Evaluarea școlară

Definiţii, funcţii,metode. Elaborarea

probelor de evaluare
 Definiţiile evaluării
 Evaluarea este un process complex ce presupune:
măsurarea unui proces/ program/produs +
aprecierea. Cele două operaţii satu la baza unei
decizii.
 Procesul prin care se apreciază calitatea, meritele
sau valoarea unui proces, unui program sau a unui
produs educaţional.(D. Potolea)
 În Enciclopedia britanică este prezentată o definiţie
generală: “termenul de evaluare se referă la o
examinare riguroasă, atentă a unui curriculum
educaţional, a unui program, a unei instituţii, a unei
variabile organizaţionale sau a unei politici specifice”.
Evaluarea rezultatelor şcolare
 este un concept, mai restrâns decât evaluarea
şcolară şi presupune următoarele :
 Vizează totalitatea proceselor şi produselor
care măsoară natura şi nivelul performanţelor
atinse de elevi în învăţare
 Apreciază măsura în care rezultatele învăţării
sunt în concordanţă cu obiectivele
educaţionale propuse
 Furnizează datele necesare în vederea
adoptării celor mai bune decizii educaţionale
(Stoica,2003,p.14)
 Caracteristici:

Evaluarea educaţională are atât o determinare

 Socială (Evaluarea este un proces cu “miză
socială”-ierahie, certificare)
 Pedagogică (presupune principii, reguli,
metodologie)
 Psihologică( constă atât în “încărcătura
emoţională” a oricărui act evaluativ, cât şi în
atitudinea elevilor faţă de evaluare, prin relaţiile
profesor-elev şi elev-elev ce se dezvoltă ca
urmare a desfăşurării activităţilor evaluative )
 Funcţiile evaluării şcolare
1. Funcţiile generale ale evaluării
 Una dintre primele funcţii ale evaluării este corelată
cu una din notele definitorii ale ei şi anume,
cunoaşterea stării fenomenului, a activităţii şi a
rezultatelor acesteia.(funcţie constatativă )
 A doua funcţie este cea de diagnoză, constând în
relevarea condiţiilor, factorilor care au generat
situaţia constatată. Ea explică situaţia existentă.
Atunci când se explică originea situaţiei constatate
ea îndeplineşte o diagnoză etiologică.
 Funcţia de ameliorare şi de prognoză se
concretizează în deciziile de ameliorare pe care le
sugerează şi le fundamentează, precum şi în
predicţia evoluţiei activităţii şi a rezultatelor evaluate.
2. Funcţiile specifice ale evaluării

 Din perspectiva relaţiei învăţământ-

societate
 informarea sistemului social asupra eficienţei
activităţii de învăţământ
 medierea relaţiei dintre produsele sistemului
şcolar şi nevoile societăţii (adecvarea sistemului
de învăţământ la cerinţele societăţii)
 asigurarea feed-back-ului necesar funcţionalităţii
interne a activităţii de învăţământ, permiţând
reglarea acesteia
Din perspectiva profesorului

Evaluarea este necesară:

 la începutul activităţii, în scopul cunoaşterii
nivelului de pregătire al elevilor
 pe parcursul programului pentru o
apreciere cât mai exactă a calităţii
demersului întreprins şi în scopul reglării
activităţii
 la finalul activităţii pentru estimarea
globală a modului în care a fost realizată
 Din perspectiva elevului:

 oferă elevilor posibilitatea de a cunoaşte gradul de îndeplinire

a sarcinilor şcolare, de atingere a obiectivelor activităţii
 evaluarea are efecte pozitive asupra însuşirii temeinice a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, prin repetarea,
sistematizarea şi întărirea pe care le prilejuieşte
 produce efecte globale pozitive în plan formativ-educativ
 oferă posibilitatea elevilor de a cunoaşte gradul de îndeplinire
a sarcinilor extraşcolare
 este un mijloc de stimulare a activităţii de învăţare
 influenţează dezvoltarea psihică a elevilor (stimulează
activitatea elevilor angajându-i într-un efort mental; formează
motivaţia pozitivă, efecte pozitive în plan voliţional şi afectiv)
 asigură succesul şi previne eşecul
 conduce la precizarea intereselor, aptitudinilor
 consolidează relaţiile interpersonale în cadrul grupului
 duce la întărirea legăturii şcolii cu familia.
Strategia de evaluare
”conduita deliberativă responsabilă a
evaluatorului în toate aspectele și pe
întreaga întindere a demersului evaluativ, ca
și opțiunea pentru cel mai oportun și mai
adecvat tip/mod de evaluare pedagogică, în
situația instructiv-educativă dată”
(Ungureanu,2001,p.148)
Clasificarea strategiilor evaluative
 Clasificarea strategiilor de evaluare se poate
realiza după numeroase criterii. Una din
clasificări reduce demersul evaluativ la gruparea
lor în cupluri polare cum ar fi:
- evaluare de proces/ evaluare de produs
- evaluare criterială/ evaluare normativă
- evaluare holistică (globală) / evaluare analitică
- evaluare frontală/ evaluare personalizată
- evaluare formală/evaluare informală, etc.
 Strategia evaluativă
normativă-/comparativă
este o strategie tradițională care are la bază
premisa conform căreia realizarea
performanțelor în învățare ale elevilor este
profund diferențiată și selectivă. În consecință,
trebuie să le oferim elevilor un evantai
cuprinzător al standardelor, de la nivelul celor
inferioare și accesibile tuturor până la nivelul
celor superioare și accesibile unei minorități.
Modelul teoretic al selecției a fost oferit de
baza statistică a curbei lui Gaus.
 Evaluarea criterială
Esența evaluării criteriale constă în
stabilirea cu mai multă rigoare și finite a
”standardului minim acceptat” sau
”performanța minima acceptată” care
exprimă pregul de reușită a unui elev într-o
anumită situație anume.
 Evaluarea iniţială

- se efectuază la începutul unui program de instruire (ciclu

de învăţământ, an şcolar, capitol, lecţie)
- este necesară datorită eterogenităţii cunoştinţelor elevilor
- constituie o condiţie pentru reuşita activităţii (Un ”rău”
necesar)
- asigură continuitatea în asimilarea unui ansamblu de
cunoştinţe
 funcţii îndeplinite: diagnostică şi prognostică
Evaluarea formativă sau continuă
- se efectuează continuu, pe secvenţe mici, vizând nu
numai prodsul învăţării ci şi procesul;
- evaluează progresul fiecărui elev;
- are efecte de reglare atât asupra învăţării cât şi
asupra întregului process didactic
- pentru a-şi îndeplini funcţia formativă, evaluarea
trebuie să fie: continuă, analitică şi completă,
aprecierea rezultatelor săse facă în raport cu
obiectivele instruirii şi nu cu rezultatele altor elevi.
Evaluarea sumativă (”certificativă”)

Este o evaluare de bilanț care intervine la sfârşitul

unor segmente de activităţi relativ mari
(semestru/an şcolar/ ciclu şcolar)
- evidețiază efectul terminal rezultat de pe urma
învățării, nu cum s-a ajuns la acest produs;
- se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ, a
unui certificate sau diplomă;
- se limitează la constatarea reuşitei/ nereuşitei;
- are efecte slabe pentru reglarea programului;
- sondajele au o fidelitate redusă;
Etapele elaborării testelor educaţionale:

 Stabilirea scopului probei (diagnostic sau prognostic) determină

structura şi conţinutul acesteia.
 Selectarea conţinuturilor şi a obiectivelor corespunzătoare care vor
fi vizate prin intermediul testului este sintetizată într-un
tabel/matrice de specificaţii (Crocker şi Algina, 1986; Mason şi
Bramble, 1997; Radu, 2000; Gall, Gallşi Borg, 2007).
 Formularea itemilor constituie cea mai laborioasă etapă a elaborării
unui test pedagogic.
 Stabilirea unei grile de corectare care să includă răspunsurile
corecte pentru fiecare item uşurează considerabil activitatea
evaluatorului.
 Elaborarea baremului de corectare sau a modalităţii de calculare a
scorurilor va permite evaluarea precisă şi identică a răspunsurilor
formulate de fiecare subiect.
Etapele elaborării testelor educaţionale:

 Pretestarea are în vedere verificarea calităţilor globale ale testului

(Karmel şi Karmel, 1978; Radu, 2000; Moise, 2003) -
obiectivitate, aplicabilitate, fidelitate şi validitate, precum şi a
calităţilor fiecărui item – dificultate şi putere de discriminare.
 În ultima etapă de construire a unui test – revizuirea acestuia o
parte dintre itemi sunt fie reformulaţi, fie eliminaţi în funcţie de
rezultatele analizei privind caracteristicile prezentate anterior.
Pentru a fi corect aplicat un test docimologic standardizat, ca şi
un test psihologic trebuie însoţit de un manual de utilizare care să
includă toate detaliile tehnice, precum şi informaţii complete
privind administrarea şi maniera de calculare a scorurilor.
 Metode de evaluare

