Sunteți pe pagina 1din 9

CAP.

3
MODELE DE INTERVENTIE
Criza este definita in multe moduri. In general, situatia de criza face referire la reactiile emotionale
acute, care survin in urma unor situatii traumatice si care genereaza incapacitatea temporara a unei
persoane/familii de a face fata situatiilor cotidiene de viata.
3.1. Prevenirea situatiilor de criza
Pentru a se preveni confruntarea cu situatiile de criza sau pentru a atenua impactul acestora atunci cand
ele s-au produs deja, in CM se poate actiona lucrandu-se individual cu mamele si cu familiile acestora
sau cu intregul grup de mame.
Scopul acestor actiuni este de a forma la nivelul clientilor mecanisme de adaptare care sa le ofere
posibilitatea prevenirii situatiilor de criza sau confruntarea cu criza in conditiile unei abilitati crescute
de gestionare a acesteia. In sedintele de consiliere, clientii pot fi invatati sa:
identifice sursele de criza,
sa anticipeze perioada aparitiei acesteia,
sa realizeze planuri de actiune pe care sa le urmeze daca va fi cazul,
sa cunoasca reactiile generate de criza,
sa identifice reactiile emotionale imediate si pe termen lung (furie, durere, iritabilitate, disperare,
depresie, suicid),
sa identifice reactiile comportamentale si fiziologice manifeste in criza (izolare, plans, evitare, stare
fizica de rau),
sa identifice tiparele de gandire dezadaptativa (autoinvinuirea, blamarea altora, evaluarea catastrofica
a situatiilor),
sa isi dezvolte abilitatile sociale si in special reteaua de suport social,
sa invete metode eficiente de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor,
sa isi dezvolte abilitatile de management emotional.
Mamele pot fi invatate sa identifice factorii care pot genera situatii de criza si sa actioneze preventiv
pentru evitarea confruntarii cu aceste situatii, de exemplu:
1. Daca merge la un interviu pentru angajare la o ora indoielnica si intr-un cartier nesigur, cineva
cunoscut sa o insoteasca sau, cel putin, sa lase la responsabilul de caz adresa la care urmeaza sa se
duca;
2. Daca se intalneste cu fostul partener pentru a discuta cu privire la viitorul copilului si daca acesta
este o persoana violenta si stie ca este posibil ca el sa se manifeste intr-un mod agresiv, atunci sa evite
intalnirea cu el in locuri izolate, in spatii inchise si la ore tarzii.
Daca exista sansele aparitiei unui eveniment traumatic in viata ei sau cu cineva din anturajul ei, atunci
clienta trebuie invatata cui anume trebuie sa se adreseze in cel mai scurt timp pentru a primi ajutor.
3.2. Interventia in situatii de criza
Prin interventia in criza se urmareste identificarea unor modalitati de depasire a acesteia cu ajutor
specializat. Rezultatul final al interventiei este imbunatatirea situatiei de criza. Este o interventie de
scurta durata, in medie 6 saptamani si este centrata pe "aici si acum" in care capacitatea de lupta a
persoanei/familiei este mobilizata si orientata spre folosirea resurselor personale, sociale si de mediu.
Interventia in criza incorporeaza o viziune eclectica, reunind aspecte din terapii psihodinamice,
comportamentale, cognitiv - comportamentale, suportive si terapii de familie.
In abordarea clientului vom tine cont de faptul ca acesta poate trece printr-o dubla tensiune: pe de o
parte problema in sine este simtita ca o amenintare iar, pe de alta parte, incapacitatea de a-si rezolva
singur problema duce la cresterea tensiunii si a adancirii sentimentului de neputinta. Dintre
caracteristicile crizei, cel mai des amintita este cea care face referire la faptul ca orice criza reprezinta o
oportunitate de crestere si schimbare. Criza ne confrunta cu situatii noi si ne obliga sa experimentam,
incercam sau/si sa invatam noi strategii de adaptare si de rezolvare a problemelor.

Fiecare persoana resimte confruntarea cu o situatie de criza intr-un mod propriu si irepetabil.
