Alexandra Toma

Metode de evaluare și autoevaluare

MODERNE/ COMPLEMENTARE
Metode de evaluare și autoevaluare
moderne/ completementare
Metodele complementare de evaluare se înscriu în
categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere
elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au
asimilat un ansamblu de cunoştinţe, dar şi că dispun de
priceperi, deprinderi, abilităţi de a opera cu respectivele
cunoştinţe.
Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună
individualizare a actului educaţional.
 METODE:

01 02
OBSERVAREA SISTEMATICĂ A INVESTIGAŢIA
ACTIVITĂŢII ŞI
COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

03 04 05
PROIECTUL PORTOFOLIUL AUTOEVALUAREA
 OBSERVAREA SISTEMICĂ
În activitatea pe care o desfăşoară zilnic la clasă, profesorul obţine prin
intermediul acestei metode informaţii relevante asupra performanţelor elevilor
din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare, a competenţelor şi
abilităţilor de care dispun.
Permite cunoaşterea unor performanţe mai greu cuantificabile, dar foarte
importante pentru aprecierea randamentului şcolar, conduită morală, trăsături de
personalitate şi implicit pentru calitatea şi eficienţa demersului didactic.
Pentru ca metoda să conducă la obţinerea unor informaţii cu adevărat
relevante, utile actului evaluativ, foarte important este modul în care acestea sunt
înregistrate şi prelucrate.
Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi
utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare.
 Fiind o metodă complexă, observarea se
desfășoară în mai multe etape:

1 2 3

Prelucrarea și interpretarea
Pregătirea cadrului Observarea propriu-zisă. Această
datelor. Această etapă constă
didactic. etapă constă în : observații repetate,
în: precizarea elementelor
lansarea ipotezelor, validare prin altă modalitate a
primordiale, stabilirea
documen-tarea, precizarea rezultatelor obținute , în scopul
raporturilor precum și a
scopului urmărit, pregătirea atenuării subiectivismului, păstrarea
cauzelor ce au condus la
materialelor și a pe cât posibil a caracterului natural al
aceste raporturi, extragerea
instrumentelor necesare. fenomenului studiat, notarea
concluziilor.
observațiilor promt și cât mai fidel.
 Pentru a înregistra observațiile, profesorul
are la dispoziţie trei modalităţi:
fişa de evaluare lista de control /
scara de clasificare
(calitativă) verificare
sunt înregistrate date factuale comportamentele elevilor sunt Se aseamănă cu scara de
despre evenimentele mai clasificate după un număr de clasificare, dar ea
importante în legătură cu elevii categorii (scara lui Likert): înregistrează dacă o
care întâmpină dificultăţi. Niciodată caracteristică sau o acțiune
Observarea trebuie limitată Rar este prezentă sau absentă
doar la câteva comportamente. Ocazional
Frecvent
Întotdeauna
Scările de clasificare pot fi
numerice, grafice şi descriptive.
 Ca orice metodă, observarea sistemică prezintă avantaje dar și limite.
Principalul avantaj pe care îl prezintă constă în faptul că ea descoperă
fenomenele psihologice în rit-mul și maniera lor firească de manifestare.
Marele dezavantaj constă în faptul că este ce mai subiectivă dintre toate
metodele iar pentru a fi veridice rezultatele obținute este nece-sar să fie completate cu
rezultate obținute prin alte metode.
 INVESTIGAŢIA

este o metodă complementară de evaluare prin care se obţin informaţii cu

privire la capacitatea elevului de a aplica în mod original, creativ, în situaţii noi
şi variate, cunoştinţele asimilate. Se poate realiza pe parcursul unei ore sau unei
succesiuni de ore de curs, individual sau pe echipe.
 Prin intermediul acestei metode se pot evalua
multiple aspecte privind capacitatea elevului de
a:

