale, probe scrise sau practice; fundamentează
psihopedagogic activitatea didactică viitoare, programul de recuperare pentru unii elevi sau pentru
ȋntreaga clasă. Testele sunt instrumente eficiente de evaluare care: asigură o mai mare obiectivitate în
procesul de evaluare, permit verificarea întregii clase într-un timp foarte scurt, cuprind esenţialul
informaţiilor asimilate, conduce la formarea unor deprinderi de învăţare sistematică. Limitele utilizării
testelor: favorizează o învăţare care apelează la detalii, la secvenţe informaţionale izolate, nu stimulează
formarea unor capacităţi de prelucrare, de sinteză sau creaţie. Avantajul utilizării testelor constă în faptul
că nu urmăreşte numai verificarea informaţiei acumulate de elevi, ci şi capacitatea acestora de a folosi
1328
cunoştinţele asimilate deja în situaţii variate. Testele pot fi standardizate sau elaborate de către învăţător.
La baza construcţiei lor se regăsesc itemii (exemple – Scrie cu cifre numerele; Compară perechile de
numere folosind semnele <, > sau = ; Efectuează, apoi verifică; Află termenul necunoscut: Încercuieşte
mărimea pe care o măsoară fiecare instrument de măsură; : Rezolvă problema; Compune o problemă care
să se rezolve printr-o operaţie de scădere și o operație de adunare). Itemii reprezintă elementele
componente ale unui instrument de evaluare. Elaborarea testelor implică definirea retroactivă a obiectelor
pedagogice terminale ale anului şcolar precedent (capitol, grup de lecţii, materia unui semestru) în
vederea stabilirii capacităţilor pe care toţi elevii ar trebui să le posede cel puţin până la nivelul
performanţei şcolare minimal acceptabile. Pe baza inventarului de obiective se pot elabora teste alcătuite
din itemi care verifică nivelul de realizare al principalelor obiective. Orice obiectiv nerealizat cel puţin la
nivelul acceptabil de performanţă şcolară, marchează o lacună care se va răsfrânge negativ asupra
capacităţii de înţelegere a materiei în continuare. Existenţa unor lacune instrucţionale obligă la
organizarea unui proces de instruire recuperatorie. Aceasta este modalitatea esenţială de stabilire a
conţinutului şi a participanţilor la programele recuperatorii. În mod analog, depăşirea substanţială a
nivelului standard de performanţă va face posibilă organizarea programelor de îmbogăţire. Conţinutul
acestora va putea fi însă optimizat şi în funcţie de rezultatele evaluărilor formative şi sumative practicate
în procesul propriu-zis de învăţământ desfăşurat cu întreaga clasă de elevi.
lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: funcţia diagnostică, funcţia
prognostică/predictivă. Evaluarea inițială oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce
trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerințele următoare iar pe baza informaţiilor evaluării
iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.
Dezavantajele evaluării inițiale sunt: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici
realizarea une ierarhii; nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul
cognitiv al elevului. Evaluarea inițială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi nici
ierarhizarea lor
1329
IMPORTANȚA EVALUĂRII INȚIALE- METODE ȘI TEHNICI
PROF.ÎNV.PREȘC:ZAMFIR DIANA
GRĂDINIȚA CU P.N. NR.1 PODURI
DOMENIUL DE ACTIVITATE- ACTIVITATE MATEMATICĂ
NIVEL I-GRUPA MIJLOCIE
Evaluarea iniţială se efectuează la începutul adoptării unui program de instruire, stabilind nivelul de
pregătire al copiilor. Prin cunoaşterea nivelului de pregătire de la care se porneşte se realizează un
diagnostic, indicând condiţiile în care copiii vor putea asimila conţinuturile noului program de instruire.
Probă de evaluare inițială
Domeniul experiențial: Științe

Categoria de activitate: Activitate matematică
Nivel I - grupa mijlocie
Subiectul activității: Copiii harnici
Mijloc de realizare: joc – exercițiu
Obiective operaţionale:
O 1 : să formeze mulțimi după formă, mărime, culoare;
O 2 : să aprecieze mulțimea cu mai multe/ mai puține jucării;
O 3 : să recunoască pozițiile spațiale sus, jos, pe, sub;
Material didactic: jucării
Itemi:
1. Formează mulțimea jucăriilor care au aceeași formă / mărime/culoare.
2. Recunoaște și denumește mulțimea care are mai multe/ mai puține jucării.
3. Spune unde am așezat jucăria.
Item CA CD NS
1. Formează corect și rapid Formează, cu ezitări, Formează mulțimea

mulțimea jucăriilor care au mulțimea jucăriilor care au jucăriilor care au aceeași formă
aceeași formă / mărime/ culoare. aceeași formă / mărime/ / mărime/ culoare, cu sprijinul
culoare. educatoarei.
2. Recunoaște și denumește Recunoaște și Recunoaște și denumește

cu ușurință mulțimea care are denumește mulțimea care are cu sprijin unde sunt mai
mai multe/ mai puține jucării. mai multe/ mai puține jucării, multe/mai puține elemente.
3. Percepe fără ezitări Percepe două dintre Percepe cu dificultate

pozițiile: sus, jos, pe, sub; pozițiile: sus, jos, pe, sub; pozițiile menționate.
1330
IMPORTANTA EVALUARII INIŢIALE
Prof.Inv.primar Zamfir Elena Diana

Sc.Gim. “Naum Ramniceanu”Corbi, Arges
Clasa I
Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare ”educatia trebuie
cunoasterii;a învãta sã stii,ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta sã faci,astfel încât
individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii, pentru a
coopera cu alte persoane, participând la activitãtile umane;a învãta sã fii, un element important ce
rezultã din primele trei.” (J.Delors,2000,p.69)

și pe grupe).
Procesul evaluativ își îndeplinește scopul numai atunci când,atât dascălul cât și școlarii reușesc să
colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare îmbunătățindu-și
comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
1331
BIBLIOGRAFIE:
București, 1981.
1332
IMPORTANTA EVALUARII IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR
Prof. Inv. Presc. Zamfir Ionela Daniela

Educatoare/ grupa mijlocie
EVALUAREA
Constituie
O ACTIVITATE DE COLECTARE, ORGANIZARE ŞI INTERPRETARE A DATELOR OBŢINUTE PRIN

INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR DE EVALUARE
în scopul
• EMITERII UNEI JUDECĂŢI DE VALOARE ASUPRA REZULTATELOR MĂSURĂRII
• ADOPTĂRII UNEI DECIZII EDUCAŢIONALE FUNDAMENTATE PE CONCLUZIILE DESPRINSE DIN
INTERPRETAREA ŞI APRECIEREA REZULTATELOR
Deci evaluarea înseamnă :
Măsurare interpretare şi adoptare deciziei

- procedee specifice aprecierea - judecată expertă
- instrumente de măsură rezultatelor
- criterii unitare şi
obiective
Evaluarea nu este un proces liniar, unidirecţional, ci trebuie să se regăsească şi să producă schimbări în componentele
sistemului de învăţământ, în planurile de învăţământ, programe şcolare, manuale.
feed- back
Evaluarea progresului Alte componente ale
şcolar sistemului de învăţământ
Experienţa pedagogică a permis conturarea a trei forme de evaluare, după modul de integrare a lor în desfăşurarea
procesului didactic:
a. evaluarea iniţială
b. evaluarea continuă (formativă)
c. evaluarea cumulativă (sumativă)
a. Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să stabilească nivelul
de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul respectiv. Ea
constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de instruire. Este binecunoscută opinia lui
AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la începutul
activităţii de învăţare. Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este
diagnosticată pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul
program de instruire:
b. Evaluarea continuă - presupune verificarea pe secvenţe mici a rezultatelor obţinute de elevi pe parcursul procesului
didactic. Ea îşi propune verificarea performanţelor tuturor elevilor privitoarea la întreg conţinutul esenţial al materiei
parcurse în secvenţa respectivă; permite în acest fel cunoaşterea efectelor activităţii, identificarea neajunsurilor,
adoptarea măsurilor.
c. Evaluarea sumativă - este realizată prin verificări parţiale pe parcursul programului(la sfârşitul parcurgerii unei
unităţi de învăţare), este estimare globală, de bilanţ în urma unei perioade lungi corespunzătoare unei semestru sau an
şcolar. Ea realizează un sondaj care îi vizează atât pe elevi, cât şi materia a cărei însuşire este supusă evaluării. Din
această cauză evaluarea cumulativă nu poate oferi informaţii complete privind măsura în care elevii stăpânesc
conţinuturile; neînsoţind procesul didactic secvenţă cu secvenţă nu permite ameliorarea lui decât după perioade relativ
Numai utilizarea tuturor celor trei forme de evaluare conduce la o atitudine justificată şi eficientă a dascălului
în activitatea didactică şi la realizarea unui proces didactic de o mai bună calitate.
Principala problemă a învăţământului actual – supraîncărcarea - nu ţine numai de conţinutul programei, ci şi de
tradiţiile ultimilor ani şi de presiuni exterioare exercitate asupra sistemului(presiunile ciclului şcolar următor, olimpiadele,
presiunile părinţilor, stângăcia muncii diferenţiate).
1333
Poate fi utilizată drept probă de evaluare orice formă de verificare – orală, scrisă sau practică – tradiţională sau
alternativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- modalitatea în care se vor face cunoscute părinţilor şi elevilor rezultatele obţinute

 Probe scrise
 Probe practice
INSTRUMENTE DE
EVALUARE
 Investigaţia
 Proiectul
 Portofoliul
 Tema pentru
acasă
 Activitatea
independentă
 Autoevaluarea
Dintre instrumentele alternative de evaluare:

 observarea sistematică a elevilor – poate fi făcută pentru a evalua performanţele elevilor, dar în special
comportamentele afectiv – atitudinale
 investigaţia – reprezintă o situaţie complicată care nu are o rezolvare simplă
 proiectul – presupune o activitate mai amplă decât investigaţia care începe în clasă prin definirea şi înţelegerea
sarcinii, se continuă acasă pe o anumită perioadă şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a
rezultatelor obţinute sau a produsului realizat. Proiectul este ales dacă:
 portofoliul – reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar al unui elev, obţinut printr-o varietate de
metode şi tehnici de evaluare. Conţinutul său va fi focalizat pe concepte şi capacităţi esenţiale:
 autoevaluarea – este realizată prin întrebări pe care şi-le pun elevii înşişi în condiţii necesare pentru formarea
deprinderilor evaluative ca:
1334
Metode si tehnici de evaluare
Profesor pentru Învăţământ Primar Zamfir Liliana

Şcoala Gimnazială ,,Constantin Brâncuşi’’
Medgidia, Judeţul Constanţa
învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi.
concluziile desprinse, elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare, iar
strategii:
♦ evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.
 SCOPUL URMARIT
1335
o investigaţia;
o chestionarul;
o testele.
 AVANTAJELE
 DEZAVANTAJELE
FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în
funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse exerciţii şi
probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea de către profesor a
unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi. În aceste condiţii, fişa de evaluare
se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către profesor, pe baza căruia el poate face
precizări şi completări, noi exemplificări etc., în legătură cu conţinutul predat.
notarea elevilor.
CHESTIONARUL, folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi, precum şi ca
metodă de cercetare psihopedagogică, poate fi folosit şi ca instrument de evaluare, mai ales atunci când
profesorul doreşte să obţină informaţii
despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de predare şi de evaluare.
Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de
disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual, ceea ce înseamnă că, pe această
cale, putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină.
Nu este însă mai puţin adevărat că, prin intermediul chestionarului, se pot obţine şi informaţii
referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral, cât şi în scris), cu toate că, în
practică, sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor informaţii mai relevante
(testul, de exemplu, fiind bazate o mare varietate de itemi, asigură o apreciere mult mai riguroasă decât
chestionarul).
Când doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor probleme
esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-un capitol, profesorul poate recurge la chestionar.
Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el poate face nu doar aprecieri privind gradul de însuşire a
unor cunoştinţe, ci şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducă la o mai bună cunoaştere a
unei anumite părţi din materia parcursă.
1336
INVESTIGAŢIA (în sensul de cercetare, descoperire) se foloseşte, de regulă, ca metodă de
învăţare, pentru a-i deprinde pe elevi să gândească şi să acţioneze independent, atât individual cât şi în
echipă.
La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista de teme pe care elevii urmează să le abordeze cu
ajutorul investigaţiei, perioada investigaţiei, modul de lucru, de prezentare şi de valorificare a rezultatelor.
Investigaţia se poate realiza individual sau colectiv.
Este de preferat ca rezultatele să fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul să poată
formula observaţii, aprecieri şi concluzii.
Pe baza analizei activităţii elevilor şi a rezultatelor obţinute de ei în cadrul
investigaţiei, profesorul poate acorda note, valorificând, în felul acesta, funcţia evaluativă a
investigaţiei.
1337
Metode și tehnici utilizate în evaluarea inițială a elevilor
Prof. Zapor Maria-Alexandra

Școala Gimnazială ,,Scarlat Longhin”Dofteana
Disciplina꞉limba engleză
Conceptul de evaluare
Noțiune cu o sferă largă de cuprindere și ca atare greu de definit, evaluarea reprezintă un ansamblu
de operații mintale și practice prin care se urmărește determinarea valorii sau proprietăților unui
obiect/unei persoane. Este un act de emitere a unor judecăți pe bază de măsurări sau aprecieri subiective.
În domeniul învățământului, al educației în general, evaluarea este văzută ca un proces complex de
resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). 1
Tipuri de evaluare
După modul de integrare în desfășurarea procesului didactic se disting:
a). evaluarea inițială sau predictivă, făcută cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor la
începutul programului de lucru, inclusiv condițiile în care aceștia își vor desfășura activitatea.
Performanțele elevilor în perioada precedentă reprezintă primele informații referitoare la capacitatea lor
generală de învățare. Pentru completarea acestora și, mai cu seamă, pentru cunoașterea faptului dacă
elevii stăpânesc acele cunoștințe și capacități necesare înțelegerii conținutului programului care urmează,
este utilă evaluarea acetora, prin examinări orale dar, mai cu seamă, prin probe scrise. Evaluarea inițială
“este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregătirea necesară creării de premise
favorabile unei noi învăţări”. 2
b). evaluarea cumulativă sau sumativă, care se realizează prin verificări parțiale, efectuate de obicei
la intervale regulate de timp și redă o estimare globală, de bilanț, a rezultatelor pe perioade lungi, în
general corespunzătoare trimestelor, semestrelor sau anului școlar. Ea realizează un sondaj atât în ceea ce-
i privește pe elevi, cât și în ce privește eficiența profesorilor, a planurilor și programelor școlare, a
metodelor pedagogice folosite.
c). evaluarea continuă sau formativă, care presupune verificarea rezultatelor tuturor elevilor pe
parcursul întregului proces didactic și se realizează de obicei pe secvențe mici.
Un binecunoscut specialist în psihologia învățării – D. Ausubel – preciza că ,,ceea ce influențează
cel mai mult învățarea este ceea ce știe elevul la plecare“ (1981), iar pentru a cunoaște ce știu elevii la
orice început de drum singura soluție este evaluarea inițială a acestora, prin examinări orale, dar mai ales
scrise. Pe această cale se stabilește un ,,diagnostic“, care arată nivelul pregătirii elevilor în domeniul ce
urmează să fie investigat în continuare. Dacă e cazul, se întocmesc programe de recuperare, eventual pe
nivele diferite.
Acest tip de evaluare reprezintă baza pentru proiectarea şi ameliorarea activităţilor viitoare.
Evaluarea inițială oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă
a situației existente și de a formula cerințele următoare, întrucât pe baza informațiilor evaluării inițiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor și eventualele programe de recuperare.
Pentru ca evaluarea inițială să aibă rezultatele scontate e nevoie să se țină seama de :
-selecția riguroasă a conținuturilor învățării;
-utilizarea acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile elevilor;
1
I. Jinga, I. Negreț-Dobridor, Inspecția școlară și design-ul instrucțional, București, Editura ,,Aramis”, Secțiunea I, Capitolul
C (Evaluarea), p. 71
2
Cerghit,I., Psihopedagogie, Editura Didactică și pedagogică, București, 2002, p. 39.
1338
Metode, tehnici și procedee de evaluare inițială
Sistemul metodologic al evaluării performanțelor 3 elevilor cuprinde mai multe forme, metode și
procedee de examinare, care pot fi grupate spre a fi întelese și folosite cu randament sporit în: observarea
comportamentului de învățare al elevilor; diferite tipuri de probe: orale, scrise, practice etc.; analiza
produselor activității elevilor (caiete de teme, fișe de muncă independentă, lucrări de control, produse ale
activităților practice etc.).
Evaluarea inițială prin probe orale presupune respectarea unor cerințe precum: durata examinării
în funcție de vârsta și particularitățile individuale ale elevilor, frecvența (ritmicitatea) acestora, angajarea
efortului intelectual al tuturor elevilor, nu doar al celor desemnați să răspundă, extinderea verificării de la
informația bazată doar pe memorie la capacitatea lor de transfer, de operare cu achizițiile dobândite, de a
opera cu cele învățate pentru aflarea unor date noi, necunoscute (problematizarea).
Examinarea pe cale orală, se face prin sondaj și nu oferă posibilitatea profesorului de a cunoaște
modul în care toți elevii realizează performanțe scontate. Pe lângă toate aceste limite, examinarea orală a
tuturor elevilor este mare consumatoare de timp.
Examinarea prin probe scrise inițiale se realizează în moduri diferite, în funcție de diversitatea de
exerciții propuse de fiecare examinator. Testele scrise fac posibilă verificarea tuturor elevilor în legatură
cu însușirea unui anumit conținut, ceea ce oferă compararea rezultatelor. Ele permit elevilor o mai bună
individualizare în ce privește ritmul elaborării răspunsurilor. Acest tip de examinare are însă și limite,
dintre care amintim faptul că nu permit corectarea pe loc, îndreptarea greșelilor, fie de exprimare fie de
conținut, nefăcând posibilă acordarea unui sprijin constând din întrebări ajutătoare, atunci când ar fi cazul.
Testul de evaluare inițială este un instrument de verificare cu structură și însușiri aparte. El
constituie o probă complexă, acoperind o arie mare de conținuturi și asigură o măsurare mai exactă a
performanțelor de care sunt capabili elevii. Pe lângă faptul că permite stabilirea unor criterii de notare
standard testul de evaluare prezintă un grad sporit de obiectivitate.
Elaborarea testelor este o activitate complexă, presupunând:
- precizarea obiectivelor pedagogice și a conținutului ce trebuie verificat;
- o concordanță între conținutul probei și obiectivele corespunzătoare materiei asupra cărora se face
verificarea;
- analiza conținutului materiei ce se verifică, cu accent pe datele esențiale și pe analiza
comportamentului în care se exprimă, în cele din urmă învățarea (aplicarea, capacitatea de a efectua
operații logice, posibilitatea de a le măsura;
- alcătuirea testelor prin redactarea întrebărilor (itemilor) conform obiectivelor pedagogice ce se
verifică.
De aici reiese importanța ce trebuie acordată tipurilor de întrebări, pentru ca raspunsurile să fie
formulate direct la ceea ce se dorește.
După modul în care se poate răspunde la ele, întrebarile pot fi:
a) cu răspunsuri „deschise” (elaborarea completă a răspunsului de către elevi, stimuland
originalitatea), de tip redactare (tratarea unei teme);
b) cu răspunsuri scurte, formulate din câteva fraze sau chiar cuvinte;
c) cu răspunsuri „închise”, când subiecții nu elaborează răspunsuri, ci le aleg din mai multe,
din cele care le-au fost oferite ( „alegere multiplă”).
Cum s-a putut constata, fiecare din tehnicile de verificare care pot fi utilizate în testarea inițială a
elevilor prezintă avantaje, dar și unele limite. De aceea alegerea lor trebuie făcută cu grijă întrucât niciun
instrument de măsurare nu poate fi considerat general valabil. E de preferat îmbinarea și alternarea
folosirii lor.
3
I. Radu, O „radiografie” a evaluării și notării școlare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987, p. 10.
1339
Bibliografie:
1. Albu, M., Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Edit. Argonaut, Cluj Napoca, 2000.
2. Cerghit, I., Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002.
3. Jinga, I., Negreț-Dobridor, I., Inspecția școlară și design-ul instrucțional, București, Editura
,,Aramis”, Secțiunea I, Capitolul C (Evaluarea).
4. Radu, I., O „radiografie” a evaluării și notării școlare, „Revista de Pedagogie”, 5, 1987.
1340
Importanța evaluării inițiale la elevii de clasa a IX-a liceu.
Profesor: Zară Mihaela

