Metode și

strategii
de evaluare
Cuprins

01 Definirea strategiei de
evaluare;

02 Metode clasice de evaluare

orală,scrisă,practică;

03 Metode moderne de evaluare;

Nota școlară.Sisteme
04 alternative de cuantificare
a rezultatelor școlare.
 1. Definirea
strategiei de
evaluare
 Strategia de evaluare denota modul
de integrare a actiunii de evaluare
(realizabil prin operatiile de
masurare-apreciere-decizie) în
structura de functionare a activitatii
didactice/ educative.
 Conceptul de strategie de evaluare
reflecta tendinta de extindere a
actiunilor evaluative: de la
verificarile traditionale, la evaluarea
proceselor si conditiilor de
desfasurare a activitatii didactice, a
situatiilor de instruire/învatare.
3. Probele practice sunt utilizate
în vederea evaluării capacităţii
elevilor de a aplica anumite
cunoştinţe teoretice, precum şi a
nivelului de a stăpânire a
priceperilor şi deprinderilor de
ordin practic. Pentru realizarea cu
succes a unei activităţi practice,
este normal ca încă de la începutul
anului şcolar, elevii să fie avizaţi
asupra: tematicii lucrărilor practice,
modului în care ele vor fi evaluate
(baremele de notare) şi condiţiile
care le sunt oferite pentru a realiza
aceste activităţi (aparatura,
uneltele, săli de sport etc.). Un tip
specific de probă practică îl
constituie activităţile experimentale
în contextul disciplinelor cu
caracter practic-aplicativ. Prin
intermediul acestor activităţi
experimentale, care reprezintă în
primul rând situaţii de învăţare,
profesorul îşi propune să evalueze
capacităţi variate ale elevilor, care
nu pot fi surprinse prin intermediul
altor tipuri de probe.
2. Metode clasice de
evaluare
1. Proba orala-reprezintă
metoda de evaluare cel mai
des utilizată la clasă. Datorită
fidelităţii şi validităţii lor
scăzute, aceste probe nu sunt
recomandabile în situaţii de
examen, ele fiind
caracteristice în principal
disciplinelor care presupun
demonstrarea capacităţii şi
abilităţii dificil de surprins prin
2. Probele scrise (teze, probe intermediul probelor scrise.
de control, alte lucrări
scrise). Sunt
practicate, şi chiar uneori
preferate, datorită avantajelor
sale imposibil
de ignorat, în condiţiile în
care se doreşte eficientizarea
procesului de instruire şi
creşterea gradului de
obiectivitate în apreciere.
 3. Metode moderne de evaluare
• reprezintă „o metodă complexă de evaluare,
individuală sau de grup, recomandată profesorilor
pentru evaluarea sumativă.” (Cucoş, 2008, 138).
Elaborarea proiectului necesită o perioadă mai mare
de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi
sarcină de lucru individuală sau de grup ;
Este indicat ca profesorul să le recomande elevilor ca în
realizarea proiectului să respecte următoarea structură:
a. Pagina de titlu (include tema proiectului, numele
autorului/autorilor, şcoala, clasa, perioada de realizare);
b. Cuprinsul (se precizează titlurile capitolelor şi subcapitolelor);
c. Introducerea (se fac referiri la importanţa temei, cadrul
conceptual şi metodologic);
d. Dezvoltarea elementelor de conţinut prezentate în cuprins;
e. Concluzii;
f. Bibliografie;
g. Anexe.
1.PROIECTUL
• În utilizarea acestei metode se parcurg următoarele etape:
1. Stabilirea temelor pentru proiect (pot fi implicaţi şi elevii dacă le
este deja familiar acest tip de activitate).
2. Stabilirea şi precizarea perioadei de realizare a proiectului.
3. Familiarizarea elevilor cu exigenţele specifice elaborării unui
proiect.
4. Planificarea activităţii (individuale sau de grup) - formularea
obiectivelor proiectului; - constituirea grupelor de elevi (dacă este
cazul); - distribuirea/alegerea subiectului de către fiecare elev/grup
de elevi; - distribuirea/asumarea responsabilităţilor de către fiecare
membru al grupului; - identificarea surselor de documentare.
5. Desfăşurarea cercetării/colectarea datelor.
6. Realizarea produselor/materialelor.
7. Prezentarea rezultatelor obţinute/a proiectului.
8. Evaluarea proiectului
Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă suport şi
consultaţii elevilor în desfăşurarea cercetării, în colectarea datelor necesare şi
poate efectua evaluări parţiale.
Evaluarea proiectului implică atât raportarea la calitatea produsului, cât
şi la calitatea procesului, a activităţii elevului. În acest sens, este necesar ca
profesorul să formuleze criterii clare, susceptibile de a asigura o evaluare
obiectivă.
 2.Portofoliul