1 2 3 4 5 6

defini şi folosi colecta şi prezintă

formula şi alege şi descrie
înţelege procedee organiza date rezultatele/
verifica ipoteze metodele
problema diverse obţinute concluziile la
cu privire la folosite
investigată pentru a problema luată care a ajuns
obţine în studiu
informaţiile
necesare
 Această metodă are o contribuţie deosebită nu numai pentru evaluarea propriu
zisă, ci şi în dezvoltarea capacităţilor de ordin aplicativ, familiarizându-i pe elevi cu
tehnicile investigaţiei ştiinţifice, dezvoltându-le gândirea logică, divergentă,
capacitatea de argumentare, inventivitatea şi originalitatea. În cazul în care investigaţia
se desfăşoară pe echipe/în grup stimulează interrelaţiile în interiorul grupului şi
formează deprinderi de comunicare, de cooperare în rezolvarea unor sarcini colective.
Investigația îndeplineşte mai multe funcţii:
• acumularea de cunoştinţe;
• exersarea unor abilităţi de investigare a fenomenelor (de proiectare a
acţiunii, alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea şi
prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor);
• exersarea abilităţilor de evaluare a capacităţii de a întreprinde asemenea
demersuri;
 PROIECTUL
• este o metodă complexă de evaluare, mult mai amplă decât investigaţia,
recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative;
• se poate realiza individual sau în grup.
• implică abordarea completă a unei teme la nivelul particularităţilor de vârstă.
• cuprinde o parte teoretică şi o parte practică, experimentală. În cazul în care,
datorită specificului disciplinei, partea experimentală este redusă sau nu se
poate realiza, îmbracă forma referatului.
• permite identificarea şi evaluarea unor cunoştinţe şi capacităţi superioare ale
elevilor, fiind, în acelaşi timp, o modalitate de evaluare cu puternice valenţe
în direcţia stimulării motivaţiei învăţării.
 5

Prin intermediul său se pot evalua capacități precum:

abilitatea de a finaliza
3 produsul

1 abilitatea de a utiliza 6
corespunzător materialele,
capacitatea de a selecta din
echipamentele, instrumentele din
surse variate lucrările care priceperea de a opera
dotare
conţin informaţii utile generalizări
realizării proiectului 4
(documentare) şi de a le
valorifica în mod creator
2
capacitatea de a gândi soluţii
alternative şi 7
de a o alege pe cea
priceperea de a identifica mai potrivită
competenţa de a prezenta
metodele de lucru adecvate proiectul realizat, punând
îndeplinirii obiectivelor în valoare aspectele
relevante
 Tema proiectului este propusă iniţial de profesor, dar după ce elevii se deprind cu
acest gen de activitate pot să-şi aleagă singuri temele. Ca metodă de evaluare cu
puternice implicaţii în realizarea efectivă a învăţării, proiectul trebuie să fie axat pe o
temă care să favorizeze transferul de cunoştinţe priceperi, deprinderi, abilităţi,
abordarea interdisciplinară, consolidarea capacităţii operaţionale a cunoştinţelor şi
abilităţilor sociale.
 Realizarea unui proiect presupune parcurgerea mai multor
etape:

1 2 3

identificarea colectarea, organizarea, elaborarea de

problemei /temei prelucrarea şi evaluarea ipoteze privitoare
informaţiilor legate de temă la soluţia
problemei

