ASF - Suport de Curs

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.
9
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE sector 5, Bucureşti
Tel. 01/314. 03 26/315.31.22
ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ Fax. 315.83.91
PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
Conf.dr. GHEORGHIŢA NISTOR
ASISTENȚA SOCIALĂ A FAMILIEI
CURS PENTRU ANUL I, SEM. II
BUCUREȘTI
2021-2022
1
Introducere
Disciplina Asistența socială a familiei formează competenţe necesare practicii
domeniului asistenței sociale a familiei prin cunoașterea și înţelegerea specificului
sistemului de asistenţă socială din România şi fundamentarea teoretică și practică a
dimensiunilor asistenţei sociale (centrată pe familie și copil).
Obiectivul general al disciplinei:

 Cunoașterea teoriilor, serviciilor și cadrului legislativ din asistenţă socială în
dinamica lor, prin raportarea acestora la viaţa de zi cu zi a copilului, familiei sau
comunităţii.
Obiectivele specifice ale disciplinei:
 Cunoaşterea serviciilor de asistenţă socială şi a beneficiilor sociale pentru
familiile şi copiii aflaţi în situaţii de risc.
 Cunoaşterea metodologiei de evaluare, monitorizare şi supervizare a familiilor
aflate în situaţii de risc.
 Dobândirea unui nivel de competenţă analitică de tip psiho-social interactiv şi
tehnic aplicativ necesar unei practici responsabile, profesional-autonome în cadrul
serviciilor de asistență socială pentru familie şi copil.
 Aplicarea aspectelor teoretice din asistenţă socială la dezvoltarea unor programe
concrete de suport a copiilor și familiilor aflate în dificultate, precum şi stimularea
eforturilor proprii ale acestor categorii sociale pentru depăşirea dificultăţilor şi
marginalizării socio-umane.
 Formarea deprinderilor de monitorizare şi evaluare a serviciilor de asistenţă
socială a familiei.
 Participarea la propria dezvoltare profesională.
 Respectarea unor valori si norme morale în practica comunicării în asistenţa
socială, posibilitatea de dezvoltare şi perfecţionare a profesiei prin participarea la
activităţi de cercetare în domeniul socio-uman sau anumite programe de asistenţă
socială.
2
Competenţe formate
1. Explicarea şi ințelegerea corectă a problemelor sociale, a cazuisticii variate din

asistența socială a familiei. Pe baza cunoaşterii teoriilor din asistenţă socială în
dinamica lor prin raportarea acestora la viaţa de zi cu zi a copilului, familiei sau
comunităţii, se va avea în vedere:
- Formarea capacităţii de diagnosticare a nevoilor sociale ale familiei și
de elaborare a planurilor de intervenție.
- Formarea capacităţii de a elabora și implementa planuri de intervenție
în domeniul rezolvării problemelor sociale.
- Dobândirea unor capacități de a evalua corect, complex cazurile sociale
și de a oferi servicii sociale și de suport pentru familiile vulnerabile, aflate în
dificultate.
-Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în domeniul asistenței sociale;
exemplu: capacitatea de a realiza o anchetă socială pornind de la înțelegerea
corectă a comportamentului individului, grupului, comunității și de a oferi servicii
de asistență socială, de specialitate în vederea rezolvării problemei sociale.
Resurse şi mijloace de lucru

• Cursul oferit de noi este necesar formării competențelor practice specifice
asistenței sociale. Pot fi utile in descifrarea noteleor de curs anumite dicționare de
specialitate (de sociologie, de politici sociale, de indicatori ai calității vieții ș.a.) cu
ajutorul cărora pot fi înțeleși corect anumiți termeni sau anumite paradigme.
• Vă recomandăm să vă programaţi procesul de învăţare, să aveți în vedere un
management al timpului, lăsând timp pentru studiul individual, pentru realizarea
temelor de control, pentru recapitulare și pregătirea examenului final.
• Pentru studiul individual, lectură, efectuarea aplicaţiilor, găsirea răspunsurilor
la întrebări, rezolvarea temelor de control (care trebuie realizate pe parcursul
semestrului) și pentru a participa la sesiunile de formare interactivă (fizic sau on-
line), studentul ar avea nevoie de următoarele resurse:
- Un calculator conectat la internet pentru a accesa resursele de studiu, baze
de date, resurse electronice suplimentare dar şi pentru a participa la sesiunile de
3
formare interactivă on-line);
- Acces la resursele bibliografice prin legitimaţie la biblioteca Centrală a
Universităţii din București, acces la o imprimantă sau echipamente de fotocopiere
ș.a.
STRUCTURA CURSULUI:
Cursul va avea 12 unități de învățare care abordează câte o temă specifică
domeniului de studiu.
Pentru o invățare eficientă sunt propuse teste de evaluare, exerciții și
întrebări, dar și exemple de subiecte, teste, specifice unor unităţi de învăţare.
Pentru unele unități de învățare sunt recomandate spre vizionare materiale
video/filme care pot aduce un plus de informație, o mai bună documentare și
înțelegere a celor studiate. Vor fi recomandate link-urile de unde pot fi descărcate
acele materiale video.
Pentru verificarea finală sunt propuse trei teme de control, cu o pondere de
50 % în nota examenului (final). Temele de control se vor transmite cadrului didactic
prin intermediul platformei e-learning a programului AS_ID, la disciplina Asistența
socială a familiei, vor fi încărcate în spațiul destinat temelor; acolo unde sunt situații
de excepție, temele pot fi predate la următoarea întâlnire de sinteză sau trimise la
adresa: gheorghita.nistor@unibuc.ro cu menţiunea « teme ID an I _ASF »).
Pe parcursul cursului vor fi recomandate mai multe obiective de studiu,
sarcini sau exerciții aplicative, care vor fi semnalizate prin prin logo-uri specifice sau
semne grafice, ușor de vizualizat!
TEME DE REALIZAT: vor fi integrate în unitățile de învățare!!
Vor fi trei teme de realizat, fiecare temă având mai multe subpuncte; se vor regăsi la
finalul modulului de învățare.
RECOMANDAT: De respectat termenele stabilite pentru predarea temelor; lipsa de
transmitere sau întârziere în predarea temelor, se va reflecta în nota primită!
Rezultatele evaluărilor se vor transmite studenţilor prin încărcarea pe platforma AS-
eLearning.
4
-Utilizați platforma Moodle AS-e-Learning pentru comunicare și adresarea de
întrebări atât colegilor, cât și profesorilor.
Chatul sau emailul, forumul de pe platforma AS-e-Learning, pot fi instrumente utile
în comunicarea dvs, dar și pentru o învăţare eficientă.
Durata medie recomandată pentru studiul individual pentru o unitate

de curs este de 2 -3 ore.
Evaluarea este dinamică (prin teme şi aplicaţii) şi sumativă

(examen scris şi teme de control).
Criterii de evaluare:
1. Participarea la activitaţile de sinteză (în cadrul orelor de întâlnire)
2. Studiul bibliografiei recomandate (poate fi studiată şi bibliografie
suplimentară, conform opţiunilor studenţilor).
3. Realizarea şi predarea pe parcursul semestrului, a temelor primite
(T1+T2+T3) care vor avea anumite termene stabilite (la întâlnirile de
sinteză cu profesorul).
4. Examen (scris sau oral; forma va fi stabilită la intâlnirile de sinteză
cu profesorul).
În nota finală:
- evaluarea sumativă (examen scris ) va avea ponderea de 50%,
- temele de control vor avea ponderea de 50%.
5
CUPRINS
INTRODUCERE
U.I. 1. Asistenţa socială pentru familie şi Politicile sociale...............................................pag.12
1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Asistența socială: definiţii; elemente componente ale sistemului de asistență socială
Locul şi rolul asistenţei sociale pentru familie în sistemul de protecţie socială
Protecţie socială-mijloace: beneficii financiare și servicii sociale
Asistența socială - principii de acţiune
Sistemul serviciilor de asistenţă socială: tipologii de clasificare
5. Evaluare, Intrebări, Aplicații
6. Bibliografie
U.I. 2. Asistenţa socială a familiei: principii de acţiune .......................…….…………… .pag.19

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Funcțiile serviciilor de asistență socială a familiei
Grupuri sociale cu risc crescut de marginalizare sau excluziune
socială Factorii de risc pentru familie în perioada actuală
Principii de organizare a serviciilor de asistenţă socială a familiei
5.Evaluare, Intrebări, Aplicații
6.Bibliografie
U.I. 3. . Familia contemporană: funcții și componente ale socializării în familie :.....… .pag.25
1.Introducere
2. Obiective
6
3. Durată
4.Conţinuturi
Familia contemporană: definiţii, diferențe conceptuale în sens sociologic și
juridic Funcţiile familiei: funcţii interne și funcții externe
Funcții interne: biologice şi sanitare, economice, de solidaritate familială,
pedagogico-educative şi morale;
Funcții externe: de relaționare
Socializarea în familie- componente: normativă, cognitivă, creativă, psihologică
Tipologii ale familiei, exemple
6.Bibliografie
U.I. 4. Familia contemporană: modele de conduită parentală.......................................... pag.32

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Modele parentale de acțiune după controlul şi suportul parental: permisiv, autoritar
și autorizat
Modele de conduită parentală- rolul patern
Modele de conduită parentală- rolul matern
Temperamente infantile: copil bun, dificil și
leneș Tipuri de climat educaţional (K. Lewin)
Evaluare: TEMA NR. 1
6.Bibliografie
U.I. 5. Situaţia sistemului de protecţie socială a familiei în România ………… .pag.41

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
7
4. Conţinuturi
Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție social a copilului- trei mari
etape în reforma sistemului
Copilul în dificultate: alternative la procesul de instituţionalizare
Sistemul de protecție socială a copilului- direcții de acțiune: ocrotire familială
asistată de stat, adopția, plasamentul familial, plasamentul instituțional
5. Evaluare, Intrebări,
Aplicații 6.Bibliografie
U.I. 6. Copilul abandonat la naştere: măsuri și servicii de asistență socială.............pag.48

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Servicicii sociale de suport și forme alternative pentru procesul instituţionalizării
copilului
Copilul abandonat la naştere. Servicicii sociale de suport conform Legii 272/2004 (cu
completările ulterioare)
Încredinţarea/plasamentul în familia extinsă (până la rudele de gradul
IV). Funcţiile plasamentului familial
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei; adopția
Aplicație: de vizualizat și analizat un material video, filmul documentar Pachetul minim de
servicii pentru protecția copilului
6. Bibliografie
U.I. 7. Asistenţa maternală- alternativă la instituţionalizarea copilului cu dizabilități.

Măsuri și servicii de asistență socială..................................................................................pag.59
1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
8
Dreptul copilului la protecție și servicii sociale
Principii pentru protecţia de tip familial a copilului cu
dizabilităţi Asistenţa maternală-măsură de protecție socială
Aplicație: de vizualizat și analizat un material video despre discriminarea persoanelor cu
disabilități
6. Bibliografie
U.I. 8. Minorii delincvenți. Fenomenul “Copiii Străzii”..........................................pag.69
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Protecția minorului - documente internaționale: Convenția ONU (1990), Regulile
de la Beijing (1985), Convenția de la Lanzarote (2007)
Delincvența juvenilă. Fenomenul “copiii străzii”
Tipuri de interventii majore privind prevenirea fenomenului “copiii străzii”:
programe de prevenire; programe de integrare în familii sau în substitute ale acestora;
programe de sprijin focalizate pe copiii străzii
5.Evaluare, Intrebări,
U.I. 9. Excluziunea socială de la educaţie şi servicii de sănătate. Asistenţa socială din

şcoală............……..………………………………………………………….……………. .pag.77
1.Introducere
2. Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Şcoala: instituție de incluzine socială a celor aflaţi în situaţie de
risc Asistenţa socială din şcoală-dimensiuni
Centrele de consiliere în asistenţă socială din şcoală
9
Activitati desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală
Obiectivele serviciilor de consiliere în asistenţă socială din
școală
Aplicație: de vizualizat și analizat materialul video despre discriminarea unui copil cu
ADHD în școală
6. Bibliografie
U.I. 10. Evaluarea şi monitorizarea sistemului de asistenţă socială pentru

familie.....................................................................................................................................pag.86
1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Evaluarea și monitorizarea sistemului de asistenţă socială a familiei: definiții și
roluri
Monitorizarea sistemului de asistenţă socială a familiei: funcţii ale
monitorizării Tipuri de indicatori utilizaţi în monitorizarea protecţiei sociale a
familiei Aplicație: evaluarea măsurii de plasament a copilului în dificultate
Evaluarea inițială a măsurii de plasament a copilului în
dificultate Evaluarea finală a măsurii de plasament a copilului în
dificultate
Aplicație: de vizualizat și analizat două documentare despre situația copiilor cu părinți

plecați la muncă în străinătate
6.Bibliografie
U.I.11. Dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei. ………………………….pag.95

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
10
4.Conţinuturi
11
Argumente privind dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei și direcții de
acțiune
Obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială Principii pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei
Strategii, direcţii de acţiune în dezvoltarea serviciilor din domeniul protecţiei familiei
în context naţional şi internaţional
5. Evaluare, Intrebări, Aplicații.

