Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Stiințe Social Politice

An universitar: 2022-2023
Departamentul de Sociologie si Asistență Socială
Specializarea: Asistență Socială, anul III,

Disciplina: Asistenta sociala in scoala

TEMA DE SEMINAR
-IMPLICAREA PARINTILOR-

Profesor indrumator: Carmen Palaghia

Data: 04.05.2023

1
CUPRINS:
1. Delimitari conceptuale;
2. Instruirea parintilor;
3. Programe si strategii;
4. Concluzii;
5. Bibliografie.

2
 -IMPLICAREA PARINTILOR-

1. Delimitari conceptuale:

Există un consens larg că implicarea părinților în școlarizarea copiilor lor joacă un rol
important atât în rezultatele pozitive ale elevilor, cât și cele legate de școală. Din 1975,
legislația și directivele federale au acordat o valoare explicită și au încurajat eforturile legate
de promovarea implicării părinților în școlarizarea copiilor lor.

Exemplele cheie includ:

 directive federale pentru școli pentru a spori implicarea părinților
 valorile declarate ale colaborării active, schimbului de informații și soluționării
problemelor între părinți și educatori pentru a satisface nevoile educaționale ale
elevilor cu dizabilități, prevăzute în legislația federală privind educația specială
 accentul actual pe responsabilitatea sporită față de părinți și comunități

Părinții pot fi implicați în școlarizarea copiilor lor în mai multe moduri. Hoover-
Dempsey și colegii ei (2005) susțin că modul în care părinții isi dau interesul în școală
depinde de un amestec complex de propriile convingeri și atitudini față de implicare,
caracteristicile, atuurile copilului lor, caracteristicile familiei și factorii personalului școlar și
școlar. Având în vedere această multitudine de factori și în funcție de natura implicării –
precum și de sprijinul școlar pentru implicare – se așteaptă ca o anumită formă de implicare a
părinților să se poată raporta în mod variabil la un set de rezultate la copil, părinte și/sau
școală.

Având în vedere definiția largă a implicării părinților și gama potențial largă de

rezultate posibile, întrebarea directoare a fost pusă intenționat în mod restrâns: “Cum poate
interveni personalul școlii pentru a implica direct părinții în școală sau în viața academică
a copiilor lor, mai ales că aceasta are ca rezultat participarea și implicarea școlii?”

3
 2. Instruirea parintilor:

Rezultatele analizelor meta-analitice și ale studiilor de intervenție actuale indică faptul

că instruirea directă sau indirectă a părinților sunt probabil o intervenție eficientă pentru
îmbunătățirea abilităților academice ale copiilor (Erion, 2006; Mol et al., 2008; Nye et al.,
2006; Senechal, 2006), iar dovezile care susțin beneficiile acestor strategii continuă să se
acumuleze. În mod specific, efectele pozitive sunt observate într-o varietate de domenii de
rezultate, inclusiv abilități bazate pe curriculum, măsurători ale vocabularului expresiv și
măsurători ale performanțelor la citire, matematică și științe.

Există o mare varietate în ceea ce privește măsura în care astfel de intervenții sunt
efectuate cu un manual de ajutor, adică “manualizate”. Cu toate acestea, articole recente cu
referenți oferă suficiente detalii cu privire la modul în care aceste activități au fost planificate
și inițiate. Multe dintre aceste activități necesită un nivel ridicat de contribuție din partea
profesorilor (sau cel puțin a altor experți relevanți) (de exemplu, în ceea ce privește
identificarea activităților curriculare adecvate). Programele generale de sprijinire a familiei
(oferite fie în mediul școlar, fie în cel extrașcolar) par să aibă efecte pozitive, dar slabe,
asupra abilităților cognitive ale copiilor (Layzer et al., 2001).

O temă importantă legată de trainingul părinților este aceea că au apărut puține

"programe" specifice. Mai degrabă, studiile analizate, în general, reprezintă un amalgam de
strategii prin care părinții au fost instruiți sau asistați direct în furnizarea de diverse forme de
sprijin academic pentru copiii lor.

Nye et al. (2006) clasifică aceste strategii în patru tipuri generale:

 facilitarea activităților comune de lectură între părinți și copii,

 programe de sprijinire a părinților în dobândirea unor abilități specifice,
 jocuri de lectură și matematică, precum și recompense
 stimulente pentru părinți.

4
 În general, o concluzie a revizuirii meta-analitice, a indicat faptul că abordările care
au folosit recompense și stimulente și cele care au oferit educație și formare părinților au
prezentat dimensiuni relativ mai mari ale efectelor, pentru elevii mai mari din ciclul
primar și, respectiv, pentru elevii mai mici din ciclul elementar. Programele analizate
variau semnificativ ca durată (de la trei săptămâni la doi ani).

Cadieux și Boudreault, 2005 au implementat un program de zece luni utilizând doi

specialiști în lectură instruiți. Specialiștii i-au îndrumat pe părinți să se angajeze în activități
de lectură în perechi cu copiii lor de clasa întâi timp de 5-15 minute pe zi (5 zile pe
săptămână); specialiștii au efectuat vizite regulate la domiciliul părinților pentru a monitoriza
activitățile de lectură în perechi.

Alte intervenții vizează lectura voluntară de vară în rândul elevilor din clasele a treia
până la a cincea. Aceste programe au inclus implicarea atât a profesorilor, cât și a părinților.
Prin aceasta, părinții primesc o scrisoare prin care li se cerea să-și încurajeze copiii să
citească cu voce tare, să discute despre îmbunătățirea performanței acestora și a inclusiv să le
adreseze întrebări de înțelegere.

