METODE ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE

Profesor învățământ primar Băloi Carmen

Școala Gimnazială Coronini
,,Evaluarea pedagogică reprezintă o acțiune managerială proprie sistemelor
socioumane,care solicită raportarea rezultatelor obținute,într-o anumită activitate,la un
ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime”(Sorin
Cristea,2000).
În sens restrâns,evaluarea este actul didactic complex integrat întregului proces de
învățământ care asigură evidențierea calității si cantității cunoștiințelor dobândite și
valoarea,nivelul, performanțele și eficiența acestora la un moment dat-în mod curent,periodic
și final,oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare.
În sensul său cel mai larg,evaluarea se concentrează asupra eficienței sistemului de
învățământ considerat ca un subsistem al sistemului social. Ea se pronunță asupra
funcționalității sistemului supraordonat –societatea- și cel subordonat- învățământul-prin
prisma felului în care acesta din urmărăspunde exigențelor și așteptărilor celui dintâi.
În evaluare,metoda este calea prin care se oferă elevului posibilitatea de a-și demonstra
cunoștințele.
Instrumentul de evaluare este parte a metodei prin care se concretizează opțiunea
profesorului pentru testarea performanțelor.
Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează,se obțin informații
utile,permițând luarea unor decizii ulterioare (Cucoș,2008).
Metode de evaluare
Cele mai frecvent aplicate metode de evaluare sunt observarea curentă a
comportamentului de învățare el elevilor,verificările orale,examinările prin probe scrise și
practice(metode tradișionale),dar și metode alternative-studiul de caz,fișe de activitate
independentă,portofoliul,proiectul etc
1.Observarea curentă a comportamentului elevilor în timpul lecțiilor permite cunoașterea
interesului elevilor pentru studiu,modul în care participă la activitate,îndeplinirea sarcinilor
școlare,calitatea răspunderilor,gradul de participare.Profesorul are posibilitatea să observe
cum au fost asimilate și cum sunt aplicate cunoștințele anterior învățate în situații noi.Pe baza
celor constatate el face aprecieri verbale.Acestea pot avea rolul unei întăriri pozitive prin
sublinierea performanței obținute. Metoda vizează cu precădere performanțele mai greu
cuantificabile,cele care rezultă din interacțiunea variabilelor implicate în obținerea
randamentului școlar(trăsături de personalitate,conduită morală etc).Dacă un elev manifestă
dezinteres pentru lecție,nu este atent la ceea ce se întâmplă în clasă,nu este activ,nu răspunde
la întrebări,atunci cadrul didactic trebuie să ia măsuri optime pentru a preîntâmpina
rămânerile în urmă la învățătură și eventual eșesul școlar.Cum poate face acest lucru? Poate
vorbi cu elevul pentru a-i trezi acestuia intersul pentru activitatea de învățare,poate organiza
ore de pregătire suplimentară la care să participe doar acești copii,se poate lua legătura cu
părinții pentru a constata dacă aceste probleme de inadaptare vin și din mediul
familial.Astfel,printr-o observare atentă a comportamentului elevilor,cadrul didactic poate
regla procesul instructiv-educativ,acest fapt ducând la un real progres.
Avantajul constă în surprinderea fenomenelor psihopedagogice în ritmul și în modul lor
natural de manifestare.
Dezavantajul se referă la consumul mare de timp,la faptul că oferă un nivel scăzut de
obiectivitate,fapt ce face necesară completarea datelor obținute cu ajutorul acestei metode cu
date obținute prin alte metode.
 Pentru realizarea observației sistematice,se pot folosi intrumente simple:
-grile de evaluare;
-fișe de observare;
-liste de control-verificare;
-scări descriptive(descriptori de performanță).
Metodele bazate pe verificările orale se realizează,în special,prin întrebări-răspunsuri și
prin îndeplinirea unor sarcini de lucru sub supravegherea profesorului. Ele dau profesorului
posibilitatea îndrumării elevilor în căutarea/formularea răspunsului,exersează capacitățile de
comunicare profesor-elev,elev-clasă,elev-elev.
Eficiența acestei metode depinde de modul în care sunt formulate întrebările și ce se
urmărește cu precădere-simpla reproducere a cunoștințelor,interpretarea și prelucrarea
ei,capacitatea de a opera cu ele.
Avantajele constau în ceea ce permite o verificare directă pe fondul unei comunicări
totale.
Profesorul poate interveni cu întrebări suplimentareși stimulative,determinându-l pe elev
să-și expună cât mai amănunțit tot ceea ce are de spus.Prezintă însă și unele inconveniente
pentru elevii timizi sau pentru cei care elaborează mai lent răspunsul;nua cordă șanse egale
tuturor elevilor datorită gradului de dificultate diferit al întrebărilor și nici nu permite
compararea performanțelor între elevi.