6.Bibliografie
U.I. 12. Politici sociale de suport pentru familie și copil.........................................pag.101

1.Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Tipuri de politici sociale: exemple- persoanele vârstnice și familiile cu
copii Politici sociale de suport pentru vârstnici, argumente demografice
Protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor
vârstnice Politici sociale de suport pentru familie și
copil
Diferenţe ale tipurilor de politici sociale pentru familie în UE

6.Bibliografie
EXERCIȚII DE EVALUARE FINALĂ- modele...................................................................107
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ................................................................................................109
12
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
INTRODUCERE:
ASISTENŢA SOCIALĂ PENTRU FAMILIE ŞI POLITICILE SOCIALE
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Asistența socială: definiţii; elemente componente ale sistemului de asistență socială
Locul şi rolul asistenţei sociale a faniliei în sistemul de protecţie socială
Protecţie socială-mijloace: beneficii financiare și servicii
sociale Asistența socială a familiei - principii de acţiune
Sistemul serviciilor de asistenţă socială: tipologii de clasificare
1. Introducere
Prima unitate de învăţare ne introduce în obiectul de studiu al acestui curs.

Cursul vizează înţelegerea de către studenţi a relației dintre asistența socială și
politicile sociale, a locului asistenței sociale în sistemul general de protecție socială.
Vom analiza care sunt elementele componente ale sistemului de asistență socială și
principiile de acțiune care stau la baza intervențiilor specialiștilor în familiile sau
comunitățile vulnerabile. Vom analiza sistemul de protecţia Socială din perspectiva
celor două mari categorii de mijloace: beneficiile financiare și serviciile sociale.
13
Este important să cunoaștem care sunt principiile de acțiune ale asistenței sociale și
tipurile de servicii sociale de care pot beneficia persoanele, familiile sau grupuriel
vulnerabile. Trebuie să avem în vedere faptul cî pot fi mai multe criteria după care
putem analiza serviciile de asitență social: instituții, abordar, complexitate ș.a.
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul:

- va fi capabil să înțeleagă dinamica relației dintre asistența socială și politicile
sociale, locul asistenței sociale în sistemul general de protecție social;
- va cunoaște care sunt elementele componente ale sistemului de asistență social;
- va ști care sunt principiile de acțiune care stau la baza intervențiilor specialiștilor;
- va cunoaște modul de realizare a protecţiei sociale prin cele două categorii de
mijloace: beneficiile financiare și serviciile sociale;
- va cunoaște principalele tipuri de servicii sociale de care pot beneficia persoanele,
familiile sau grupurile vulnerabile și cum pot fi analizate din perspectiva unor criterii de
clasificare.
3.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
a
4. CONȚINUTURI
4.1. Asistența socială: definiţii; elemente componente
DEFINIȚII:
ASISTENȚA SOCIALĂ: ansamblu de instituţii, legi, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi vulnerabile, aflate în
14
dificultate datorită unor motive de ordin economic-social, biologic, psihologic etc
(E.Zamfir, 1995, p 100).
- este un drept universal al omului,
- componentă a sistemului de protecţie socială,
- pune în aplicare programele de asistenţă socială.
SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ - elemente componente

 Prestaţiile /beneficiile financiare de asistenţă socială, în bani sau în natură
 Sistemul de servicii în asistenţă socială
 Instituţii de asistenţă socială la nivel naţional/judeţean, local: publice şi private
 Reglementări juridice referitoare la asistenţa socială
 Sistemul de priorităţi (dacă există formal constituit) al politicii de asistenţă socială
Metode de identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţi a

persoanelor cu probleme
Cu ajutorul serviciilor de asistență socială, cei în dificultate pot obţine condiţii minime
necesare unei vieţi decente şi pot să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe
pentru o integrare normală în comunitate (W.W.Boehm, 1958, apud E.Zamfir, 1995,
p 103).
Unii analişti compară finalitatea umană a serviciilor de as. socială cu “arta de a ajuta
individul să folosească mediul lui de viaţă în satisfacerea propriilor necesităţi ”
(N.Gibert, H.Miler, H.Spencht, 1980, apud E.Zamfir, 1995, p 103.)
H.Goldstein, 1973 (apud E.Zamfir, 1995, p 103.) apreciază că obiectivul oricărui
serviciu social este cunoaşterea, învăţarea socială, proces ce se realizează în cadrul
unei relaţii directe dintre client şi asistentul social.
4.2. Locul şi rolul asistenţei sociale a familiei în sistemul de protecţie
socială PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI SERVICIILE DE ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
15
Protecţia socială îşi propune să susţină acele persoane, grupuri sau comunităţi care nu
pot avea o viaţă decentă, normală din diferite motive; se află în dificultate, trec printr-o
perioadă de criză ş.a.care afectează echilibrul normalităţii.
Protecţia Socială- se realizează prin două mari categorii de mijloace:
1. beneficii financiare (contributorii – asigurările sociale şi non-contributorii – burse,
ajutoare sociale, alocaţii copii, subvenţii preţuri medicamente asistenţă socială )
- rezolvă un deficit economic, o lipsă de resurse financiare
2. servicii sociale: trei categorii de s. sociale– învăţământ, sănătate şi asistenţă socială
- SUPLINESC posibilităţile, capacităţile persoanelor sau colectivităţilor de a duce o
viaţă independentă.
Serviciile sociale
ROLURI:
 1. învăţământ- prin educaţie se dobândesc capacităţi profesionale, tehnice, se
perfecţionează aptitudinile,
 2. sănătate – se dobândesc capacităţi fizice, starea de sănătate fizică şi psihică,
 3. asistenţă socială – dezvoltă capacităţi individuale, de grup pentru o funcţionalitate
normală a vieţii personale şi sociale.
16
Fig. nr.1: Protecţia socială şi serviciile de asistenţă sociale
4.3. Asistenţă socială: principii de acţiune
Oferă suport social persoanelor şi grupurilor în dificultate prin:

A. Resurese economice
B. Servicii de asistenţă socială
 Exemplu: sărăcia- se poate datora unor incapacităţi personale (lipsă educaţie, stări
patologice, lipsă proprietăţi etc) sau colective (zonă geografică, mediul de rezidenţă etc).
 Asistenţă socială reprezintă o formă de TERAPIE SOCIALĂ
Principiile de acțiune ale asistenţei sociale

1. . Oferă suport persoanelor, grupurilor pentru perioadele de criză, de dificultate
2. Dezvoltă mecanisme de refacere a capacităţilor proprii de reintegrare, recuperare a
celor în dificultate
17
3. Oferă suport pentru evitarea marginalizării/excluziunii sociale
4. Oferă suport pentru indivizii şi grupurile aflate într-un ciclu de dezvoltare
4.4. Sistemul serviciilor de asistenţă socială: tipologii de clasificare
(E.Zamfir, în Pop L. 2002, p. 120-121
I. – După instituţiile care le acordă avem servicii oferite de:

1. instituţiile de stat dar şi
2. -de organizaţiile private, nonguvernamentale sau voluntare
II.- Cuprinde servicii:

1. – cu caracter general – oferind o prima formă de intervenţie,
2. - cu caracter specializat (consilierea şomerilor, s. de prevenire a abandonului maternal,
consiliere familială ş.a.).
- pentru o practică, intervenţie eficientă se recomandă combinarea celor două tipuri, repectiv
o abordare holistică a persoanei, grupului, comunităţii.
III. În funcţie de momentul de acordare avem două tipuri de servicii sociale :

1.- pentru situaţiile de urgenţă: violenţă domestică, abuz asupra copiilor, copiii-străzii,
calamităţi naturale şa.
2.- pentru situaţii de dificultate cronică: sărăcie, lipsa familiei, boală, dependenţa de
alcool, drog şa.
IV. În funcţie de gradul de formalitate avem:

1.- servicii sociale oferite persoanelor în mediul lor de viaţă: în familie, la şcoală, la
locul de muncă şa.
2.- s. soc. oferite în instituţii specializate: centre rezidenţiale pentru copil, vârstnic,
unităţi medicale– s. prevenire abandon maternal, s.socio-medicale etc.
18
Tipuri de servicii sociale-exemple :
 suport social şi psihologic
 sprijin terapeutic pentru cuplurile maritale şi familiile cu mulţi copii
 plasamentul familial, adopţia pentru copii
 sprijinirea tinerelor mame singure în situaţii dificile
 case (apartamente) sociale pentru familiile sărace în nevoie sau tinerii care ies din
sistemul rezidenţial
 diferite tipuri de consultaţii (educaţionale, maritale etc)
 consiliere şi suport pentru persoanele vârstnice
 consiliere (profesională) şi suport pentru şomeri, persoanele adulte fără adăpost ş.a.
 consiliere şi sprijin pentru orice persoană, grup, comunitate în dificultate ş.a.
1. Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.

2. Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia socială.
3. Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale?
4. Care sunt componentele sistemului naţional de asistenţă socială?
5. Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri
6. Analizaţi funcţiile serviciilor de as. socială.
19
6. Bibliografie
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor
sociale comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context
european”, Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială” în
Revista de Asistenţă Socială, nr. 1/2003
20
FUNCȚIILE SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

A FAMILIEI
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Funcțiile serviciilor de asistență socială a familiei
Grupuri sociale cu risc crescut de marginalizare sau excluziune
socială Factorii de risc pentru familie în perioada actuală
Principii de organizare a serviciilor de asistenţă socială a familiei
1. Introducere
În unitatea a doua de învăţare vom analiza funcțiile serviciilor
de asistenţă socială care vin în sprijinul grupurilor sociale cu risc crescut de
marginalizare sau excluziune socială. În perioada actuală există o serie de
factori de risc pentru familie care deteriorează standardul de viaţă și produc
disfuncţionalităţi grave în viaţa familiilor. Cunoscând principiile de acțiune a
serviciilor de asistență socială, pot fi dezvoltate programe specifice de
intervenție și prevenire a excluziunii sociale.