Intrucat experienta emotionala prin care trece o persoana in situatii de criza este unica si personala este
benefic/intelept/bine ca persoana in cauza sa fie inteleasa si ajutata "aici si acum" fara sa fie comparata
cu alte situatii similare traite fie de aceeasi persoana, fie de altele.
3.2.1. Modelul celor 6 stadii ale interventiei in situatii de criza
In continuare vom prezenta succinct modelul celor 6 stadii ale interventiei in situatii de criza, unul
dintre cele mai folosite modele de interventie. Cele sase stadii descrise in cadrul modelului sunt:
1. Definirea problemei
2. Stabilirea sigurantei persoanei
3. Oferirea suportului
4. Identificarea solutiilor alternative
5. Realizarea planului de actiune
6. Obtinerea angajamentului si a consimtamantului
Pasul/stadiul I: Definirea problemei
Se refera la definirea si intelegerea problemei clientului si se realizeaza din perspectiva acestuia.
Se urmareste intelegerea de catre beneficiar a faptului ca problemele sunt datorate situatiei de criza.
Sunt utilizate deprinderile de ascultare activa si se focalizeaza pe aspectele verbale si nonverbale ale
comunicarii, se evita culpabilizarea clientului si acesta este incurajat sa isi exprime convingerile si
emotiile.
Pasul al II-lea: Stabilirea sigurantei persoanei
Se iau toate masurile pentru excluderea oricarei situatii de risc pentru client. In mod explicit,
profesionistul trebuie sa isi manifeste interesul pentru siguranta clientului si trebuie sa impartaseasca
acestuia ingrijorarile sale. Se vor identifica solutii temporare si eficiente pentru stabilirea sigurantei
clientului. Viata si siguranta clientului trebuie sa fie principala preocupare a profesionistului pe tot
parcursul interventiei in criza.
Pasul al III-lea: Oferirea suportului
Clientul va percepe profesionistul ca pe o persoana careia "ii pasa" si care mobilizeaza resursele din
mediu in favoarea sa. Profesionistul este un suport pentru client si el trebuie sa manifeste acceptare
neconditionata fata de acesta.
Pasul al IV-lea: Identificarea solutiilor alternative
In aceasta etapa, profesionistul ajuta la identificarea solutiilor la problema care a generat situatia de
criza. Sunt accesate resursele de suport moral si material. In aceasta faza un rol esential il are
constituirea retelei de suport. Nevoile urgente trebuie rezolvate prioritar pentru a reduce anxietatea
clientului fata de acestea si pentru a creste increderea clientului in propriile forte, in sprijinul si atentia
acordata de profesionist si in posibilitatea de rezolvare a crizei. Modul in care clientul isi explica
aparitia situatiei de criza trebuie rediscutat si remodelat pentru a inlatura credintele dezadaptative ale
acestuia.
Pasul al V-lea: Realizarea planului de actiune
Este de preferat ca planul de actiune sa fie realizat in scris pentru ca persoana in criza poate sa il
consulte ori de cate ori are nevoie. Planul trebuie redactat intr-un mod simplu, dar clar si explicit,
incluzand sarcini concrete, observabile si masurabile. Trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor
circumstantiale: unde, cine, cum, cand, de cate ori. Sarcinile vor fi prioritizate in functie de importanta
lor.
Pasul al VI-lea: Obtinerea angajamentului si consimtamantului
Este urmarea fireasca a stadiului anterior prin care clientul se angajeaza in rezolvarea sarcinilor stabilite
si care sunt in responsabilitatea sa. Presupune notarea obiectivelor vizate si a planurilor stabilite de
comun acord pentru obtinerea rezultatelor scontate. Avandu-se in vedere situatia de vulnerabilitate a
clientului, angajamentul si consimtamantul, redactate in forma scrisa pot fi semnate si de un martor, de
preferinta o persoana de incredere a clientului ce face parte din reteaua de suport a acestuia. Semnarea

acordului si de catre o terta persoana, martor, da un plus de importanta angajamentului asumat in scris.
