METODE ALTERNATIVE DE

EVALUARE
 Funcţiile evaluării

Funcţia de verificare Funcţia de sprijinire

a cunoştinţelor însuşite, a elevilor sǎ înveţe. Se
comparând ceea ce se dă prilejul sǎ îşi dea
observǎ cu o normǎ seama ce se întâmplǎ:
exterioarǎ aşteptatǎ, cu ce învaţǎ? cum învaţǎ?
un etalon referent - de ce reuşesc (sau nu)
sǎ înveţe? -
EVALUARE EVALUARE
NORMATIVǍ FORMATIVǍ
PARAMETRII EVALUAREA EVALUAREA
FORMATIVǍ NORMATIVǍ
Funcţii Îl ajutǎ pe elev sǎ înveţe Verificǎ ceea ce şi-a însuşit elevul

Definiţii Internǎ Externǎ

teoretice Multireferenţialǎ Unireferenţialǎ
Proces temporal creator de efecte Raportul de conformitate-
de sens identitate cu o normǎ exterioarǎ
Dinamicǎ deja existentǎ
Comunicare Staticǎ
Informare
Decizii Reechilibreazǎ Selecţioneazǎ
Actori Elevii Profesorii / elevii
Instrumente Toate instrumentele care permit Relative: note, calificative
stimularea, suscitarea, dezvoltarea Binare: însuşit/neînsuşit; da/nu;
proceselor cognitive 1/0; ?%

Obiecte Procesele sau mijloacele cognitive Produsele: rezultatele unei

ce permit realizarea unor produse competenţe neobservabile în mod
observabile direct
Metode alternative de evaluare
 Portofoliul;
 Hărţile conceptuale;

 Proiectul;

 Jurnalul reflexiv;

 Tehnica 3-2-1;

 Metoda R.A.I.;

 Studiul de caz;

 Proba practică;

 Observarea sistematică a activităţii şi a

comportamentului elevului;
 Fişa pentru activitatea personală a elevului;

 Investigaţia.
 PORTOFOLIUL
 Reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care
profesorul poate să îi urmărească progresul – în
plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o
anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai
lung de timp (un semestru sau un an şcolar).

 TIPURI DE PORTOFOLII
• Portofoliu de prezentare sau introductiv
• Portofoliu de progres sau de lucru
• Portofoliul de evaluare
Portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai
bune lucrări sau realizări personale ale elevului,
cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă
progresele sale; care permit aprecierea
aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor
personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie
unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi
descoperi valoarea competenţelor şi eventualele
greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea continuă,
progresivă şi multilaterală cu activitatea şi cu
produsul final. Aceasta sporeşte motivaţia
învăţării.” (Ioan Cerghit)
Dezavantajele folosirii portofoliului

• nu poate fi repede şi uşor de evaluat;

• este greu de apreciat conform unui
barem strict, deoarece reflectă
creativitatea şi originalitatea elevului.
 HĂRŢILE CONCEPTUALE
 “HĂRŢILE CONCEPTUALE - oglindesc reţelele
cognitive şi emoţionale formate în cursul vieţii cu
privire la anumite noţiuni.” (Horst Siebert).

 Important este nu cât cunoşti, ci relaţiile care se

stabilesc între cunoştinţele asimilate.

 PERFORMANŢA depinde de modul în care individul

îşi organizează experienţa, ideile, de structurile
integrate şi de aplicabilitatea acestora.
Avantajele
utilizării hărţilor conceptuale
 duce la uşurarea reprezentării procesului de învăţare şi în
evaluarea sistemelor de cunoştinte
 poate fi folosită în organizarea cunoştinţelor deja existente
în mintea elevului
 se deschid perspective către un proces de învăţare activ şi
conştient
 stimularea celui care învaţă să acorde atenţie relaţiilor
existente între concepte
 facilitează înţelegerea, cunoaşterea şi uşoara aplicabilitate a
cunoştinţelor teoretice în practică
 permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului
 relevă modul cum gândesc participanţii şi cum folosesc ceea
ce au învăţat
Dezavantajele
utilizării hărţilor conceptuale

 solicită timp îndelungat;

 nivelul ridicat al standardizării;
 rigoarea şi ordinea în care subiectul trebuie
să lucreze.
 Aplicaţiile hărţilor conceptuale
 stimulează generarea de idei;
 proiectează o structură complexă;
 comunică sau prezintă idei complexe;
 explică modul în care noile cunoştinţe se integrează în
sistemul celor vechi într-un domeniu de studiu;
 crează soluţii alternative unei probleme date;
 analizează şi evaluează rezultatele;
 uşurează înţelegerea şi accesibilizează cunoaşterea;
 ilustrează modul de percepţie, reprezentare şi gândire a
unei realităţi, fapte, lucruri;
 reprezintă reţelele între concepte şi face diagnosticarea
lacunelor sau lipsa legăturilor între acestea;
 se folosesc în desfăşurarea activităţilor de grup;
 PROIECTUL