În cele din urmă, aceste programe generale de sprijin familial (ce sunt oferite fie în
cadrul școlii, fie în afara cadrului școlar) par să aibă efecte pozitive, deși slabe, asupra
abilitatilor cognitive ale copilului.

5
 3. Programe si strategii

Patru programe și două strategii ar îndeplini criteriile pentru a fi plasate în această categorie.

1. Families and Schools Together (FAST) evidențiază dovezi mixte legate de

beneficiile pe termen lung (până la doi ani) asupra unor comportamentale ale copilului,
competența academică și, totodată, implicarea directă a părinților.

În cadrul acestei intervenții, familiile sunt fie în mod universal, fie în mod selectiv
recrutate în unul sau mai multe cicluri de opt săptămâni de grupuri multifamiliale axate pe
construirea capitalului social între părinți, creșterea funcționării familiei prin tehnicilor de
terapie familială și consolidarea abilităților parentale. Părinții "absolvenți" din program ajută
apoi la facilitarea grupurilor ulterioare. De remarcat că, mai slab efecte mai slabe au fost
obținute în urma unei evaluări independente a proiectului.

2. Programul “Comer School Development Program”(Comer SDM; Cook et al.,

1999,2000; Millsap et al., 2000) dezvoltare școlară prezintă efecte modeste asupra unei game
largi de rezultate ale elevilor și ale școlii, inclusiv asupra rezultatelor școlare în cadrul unor
studii bine controlate. În aceste modele, implicarea părinților (prin participarea directă la
guvernanța școlii) este o componentă a unui efort mai amplu de reformă la nivelul întregii
școli.

3. Utilizând componenta de formare a profesorilor din cadrul programului Incredible

Years, Webster-Stratton et al. (2008) au constatat că profesorii de grădiniță și de clasa întâi
care au fost instruiți pentru a utiliza programul au raportat niveluri mai mari de eforturi
pentru implicarea părinților decât colegii care nu au beneficiat de intervenție.

4. Un al patrulea program, Iowa Strengthening Families Program (Programul de

consolidare a familiilor din Iowa) (ISFP), oferă cursuri de formare în domeniul
competențelor parentale generale și al competențelor familiale în șapte seri din timpul
săptămânii pentru părinți și copiii lor de clasa a șasea din școlile cu o proporție mare de copii
care primesc prânz gratuit sau cu preț redus. Programul a arătat efecte favorabile asupra
competențelor parentale, precum și reducerea riscului de abuz de substanțe la copii și
creșterea angajamentului școlar și a succesului școlar (Spoth et al., 2008).

6
 În cele din urmă, alte două strategii recomandate includ comunicarea profesorului cu
părinții prin note scrise cu privire la programa de matematică, temele pentru acasă și
performanța elevilor; acest lucru a fost asociat cu o mai mare performanță a elevilor la
matematică în raport cu cei care nu au primit astfel de comunicări (Sirvani, 2007).

Au fost obținute creșteri slabe, dar pozitive, ale comunicării părinte-școală pentru o
intervenție care a educat profesorii și părinții copiilor cu deficit de atenție/hiperactivitate
despre importanța comunicării acasă-școală, sugerând că o intervenție mai intensivă poate fi
justificat în acest caz.

O a doua strategie care arată efecte pozitive asupra performanțelor școlare ale copiilor
include invitarea directă a părinților în clasele de școală primară

O strategie în curs de dezvoltare se axeaza pe un model de consiliere a asistenței sociale

școlare orientat spre prevenție, bazat pe un model centrat pe sarcini, care s-a concentrat pe
comunicarea sporită cu părinții. De asemenea, a arătat efecte favorabile asupra performanței
școlare a elevilor.

7
 4. Concluzii:

Majoritatea intervențiilor găsite în cadrul cercetarii se referă în principal la formarea

abilităților parentale și, ca și în cazul programului FAST, în cele mai multe cazuri, au fost
ponderate în funcție de rezultatele pentru copii. Au existat puține dovezi ale unor programe
mai ample de implicare a părinților.

În general, două constatări principale pot fi desprinse din această analiză.

În primul rând, eficacitatea și flexibilitatea diverselor forme de activități de învățare

dirijate de părinți sunt punctele forte ale acestei literaturi. O concluzie sigură bazată pe
această revizuire ar fi de a încuraja cu fermitate practicienii să se familiarizeze cu
numeroasele moduri în care aceste tipuri de activități pot fi utilizate pentru a sprijini învățarea
elevilor, precum și pentru a implica elevii și părinții lor în munca școlară împreună.

Pe de altă parte, strategia de formare directă a părinților în ceea ce privește abilitățile

academice, în multe privințe, nu abordează problema mai largă a modului în care școlile își
pot îmbunătăți relațiile cu părinții și cu comunitățile - și anume, trecerea la o îngrijire
orientată spre familie, în care familiile și școlile colaborează pentru a răspunde la nevoile
copiilor în toate domeniile de dezvoltare.

Rezultatele acestor analize confirmă o asociere pozitivă între implicarea părinților,

definită în sens larg, și diverse domenii de rezultate școlare (de exemplu: note, realizări,
performante); iar aceste asocieri pozitive sunt valabile pentru elevii din învățământul general
și cei elevii minoritari și non-minoritari, pentru elevii de școală primară și de liceu, și pentru
copiii care provin din regiuni urbane sau rurale.

In concluzie, ceastă cercetare sugerează că eforturile de a dezvolta astfel de programe ar

fi de mare importanță pentru acest domeniu în general. și pentru practicienii din domeniul
asistenței sociale școlare în special.

8
5. BIBLIOGRAFIE:
 Michael S. Kelly, James C. Raines, Susan Stone, Andy Frey - School Social Work_
An Evidence-Informed Framework for Practice (Evidence-Based Practices) (2010)