Redactarea in scris a angajamentului, precum si semnarea acestuia constituie un element esential in
obtinerea rezultatului final al interventiei: rezolvarea situatiei de criza.
Uneori, in situatii de criza, clientii fac referiri, mai mult sau mai putin explicite, la suicid. Orice referire
de acest gen trebuie luata in considerare cu toata seriozitatea de catre specialisti. Este recomandat ca
pentru aceste situatii, in CM sa fie stabilita o metodologie clara de lucru. Specialistii trebuie sa stie ce
anume trebuie sa intreprinda si cum sa actioneze. In aceste situatii, inca de la primele aluzii la actul
suicidar problema trebuie adusa la suprafata si discutata pe fata cu clientul. Pentru aceste cazuri pot fi
folosite contractele contra-suicid, prin care se urmareste, pe de o parte, amanarea deciziei clientului de
a se sinucide, iar pe de alta parte, implicarea acestuia in depasirea situatiei de criza, conform celor sase
stadii amintite anterior.
De asemenea, tipul interventiei in situatii de criza poate fi stabilit la nivelul fiecarei institutii de
asistenta sociala, metodologia de lucru necesitand sa fie insa cunoscuta si aprobata de catre cei in drept.
3.3. Interventia centrata pe sarcina
Caracteristicile generale ale interventiei centrate pe sarcina sunt:
Este un excelent model de interventie pentru cazurile care pot fi rezolvate in trei-patru luni.
Impasul este determinat de o situatie care poate fi depasita de catre client cu o sustinere de scurta
durata.
Vizeaza un mod de lucru intensiv pana la atingerea obiectivului propus.
Accentul se pune pe ceea ce a intreprins clientul pentru a-si rezolva problema.
Obiectivul este definit in termenii gandirii pozitive, procesual si cat mai concret, la nivelul
conceptual al clientului.
Actiunea trebuie sa fie mentinuta sub controlul clientului.
Solutia este formulata in termeni de "aici si acum".
3.3.1. Modelul interventiei centrate pe sarcina
Literatura de specialitate descrie pentru acest tip de interventie modelul interventiei centrate pe sarcina
care valorifica cel mai mult importanta actiunii "aici si acum" si dreptul clientului de a participa la
procesul de rezolvare a problemei stabilind caile si modul de interventie.
In aceasta practica, se urmareste reducerea problemelor pe care clientul le recunoaste, le intelege, le
asimileaza si pe care doreste sa le abordeze. Practica centrata pe sarcina este planificata intr-un timp
limitat, care cuprinde 12 intalniri de-a lungul a trei pana la patru luni. Aceasta limita de timp poate fi
modificata in functie de circumstantele particulare care pot interveni si care au relevanta pentru practica
acestui model.
Modelul are un debut si patru pasi care se succed unul dupa altul intr-o ordine a carei respectare
determina implicarea gradata a clientului si gestionarea mai buna din parte profesionistului. Pasii se
suprapun uneori, dar in aceasta situatie profesionistul trebuie sa intervina in mod hotarat pentru
respectarea ordinei firesti.
Debutul sau inceputul: Contine prima intalnire cu clientul
Sunt discutate motivele solicitarii sprijinului si circumstantele care au determinat intalnirea dintre client
si profesionist.
Pasul I: Identificarea problemelor tinta ale clientului
Se stabilesc problemele identificate de catre client, prioritatile clientului (nu mai mult de trei),
prioritatile factorilor implicati in cazul respectiv (ex. reprezentanti ai autoritatii publice locale sau
centrale) si se realizeaza o evaluare rapida preliminara.
Pasul al II-lea: Contractul
Se stabilesc:
- problemele tinta ce vor fi abordate (maxim trei),

- obiectivele specifice ale clientului stabilite impreuna cu profesionistul,


- sarcinile generale ale clientului si ale specialistului,
- durata interventiei,
- programarea interviurilor si a interventiilor.