Proiectul este o formă activă, participativă

care presupune şi încurajează transferul de
cunoştinţe, deprinderi si capacităţi,
facilitează şi solicită abordările
interdisciplinare şi consolideaza abilităţile
sociale ale elevilor.
Realizarea unui proiect presupune
parcurgerea următoarelor etape:

1. Identificarea unei probleme/ teme/ subiect;

2. Culegerea, organizarea şi prelucrarea
informaţiilor legate de problema sau tema
aleasă;
3. Elaborarea unui set de soluţii posibile ale
problemei;
4. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea
mai bună variantă.
Cadrul didactic apreciază rezultatele
proiectului urmărind:

• adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a

mijloacelor didactice folosite la scopurile propuse;
• acurateţea produsului;
• rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui;
• raportul final şi modul de prezentare a acestuia;
• gradul de implicare al participanţilor în sarcina de
lucru.
 JURNALUL REFLEXIV
Este o „excelentă strategie
pentru dezvoltarea
abilităţilor metacognitive”,
constând în reflectarea
elevului asupra propriului
proces de învăţare şi
cuprinzând reprezentările
pe care le-a dobândit în
timpul derulării acestuia.
Se urmăreşte:
• autoreglarea învăţării (prin
examinarea atitudinilor, a
dedicarii şi a atenţiei concentrate
în direcţia depăşirii unei sarcini de
învăţare);
• controlarea acţiunilor
desfăşurate asupra sarcinii de
învăţare (prin analiza planificării,
a demersurilor metodologice de
rezolvare a sarcinii şi a
rezultatelor obţinute);
• controlarea cunoaşterii
obţinute (prin analiza noţiunilor
asimilate, a lacunelor înregistrate
şi a cauzelor acestora).
AVANTAJELE aplicării metodei jurnalului reflexiv:
 este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de
evaluare ;
 elevul poate să-şi exprime propriile nemulţimiri , dar şi
expectaţiile, exprimându-şi dorinţele şi satisfacţiile;
 învăţătorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte
aspecte care influenţează procesul învăţării şi astfel să-l
ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;
 cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare
apropiere între profesor şi elev, acesta din urmă simţindu-
se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în
consideraţie circumstanţele;
DEZAVANTAJELE jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa:
 solicită disciplină;

 notarea cu regularitate a reprezentărilor şi a părerilor

critice.
 TEHNICA 3-2-1
Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia
rezultatele unei secvenţe didactice sau a
unei activităţi.
Elevii scriu:
 3 termeni (concepte) din ceea ce au
învăţat,
 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult
în continuare şi
 1 capacitate, 1 pricepere sau 1 abilitate pe
care consideră ei că au dodândit-o în urma
activităţilor de predare-învăţare.
 METODA R. A. I.

 Denumirea provine de la întrebare

iniţialele cuvintelor
răspuns/
RĂSPUNDE – ARUNCĂ –INTEROGHEAZĂ întrebare

 Se desfăşoară în scopuri răspuns/

întrebare
constatativ-ameliorative şi nu
în vederea sancţionării prin răspuns/
notă sau calificativ. întrebare
 Exersează abilităţile de comunicare
interpersonală, capacităţile de a
formula întrebări şi de a găsi cel mai
potrivit răspuns.

Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar

şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi,
comunică cu uşurinţă şi participă cu
plăcere la o activitate care are în
vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.
 STUDIUL DE CAZ
 Caracteristicile acestei metode o recomandă în
predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane.
Ca medodă alternativă de evaluare măsoară
capacitatea elevilor de a realiza un demers (de
analiză, de înţelegere, de interpretare a unui
fenomen, de exersare a capacităţii de
argumentare, de emitere a unor judecăţi de
valoare, precum şi de formare şi dezvoltare a
trăsăturilor de personalitate).
 “... studiul de caz se realizează prin analiza şi
dezbaterea cazului pe care îl implică” – Ion T. Radu
Cazul este prezentat elevilor în trei forme:
- descrierea completă – elevii primesc toate informaţiile
de care au nevoie pentru soluţionarea problemei (se aplică
elevilor care au experienţă redusă de studiu);
- descrierea parţială (familiarizează elevii cu sursele de
cunoaştere şi le dezvoltă abilitatea de a formula întrebări);
- enunţarea cazului sub forma unei sarcini concrete
de rezolvat (este recomandată elevilor care ştiu să
identifice sursele de informare şi să le valorifice în mod
critic).