- Va cunoaște funcțiile serviciilor de asistenţă socială care vin în
sprijinul grupurilor sociale vulnerabile,
- va identifica o serie de factori de risc pentru familie care
deteriorează standardul de viaţă al familiilor;
21
- Va cunoaște principiile de acțiune a serviciilor de asistență social care pot sta la
baza dezvoltării unor programe specifice prevenire și intervenție la nivelul familiei.
3. Durata medie de parcurgere a unităţii a doua de învăţare este de 2 ore.
a 4. CONȚINUTURI
4.1. Funcțiile serviciilor de asistență socială a familiei
(E.Zamfir, 1999, p 246-247)
Serviciile de asistență socială îndeplinesc o serie de funcții, încercând astfel să

restabilească echilibrul în viața familiei:
a. Dezvoltarea capacităţilor proprii de soluţionare prin efort propriu a problemelor

pentru indivizi/familii /comunităţi;
- autosuficienţa – obiectiv ultim al as. Sociale
- întărirea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor- familie şi comunitate, având ca
finalitate:
- dezvoltarea capacităţilor individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială
- realizarea unui mediu social (familial, comunitar) mai suportiv
b. Suport profesional pentru persoanele în dificultate: prin cunoştinţele şi metodele

profesionale de rezolvare a problemelor;
c. Facilitarea absorbţiei suportului social: persoanele, grupurile nu cunosc sistemul

instituţional de as.soc., drepturile sociale etc.
d. Focalizarea şi eficientizarea suportului social: în funcţie de problema socială se

identifică cele mai adecvate metode de intervenţie (suport financiar şi servicii de consiliere);
22
e. Apărarea intereselor şi drepturilor celor în dificultate: mai ales pentru acele
categorii de persoane care nu pot acţiona singure sau sunt victimele incălcării drepturior de către
persoane sau instituţii.
4.2. Grupuri sociale cu risc crescut de marginalizare sau excluziune socială
 Familiile cu copii mulţi, cu venituri foarte mici/ lipsite de locuinţă sau care au
condiţii proaste de locuit sau probleme legate de deplasarea la şcoală ( la sate-distanţe mari).
 În mod special familiile monoparentale sunt lipsite de suport.
 Copiii şi femeile abuzate, victime ale violenţei în familiile lor, chiar alungaţi din
locuinţe; neparticipare şcolară sau abandon în ciclul obligatoriu; copiii abandonaţi în
stradă, folosiţi pentru cerşit.
 Tinerii care părăsesc casele de copii.
 Persoanele fără locuinţă.
 Copiii străzii. În ciuda unor încercări notabile, pe anasamblu, situaţia copiilor
străzii este în proces de înrăutăţire.
 Populaţia de rromi care în marea ei majoritate se confruntă cu probleme extrem
de grave
 Vârstnicii cu resurse financiare şi personale sever insuficiente.
 Şomerii de lung termen, mai ales în zone defavorizate economic.
 Victimele unor catastrofe naturale.
4.3. Factorii de risc pentru familie în perioada actuală:
 Deteriorarea severă a standardului de viaţă a familiilor cu copii

 Disfuncţionalităţi grave în viaţa familiilor, creşterea numărului fam.
monoparentale
 Dificultăţi în constituirea şi menţinerea familiei
 Probleme legate de respectarea valorilor familiei
 Dificultăţi în coeziunea şi menţinerea familiei
23
 Creşterea numărului de naşteri în afara căsătoriei
 Creşterea numărului de copii abandonaţi
 Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea numărului persoanelor vârstnice singure
4.4. Principii de organizare a serviciilor de asistenţă socială (E.Zamfir, 1999, p 247-

248)
1) Îmbinarea asistenţei sociale generale cu cea specializată
2) AS realizează o abordare globală problemelor unui individ, grup, comunitate:
problemele unei persoane sunt interdependente; de ex. Abandonul şcolar şi starea
de sănătate a părinţilor sau sărăcia familiei;
3) AS este un drept universal al omului: “şi bogaţii plâng”; orice problemă care
conduce la dificultate, nu doar sărăcie, de ex.
4) AS are un carcter profesional: cunoştinţe teoretice şi practice, abilităţi, aptitudini;
5) Opţiune fundamental umanistă: omul reprezintă o valoarea supremă;
6) Comunitatea locală: trebuie să reprezinte baza organizării serviciilor de as.soc.
CONFIGURAŢIA SISTEMULUI DE SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ-

depinde de:
a) profilul organizării social-economice
b) opţiunile politice/politici sociale
c) modelele culturale prezente în comunitate
5. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
• Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.
• Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia socială.
• Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale?
• Care sunt componentele sistemului naţional de asistenţă socială?
24
• Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri
• Analizaţi funcţiile serviciilor de asistență socială.
• Enumeraţi factorii de risc pentru familie în perioada actuală.
• Care sunt principiile de organizare ale serviciilor de asistenţă socială?
6.Bibliografie
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor
sociale comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context
european”, Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială” în
Revista de Asistenţă Socială, nr. 1/2003
25
Familia contemporană: funcții și componente ale socializării în familie
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Familia contemporană: definiţii, diferențe conceptuale în sens sociologic și
juridic Funcţiile familiei: funcţii interne și funcții externe
Funcții interne: biologice şi sanitare, economice, de solidaritate familială,
pedagogico-educative şi morale;
Funcții externe: de relaționare
Socializării în familie- componente: normativă, cognitivă, creativă, psihologică
Tipologii ale familiei, exemple
1. Introducere
Unitate de învăţare trei analizează familia contemporană, pornind de la
clarificarea definițiilor, în sens sociologic și juridic.
Cunoscând funcţiile familiei, interne și externe, vom putea identifica acele
probleme sociale care apar in funcționalitatea acesteia. Astfel, funcții interne
analizate sunt: biologice şi sanitare, economice, de solidaritate familială,
pedagogico-educative şi morale; iar funcții externe sunt funcții de relaționare.
Familia are un rol important in procesul de socializării, componentele
26
socializării în familie vizează latura: normativă, cognitivă, creativă,
psihologică. În literatura de specialiatte, dar și in realitatea obiectivă, pot fi
întâlnite mai multe tipuri de familii.
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil:
- să definească familia contemporană, în sens sociologic și juridic,

- să cunoască funcţiile familiei, interne și externe,
- să analizeze funcțiile interne: biologice şi sanitare, economice, de solidaritate
familială, pedagogico-educative şi morale și funcțiile externe, de relaționare,
- să identifice și să cunoască componentele procesului de socializare în familie-
componente: normativă, cognitivă, creativă, psihologică,
- să dea exemple de tipuri de familii.
3.Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.
4. CONȚINUTURI
4.1. FAMILIA CONTEMPORANĂ: definiții

• ”un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă
responsabilitatea pentru creşterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relaţii între indivizi,
stabilite fie prin căsătorie, fie prin descendenţă, care întemeiază legături de sânge (mamă, tată,
copii, bunici etc.)”- Giddens A., 2000, pag.154.
• Din perspectivă sociologică - “ grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau
rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, aspiraţii şi interese,
apărând astfel ca o realitate socială distinctă, ca un grup natural şi social fundamental,
27
caracteristic tuturor societăţilor, în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de
căsătorie şi rudenie“(Voinea, M. , Apostu, I, 2008, pag.12).
• Din punct de vedere juridic - “familia este un grup de persoane între care s-a
instituit un set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la
modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile
dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc. Din perspectivă juridică, familia
este un grup reglementat prin legi şi alte acte normative”(Mihăilescu I., 2003,pag.157).
• DIFERENŢE: sociologic –sens mult mai larg al noţiunii de familie decât sensul
juridic; cuplurile consensuale pot fi numite şi ele familii.
4.2. Funcţiile familiei

Henry H. Stahl (apud Mihăilescu, I., 2003, pag.162) evidenţiază:
• A)“funcţii interne, prin care se asigură membrilor familiei, un regim de viaţă intimă, un
climat de afecţiune, securitate şi protecţie:
▪ funcţii biologice şi sanitare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale
membrilor cuplului, procrearea copiilor, necesităţile igienico-sanitare ale copiilor şi
dezvoltarea biologică normală a membrilor familiei;
▪ funcţii economice, care constau în organizarea gospodăriei şi acumularea de resurse
necesare funcţionării menajului pe baza unui buget comun;
▪ funcţii de solidaritate familială, care se referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste
şi respect între membrii familiei.
▪ funcţii pedagogico-educative şi morale, prin care se asigură socializarea copiilor.
• B) funcţii externe, prin care se asigură relaţionarea familiei cu exteriorul.”
FUNCŢII INTERNE
(M. Voinea, 2003)
1. Funcţia biologică:
• necesităţile sexuale ale indivizilor sunt satisfăcute în cadrul cuplurilor familiale.
• În familie se satisfac necesităţile sexuale şi are loc reproducerea biologică a indivizilor.
• Sexualitatea este asociată cu dragostea, afectivitatea reprezentând una din principalele
trăsături prin care familia se deosebeşte de alte tipuri de grupuri sociale.
28
• se satisface o trebuinţă de dragoste, de afiliere.
2. Funcţia economică -mai multe componente:
• de producţie,
• de educare şi profesionalizare a descendenţilor şi
• de generare şi gestionare a unui buget comun.
• extinderea , gestionarea şi transmiterea patrimoniului copiilor reglementată prin acte
normative.
3. Funcţia de solidaritate familială: ajutorul bazat pe sentimentele de dragoste şi respect
între rude - părinţi şi copii, între fraţi şi surori, faţă de batrânii din familie sau faţă de rudele
bolnave.
4. Funcţia pedagogico-educative şi morală: se referă la educaţia şi învăţământul copiilor,
socializarea primară a acestora.
• se realizează socializarea primară a copilului, familia reprezentând una dintre
principalele instituţii socializatoare ale societăţii.
• În familie copilul îşi însuşeşte limbajul, învaţă să se poarte, să acţioneze pentru a-şi
îndeplini o dorinţă, un scop.
• Din interacţiunea cu adulţii din familie,copilul se poate simţi valorizat, esenţial pentru
integrarea lui socială şi şcolară.
• Valorile familiale, exercitarea rolurilor în familie şi reţeaua raporturilor interpersonale
din cadrul grupului familial sunt primele repere colective care-i permit copilului
înţelegerea funcţionării universului social.
• în urma procesului de socializare se configurează personalitatea socială.
Voinea M. (1993, p. 46) evidenţiază cateva particularităţi ale familiei:

▪”funcţiile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate de alte instituţii sunt:
• funcţia biologică-sanitară (cea procreativă în special),
• de solidaritate familială şi
• cea de socializare primară;
▪ în raport cu membrii grupului, familia are rolul de a asigura socializarea primară
(transmiterea normelor, valorilor, tipurilor de comportament), securitatea emoţională şi
trebuinţa de apartanenţă la grup a membrilor săi;
29
▪ în raport cu sine ca grup social are rolul de a se afirma ca grup unitar şi conştient de sine,
de identitatea sa, capabil să asigure bunăstarea şi dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui
membru;
▪ în raport cu societatea externă are rolul de a asigura forţa de muncă a societăţii (sub aspect
cantitativ şi calitativ) “. - Vezi teoria personaităţii de bază: A. Kardiner
4.3. COMPONENTELE SOCIALIZĂRII ÎN FAMILIE

(Mihăilescu, I., 2003, pag.164-165):
• - normativă - prin care i se transmit copilului principalele norme şi reguli sociale,
• -cognitivă - prin care copilul dobândeşte deprinderi şi cunoştinţe necesare acţiunii ca
adult,
• - creativă - prin care se formează capacităţile de gândire creatoare şi de a da raspunsuri
adecvate în situaţii noi,
• - psihologică - prin care se dezvoltă afectivitatea necesară relaţionării cu părinţii, cu
viitorul partener, cu proprii copii şi cu alte persoane .
• “DISFUNCŢIILE din cadrul familiei au consecinţe asupra soţilor, asupra copiilor,
asupra relaţiilor familiei cu exteriorul, acestea devenind evidente în condiţiile separării
partenerilor (separare în fapt sau divorţ), abandonului familial, violenţei domestice
sau în condiţiile delincvenţei juvenile.
• Disoluţia vizibilă a familiei este o etapă foarte avansată a manifestării unor
disfuncţionalităţi intrafamiliale”(Mihăilescu I., 2003, pag.165).
George Murdock (1967, apud R. Popescu, 2009, p.23) afirma că familia îndeplineşte 4
funcţii fundamentale pentru viaţa socială:
1. sexuală şi
2. reproductivă: fără aceaste funcţii societatea s-ar stinge;
3. economică: fără de care viaţa ar înceta;
4. educaţională: fără de care cultura s-ar sfârşi.
30
4.4. TIPOLOGII ale familiei- exemple:
• familia nucleară: formată din soţ, soţie şi copii,
• familia de orientare: cea din care provine individul,
• familia de procreare: familia pe careşi-o creează individul la maturitate.
• familia lărgită: cuprinde familia nucleară şi rudele acestora
• familia monoparentală, vitregă, tradiţională,
• familia transnațională etc.
5. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
• Definiţi conceptul de familie și analizați conceptul din mai multe perspective. .