Contractul reprezinta planul de interventie a cazului. Pot fi folosite atat contracte verbale, cat si cele
scrise, dar sunt de preferat acestea din urma, insasi procesul de scriere a lor reprezentand o tehnica
eficienta de constientizare si implicare in rezolvarea problemei a partilor contractante. Contractul nu
este permanent. El se poate modifica la cererea partilor contractante. Acordul mutual si lucrul continuu
sunt conditiile de aplicare a contractului.
Pasul al III-lea: Rezolvarea problemei, indeplinirea sarcinilor, reducerea problemei. Are mai multe
sub-etape:
a. Definirea si specificarea problemelor tinta (maximum trei), reafirmarea si redenumirea problemei (ce
anume avem de schimbat si la cel nivel: comportamental, relational, de mediu). Sunt evaluate:
- problema tinta (importanta, efectele, cat de des se intampla, antecedentele, participantii, locul in care
are loc etc.),
- contextual social (statutul economic, caracteristici ale mediului de lucru sau scolar, statutul familial,
mediul cultural etc.),
- circumstantele cognitive-afective (trasaturile de caracter si de personalitate ale clientului, modul de
functionare, resursele personale etc.) si
- orice alte evaluari considerate semnificative pentru scopul propus.
b. Formularea alternativelor
c. Negocierile in scopul obtinerii suportului si actiuni specifice in colaborare cu alte persoane sau
institutii. Sunt luate deciziile (in conditiile reanalizarii si rediscutarii planului de interventie) si se trece
la implementarea strategiei: sarcinile sunt formulate si rezumate, se obtine acordul clientului si ne
asiguram ca acesta este convins de caracterul lor rational si stimulativ, se intocmesc strategii specifice
pentru rezolvarea fiecarei sarcini.
Clientul primeste sprijin pentru indeplinirea sarcinilor prin obtinerea si folosirea resurselor, prin
depistarea si depasirea la timp a obstacolelor, prin oferirea de instructiuni, de calauzire, prin activarea
stimulentelor, prin efectuarea jocurilor de rol, a stimularii si a practicii ghidate, prin insotirea clientului
in vederea modelarii comportamentului. Sunt identificate obstacolele in indeplinirea sarcinilor ce vin
din partea mediului social, in tranzactiile interpersonale sau din planul psihologic, si simultan se face
verificarea (dovedirea efectelor interventiei), monitorizarea (inregistrarea atenta a progresului
interventiei) si revizuirea contractului (cand progresul nu este satisfacator, cand depaseste asteptarile,
cand apar noi probleme, cand sarcinile nu sunt indeplinite sau sunt slab efectuate, cand suportul si
resursele sunt ineficiente, cand sarcinile profesionistului sunt ineficiente si nerealizabile).
Pasul al IV-lea: Incheierea
Are loc sfarsitul interventiei. Relatia de asistenta poate continua daca mai sunt si alte probleme de
rezolvat sau daca anumite sarcini tin de o derulare mai indelungata a evenimentelor. In ambele situatii
se obtine angajamentul clientului (Epstein, 1995).
Ca si interventia in criza, interventia centrata pe sarcina este o investitie de timp mica, dar cu rezultate
evidente si demne de apreciat la nivelul dezvoltarii personale a clientilor. Aceste tipuri de interventie
presupun o maxima implicare in relatia de asistenta a clientilor si a profesionistilor ce are ca rezultat
final functionarea clientilor la un nivel superior si auto-actualizarea acestora.
CAP. 4
PROGRAMUL PERSONALIZAT DE INTERVENTIE

In cadrul CM, fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de un PPI, care abordeaza intr-un mod coerent si
unitar componentele legate cel putin de: educatia si responsabilizarea mamei in relatia sa cu copilul,
asigurarea sanatatii fizice si psihice a mamei si copilului, pregatirea reintegrarii familiale si sociale,
orientarea si pregatirea pentru integrarea profesionala/scolara (daca este cazul) a mamei etc.
PPI se elaboreaza si se pune in practica numai cu acordul mamei si cu participarea sa directa.
