Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipuri de curriculum
Planuri cadru
Arii curriculare
Discipline
Disciplinele se ordoneaza :
Logic – disciplinele care deduc din cunostintele principale celelalte
cunostinte mergand pe un traiect logic.
Genetica – Notiunile sunt structurate cronologic .
Spiralata – Se genereaza notiuni introducand noi teme la notiunile
existente si rezultand alt continut .
Module
Programe şcolare
Manuale şcolare
Obiectivele lectiei :
stabileste, in mod sistatic, modulele informationale pentru fiecare
disciplina de învatamant, in concordanta cu programele analitice;
imbina, in mod adecvat, rational si eficient, modul de activitate didactica
frontal, cu cele in echipa si individual, dezvoltand spiritul loial de competitie
intelectuala si profesionala;
imbina, pregatirea teoretica cu pregatirea practica si de cercetare
stiintifica, asigurand varietatea tipurilor de activitati didacrice;
asigura dezvoltarea si manifestarea, capacitatilor generale si speciale
(profesionale), dinamizand spiritul de observatie si participarea activa,
independenta si creativa, formare calitatilor cognitive si socio- profesionale
necesare integrarii cu randament a absolventilor învatamantului in viata socio–
utila.
Cerinte generale ale conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii
lectiilor:
cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de învatamant in
pregatirea elevilor;
cunoasterea continutului programei analitice, a manualului si bibliografiei
suplimentare specifice disciplinei de învatamant;
asigurarea relatiilor interdisciplinare;
stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului
de lectie si incadrarea lui intr-un sistem de lectii.;
elaborarea structurii specifice tipului de lectie stabilit;
f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operationale si acelor pedagogice;
stabilirea continutului temei noi;
stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfasurarii lectiei;
stabilirea modului de desfasurare a acticitatilor didactice;
stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a lectiei.
transmiterea de cunostinte;
recapitularea, fixare de cunostinte;
verificare, evaluare de cunostinte;
formare de priceperi si deprinderi.
Partea I
1) Date generale (data la care se tine lectia, disciplina de invatamant,
clasa si profilul, titlul (tema) lectiei, durata lectiei si cel care o propune);
2) Obiectivele lectiei – operationale si pedagogice.
3) Strategii didactice :
a) mijloace didactice (materiale didactice; instalatii aparatura, fise de
lucru, de evaluare);
b)metode de invatare: conversatie, experiment si demonstratie, observatia
independenta, problematizarea, explicatia, descoperirea;
c) moduri de activitate cu elevii
- frontal (reactualizarea, discutarea rezultatelor din experimente etc);
- in echipa (efctuarea unui experiment);
- individual (activitate cu fise de lucru);
d) surse informationale (bibliografie) – manual, culegeri de probleme etc.
Partea II.
Desfasurarea lectiei:
1) moment organizatoric (2 – 3 min) Pregatirea clasei pentru ora, „buna
ziua”, prezenta, liniste, creta/burete etc;
2) verificarea cunostintelor din lectia precedenta si reactualizarea celor
necesare comunicarii temei noi (10 –15 min);
2.1. controlul temelor de casa (prin sondaj, sau prin rezolvarea
problemelor care nu s-au stiut rezolva);
2.2. verificarea cunostintelor din lectia precedenta (prin intrebari, exercitii
si probleme);
2.3. reactualizarea cunostintelor sau legatura cu cunostintele anterioare.
3) Comunicarea noilor cunostinte (25-30 min);
3.1. anuntarea titlului lectiei care se scrie la tabla;
3.2. proiectarea continutului noi invatarii in secvente;
4) Fixarea noilor cunostintesi realizarea feed-back-ului (5-8 min )
intrebari, exemple si probleme
5) Tema de casa
Pot aparea situatii deosebite: criza de timp, golul de timp.
Se pot folosi fisele anexe:
-fisa de lucru privind verificarea si reactualizarea cunostintelor (fisa de
evaluare);
Pagină 36 din 100
Pagina 37 din 100
Algoritmul este o suită sau un şir finit (o serie) ori un sistem de operaţii
structurate şi efectuate într-o anumită succesiune logică obligatorie, întotdeauna
aceeaşi (invariabilă), utilizată pentru rezolvarea aceleiaşi clase de probleme şi
care conduce întotdeauna la acelaşi rezultat pentru toţi subiecţii angajaţi în
rezolvarea aceluiaşi tip de probleme.
Acestei succesiuni i se asociază o serie de prescripţii (instrucţiuni,
indicaţii, reguli, comenzi, condiţii) de urmat în vederea îndeplinirii operaţiilor
(acţiunilor) determinate.