• Care sunt funcțiile familiei?
• Ceînțelegem prin funcţii strict specializate ale familiei?
• Analizați compoenentele socializării în familie.
31
6. Bibliografie
• Costaforu Xenia, 2005, Cercetarea monografică a familiei, ediţie îngrijită de Maria

Voinea, Editura Tritonic, Bucureşti
• Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, Practica asistenţei
sociale, Editura Polirom, Iaşi
• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti
• Mihăilescu, I., 2000, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Universitatii din Bucuresti
Editura Polirom, Iaşi
• Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,
Editura Universitară, Bucureşti
• Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, Sociologia educaţiei familiale, Volumul I, Strategii
educative ale familiilor contemporane, Iaşi, Editura Polirom
• Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti
• Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii, Bucureşti
32
Familia contemporană: modele de conduită parentală

1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Modele parentale de acțiune după controlul şi suportul parental: permisiv, autoritar
și autorizat
Modele de conduită parentală- rolul patern
Modele de conduită parentală- rolul matern
Temperamente infantile: copil bun, dificil și
leneș Tipuri de climat educaţional (K. Lewin)
1. Introducere
Unitate de învăţare patru analizează câteva modele parentale de
acțiune, în funcție de modul de exercitare a controlului și suportului parental.
Identificăm astfel trei modele: permisiv, autoritar și autorizat. Apoi sunt
anlizate aceste roluri individual, după implicarea celor doi parteneri: modele de
conduită parentală- rolul patern și modele de conduită parentală- rolul matern.
Sunt prezentate și trei temperamente infantile întâlnite în literatura de
speciliate: copil bun, dificil și leneș. Psihologul american Kurt Lewin în urma
unei cercetări pe diferite tipuri de climat educaţional, a încercat o codificare a
33
elementelor unui bun climat educaţional, aspecte care ar trebui să le aibă în prim
planul atenţiei orice familie.
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil:

- să analizeze anumite modele parentale de acțiune după controlul şi suportul parental:
permisiv, autoritar și autorizat;
- să cunoască anumite modele de conduită paterne și materne,
- să identifice anumite temperamente infantile, cum ar fi copil bun, dificil și leneș,
- să cunoască anumite aspecte care pot fi considerate elementele unui bun climat
educațional (după K. Lewin).
3. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare patru este de 2 ore.
a
4. CONȚINUTURI
4.1. MODELE PARENTALE

de acțiune după controlul şi suportul parental
În controlul parental şi suportul parental se indentifică trei modele de acţiune (Stănciulescu,

E., 2002, p. 91-93):
1.Modelul
permisiv:
2.Modelul autoritar
3.Modelul autorizat
34
1. Modelul permisiv:
• - nivel scazut al controlului asociat identificării părintelui cu stări emoţionale ale
copilului:
• - copilului îi sunt impuse puţine norme de conduită, puţine responsabilităţi, iar
răspunsul acestuia la aşteptarile parentale este slab;
• - parinţii se străduiesc să înteleagă şi să răspundă la nevoile copilului.
2. Modelul autoritar:
• - este asociat cu un nivel crescut al controlului cu o susţinere slabă a activitaţii
copilului;
• - îi sunt aplicate copilului principii si reguli de conduită care nu pot fi încălcate, iar
parinţii transmit sistematic valori ca: autoritate, tradiţie, ordine, disciplină.
3. Modelul autorizat:
• - îmbină modelul permisiv cu cel autoritar adică un control sistematic cu un nivel crescut
al suportului parental;
• - regulile formulate de parinţi nu sunt impuse autoritar dar sunt verificate sistematic;
• - părinţii sunt deschişi la discuţii, explicându-le copiilor regulile şi mai ales de ce
trebuie acestea să fie respectate, stimulând astfel autonomia de gândire a copilului.
4.2. FAMILIA CONTEMPORANĂ: MODELE DE CONDUITĂ PARENTALĂ
A. ROLUL PATERN:
Nistor (Lazăr) Gheorghiţa, 2007, în Buzducea Doru, 2007, pag. 180 – 206 )
• Rolul tatălui şi anume intervenţia lui în ceea ce priveşte educarea copiilor
şi reglarea comportamentelor acestora în familiile tradiţionale este de două ori mai mică
decât al mamei, “iar atunci când o fac intevenţia lor este mai mult normativă, constand în
a comenta, în a impune, a permite sau a intezice o activitate, a explica principii
morale”[(Stãnciulescu, E., 2002, pag 130).
35
• Rose Vincent a găsit cinci tipuri parentale grupate în jurul conceptului de
autoritate:
1. Tatăl dominant
2. Tiran
3. Prieten
4. Bobmboana
5. Demisionar.
1. Tatăl dominant:
– este genul de tată care doreşte respect, ascultare, iar soţia şi copii sunt fiinţe slabe
care trebuiesc ocrotite, protejate.
- copiii sunt adesea timizi, dar pot deveni foarte rebeli atunci când şi- au
asimilat unele trasături din caracterul tatalui.
- apar conflicte foarte des care pot duce chiar la rupturi dintre tată si copil.
2. Tatăl tiran:
– are autoritate care acţionează în salturi, fiind de fel o fire timidă.
- aceste izbucniri duc la devalorizarea figurii paterne.
- copii reacţioanează prin stări de frică, instabilitate şi uneori pot apărea şi
dezechilibre profunde atunci când copilul devine conştient de mediocritatea tatălui.
3. Tatăl prieten:
- –Are în vedere mult mai puţin autoritatea şi se
- bazează pe sentimentul de stimă.
- Comportamentul colegial afişat de către tată are atât dezavantaje cât şi avantaje: copilul
se simte apropiat de tatăl şi nu îi este teamă să discute cu acesta, dar inexistenţa
limitelor pot produce confuzii daunătoare copilului.
4. Tatăl bomboană:
- tatăl are o atitudine maternă ceea ce produce frustrari copilului şi creează o situatie
confuză
5. Tatăl demisionar:
– Este genul care renunţă foarte uşor, este tot timpul plecat de acasă, ocupat şi nu
doreşte să fie deranjat.
36
- comportamentul se datorează personalitaţii tatălui care nu se simte capabil să-şi
educe, îndrume copilul, se simte nesigur.
- Lipsa controlului poate produce apariţia unei atitudini recalcitrante a copilului
care ajunge să nu se conformeze cerinţelor şcolare, sociale şi morale.
B. ROLUL MATERN
• Relaţia dintre mamă şi copil este o relaţie de neînlocuit, ea influentează întrega

dezvoltarea emoţională şi intelectuală a copilului, influenţează reuşita şcolară şi integrarea
socială şi profesională.
• Rosenthal şi colab. a descoperit o serie de aspecte patologice existente în raportul mamă-
copil:[1
1. Mama rigidă- controlatoare
2. Mama protectoare – infantilă
3. Mama excesiv ambiţioasă
4. Mama pedepsitoare
5. Mama denegatoare:
6. Mama părtinitoare:
7. Mama slabă şi indiferantă:
8. Mama supraindulgentă:
9. Mama sanatoasă psihic şi educativ adecvată:
1. Mama rigidă- controlatoare:

• - este exagerată, se amestecă în toate activitaţile copilului, vrea să ştie tot;
• - comportamentul mamei provoacă o conduită timidă, docilă, supusă din
partea copilului.
2. Mama protectoare – infantilă:
• - tratează copilul de vârstă şcolară ca pe un copil de vârstă mică.
• - un astfel de tratament favorizează apariţia fobiilor, dezamăgirilor,
blocarea maturizarii copilului.
3. Mama excesiv de ambiţioasă:
37
• - vrea dovezi ale unor capacitaţi care le depaşesc pe cele naturale ale
copilului;
• - deoarece copilul nu poate satisface ambiţile mamei, acesta începe să
renunţe să înveţe, cedează, are stări de nemulţumire.
4. Mama pedepsitoare:
• - ea recurge permanent la sancţiuni ca instrument de corectare;
• - sancţiunile provoacă la copil conduite negative: revoltă, neascultare,
minciună, furt.
5. Mama denegatoare:
• - manifestă dispreţ faţă de succesele, aptitudinile, interesele copilului,
• - provoacă reacţii regresive, indiscipline, agresivitate, minciuna, copilul îşi
apără
• inconştient trebuinţa de autorealizare.

6. Mama părtinitoare:
• - manifestă prin anumite acţiuni, preferinţe pentru unul dintre copii săi,
• - cel neglijat tinde să dezvolte un puternic sentiment de competiţie.
7. Mama slabă şi indiferantă:
• - are un comportament oscilant, între Da si Nu, evită să i-a o atitudine
fermă în problemele de educaţie a copilului,
• - poate provoca la copil forme de agresivitate, nelinişte, neastâmpăr.
8. Mama supraindulgentă:
• - manifestă toleranţă excesivă faţă de copil;
• - atitudinea ei poate provoca şi întreţine copilului incapacitatea de a
înfrunta dificultăţile, frustrările, creează înclinaţia spre minciună şi furt.
9. Mama sănătoasă psihic şi educativ adecvată:
• - are o cunoaştere clară, globală a trebuinţelor, sentimentelor copilului şi îl
integrează treptat în lumea normelor şi valorilor sociale, controlând cu masură
comportamentul lui.
• - aceasta atitudine nu determină stări de dezordine, dimpotrivă stimulează
o dezvoltare normală a copilului.
38
4.3. Temperamente infantile
S. Chess şi Al. Thomas (în Stănciulescu, E., 2002, p. 212-214) identifică trei tipuri de
temperamente infantile:
• copilul ,,bun’’ răspunde cu interes situaţiilor noi, este vioi, receptiv şi foarte puţin
,,înclinat’’ către probleme psihice sau sociale;
• copilul ,,dificil’’ reacţionează negativ la situaţii noi, manifestă respingere faţă de persoane
şi obiecte necunoscute, rezistă – de multe ori prin reacţii violente – la conduitele noi care
i se propun (jocuri, activităţi);
copilul ,,leneş’’ este lent în reacţii, greu de mobilizat în jocuri sau acţiuni de alt tip, manifestă
o rezistenţă calmă, dar de durată la situaţii noi (este ,,încăpăţânat).
4.4. Elementele unui bun climat educaţional (K. Lewin)
Psihologul american Kurt Lewin în urma unei cercetări pe diferite tipuri de climat
educaţional, a încercat o codificare a elementelor unui BUN CLIMAT EDUCAŢIONAL,
aspecte care ar trebui să le aibă în prim planul atenţiei orice familie, iar acolo unde este cazul,
să fie ajutate să le îndeplinească.
Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă şi le propune ca porunci ale părinţilor
model:
• „să dai copilului un sentiment de securitate;
• să dai copilului sentimentul că este iubit şi dorit;
• să eviţi ameninţarea, frica şi pedeapsa;
• să-l înveţi pe copil cu independenţa şi să-l faci să-şi asume responsabilităţile;
• să rămâi calm şi să nu te şochezi de manifestările instinctului de copil;
• să fii cât poţi de tolerant ca să eviţi conflictele;
• să eviţi să-l faci pe copil să se simtă inferior;
• să nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural pentru el;
• să respecţi sentimentele şi datoriile copilului chiar dacă nu corespund propriilor tale
norme;
39
• să răspunzi cu francheţe la întrebările pe care copiii pot să le pună, dar oferindu-le
răspunsuri adecvate vârstei lor;
• să te interesezi de ceea ce face copilul chiar dacă nu consideri că este ceva direct, util;
• să tratezi dificultăţile copilului fără să-l consideri anormal;
• să favorizezi creşterea, progresul, mai curând decât perfecţiunea”(în Lazăr (Nistor)
Gheorghiţa, 2007, p 180-206).
BIBLIOGRAFIE
• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti
• Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, capitolul Rolul familiei şi al şcolii în prevenirea
comportamentelor de risc la adolescenţi, pag. 180 – 206, în lucrarea Riscuri la tineri.
Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA din România, coord. Buzducea Doru, Editura
Universităţii din Bucureşti
Editura Universitatii din Bucuresti
• Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,
• Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, ”Sociologia educaţiei familiale Volumul I Strategii
educative ale familiilor contemporane”, Iaşi, Editura Polirom
• Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti
• Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii ,Bucureşti
40
EVALUARE: TEMA NR. 1
(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS):
 Alegeţi o familie în dificultate (orice tipologie) și:

