Evaluarea inițială la învățământul primar

Evaluarea în educaţie reprezintă procesul sistematic de colectare, analiză şi schimb de date

privind procesele educaţionale ale indivizilor, grupurilor sau organizaţiilor, pentru a facilita
învăţarea la nivelul tuturor părţilor implicate, astfel încât judecata valorii şi luarea deciziilor să se
bazeze pe evidenţe. Evaluarea este o componentă a procesului de învăţământ. Ea este un proces
didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea didactică. Problematica pe care o
generează acţiunea de evaluare face parte din ansamblul teoriei educaţiei sau mai exact teoria
evaluării- ca sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea
rezultatelor şcolare şi a procesului didactic - este o componentă a tehnologiei didactice.
Evaluarea serveşte ca funcţie de feed-back în procesele de învăţare a tuturor părţilor
implicate.Susţinem că evaluarea are ca scop principal crearea de oportunităţi pentru învăţarea
sistematică din experienţele personale. Mai mult decât atât este clar că în prezent punerea
accentului pe autonomia şcolii şi pe importanţa autoreglării sau pe abilităţile de învăţare
autonomă la elevi, îndreaptă şcolile şi cadrele didactice într-o direcţie în care învăţarea devine
activitatea şi provocarea centrală pentru toţi cei implicaţi. Un alt element important este ideea că
evaluarea ca parte a cadrului profesional de învăţare necesită interacţiune între toţi acţionarii sau
actorii care joacă un rol în şcoală, în predare/consiliere şi în procesele de învăţare. Pentru ca
evaluarea să ofere ocazii optime pentru toţi cei implicaţi, ea trebuie: să fie motivantă atât pentru
problemele puse în discuţie cât şi pentru activităţile incluse; să ofere un bogat cadru intern şi
extern de învăţare; să dea ocazia pentru experimentare; să promoveze dialogul şi feed-back-ul;să
includă (auto)evaluarea;să asigure feed-back-ul de date despre rezultatele, efectele şi impactul
învăţării.
Evaluarea este o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii care precizează: obiectivele şi
conţinuturile ce trebuie evaluate; scopul şi perspectiva evaluării; momentul şi perspectiva
evaluării; modalitatea de evaluare; modul de prelucrare şi de valorificare a informaţiilor; criterii
pe baza cărora se evaluează.
În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare. Acestea
sunt: evaluarea iniţială, evaluarea continuă sau formativă, evaluarea sumativă sau finală.
Formele / tipurile de evaluare pedagogică pot fi delimitate în funcție de modalitățile specifice
de realizare și valorificare a operațiilor de măsurare- apreciere – decizie integrate la nivelul
procesului de învățământ.
 Evaluarea inițială – are rol de control, este diagnostică, stimulantă și indică planul de
urmat în procesul de învățare implicând operații de măsurare, apreciere – decizie la
începutul unui program de instruire. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui
program de instruire şi este menită să stabilească nivelul de pregătire a elevilor în acest
moment, condiţiile în care aceştia se pot integra în activitatea care urmează. Ea reprezintă
una din premisele conceperii programului de instruire. Cunoaşterea capacităţilor de
învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc şi a gradului în care
stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează,
constituie o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice.
 Evaluarea sumativă – este realizată prin verificări parțiale pe parcursul programului și o
estimare globală, de bilanț, a rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare
 semestrelor școlare, realizând un sondaj atât în ceea ce privește elevii, cât și materia a
cărui însușire este supusă verificării;
 Evaluarea formativă ( continuă) - ,,marchează faptul că evaluarea face parte din
procesul educativ normal, ‹‹erorile›› fiind considerate ca momente în rezolvarea unei
probleme și nu ca slăbiciuni ale elevului sau manifestări patologice” ( G.Landsheere,
1979).
Această relaţie devine evidentă în situaţia în care educatorul începe activitatea cu elevii al
căror potenţial nu-l cunoaşte, la începutul unui ciclu de învăţământ sau al unui an şcolar, după
cum poate fi necesară şi pe parcursul derulării programului, la începutul unor capitole ca şi a
fiecărei lecţii. În concordanţă cu rolul acestei modalităţi de evaluare inițială, preocuparea
cadrului didactic pentru cunoaşterea elevilor ce vor fi primiţi în clasa pregătitoare şi clasa întâi,
preocupare încă din perioada frecventării grădiniţei de către copii, dobândeşte o importanţă
deosebită, aceasta constituind una din condiţiile integrării copiilor cu şanse de reuşită în
activitatea şcolară.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor
capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit" ,iar
instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia
elevul ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de
evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus".
Au fost identificate și experimentate proceduri de evaluare care pot măsura obiective
complexe ale domeniului cognitiv și afectiv, greu de cuantificat prin metodele clasice de
evaluare. Noile strategii realizează o mai bună integrare a evaluării în procesul de învățământ,
legând-o de instruire, facilitează o corelare a evaluării formative cu cea sumativă, conștientizează
elevul cu privire la responsabilitățile sale, disponibilitățile și progresul înregistrat în învățare,
stimulează autoevaluarea și motivația lor pentru învățare. Denumite și ,,evaluări alternative/
complementare”, ,,evaluări autentice” ele includ noi proceduri de măsurare și apreciere precum:
portofoliul, investigația, metoda proiectului, Q-sort, observarea curentă a comportamentului.
Metodele și tehnicile de evaluare (care pot fi folosite și în evaluarea inițială) pot fi
împărțite în:
 Metode tradiționale cum ar fi: probe orale, probe scrise, probe practice;
 Metode alternative care oferă cadrului didactic informații suplimentare despre activitatea
și nivelul pregătirii elevului. Acestea sunt de mai multe tipuri: observarea sistematică a
comportamentului elevului, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea;
 Metode evaluativ – stimulative care încearcă să situeze elevul în centrul actului de
predare – învățare – evaluare. Tipurile acestor metode se regăsesc și în cele alternative, și
acestea ar fi: observarea și aprecierea verbală, chestionarea orală (curentă, finală),
investigația, portofoliul, autoevaluarea, baremul (grilă de evaluare), teste docimologice
(inițiale, de progres, finale – cu diferite categorii de itemi), testul de comprehensiune a
lecturii (test de completare – pe cinci nivele de întrebări), notarea compozițiilor.
Fiecare din metodele și tehnicile de verificare enunțate prezintă avantaje și limite. Verificarea
completă a realizării obiectivelor vizate în procesul de instructive și educație se obține prin
îmbinarea diferitelor tehnici de măsurare și prin folosirea, de fiecare dată, a celei mai adecvate.
,,Evaluarea ne permite să ne pronunțăm asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment,
din perspectiva informațiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” ( Etienne Brunswic).Pentru a-și
putea îndeplini rolul care i-a fost dat, evaluarea are nevoie de strategii și metode care, puse în
aplicare, duc la o mai bună aplicabilitate a procesului de evaluare și în același timp ușurează
munca evaluatorului.
Bibliografie:
 Constantin Cucoș ,,Pedagogie”, Editura Polirom, București 2006;
 Landsheere Gilbert ,,Evaluarea continuă a elevilor”, Editura Didactică și
Pedagogică, București 1965;
 Elvira Crețu ,,Psihopedagogie școlară pentru învățământul primar”, Editura
Aramis, București 1999;
 Gheorghe Dumitriu, Constanța Dumitriu ,,Psihopedagogie”, Editura Didactică
și Pedagogică, R.A., București 2003.
 M .Stanciu -,,Metode și instrumente de evaluare”-2003
 C. Cucoș -,,Teoria și metodologia evaluării”- 2008
 I.T.Radu -,,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului ”-1981