Tipurile de

supervizare în
Asistența Socială
 CUPRINS
● 1. Definirea supervizării;
● 2. Funcțiile supervizării;
● 3. Tipuri de supervizare;
● 4. Concluzii.
 Cuvinte cheie
Supervizat

Asistență
Învățare
socială

Responsabilitat
Experiență
e
Ce este supervizarea și care sunt tipurile de
supervizare în Asistența Socială?
 01
Definirea
supervizării
Supervizarea, în cadrul social, este corelată cu munca asistentului
social. Acesta este supervizat, adică este acompaniat în munca lui pe caz,
în demersul de analiză şi identificare a căilor de acţiune cele mai benefice
pentru clientul serviciilor sociale.
Cojocaru St. (2005), consideră că se produc anumite confuzii în
ceea ce priveşte supervizarea serviciului social sau supervizarea
programului social. Această confuzie apare datorită plasării supervizării
între management şi consiliere, cu toate că aceasta nu reprezintă nici una
nici cealaltă, ci o combinaţie de elemente împrumutate din amândouă.
 Definire
Majoritatea lucrărilor de specialitate descriu supervizarea drept „o activitate care
transferă cunoștințe, abilități și atitudini de la o persoană cu experiență către una cu
mai puțină experiență.’’
 02. Funcțiile supervizării:
Pentru a exemplifica funcţiile supervizării, Cojocaru Ş. (2005) face apel la modelul lui Philip
Rich (1993). Potrivit acestui model (Modelul integrat al supervizării clinice), supervizarea are
următoarele patru funcţii:

• Facilitarea: implică dezvoltarea și menținerea culturii muncii și determină asistenții

sociali să fie proactivi, creativi, responsabili și onești în comunicarea cu ceilalți.

• Dezvoltarea profesională: urmărește dezvoltarea abilităților profesionale și transmiterea

cunoștințelor, fiind bazată pe o cultură a învățării permanente.

• Socializarea personalului: este implicată în procesul prin care celor supervizați li se

induc valorile, standardele și comportamentele dezirabile pentru organizație și pentru profesie.

• Oferirea serviciilor: această funcție urmărește asigurarea calității serviciilor la nivelul

standardelor profesionale și ale agenției, prin evaluarea permanentă a serviciilor oferite și
adaptarea acestora la nevoile beneficiarilor. (Cojocaru, 2005, pp.112-113).
 Funcțiile supervizării includ:
-comunicarea -asigurarea
punctelor de unei baze
vedere şi sigure de la
perspective care să
-asigurarea de alternative exploreze
feed-back privitor la teoria,
asupra dinamică şi intervenţiile şi
performanţei; intervenţii; stilurile.

-coaching şi -contribuţia
ghidare în adusă
practica dezvoltării
performanţei; identităţii
profesionale a
supervizorului;
03. Tipuri de supervizare
supervizare educațională, cu
scopul ca persoanele supervizate
să își sporească competența
În ceea ce privește profesională;
supervizarea din
asistența socială, supervizarea
metodologică/suportiva,
aceasta poate fi, la orientată spre client și având drept
rândul său, de trei focus modul de a gestiona un caz;
tipuri (Lundén,
2007, p.162): supervizarea administrativă, de
la manageri la membrii echipei.”
 Pentru a putea realiza o tipologie a supervizării, putem lua în considerare trei sisteme de
referință: relația supervizorului cu organizația, forma de organizare și perspectiva de abordare a
realității. Ținând cont de aceste criterii, întâlnim următoarele forme ale supervizării:
a) Dacă privim supervizarea din punctul de vedere al relației supervizorului cu organizația,
putem întâlni:
1. Supervizarea internă
2. Supervizarea externă;
b) După forma de organizare a supervizării, întâlnim:
1. Supervizare individuală;
2. Supervizare de grup;
c) Din perspectiva de abordare a realității, putem identifica:
1. Supervizarea clasică, centrată pe problemă;
2. Supervizarea apreciativă, centrată pe apreciere; (Cojocaru, 2005, p. 135).
 Supervizarea internă

Supervizarea internă se referă la situația în care activitatea

de supervizare este realizată de o persoană din cadrul
organizației. Probleme ar putea apărea, în acest tip de
supervizare, dacă persoana desemnată deține o funcție de
conducere în cadrul organizației.