- a. precizaţi structura acesteia şi analizaţi modelele parentale.
- b. argumentați care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale în vederea rezolvării
problemelor sociale identificate în situaţia dată.
 De analizat în maxim 5 pagini, cu argumene teoretice dar si practice, din perspectiva

serviciilor sociale și măsurilor de protecție socială care ar putea fi oferite (Format Times
New Roman, la un rând) .
41
Situaţia sistemului de protecţie socială
a familiei și copilului în dificultate în România
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție social a copilului- trei mari
etape în reforma sistemului
Copilul în dificultate: alternative la procesul de instituţionalizare
Sistemul de protecție socială a copilului- direcții de acțiune: ocrotire familială
asistată de stat, adopția, plasamentul familial, plasamentul instituțional
1. Introducere
Unitatea cinci de învăţare prezintă în partea introductivă modul în care a
evoluat sistemul de protecție socială pentru copilul în dificultate, inclusiv
cadrul legislative care reprezintă baza reformei în sistemul servciilor sociale.
Vor fi analizate măsurile alternative la procesul de instituţionalizare care oferă
protecție copilului în dificultate. Ele reprezintă patru mari direcții de acțiune în
sistemul de protecție social: ocrotirea familială asistată de stat, adopția,
plasamentul familial, plasamentul instituțional.
42
 Va cunoaște modul în care s-a făcut reforma în sistemul de protecție socială a
copilului și etapele de reformă în sistemul serviciilor de asistență socială,
 Va cunoaște evoluția cadrului legislativ privind seriviciile de asistență socială
pentru copilul în dificultate,
 Își va însuși formele de protecție socială, pentru copilul în dificultate, alternative
la procesul de instituționalizare: asistența maternală, adopția, plasamentul familial.
3.Durata medie de parcurgere a unităţi de învăţare numărul cinci este de 2 ore.
a 4. CONȚINUTURI
4.1. Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție a copilului
BAZA LEGISLATIVĂ - REFORMA PROTECŢIEI COPILULUI

Pot fi considerate trei mari etape în reforma sistemului de protecție socială a copilului:
1. - perioada comunistă și perioada 1990-1997,
2. - perioada 1997-2004;
3. - perioada 2004 - prezent.
I. ÎN PERIOADA COMUNISTĂ: LEGEA 3 DIN 1970- copiii orfani, abandonati, cei ai

caror parinti nu le puteau oferi conditii materiale sau un climat moral corespunzator erau luati
in grija statului.
⚫ - adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, la 20
noiembrie 1989;
⚫ institutiile rezidentiale pentru protectia copilului erau organizate şi separate artificial
pe criteriul varstei:
43
⚫ -copiii de la 0-3 ani fiind ocrotiti in "Leagăn“, MS.
⚫ - copiii intre 3-6 ani – instituţii pentru preşcolari, MEN
⚫ - copii între 6-18 ani în "Case de copii“, MEN.
II. -la nivel national a fost armonizată legislatia prin ratificarea de catre Romania prin
Legea nr. 18/1990 a Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului.
⚫ - Ordonanta de Urgenta nr. 26/1997, aprobată si republicata prin Legea nr.
108/1998, reglementa problematica copilului aflat in dificultate, daca dezvoltarea sau
integritatea sa fizica sau morala era periclitata, in timpul cat se afla in ingrijirea
parintilor ori a uneia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricarei alte persoane.
⚫ - din 1997 institutiile rezidentiale pentru protectia copilului au intrat intr-un proces de
restructurare, constituindu-se in "Centre de Plasament" prestatoare de servicii pentru
copiii aflati in dificultate.
⚫ centrele au intrat in subordinea Directiilor de Protectie a Copilului (conform Ordonantei
de Urgenta nr. 26/1997.
III. Legea 272/2004 și completările ulterioare (ultima în dec 2018 şi intrată în vigoare la 1
ianuarie 2019)
- reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor
copilului” ; republicată și actualizată 2019
Legea nr. 52/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului
LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilulu,i intrate în vigoare la 1 ianuarie
2019
Ord. 35 din 2003 ( pentru copiii aflati la asistenti maternali profesionisti) si Ord. 21 in
2004 (pentru copiii aflati in sistem rezidential)
Problemele dificile pe care le intampina familia şi copilul in prezent se datoreaza nu atat
caderii economiei din ultimii ani, cat mai de graba deficitului din zona politicilor sociale
de suport pentru familie şi copil.
44
⚫ In Romania, a crescut tot mai mult numarul cazurilor de copii abuzati si neglijati, luand o
amploare si fenomenul « copiii strazii ».
⚫ Pentru definirea categoriilor de copii care necesita protectie si asistenta sociala este
utilizat frecvent conceptul de “copil aflat in dificultate”.
⚫ Copilul se afla in dificultate in cazul in care dezvoltarea sau integritatea sa fizica
sau morala este periclitată.
⚫ in cazul inexistentei sau deficitului de resurse necesare unui copil pentru o dezvoltare
normală din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual sau moral corespunzator varstei
pe care o are, putem vorbi de un copil aflat in dificultate.
4.2. Copilul în dificultate: alternative la instituţionalizare
În ştiinţele socio-umane conceptul de alternativă se foloseşte atunci când, într-un

anumit context, un sistem social poate fi organizat în modalităţi diferite, alternative
(Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, 1998).
În procesul de asistenţă socială a familiei şi copilului, alternativa cea mai bună este
aceea care corespunde cel mai bine interesului superior al copilului.
În general, menţinerea copilului în familia sa, este considerat lucrul cel mai benefic
pentru copil. Asistenţii sociali din domeniul protecţiei copilului, trebuie să aibă în vedere cu
prioritate obiectivul acesta. Exista însă situaţii, când acest obiectiv nu este posibil de realizat
şi atunci, se acţionează pentru securizarea copilului şi obţinerea unui cadru potrivit pentru
creştere şi educare.
Copiii care sunt separaţi, temporar sau definitiv, de mediul lor familial, au dreptul să
beneficieze de măsuri speciale de asistenţă din partea autorităţilor publice.
În cazul în care este vorba despre copii, care au fost separaţi de părinţii lor ca urmare a
unei decizii luate potrivit legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei copilului, serviciile
care funcţionează în cadrul Direcţiilor Generale de Asistentă Socială şi Protecţia
Copilului de la nivelul fiecărui judeţ şi al fiecărui sector al municipiului Bucureşti, au
responsabilitatea de a găsi o măsură alternativă de ocrotire pentru aceşti copii.
45
Forme alternative pot fi:
 încredinţarea / plasamentul în familia extinsă (până la gradul IV) sau la alte
persoane/familii,
 încredinţare în vederea adopţiei, adopţia
 asistenţă maternală,
 ocrotirea într-un centru de zi, centru în regim de urgenţă, centre de sprijin pentru tinerii
de peste 18 ani ş.a.
case de tip familial, apartamente sociale..
4.3. Sistemul de protecție socială a copilului- direcții de ațiune
- poate fi impărţit in PATRU MARI DIRECŢII:
1. OCROTIRE FAMILIALĂ ASISTATĂ DE STAT, aceasta fiind o măsura de

preventie aplicabila familiilor aflate in dificultate.
Parintii pastreaza tutela propriilor copii, dar beneficiaza de sprijinul si supravegherea
institutiilor/serviciilor statului.
2. ADOPTIA – alternativa pentru acei copii ai caror parinti au decedat, au renuntat la
drepturile parintesti sau au fost decazuti din aceste drepturi in urma unei hotarari
judecatoresti.
Adoptia este considerata cea mai buna optiune pentru copilul care nu poate
ramane in familia de origine.
-cu cat copilul este adoptat la o varsta mai frageda, intarzierile in dezvoltare, traumele
abandonului si ale institutionalizarii vor fi mai reduse.
3. PLASAMENTUL FAMILIAL:
⚫ - este o varianta pentru toti copiii care nu indeplinesc criteriile de adoptie sau care
asteapta sa fie adoptati.
⚫ Persoana care ia in plasament copilul este de obicei un asistent maternal profesonist, iar
aceasta masura are un caracter temporar, ingrijirea putand fi de scurta durata sau de lunga
durata (asemanatoare adoptiei).
46
⚫ In multe cazuri copiii se succed de-a lungul vietii lor, la mai multi asistenti maternali,
pentru ca o parte din cazuri sa ajunga chiar intr-un serviciu de tip rezidential.
⚫ Considerat "A DOUA CEA MAI BUNĂ OPTIUNE" pentru copil, dupa adoptie.
⚫ Majoritatea tarilor occidentale, dezvoltate si-au inchis institutiile de ocrotire de mari
dimensiuni prin dezvoltarea sistemului de plasament familial individual sau pentru mici
grupuri de copii.
4. PLASAMENTUL IN CADRUL SERVICIILOR DE TIP REZIDENŢIAL
⚫ este cea de-a patra alternativă,
⚫ este considerata si ultima alternativa, deoarece ei i se atribuie efectele negative marcante
in dezvoltarea copilului.
⚫ In multe țări această formă de plasament este utilizată doar pentru acei copii care:
⚫ nu au reușit să se adapteze variantelor anterioare sau
⚫ pentru acei copii care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în
servicii de tip rezidenţial specializate.
5. Evaluare, Întrebări
Cum a evoluat reforma în sistemul de protecție socială a copilului?
Cum definim noțiunea de copil în dificultate?
Care sunt formele de protecție socială, alternative la procesul de
instituționalizare pentru copilul în dificultate?
47
6. Bibliografie
Petre, Nina, 2002 - Abandonul copilului, Copil în dificultate, neglijat, în Pop, Luana
Miruna (coordonator), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Pop, Luana Miruna (coord.), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), 1998, “Politici sociale în România”,
Bucureşti, Ed. Babel
***
Convenția ONU cu privire la drepturile
copilului Legea 272/2004 cu completările
ulterioare Legea 273/2004 cu completările
ulterioare
48
Copilul abandonat la naştere: măsuri și servicii de asistență socială

(posibil traseu/scenariu)
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Servicicii sociale de suport și forme alternative pentru procesul instituţionalizării
copilului
Copilul abandonat la naştere. Servicicii sociale de suport conform Legii 272/2004 (cu
completările ulterioare)
Încredinţarea/plasamentul în familia extinsă (până la rudele de gradul
IV). Funcţiile plasamentului familial
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei; adopția
Aplicație: de vizualizat și analizat un material video, filmul documentar Pachetul minim de
servicii pentru protecția copilului
2. Introducere
Unitatea de învăţare șase ne prezintă serviciile sociale de support
pentru copilul în dificultate, servicii și măsuri de protecție, ca forme alternative
procesului de instituționalizare al copilului.
Cursul vizează înţelegerea și cunoașterea de către studenţi a
serviciciilor sociale de suport pentru copilul în dificultate; sunt prezentate
servicicii sociale de suport conform Legii 272/2004 (cu completările
ulterioare) pentru situția în care un copil este abandonat la naştere. Sunt
49
prezentate măsurile de încredinţare sau plasament în familia extinsă (până la
rudele de gradul IV), care sunt funcţiile plasamentului familial și procedura
încredinţării copilului în vederea adopţiei. Sunt analizate conform Legii 273/2004
(și completări) care sunt procedurile și serviciile de protecție socială în vederea
adopției copilului lipsit de protecție părintească.
3. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va înțelege și

cunoaște:
- serviciile de protecție pentru copilul abandonat la naştere, servicicii sociale de
suport conform Legii 272/2004 (cu completările ulterioare);
- care sunt măsurile și serviciile de proteție socială, ca forme alternative pentru
procesul de instituţionalizare a copilului;
- cum se defășoară procesul de încredinţare sau plasamentul în familia extinsă
(până la rudele de gradul IV) și care sunt funcţiile plasamentului familial;
- cum se desfășoară, conform Legii 273/2004 (și completări ulterioare) procedura
încredinţării copilului în vederea adopţiei și procesul de adopție.
3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.
a 4. CONȚINUTURI
4.1. Copilul abandonat la naştere. Servicicii sociale de suport conform