Unitatea de invățămînt: Colegiul Tehnic Auto „Traian Vuia”
Disciplina: Limba și literature romînă
Clasa: a IX-a liceu.
Evaluarea inițială este importanță la elevii de clasa a IX-a liceu , deoarece constituie un punct de
plecare al activității de instruire viitoare ,oferind posibilitatea cunoaștrii potențialului de învățare care va
conduce la stabilirea unor strategii ce vor fi adoptate în funcție de rezultatele obținute
Informațiile obținute de profesor, prin intermediul evaluării inițiale îl ajută pe acesta să identifice
nivelul achizițiilor elevilor veniți; într-un nou ciclu de învățămînt, ce cunoștințe dețin acestia, ce abilități
au , dar îi oferă și un punct de plecare în planificarea activităților de predare și învățare viitoare.
Putem spune , că evaluarea inițială are multe note comune , semnalînd trecerea de la verificarea și
aprecierea rezultatelor la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate . Evaluarea
nu este numai a elevilor ci și a metodelor , a obiectivelor , fiind o componentă a actului pedagogic de
instruire și educare a elevilor ,precum și un proces ce se intrepătrunde organic cu celelalte procese ale
actului didactic , exercitînd o funcție esențial formativă , concretizată în a forma, si ajuta în luarea unor
decizii cu scopul de ameliorare a activitații în ansamblu.
Evaluarea predictivă la elevii de la clasa a IX-a are mare importanță deoarece , ea permite cadrului
didactic să își dea seama care este nivelul de pregătire în comparație cu așteptările acestuia și cu cerințele
programei școlare.
De asemenea ,aceasta reprezintă un aspect semnificativ pentru înțelegerea actului evaluării care
presupune trei momente distincte :
-măsurarea rezultatelor la începutul unui nou ciclu de învățămînt (culegerea de informații / dificulăți
/ lacune / .
-apreciere (analiza rezultatelor)
-decizia de ameliorare (plan remedial / măsuri luate).
Scopul testului inițial este descoperirea , clasificarea nivelului elevilor veniți în clasa a IX-a . Este
necesar ca cei ce iau hotărîri să recunoască atît rezultatele cît și cauzele care au determinat aceste rezultate
. Deciziile luate pun accentul pe perfecționarea produsului de predare-învățare văzînd măsuri de
diferențiere , de individualizare ,de ameliorare și de optimizare alegerea de mijloce , adoptarea unui
program special și schimbarea strategiilor utilizate.
Așadar , evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt , pentru
în susținerea învățării următoare , pentru a omogeniza intr-un fel , fondul de cunoștințe și abilități
indispensabile unui nou parcurs. Mai exact , pornind de la datele evaluarii se pot stabili obiectivele
programului viitor , demersurile didactice considerate adecvate posibilităților de învățare ale elevilor ,
ritmul convenabil de la desfășurare .
De asemenea ,acestă evaluare oferă profesorului posibilitatea de a avea o reprezentarv cat mai
concretă a situației existente . Pornind de la datele obținute profesorul iși va organiza demersul didactic
următor.
În procesul de învățămînt , strategia dv instruire este foarte importantă deoarece ea reprezintă modul
în care profesorul reușește să aleagă cele mai potrivite metode , mijloace pe care sa le combine și să le
organizeze în vederea atingerii obiectivelor propuse .
Metodele tradiționale sunt cele mai eficiente în evaluarea înițială.
Proba scrisă este cea mai avantajoasă , întrucît ofera profesorului posibilitatea de a verifica și a
aprecia tot și toți elevii din clasă într-un timp scurt. Verificarea tuturor elevilor în legătura cu același
conținut pe baza unui punctaj , permite o apreciere mai obiectivă în comparație cu exprimarea orala .
Elevilor le oferă posibilitatea de a lucra în ritmul lor propriu , în mod liber , dovedind capacitatea de
sinteză a cunoștințelor.
Proba scrisă reprezintă metoda fundamentală de evaluare dvoarece :
1341
-oferă posibilitatea verificării modului în care a fost însușit un anumit conținut de către toți elevii în
acelați timp .
-verifică capacitatea de exprimare în scris a elevilor .
- permit verificarea unor capacități de sinteză , analiză .
Dezavantajul major al probei scrise ar fi ca elevii nu pot fi dirijați în învățare.
Pe baza analizei rezultatelor profesorul iși dă seama de punctele slabe /minusurile întîlnite .
Existența baremului de corectare oferă posibilitatea unei evaluări obiective,
1342
EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI EVALUAREA FINALĂ A ELEVILOR
Prof. înv. primar Zăvoianu Georgiana-Florentina

Liceul Tehologic ”Sfântul Mucenic Sava”
Berca, Judeţul Buzău
Evaluarea poate fi practicată în forme elastice şi diverse, ea devenind câmpul fertil de manifestare
a ingeniozităţii didactice. Urmărindu-se creşterea eficienţei actului evaluativ se acţionează pentru înnoirea
perfecţionare / optimizare a metodologiei de evaluare, şi anume: (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu
Constanţa, Psihopedagogie, 2003, p. 361):
investigaţia);
învăţământ;
acelaşi timp.
Activitatea de evaluare este una complexă . Dificultăţile evaluării pot trimite la veritabile aporii,
degajate de încercarea de a răspunde la întrebări de tipul:
 când evaluăm ( la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul procesului )?
 ce se evaluează ( cunoştinţe, deprinderi,interacţiuni, componente ale activităţii )?
 cum evaluăm?
 cine evaluează?
1343
 pentru ce şi în numele la ce evaluăm ? ( Constantin Cucoş, Pedagogie, 2006,p. 369 )
mediul social.
 evaluarea şcolară nu este decât un mijloc în slujba progresului elevului, nu un scop în sine;
 evaluarea trebuie să fie în slujba procesului educativ şi integrată acestuia;
 evaluarea trebuie să aprecieze înainte de toate drumul parcurs de elev: a făcut progrese sau
nu?
 evaluarea trebuie să stimuleze activitatea elevului şi să faciliteze progresul său;
 pentru a fi corect învăţătorul trebuie să fie neutru şi obiectiv pe cât posibil;
 a evalua un elev înseamnă a-i transmite informaţii utile;
 evaluarea trebuie să se facă în folosul copilului; ea trebuie să-l ajute să-şi construiască
viitorul pentru că ea se adresează unei fiinţe în devenire, în creştere, care n-a încheiat procesul de
dezvoltare.
Cele trei forme ale evaluării raportate la axa temporală şi anume: evaluarea iniţială, evaluarea
actelor evaluative în procesul didactic .( I.T.Radu, Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli
normale,1995,p. 127 )
Evaluarea initial:
consecinţă”.
perspectiva funcţiilor pe care le îndeplineşte actul evaluării în acrivitatea didactică.
puţin pe efecte;
Analiza comparativă (I.T.Radu, Didactica– manual pentru clasa a X-a –şcoli normale 1995, p. 130
- 131 ) în ceea ce priveşte evaluarea randamentului şcolar, pune în evidenţă următoarele note şi
1344
 evaluarea sumativă se realizează prin verificări parţiale, încheiate cu aprecieri de bilanţ
asupra rezultatelor, pe când cea continuă se face prin verificări sistematice, pe parcursul programului, pe
secvenţe mai mici;
 evaluarea sumativă operează prin verificări de sondaj în rândul elevilor şi în materie, pe
când evaluarea continuă are loc prin verificarea tuturor elevilor şi a întregii materii, dat fiind faptul că nu
toţi elevii învaţă un conţinut la fel de bine;
 evaluarea sumativă vizează în principal evaluarea rezultatelor, având efecte reduse asupra
îmbunătăţirii procesului, pe când evaluarea continuă are drept scop ameliorarea lui, scurtând considerabil
intervalul dintre evaluarea rezultatelor şi perfecţionarea activităţii;
 în evaluarea sumativă se apreciază rezultatele, prin compararea lor cu scopurile generale
ale disciplinei, iar în valoarea continuă se pleacă de la obiectivele operaţionale concrete;
 evaluarea sumativă exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor şi de clasificare
a elevilor, pe când evaluarea formativă are funcţia prioritară de clasificare dar nu definitivă, prin lăsarea
unui câmp deschis sancţionărilor apreciative viitoare;
 primul tip de evaluare generează atitudini de nelinişte şi stres la elevi iar al doilea tip
determină relaţii de cooperare între învăţător şi elevi;
 în problema timpului, evaluarea sumativă foloseşte o parte importantă din timpul instruirii,
iar evaluarea continuă sporeşte timpul alocat instruirii prin diminuarea celui afectat evaluării.
macrosistemice.
Bibliografie:
1.Cucoş, C., ( 2006 ), Pedagogie – Ediţia a II –a revăzută şi adăugită, Editura Polirom ,Iaşi
2. Dumitriu, GH.,Dumitriu, C(2003 ), Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Dumitriu, C., ( 2003 ), Strategii alternative de evaluare . Modele teoretico–experimentale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Radu, I. T., 1981 Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi
4. Stoica, A., ( coord.), (1998 ) ,Evaluarea în înv. Primar .Descriptori de performanţă, Editura
4.Stoica ,A.( coord .), ( 2001 ), Evaluarea curentă şi examenele .Ghid pentru profesori, Editura Pro
Gnosis, Bucureşti
1345
Evaluarea în învățămȃntul preuniversitar – Importanța evaluării inițiale:
Metode și tehnici în ciclul preșcolar
Prof. ZELCA SANDA - ADRIANA

GPN „LICURICI”, localitatea OVIDIU
județul CONSTANȚA
DOMENIUL: Limbă și Comunicare
NIVEL I
După spusele Stelianei Toma, evaluarea este un proces de măsurare și apreciere a valorii
rezultatelor sistemului de educație și învățămȃnt sau a unei părți a acestuia, a eficienței resurselor,
condițiilor și strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării
unor decizii de îmbunătățire și perfecționare.
Rezumȃndu-ne la definițiile date evaluării de către marii pedagogi, se poate observa că evaluarea
este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată, desfășurată în timp. Ea nu se rezumă la notare,
ci vizează domenii și probleme mult mai complexe (inclusiv curriculum și sistemul de învățămȃnt în
ansamblu). Evaluarea implică un șir de măsuri, comparații, aprecieri (deci judecăți de valoare), pe baza
cărora se pot adopta anumite decizii menite să optimizeze activitatea din domeniile supuse evaluării și, în
ultimă instanță, rezultatele obținute.
Funcțiile evaluării în învățămȃnt sunt: funcția de control, de reglare a sistemului, de predicție, de
clasificare și selecție, de certificare, educativă și socială.
Toate aceste funcții se întrepătrund, tratarea lor distinctă avȃnd doar scop didactic. În raport de
scopul evaluării, unele funcții vor avea o pondere mai mare decȃt altele sau se vor urmări în exclusivitate.
Evaluarea intervine în trei momente distincte: la început, pe parcursul procesului de învățămȃnt și
la sfȃrșitul lui. În funcție de acestea, se definesc și următoarele trei tipuri de evaluare: evaluare inițială,
evaluare sumativă (pe parcurs) și evaluare finală.
După cum bine știm, evaluarea inițială are un scop precis: acela de a stabili, cȃt mai exact cu putință
cȃteva lucruri absolut necesare fiecărui cadru didactic pentru a-și elabora strategia didactică la o clasă /
grupă anume.
Evaluarea inițială se realizează ori de cȃte ori un cadru didactic preia pentru prima dată un colectiv
de copii sau la fiecare început de an școlar, în primele două săptămȃni. La sfȃrșitul evaluării inițiale,
cadrul didactic face inventarul lacunelor și al greșelilor tipice.
În cadrul grădiniței, evaluarea inițială poate cuprinde fișe individuale de lucru, probe de evaluare
orală și diferite jocuri didactice. Toate acestea combinate trebuie să permită un diagnostic cȃt mai fidel al
pregătirii copiilor.
În cele ce urmează, vom prezenta itemii aplicați în cadrul evaluării inițiale de la grupa mică, la
Domeniul experiențial Limbă și Comunicare.
Titlurile activităților:
,,Spune ceva despre aceste jucării!”
,,Cei trei purceluşi”
Obiective urmărite:
• Să pronunțe relativ corect cuvintele fără omisiuni sau inversări de sunete, ori de grupuri de sunete;
• Să formuleze propoziții simple ca răspuns la întrebările primite;
Itemi:
1. Pronunță corect sunetele;
2. Descrie jucăriile prezentate cu ajutorul unor propoziţii simple;
3. Ascultă cu atenţie povestea și repovestește-o cu ajutorul imaginilor (lectură după imagini);
1346
Punctaj maxim acordat:
1. 2 puncte
2. 2 puncte
3. 3 puncte
Ȋnregistrarea realizatǎ în funcție de cumulul de puncte:

A (obiectiv atins) pentru 6-7 puncte
D (obiectiv aflat în dezvoltare) pentru 4-5 puncte
NS (obiectiv care necesită sprinjin pentru ) pentru 1-3 puncte
Bibliografie:
Jinga, Ioan; Elena , Istrate‚ Manual de pedagogie, Ediția a II-a revizuitǎ și dǎugitǎ, Editura All,
București, 2001.
1347
ZEMȚEV MIRELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”NICOLAE BĂLCESCU” BACĂU
INFORMATICĂ ȘI TIC
CLASA aVIa
În domeniul învățământului, al educației în general, evaluarea este văzută ca proces complex de
resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului). Evaluarea
este un proces didactic complex, vizează toate componentele sistemului de învățământ (elevi, personal
didactic, baza tehnico-materială, conducere etc.) și întregul curriculum școlar (cunoștințe, priceperi,
educativ.
unui ciclu școlar, al unui an școlar sau semestru, al unei unități de învățare). Are functie diagnostică,
funcție prognostică, prin proiectarea efcientă, realistă, a conținuturilor noii materii.
 oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a
 pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor
Aceasta nu are rolul de control, ci este utilizată pentru a cunoaşte comportamentul cognitiv al
elevului, dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului educaţional (cunoştinte, capacităţi,
abilităţi, etc). Acest tip de evaluare are două funcţii: de diagnostic şi predictivă arătând condiţiile în care
elevii vor putea să asimileze conţinutul noului program de instruire. Astfel, dacă în urma acestei evaluări
se constată că elevii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze înaintea începerii noului curs,
un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi elevi.
Din punct de vedere al notării evaluarea inițială nu-și propune aprecierea performanţelor globale
ale elevilor şi nici ierarhizarea lor. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi
propuse.
următoarele:
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care, astfel, pot
1348
fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea încrederii
elevilor în obiectivitatea profesorilor.
Mai mult, elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic,
beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi performante.
românească de toate gradele, începuturile sunt promiţătoare iar numărul adepţilor utilizării ei în evaluarea
curentă şi la examene creşte.
Integrată procesului de instruire, evaluarea asistată de calculator ar trebui să capete o mai mare
extindere în rezolvarea de probleme (mai dificile pentru elevi).
Bibliografie
ac.doc
• Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București, EDP.;
• Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
• ,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, ( 2009), Bucureşti, Ed. Didactica Publishing House.
1349
Importanța evaluării în învățământul preșcolar
Prof. Înv. Preșcolar – Zinca Elena Mădălina,
Grădinița cu PP. Inocența, Loc. Găești, Jud. Dâmbovița
EVALUAREA INIȚIALĂ, se efectuează la începutul anului școalar, la integrarea copilului în grupa

respectivă sau la începutul unui program de instruire. Ea realizează funcția de constatare, permițând
cunoașterea stării de primire a copilului (nivel de dezvoltare cognitivă, interese, cunoștințe anterioare,
deprinderi intelectuale) și de predicție - sugerează strategii adecvate care să permită copilului obținerea
performanței. Acum depinde de fiecare educatoare cum evaluează și la ce grupă este copilul. În funcție de
nivelul la care este copilul, așa va fi și evaluarea.
După cele 2 săptămâni de evaluare inițială, în care vom vedea ce mai știu copiii, cu ce achiziții vin
din familie, vom putea spune despre fiecare copil în parte cum se dezvoltă atât în plan cognitiv, afectiv și
psihomotric.
Observăm procesele lor de gândire, capacitatea de abstractizare și generalizare și ritmul lor de
dezvoltare intelectual. Plecăm de la cele mai simple întrebări: Cum? De ce? Ce e aceasta? Cât?.....si astfel
îi antrenăm în discuții, în observări, în convorbiri și în povestiri. Fiecare copil este unic de aceea 2
evaluări nu vor fi identice niciodată. În această primă perioadă ,de evaluare inițială, avem de-a face cu
cunoașterea inițială a copiilor. Aici intrând: nivelul lor de cunoștințe, nivelul capacităților cognitive,
ritmul de muncă, calitățile atenției, efortul voluntar, interesele, inclinațiile, deprinderile intelectuale și
motorii, gradul de maturizare socio-afectivă, gradul de independență. Trebuie urmărit fiecare în parte, și
notat pe niște fișe speciale corespunzătoare fiecărui nivel de vârstă. Aici, la nivel preșcolar avem două
nivele: nivelul I, cu vârsta între 3-5 ani și nivelul II, cu vârsta 5-6 ani.
evaluării iniţiale. Această formă de evaluare determină o anumită planificare a secvenţelor de învăţare
pentru a aprecia viitoarele progrese ale preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi evalueze
strategia didactică folosita.
Evaluarea iniţială realizează două funcţii: Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care
subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi le posedă, capacităţile necesare reuşitei într-un program nou ( cu
ajutorul evaluării iniţiale pot fi identificate şi lacunele din pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile
acestora, cunoştinţele pe care le stăpânesc, etc. ). Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale
desfăşurării noului program şi permite anticiparea rezultatelor. În funcţie de datele înregistrate se
pot stabili obiectivele programului următor, conţinuturile necesare, demersurile didactice adecvate
posibilităţilor de învăţare ale preşcolarilor. Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate
criterii şi modalităţi de verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de
la obiectivele propuse. În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape: - Stabilirea
exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective - Formularea itemilor - Stabilirea timpului necesar
fiecărui item - Fixarea punctajului pentru fiecare item - Stabilirea unei scări de apreciere - Centralizarea
rezultatelor în grafic Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea
modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de recuperare, dacă
este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din preşcolari.
Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele: - oferă educatoarei şi preşcolarului o
reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente ( potenţialul de învăţare a preşcolarului, lacunele ce
trebuie completate şi remediate) şi de a formula cerinţele următoare; - pe baza informaţiilor evaluării
iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare;
Ca dezavantaje ale evaluării iniţiale se pot enumera următoarele: - nu permite o apreciere globală a
performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii; - nu-şi propune şi nici nu poate să determine
cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al preşcolarului. Subliniind rolul şi importanţa deosebită
a acestui tip de evaluare, Ausubel susţine: „Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur
1350
principiu, eu spun: ceea ce influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare.
Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)
Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
2. Hanches, L., Maris A. (2004) – „ Demersuri ale proiectării educaţionale”, Timişoara, Ed.
Eurostampa;
3. Ionescu, Miron, Radu, Ion – „ Didactica modernă”, ediţia a doua, revizuită, Cluj – Napoca,
Ed. Dacia;
4. Radu, I. T. ( 1999) – „Evaluarea în procesul didactic”, Bucureşti, EDP;
1351
Zinveliu Maria- Liceul Tehnologic Telciu Școala Gimnazială Bichigiu

Clasa a II a
De regulă în vorbirea curentă evaluarea este confundată cu verificarea cunoștințelor elevilor și cu
atribuire de calificative, note pentru aceste cunoștințe.
Evaluarea este un proces complex, care presupune o pregătire științifică a învățătorului, precum și
efortul de a diminua la minimum subiectivismulîn aprecierilepe care învățătorul trebuie să le facă.
Evaluarea pentru învățător, profesor este o activitate etapizată, la capătul căreia acesta îșă dă seama
care este pregătirea elevului la un moment dat.
Evaluarea are trei momente esențiale: evaluarea premiselor, a proceselor și a rezultatelor. Evaluarea
premiselor urmărește să ne conștientizeze punctul de pornire în raport cu care are sens să se înceapă o
nouă reformă. Acestă evaluare inițială ne spune un lucru esențial pentru ceea ce urmează, și anume dacă
sistemul de învățământ este pregătit pentru reformă, ce anume modificări ar trebui să i se aducă potrivit
scopurilor unei reforme. Aprecierea inițială ne arată pe scurt două lucruri: " Care este starea de pregătire
pentru activiatea ce trebuie depusă. Care ar trebui să fie căile cele mai eficiente în acțiune, ținând seama
de ceea ce se urmărește."
După cum se știe evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de
învățare dar și a eventualelor lacune cde trebuie completate și a unor aspecte cde necesită corectare sau
îmbunătățire.
Scopul evaluării va fi mai bine atins dacă reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să
înțeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca lor să le fie trezită motivația cunoașterii ți dorința
soluționării corecte a problemelor enunțate.
Evaluarea inițială oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă
a situației existente si de formula cerințele următoare.
Pentru ca scopil evaluării inițiale să fie îndeplinit, e nevoie să fie tratați diferențiat elevii, conținutul
învățării să fie selectat riguros, să se utilizeze acele metode și procedee didactice care să antreneze cel
mai mult capacitățile intelectuale care asigură învățarea activă și formativă.
Trebuie precizat ca evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt,
pentru aplicarea unui program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale. Evaluarea în
general deci și cea inițială are rolul de a regla permanent și de a forma în spiritul unor decizii realiste atât
cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei este cu atât mai mare cu cât
este cunoscut faptul că ," este mai ușor să previi decât să vindeci"
Anna Bonboir este de părere că cele trei forme ale evaluării: inițială,formativă și sumativă, sunt în
relație de complementaritate.Evaluarea inițială reprezintă procesul prin care sunt identificate nevoile de
învățare, dar și nevoile de sprijin, pe baza acestora putând fi definit un plan de învățare individual, care
va reprezenta structura procesului didactic. Evluarea inițială este un proces critic deoarece reprezintă
primul pas în ciclul învățării.
Evaluarea inițială reprezintă un proces complex care debutează de la primul contact cu educabilul
și continuă până când planul individual de învățare este complet. De preferat ar fi ca evaluarea inițială să
dureze mai multe zile sau săptămâni, reducerea la o singură sesiune nefiind suficientă pentru identificarea
cu acuratețe a nevoilor reale de învățare.
Rezultatele testării inițiale sunt utile deopotrivă furnizorului de educație, dar și beneficiarului
direct. Pentru furnizorul de educație, informațiile obținute în urma testării inițiale ajută la înțelegerea
nevoilor de învățare și de suport al educabilului, permite realizarea unui plan și oferirea unui program de
învățare corespunzător. Pentru beneficiarul programului de învățare, informațiile obținute în urma
testelor inițiale reprezintă ancore utile în procesul înțelegerii opțiunilor privitoare la carieră, datorită lor
reușind să își identifice în mod fidel ceea ce deja a învățat, dar și ceea ce va trebui învățat; joacă un rol
activ în procesul dezvoltării planului de învățare, înțelegându-și nevoile de învățare și de susținere,
devine responsabil pentru propriu proces de formare, instruire.
1352
Referințe bibliografice:
Cerghit,I., Radu I.T, Popescu, E.Vlasceanu 1993,"Didactica, Manual pentru clasa a X a", Editura
Didactică și Pedagogică, București
Radu I. "Evaluarea randamentului școlar, în învățământul primar"
1353
EVALUAREA DE LA TEORIE LA PRACTICĂ
Şcoala Gimnazială „Veronica Micle”, Iaşi

Prof.înv.primar Zmău Cecilia-Elena
Evaluarea iniţială integrează demersurile sau operaţiile specifice oricărui act apreciativ în intervalul temporal ce
poate fi numit generic „începutul”, „debutul”, „introducerea” unui program de instruire. Din punctul de vedere al
duratei de timp în care se produce, evaluarea iniţială se poate „consuma” la începutul unui program de instruire, fie
ciclul de învăţământ, an şcolar sau unitate de învăţare1.
Studiile recente şi practica educaţională au evidenţiat importanţa cunoaşterii de către cadrele didactice a
nivelului dezvoltării psihice a elevului, a nivelului de pregătire al acestuia încă de la începutul programului de
instruire. Aceasta putându-se realiza cu precădere prin evaluarea iniţială.
Importanţa evaluării iniţiale a fost subliniată de către D. Ausubel astfel: „Dacă aş vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu aş spune: ceea ce influenţează ce mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe
care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă.”2
Tehnica de evaluare o constituie proba iniţială sau predictivă, ce devine necesara la începutul unei etape
şcolare sau după o întrerupere mai mare durata a activităţii, după cum poate fi necesara pe parcursul derulării
programului, la începutul unei unităţi de învăţare. Din modul de structurare şi prezentare a obiectivelor de referinţă, se
observă că fiecare conţinut are corespondenţă cu cel din anul anterior, iar învăţătorul are posibilitatea să identifice ce
trebuie îmbogăţit şi adâncit anterior. În elaborarea probelor se va ţine cont de obiectivele parcurse dar şi de ceea ce
urmează să înveţe elevii pentru a anticipa demersul de continuare optimă a învăţării. Concepută şi realizată având în
vedere cele menţionate, proba predictivă devine instrument de diagnoză a stării iniţiale şi indică cum se poate concepe
demersul didactic viitor.
În concordanţă cu fenomenele care o fac necesară, evaluarea iniţiala realizează doua funcţii:
Funcţia diagnostică care vizează cunoaşterea măsurii in care elevii stăpânesc cunoştinţele şi posedă
capacităţile necesare angajării lor cu şanse de reuşită în activităţile viitoare.
Funcţia prognostică sugerează învăţătorului condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi îi permite
anticiparea rezultatelor.
La nivelul fiecărei unităţi delimitate a programului de instruire evaluarea iniţială oferă posibilitatea colectării
datelor minime care pot facilita formularea diagnosticului aferent cât mai realist, cât mai corect, iar, pe baza acestuia,
cadrul didactic urmează să-şi construiască / reconstruiască strategia oportună condiţiilor pe care le-a identificat.
Reproiectarea programului de învăţare presupune o activitate diferenţiată, o activitate specifică de înlăturare a
dificultăţilor de învăţare şi nu o reluare în formă iniţială a unităţii de învăţare (conţinut).
Prin evaluarea iniţială învăţătorul se informează – cu precizie variabilă – în legătură cu nivelul potenţialul
fiecărui elev şi/sau al clasei ca unitate comunitară, nivelul achiziţiilor sau rezultatelor dobândite de elevi pe baza
potenţialului, interesele, aspiraţiile, expectanţelor elevilor corelate tipurilor de conţinuturi care se vehiculează în
activităţile evaluative, elementele metodologiilor /strategiilor de instruire practicate în etapa anterioară de pregătire,
preferinţele elevilor din perspectiva stilurilor sau naturii strategiilor didactice propuse de cadru didactic etc.
Evaluarea iniţială - se efectuează în contextul adoptării unui program de instruire şi este menită să stabilească
nivelul de pregătire a elevilor la începutul acestei activităţi, condiţiile în care aceştia se pot integra în programul
respectiv. Ea constituie una dintre premisele conceperii şi demarării procesului de instruire. Este binecunoscută opinia
lui AUSSUBEL conform căreia învăţarea este puternic influenţată de cunoştinţele pe care elevul le posedă la
începutul activităţii de învăţare.
Evaluarea iniţială se realizează prin aplicarea unei probe orale, scrise sau practice prin care este diagnosticată
pregătirea elevilor şi care îndeplinesc o funcţie de predicţie privind condiţiile în care va fi organizat noul program de
instruire:
 nivelul de însuşire a unor cunoştinţe şi de formare a unor deprinderi, capacităţi
 modul adecvat de proiectare a programului de instruire
1
Radu, I., T., -Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991, p.140-141.
2
Ausubel, D., Robinson, Fl., -Învăţarea şcolară. O introducere în psihologia pedagogică,Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981, p.367
1354
 adoptarea unor programe diferenţiate de învăţare pentru următoarea etapă.
În concluzie, pot fi considerate ca aparţinând problematicii evaluării iniţiale mai multe idei:
Evaluarea iniţiala este indisolubila construcţiei unui demers didactic riguros şi eficient.
Funcţiile ei sunt asigurate până la final numai dacă mijloacele şi resursele sunt stabilite şi folosite pentru a face
posibilă derularea activităţii în condiţii de eficienţă.
Constituie un demers pedagogic esenţial pentru desfăşurarea cu succes a programului de instruire.
A studia elevul în condiţii naturale ale clasei înseamnă de fapt a declanşa acţiuni pedagogice prin intermediul
cărora copilul, subiect al educaţiei, răspunde influenţelor externe prin intermediul condiţiilor interne. Prin” condiţii
interne” înţelegem de fapt zestrea nativă a fiecăruia, particularităţile individuale, aptitudinile şi interesele elevului,
sentimentele şi atitudinile formate, aspiraţiile, proiectele şcolare şi de viitor.
Practicile de evaluare elaborate în conformitate cu gradul de dezvoltare a copilului trebuie să ofere multe
informaţii despre dezvoltarea fizică, socială, afectivă şi intelectuală a acestora.
Metodele de evaluare, ca de exemplu observaţia directă, consemnarea unor întâmplări, seturi de monstre din
lucrările copiilor, ajută la aprecierea a ceea ce ştie şi trebuie să facă un copil. Folosirea acestor metode de evaluare este
crucială, ca garanţie a faptului că predarea şi evaluarea sunt complementare şi că nu sunt folosite procedee potrivite
gradului de dezvoltare a copilului.3
Observarea sistematică a comportamentului elevilor reprezintă o metodă de cunoaştere a elevului ce poate fi
făcută pentru a evalua performanţele acestuia dar mai ales de a evalua comportamente afectiv - atitudinale. Este un
produs al interacţiunii învăţător - elev, care oferă celui dintâi posibilitatea de a cunoaşte: atitudinea elevului faţă de
activitatea şcolară, progresele înregistrate în învăţare (cunoştinţe asimilate, capacităţi formate), interesele şi aptitudinile
elevului, disciplina la lecţii, participarea acestuia la viaţa colectivului, atitudinea faţă de sine şi de colegi.
Caracteristicile ce pot fi evaluare prin observarea sistemică:
o concepte şi capacităţi
o organizarea şi interpretarea datelor
o selectarea şi organizarea corespunzătoare a instrumentelor de lucru
o descrierea şi generalizarea unor procedee, tehnici, relaţii
o utilizarea materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva
o identificarea relaţiilor
o atitudinea elevilor faţă de sarcina dată
o concentrarea asupra sarciniii de rezolvat
o implicarea activă în rezolvarea sarcinii
o adresarea unor întrebări pertinente învăţătorului
o completarea/ îndeplinirea sarcinii
o revizuirea metodelor utilizate şi a rezultatelor
o comunicarea - discutarea sarcinilor cu învăţătorul în vederea înţelegerii acesteia
Această formă de evaluare este eficientă în a determina ce şi cât pot învăţa copiii mici. Învăţătorul adună multe
informaţii valide şi credibile, în timpul activităţilor zilnice de la clasă, observându-i pe copii obiectiv şi
documentându-şi observaţiile. Această informaţie alimentează judecăţile făcute asupra copiilor şi a metodelor de
instruire potrivite. Observaţiile formale şi informale, cumulate, dau învăţătorilor o imagine clară asupra deprinderilor
şi capacităţilor fiecărui copil.
Putem folosi ca instrumente de înregistrare şi sistematizare a constatărilor:
Fişa de evaluare este individuală, servind învăţătorului în înregistrarea unor date înregistrarea unor date factuale
despre elevi şi poate fi completată pe parcursul claselor I - IV. Ea va cuprinde numai date despre comportamentul
copilului în anumite situaţii, servind la mai buna cunoaştere a acestuia, atât de învăţător, cât şi de către părinţi. Aceste
observaţii conduc la concluzii vizând evoluţia elevului pe traiectoria formării sale.
Scara de clasificare este un instrument util în observarea aptitudinii elevului faţă de o activitate de învăţare sau
de o sarcină de lucru, individuală sau de grup, indicând învăţătorului frecvenţa cu care apare un anumit
comportament.
Exemplu:
1. În ce măsură elevul a participat la discuţii ?
niciodată ___ rar ___ ocazional ___ frecvent ___ întotdeauna___
3
Neagu, M., Petrovici, C.,- Elemente de didactica matematicii în grădiniţă şi învăţământul primar, Editura Pim, Iaşi,
2002, p.78.
1355
2. În ce măsură comentariile lui au fost în legătură cu tema discuţiei ?
niciodată ___ rar ___ ocazional ___ frecvent ___ întotdeauna ___
Rezultatele vor fi reunite în fişa de caracterizare psihopedagogica (finalul clasei) care însumează întreaga
informaţie relevantă despre elev, oferind o imagine unitară, autentică despre mecanismele psihice, interesele,
aptitudinile şi trăsăturile de personalitate, despre perspectivele de dezvoltare..
În procesul complex şi continuu al evaluării, învăţătorul trebuie să împletească modalităţi, tehnici şi
instrumente diverse de evaluare care să capteze elevul şi care să conducă la obiectivitatea evaluării, pusă în interesul
cunoaşterii şi dezvoltării armonioase a personalităţii elevului.
Strategiile moderne de evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative care să ofere elevilor
suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu (ca ansamblu de cunoştinţe), dar, mai ales, ceea ce pot să
facă(priceperi, deprinderi, abilităţi).
1356
Metode şi tehnici de evaluare iniţială la preşcolari
Prof. Înv. preșcolar: Zolyomi Lenuţa Viorica

