Instrumente de lucru pentru evaluarea initiala

Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte

nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv, constituind o
condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă educatoarei
posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil.
Evaluarea iniţială trebuie considerată ca o componentă a unui sistem ce cuprinde, alături
de aceasta, şi o etapă anterioară, precum şi una viitoare. Evaluarea precedentă poate fi
evaluarea finală realizată în anul şcolar anterior, iar etapa următoare este evaluarea continuă
ce se va realiza cu ajutorul rezultatelor evaluării iniţiale. Această formă de evaluare determină
o anumită planificare a secvenţelor de învăţare pentru a aprecia viitoarele progrese ale
preşcolarilor, dar şi pentru a permite educatoarei să-şi evalueze strategia didactică folosită.
Evaluarea iniţială realizează două funcţii:

 Diagnostică – vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii stăpânesc cunoştinţele şi

le posedă, capacităţile necesare reuşitei într-un program nou ( cu ajutorul evaluării
iniţiale pot fi identificate şi lacunele din pregătirea copiilor, capacităţile şi abilităţile
acestora, cunoştinţele pe care le stăpânesc, etc. ).
 Prognostică – sugerează condiţiile probabile ale desfăşurării noului program şi
permite anticiparea rezultatelor. În funcţie de datele înregistrate se pot stabili
obiectivele programului următor, conţinuturile necesare, demersurile didactice
adecvate posibilităţilor de învăţare ale preşcolarilor.
Pentru ca evaluarea iniţială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii şi modalităţi de
verificare, măsurare şi apreciere a nivelului de pregătire a preşcolarilor, pornind de la
obiectivele propuse.
În conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
- Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcţie de obiective
- Formularea itemilor
- Stabilirea timpului necesar fiecărui item
- Fixarea punctajului pentru fiecare item
- Stabilirea unei scări de apreciere
- Centralizarea rezultatelor în graphic
Datele obţinute ajută la conturarea activităţii didactice în trei planuri: stabilirea
modului adecvat de predare a noului conţinut al programei, organizarea unui program de
recuperare, dacă este cazul, şi adoptarea unor măsuri de sprijinire şi recuperare a unora din
preşcolari.
 Printre avantajele evaluării iniţiale se înscriu următoarele:
- oferă educatoarei şi preşcolarului o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente
( potenţialul de învăţare a preşcolarului, lacunele ce trebuie completate şi remediate) şi de a
formula cerinţele următoare;
- pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi
eventual a unor programe de recuperare;
Ca dezavantaje ale evaluării iniţiale se pot enumera următoarele:
- nu permite o apreciere globală a performanţelor preşcolarului şi nici realizarea unei ierarhii;
- nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv
al preşcolarului.
Subliniind rolul şi importanţa deosebită a acestui tip de evaluare, Ausubel susţine:
„Dacă aş vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce
influenţează mai mult învăţarea sunt cunoştinţele pe care le posedă la plecare. Asiguraţi-vă de
ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă! ( R. Ausubel , 1981)

Evaluarea preşcolarilor se poate realiza prin mai multe modalităţi a căror eficientă
variază în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, de structura
personalităţii lor şi de resursele didactice de care dispune educatoarea.
În continuare vom analiza câteva modalităţi de evaluare ale preşcolarilor ele variind de
la un cadru didactic la altul, dar având acelaşi principiu: nevoia de a înregistra progresul şi de
a sunţine demersul spre nivelul următor, pentru că, evolutiv, preşcolarul cunoaşte salturi
importante pe toate planurile în perioade de timp specifice fiecărui copil, educatorul făcând
posibilă dezvoltarea plenară şi armonioasă a acestora prin coordonarea procesului instructiv
educativ cu nevoile, interesele şi priorităţile celui instruit la momentul prezent.
Observara copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată,
sistematică, de durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop,
elaborarea unui plan, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora
din punct de vedere psiho-pedagogic.
Convorbirea este un dialog între educator şi copil după un plan de întrebări, urmând
consemnarea răspunsurilor şi interpretarea lor.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psihofizice
din diverse planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a
intereselor, a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecţionate,
colaje, picturi, model.
Probele orale sunt cele mai utilizate metode de evaluare din grădiniță. Acestea oferă o
interacționare directă între educatoare și copil. Sunt flexibile și pot alterna întrebările în
funcție de calitatea răspunsurilor. Probele orale oferă copilului posilbilitatea de a formula
răspunsurile libere, fără a le structura; poate să-și justifice răspunsul.