Fiecare cuplu mama-copil beneficiaza de o interventie personalizata in functie de nevoile identificate la
admiterea in CM adaptata ulterior si axata pe dezvoltarea autonomiei mamei si pe pregatirea
reintoarcerii cuplului mama-copil in mediul familial, in conditii sigure si favorabile dezvoltarii
copilului.
Informatii despre PPI se gasesc de asemenea in cap. 5 din punctul de vedere al managementului de caz
la nivelul CM.
4.1. Evaluarea detaliata
Evaluarea detaliata presupune, in functie de nevoile si particularitatile copilului si ale mamei sale,
aspecte de ordin:
a. Social,
b. Psihologic,
c. Medical,
d. Educational si
e. Juridic
In acest sens, evaluarea detaliata presupune interventia mai multor profesionisti. Acesti profesionisti
alcatuiesc echipa multidisciplinara a cazului. In functie de problematica descoperita ca urmare a
evaluarii initiale, pentru evaluarea detaliata a situatiei cuplului mama-copil sunt cazuri in care este
nevoie si de interventia unor profesionisti care sunt externi DGASPC/OPA. Evaluarea initiala nu face
obiectul CM si este realizata conform procedurilor mentionate la pct. 2.3. Cazul este preluat cu
evaluarea initiala facuta. Trebuie sa se cunoasca situatia asupra careia trebuie sa se intervina.
Interventia priveste atat copilul, cat si mama. Trebuie de asemenea identificate nevoile cuplului mamacopil, precum si resursele (pentru a putea sprijini realizarea interventiei).
Evaluarea trebuie sa contribuie cu o cunoastere suficienta a situatiei familiei pentru stabilirea PPI si
trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:
Care sunt obiectivele finale ale interventiei?
Care sunt resursele puse la dispozitia cuplului mama-copil pentru realizarea obiectivelor stabilite?
Ce timp se estimeaza ca va fi necesar pentru realizarea acestor obiective?
Evaluarea cuplului mama-copil se bazeaza pe mai multe axe:
a. trebuie sa se tina cont de toti factorii prezenti in familie si care au impact asupra copilului;
b. se au in vedere aspectele curente ale functionarii familiei, precum si dificultatile intampinate si
problemele cu care se confrunta;
c. este necesara intelegerea cauzelor care au dus la aparitia acestor probleme, examinand trecutul
personal si istoricul familiei, cultura si experientele de viata ale membrilor de familie.
d. evaluarea presupune interactiune: ea se concentreaza asupra rolurilor, relatiilor si a mediului din
familie.
Pentru a ne asigura ca se realizeaza o evaluare completa a cuplului mama-copil, trebuie sa fie analizate
toate domeniile lor de existenta:
a. Viata sociala
Indicatorii acestui domeniu se refera la evaluarea relatiilor sociale ale familiei (mama si copilul, tatal
copilului, rudele mamei si/sau ale tatalui) in si cu comunitatea:
Pe ce fel de sisteme de suport se poate baza familia?
Cum utilizeaza cuplul mama-copil resursele existente in comunitate?
Ce fel de interactiuni are familia cu scoala, biserica, vecinii, angajatorii, diferitele grupuri, prieteni si
serviciile sociale?

b. Situatia economica
Care este cauza/cauzele problemelor economice?
Care a fost situatia anterioara?
Ce solutii au fost utilizate pentru depasirea situatiei de criza?
Care au fost rezultatele?
c. Aspecte de mediu
Au o locuinta proprie, sigura? Locuinta are o structura sigura?
Au la dispozitie instalatii sanitare adecvate?
Au la dispozitie mijloace de transport?
d. Aspecte de sanatate mentala
Exista semne de stari depresive la vreun membru al familiei?
Urmeaza cineva din familie vreun tratament pentru o boala psihica?