 Metode tradiționale: probele orale,

scrise, practice
 Metode alternative/complementare:
investigația, proiectul, portofoliul,
autoevaluarea.
Investigaţia

 reprezintă un instrument în cadrul căruia elevii

pot aplica în mod creator cunoştinţele şi
experienţele de învăţare pe care le-au dobândit
în instruirile anterioare, putându-se realiza pe
o temă propusă de profesor sau de elevii
înşişi, în cazul în care aceştia nutresc anumite
interese faţă de diversele aspecte ale realităţii
 Se poate realiza individual sau colectiv.
Investigația- caracteristici
 are un pronunţat caracter formativ;
 are un profund caracter integrator, atât pentru
procesele de învăţare anterioare, cât şi pentru
metodologia informării şi a cercetării
ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate de
evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi
predictivă;
Investigația - caracteristici

 are un caracter sumativ, angrenând

cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini
diverse, constituite pe parcursul unei
perioade mai îndelungate de învăţare;
 se pot exersa în mod organizat activităţi de
cercetare utile în formarea ulterioară şi în
educaţia permanentă;
Investigația- criterii de apreciere
 Noutatea temei sau a subiectului care a făcut obiectul
investigaţiei;
 Originalitatea strategiei utilizate în demersul investigativ;
 Modul de aplicare a cunoştinţelor necesare în realizarea
investigaţiei;
 Calitatea prelucrării datelor obţinute;
 Modul de prezentare şi argumentare a rezultatelor obţinute în
desfăşurarea investigaţiei;
 Atitudinea elevilor pe perioada desfăşurării investigaţiei.
Proiectul
reprezintă o metodă mai complexă de
evaluare care poate furniza informaţii mai
bogate în legătură cu competenţele elevilor şi,
în general, cu progresele pe care ei le-au făcut
de-a lungul unei perioade mai îndelungate de
timp.
Temele pe care se realizează proiectele pot
fi oferite de către profesor, dar, în anumite
cazuri, ele pot fi propuse şi de către elevii care
elaborează aceste proiecte.
Proiectul – evaluează:
 a) motivaţia pe care o are elevul faţă de domeniul din perimetrul căruia a delimitat
sau selectat tema;
 b) capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza o bibliografie centrată pe
nevoile de tratare a subiectului luat în discuţie;
 c) capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ şi de a utiliza o serie de
metode care să-l ajute să atingă obiectivele pe care şi le-a propus;
 d) modalitatea de organizare, prelucrare şi prezentare a informaţiilor dobândite ca
urmare a utilizării diverselor metode de cercetare;
 e) calitatea produsului (produselor) obţinute în urma finalizării proiectului, care se
pot distinge prin originalitate, funcţionalitate, calităţi estetice deosebite.
Portofoliul sau ”cartea de vizită”a
elevului
,,Un portofoliu este un dosar elaborat de către elev, fie că este
vorba de un adult în formare, de un student, sau de către un elev. Acest
dosar cuprinde în mod esenţial un ansamblu de documente elaborate de
către el, cu alte cuvinte, produse personale: probleme, eseuri, contribuţii
mai mult sau mai puţin reuşite. În mod secundar, dosarul poate să
cuprindă documente care nu sunt produse personale, dar pe care elevul
le-a selecţionat în funcţie de utilitatea lor în învăţările sale (o grilă de
autoevaluare, o schemă, o sinteză …). Aceste documente sunt
prezentate într-o manieră structurată şi organizată”. X. Roegiers
(2004, p. 65)
Portofoliul

Funcţiile portofoliului :
1) portofoliul ca suport în învăţare
2) sursă de informaţie pentru validarea
achiziţiilor dobândite de către elev.
Reflectați:

 Rolul evaluarii inițiale/formative/continue

în procesul de predare-învățare.
 Tipurile de itemi si roulu lor în evaluarea
rezultatelor școlare.
 Rolul metodelor alternative de evaluare
îpentru stimularea învățării.
Mulţumesc pentru
atenţie!