Portofoliul este o metodă de evaluare care înmagazinează date despre progresul copilului,
poate fi considerat ca o „carte de vizită” a preșcolarului.
Tipuri de portofolii:
- portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);
- portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul
activităţii);
- portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de
rezultate, etc.)
Portofoliul poate cuprinde: o listă cu comportamente așteptate; observații asupra evolutiei
copilului; lucrari ale acestuia; poze cu sarcini/activitati pe care acesta le-a dus la bun sfârșit
pe parcursul anului școlar, rezultate ale activităţilor extracurriculare (diplome la diverse
concursuri) s.a.;
În concluzie, portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci,
poate fi reprezentativ pentru crearea unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei
grădiniţe.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor utilizate în
grădiniţă, se înscriu următoarele: turul galeriei, scaunul autorului, piramida, ghicitorile,
tehnica fotolimbajului, ciorchinele, posterul, blazonul, Diagrama Venn, Examinarea
povestirii, Jurnalul grafic, Harta conceptuală / cognitivă, Tehnica florii de nufăr, metoda
colţurilor, tehnica analitico-sintetică, cubul, turnirul întrebărilor, cvintetul, R.A.I.( Răspunde.
Aruncă. Interoghează.), jurnalul grupei. Acestea fiind recomandate ca abordare modernă a
învăţământului timpuriu, a cărei faţă s-a înnoit constant prin colaborarea tradiţionalului cu
pedagogiile altenative şi adaptarea la cerinţele şi mijloacele moderne de lucru.
Educaţia presupune progres, evaluarea este instrumentul de cuantificare şi conducere a
preşcolarului spre evoluţie, fiindu-i educatoarei cea mai la îndemână metodă de control şi
analiză a demersului pedagogic, în vedere atingerii finlităţilor proiectate şi formării
copilulului pentru o integrare optimă în următorul modul evolutiv, şcoala.
Educatoarea se găseşte de cele mai multe ori în situaţia de a trasa o cale nouă acolo
unde toate drumurile îşi au doar început, sau parafrazându-l pe Ralph Waldo Emerson putem
spune că educaţia nu constă neapărat în a merge unde te duce drumul, ci, mai degrabă, să
mergi pe unde nu există un drum şi, tocmai pe acolo, să laşi o urmă.

Bibliografie:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F.( 1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”,
București, EDP.;

Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic

Comenius, J., A. ( 1970) – „ Didactica Magna” Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2019
 Intalnirea de dimineata- Adaptarea muncii educatoarei la noile cerinte
Prof. inv. Prescolar Manolache Gabi, GPN Garceni

„Fiecare activitate reprezintă o ocazie pentru copii de a învăţa şi de a pune în practică o

mulţime de aptitudini sociale şi academice, prin îmbinarea competenţelor sociale, emoţionale
şi intelectuale ale membrilor grupei. Experienţa pozitivă repetându-se, bunătatea, înţelegerea
şi empatia sunt asimilate mai uşor” (Goleman, 2001)

Întâlnirea de dimineață este o metodă centrată pe copil, ce are loc la începutul fiecărei zile
și pornește de la ideea de a realiza un climat afectiv deschis, prietenos, unde copiii
relaționează, împărtășesc cunoștințe din viața cotidiană, trăiesc sentimentul apartenenței,
încurajării, onestității, încrederii și echității în cadrul grupului; incită curiozitatea, dezvoltă
atitudini, competențe sociale și emoționale.

Această întâlnire este o reuniune a întregului grup de copii cu educatoarea, unde copiii se
salută, își descoperă trăirile, gândurile, și permite întrepătrunderea activităților didactice și
sociale. Prin această metodă copilul își conturează anumite calitatăți ale personalității sale:
împărtășirea unor experiențe importante, idei; deschiderea față de colegi; grija pentru cei din
jur, încrederea în sine.

În activitatea mea la grupă întâlnirea de dimineață s-a realizat într-un loc mochetat din
sala de grupă, unde copiii au fost așezați în formație de cerc pentru a se privi unii pe alții,
contactul vizual fiind foarte important și necesar.