Existența permanentă a unui supervizor în cadrul organizației

este costisitoare și de cele mai multe ori nu este
recunoscută ca o nevoie. Supervizarea internă este o
practică specifică organizațiilor neguvernamentale, mai
ales celor de origine străină.
 Supervizarea externă

Supervizarea externă se referă

la situația în care organizația
apelează la o persoană din
afară pentru a conduce procesul
de supervizare. Supervizarea susținerea personală
dezvoltarea ajută la asigurarea
externă poate fi confundată cu o și profesională în
personală și furnizării unor
ședință de consiliere însă nu ceea ce privește
profesională datorită servicii de calitate practica în acest
este așa deoarece acest tip de
învățării reflective; pentru clienți; domeniu;
activitate nu este o terapie
personală. Dacă ar fi să vorbim
despre rolul și scopul
supervizării externe, am putea
spune că, permite :
 Supervizarea externă

Acest tip de supervizare externă se asigură pe bază de contract încheiat între organizație și
supervizor. Acest contract ,,trebuie să prevadă în mod obligatoriu confidențialitatea datelor obținute prin
procesul de supervizare” (Cojocaru, 2005, p.135).
Un rol important al supervizorului extern este de a dezvolta o platformă pentru practica reflectivă
pentru angajații de primă linie–managerii. De asemenea, supervizorul ar trebui să îndeplinească sarcini,
precum:
o să identifice și să rezolve problemele ce țin de etica profesională;
o să identifice și să rezolve conflictele colegiale sau organizaționale.

Scopul supervizării este ca persoana supervizată să poată explora liber soluția acceptabilă, să-și
dezvolte autocunoașterea. În această concepție, supervizarea este un proces de învățare în care integrarea
noii experiențe conduce la modificarea schemelor cognitive existente, reacțiile emoționale și
comportamentale sunt restructurate, creându-se astfel noi posibilități de acțiune.
Supervizarea individuală
Supervizarea individuală se realizează prin intermediul unor şedinţe de supervizare
la care participă un singur asistent social şi supervizorul. Ea reprezintă o oportunitate
pentru supervizat de a beneficia de consultanţă individuală centrată pe nevoile
profesionale personale.
Prima etapă, din punctul de vedere al supervizorului, presupune prezenţa sa şi
explicitarea rolului său faţă de supervizat, precum şi asigurarea acestuia cu privire la
capacitatea pe care o are de a duce la bun sfârşit sarcina dată.
În cea de-a doua etapă, supervizorul va verifica îndeplinirea corectă a funcţiilor de
către cel pe care-l sprijină, fiind vorba aici mai mult de încadrare.
În timpul celei de-a treia etape, supervizarea se face mai detaşat pentru că
supervizatul are deja autonomie şi va recurge la supervizor doar în situaţii complexe,
evenimente dificile sau pur şi simplu pentru a se asigura că a procedat bine într-o anumită
intervenţie critică.
 Supervizarea de grup
● Supervizarea de grup este o formă a supervizării utilizată şi în asistenţă
socială care se bazează pe interacţiunile din cadrul grupului de asistenţi
sociali supervizaţi.

● Şedinţa de supervizare de grup este o întalnire profesională planificată şi

organizată având ca obiective evaluarea unor situaţii specifice, învăţarea din
experienţa celorlalţi, rezolvarea conflictelor, identificarea celor mai potrivite
soluţii la problemele cu care se confruntă.

● Prin şedintele de supervizare de grup se urmăreşte obţinerea unor clarificări

în ceea ce priveşte intervenţia, metodele de intervenţie, ale asistenţilor
sociali, prin participarea membrilor cu acelasi rang din cadrul echipei, adică
a persoanelor care ocupă poziţii echivalente în ierarhia organizaţională.
Procesul de supervizare de grup poate fi aplicat numai în cazul în care există un
număr de cel putin trei persoane în grup
Prezentatorul, expune cazul pentru discuţie, alege jumătate dintre participanţi drept consultanţi pentru cazul
prezentat, iar restul participanţilor rămân observatori. Prezentatorul răspunde la întrebările adresate de
consultanţi şi interpretează comentariile

Observatorii sunt persoanele care nu se implică în discuţie, nu pun întrebări. Ei îşi notează observaţiile legate
de caz și rolurile rolurile asistentului social implicat în rezolvarea cazului. Ei fac comentarii verbale la finalul
întâlnirii de supervizare, observă expunerea prezentatorului, răspunsurile şi întrebările consultanţilor.