Sunt consumatori de alcool, droguri in randul membrilor familiei?
e. Aspecte de sanatate fizica
Pe langa descrierea starii de sanatate este necesara si observarea:
Aspectului general al mamei si al copilului, al membrilor familiei (aspectul pielii, aspectul parului,
aspectul unghiilor)
Obiceiurile de alimentatie si odihna
Boala, starile cronice, dizabilitatile
f. Aspecte ce tin de calitatea relatiei mama-copil
isi poate mama asuma rolul de parinte? (ex. si-a dorit copilul? doreste sa fie alaturi de el? isi poate
imagina perspectivele familiei sale?)
Raspunde mama contactelor initiate de copil? Raspunde in mod adecvat nevoilor copilului? Dar
deprinderilor de crestere si ingrijire a copilului?
Cum raspunde copilul la interactiunile initiate de mama sa?
Dezvoltarea copilului este in conformitate cu varsta biologica? Cunoaste mama obiceiurile copilului?
(ex. recunoaste plansul, ii cunoaste preferintele alimentare, jocuri preferate)
Care este reactia copilului la absenta mamei?
4.2. Programul personalizat de interventie
In conformitate cu nevoile determinate ca urmare a evaluarii detaliate, se alcatuieste PPI, care este un
document scris redactat de comun acord cu mama si cuprinde obiective care se refera cel putin la:
a) relatia mama-copil;
b) educatia mamei pentru cresterea copilului (formarea abilitatilor parentale etc.);
c) pregatirea mediului familial pentru primirea si integrarea copilului si a mamei;
d) orientarea si pregatirea pentru integrare sociala si profesionala.
Serviciile de care pot beneficia cuplurile mama-copil pot fi (in functie de nevoile identificate):
asigurarea gazduirii pe o perioada determinata de timp;
programe educationale (drepturi si responsabilitati parintesti, abilitati parentale, puericultura,
planificare familiala, autogospodarire etc.);
consiliere si sustinere psihologica;
serviciile unui centru de zi sau crese, gradinita, scoala;
cursuri de pregatire/reconversie profesionala pentru mama (orientare pentru tatal copilului, daca
acesta exista si este prezent in viata copilului); sau demersuri in vederea reintegrarii scolare a mamei;
acompaniere si identificarea unui loc de munca si/sau a unei locuinte;
informare si sustinere in demersuri administrative (clarificarea situatiei administrative si juridice al
cuplului mama-copil ca de exemplu: obtinerea actelor de identitate, drepturi si prestatii sociale);
reabilitarea legaturilor cuplului mama-copil cu tatal copilului si/sau familia (de origine sau largita);
servicii medicale preventive sau curative pentru mama si copil.

Seful serviciului (coordonatorul CM) desemneaza responsabilul de caz (profesionist care indeplineste
conditiile conform standardelor minime obligatorii privind managementului de caz in domeniul
protectiei copilului) din cadrul echipei, in vederea alcatuirii si instrumentarii PPI.
PPI trebuie sa contina cel putin:
1. obiective operationale pe termen scurt, mediu si lung,
2. activitatile corespunzatoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutina, sau ocazionate
de anumite proceduri sau evenimente,
3. durata aferenta activitatilor,
4. personalul de specialitate desemnat si alte persoane implicate, atat din cadrul CM, cat si din alte
servicii din comunitate, cu atributii clare,
5. modalitatile de monitorizare si evaluare/reevaluare, inclusiv date de reevaluare stabilite,
6. rezultatele previzionate in intervale de timp determinate,
7. proceduri, daca e cazul.
Profesionistii au obligatia de a consulta mama si de a tine cont de opinia acesteia in procesul decizional
si de interventie care priveste cuplul mama-copil. Daca tatal copilului este prezent in viata copilului,
acesta este implicat, consultat si informat permanent asupra elaborarii si implementarii PPI.
Indeplinirea obiectivelor PPI presupune implicarea si responsabilizarea mamei (a tatalui si/sau a
familiei). Oferirea serviciilor se face numai in baza unui contract de rezidenta semnat de catre
DGASPC/OPA cu mama, care presupune posibilitatea participarii si responsabilizarii partilor implicate.