Grădinița P. P. “MANPEL”, Târgu Mureș
Evaluarea iniţială reprezintă o componentă esenţială a procesului instructiv-educativ din grădiniţa

de copii, fără de care, noi, cadrele didactice nu putem constata progresele fiecărui copil şi ale grupei în
ansamblu. Este indispensabilă fiecarui pedagog pentru a stabili dacă preşcolarii au pregătirea nesesara
creării premiselor favorabile noului conţinut. Acest tip de evaluare oferă preşcolarului şi educatoarei o
iamgine asupra capacităţilor şi potenţialului de învăţare al copilului, dar şi eventualele lacune care
necesită corectate sau îmbunătăţite prin măsurile programe de recuperare individualizate.
Evaluarea iniţială se recomandă a fi realizată la raportarea acesteia la bareme de evaluare/ apreciere,
nu pentru a se ierarhiza şi aprecia performanţele globale ale copiilor. Datele obţinute pe baza baremelor
de evaluare ajută la conturarea activităţii didactice: alegerea noului conţinut al programei şcolare,
adaptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unor copii.
Metodele şi tehnicile de evaluare se împart în:
1. Tradiţionale: probe scrise,probe orale şi probe practice
2. Alternative: portofoliul cu lucrările copiilor, lucrări practice, aprecieri verbale,
jocuri didactice, jocurile de rol, autoevaluarea, serbările, observările directe în timpul activităţilor,
discuţii individuale...
Metodele tradiţionale:
Probele orale: sunt cele mai folosite metode de evaluare iniţială din grădiniţă, deoarece acestea
oferă o interacţiune directă între copil şi educatoare.
Evaluarea orală se poate raliza în mai multe forme cum ar fi : conversaţia de verificare, interviul,
verificarea bazată pe suport vizual, verificarea orală cu acordarea unui timp de gândire.
Conversaţia de verificare se întîlneşte de obicei în cadrul unei activităţi la etapa de reactualizare a
cunoştinţelor dobândite anterior.
Interviul presupune disponibişitatea educatoarei de a lăsa copilul să stabilească traseul discuţiei.
Dicţionarul de Pedagogie (1979) defineşte interviul ca fiind „un procedeu de investigaţie ştiinţifică
specific ştiinţelor sociale ce urmăreşte prin intermediul procesului de comunicare verbală dintre cele
două persoane obţinerea unor informaţii în raport cu un anumit obiectiv sau scop fixat”
Prin interviu educatoarea are posibilitatea de a evalua o gamă largă din curriculum-ul predat:
punctele forte şi slabe ale preşcolarilor, modalitatea de exprimare orală, eventualele lacune sau neclarităţi
şi abilitatea de a argumenta şi interpreta o părere (A. Cazacu – Didactica filosofiei, pag. 296)
Probele scrise: sunt mijloace de evaluare sub forma testelor sau a fişelor de evaluare. În elaborarea
unei astfel de fişă de evaluare trebuie stabilite conţinuturile ce trebuiesc verificate şi obiectivele
corespunzătoare acestora.
Probele practice: sunt adaptate şi diversificate în funcţie de conţinuturi, obiective propuse şi de
tehnicile concrete de evaluare. Indiferent de domeniul evaluării, pentru a realiza cu succes activitatea
practică este novoie de multă imaginaşie din partea cadrului didactic. De exemplu: confecţionarea unor
cărţi sau albume( poate fi realizată ca evaluare la centrul tematic ARTĂ „Cartea mea cu jucării”,
Personaje preferate din poveştile copilăriei mele”...,
Metodele şi tehnicile de evaluare alternative presupun o investigaţie de lungă durată a
comportamentului preşcolarilor, oferă preşcolarului posibilitatea de a arăta ceea ce ştie într-o varietate de
situaţii. Permit educatoarei să obţină informaţii asupra activităşii copilului şi implicit a sa, se poate
fundamenta o judecată de valoare într-o apreciere obiectivă a progreselor înregistrate. Asigură o realizare
interactivă a activităţilor, adaptată nevoilor individuale ale copilului stimulând astfel potenţialul creativ şi
originalitatea copilului.
1357
BIBLIOGRAFIE:
Cazacu, Aurel, 2006, Didactica filosofiei, editura Fundaţia România de Mâine, Iaşi
Ausubel, P. D Robinson, R. F. (1981)-„Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, Bucureşti,
EDP
Chiriac, Maria- „Evaluarea- Ghid al activităţii din grădiniţă”- Studiu ştiinţific
Comenius, J,A(1970)- „Didactica magna”, Bucureşti, EDP
1358
IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-
EDUCATIV
Prof. Zorilă Coculeana - Şcoala Gimnazială I.D.Sîrbu Petrila, judeţul

Hunedoara
Disciplina: Biologie
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul
de pregătire al elevilor, potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Prin evaluarea
iniţiala se identifică volumul de cunostinţe de care dispun elevii, gradul de stăpânire şi aprofundare a
acestora, nivelul dezvoltării competentelor şi abilităţilor, care reprezintă premise fundamentale pentru
atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reuşita viitoarei activităţi
didactice. Datele obţinute prin evaluarea iniţială sunt valorificate în elaborarea noului program din
perspectiva adaptării acestuia la posibilităţile reale ele elevilor. Evaluarea iniţială se poate realiza prin
examinări orale, probe scrise sau practice. Îndeplineste funcţia de diagnosticare (evidentiază dacă elevii
stăpânesc cunostinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului program), precum şi o funcţie predictivă,
oferind informaţii cu privire la condiţiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învăţare ale noului
program. Rezultă ca datele oferite de evaluarea iniţială conturează trei direcţii principale pe care trebuie
să se acţioneze în planificarea activităţii pentru etapa urmatoare a activităţii didactice:
• proiectarea activităţii viitoare din perspectiva adaptării acesteia la posibilităţile de care dispun
• conceperea modului de organizare şi desfasşurare a programului de instruire;
• aprecierea necesităţii de a iniţia un program de recuperarea pentru întreaga clasa, când se constată
rămâneri în urma la învăţătura care ar putea impiedica desfasurarea eficientă a activităţii;
• adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiţi elevi.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ, la începutul unui an şcolar,
dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al carui potenţial
nu-l cunoaşte.Ca profesor de biologie, evaluarea iniţială este foarte importantă pentru mine, deoarece prin
iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu, ceea ce se
practică în unele cazuri la biologie.Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă
posibilitatea de a-și dovedi nivelul de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale,
probe practice şi probe scrise. Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
suplimentare sau o motivare a răspunsului.. Folosesc această metodă aproape la fiecare oră, aceasta
ajutându-mă să fac o diagnoză a înţelegerii lecţiei precedente, să recapitulez cunoştinţele anterior predate
şi este, de asemenea, şi o parte importantă pentru formarea competenţei de exprimare orală la limba
engleză
şi subiectivi.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de
modalităţi. Tehnologia stimulează interesului elevilor și astfel se folosește un mod interactiv de testare a
cunoștințelor.
1359
cunoştinţe din diverse domenii.
critic și a motivației
Bibliografie:
1.CERGHIT I.-Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom,
2006;
2.CUCOŞ C.- Pedagogie, Iaşi, Polirom, 2000;
3.ILIE Marian D.-Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului şi teoria instruirii,
4.MANOLESCU M. -Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor
Press, 2006;
5.MOGONEA Florentin Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori, Craiova, Editura
Universitaria, 2010.
1360
EVALUAREA IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR
Importanta evaluarii initiale: Metode si tehnici
Prof inv primar Zsizsnovszky Ioana

Scoala Gimnaziala Nr 16, Oradea, Bihor
Clasa a III- a
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate.. Astfel, și în cadrul
procesului de evaluare, prevenirea și monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a elevilor pot
contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic.Functiile evaluarii
initiale sunt: funcţia diagnostică si funcţia prognostică.
în consecință”, “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de
premise favorabile unei noi învăţări” (Ioan Cerghit, 2002).
Evaluarea inițială este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), oferă elevului și profesorului o
reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor
aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățite. Ea nu își propune ierarhizarea elevilor. Pe baza
informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual unele
programe de recuperare. Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt,
pentru aplicarea unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi
implicate în susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și
Atenția trebuie indreptata asupra unor aspecte care pot face obiectul schimbării. Se vor urmări căile
excesivă de sugestii. Întotdeauna trebuie alesi cu atenție itemii care alcătuiesc evaluarea inițială, ținând
seama de prevederile curriculumului pentru învățământul primar, pentru ca aceasta să reflecte cât mai
obiectiv nivelul de pregătire al elevilor si sa constituie baza pe care să se plieze cât mai bine pregătirea
următoare. Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când, atât dascălul
cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
Pornind de la aceasta idee putem face un exercitiu de imaginatie. Preluam o noua clasa de elevi. Una
de inceput de ciclu sau nu. Indiferent de siuatie, incercam sa ne cunoastem unii pe altii. Evaluarea initiala
poate constitui o metoda de a inlatura discrepantele intre ceea ce eu, dascal, consider ca ar trebui sa stie
elevul si ceea ce stie el de fapt, intre asteptarile mele si posibilitatile lui. Cunoscand nivelul de pregatire
al elevului, sarcinile mele de lucru, cerintele si intregul demers didactic se vor plia pe acesta. Nu vor
aparea dezamagirile, starile conflictuale, frustrarile nici din partea mea, dar nici din partea elevului. El nu
va veni la scoala tensionat si speriat ca “nu stie”, “nu e capabil”, “nu poate”, iar dascalul nu va avea
asteptari conforme cu ceea ce “ar trebui” sa gaseasca la clasa, ci cu realitatea clasei. Atmosfera astfel
creata va fi una de colaborare, munca in echipa, intelegere, prietenie si toate acestea nu pot duce decat la
eficienta si progres.
Evaluarea initiala sau predictiva se realizeaza la inceputul unei activitati de instruire(ciclu de
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii) in scopul cunoasterii
capacitatilor de invatare ale scolarilor, a nivelului de pregatire de la care se porneste, a gradului in care
sunt stapanite cunostintele si in scopul verificarii existentei capacitatilor necesare asimilarii continutului
etapei ce urmeaza.
Printre modalitatile de realizare a evaluarii initiale se numara: testele, harta conceptuală; investigaţia;
chestionarul.
1361
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul ofera elevilor posibilitatea de a demonstra
nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei
diversitati de instrumente adecvate obiectivului de evaluare propus. Metodele pot fi grupate in 2 mari
categorii: metodele traditionale si metodele complementare.
Metodele traditionale de evaluare au capatat aceasta denumire datorita consacrarii lor in timp. Din
aceasta categorie fac parte: probele orale, probele scrise si probele practice.
Verificarea orala consta in realizarea unei conversatii prin care profesorut urmareste identificarea
cantitatii si calitatii instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Avantajele
constau in aceea ca se realizeaza o comunicare deplina intre profesor si clasa de elevi, iar feed-back-ul
este mult mai rapid. Metoda favorizeaza dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor. De multe ori
insa obiectivitatea ascultarii orale este periclitata, datorita interventiei unei multitudini de variabile: starea
de moment a educatorului, gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse, starea psihica a evaluatilor etc.
in acelasi timp, nu toti elevii pot fi verificati, ascultarea fiind realizata prin sondaj.
Verificarea scrisa apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in teste de evaluare. Elevii au
sansa sa-si prezinte achizitiile educatiei fara interventia profesorului, in absenta unui contact direct cu
acesta. Ca avantaje, se poate consemna posibilitatea verificarii unui numar relativ mare de elevi intr-un
interval de timp avantajarea unor elevi timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala. Verificarea
scrisa implica feed-back mai slab, in sensul ca unele erori sau neimpliniri nu pot fi eliminate operativ,
prin interventia profesorului. Cum este si firesc, ambele variante de verificare se cer a fi desfasurate
oportun si optim de catre profesori.
Metodele traditionale de evaluare trebuie concepute ca realizand un echilibru intre probele orale,
scrise si cele practice.
Harta conceptuală este o tehnică complementara de evaluare, de reprezentare vizuală a
conceptelor și a legăturilor dintre ele. A apărut ca urmare a teoriilor cognitiviste ale lui David Ausubel și,
ulterior, a cercetărilor lui Joseph D. Novak, începând cu anii '70, la Universitatea Cornell, S.U.A. Novak,
prin hărţile conceptuale, acordă o importanţă majoră formării de legături între concepte în procesul
învăţării. Conceperea hărţilor conceptuale se bazează pe temeiul : „învăţarea temeinică a noilor concepte
depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea”
(Teoria lui Ausubel). Ele se pot utiliza atât în predare- învăţare, cât şi în evaluare, la toate nivelurile şi
toate disciplinele. Aceste instrumente de evaluare presupun operaţii de analiză, identificare a semnificaţiei
conceptelor (prin procedura de ierarhizare), comparaţii, clasificări şi raţionamente. Hărţile conceptuale
sau „formularele de argumentare” pun accentul pe relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele pe care le
are elevul, pe modul în care fiecare elev îşi organizează experienţa, ideile, dar şi modul de aplicare al
acestora. Această metodă îi face pe elevi să devină activi în propriul proces de învăţare, să asimileze
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi având la bază cunoştinţe, priceperi şi deprinderi deja existente. Folosite
în evaluare, cu ajutorul hărţilor conceptuale se pot conceptualiza programe de ameliorare, recuperare sau
de accelerare, probe de evaluare.
BIBLIOGRAFIE:
1362
Stoica, A., (2000) Metode şi instrumente de evaluare, Bucureşti.
Conf.univ.dr.Nicu,A.,Curs
pedagogie, dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie 2_curs_3_Metode si
mijloace... - -
http://www.suntparinte.ro/index.php
1363
Metode moderne de evaluare inițială utilizate în învățământul preșcolar
Zvorăște Veronica, Grădinița „Junior”, Univ. „Al. I. Cuza”, Iași