Consultanţii sunt persoanele desemnate de prezentator să interpreteze datele furnizate de acesta şi rolul lor
este de a-l ajuta să atingă scopurile propuse pentru întâlnirea de supervizare.

Supervizorul îndeplineşte rolul de facilitator al grupului de supervizare, el ajută la selectarea celor mai
potrivite soluţii şi moderează grupul, astfel încât acesta poate atinge obiectivele stabilite de la început
 Supervizarea clasică, centrată pe
problemă
● Supervizarea centrată pe problemă urmăreşte indentificarea problemelor cu care se confruntă asistentul
social în rezolvarea cazului, diagnoza problemelor clienţilor, analiza cauzelor şi găsirea soluţiilor pentru
eliminarea acestora.

Philip Rich dezvoltă un model al supervizării în şase etape :

1. construirea relaţiei, urmăreşte dezvoltarea comunicării, stabilirea unor relaţii de încredere, înţelegere a
rolurilor şi a responsabilităţilor, dar şi stabilirea unor limite;
2. planificarea, este etapa în care se clarifică aşteptările supervizorului şi supervizatului, se stabilesc
obiective;
3. observarea supervizatului, se axează pe analiza abilităţilor de relaţionare sau a altor competenţe cum ar
fi gestionarea lucrului la caz, etc.
4. analiza, este etapa în care sunt analizate rezultatele în urma observaţiei;
5. şedinţele de supervizare, destinate discuţiilor de caz
6. monitorizarea, etapa în care se urmăreşte modul de implementare a deciziilor luate în etapa anterioară
 Supervizarea apreciativă
● A fost lansată de Ştefan Cojocaru în anul 2005 în urma unor studii practice. Este inspirată de
principiile anchetei apreciative şi adaptate procesului supervizării. Caracteristicile acestui model
sunt: viziunea pozitivă, centrarea pe punctele tari şi succesele asumate şi conştientizate de
profesionişti.

Etapa cunoaşterii, este etapa descoperirii celor

mai mari succese ale supervizatului în relaţia sa
cu clientul;

Supervizarea Etapa viziunii este etapa în care supervizorul şi

asistentul social construiesc o viziune comună
privind potenţialul supervizatului şi al clientului
apreciativă se său;

desfăşoară în Etapa programării este etapa stabilirii planurilor

specifice necesare pentru ca viziunea să devină
realitate, de orientare a discursului către
patru etape: activităţi posibile şi necesare pentru a atinge
obiectivele stabilite în etapa anterioară.

Etapa acţiunii este ultima etapă prin care este

elaborat planul de acţiune de către supervizat şi
supervizor.
 4. Concluzii:

Având în vedere că supervizarea este un domeniu

destul de nou, există o diversitate de tipuri de
supervizare care ar putea fi folosite de
supervizori. Consider că este foarte important ca
supervizarea să fie folosită de fiecare instituție
din domeniul Asistenței Sociale, dar nu numai,
pentru ca oamenii care lucrează în instituție să
poată fi evaluați și astfel să progreseze și să se
dezvolte în meseria pe care o practică.
 Bibliografie
1. Bányai, E., (2007), ,,Curente în supervizarea din Ungaria”, în Muntean, A.(coord), Supervizare. Aspecte practice și
tendințe actuale, Polirom, Iași, pp. 253 – 265.
2. Barker, R., L., (1995),The Social Work Dictionary, SUA:NASW Press.
3. Cojocaru, Ş., (2005), Metode apreciative în asistenţa socială, Editura Polirom, Iaşi.
4. Cojocaru, Ș., (2007), Evaluarea programelor de Asistență Socială, Editura Polirom, Iași.
5. Cojocaru, Ș., Cojocaru, D., (2008), Managementul de caz în protecția copilului. Evaluarea serviciilor și practicilor din
România, Polirom, Iași.
6. Muntean, A., (2007), Supervizarea, aspecte practice şitendinţe actuale, Editura Polirom. Iaşi.
7. http://www.incluziunesociala.ro/upls/46_49743_suport_curs_Evaluarea_si_supervizar ea_serviciilor_sociale.pdf
(Accesat la data de 12.03.2023)
8. http://www.rcis.ro/ (Accesat la data de 12.03.2023)
9. http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/10.%20Relatia%20supervizor-
supervizat%20lb%20romana.pdf (Accesat la data de 12.03.2023)
10. www.supervizare.com (Accesat la data de 13.03.2023)