4 5

efectuarea prezentarea
proiectului proiectului
 Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii ce vizează calitatea proiectului
ca produs şi a unor criterii ce vizează calitatea procesului prin care s-a ajuns la
produsul respectiv (activitatea depusă de elev).
 Criteriile ce vizează calitatea proiectului se referă
la aspecte cum sunt:
● Validitatea proiectului vizează gradul în
care acesta acoperă unitar şi coerent, logic
şi argumentat tema propusă;
● Completitudinea proiectului se reflectă la
felul în care au fost evidenţiate conexiunile
şi perspectivele interdisciplinare ale temei,
competenţele şi abilităţile de ordin teoretic
şi practic şi maniera în care acestea servesc
conţinutului ştiinţific;
● -
● Elaborarea şi structura proiectului
priveşte acurateţea, rigoarea şi coerenţa
demersului ştiinţific, logica şi
argumentarea ideilor, corectitudinea
concluziilor;
● Calitatea materialului folosit în realizarea
proiectului, bogăţia şi varietatea surselor
de informare, relevanţa şi actualitatea
acestora, semnificaţia datelor colectate ş.a.;
● Creativitatea vizează gradul de noutate pe
care-l aduce proiectul în abordarea temei
sau în soluţionarea problemei.
 Criteriile ce vizează activitatea elevului se referă
la:
● felul în care elevul s-a raportat la tema
proiectului
● în ce măsură a înţeles sarcina
● calitatea documentării în problema
respectivă
● modul de prelucrare şi valorificare a
informaţiei obţinute din diverse surse
bibliografice
● modul de abordare a temei (empiric,
factual sau analitic, explicativ,
argumentat
Se vor avea, de asemenea, în vedere:
● rezultatele, concluziile la care a ajuns
autorul
● relevanţa proiectului (utilitate,
conexiuni intra şi interdisciplinare)
● precum şi modul de prezentare a
acestuia (claritate, coerenţă, capacitate
de sinteză etc.).
 Produsul final poate fi:
• elaborarea de referate sau articole;
• construirea unei machete sau a unui mulaj;
• alcătuirea mapelor cu material didactic;
• elaborarea proiectelor de lecție etc.
 PORTOFOLIUL
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o
selecţie sistematică, făcută, de regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele
didactice) a unor produse relevante ale activităţii elevilor (individual sau în
grup).
Portofoliul include şi rezultatele relevante obţinute prin cele¬lalte metode şi
tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise şi practice,
observarea sistemică a comportamentelor şco¬lare, proiectul, autoevaluarea,
precum şi sarcini specifice fiecărei discipline.
Notarea se va face într-o manieră holistică pe baza unor criterii clare, care
vor fi comunicate elevilor înainte să înceapă proiectarea portofoliului.
 Portofoliul este un instrument de evaluare complet, prin care se urmăreşte
progresul la o anumită disciplină, dar şi atitudinea elevului faţă de acea disciplină.
El reprezintă „cartea de vizită“ a elevului urmărind procesul global înregistrat de
acesta, nu numai în ceea ce priveşte cunoştinţele achiziţionate pe o unitate mare de
timp, dar şi atitudinile acestuia.
Este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acţionând ca factor al
dezvoltării personalităţii, rezervându-i elevului un rol activ în învăţare.
 Teoretic, un portofoliu poate cuprinde:

1 lista conţinutului acestuia, (sumarul,

care include titlul fiecarei lucrări/fişe)
1 rezumate;

2 2
lucrările pe care le face elevul individual sau
în grup;
fişe individuale de studiu

3 articole, referate, comunicări 3 hărţi cognitive

reflecţiile proprii ale elevului asupra a

1 experimente
1 ceea ce lucrează
autoevaluări scrise de elev sau de
2 eseuri
2 membrii grupului
înregistrări, fotografii care reflectă comentarii suplimentare şi evaluări ale
3 activitatea desfăşurată de elev individual
sau împreună cu colegii 3 cadrului didactic, ale altor grupuri de
elevi sau chiar părinţi
 AUTOEVALUAREA
Autoevaluarea ajută elevii să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere, să-şi
valorizeze atât cunoştinte, cât şi atitudini şi comportamente.
Elevii au nevoie să se autocunoască.
Aceasta le va da încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea
performanţelor şcolare. Elevul ajunge să îşi evalueze propriile capacităţi învăţând mai
întâi să-şi aprecieze rezultatele în activitatea de învăţare. Din acest motiv, abilitatea de
autoevaluare este foarte importantă pentru formarea la elevi a unor imagini realiste
asupra posibilităţilor şi limitelor lor.
Cadrul didactic va ajuta elevii să-şi dezvolte ca­pacităţile autoevalutive, să-şi
compare nivelul la care au ajuns în ra­port cu obiectivele şi standardele educaţionale şi
să-şi impună un program propriu de învăţare.
 Autoevaluarea este evaluarea efectuată de către elev a ceea ce el a realizat
şi/sau a comportamentului său.
Coevaluarea se realizează de către mai mulţi elevi.

Caracterul formativ rezultă din faptul că ea îi oferă elevului un ghid

metodologic despre învăţare şi un instrument de motivare şi responsabilizare.
Se pot folosi:
• chestionare
• scările de clasificare şi
• grilele de autoevaluare.