3. Metode Portofoliul este un instrument utilizat în cadrul evaluării sumative, care permite estimarea progresului în
învăţare al elevului prin raportare la achiziţiile realizate în perioade de timp mai mari (semestru, an şcolar

moderne de
sau chiar ciclu de învăţământ).
Astfel, un portofoliu poate conţine următoarele „piese”: fişe de informare şi documentare independentă,
referate, eseuri, creaţii literare proprii, rezumate, articole, pliante, prospecte, desene, colaje, postere,
teme, probleme rezolvate, schiţe, proiecte şi experimente, date statistice, curiozităţi, elemente umoristice

evaluare
referitoare la tematica abordată, teste şi lucrări semestriale, chestionare de atitudini, înregistrări
audio/video, fotografii, fişe de observare, reflecţii ale elevului pe diverse teme, decupaje din reviste,
reproduceri de pe internet; liste bibliografice şi comentarii cu privire la anumite lucrări, hărţi cognitive
etc...
Avantajele utilizării portofoliului: permite aprecierea unor tipuri variate de rezultate şcolare şi a unor
produse care, de regulă, nu fac obiectul niciunei evaluări; evidenţiază cu acurateţe progresul în învăţare al
elevilor prin raportare la o perioadă mai lungă de timp; facilitează exprimarea creativă şi manifestarea
originalităţii specifice fiecărui elev; determină angajarea şi implicarea efectivă a elevilor în demersul
evaluativ; permite identificarea punctelor forte ale activităţii fiecărui elev, dar şi a aspectelor ce pot fi
îmbunătăţite;
Contribuie la: dezvoltarea capacităţii de autoevaluare; formarea şi dezvoltarea competenţelor
metacognitive; dezvoltarea capacităţii de a utiliza tehnici specifice de muncă intelectuală; dezvoltarea
capacităţii de a utiliza, asocia, transfera diverse cunoştinţe; dezvoltarea capacităţii argumentative;
dezvoltarea capacităţii de a realiza un produs; dezvoltarea competenţelor de comunicare; dezvoltarea
încrederii în propriile forţe etc..
Dezavantajele utilizării portofoliului: dificultăţi în identificarea unor criterii pertinente de evaluare
holistică; riscul preluării unor sarcini specifice elaborării portofoliului de către părinţi etc..
Portofoliul - este „o metodă de evaluare
complexă, longitudinală, proiectată într-o
secvenţă mai lungă de timp, care oferă
posibilitatea de a se emite o judecată de
valoare, bazată pe un ansamblu de rezul-
tate.” (Cucoş, 2008, 140)..
3. Metode 3.Investigaţia
Oferă posibilitatea
moderne de
elevului (studentului) de a
aplica în mod creativ
cunoştinţele însuşite, în
situaţii noi şi variate, pe
evaluare parcursul unei ore sau
unei succesiuni de ore de
curs. Această metodă
presupune definirea unei
sarcini de lucru cu
instrucţiuni precise,
înţelegerea acesteia de
către elevii înainte de a
trece la rezolvarea
propriu-zisă prin care
elevul demonstrează şi
exersează totodată o
gamă largă de cunoştinţe
şi capacităţi în contexte
variate
4.Referatul
Este o metodă de
dobândire de cunoştinţe,
de formare de deprinderi
şi priceperi de muncă
intelectuală, o metodă de
verificare a intereselor
pozitive faţă de
investigaţia ştiinţifică, de
verificare a capacităţii de
selecţie dintr-o cantitate
informaţională a
cunoştinţelor la nivelul
capacităţii de înţelegere a
elevului.
4. Notarea scolara
Prin intermediul notelor școlare, elevii, părinții sunt informați asupra
randamentului pe care îl are procesul instructiv-educativ.

In învățământul gimnazial, notarea este procesul prin care se acordă

1
note (de la 1 la10), pe baza evaluării performanțelor elevilor. Prin
intermediul notelor, elevii conștientizează nivelul cunoștințelor
acumulate, de aceea se impune ca evaluarea să fie cât mai obiectivă,
cât mai bine ancorată în realitate.

Problema centrală a evaluării școlare este corectitudinea notării, obiectivitatea

sa. Așadar, nota acordată de profesor trebuie să fie obiectivă, să corespundă
2 nivelului real de pregătire a elevilor. Pentru acest lucru este necesar ca
profesorul să cunoască cunoștințele, priceperile și deprinderile pe care elevii și
le-au însușit.
Profesorul are datoria de a informa elevii despre felul în care se va desfășura
3 evaluarea, ce trebuie să știe, cum vor fi evaluați, ce criterii vor fi folosite în
acordarea notelor, de a stabili un punctaj în raport cu dificultatea subiectului,
de a elabora un barem de corectare (în cadrul probelor scrise), astfel încât să
fie eliminată orice urmă de subiectivism.

a) profesorul trebuie să respecte dreptul elevului de a-și cunoaște nota și de a

4 fi informat despre motivele acordării ei;
b) folosind, împreună cu elevii săi, criterii explicite, transparente de evaluare,
profesorul trebuie să admită că poate greși, să fie dispus să modifice nota
acordată inițial dacă elevul își argumentează temeinic solicitarea prin
raportare la criteriile de evaluare acceptate.