Avantaje
 Contribuie la dezvoltarea capacităţii intelectuale;
 Formează abilitatea de argumentare şi analiză;
 Pregăteşte elevii pentru a lua decizii eficiente.
 PROBA PRACTICĂ

Elevii sunt avizaţi asupra:

 Tematicii lucrărilor practice;

 Modului în care ele vor fi evaluate (baremele de
notare);
 Condiţiilor care le sunt oferite pentru a realiza
aceste activităţi ( computerele in uz si site-ul ).
 OBSERVAREA SISTEMATICǍ A
ACTIVITǍŢII ŞI A
COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

Reprezintă o modalitate eficientă de

a urmări evoluţia şi progresul elevilor
în contextul activităţilor şcolare.
Oferă informaţii referitoare la:
ABILITĂŢI INTELECTUALE:
♦ exprimarea orală;
♦ capacitatea de a citi şi de a scrie;
♦ operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia,
clasificarea, generalizarea, concretizarea, abstractizarea;
♦ capacitatea de deducţie;

ABILITĂŢI SOCIALE:
♦ capacitatea de a colabora cu ceilalţi;
♦ cultivarea de relaţii pozitive în grup;
♦ participarea la negocierea şi adoptarea soluţiilor;
♦ interesul pentru a menţine un climat stimulativ şi plăcut;
♦ capacitatea de a lua decizii;
♦ toleranţa şi acceptarea punctelor de vedere diferite de cel
personal;
♦ capacitatea de a asculta cu atenţie;
♦ rezolvarea nonviolentă a conflictelor;
♦ asumarea responsabilităţilor;
 Instrumente de înregistrare şi
sistematizare a constatărilor
 FIŞA înregistrează datele factuale despre
evenimentele importante din comportamentul
elevului şi din modul lui de acţiune.

 SCALA DE APRECIERE sau de clasificare

însumează un set de caracteristici
(comportamente) ce trebuie supuse evaluării.
(scala lui Likert: elevului îi sunt prezentate enunţuri în raport cu care el îşi
manifestă acordul/dezacordul pe cinci trepte: puternic de acord, de acord,
indecis/neutru, dezacord, puternic dezacord.)
 INVESTIGAŢIA

Constă în solicitarea de a rezolva o

problemă teoretică sau de a realiza o
activitate practică pentru care elevul
este nevoit să întreprindă o
documentare, observarea unor
fenomene, experimentarea pe un
interval de timp stabilit.
 Cu ajutorul acestei metode se
poate aprecia:
♦ gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema
investigată;
♦ capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de
obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a
datelor;
♦ abilitatea de a formula şi testa ipotezele;
♦ modul în care elevul prezintă metodele de
investigaţie folosite;
♦ conciziunea şi validitatea raportului-analiză a
rezultatelor obţinute.
 REGULILE UNEI EVALUĂRI
EFICIENTE

 Construiţi o imagine pozitivă despre

evaluare şi nu o asociaţi cu eşecul

 Nu utilizaţi evaluarea pentru alte scopuri

decât cele pentru care este ea proictată
 Cum influenţează evaluarea învăţarea?
P. Broadfort (1996) arăta:
 Evaluarea furnizează motivaţia pentru învăţare prin:

- aspecte pozitive ale succesului şcolar/demotivarea în cazul insuccesului;

- întărirea încrederii elevului în propriile forţe.
 Evaluarea ajută elevii şi profesorii să decidă ceea ce trebue să înveţe:

- evidenţierea a ceea ce este important din ceea ce se predă;

- furnizarea feed-back-ului asupra performanţelor obţinute.
 Evaluarea ajută pe elevi să ştie cum să înveţe prin:

- încurajarea unui ştil de învăţare activ;

- infuenţarea alegerilor strategiilor de predare-învăţare
- dezvoltarea activităţilor de a înţelege şi aplica în diferite contexte
cunoştinţe şi capacităţi.
 Evaluarea ajută pe elevi să aprecieze eficacitatea învăţării prin:

- evaluarea a ceea ce au învăţat;

- consolidarea şi transferul a ceea ce au învăţat;
- consolidarea unor noi situaţii de învăţare.
 VALENŢELE FORMATIVE ALE METODELOR
ALTERNATIVE DE EVALUARE

 Stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind

mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;
 Asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor,
exersarea priceperilor şi capacităţilor în contexte şi situaţii
variate;
 Asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare
uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind
astfel operaţionale;
 Asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare,
adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru
fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi
originalitatea acestuia;
 Descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar
pentru notă;
 Reduce factorul stres.