Evaluarea centrată pe competențe

Profesor învăţămant primar, Carmen Ion

Şcoala Gimnazială “Şerban Cioculescu” Găeşti

Pedagogia pentru competenţe provoacă dezbateri pe probleme ale educației actuale.

Cunoştinţele, produse ale învăţării, sunt valoroase, dar nu ca simple informaţii, ci împreună cu
anumite capacităţi şi abilităţi, evidente în rezolvare de probleme, în situații diverse de viață.
Abordarea învățării din perspectiva învățării centrate pe competențe se bazează pe
înlocuirea învăţării prin ascultare cu învăţarea prin acţiune, activă şi interactivă, bazată pe
implicarea şi responsabilizarea celui educat, pe înlocuirea învăţării de a fi docil cu învăţarea
interactivă, rezolvarea de probleme şi participarea socială , pe valorificarea experienţelor elevilor
în procesul de învăţare. Competenţa se poate manifesta printr-una din cele trei componente
(cunoştinţe, deprinderi, atitudini – adică ce ştie, poate şi vrea să facă elevul) sau se poate apropia
mai mult de una dintre acestea, în funcţie de importanţa acelei componente. O competenţă este
mai aproape de capacităţi, pe care le depăşeşte însă în complexitate şi forţă. Jean Cardinet
propune o distincţie între capacitate şi competenţă, plasând capacitatea între ,,a şti să spui“ şi ,,a
şti să faci”, iar compețetele între ,,a şti să faci” şi ,,a şti să fii”, chiar ,,a şti să fii” şi ,,a şti să
devii”. Activităţile de predare, învăţare şi evaluare, tehnicile şi instrumentele de evaluare se
construiesc în funcţie de competenţele care trebuie formate la elevi.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţământ. Având în vedere
curriculum-ul centrat pe competențe, se recomandă utilizarea, cu prioritate, a metodelor moderne
de evaluare : observarea sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea, portofoliul,
realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp
dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei. Evaluarea
orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare. Procesul de evaluare se axează pe
recunoaşterea experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite de către elevi în contexte
nonformale sau informale.
Metodele de evaluare centrată pe competenţe oferă elevilor suficiente şi variate
posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu (ca ansamblu de cunoştinţe), dar, mai ales, ceea ce pot să
facă (priceperi, deprinderi, abilităţi).
 Principalele metode complementare de evaluare utilizate sunt: observarea sistematică a
activităţii şi a comportamentului elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Observarea sistematică a comportamentului elevului este un produs al interacţiunii cadru
didactic-elev şi oferă cadrului didactic posibilitatea de a evalua concepte şi capacităţi,
atitudinea elevilor faţă de sarcina dată, comunicarea.
Instrumentele de observare a comportamentului elevului şi de analiză a produselor
învăţării pot fi : fişa de evaluare (calitativă), scara de clasificare, lista de control/verificare.
Aceste instrumente se utilizează pentru evaluarea atât a procesului, cât şi a produselor realizate
de elevi, cu ajutorul lor putând fi desprinse informaţii cu privire la domeniul cognitiv şi la
domeniul afectiv şi psihomotor.
Fişa de evaluare este completată de către profesor, în ea înregistrându-se date factuale
despre evenimente pe care profesorul le identifică în comportamentul sau în modul de acţiune al
elevilor săi (fapte deosebite, probleme comportamentale). La acestea se adaugă şi interpretările
profesorului asupra celor întâmplate.
Scara de clasificare însumează un set de caracteristici ce trebuie supuse evaluării, însoţit
de un anumit tip de scară. Scările de clasificare pot fi numerice, grafice sau descriptive.
Lista de control/verificare este asemănătoare cu scara de clasificare ca manieră de
structurare – set de enunţuri, caracteristici, comportamente. Se deosebeşte prin faptul că prin
intermediul ei se constată doar prezenţa sau absenţa unei caracteristici, fără a emite o judecată de
valoare.
Proiectul presupune un demers evaluativ mai amplu, care începe în clasă prin definirea şi
înţelegerea sarcinii de lucru, se continuă acasă pe parcursul câtorva zile sau săptămâni şi se
încheie tot în clasă, prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a
produsului realizat.
Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluare care plasează elevul într-o situaţie
autentică de cercetare şi acţiune, facilitează achiziţionarea unor metode de muncă specifice,
tehnici de elaborare şi de execuţie a unor lucrări ştiinţifice, practice, stimulează creativitatea,
cultivă gândirea proiectivă, încrederea în forţele proprii. Proiectul se poate realiza individual,
dar şi pe grupe de elevi. Proiectul este un proces şi, în acelaşi timp, un produs.
Este un proces deoarece elevii caută, investighează, prelucrează date, cooperează în cadrul
grupului. Ca proces, are rol de prevenire a factorilor de blocaj, de evidenţiere a calităţii
informaţiilor utilizate. Este un produs deoarece reprezintă dovada implicării personale a elevilor
în activitatea desfăşurată, a lucrului ȋn grup, a cooperării. Ca produs, reprezintă ceea ce au
acumulat elevii în termeni de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi.
Avantajele folosirii proiectului, ca metodă de evaluare, sunt: plasează elevul într-o
situaţie autentică de cercetare; stimulează creativitatea; cultivă încrederea în forţele proprii ;
facilitează achiziţionarea unor tehnici de muncă specifice (tehnici de elaborare şi execuţie a unei
lucrări ştiinţifice). Pentru evaluarea competenețelor vizate prin proiect, se elaborează instrumente
diverse: liste de verificare, scări de clasificare, fișe de observare care vor include
comportamentele observabile ce trebuie evaluate cu ajutorului instrumentului respectiv.
Portofoliul include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de
evaluare – probe orale, scrise, practice, observare sistematică a activităţii şi comportamentului
elevului, proiecte, autoevaluare – precum şi prin sarcini specifice fiecărei discipline. Portofoliul
reprezintă ,,cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un
an şcolar la altul. Scopul pentru care este proiectat portofoliul este acela de a confirma faptul că
ceea ce este cuprins în obiectivele învăţării reprezintă, de fapt, şi ceea ce ştiu elevii sau sunt
capabili să facă.
Investigaţia prezintă avantajul de a fi un veritabil instrument de analiză şi apreciere a
cunoştinţelor, capacităţilor şi personalităţii elevilor. Investigaţia contribuie la dezvoltarea
capacităţilor de ordin aplicativ ale elevilor, mai ales în cazul rezolvării de probleme, al
dezvoltării capacităţilor de argumentare.
Autoevaluarea oferă elevilor ocazia de a-şi dezvolta autonomia, deoarece ei ajung să
transfere în diverse situaţii abilitatea de a evalua realizările lor, permite elevilor să îndeplinească
o funcţie altădată rezervată învățătorului. Elevii dezvoltă, prin practicarea autoevaluării, abilităţi
din ce în ce mai importante. Calitatea evaluării realizate de învățător determină capacitatea de
autoevaluare a elevului. Formarea şi exersarea a capacităţii de autoevaluare, cu efect formativ
asupra elevului, este foarte utilă, deoarece se raportează la diferite competenţe, în funcţie de
progresul realizat şi de dificultăţile pe care acesta le are de depăşit.
Abordarea integrată a curriculum-ului urmăreşte apropierea elevului de viaţa reală.
Formarea unor competenţe, atitudini şi valori sunt elemente care contribuie, în mod definitoriu,
la dezvoltarea personală şi socială a elevului, pornind de la experienţa sa de viaţă şi de la
cunoştinţele însuşite.
Conexiunile între discipline, interdisciplinaritatea şi, mai ales, transdisciplinatatea,
contribuie la succesul dat de capacitatea de a realiza conexiuni şi transferuri rapide care să
conducă la rezolvarea eficientă a problemelor concrete cu care se confruntă elevul (succes
personal, profesional, social).
 În ceea ce priveşte identificarea impactului pe care îl are evaluarea centrată pe competenţe,
ȋn contextul actual, al abordării integrate a curriculum-ului, percepţia cadrelor didactice
chestionate poate fi interpretată astfel :