Aceasta presupune mai multe etape:

- Salutul: copiii se salută între ei sub diferite forme (Bună dimineața, Ancuța! Eu sunt Matei
și sunt un băiat glumeț! Mă bucur că ne întâlnim astăzi la grădi! / Bună dimineața, Matei! Eu
sunt Anca și mă simt foarte bine în această dimineață! O să fie o zi minunată! ), dar și pe
eventualii musafiri; folosesc numele persoanei căreia se adresează, astfel se creează o
atmosferă prietenoasă, familială.

În acest fel s-a realizat prezența copiilor din acea zi și au fost precizați absenții. Am
folosit formule cât mai distractive, atrăgătoare (în limba engleză, interjecții glumețe), pot fi
utilizate șabloane verbale și non-verbale ( făcutul cu ochiul, pupici), strângeri de mână,
îmbrățișări, adresarea unor complimente (Bună dimineața, Maria! Ești foarte frumoasă
astăzi”). Am realizat și o cutiuță magică a saluturilor, fiecare salut fiind adăugat treptat. Am
utilizat diferite obiecte: minge, jucărie, sfoară care pot face legătura cu tema zilei.

Orice sugestie inițiată de copil a fost acceptată, apreciată și încurajată, deseori cursul
întâlnirii fiind direcționat spre conversații spontane, inițiate de copii. Acest moment crează
premizele formării unui colectiv închegat, bazat pe relații de prietenie.

- Împărtășirea cu ceilalți: pe „scaunul autorului” un copil (copilul zilei) prezintă colegilor o

experiență personală, un eveniment important la care a participat sau un obiect de noutate, iar
grupul de copii participă prin întrebări pe marginea celor povestite, comentarii și completări.
Povestitorul de astăzi va alege povestitorul de mâine.

Acesta este momentul cel mai important al întâlnirii deoarece vorbitorul este în atenția
tuturor, se obțin date factuale și emoționale, unde copiii sunt îndrumați, încurajați și sprijiniți
săși exprime gândurile, ideile, sentimentele, ajung să se cunoască mai bine, să fie mai
înțelegători, toleranți, răbdători și să se accepte așa cum sunt.

Tot în această etapă se realizează calendarul naturii, unde un elev prezintă vremea. Am
ales să realizez acest moment print-o metodă atractivă pentru preșcolari: Meteorologul zilei-
un copil își asumă rolul unui crainic, prezentator meteo și prezintă vremea sprijinit și de
educatoare prin întrebări ajutătoare (Cum era afară când ai venit la grădiniță? Cum ai fost
îmbrăcat? De ce?). Pentru acest moment am realizat o machetă din polistiren ce ține locul
unui televizor, iar în spatele lui se așează meteorologul care prezintă datele meteo. Acest
moment a permis copiilor posibilitatea de a se face auziți, de a se exprima în fața celorlalți, de
a capta atenția colegilor, de a căpăta încredere în sine și a depăși anumite blocaje afectiv-
motivaționale. Mulți copii și-au învins timiditatea utilizând această metodă.

- Activitatea de grup: are ca scop crearea coeziunii grupului, punându-se accent pe

participare, includere și cooperare. Această etapă încurajează comunicarea, exprimarea liberă,
învățarea socială având ca piloni principali susținerea și încrederea. Am folosit o gamă
variată de jocuri sociale, cântece, poezii, activități de limbaj și matematice, plăcute și
distractive care au implicat acțiune și mișcare și au fost în concordanță cu tema proiectului
săptămânal.

- Noutatea zilei: este un moment de furnizare de informații, lansarea de către educatoare a

unor provocări care fac trecerea către programul zilei, temă și activitățile propuse.
 Exemplu: Astăzi vom desfășura activitatea de educarea limbajului în curtea grădiniței, în
centrul Alfabetizare; sau La mulți ani, X! Copiii ți-au pregătit o surpriză....(au cântat La mulți
ani și i-au făcut urări personalizate).

Întâlnirea de dimineață contribuie la crearea unei atmosfere pozitive, facilitează

implicarea activă a preșcolarilor, conștientizarea de sine, educă acceptarea și toleranța și
incurajează comportamente și atitudini democratice, astfel creându-se un mediu favorabil
dezvoltării afectiv-motivațională a copilului.

Bibliografie:

- Colleen Bane, Bună dimineaţa! Mă bucur că eşti aici, Children`s Resources Internațional,
CEDP Bucureşti, 2004

- Daniels R. Ellen, Stafford Kay, Formarea claselor integrate, Children`s Resources

Internațional, Ed. Cermi, Iași, 2001