Domeniul Limbă și comunicare, grupa mare
Evaluarea inițială constă în „aprecierea nivelului general al dezvoltării copilului la începutul unui
program educațional (ciclu de învățământ, an școlar, semestru, începutul unui proiect și chiar momentul
de început al unei lecții).” (Glava, Potol și Tătaru, 2009, p. 137)
În învățământul preșcolar evaluarea inițială „se realizează prin intermediul observației și al notării,
sub diferite forme, a elementelor care caracterizează fiecare copil într-un anumit moment al evoluției
sale” (Hobjilă, 2008, p. 221) Sistematizarea acestor observații poate fi realizată în: dosare individuale ale
copiilor preșcolari, grafice cu activitățile alese de copii și mape în care să se păstreze produsele activității
copiilor.
În continuare am să exemplific două metode moderne care pot fi utilizate în cadrul activităților de
evaluare inițială.
1. Harta imagistică - „se constituie într-o formă de reflectare a relațiilor stabilite de copiii
preșcolari între imagini aparținând aceleiași sfere sau unor sfere diferite ale cunoașterii, ale realității.”
(Hobjilă, 2008, p. 227)
Exemplu de activitate:
 Găinușa cea moțată
SCOP: Evaluarea cunoștințelor despre succesiunea momentelor unor acțiuni din povestea Găinușa
cea moțată;
DESCRIEREA JOCULUI:
Cadrul didactic le prezintă copiilor o bibliotecă în care sunt mai multe cărți de povești și un album
din care lipsesc fotografiile. După ce copiii au prezentat cărțile din bibliotecă, aceștia se opresc asupra
albumului. După o analiză mai atentă, ei descoperă printre paginile albumului o scrisoare și o hartă de la
Uriașul Brumar care îi roagă să găsească fotografiile ascunse prin grădiniță pentru a completa albumul.
Urmărind harta lăsată de uriaş, copiii pornesc pe traseu executând pasul uriaşului şi numărând atâţia
paşi câţi indică cifra de pe hartă, ajungând pe rând la fiecare comoară. Pe un dulap din grupă copiii vor
găsi un plic galben, pe un dulap din hol vor găsi un plic verde, în cabinetul medical un plic albastru, în
grupă lângă televizor vor găsi un plic roșu iar sub covor un plic portocaliu. După ce au fost descoperite
toate comorile, copiii se așează pe covor, în semicerc și analizează conținutul plicurilor. Fiecare plic
conține una sau două imagini cu principalele secvențe din povestea Găinușa cea moțată, de Călin Gruia.
În etapa următoare a jocului, se analizează fiecare imagine, se integrează conținuturi din domeniul
științe și se așează imaginile pe flipchart în ordinea desfășurării principalelor momente ale acțiunii din
poveste.
Întrebări: Cum se numește povestea pe care ați descoperit-o?, Care sunt personajele principale din
această poveste?, Dar personajele secundare?, Ce animale mai trăiesc în pădure?, Unde se petrece
acțiune din poveste?, În ce anotimp se coc nucile?, În ce lună a anotimpului de toamnă credeți că se coc
nucile?, Care sunt lunile anotimpului de toamnă? Ce alte fructe mai găsim în pădure?, Ce alte animale
mai consumă nuci?, Cum este pădurea toamna?, Cum este prezentată ziua în care se petrece acțiunea?,
Cum sunt zilele în anotimpul de toamnă?, Dar nopțile?, Redă, pe scurt, dialogul dintre găinușă și
cocoșel/ broască/ ac, etc.
După ce a fost dezbătută fiecare imagine în parte, jetoanele vor fi așezate în album, se va consolida
titlul și autorul poveștii și se vor acorda recompense copiilor care au participat, în mod activ, la
desfășurarea jocului.
2. Investigația – „organizată individual sau pe grupe, într-o formă adaptată, simplificată,
vizează pe de o parte,etapa de sistematizare atât a informațiilor, cât și a rezultatelor obținute.” (Hobjilă,
2008, p. 227)
Exemplu de activitate:
 Judecata personajelor
SCOP: Evaluarea cunoștințelor cu privire la normele de comportare, prin raportare la personajele
din poveștile studiate;
DESCRIEREA JOCULUI:
1364
În prima etapă a jocului, se realizează captarea atenţiei prin utilizarea unui săculeţ în care se află o
scrisoare de la Zâna Poveștilor şi siluetele personajelor. Zâna Poveștilor îi roagă pe copii să devină pentru
o clipă judecători (fiecare copil, pe rând, va primi o robă) și să o ajute să identifice personajele din
săculeţ, să numească povestea din care fac parte, să le analizeze comportamentul, să precizeze care sunt
consecințele faptei săvârșite şi să le „trimită” pe „Tărâmul faptelor bune sau pe Tărâmul faptelor rele”.
Se anunță titlul jocului Judecata personajelor. Înainte de începerea jocului, se organizează o scurtă
discuție pentru a-și aminti poveștile pe care le-au studiat în activitățile anterioare.
În etapa următoare, se explică modalitatea de organizare şi desfăşurare a jocului: copiii trebuie să
recunoască personajele şi povestea din care fac parte acestea, după care să le „trimită” pe „ Tărâmul
faptelor bune” sau pe „Tărâmul faptelor rele”, în funcţie de comportamentul manifestat în poveste.
Copilul care îmbracă roba va deveni judecător și va avea de îndeplinit următoarele sarcini: să denumească
personajul şi povestea din care face parte, să povestească pe scurt acţiunile personajului, să precizeze dacă
faptele făcute de acesta au un aspect pozitiv sau negativ, urmând în cele din urmă să îl plaseze pe
„Tărâmul faptelor bune” sau pe „Tărâmul faptelor rele”, în funcție de consecințele faptelor sale și de
hotărârea judecătorului. Fiecare judecător trebuie să-și argumenteze hotărârea luată.
Pentru a complica jocul, cadrul didactic poate să aleagă câteva personaje de pe „Tărâmul faptelor
rele”, iar copiii trebuie să le ajute să ajungă pe „Tărâmul faptelor bune”. Aceştia îşi vor imagina cum ar fi
trebuit să se comporte personajele negative pentru a deveni personaje pozitive. În încheierea jocului,
copiii trebuie să dea exemple de fapte bune realizate de ei, într-un anumit moment sau situație, în
comparaţie cu cele ale personajelor.
Bibliografie:
 Bărbulescu Gabriela, Borțeanu Silvia, Călin Marilena, Iuga Ceilia și Toma Elvira (2015),
175 de jocuri pentru preșcolari și școlarii mici, București: Editura Litera;
 Glava Adina (coord.), Pocol Maria (coord.) și Tătaru Lorica-Lenuța (coord.) (2009),
Educația timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Pitești: Editura Paralela 45;
 Hobjilă, Angelica (2008), Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului,
Iași: Editura Institutul European.
1365
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială Bogdan Vodă
DATA: 26.10.2017
CLASA: I
PROPUNĂTOR: Prof.înv.primar GĂINĂ CRISTINA
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și Științe ale naturii
DISCIPLINA: Matematică și explorarea mediului (M.E.M.)
UNITATEA TEMATICĂ: Călătorim prin univers
SUBIECTUL: Figuri geometrice.Corpuri geometrice
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată (M.E.M., C.L.R., D.P., A.V.A.P.)
TIPUL LECȚIEI: Recapitularea și consolidarea cunoștințelor
COMPETENȚE SPECIFICE:
M.E.M.
2.1. Orientarea şi mişcarea în spaţiu în raport cu repere, direcţii date, folosind sintagme de tipul: stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic, interior, exterior.
2.2. Recunoaşterea unor figuri şi corpuri geometrice în mediul apopiat şi în reprezentări plane accesibile
C.L.R.
2.1. Formularea unor enunţuri proprii în diverse situaţii de comunicare
D.P.
2.2. Transmiterea unor mesaje verbale şi non-verbale simple
A.V.A.P.
2.6. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de exprimare vizuală
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să identifice figurile/corpurile geometrice;
O2 – să rezolve corect exercițiile de calcul mintal;
O3 – să compare figuri/ corpuri geometrice;
O4 – să rezolve corect exercițiile matematice respectând cerința.
RESURSE: Umană - 30 elevi
Temporală - 45 minute
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: Conversația, Observația, Explicația, Exercițiul, Munca independentă, Problematizarea, Cubul
Mijloace didactice: Fișă de lucru, Fișă de evaluare, Videoproiector, Calculator, CD, Culegere, Obiecte
Forme de organizare: Frontal, Individual, Pe grupe
BIBLIOGRAFIE:
***Suport de curs Organizarea intrdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici, 2012
Baban, A., (2003), Consiliere educațională, Editura ASCR, Cluj - Napoca
Bratu, G., (2004), Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar, Humanitas Educaţional, Bucureşti
Breben, S., (2010), Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară și școlară mică, Ed. Reprograf, Craiova
Grigoraș, A., (2014), 1000 exerciții și probleme, Editura Ars Libri, Costești, Jud. Argeș
1366
Momentele C.S. OB. Elemente de conținut Metode Mijloace Forme de Evaluare
lecției organizare
1. Moment Asigurarea unui climat educațional favorabil Conversația Frontal
organizatoric Pregătirea materialelor necesare desfășurării activității
(1 minut) Asigurarea liniștii și disciplinei în sala de clasă
2. Verificarea MEM O1 Verificarea temei din punct de vedere cantitativ timp în Conversaţia Fișa de lucru Frontal Aprecieri
temei acasă 2.1. O2 care elevii rezolvă exercițiul 1 de pe fișa de lucru. Explicaţia Individual verbale
(3 minute) 2.2. O3 Anexa 1 Exerciţiul Observarea
CLR O4 Verificarea temei din punct de vedere calitativ Problematizarea sistematică
2.1. Rezolvarea exercițiilor de calcul mintal
3. Captarea CLR O3 Prezentarea unor obiecte din jurul nostru care se pot Conversația Obiecte Frontal Observarea
atenției 2.1. asocial cu figure/ corpuri geometrice (ceas de perete, Exercițiul sistematică
(3 minute) farfurie, cutie de bomboane, o placă de faianță, magnet…) Problematizarea
4. Anunțarea CLR Anunțarea titlului şi a obiectivelor lecţiei Explicația Fișa de lucru Frontal Observarea
subiectului și 2.1. Scrierea pe tablă şi pe fişa de lucru a datei şi a titlului Exercițiul sistematică
a obiectivelor lecţiei Aprecieri
(1 minut) Anexa 1 verbale
5. MEM O1 Identificarea elementelor de geometrie din care sunt Conversaţia Fișa de lucru Frontal Observarea
Recapitularea 2.1. O2 alcătuite figurile geometrice Explicaţia Videoproiector Individual sistematică
și 2.2. O3 Compararea corpurilor geometrice Exerciţiul Calculator Pe grupe Aprecieri
consolidarea AVAP O4 Rezolvarea exercițiilor de pe fișa de lucru Observația CD verbale
cunoștințelor 2.6. Anexa 1 Problematizarea
(25 minute) DP Cubul
2.2.
6. Obținerea Completarea fişei de evaluare Conversația Fișa de Individual Observarea
performanței Anexa 2 Explicația evaluare Aprecieri
(5 minute) Exercițiul verbale
7. Activități MEM Identificarea unui pătrat format din steluțe. Colorați-le. Explicația Videoproiector Frontal Aprecieri
în completare 2.1. Anexa 3 Problematizare Calculator Individual verbale
(3 minute) 2.2. Planșă Autoevaluarea
8. Retenția și CLR Ca temă acasă rezolvarea exercițiului……… Conversaţia Videoproiector Frontal Observarea
transferul 2.1. Alcătuirea unei probleme pe baza imaginii din manual. Explicaţia Calculator Individual sistematică
(3 minute) Problematizarea Aprecieri
verbale
9. Încheierea CLR Aprecieri globale şi individuale cu caracter motivant Conversația Frontal Aprecieri
activității) 2.1. privind participarea elevilor la lecţie verbale
(1 minut) Notarea elevilor
1367
ANEXA 1
NUMELE.............................................../ CLASA I FIȘĂ DE LUCRU
1. Scrie denumirile figurilor geometrice: 2. Dați exemple de obiecte care au forma:
Triunghi.................................................................................................................
Pătrat.....................................................................................................................
Dreptunghi............................................................................................................
............................................................................................................................ Cerc......................................................................................................................
3. Desenează un triunghi în interiorul unui dreptunghi: 4. Stabilește valoarea de adevăr a propozițiilor:
Cubul are 6 fețe. ………..
Cuboidul are 5 fețe. ………
Sfera este figură geometrică. ………….
5. Află:
suma numerelor din interiorul triunghiului:.........................................................................
diferenţa numerelor aflate în interiorul dreptunghiului:....................................................... 10 5
numărul cu 5 mai mare decât numărul aflat în interiorul cercului:.................................... 13 15 20
1368
6. Scrie:
a) în ordine crescătoare numerele din interiorul pătratului. 19 8 15 29 2 10
………………………………………………………………………….............................. 15 3 20 27 31 0
b) în ordine descrescătoare numerele din exteriorul pătratului.
……………………………………………………………………………........................... 27 14 17 23 12 30
7. Rezolvă cerințele de pe Cub:
6. Aplică: compune o
1. Descrie cubul. problemă după exerciţiul:
14 +12 =?
4. Argumentează
de ce cuvintele din 2. Compară
5. Analizează şi rezolvă
șirul următor se
exerciţiul:
referă la geometrie:
triunghi, cub,
4 +a =5
dreptunghi, cuboid,
unghi, pătrat, cerc,
laturi egale, cilindru.
3. Asociază corpurile geometrice cu figurile geometrice.
1369
ANEXA 2
NUMELE...................................................../ CLASA I FIȘĂ DE EVALUARE
1. COLORAȚI CORPURILE GEOMETRICE.
2. DENUMIȚI FIGURILE GEOMETRICE CU PATRU LATURI.
.....................................................................................................................................................................................................................................................................
3. COMPLETAȚI TABELUL.
FIGURI DENUMIRE NUMĂR DE LATURI
1370
ANEXA 3
1371
EVALUARE INITIALA GRUPA MARE
Gina Gherghescu
Gradinita Steaua, Bucuresti
Domeniul Tema activității/mijloc de Nivelul de realizare a

experiențial realizare Materiale utilizate Itemii probelor itemilor
1. Pronunță corect silabe și grupuri de sunete integrate în cuvinte,
2. Înțelege sensul unor cuvinte și expresii noi,
Coli A 4, marker, imagini 3. Formulează enunțuri cu acestea, 2. - realizat în
„Spune mai departe!”- joc- reprezentând diferite acțiuni 4. Utilizează adjective pentru descrierea elementelor date ( corp totalitate
DLC exercițiu copii care se joacă, fluturi, uman, haine, anotimpuri, etc.) 1.- realizat parțial sau
albinuțe zburând, etc.), fișă 5. Formulează enunțuri cu cuvintele date, cu sprijin
individuală de evaluare 6. Desparte cuvintele în silabe, 0 – nerealizat
7. Utilizează corect instrumentele de scris,
8. Trasează grafic semne grafice, litere de tipar, după modelul dat
„ 1. Recunoaște versurile unei poezii cunoscute și denumește titlul 2. - realizat în