Fig. 1 Percepţia cadrelor didactice cu Fig. 2 Percepţia cadrelor didactice cu Fig. 3 Indicatori care subliniază
privire la ponderea evaluării centrate privire la atitudinea elevilor în faţa avantajul utilizării metodelor de
pe competenţe faţă de evaluarea unei evaluări pe bază de proiect evaluare centrată pe competenţe
cunoştinţelor însuşite

Evaluarea centrată pe competenţe prezintă, aşadar, o serie de valenţe formative care dau
elevului posibilitatea de a arăta ceea ce ştie şi, mai ales, ceea ce ştie să facă, în diverse contexte şi
situaţii. Reuşita abordării integrate a curriculum-ului este în stransă corelaţie cu modernizarea
celorlalte aspecte ale procesului de învăţământ: finalităţi, moduri de organizare a învăţării,
strategii, metode şi mijloace, evaluarea centrată pe competenţe, condiţie esenţială în realizarea
dezideratului şcolii de a-şi exercita funcţia sa de factor al împlinirii idealului educaţional.

Bibliografie
1. Bocoş,M., Chiş,V., (2012), Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare.
Particularizări pentru învăţământul primar, Cluj-Napoca : Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă
2. Ciolan, L., (2008.), Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdis-
ciplinar, Iaşi : Ed. Polirom
3. Copilu, D., Crosman D., (2009) , Ce sînt competenţele și cum pot fi ele formate.
Conference "Competencies and Capabilities in Education", Oradea
4. Cucos, C., (2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi : Ed. Polirom
5. Mândruţ, I., Catană, L., Negreţ-Dobridor, I., (2012), Proiectarea curriculum-ului
centrat pe competenţe - suport de curs, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
6. Mihăescu, M., Pop, V., (2011), Evaluarea formativă în contextul învăţării- Modul 2,
Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul
urban, Bucureşti : Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
7. Stoica, A., (2003), Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Bucureşti :
Ed. Humanitas Educaţional
8. *** Ȋnvăţarea integrată . Suport de curs PIPP, (2013)