Reevaluarea PPI se efectueaza o data la trei luni, conform legii. Aceasta presupune analiza indeplinirii
obiectivelor cuprinse in PPI si reevaluarea situatiei cuplului mama-copil in noul context si din
perspectiva scopului PPI. Responsabilul de caz intocmeste raportul de reevaluare sau, dupa caz, de
revizuire, care trebuie avizat de seful ierarhic si transmis in termen de 3 zile membrilor echipei si
familiei. Rapoartele de reevaluare vor fi remise si managerului de caz, in vederea monitorizarii situatiei
cuplului mama-copil. Profesionistii implicati in implementarea PPI intocmesc rapoarte de monitorizare
pe care le comunica responsabilului de caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la cuplul mamacopil si care sunt anexate la dosarul familiei. Evaluarea implementarii PPI sau, dupa caz, schimbarea
termenilor acestuia se realizeaza in reuniune de caz (pe cat se poate, cu participarea tuturor
profesionistilor implicati, din cadrul echipei CM sau a unor profesionisti externi). Rezultatele evaluarii
sunt discutate cu mama - beneficiara a CM.
Seful serviciului (coordonatorul CM) trebuie sa cunoasca continutul tuturor PPI vizand cuplurile
mama-copil gazduite in cadrul centrului si sa urmareasca modul de realizare a obiectivelor acestuia, in
vederea identificarii nevoilor de adecvare a proiectului institutional: ca de exemplu, incheierea unor
conventii de colaborare punctuale neprevazute de DGASPC/OPA.
4.3. Instrumente utilizate
In vederea evaluarii, pot fi utilizate instrumente cu aplicabilitate generala sau instrumente specifice
adaptate nevoilor cuplului mama-copil, de preferat instrumente agreate de toate institutiile partenere ale
DGASPC/OPA.
Listam o parte dintre instrumentele care pot fi utilizate in demersul de evaluare a situatiei cuplului
mama-copil, dar cu aplicabilitate si in derularea implementarii PPI:
a. Ecomapa - reprezinta un instrument care precizeaza locul cuplului mama-copil (si a fiecaruia in
parte) in context social (in cadrul comunitatii), evidentiind natura relatiilor existente si intensitatea
conflictelor.
b. Genograma - reprezinta un instrument necesar pentru descrierea relatiilor intergenerationale din
cadrul familiei din care provine cuplul mama-copil. Datele obtinute cu ajutorul acesteia au relevanta
pentru istoricul/anamneza familiei.
c. Analiza campului de forte - in cadrul efectuarii diagnosticului asupra situatiei de criza, in vederea
identificarii unor potentiale solutii, este util sa se evidentieze fortele active si restrictive care intra in
campul analizei (cuplul mama-copil). De exemplu, dezvoltarea normo-ponderala a copilului poate fi un

element ce defineste competentele mamei in rolul sau matern; sau deschiderea, colaborarea,
dinamismul mamei catre rezolvarea situatiei sale poate determina nevoia de servicii.
d. Observatia - este desemnarea generala a perceperii si inregistrarii atente si planificate a relatiilor
dintre mama si copil, a modului de reactie pe care mama il are in raport cu diferite evenimente. Este o
tehnica de investigare, directa sau indirecta. De asemenea, observatia poate fi utilizata (ca adjuvant) si
in momentul in care profesionistul este intr-un interviu diagnostic, permitand in mod indirect, obtinerea
de informatii despre persoanele supuse evaluarii (comportamentul mamei sau al copilului, aspectul
fizic, modul in care privesc etc.). Atunci cand vorbim de evaluarea relatiei mama-copil, de atasamentul
dintre cei doi, urmarim: cautarea proximitatii si a contactului; evitarea; interactiunea de la distanta
dintre acestia. Fiecare sedinta de observatie poate fi notata (protocol de observatie - in care sunt notate:
scopul observatiei, durata, contextul si desfasurarea momentului observat cat mai neutru posibil, fara
interpretari sau propuneri) sau filmata (doar cu acordul participantilor). Ulterior, secventa filmata poate
fi comentata de catre profesionist impreuna cu mama, in reuniunea de echipa sau in cadrul unui studiu
longitudinal. Protocoalele de observatie pot face obiectul dosarelor de caz.
e. Interviul - prin intermediul sau sunt obtinute informatii concrete de la persoana evaluata. Interviul
poate fi structurat (urmareste un scop anume - de exemplu, obtinerea datelor de identitate ale mamei)
sau nestructurat (fapt ce presupune discutii libere cu mama si/sau copilul).