acesteia, totalitate
Cel mai bun recitator” 2. Recită clar și expresiv poeziile cunoscute, 1.- realizat parțial sau
cu sprijin
0 – nerealizat
1. Alege tot atâte elemente câte i se cer.
„Te rog să-mi dai!” –joc Jucării, forme geometrice, fișă 2. Selectează obiectele după criterii diferite: formă, culoare, mărime.
didactic individuală de evaluare
3. Compară grupele prin asociere globală.
DȘ - 2. - realizat în
activitate 1. Precizează locul unui obiect raportat la un reper, totalitate
„Unde se află?”- joc-exercițiu Obiecte diferite, jucării, Așază obiectele în poziția spațială indicată și verbalizează
matematică 2. 1.- realizat parțial sau
acțiunea făcută, cu sprijin
1. Recunoaște cercul și pătratul, 0 – nerealizat
„Alege obiectele din Săculeț, forme geometrice, 2. Clasifică obiectele după formă, culoare, mărime,
săculeț!”-ex. cu material cuburi, jucării diverse, cifre, 3. Alege cuburile pe care există simbolul X,
individual 4. Separă 3-4 bețișoare de aceeași lungime,
Obiecte din sala de grupă, 1. Denumește obiectele date. 2. - realizat în
DȘ - cu „Ce poți să-mi spui despre...?” imagini reprezentând obiecte 2. Precizează scopul pentru care obiectele respective sunt totalitate
noașterea de uz personal, fișă de întrebuințate. 1.- realizat parțial sau
mediului evaluare cu sprijin
1372
„Când se întâmplă?” –joc Ilustrații reprezentând diferite 1. Denumește două momente ale zilei, 0 – nerealizat
momente ale zilei, anotimpuri, 2. Enumeră zilele săptămânii,
didactic jetoane cu fructe, legume, 3. Denumește anotimpurile redate în imagini,
flori, animale sălbatice, fișă de 4. Precizează 2-3 caracteristici ale acestora,
evaluare
DEC – 1. Denumește culorile primare și secundare. 2. - realizat în
educație 2. Desenează elemente diferite, păstrând proporțiile și utilizând totalitate
artistico- „Tablou de vară” – desen Coli albe, creioane colorate întreg spațiul plastic. 1.- realizat parțial sau
plastică 3. Finalizează lucrarea. cu sprijin
0 – nerealizat
„Cântăm împreună” – audiție, 1. Interpretează cântecele, respectând linia melodică,
intrepretare cântece și jocuri Casetă „Cutiuța muzicală 2” 2. Respiră corect în timpul interpretării cântecului, 2. - realizat în
DEC- muzicale cunoscute 3. Recunoaște cântecul audiat, totalitate
educație „Cântă ca mine!” 4. Continuă cântecul, 1.- realizat parțial sau
muzicală 5. Repetă o melodie cu abateri neesențiale, cu sprijin
6. execută mișcări sugerate de textul și melodia cântecului, 0 – nerealizat
7. Cântă încet, tare, lent, rapid, potrivit cerinței,
8. Recunoaște sunetele înalte/joase, scurte/lungi,
„Ce a greșit copilul?”- lectură I 1. Precizează modul corect de comportare civilizată în diferite
după imagini situații,
2. Analizează fapte ale personajelor în raport cu normele morale,
DOS – lustrații reprezentând diferite 3. Alege imaginile care reprezintă o faptă bună, motivând alegerea 2. - realizat în
educație „Fapte bune, fapte rele” acțiuni pozitive/negative făcută, totalitate
pentru 4. Denumește faptele negative prezentate în ilustrații, precum și 1.- realizat parțial sau
societate consecințele acestora, cu sprijin
5. Formulează corect mesajul transmis de ilustrații, 0 – nerealizat
Hârtie colorată, frunze 1. Întinde corect pasta de lipit.
„Anotimpuri” – colaj presate, lipici, foarfece, alte 2. Lipește elementele date într-o succesiune logică.
materiale specifice acestui 3. Ajută la distribuirea și strângerea materialului.
centru,
„Micii sportivi” – formații de 1. Execută exerciții de mers, alergare și săritură, păstrând poziția
lucru corectă a corpului, 2. - realizat în
2. Respectă poziția corectă a corpului pentru comenzile „Drepți!”, totalitate
DPM „Pe loc repaus”, „La dreapta”, „La stânga”, 1.- realizat parțial sau
„Ștafeta celor mai sprinteni” 3. Răspunde prompt la comenzile date, cu sprijin
4. Aleargă spre direcția indicată, 0 – nerealizat
5. Respectă regulile stabilite în cadrul jocului,
Rezultatele acestor probe de evaluare vor fi consemnate și organizate în fișe de centralizare, pe baza cărora se va realiza raportul de evaluare inițială.
1373
Model de evaluare inițială
Gingean Luminița Gabriela

Școala Gimnazială „Andrei Șaguna- Grădinița „Dumbrava Minunată”
Grupa mare
Domeniul Data Tema activităţii / mijloc Material comportamente măsurabile Itemi de evaluare / punctaj Rezultatul
experienţial de realizare didactic evaluarii
DŞ 11.09 „În ce anotimp se Jocul să recunoască anotimpurile şi să descrie a)Denumeşte anotimpul reprezentat în comporta
STIINŢE întâmplă?”-joc didactic anotimpurilor fenomene specifice acestora; imagine. ment
(CUNOAŞTERE) -să identifice şi să descrie imagini ale b)Identifică cel puţin o imagine (un însușit Î
anotimpurilor. element) care nu reprezinta o comporta
caracteristică a anotimpului denumit. ment în
c)Descrie în câteva propoziţii anotimpul dezvoltare
indicat. D
„Cu ce călătorim” Imagini, fişe - să recunoască mijloacele de locomoţie şi a)Denumeşte şi colorează mijlocul de comporta
18.09. joc didactic să le diferenţieze după anumite criterii. transport condus de mecanic. mant
b)Încercuieşte mijlocul de transport absent A
condus de şofer.
c)Taie cu o linie mijlocul de transport
care merge pe apă.
12.09. „Ce piese recunoşti” - Trusa Logi, fişe -să identifice formele geometrice şi să a) Descrie formele geometrice. comporta
joc didactic sesizeze deosebirile dintre ele. b)Formează grupa pătratelor şi grupa ment
cercurilor. însușit Î
(MATEMATICĂ) c) Colorează pătratele cu roşu iar comporta
13.09. - să compare înălţimile/lungimile mai cercurile cu albastru. ment în
Jetoane, beţişoare multor obiecte şi să spună ce obiect este dezvoltare
„Cine este mai înalt? -ex mai înalt/scund/lung/scurt; a)Aşază în ordine copiii de la cel mai D
scund la cel mai înalt.
b)Separă 3-4 beţişoare de aceeaşi lungime comporta
ment
19.09. „Aşezăm jucăriile pe raft” -să sesizeze corect relaţiile spaţiale a)Precizează poziţia unui obiect în raport
Jucării absent A
–joc didactic cu un reper dat.
-să aprecieze global cantitatea unei b)Aşază obiectele într-o anumită poziţie.
Mulţimi de mulţimi faţă de o altă mulţime(multe, a)Apreciază global cantitatea unei
20.09. „Ştim să numărăm” - obiecte, cifre puţine tot atâtea); - mulţimi.
exerciţii să realizeze corespondenţa dintre număr b)Numără în limitele 1-5 rapotând
cantitate şi cifră; cantitatea la număr şi asociază cifra
corespunzătoare.
1374
DLC 12.09. „Ce ştim despre...?” – Jetoane -să denumească în cuvinte potrivite a)denumeşte obiecte de pe jeton; comporta
LIMBĂ ŞI joc didactic obiecte, imagini; b)alcătuieşte propoziţii cu obiectele din ment
COMUNICARE 14.09. -să alcătuiască propoziţii simple şi imagini; însușit Î
„Cine este personajul”-joc dezvoltate. comporta
didactic Planşe din -să discute cu colegii şi educatoarea; a)Recunoaşte personajul şi povestea din ment în
poveşti -să demonstreze înţelegerea textului prin care face parte. dezvoltare
diferite modalităţi de redare. b)Povesteşte în cel puţin două propoziţii D
„La concurs” -recitare de Versuri - momentul din imagine.
19.09. poezii cunoscute de să recite cu uşurinţă o poiezie cunoscută; c)Redă versuri din poveşti, sau un dialog comporta
copii -să se exprime corect din punct de vedere dintre două personaje. ment
gramatical. absent A
a)Recită clar întreaga poezie cu uşor
sprijin al educatoarei.
b)Recită uşor, clar, întreaga poezie fără
sprijinul educatoarei.
Jetoane, imagini c)se exprima corect şi fluent respectând
21.09. Propoziţii, cuvinte, silabe, cu acţiuni ale să alcătuiască propoziţii corecte din punct
sunete!” –joc acordul dintre părţile de propoziţie.
unor copii de vedere gramatical;
didactic -să despartă cuvintele în silabe, sesizând a)alcătuieşte propoziţii corecte;
numărul de silabe ce alcătuiesc cuvântul; b)desparte corect cuvintele în silabe;
-să indice sunetul iniţial al cuvântului. c)identifică sunetul iniţial al cuvântului.
DOS 14.09. „Cum să ne comportăm” Imagini -să cunoască şi să aplice regulile de a)Precizează la ce culoare a semaforului comporta
OM ŞI -convorbire circulaţie rutieră; - se poate trece strada; ment
SOCIETATE să-şi exprime opinia cu privire la b)Conştientizează consecinţe-le pozitive însușit Î
(Moral-civică) consecinţele pozitive sau negative ale şi negative ale unor comportamente. comporta
unor comportamente. ment în
a)Participă activ şi respectă regulile dezvoltare
-să cunoască norme elementare de diferitelor activităţi ale grupului. D
„Te rog să-mi dai...! Jucării convieţuire în grup; b)foloseşte formulele: „Te rog”,
21.09. -joc didactic -să folosească formulele de politeţe. „Mulţumesc”. comporta
ment
„Podoabe pentru păpuşă”- -să înşire decoraţiuni pe sârmă; - a)Realizează înşirarea cu uşurinţă. absent A
înşirare Mărgeluţe, sârmă să participle activ la rezolvarea unor b)Ajută la distribuirea şi strângerea
(Practică) 15.09.
sarcini casnice curente. materialelor.
„Mingea cu buline” Hârtie glase, -să decupeze mingea cu buline; a)Decupează şi lipeşte cu ajutor din
decupare, aplicaţie foarfece, lipici -să aplice elementele decupate pe fişă. partea educatoarei.
22.09.
b)Decupează şi lipeşte cu îndemânare
fără sprijinul educatoarei .
DEC 13.09. „Jucării preferate” - Caiete, carioca -să deseneze jucării preferate; a)Desenează jucării. comporta
ESTETIC ŞI desen -să respecte proporţia dintre jucării. b)Respectă proporţia mărimilor. ment
CREATIV însușit Î
(Plastică) „Farfurii pentru pitici” – Planşete, -să pregătească materialul de modelat; comporta
-să modeleze prin mişcare translatorie şi ment în
1375
20.09. modelaj plastilină circulară a palmelor faţă de planşetă, a)Pregăteşte plastilina prin apăsare şi dezvoltare
adâncire, apăsare; rupere. D
b)Modelează prin mişcări circulare,de
adâncire şi de apăsare. comporta
c)Redă forme de dimensiuni şi culori ment
diferite. absent A
-să intoneze corect linia melodică a unui a)Interpretează în grup cântece cunoscute.
11.09. „Recunoaşte cântecul” - Casetofon, casete cântec cunoscut; b)Recunoaşte cântecul şi-l continuă.
joc muzical audio. c)Efectuează mişcările cerute de textul
-să recunoască un cântec după un cântecului.
„Cântece pentru copii”- fragment melodic audiat; a)Ascultă cu atenţie cântece.
audiţie -să execute mişcările sugerate de text. b)Repetă o melodie cu abateri
-să asculte şi să interpreteze cântece neesenţiale.
(Muzică) 18.09. simple
DPM 15.09. „Ursuleţul în excursie” - -să execute exerciţiile de mers şi alergare a)Execută relativ corect mersul şi comporta
PSIHOMOTRIC joc păstrând poziţia corectă a corpului; alergarea. ment
-să execute mişcările corecte de orientare b)Ridică braţele,sare ca mingea, stă într- însușit Î
în schema corporală; un picior. comporta
-să execute corect şi rapid diferite mişcări c)Aleargă spre reperul dat. ment în
la comandă, raportăndu-se la un reper dat. dezvoltare
22.09. „La concurs” -să execute exerciţii de dezvoltare fizică a)Execută corect exerciţii de încălzire a D
generală cu numărarea timpilor; diferitelor segmente ale corpului.
-joc -să respecte poziţiile corecte pentru b)Acţionează corect la comenzile comporta
comenzile:Drepţi, Pe loc repaus, La educatoarei. ment
stânga, La dreapta; c)Merge obişnuit, în cadenţă, pe vârfuri, absent A
-să execute exerciţii de mers şi alergare aleargă, efectuând corect mişcările.
păstrând o poziţie corectă.
1376
MODEL DE EVALUARE INITIALA
STANILA IONELA VIORICA