Examinarea prin probe scrise
Probele scrise sunt folosite cu mare frecvență pe toate treptele de învățământ având
foarte multe avantaje:obiectivitate,verificarea unui numar mare de elevi într-un timp
scurt,verificarea tuturor în legătură cu un anumit conținut,posibilitatea de a verifica un volum
mare de cunoștințe/capacități,posibilitatea ca elevii timizi să își poată elebora răspunsurile.
Elaborarea probei de evaluare este un proces care presupune parcurgerea unor pași:
-precizare scopului probei;
-stabilirea conținuturilor supuse verificării și a obiectivelor pedagogice corespunzătoare;
-redactarea probei în concordanță cu conținuturile de verificat și cu obiectivele
corespunzătoare.
2.Testul
Testul este un instrument de evaluare, ”o probă complexă cu ajutorul căreia se verifică și
se evaluează nivelul asimilării cunoștiințelor și al capacităților de aopera cu ele,prin
raportarea răspunsurilor la o scară etalon,eleborată în prealabil”(I.Nicola,1994,p.335).
El este o probă standardizată,care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare.
Principalele calități ale unui test sunt:
-validitatea;
-fidelitatea;
-reprezentativitatea;
-obiectivitatea;
-aplicabilitatea;
Un instrument de evaluare scrisă conține un număr de itemi.
Itemul reprezintă ” cea mai mică componentă identificabilă a unui instrument de evaluare și
care cuprinde o sarcină de rezolvat în concordanță cu un obiectiv
operațional”(M.Stanciu,2003,p.295).
Din punctul de vedere al obiectivității,se pot distinge:
-itemii obiectivi-permit o măsurare mai exactă a rezultatelor și pot dobândi formă de:
a) itemi cu alegere duală
b) itemi de tip asociere
c) itemi cu alegere multiplă
 -itemii semiobiectivi-cuprind întrebări și cerințe care presupun elaborarea răspunsurilor
de către cei examinați:
a) itemi cu ”răspunsuri scurte”
b) itemi de completare
c) întrebări structurate.
-itemi subiectivi sau itemi cu răspuns deschis(de tip eseu)-testează,de regulă,capacitatea
de tratare coerentă și într-un mod personal a unui subiect,originalitatea,capacitatea creativă.
Tehnici de evaluare
3. Studiul de caz este utilizat moderne încă de mult timp ca metodă de învățământ,cu valențe
sub raportul învățării,îndeosebi în predarea disciplinelor socioumane.Experiența a demonstrat
și valențele ei ca metodă de evaluare.
Investigația constă în solicitarea de arezolva o problemă teoretică sau de a rezolva o
activitate practică pentru acre elevul este nevoit ca elevul să întreprindă o
investigație(documentare,observarea unor fenomene,experimentarea etc.) pe un interval de
timp stabilit.
4.Proiectul este deopotrivă activitate de învățare și modalitate de evaluare,cu un caracter
profund formativ.
Avantajele proiectului sunt:
-folosirea achizițiilor dobândite,într-un context nou,relevant pentru învățare;
-descoperirea dea specte noi și integrarea lor în structurile cognitive deja formate;
Durata proiectului trebuie să fie suficient de mare pentru a permite realizarea unor produse de
calitate.Tema,grupul de elevi;personalitatea cadrului didactic vor fi factorii cei mai importanți
care vor concretiza reperele proiectului.
Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului.El furnizează informații despre activitatea
elevului de-a lungul unui semestru,an școlar sau ciclu de învățământ. Un element esențial al
portofoliului este legat ed vârsta elevilor,specificul disciplinei,nevoile, abilitățile și interesele
elevilor. În realizarea portofoliului sunt importante:scopul,conținutul și modul de proiectare.
Scopul unui portofoliu este de a confirma faptul că elevii sunt capabili să realizeze ceea ce
este cuprins în obiectivele învățării.
5.Autoevaluarea oferă elevilor ocazia de a-și dezvolta autonomia deoarece ei ajung să
transfere în anumite situații abilitatea de a evalua realizările lro,permite elevilor să
îndeplinească o funție altădată rezervată învățătorului.
6.Interevaluarea
7.Tehnica ”Fără mâini ridicate”
8. Tehnica ”răspunsului la minut”
9.”metoda Semaforului”
10.Notarea elevilor
Prin utilizarea formelor de evaluare-inițială,formativă,sumativă-se valorifică intens timpul
pentru învățare în clasă,se activizează toți elevii în aceeași unitate de timp.
Îmbinarea metodelor clasice și moderne de evaluare și folosirea lor creatoare în funție de
particularitățile individuale ale elevilor,sporesc eficiența în activitatea de prevenire a
rămânerii în urmă la învățătură și asigurarea succesului școlar.
Bibliografie
Bacău:Rovimed Pulishers,2017,Cristina Vasile,Denisa Ene,Metodica și evaluarea pentru
examenele de titularizare și definitivare în învățământ
București,Didactica Publishing House,2019,Sinteze de Pedagogia Învățământului Primar,Ion
Albulescu,Horațiu Catalano