Între tipurile de algoritmi distingem:
algoritmi pentru descrierea obiectivelor (comportamentelor intermediare
şi finale la care vrem să ajungă elevii);
algoritmi de conţinut (ca descriere sau structurare formalizată a unor
unităţi de conţinut);
algoritmi de identificare, care constau într-o listă de întrebări puse într-o
manieră ordonată şi ierarhizată menită să conducă la o concluzie în privinţa
clasificării, adică de recunoaştere a apartenenţei unei probleme la o clasă
determinată de probleme;
algoritmi de rezolvare;
algoritmi motrici (de execuţie);
algoritmi de instruire sau didactici (teaching algorithms), care cuprind
totalitatea operaţiilor şi regulilor ce stabilesc (determină şi controlează) întreaga
desfăşurare a procesului de predare/învăţare sau care descriu comportamentele
profesorului şi elevilor;
algoritmi de predare;
algoritmi de învăţare;
Pagină 65 din 100
Pagina 66 din 100
Managementul clasei
profesorului (elevul poate şi trebuie să fie apreciat pentru ceea ce este, dar şi
pentru ceea ce poate deveni);
semne evidente ale competenţei globale a profesorului – cunoştinţe de
specialitate cantitativ reprezentative, diversificate, actuale, dar şi tact pedagogic,
priceperea de a motiva elevii pentru implicare crescândă în învăţare, de a folosi
tehnologia didactică pentru asigurarea caracterului facil, agreabil al activităţii;
aşteaptă, de asemenea,
obiectivitate în tratarea diferenţiată a elevilor,
înţelegere şi toleranţă, sinceritate şi comunicativitate.
Experienţa dobândită în cadrul unui grup de către o persoană poate fi
transferată în măsură diferită la alte situaţii sau alte grupuri primare , un elev
instruit într-un stil didactic accentuat autoritar, care acţionează după algoritmuri
severe, obişnuit să “execute” sarcini precis indicate şi să fie controlat pas cu
pas, ajuns într-un grup profesional cu stil democratic sau chiar liber de
conducere va fi dezorientat, nesigur, nu va avea iniţiative, va evita să-şi asume
responsabilităţi.
Astfel de comportamente şi atitudini îi vor crea iniţial o poziţie
nefavorabilă în cadrul grupului pe care nu se ştie cum o va depăşi; nu se ştie
dacă va găsi înţelegere în cadrul grupului, dacă va avea suficiente resurse
proprii pentru a-şi remodela atitudinile, sau va fi un veşnic nemulţumit,
neînţeles, nedreptăţit, de fapt o victimă a propriei “cuminţenii”, a propriei
supuneri.
Profesorilor şi maiştrilor le revine sarcina de a organiza situaţiile
didactice în aşa fel încât activitatea în comun să genereze norme şi valori cât
mai apropiate grupurilor din care vor face parte în viitor elevii lor.
Profesorul trebuie să fie foarte atent la modul în care tratează abaterile
elevilor de la normele de grup. Este foarte probabil ca tratarea neadecvată a unui
comportament indezirabil sau tratarea adecvată a unui comportament dezirabil
să nască o nouă “normă” în grupul respectiv, prin aderarea unui număr crescând
de elevi.
Evaluarea
Funcţiile evaluării
Tipuri de evaluare
Metode de evaluare
Fiecare categorie de metode de evaluare prezintă atât avantaje, cât şi
limite, astfel încât nici una dintre ele nu trebuie utilizată exclusiv, deoarece, în
acest caz, aprecierea rezultatelor obţinute de elevi ar fi afectată.
tradiţionale probe orale
Taxonomia probe scrise
metodelor de probe practice
evaluare observarea sistematică a elevilor
Metode şi complementare investigaţia
proiectul
instrumente de
portofoliul
evaluare tema pt. acasă
tema de lucru în clasă
autoevaluarea
A. Metode tradiţionale
Verificarea orală - Verificarea orală constă în realizarea unei conversaţii
prin care profesorul urmăreşte identificarea cantităţii şi calităţii instrucţiei.
Conversaţia poate fi individuală, frontală sau combinată.
Avantajele:
flexibilitatea şi adecvarea individuală ale modului de evaluare prin
posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcţie
de calitatea răspunsurilor oferite de către elev;
posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele erori;
formularea răspunsurilor urmărind logica şi dinamica unui discurs oral;
interacţiunea directă, manifestă, creată între evaluator şi, de natură să
stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajând şi
manifestări care permit evaluarea comportamentului afectiv-atitudinal.
Limitele:
diversele circumstanţe care pot influenţa obiectivitatea evaluării,;
nivelul scăzut de validitate şi fidelitate;
nu toţi elevii pot fi verificaţi, ascultarea fiind realizată prin sondaj
consumul mare de timp, având în vedere că elevii sunt evaluaţi fiecare
separat.
care au copii cu performanţe înalte vor avea tendinţa să-i evalueze şi pe elevi cu
acelaşi grad de aşteptări.