GRADINITA NR. 70, SECTOR 3, BUCURESTI
NIVEL I – GRUPA MICA
Domeniul Comportamente masurabile Mijloc de realizare- Obiective operationale Tehnici Rezultatele
experiential Tema de evaluarii
evaluare
DLC • să pronunţe relativ corect cuvintele, fără 1.Joc : 1.a) Denumeşte 4 jucării; Orala Nr. Copii
Educarea omisiuni sau inversări de sunete ori de ,, Cufarul cu jucarii” b) Pronunţă corect sunetele; inscrisi –
limbajului grupuri de sunete; c) Formulează o propoziţie simplă despre o jucărie Nr. Copii
• să formuleze propoziţii simple, ca răspuns 2.Joc: numită. prezenti-
la întrebările primite. ”Rosteşte după 2.a) Participa cu placere la conversatie;
• să se prezinte; mine următoarele b) Repeta cuvinte dupa model; Orala
• sa raspunda la intrebarile adresate lui; cuvinte....” c) Stie sa se prezinte.
• sa repete cateva cuvinte dupa model.
DS • să enumere părţile componente ale corpului 1.Joc: 1.a) Spune care sunt principalele părţi ale corpului Practica Nr. Copii
Cunoasterea uman; “Ne jucăm cu uman (mâini, picioare, cap, spate, abdomen); inscrisi –
mediului • să denumească unele obiecte de păpuşa” b) Recunoaşte şi denumeşte 4 obiecte de Nr. Copii
îmbrăcăminte şi încălţăminte; îmbrăcăminte/încălţăminte; prezenti-
• să denumească alimente de bază (lapte, c) Denumeaşte cel puţin 4 alimente de bază ( lapte,
pâine, ouă, biscuiţi, etc.). pâine, ouă, biscuiţi etc.).
• sa participe la activitatea de grup 2.Observare: 2.a) Participă cu plăcere la activitatea de grup
•sa observe şi sa denumesca obiectele din ”Grupa/gradinita b)Manifestă respect faţă de mediul înconjurător. Orala
sala de grupă mea!”
Activitate •să clasifice obiecte după criteriul formei şi 1.Joc: 1.a) Denumeşte poziţia iepurasului: sus, jos, sub, pe; Practica Nr. Copii
matematica mărimii; “Unde se află b) Aşază ursuletul în poziţia cerută. inscrisi –
• să plaseze obiecte în poziţiile indicate ; ursuletul?” 2.a) Separă jucăriile de alte obiecte; Nr. Copii
• să sesizeze relaţiile spaţiale între grupe de 2.Ex. cu material b) Grupează maşinile separat ; Practica prezenti-
obiecte; individual:“Vrem
sa fim harnici”
DOS • să dobândească autonomie în activitatea 1.Joc: 1.a) Se spala pe maini ; Practica Nr. Copii
Educatie zilnică; “ Ne jucăm cu papusa b) Foloseşte formule de salut “Bună ziua”/“Bună inscrisi –
pentru • să cunoască norme elementare de ” dimineaţa!”, “ La revedere!”; Nr. Copii
societate convieţuire în grup (formule de politeţe); c) Foloseşte formulele “Te rog” şi “Mulţumesc”. prezenti-
1377
• sa cunoasca şi sa respecte normele de 2.a) Se autoserveşte în situaţii simple(la spălător,
comportare în societate; 2.Joc: masă, etc.);
• sa poata să aştepte într-o situaţie dată; ”Regulile grupei ” b) Se comportă adecvat în situaţiile create; Practica
• sa manifeste simpatie faţă de cei din jur. c)Se prezintă pe sine în contextul de clasă/grupă.
Activitate • să rupă şi să mototolească hârtia; 1.Joc exerciţiu: 1.a) Rupe hârtia în bucăţele; Practica Nr. Copii
practica “ Mâncare pentru b) Motoleşte hârtia, după demonstraţia educatoarei. inscrisi –
păpuşa! ” Nr. Copii
prezenti-
DEC • să traseze cu îndrăzneală linii, pentru a 1.Desen 1.a) Ţine cu destulă uşurinţă creionul în mână; Practica Nr. Copii
Activitate colora suprafeţe date; “ Colorăm jucaria b) Colorează jucaria preferata cu sau fără depăşirea inscrisi –
plastica • să discrimineze culori după criterii preferata ” liniei de contur; Nr. Copii
asociate unor aspecte întâlnite în mediul c) Numeşte culorile primare: roşu, galben, albastru prezenti-
apropiat. (roşu ca mărul, galben ca soarele, albastru ca cerul).
Educatie • să audieze cu interes cântece cu linie 1.Exerciţiu muzical 1.a) Ascultă cu interes si atenţie cântece; Orala Nr. Copii
muzicala melodic simplă; “Cântă ca mine!” b) Reproduce relativ corect, după modelul dat, un inscrisi –
• sa poata sa comunice prin cantece; 2.Cantec: ”Grădiniţa” cântec simplu. Nr. Copii
• să intoneze linia muzicală a unui cântec. (audiţie) 2.a)Sa efectueze miscarile cerute de textul cantecului; prezenti-
Jocul: ” Acum b) Recunoaşte fragmentul audiat şi continuă singur
ascultă şi cântă ca sau în grup interpretarea cântecului; Orala
mine !”.
DPM • să execute la comandă mişcări ale 1.Joc: 1.a) Merge în direcţia arătată de educatoare; Practica Nr. Copii
Educatie diferitelor segmente ale corpului; “ Ursuleţii în b) Întinde mâinile sus, în faţă; inscrisi –
fizica drumetie” c) Bate din palme sus, jos; Nr. Copii
2.Joc: d) Sare pe loc. prezenti-
• sa execute deprinderi motrice de bază şi ” Să faci,ce fac 2.a) Execută împreună cu educatoarea exerciţii de
aplicativ utilitare. eu!”(exersarea încălzire pentru diferite segmente ale corpului;
diferitelor forme de b) Merge/ alearga pe loc şi se opreşte la semnal; Practica
mers, alergare). c) Participă cu plăcere la activitatea de grup.
1378
CUPRINS
ANGHEL FLORENTINA SI DINU ALINA 3
ARDEIU IULICA-DANIELA 5
BADALAN MARIANA CRISTINA 6
BANU GEORGETA-MIOARA 8
BARTHA EVA 10
BELDIMAN RAMONA 12
BIHARI KATALIN NOÉMI 14
BORA ANA-MARIA 16
BORS VASILICA CARMEN 18
CHIRIAC MANUELA 20
CIOARA CORALA CODRUȚA 21
CIOCHINĂ ANDRADA VICTORIA 22
CODREANU ANDREEA MĂDĂLINA 24
COROBAN DANIELA NATALIA 26
CUCULEANU-MUNTEANU ADRIANA 28
DICU NICOLETA 30
DIMA GHIORGHITA 33
DIMA ROXANA 36
DOBRE AURELIA GEORGETA 38
DONAT MIHAIELA 40
DRAGOMIR MARILENA CLAUDIA 42
DRAGUS OANA VERONICA 44
DREGHICI MIHAELA 46
DRUMEA VERGINIA 48
DRUTA VALERIA 50
DUCA MARIANA 51
DUCA ALINA 53
DUCA MADALINA 54
DUCA MARIANA 56
DUDARI ALEXANDRA 58
DUGHI DANA 59
DULCEAC CORINA 61
DULF MONICA 62
DUMITRACHE ROXANA 64
DUMITRACHE IONELA 65
DUMITRACHE MIRELA 67
DUMITRANA LAVINIA-VICTORIA 69
DUMITRASCU MIHAELA 71
DUMITRASCU ROXANA GIANINA 73
DUMITRESCU MARINELA 75
DUMITRESCU NICOLETA 77
DUMITRESCU VERONICA 79
DUMITRIU VALENTINA 80
DUMITRU ADRIANA VALERIA 82
DUMITRU ANCUTA-EUGENIA 83
DUMITRU CRISTINA VERONICA 85
DUMITRU GEORGICA CRISTINA 87
DUMITRU LILIANA 88
DUMITRU MARCELA-MIHAELA 90
DUMITRU MARILENA 93
DUMITRU STELA 95
DUNGAN DIANA 97
DUTA ELENA ANDREEA 99
DUTA RODICA 101
DUTCA ANAMARIA 102
ENACHE MARINELA ANGELICA 104
ENACHE NICOLETA 106
ENASESCU RADU STEFAN 107
ENE ANTIGONA 109
ENE CARMEN-FLORICA 111
ENE RALUCA ALEXANDRA 116
ENE RODICA 119
ENESCU SIMONA-VALENTINA 121
ENUTA-STEFAN IONICA 123
EPIFAN LIUBA 125
EPURE AMALIA MARINELA 127
ERCSE ALINA 129
ERDELI CORNELIA FLORICA 131
EZAREANU HALINGA RALUCA ELENA 133
FACILA ADRIANA MIRELA 135
FAGET CRISTINA MIHAELA 137
FAGETEANU CARMEN 139
FAINISI IULIA MIHAELA 141
FALCA-CELESCU ANCA 142
FALUVEGI RAMONA 144
FARC NELI-ROMANA 149
FARCAS CARMEN DIANA 151
FARCAS CARMEN EMANUELA 153
FARCAS CLAUDIA 154
FARCAS COSMINA DANIELA 156
FARCAS-MAN LUMINITA 157
FARCUT FLORINA 159
FEDELES IOANA 160
FEDMASU IONELA 162
FEKETE IOANA 164
FELDRIHAN CLAUDIA 166
FELHAZI CARMEN 167
FERARU DANIELA 168
FERENCZ IRMA 170
FERENCZI ELENA 171
FERESTEAN IOAN 172
FERICEANU CLAUDIA RODICA 174
FETITA MARIA ELENA 176
FIERARU FLORI 177
FILIP ADELA-CRISTINA 179
FILIP FLORIN 181
FILIP LIVIA CRISTINA 183
FILIP MIHAELA 184
FILIPACHE DANA-MIHAELA 186
FILIPOIU MIHAELA EVELINA 188
FILOTE TEODORA 190
FIRICA NICOLETA 191
FLORE GABRIELA LEONA 193
FLOREA ELENA LIVIA 198
FLOREA EMILIA SIMONA 199
FLOREA FELICIA 201
FLOREA ILEANA 203
FLOREA MIHAELA-MONICA 205
FLOREAN ELISABETA 206
FLORESCU ANCA LOREDANA 208
FLORESCU ELENA 210
FLORESCU LAURA MARIA 212
FLORISTEAN ANDREEA 213
FODOR CAMELIA 215
FODOR DANIELA VALENTINA 217
FOFIU MARIANA VIOLETA 218
FOTACHE RODICA 220
FOTIN ALINA 222
FRINCU TANTICA DORELA 223
FULEA ROXANA ANDREIA 225
FULGER DIANA ELENA 227
FULOP ILDIKO 229
FULOP VIOLA 231
FUNAR MIHAELA-SABINA 232
GABOR CAMELIA 233
GABOR CARMEN -TATIANA 235
GABOR LAURA EMILIA 238
GABOR RALUCA SI IRIMIA MIOARA 240
GABRIELA ALBU 241
GAGU ANI 244
GALAN LUCIA SI LUCESCU SIMONA 247
GALEA LAVINIA 249
GAMAN IONEL 251
GAMAN MIHAELA ANCA 253
GANEA SIMONA NATALIA 255
GARDIN BEATRICE 257
GARGHE DANA 260
GARTAN MARIA DANIELA 262
GASPAR-CHIODAN ADINA MONICA 264
GAVRILA ALEXANDRINA LILIANA 266
GAVRILA ELENA RAMONA 268
GEAMPALIA LILIANA 270
GENES MIHAELA 273
GEORGESCU CARMEN 274
GEORGESCU DANIELA 276
GEORGESCU FLORINA-GABRIELA 277
GEORGESCU LUMINITA-FILOFTEIA 279
GEORGESCU OTILIA 282
GEORGESCU CRISTINA FLORINA 284
GEORGHIAN CECILIA 286
GERGELY KATALIN 288
GHECIU RODICA 290
GHENCEA ELENA - LUMINITA 292
GHENCEA SIMONA 294
GHEORGHE ANDREEA 296
GHEORGHE GHERGHINA 299
GHEORGHE MARIA-CORNELIA 300
GHEORGHE MINODORA 303
GHEORGHE OANA 305
GHEORGHIU CATI 307
GHERGHE GABRIELA LILIANA 309
GHERMAN OCTAVIAN THEODOR 311
GHERMAN SIMONA CARMEN 312
GHERMAN VALENTINA 314
GHINDEA ELISABETA ROZALIA 317
GHINGA OLGA- IULIA 319
GHINITA CONSTANTIN SIMINA 320
GHIONEA DANA ELENA 322
GHITA RALUCA IOANA 324
GIFEI MARGARETA 326
GINGHINA OANA -MIHAELA 328
GIRJOABA LORENA 330
GIUREA STANESCU MARIANA CRISTINA 332
GIURGIU FLORIN CRISTIAN 334
GIURGIU TEODORA 335
GLIZ DORINA 336
GLODIAN MIRCEA 339
GOCIU RAMONA LEOCADIA 340
GODEANU MARIA IRINA 341
GODJA MARIA 342
GOEL MARIANA 345
GOGA POMPILIA ADRIANA 346
GOICEA CATALINA 349
GOIDESCU MIHAELA 351
GOINA FLORENTINA LOREDANA 353
GOMAN CLAUDIA-SANDA 354
GOMAN ELISABETA 355
GOMAN FLORIN 356
GORA NICOLETA LUMINITA 358
GORBAI MARIA MELINDA 359
GORESCU CARMEN 360
GORON MARIANA 362
GOSPODIN SORINA IULIA 364
GRADINARU CORINA 366
GRAPINI IONELA 368
GRAUR IONELIA 369
GREAVU MARIANA 371
GRECEANU SILVIA FELICIA 373
GRECU DANIELA 375
GRECU TATIANA 376
GRIGORAS ELENA ELIDA 378
GRIGORAS IONICA 379
GRIGORE ADRIAN PETRICA 383
GRIGORE MIOARA 384
GRIGORESCU AMELIA SI DUMITRU MIHAELA 386
GRIGOROIU GORUN MAGDALENA 387
GRIGOROSCUTA IULIANA 389
GROPENEANU ANDREEA-DANIELA 391
GROSU GENA 392
GROSU-TIU CORINA 394
GROZA ELISABETA 396
GROZAVESCU OANA 398
GROZEA DELIA 400
GRUIA MARA MIHAELA 401
GUDIU IOANA MIHAELA 403
GULIE ADRIANA 405
GULIN IOANA 406
GURGU MARILENA 408
GYORGY EVA ILONA 410
HAGI-CALIL GHIULTEN 412
HANCU LENUTA 414
HANDREA IOANA-ROXANA 415
HANTEA ANELA 416
HANU ADINA-GEORGIANA 418
HARIGA NICOLETA-ALEXANDRINA 419
HARJABA IOANA 421
HARPA MARIA CORINA 424
HAULICA ALIN 426
HEBRISTEAN ADINA MARIANA 427
HERESTEAN MARICELA 429
HIREAN VASILICA-DELIA 431
HOARA CAMELIA 433
HOLHOS MARIA 434
HOMEGHIU NICOLETA 436
HOMONEA NICOLETA 438
HONTAN DANIELA 441
HORCHIDAN IONELA CRISTINA 443
HORDENCU IOANA 444
HORGOS ANAMARIA DELIA 446
HORHOGEA LUCICA 447
HORVATH OLGA- ERIKA 449
HOSSU SORIN IOAN 450
HOTEA SILVIA 452
HRIMIUC CORINA LILIANA 454
HRISCA IRINA 456
HRISCU AMALIA MARIA 457
HUIU VERONICA 458
HUPLE-MOLDOVAN IRINA-DENISA 460
HURA GABRIEL 462
HURDEA LILIANA 464
HUSAC VASILE 466
IACOB ANCUTA 469
IACOB CORINA SI ARDELEAN CAMELIA 471
IACOB IULIANA 473
IACOB IULIANA 475
IACOB MIHAELA 476
IACOBESCU LILIANA 477
IANA MIOARA 479
IANCU FLORINA 481
IANCU LIANA IRINA 483
IANCU MIHAELA 485
IANCU PETRONELA 486
IANCU STEFAN FLORIN 488
IANOSI MELANIA GABRIELA 490
IENEA-ERIMESCU ELISAVETA 492
IFRIM ROXANA 494
IGNA ANCA MARIA 496
ILA GASPAR CARMEN 498
ILIE CATALINA GABRIELA 500
ILIE DORINA GEORGETA 502
ILIE MARIA-MAGDALENA 504
ILIE MIHAELA GILDA 506
ILIE TEODORA 508
ILIE VIORICA 510
ILIESCU AURORA 512
ILIESCU ECATERINA ELENA DENISA 514
ILIESCU GABRIELA 516
ILIUŢĂ ADRIANA SI SPRINCEANA MARIANA 519
ILYES AURELIA 522
IMBUZAN DANA ADELA 523
IMBUZAN MARIUS 525
IMRE ILDIKO 527
INCZE KATALIN 528
INDRECAN MIHAIELA EMILIA 529
INTA RAMONA ESTERA 530
IODI RODICA 534
IOJA SIMONA CECILIA 536
ION CAMELIA 538
IONASC DANIELA 539
IONCE ANGELICA VALERICA 542
IONEL EUGENIA-MARIA 544
IONEL GABRIEL-ADRIAN 546
IONESCU IRODINA 548
IONESCU ANA-MARIA 549
IONESCU AURELIA 550
IONESCU CARMEN 552
IONESCU FLORENTA 554
IONESCU LARISA 556
IONESCU MARILENA 557
IONESCU MIHAI 559
IONESCU ROXANA GABRIELA 561
IONICA-CRETU ELENA-EMILIA 563
IONITA ANDREEA ALBERTA 565
IONITA BIANCA ADRIANA 567
IONITA NICOLETA LACRAMIOARA 568
IONITA STELA 569
IORDACHE MIHAELA 571
IORDAICHE MARIANA-MIRELA 574
IORDANESCU CARMEN 576
IORDANESCU MIHAI FLORIN 578
IORGA NARGHITA 580
IOSIF ELENA 582
IOVI ROXANA CRISTINA 584
IRIMIA MIOARA SI GABOR RALUCA 586
ISACHIOAIA DUMITRA 587
ISAI ANCA IULIANA 589
ISARI DANIELA 591
ISARI IONUT 593
ISAROIU AURELIA 595
ISCU MIHAELA IZABELA 596
ISMANA ILISAN CAMELIA MARIA 597
ISPAS IOANA 598
ISPAS LOREDANA 600
ISTODOR LILIANA 602
ISTOK EVA 603
ISTRATE GABRIELA 605
ISTRATE-TILINCA ILEANA-TATIANA 606
ISTRATIE AURORA 608
ISTVANOVICZ CARLA 610
ISZLAI REKA 613
IUGA AURORA CAMELIA 615
IUGULESCU LAURENTIU MIHAI 617
IUHAS CECILIA-GEORGETA 620
IUHASZ IOANA 622
JALBA DOINA LUIZA 624
JAPALELA TAMARA VERONICA 627
JARCAU ROZICA 629
JARCU FLOAREA ELENA 630
JARPALAU VERONICA 632
JASZAY LAURA ANDREA 635
JECALO IOVANESCU GEANINA IONELA 637
JENEI ERZSEBET KATALIN 638
JENI POPA 639
JERCAU REBECA 641
JIGLARU CARMEN VIOLETA 643
JIPLEA SUZANA GABI 645
JOITA CARMEN 647
JOSAN LUMINITA DANIELA 649
JOSAN PAULA CAMELIA 651
JUCAN ANISIA ELENA 653
JUDEA CARMEN ALINA 655
JUDET DANIELA 657
JUNC DELIA 661
JUNCANARIU ILEANA 663
JURAVLE IULIA 665
JURJE LUCRETIA 667
KAJAN SZENDE 668
KECSKES IZABELLA MARGARETA 670
KELEMEN REKA-LILLA 672
KESYEG TUNDE 674
KINDA IBOLYA 675
KIRALY ANA 677
KISS ELENA 679
KISS MIKI MELINDA MAGDALENA 681
KLEIN ADRIANA 683
KONERTH MIHAELA - CRISTINA 685
KORTIK ERIKA - ANCA 687
KOVACS ALINA 689
KOVACS FLORINA 691
KOVACS IULIANNA EMESE 692
KOVECSI ADRIANA 693
KUPAS MONIKA 695
LABUS DANIELA 697
LABUSCA ANA VALENCIA 699
LACATUSU ELENA 701
LĂCĂTUŞU MONA-ALISA 702
LACUREZEANU VERONICA 703
LAPADAT LIGIA 705
LAPADAT SILVIA 708
LAPUSAN MARIANA 710
LASCU SILVIA MIHAELA 712
LASCUS ELENA 714
LASITA DOINA 716
LAURA ROMANSCHI 718
LAZA ADRIANA 712
LAZAR ELENA 722
LAZAR GEORGETA MIHAELA 724
LAZEA LUCIA MARIA 726
LEAHU LAURA-ELENA 728
LUPSE MARINA 731
MAHALEAN IOANA MARIA 733
MARIA-MONICA IRIMIA 735
MAZUREAC IULIA 737
MIHĂLCESCU CĂTĂLIN - CONSTANTIN 739
MOCANU LOREDANA MARIA 741
MUREȘAN AURICA - MARIA 743
MUSAT MARIANA 744
MUSCA MARLENA LUANA 746
NEGUTI RAMONA GABRIELA 748
NITA VIORICA 750
NITU OANA ADRIANA 752
NUTU ELENA MIRELA 754
ONCUTA ELENA 755
PARLEA RODICA MIOARA 757
POP LOREDANA 758
PRUTEANU LUMINITA 760
PUHA ALINA 763
RAICAN ANA MARIA 765
ROTARIU OANA MARIA 769
SERBAN MARIAN 770
SINCULEI LILIANA 772
SIPOTEANU ELENA 773
SLABU PANSELUTA 775
SMEUREANU ANDREEA FLORINA 777
SOARE ANGELICA LARISA 778
SOLDORFEAN DELIA 780
SOLOMEI IONELA 782
SOLOMON DANIELA 784
SOPORAN LIDIA 786
SORECAU CATALINA 788
SOVRE AURELIA MARIANA 790
SPAIUC MONICA 792
SPATARU CLAUDIA SIMONA 793
SPINEANU ANA-MARIA 795
SPIRIDON CRISTINA 797
SPIRIDON ION 799
STAFAN ALEXANDRA 801
STAICU ADRIANA 803
STAICU EUGENIA 805
STAICULESCU MARIA LAURA 807
STAN ARGENTINA-FLORENTINA 809
STAN IOANA LORENA 811
STAN MARIA-SIMONA 812
STAN VIOLETA 813
STANCA SIMONA 815
STANCIU NICOLETA 817
STANCIU ANA MARIA 819
STANCIU CLAUDIA 821
STANCIU ELENA CRISTINA 822
STANCIU ILIE 824
STANCIU IRINA MAGDALENA 828
STANCIUCU IOANA 830
STANCU ALINA DORUTA 832
STANCU PRICIU DANIELA 834
STAN-ERIMESCU MARITA 836
STANICA MARIA 839
STANILA CRISTIAN 841
STEFAN GEORGETA 843
STEFAN LARISA 844
STEFAN MIRELA 846
STEFAN VALENTINA 848
STEFANA DANIELA 849
STEFANESCU LILIANA 851
STEFANESCU OANA MARIA 853
STEGARU ANA-MARIA 854
STEGARU IONICA JANINA 856
STEGARU NICOLETA 858
STELEA OANA MARIA 860
STEMATE VIORICA 862
STERE MIHAI 864
STETI MIHAELA 865
STIRCEA DENISA 867
STOCHITA ELENA 869
STOEAN RODICA SIMONA 871
STOIAN CATI 873
STOIAN CAMELIA MARIANA 875
STOIAN CORINA 876
STOICA ANCUTA 878
STOICA CARMEN GABRIELA 880
STOICA MARIA CRISTINA 883
STOICA ELENA 885
STOICA GABRIELA BETI 887
STOICA GABRIELA 890
STOICA GETA 892
STOICA IONELA SIMONA 894
STOICA IULIA 896
STOICA NELA 898
STOICOVICI ADINA-ELENA 900
STOLERU SIMONA MARIA 902
STOLNICU CATALINA 904
STRANUTU LINCA CONSTANTA 907
STRIMBEANU AURELIA 909
STROE IOANA 911
STROESCU ELENA CAMELIA 913
STROIU TANTA 918
STRUGAR TANTA 920
SUBTIRE RAMONA 922
SULTAN CRISTINA 924
SUPEALA LAURA 926
SURDEANU VASILICA 927
SUSU ADRIANA AUGUSTINA 929
SUSU ADRIANA AUGUSTINA 930
SUT ADRIANA OTILIA 931
SUTA MARIA 934
SZA•SZ ZSUZSA•NNA 936
SZABO ANCA-IOANA 938
SZABO LIVIA 939
SZABO MARIA 941
SZABO OSVATH EVA GABRIELLA 942
SZABO OSVATH IOAN ROBERT 944
SZASZ HAJNALKA 945
SZEKELY KRISZTINA 946
SZEKELY SZABINA 948
SZIGYARTO KORNELIA 950
SZOCS ANA 952
SZOCS REKA 954
SZOTS ILDIKO EMESE 955
SZOTYORI ENIKO 957
TABLA MIHAELA 959
TAMAS CARMEN GIANINA 961
TAMAS MARIANA 964
TAMAS MARIETA 966
TAMAS PAULA LENUTA 968
TAMPU ANDREEA IULIANA 969
TANASACIUC VALENTINA 971
TANASE CLAUDIA 972
TANASE DANIELA MARIA 974
TANASE IONELA 976
TANASE MARIA-ESTELA 978
TANASE MARIANA 980
TANASE MIHAELA 983
TANASE TEODORA 985
TANC ANCA FLORINA 987
TANCAU ANAMARIA 989
TANCOS MONIKA 990
TANISLAV DORINA 997
TANTAU ANAMARIA 999
TAP IOANA CORINA 1000
TAPU EUGENIA ANISOARA 1002
TARAN IULIANA-FLORINA 1004
TARANU DOINA 1006
TARCA CORNELIA 1008
TARITA CARMEN 1010
TATARU MIHAELA RAMONA CORINA 1012
TATU MAGDALENA 1014
TECU MARIA 1016
TEHEI CARMEN NICOLETA 1018
TELEU CARMEN 1020
TELEU OANA 1022
TEMPELEU CRISTINA 1024
TEODORESCU MIHAI CONSTANTIN 1025
TEODORESCU MIHAI GEORGIANA ADELA 1027
TEODORESCU MIOARA 1028
TEPES CIUCAN LIVIA MARIANA 1030
THALIDA LILIANA MOGA 1032
TICA IONELA GEORGIANA 1034
TICU ALINA RAMONA 1036
TIFREA CORINA 1038
TILA GABRIELA ORTENSIA 1040
TIMANDI MARIA 1041
TIMIS CRISTINA 1043
TIMOFTI DANIELA 1045
TINCA CARMEN FLORENTA 1046
TINCA LAURA VIORICA 1048
TINCESCU ANA-MARIA 1049
TIPLEA GABRIELA 1050
TIRA IOANA MARIA 1052
TIREA DANIELA 1054
TIRILA DORINA 1056
TIRZIMAN ANGELICA MONICA 1058
TITA IOZEFINA 1062
TITEL LOREDANA VALENTINA 1065
TITEL VASILE 1066
TITIENI VICTORIA 1067
TOADER IZABELA 1068
TOADER RADULESCU IOANA MELETINA 1070
TOC LOREDANA 1071
TODEA SIMONA 1073
TODERIC ADRIANA 1075
TODERIC IOAN CRISTIAN 1076
TODORAN BIANCA 1077
TOMA MARIANA SILVIA 1079
TOMA MARICICA 1081
TOMA OLIVIA 1082
TOMESCU ELENA- ANDREEA 1083
TOMESCU OANA ELIZA 1084
TOMICI CORINA 1086
TOMOIAGA CLAUDIA 1088
TORJ FLORICA NICOLETA 1089
TOROK ALINA 1091
TORZSA IBOLYA 1093
TOSA VIORICA 1095
TOTH BIANCA FIRUTA 1097
TRAIAN DANIELA ALEXANDRA 1099
TRAISTARU ADRIANA 1101
TRAISTARU DANIELA 1103
TRAISTARU LUMINITA 1105
TRAISTARU MARIA 1107
TRANDAFIR DANIELA 1112
TRANDAFIR MIHAELA 1114
TRANDAFIR MIHAELA 1116
TRANISAN MIREL 1117
TRESINA DANIELA 1119
TRIF ANCA LUMINITA 1121
TRIF FELICIA-MARINELA 1123
TRIF GABRIELA FELICIA 1125
TRIF LAURA MIRELA 1127
TRIFU ADRIANA 1129
TRIFU DANIELA 1131
TRIMBITAS VALERIA PETRONELA 1133
TRISCAS IULIANA 1134
TRISCAS NICOLAE 1136
TRITEAN RALUCA 1138
TROFIN ELENA 1140
TROFIN IONELA 1142
TROFIN VERONICA 1144
TROFIN-RADOVICI LENUTA 1145
TRUFAS CATALINA 1147
TRUFAS IOANA-ANGELA 1148
TUCHEL MARIANA 1149
TUDOR ANDREEA COSMINA 1150
TUDOR ANDREEA 1152
TUDOR CONSTANTINA 1153
TUDOR GABRIELA 1154
TUDOR MIHAELA 1157
TUDOR TATIANA 1159
TUDORACHE MARIA 1161
TUDORECI MADALINA 1162
TUGLEA PETRINA 1164
TUGUI LENUTA 1166
TUMBEA DELIA 1169
TUNS CORINA-ALINA 1174
TURCANU GINA 1176
TURCOIANU TEODORA 1178
TURCU LARISA-DRAGA 1180
TURLEA RALUCA 1181
TUROSU LILIANA 1182
TUSTIU ELENA 1184
TUTUNARU MIHAELA 1185
UDRISTIOIU MARIA VASILICA 1186
UNGUR MARIANA SORINA 1188
UNGUREANU CARMEN-MIHAELA 1190
UNGUREANU CRISTINA DANIELA 1192
UNGUREANU EUGENIA NADIA 1194
UNGUREANU IOANA 1196
UNGUREANU MARIE LOUISE 1198
UNGUREANU ORTANSA 1200
URSU PETRONELA-NICOLETA 1202
URZICEANU RALUCA 1203
UTAN IOANA ILEANA 1205
VADAN MIRELA 1206
VADANA DANIELA 1207
VAGNER RAMONA MIOARA 1209
VAIDA IOANA ALINA 1211
VAIDA MITRUTA MARIA 1213
VAIDA LAURA 1215
VAJDA JOZSEF ATTILA 1217
VALCAN CAMELIA MARINELA 1218
VALEANU CRISTINA 1220
VANCA ALEXANDRA 1221
VANCEA ERZSEBET AMALIA 1223
VARAN EMANUELA SIMONA 1225
VARGA ADORJAN 1227
VARGA CSILLA 1229
VARLAM VIORICA 1231
VARO ANNA MARIA 1232
VARZARU ANAMARIA SEMIRAMIDA 1234
VASILACHE GABRIELA 1236
VASILACHE IONUT COSMIN 1238
VASILACHE PARASCHIVA 1240
VASILE CATALINA 1242
VASILESCU ANDREEA 1244
VASILIU GABRIELA-LOREDANA 1246
VATAMANIUC CONSTANTIN OVIDIU 1248
VATAMANIUC LUMINITA CORINA 1250
VATU IONELA 1252
VECHIU MARIANA-DOINITA 1254
VELEA OANA IULIA 1255
VELEA SIMONA 1256
VELICI MANTESCU CARMEN 1258
VELICU MIHAELA 1259
VELTAN ELENA 1261
VENETICU FLORENTINA 1263
VENTER DORINA 1265
VERBA ILDIKO 1267
VERES SIMONA ALEXANDRA 1269
VESA ANI - ELISABET 1270
VILCAN N. MIHAELA 1272
VILCEANU DANIELA ILEANA 1273
VINT MARIA 1275
VINTILA CATALINA 1276
VINTILESCU MARIANA 1278
VIORICA MARIA FELEZEU 1280
VIRNA ANDREEA 1282
VISALON MONICA- BEATRICE 1248
VISAN ELENA ROXANA 1286
VLAD ELENA 1288
VLAD ELENA 1290
VLAD MARIA 1292
VLAD TEODORA LAURA 1293
VLADESCU IONELA MARIANA 1295
VLASCEANU PAULA 1297
VOCHITU CARMEN 1299
VOICA MARIA SIDONIA 1302
VOICU GABI DOINA 1304
VOICU LILIANA 1306
VOICU MARIETA 1307
VOICULESCU VIOLETA 1309
VOINA OANA 1311
VOINEA GABRIELA 1312
VOINEAG ELENA ADINA 1313
VOROBCHEVICI SILVEA 1315
VOUCIUC ANA MARIA SI VOUCIUC CIPRIAN DUMITRU 1316
VRANCEANU MIRUNA 1319
VULPE VERONICA 1321
ZAGREAN MARIA 1324
ZAHA ANAMARIA 1325
ZAHARIUC TINCUTA 1326
ZAIM GEORGETA 1328
ZAMFIR DIANA 1330
ZAMFIR ELENA DIANA 1331
ZAMFIR IONELA DANIELA 1333
ZAMFIR LILIANA 1335
ZAPOR MARIA-ALEXANDRA 1338
ZARA MIHAELA 1341
ZAVOIANU GEORGIANA FLORENTINA 1343
ZELCA SANDA- ADRIANA 1346
ZEMTEV MIRELA 1348
ZINCA ELENA MADALINA 1350
ZINVELIU MARIA 1352
ZMAU CECILIA ELENA 1354
ZOLYOMI LENUTA VIORICA 1357
ZORILA COCULEANA 1359
ZSIZSNOVSZKY IOANA 1361
ZVORASTE VERONICA 1364
GAINA CRISTINA 1366
GHERGHESCU GINA 1372
GINGEAN LUMINITA GABRIELA 1374
STANILA IONELA VIORICA 1377