Propunem un model de raport de evaluare detaliata (anexa 1), care cuprinde itemii de evaluare necesari
intocmirii PPI. Evaluarile necesare completarii raportului pot fi efectuate inainte sau dupa momentul
primirii in CM. Profesionistii implicati in evaluare facand parte din echipa CM, DGASPC/OPA si/sau
din exterior (de ex: medicul de familie).

Sarcina la adolescente aduce cu sine unele efecte nedorite i acesta este i scopul proiectului de a
interveni pentru prevenirea acesteia i a informa adolescenii cu privire la luarea unei decizii
responsabile. Posibile efecte pot fi: abandonarea colii; abandonarea adolescentei de cre partener i
familie; riscul srciei, dificulti financiare; maturizare timpurie; stim de sine sczut, conflicte
interioare; posibile probleme n relaia cu copilul; stigmatul din partea comunitii.
Cele mai multe adolescente nsrcinate abandoneaz coala sau ntrerup pentru o perioad de
timp cursurile datorit strii de graviditate sau datorit faptului c trebuie s aib grij de copil. Multe
dintre ele nu mai continu coala, n special liceul n urma situaiilor survenite. Acesta este un efect
destul de nedorit datorit faptului c vor avea venituri mici la angajare i insatisfacii n munc. Aceasta
poate duce i la riscul srciei dac nu are suport i sprijin din partea partenerului sau familiei. Astfel,
n aceast situaie, mama adolescent nu poate s-i pstreze copilul i trebuie s-l dea n asisten
maternal pn la dobndirea unor condiii de trai acceptabile i pn la stabilizarea situaiei.

Abandonul de ctre familia de origine este un efect extrem de nedorit pentru mama
adolescent. Abandonat de ctre partener i neavnd sprijinul familiei aceasta se confrunt cu o
situaie extrem de dificil. Pn la clarificarea situaiei cu familia sa, mama adolescent triete stri
contradictorii i se simte neajutorat i vinovat de rezultatul aciunilor sale. Unele care resimt puternic
starea de vinovie sau ajung ntr-o stare cnd stima de sine este extrem de sczut pot recurge la
tentative de suicid.
Experiena prin care trece mama adolescent duce la o maturizare timpurie i aceasta datorit
responsabilitii care trebuie s i-o asume ca printe pentru c trebuie s se ngrijeasc de ea nsi, ct
i de copilul su pentru asigurarea condiiilor de trai. n relaia cu copilul de asemenea, pot surveni
unele neplceri pentru c acum mama adolescent nu mai poate fi liber cum era nainte, ceea ce creaz
unele frustrri pe care le poate transmite copilului, iar acesta e posibil s se simt nedorit i neiubit. Mai
mult, mama adolescent poate lua decizia unei cstorii timpurii de dragul copilului. ns, s-a constatat
c aceasta nu poate fi cea mai bun soluie pentru c pot aprea unele nen elegeri pe fondul unei
imaturiti a celor doi i prin neasumarea responsabilitilor parentale, ceea ce poate duce la divor.
Nu n ultimul rnd, stigmatul din partea comunitii poate avea efecte nefaste asupra mamei
adolescente. Aceasta se va simi fr valoare i va cuta izolarea de ceilali sau va adopta anumite
conduite deviante ca rzbunare la stigmatul celor din jur. De asemenea, copilul se va simi la rndul su
stigmatizat pentru c a fost copilul unei mame adolescente i va percepe ca pe o stare negativ acest
lucru, care va aduce unele frustrri.
Principalele variabile ale problemei: schimbarea modului de trai, dif. finan., asumare rol
parinte , maturizare timpurie, abandonarea scolii.