Evaluare in Invatamantul Preuniversitar 2017 Volumul III Revista

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluare in Invatamantul Preuniversitar 2017 Volumul III Revista

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nr.

7/noiembrie, 2017 / Revistă școlară

Evaluarea în învățământul preuniversitar

Esențial Proiect Educațional

“EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR”

Evaluarea în învăţământul preuniversitar (CD-ROM)

Tel: 0784. 408. 000; 0732. 254. 721

AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învăţământ, ce urmăreşte

• Traditionale : probe scrise( fișe cu sarcini); probe orale și probe practice

• Alternative : lucrări practice, portofoliile cu lucrările copiilor,

Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în grădiniţă,

Profesor : Ardeiu Iulica-Daniela

Bădălan Mariana Cristina

· conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;

· adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.

Prof. înv. primar: Banu Georgeta-Mioara

Profesor învăţământ primar: Bartha Eva

Metode şi tehnici de evaluare folosite în Domeniul Limbă şi Comunicare la școlile cu predare în

Prof.înv.primar Ramona Beldiman

Educatoare: Bihari Katalin Noémi

Prof. înv. primar: Bora Ana-Maria

Prof. Vasilica Carmen BORȘ

Prof.înv. primar Chiriac Manuela

PROF.MATEMATICĂ CIOARA CORALIA CODRUȚA

Educatoare: Ciochină Andrada-Victoria

Prof.înv.preș.Codreanu Andreea Mădălina

Prof înv. primar Coroban Daniela Natalia

 tratarea diferențiată a elevilor;

Evaluarea predictivă poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă, deoarece poate fi

Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas

Prof. înv. primar CUCULEAU-MUNTEANU ADRIANA

Metode şi tehnici de evaluare folosite în cadrul orelor de Comunicare în limba română:

Profesor Dicu Nicoleta, Școala Gimnazială „Ion Ciorănescu” Moroeni,

A. 10m2 B. 100m2 C. 1000m2 D. 10000m2

COMPETENŢELE DE EVALUAT – EVALUARE INIŢIALĂ

Prof. DIMA GHIORGHȚA

Grădiniță nr. 211, sector 3, București

Prof. înv. primar DOBRE AURELIA-GEORGETA

• „Spune-le şi nu vor uita!

Evaluarea inițială oferă elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a

2. După funcţia dominantă îndeplinită, putem identifica două strategii:

Prezentăm în continuare a analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind

Dragomir Marilena –Claudia

Prof. ing. Drăguş Oana Veronica

Cine o realizează? Evaluarea În ce scop?

2. Prezintã importanţa testãrii candidaţilor.

1. Cerghit, Ioan, ş.a., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

Prof. înv. primar Dreghici Mihaela

Înv. Drumea Verginia

Prof.invm.preșc. DRUȚA VALERIA

Unde - 0 - 2p = comportament absent

Educatoare: Duca Mariana

In primele săptămâni de școală, ca și cadru didactic, fac o serie de teste!

PROF.INV.PRESCOLAR: DUCA MADALINA

Exemplu de conversaţie de verificare:

Profesor DUCA MARIANA, Școala Gimnazială Nr. 1 Dobrotești, Teleorman

Evaluarea în general reprezintă procesul didactic de măsurare a calității cunoștințelor și

Prof.Alexandra Dudari, Școala Gimnazială „Happy Children Academy”,

Prof. Dughi Dana

Prof. DULCEAC DORINA

Școala Gimnazială Puchenii Mari, Prahova

Prof. Dumitrache Mirela, Colegiul ”Mihai Viteazul”, Discipline tehnice, Clasa a

Obiective de evaluare (pe termen scurt)