Legii 272/2004 (cu completările ulterioare)
"Drumul" care ar putea fi parcurs de un nou născut abandonat la naștere, în sistemul de

asistență socială, ar viza primirea unor măsuri și beneficii de asistență socială:
 - se dispune in mod obligatoriu plasamentul doar la o familie substituitivă sau
asistent maternal, deoarece conform legii 272/2004 (cu completările ulterioare, 2019)
50
plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.
Conform Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu
completările aduse de LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 şi intrate în vigoare la 1
ianuarie 2019, avem următoarele specificaţii:
"Secţiunea a 2-a Plasamentul:
Articolul 64(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus
numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidențial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri
grave, cu dependență de îngrijiri în servicii de tip rezidențial specializate.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia
extinsă sau la familia substitutivă;b) menținerea fraților împreună;c) facilitarea exercitării de
către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu acesta.
⚫ Prin excepţie de la aceste prevederi, se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip
rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, doar în situaţia în care acesta prezintă
handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii rezidenţial specializate, ce nu
pot fi realizate de către familie.
⚫ integrarea în familia naturală, biologică (dacă se găseşte familia şi nu a fost declarat

prin hot. judecătorească abandonat)
⚫ Dacă este declarat abandonat, alternativele sunt:

⚫ - continuarea plasamentului la un asistent maternal,
⚫ - adopţia sau
⚫ - plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential specific vârstei sale
(in cazul in care adopţia nu este posibilă pentru acel copil sau acel copil încă aşeaptă
o familie adoptatoare).
51
RISCURI: Asistenţii maternali şi serviciile de tip rezidential pot fi schimbate de mai
multe ori pe parcursul evoluţiei copiilor, astfel că acel copil care a fost privat odată de
stabilitate, afecţiune şi ocrotirea unei familii, va fi privat si de stabilitatea unei familii
substituitive sau măcar de stabilitatea unei locaţii şi a unui personal faţă de care să poată
stabili anumite legaturi de ataşament.
1. Încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane: această măsură de protecţie
poate fi instituită în cazul în care o familie sau o persoană care prezintă garanţii morale şi
materiale consimte să ia în îngrijire spre creştere şi educare un copil care se află într-una din
următoarele situaţii :
 părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoresc morţi ori dispăruţi şi nu a fost instituită tutela;
 părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela,
 copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă.
2. Plasamentul copilului la o familie sau persoană care consimte:

 Dacă securitatea,
 dezvoltarea sau
 integritatea morală a copilului este periclitată în familie din motive independente de
voinţa părinţilor, Comisia pentru Protecţia Copilului poate hotărî plasamentul copilului la
o familie sau persoană la cererea acesteia sau a unuia dintre membrii familiei sau a unei
rude a copilului până la gradul al-IV-lea inclusiv. În acest caz, părinţii naturali ai
copilului îşi menţin drepturile faţă de copil, cu excepţia cazurilor în care securitatea,
dezv. şi integritatea morală a copilului este pusă în pericol de părinte.
Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (republicată

2019):
Articolul 44(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau
care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la
protecție alternativă.(2) Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de
52
protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții
autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite
continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și
lingvistică.
Articolul 45 Tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei
circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.......................
Articolul 59 Măsurile de protecție specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgență;
c) supravegherea specializată
Articolul 60:
De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor
părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție,
declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților
din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;e) copilul care a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal
PLASAMENTUL COPILULUI:
Constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă,
în condiţiile prezentei legi (Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului, Art. 58),
după caz, la:
⚫ o persoană sau familie
⚫ un asistent maternal
⚫ un serviciu de tip rezidenţial licenţiat în condiţiile legislației în vigoare.
53
(3) La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
⚫ a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
⚫ b) mentinerea fratilor impreuna;
⚫ c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.
Pe durata masurii speciale de protectie, domiciliul copilului este la persoana, familia, asistentul
maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
Măsura plasamentului se stabilește (conform L. 272-2004, republicată, art. 65) de către:
-1. Comisia pentru Protecția Copilului competentă - atunci când există acordul părinților,
sau
-2. instanța judecatorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția
copilului:a) în situația copilului ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din
exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi
instituită tutela (prevăzut la art. 60 lit. a), precum și în situația copilului abuzat sau neglijat;
copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare ( art. 60 lit. c) și d), dacă se impune
înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență
socială și protecția copilului.
Tipuri de servicii alternative la institutionalizarea copilului aflat in dificultate:

a) centrul maternal cu serviciile:
⚫ -Serviciul de pregatire a integrarii/ reintegrarii copilului in familie
⚫ -Serviciul de consiliere a femeii in perioada preconceptiva
⚫ -Serviciul de consiliere a gravidei cu risc de abandon al copilului
⚫ -Serviciul de consiliere pentru parinţi si copii
b) centre de zi :
⚫ -pentru copiii prescolari, proveniti din familii defavorizate material si financiar.
⚫ -beneficiaza cu precădere copiii saraci proveniti din comunitatea locala
⚫ -ingrijire in timpul zilei, programe educative si distractive, consiliere
psihologica c)servicii de prevenire
54
3. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei (vezi Legea 273 cu completările ulterioare
aduse de Legea 57/2016/2018):
 -măsură de protecţie pentru copilul aflat în dificultate, măsură alternativă la
instituţionalizare;
 - se stabileşte în condiţiile încredinţării obişnuite (în cazul în care părinţii copilului sunt
decedaţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre
judecătorească sau părinţii şi-au dat consimţământul pentru adopţie) cu condiţia ca
familia/persoana care solicită această măsură să intenţioneze să îl adopte pe copil şi să-şi fi
dat acordul de a-l adopta pe copil în forma autentificată (la notariat).
D.G.A.S.P.C.trebuie să întocmească un plan individualizat de protecţie (P.I.P.) pentru

copil.
-în evaluarea potenţialului de reintegrare familială sunt luate în considerare aspecte
vizând:
 disponibilitatea afectivă a copilului şi a familiei,
 nivelul socio-economic al acesteia,
 serviciile asociate necesare pentru realizarea şi menţinerea reintegrării,
 managerul de caz procedând la efectuarea mai multor demersuri dintre care este foarte
important să amintim contactul permanent cu familia naturală a copilului şi încercarea
acestora de consiliere, informarea deplină a părinţilor copilului asupra posibilităţii redării
de către instanţa judecătorească a exerciţiului drepturilor părinteşti şi asupra condiţiilor
redării, în situaţia în care acestora le-a fost limitat exerciţiul drepturilor sau au fost
decăzuţi din drepturi.
Familia sau persoana adoptatoare este evaluată din punct de vedere social, psihologic;
este consiliată, urmând să existe mai multe întâlniri cu specialiştii;
-se va întocmi un raport de evaluare a capacităţii persoanei/ familiei de a adopta;
-Se va evalua de asemenea, potenţialul de integrare al copilului în familia extinsă .
 Urmează procesul de stabilire a compatibilităţii dintre copil şi familia / persoana

adoptatoare, pentru care instanţa judecătorească a încuviinţat deschiderea procedurii de
55
adopţie internă şi care se bazează pe potriviri teoretice dar şi practice care presupun
informarea copilului şi pregătirea părţilor implicate, în vederea acomodării copilului cu
persoana sau familia adoptatoare.
 pe perioada în care copilul a fost încredinţat, D.G.A.S.P.C. monitorizează evoluţia
acestuia, întocmind în acest sens o serie de rapoarte.
 la urmă, se întocmeşte raportul final referitor la evoluţia relaţiilor dintre părţi, care se
transmite instanţei judecătoreşti pentru revocarea măsurii de încredinţare .
 întregul proces de adopţie este monitorizat de responsabilul de caz din cadrul Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
 Adopţia este o măsură specială de protecţie a copilului, prin care se stabileşte filiaţia
între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia între copil şi rudele adoptatorului; îşi
produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti .
Ministerul Muncii si Justiţiei - Comunicat de presă, septembrie 2018:

"Legea adopției a fost modificată: procedura a fost simplificată, familiile care
adoptă vor fi sprijinite financiar”.
Guvernul a adoptat legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind
procedura adopției, cu scopul de a soluționa unele probleme apărute în implementare, de a
reanaliza unele principii ce stau la baza adopţiei, dar și pentru a adapta legislaţia la realităţile
actuale.
Documentul introduce prevederi care să asigure celeritate în dobândirea și menținerea
statutului de copil adoptabil, să flexibilizeze procedura de evaluare a adoptatorilor și etapa de
monitorizare post-adopție și să debirocratizeze şi simplifice unele proceduri.
Noua formă a legii elimină din procedură identificarea rudelor de până la gradul al IV-
lea în cazurile în care planul individualizat de protecție a copilului are ca finalitate adopția,
această măsură având ca scop simplificarea demersurilor din această etapă.
De asemenea, pentru a veni în sprijinul persoanelor sau familiilor care doresc să adopte,
documentul majorează durata de valabilitate a atestatului de persoană sau familie aptă să adopte,
de la 2 ani la 5 ani.
56
Modificările aduse vizează și flexibilizarea derulării procedurii de adopţie
internaţională pentru copiii care au împlinit vârsta de 14 ani, fiind urmărită creşterea şanselor
acestor copii de a avea o familie, inclusiv în cazul grupurilor de fraţi care nu pot fi separaţi, dacă
unul dintre ei a împlinit vârsta de 14 ani.
Documentul aprobat de Guvern introduce și noi stimulente financiare care să susțină
decizia unei familii de a adopta:
 o indemnizație lunară raportată la indicatorul social de referință, în
cuantum de 1,2 ISR (Indicatorul Social de Referinţă, în prezent în valoare de 500
lei), respectiv 600 lei, pentru fiecare copil adoptat care are între 3 și 6 ani, ori este încadrat în
grad de handicap ușor sau mediu ori face parte dintr-un grup de 2 frați adoptabili împreună.
 o indemnizație lunară majorată cu 50%, respectiv 900 lei, pentru fiecare
copil adoptat care a împlinit 7 ani ori este încadrat în grad de handicap accentuat sau grav,
infectat HIV sau bolnav SIDA ori face parte dintr-un grup de cel puțin 3 frați adoptabili
împreună.
Sprijinul financiar se acordă până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către
copilul adoptat, respectiv până la vârsta de 18 ani, iar dacă acesta își continuă studiile într-o
formă de învățământ de zi, până la împlinirea vârstei de 26 ani.
 adoptatorul sau familia adoptatoare care a adoptat unul sau mai mulți copii
beneficiază pentru fiecare copil adoptat de o sumă fixă de 1.500 lei pe an, pentru asigurarea
unor servicii de recuperare sau reabilitare medicale, psihologice sau de altă natură, în
urma recomandărilor unui medic, psiholog sau asistent social. Suma se acordă pe durata etapei
de monitorizare post-adopție și se actualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie
de rata inflației.
 pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare ale adoptatorului sau
familiei adoptatoare, pe durata participării la procedura de potrivire practică cu un copil din
alt județ, se acordă o sumă de 200 de lei pe zi/persoană, pentru o perioadă de maxim de 10
zile. Aceste stimulente financiare se acordă în cazul adopțiilor încuviințate conform procedurii
adopției interne și nu se aplică în cazul persoanelor care adoptă copilul soţului.
Actul normativ prevede și completări referitoare la concediul de acomodare, pentru
corelarea cu dispozițiile mai flexibile reglementate pentru concediul și indemnizația pentru
creșterea copiilor, prevăzute de OUG nr. 111/2010." (mai multe pe
57
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5249-cp-lg-adoptiei-
20092018).
⚫ Art.96: (1) Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte
trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai
adoptivi pe o perioada de cel putin 2 ani dupa incuviintarea adoptiei.
⚫ (2) Direcţia de la domiciliul copilului are
obligatia sa asigure părinților adoptivi servicii
postadopție.
(3) La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţiile întocmesc un raport
final de închidere a cazului şi introduc în copia electronică. În situaţia în care, ulterior
încuviinţării adopţiei, prenumele copilului adoptat este schimbat pe cale administrativă,
raportul va avea anexată şi copia actului care a stat la baza schimbării prenumelui.
• Legea nr.268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind

procedura adopţiei a fost publicată în Monitorul Oficial. Modificările oficializate
intră în vigoare la 120 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial,
adică din 26 martie 2021.
• Noua lege prevede simplificarea procedurii de adopție. De exemplu, a fost prelungită
valabilitatea atestatului de adoptator sau familie adoptatoare de la doi la cinci
ani. „Atestatul prevăzut la alin. (5) este valabil pentru o perioadă de 5 ani”, scrie în textul
legii.
• Se elimină din procedura de adopție identificarea rudelor de până la gradul al IV-lea
în cazurile în care planul individualizat de protecţie a copilului are ca finalitate
adopţia.
•
• Rudele vor fi căutate o singură dată şi doar până la gradul al treilea, scurtându-se, astfel,
perioadele în care copiii rămân blocaţi în sistemul de protecţie.
• -Legea mai prevede că vor putea beneficia de şansa la o familie şi copiii trecuţi de vârsta
de de 14 ani, rămânând adoptabili până la majorat.
• Alte modifcări : stimulente financiare pentru susțierea și stimularea adopției interne.
58
4. Plasamentul sau încredinţarea copilului până la împlinirea vârstei de 18/26
ani la un asistent maternal profesionist:
- asistentul maternal profesionist este o persoana fizică atestată în condiţiile legii, care
asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea
necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în încredinţare / plasament.
APLICAȚIE:
De vizualizat și analizat filmul documentar Pachetul minim de servicii
pentru protecția copilului, care poate fi descărcat de pe platforma Childhub:
https://www.facebook.com/watch/?v=10155306432579788
6. BIBLIOGRAFIE
Petre, Nina, 2002 - Abandonul copilului, Copil în dificultate, neglijat, în Pop, Luana Miruna
(coordonator), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Pop, Luana Miruna (coord.), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), 1998, “Politici sociale în România”, Bucureşti,
Ed. Babel
*** Legislaţie- STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru protecția și promovarea drepturilor
copilului 2014-2020.
- Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu completările
ulterioare
- Legea 273/ 2004 privind adopţia copilului cu completările şi modificările ulterioare (Legea
57/2016,2018,2021)
• Legea nr.268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind
procedura adopţiei a fost publicată în Monitorul Oficial, intră în vigoare din 26 martie
2021(http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2020/11/LEGE-Nr.-268-din-25-
noiembrie-2020.pdf).
59
.
Asistenţa maternală-alternativă la instituţionalizarea copilului cu

dizabilităţi Măsuri și servicii de asistență socială
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Dreptul copilului la protecție și servicii sociale
Principii pentru protecţia de tip familial a copilului cu
dizabilităţi Nevoi specifice de dezvoltare ale copilului cu
disabilități
Asistenţa maternală-măsură de protecție socială a copilului cu dizabilităţi
APLICAȚIE: de vizualizat și analizat un material video, un film despre discriminarea

persoanelor cu disabilități
1. Introducere
Unitatea de învăţare șapte prezintă și analizează conform acadrului
legislative, național și internațional, măsura de asistență maternală pentru
copilul cu disabiltăți. Vor fi analizate dreptul copilului la protecție și servicii
sociale, care sunt principiile de acțiune pentru protecţia de tip familial a
copilului cu dizabilităţi. Date fiind nevoile speciale ale copilului cu disabilități,
sunt analizate nevoile specifice de dezvoltare ale copilului cu disabilități și
importanța acestei măsuri. Sunt analizate nevoile copilului cu dizabilităţi din
60
perspectiva îngrijirii în mediul familial al asitentului maternal profesionist și nu în cel
instituționalizat (cu excepțiile prevăzute de lege).
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul trebuie să:

- își însușească acele cunoștințe despre cadrul legislativ, național și internațional, privind
drepturile copilului cu disabilități, care sunt serviciile și măsurile de protecție socială
pentru acesta;
-cunoască măsura de asistență maternală pentru copilul cu disabiltăți, dreptul copilului la
protecție și servicii sociale, principiile de acțiune pentru protecţia de tip familial a
copilului cu dizabilităţi,
-înțeleagă nevoile speciale ale copilului cu disabilități și necesitatea satisfacerii acestora
pentru dezvoltarea lui, precum și importanța măsurii de asistență maternal;
- să cunoască nevoile copilului cu dizabilităţi din perspectiva îngrijirii în mediul familial al
asitentului maternal profesionist și nu în cel instituționalizat (cu excepțiile prevăzute de
lege).
4. CONȚINUTURI
Asistenţa maternală-
alternativă la instituţionalizarea copilului cu dizabilităţi
4.1 Dreptul copilului la protecție și servicii sociale
CONVENȚIA O.N.U.
Cuvinte cheie
Conform Convenției ONU privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilului
cu dizabilități, în mod special, trebuie să i se respecte drepurile sale.
ART.19- protecţia copilului împotriva oricăror forme de:
61
⚫ abuz
⚫ rele tratamente
⚫ abandon
⚫ neglijare
ART. 20
Masuri alternative de protecţie care să asigure:
 apartenenţa la originea etnică
 dreptul la identitate
 istorie proprie
 respectarea credinţei religioase
ART. 23 Masuri alternative de protecţie care să asigure:

 apartenenţa la originea etnică
 dreptul la identitate
 istorie proprie
 respectarea credinţei religioase
INSTITUŢIONALIZAREA COPILULUI ÎN DIFICULTATE

Efecte negative
 ignorarea principiului fundamental conform căruia instituţiile se subordonează intereselor

copilului şi nu celor administrative;
 omiterea faptului că nevoile copilului diferă în funcţie de vârstă, dezvoltare psihică şi
experienţă de viaţă;
 Incapacitatea de a oferi copiilor un model autentic de viaţă de familie.
ALTERNATIVE DE OCROTIRE A COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE

⚫ Plasament familial la rude de până la gr. IV
⚫ Plasament la o familie/persoană
62
⚫ Plasament la un asistent maternal profesionist
⚫ Plasament într-o instituţie de ocrotire- măsură de risc
FORME DE PROTECŢIE A COPILULUI ÎN FAMILII SUBSTITUT

 Plasamentul la o familie / persoană
 Plasamentul la un asistent maternal profesionist
4.2. Principii pentru protecţia de tip familial a copilului cu dizabilităţi
⚫ Asigurarea nevoilor speciale ale copiilor cu dizabilităti

⚫ Garantarea demnităţii
⚫ Îngrijiri speciale adaptate nevoilor copiilor
⚫ Acces la educaţie, servicii medicale, recuperare, reabilitare
PROTECTIA ESTE NECESARA IN CAZUL IN CARE:

 Copilul se afla intr-o situaţie de risc: abuzat,neglijat,abandonat în unitate medicală;
 Statutul socio-economic al familiei nu permite, pentru o perioada de timp, îngrijirea
adecvata a copilului
NEVOILE INDIVIDUALE ALE COPILULUI-

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII VIITORULUI ADULT
• Nevoia de dragoste şi securitate

• Nevoia de experienţe noi
• Nevoia de recunoaştere şi apreciere
• Nevoia de responsabilitate
NEVOIA DE DRAGOSTE ŞI SECURITATE

• Identitate personală (Depersonalizare)
• Acceptare de sine (Lipsa încrederii în sine şi în cei din jur)
• Relaţii familiale stabile (Incapacitatea de a dezvolta relaţii afective familiale de durată)
63
• Atitudini afective stabile (Imaturitate afectivă, Instabilitate emoţională)
NEVOIA DE EXPERIENŢE NOI

⚫ Dezvoltarea mentală
⚫ Motivaţie pentru explorări viitoare şi pentru învăţare (teamă, frustrare)
⚫ Perseverenţă (indiferenţă, pasivitate)
NEVOIA DE APRECIERE ŞI RECUNOAŞTERE

⚫ Încurajare
⚫ Nivel optim al aşteptărilor faţă de copil adaptat la capacitatea sa şi la stadiul de
dezvoltare
⚫ Greşelile şi eşecul trebuie acceptate
ca parte integrantă a învăţării
NEVOIA DE RESPONSABILITATE
⚫ Independenţă personală – îndrumare – limite
⚫ Modelul parental – argument durabil şi eficient în influenţarea convingerilor şi
comportamentelor copilului
4.3.Nevoi specifice de dezvoltare ale copilului cu
disabilități ANALIZA DIN PERSPECTIVA NEVOILOR COPILULUI

Caracteristici individuale:
⚫ Vârsta
⚫ Background
⚫ Familial
⚫ Comunitar
⚫ Deviant
⚫ Educaţie
⚫ Nevoi speciale
⚫ Medicale
64
⚫ Educative
ANALIZA DIN PERSPECTIVA MĂSURII DE PROTECȚIE A COPILULUI
PLANIFICAREA PLASAMENTULUI LA AMP (asistent maternal profesionist):

⚫ PLANIFICAREA INTERVENTIEI
⚫ Stabilirea necesităţii
⚫ Masura imediată de protectie
⚫ Masura de protectie de lunga durata
⚫ PLANIFICAREA INGRIJIRII
⚫ Mediu securizant si stimulativ
⚫ Identificarea programelor necesare
⚫ Stabilirea unui plan individual de dezvoltare
65
4.4. Asistenţa maternală-măsură de proetcție
socială CADRUL TEORETIC DE ANALIZĂ
Copilul – Familia naturală – cel mai propice mediu de dezvoltare fizică, emoţională,
intelectuală
Nevoile superioare ale copilului: Mediul familial - Separarea copilului de familia naturală
– Traumă, Frustrare afectivă
Lipsa familiei naturale – Alternative familiale de ocrotire care să îndeplinească nevoile
biologice, psiho-sociale şi spirituale ale copilului –
Plasament la AMP
ASISTENȚA MATERNALĂ
Asistentul maternal – este persoana fizică care prin activitatea pe care o desfăşoară la
domiciliul său asigură:
 Creşterea
 Îngrijirea
 Educarea – copilului aflat în plasament
Plasamentul la AMP este o alternativă la instituţionalizarea:
1. Copiilor sănătoşi sau cu nevoi speciale
 Implicarea familiei in alegerea formei de protecţie
 Sprijinirea familiei pentru îmbunătăţirea statutului
2. Copiilor maltrataţi , neglijaţi, abuzaţi,abandonaţi
Scopul este reintegrarea ulterioară a copilului in familia naturală
FUNCŢIILE ASISTENTULUI MATERNAL:

• Funcţia de îngrijire
• Funcţia de educare şi socializare
• Funcţia de comunicare
- Cu copilul
- Cu familia
66
- Cu asistentul social
• Funcţia de formare - informare
PLASAMENTUL COPIILOR CU DIZABILITĂŢI LA AMP trebuie să asigure:

1. Deschiderea comunității:
• Sustinerea asistentilor maternali
• Sustinerea parintilor
• Implicarea institutiilor conexe
• Accesibilizarea serviciilor existente
2. Accesul la educație:
• Educatia inclusivă
• Invățământ la domiciliu
• Çcoli profesionale
3. Accesul la servicii medicale:
• Colaborarea cu instituţiile medicale de specialitate
• Asigurarea serviciilor terapeutice gratuite
• Asigurarea medicaţiei necesare
CONCLUZII:
⚫ Alegerea unei măsuri de protecţie trebuie să țină seama de o serie de variabile atât
individuale cât și de mediu si nu de disponibilităţile serviciilor existente (serviciile
trebuie centrate pe copii);
⚫ Indiferent de forma de protecţie aleasă, păstrarea legăturii cu familia sau
informarea ulterioara a copilului privind familia sa naturala, este fundamentala din perspectiva
formării imaginii de sine;
⚫ Fiecare rupere a legăturilor familiale de bază reprezintă o traumă pentru copilul
implicat; de aceea ar trebui evitată această rupere ori de câte ori este posibil;
⚫ Pentru a deveni adulţi responsabili capabili şi încrezători, copiii au nevoie de
dragoste şi securitate, cunoaştere şi recunoaştere, sentimentul propriei identităţi;
⚫ Copiii cu nevoi speciale nu trebuie să facă excepţie de la îngrijirea de tip familial,
să-l privim aşa cum este, să-i descoperim potenţialul şi să –l valorificăm deoarece fiecare copil
67
are anumite capacităţi de dezvoltat, fiecare copil este o individualitate cu puncte tari şi puncte
slabe care se cunosc doar după ce se lucrează cu el.
APLICAȚIE:
-de vizualizat și analizat următorul material video, un film despre
discriminarea persoanelor cu disabilități:
Nu te supăra, dar... - https://cinepub.ro/movie/nu-te-supara-dar/
LEGISLAȚIE:
• HGR nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi

statutul asistentului maternal profesionist;
• Ordin nr.35/2003 – privind apobarea Standardelor minime obligatorii pentru asigurarea
protecţiei copilului la asistentul maternal profesionist şi a ghidului metodologic de
împlementare a acestor standarde;
• H G. 1437/2004 - privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru
protecţia copilului;
• Ordin al ANPDC nr. 288/2006 – pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii
privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului;
• Ordin al ANPDC nr. 137/2003 privind aprobarea Programei analitice a cursurilor de
formare profesională pentru asistenţii maternali profesionişti;
• Lege nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de
serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centrele
maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali
profesioniţti;
• Legea nr. 272/2004, republicata, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
• Legea nr.273 / 2004 republicata, privind regimul juridic al adopţiei;
• Codul Familiei.
68
Minorii delincvenți. Fenomenul “Copiii Străzii”
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Protecția minorului - documente internaționale: Convenția ONU (1990), Regulile
de la Beijing (1985), Convenția de la Lanzarote (2007)
Delincvența juvenilă. Fenomenul “copiii străzii”
Tipuri de interventii majore privind prevenirea fenomenului “copiii strazii”:
programe de prevenire; programe de integrare în familii sau în substitute ale
acestora; programe de sprijin focalizate pe copiii străzii
1. Introducere
Unitatea de învăţare opt prezintă măsurile de protecție specială pentru
minorii delincvenți. Cursul vizează înţelegerea cadrului legislativ de protecția a
minorului, și în special, a minorului delincvent. Cursul prezintă anumite
documente internaționale, cum ar fi, Convenția ONU (1990), Regulile de la
Beijing (1985), Convenția de la Lanzarote (2007) și care sunt cele mai
importante măsuri de protecție socială, de intervenție, recuperare și prevenire a
fenomenului delincvențional.
69
În curs, delincevența juvenilă va fi analizată prin prisma fenomenului
“copiii străzii”. Vor fi analizate cee mai importante tipuri de interventii dar si
de prevenire a fenomenului “copiii strazii”, programe de integrare în familii
sau în substitute ale acestora; programe de sprijin focalizate pe copiii străzii.
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va:
-cunoaște și înțelege care sunt pricipalele măsuri de protecție specială pentru

minorii delincvenți, cadrul legislativ de protecția a minorului, anumite documente
internaționale, cum ar fi, Convenția ONU (1990), Regulile de la Beijing (1985),
Convenția de la Lanzarote (2007);
-cunoaște cele mai importante măsuri de protecție socială, de intervenție,
recuperare și prevenire a fenomenului delincvențional,
-analiza și înțelege cadrul de proetcție social pentru minorul delincvent,
pornind de la unn fenoemn cunoscut, fenomenul “copiii străzii”;
-va cunoaște anumite tipuri de programe și măsuri de intervenție, dar și de
prevenire a fenomenului “copiii străzii”, programe de integrare în familii sau în
substitute ale acestora; programe de sprijin focalizate pe copiii străzii.
4. CONȚINUTURI
Minorii delincvenți. Fenomenul “Copiii Străzii”
4.1. Protecția copilului: documente internaționale
1. Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, 1990.
70
2. Regulile de la Beijing, 1985, cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Rezoluţia
40/33 din 29 nov. 1985).
3. Convenția de la Lanzarote, 2007, privind protecția copiilor împotriva abuzurilor și
infracțiunilor sexuale.
1. Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, 1990.

-este un acord încheiat între statele semnatare, un ansamblu de norme și obligaţii universal
valabile, pe care acestea se obligă să le respecte, grupate în jurul a patru principii de acțiune:
(1) non-discriminarea,
(2) urmărirea intereselor copilului,
(3) dreptul la viaţă și dezvoltare armonioasă și
(4) respectarea opiniilor copilului.
Cele 42 de articole ale Convenției se referă concret la drepturile de protecție socială,
drepturile de dezvoltare și drepturi de participare socială.
Scurt istoric al preocupărilor privind drepturile copilului
În anul 2020 putem vorbi de anul în care se împlinesc 30 de ani de la semnarea de către
Adunarea Generală a Națiunilor Unite, a Convenției privind Drepturile Copilului, document
semnat în noiembrie 1989, intrat în vigoare în 1990 și ratificat de majoritatea statelor din lume.
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului este un acord semnat și adoptat de cele
mai multe țări ale lumii, SUA și Somalia fiind printre statele care nu au ratificat inițial acest
document. Statele Unite ale Americii nu au semnat acest document din cauza sistemului de stat
federal, iar Somalia din cauza sistemului politic aflat la putere în acea perioadă (lipsa unei
structuri guvernamentale).
Mai târziu, în anul 2015 Somalia a ratificat Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului,
numărul statelor semnatare ridicându-se astfel în 2015 la 196 (semnând și Sudanul de Sud),
Statele Unite ale Americii fiind statele care nu erau semnatare ale acestui document nici la acea
dată. Statele semnatare ale convenției au promis că vor susține statele aflate în curs de dezvoltare
să adere la acest document, astfel încât copiii să fie protejați și să le fie respectate drepturile în cât
mai multe state ale lumii.
71
Această convenție reprezentă rezultatul preocupărilor la nivel internațional în direcția
protejării copiilor, în special după Primul Război Mondial când a crescut interesul pentru
ocrotirea și respectarea drepturilor. Dar aceste preocupări se conturaseră încă din a doua jumătate
a secolului al XIX-lea, odată cu apariția unor mișcări care pledau pentru protecția copiilor
împotriva neglijării, violenței și exploatării de orice fel (prin muncă, sexuală ș.a.). Au apărut
astfel o serie de instituții publice de protecție a copilului în general, dar și pentru copilul
delincvent în special (școli, tribunale pentru minori etc).
Putem aminti aici anterior anului 1989 ca reper, anul 1924, an în care a fost adoptată
Declarația de la Geneva și mai târziu, anul 1959, anul în care Organizația Națiunilor Unite a
semnat Declarația drepturilor copilului. Menționăm de asemenea, inițiativa fondatoarei
Organizației "Salvaţi Copiii" din Marea Britanie, Englantyne Jebb care a redactat prima
Declaraţie a Drepturilor Copilului, după primul război mondial prin care solicita asigurarea
protecţiei umanitare a copiilor (Salvați Copiii, 2010, p.3).
Ceea ce este important de precizat este faptul că, acest document face trimitere la alte
protocoale care protejează copiii împotriva traficului, prostituției și pornografiei infantile și
interzice recrutarea și folosirea copiilor în conflictele militare, într-un fel, acoperind și aceste
aspecte mai sensibile. Amintim astfel Regulile de la Beijing, 1985, cu privire la administrarea
justiţiei pentru minori (Rezoluţia 40/33 din 29 nov. 1985) și Convenția de la Lanzarote, 2007,
privind protecția împotriva abuzurilor și infracțiunilor sexuale.
2. Regulile de la Beijing, 1985, cu privire la administrarea justiţiei pentru minori

(Rezoluţia 40/33 din 29 nov. 1985).
- reglementează în 30 de articole, normele pentru tratamentul delincvenţilor
juvenili în oricare sistem, reguli aplicate imparţial (fără nici un fel de deosebire- rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică, fără deosebire de origine socială, stare materială,
naştere sau altă situaţie), astfel încât statele membre să apere bunăstarea minorului şi a
familiei sale.
- Sunt meționate o serie de măsuri specifice justiției pentru minori în care trebuie
să fie cuprinse o serie de instituții (familia, voluntari, școli, serviciile, comunitatea etc) în
scopul promovării justiţiei sociale pentru toţi tinerii.
72
3. Convenția de la Lanzarote, 2007, privind protecția copiilor împotriva abuzurilor și
infracțiunilor sexuale (Lanzarote -insulă din arhipelagul Insulelor Canare, Spania):
- a fost semnată în oct. 2007 de către Secretarul Consiliului Europei și ratificată și de

România în 2011.
- cuprinde 50 de articole care au ca scop protecția copiilor împotriva oricăror abuzuri și
infracțiuni sexuale,
- Sunt menționate chiar unele infracțiuni noi, cum ar fi „child grooming”, adică îngrijirea
copiilor pentru a construi o relație de încredere cu un copil cu intenția de a pregăti
abuzurile sexuale.
- Convenţia are ca principiu de acțiune tot respectarea drepturilor copilului și menținerea
interesului superior al acestuia și reglementează măsurile preventive și/sau
infracţiunile penale.
- Sunt precizate măsuri de protecţie și asistenţă acordată copiilor victime și familiilor
acestora, măsuri „prietenoase” pentru perioada investigațiilor și urmăririi penale,
adaptate nevoilor speciale ale minorilor.
- Acest document a avut ca preambul îngrijorarea față de creșterea fenomenului de
exploatare sexuală a copiilor, în special sub forma pornografiei infantile şi a
prostituţiei care au luat proporţii îngrijorătoare prin utilizarea tot mai extinsă a
tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), atât la nivel atât naţional, cât şi
internaţional, fenomene care necesită cooperare și colaborare internaţională.
-
4.2. Delincvența juvenilă. Fenomenul “Copiii străzii”
. -realizarea unei analize sociale a fenomenului trebuie să ia în considerare mai multe aspecte
semnificative:
 cunoaşterea cauzelor şi a împrejurărilor care au determinat ajungerea copiilor în stradă;

 cunoaşterea perioadei de când se află în stradă şi a regiunilor de provenienţă a acestora;
Analiza socială a fenomenului:

 relaţiile cu familia;
 starea de sănătate şi relaţiile cu diferite instituţii de profil; relaţia cu poliţia;
73
 modul de viaţă în stradă (apartenenţa la anumite grupuri, mijloace de procurare a
veniturilor şi a hranei, consumul de droguri, sexualitate ş.a.).
Tipuri de interventii majore privind prevenirea fenomenului “copiii strazii”:
Sunt posibile trei tipuri de intervenţii majore:

1 -programe de prevenire;
2 -programe de integrare în familii sau în substitute ale
acestora; 3 -programe de sprijin focalizate pe copiii străzii.
1.Programe de prevenire a fenomenului “copiii străzii”- vizează sprijinul:

- familiilor cu mulţi copii,
- a familiior monoparentale,
- a celor cu dificultăţi financiare şi risc de abandon, precum şi
- sprijinirea copiilor din instituţiile de protecţie socială pentru a limita ajungerea în
stradă;
2. Programe de integrare în familii sau în substitute ale acestora şi atunci când

această soluţie nu este posibilă, reintegrarea în instituţii de ocrotire pentru a reduce numărul
copiilor din stradă;
3. Programe de sprijin focalizate pe copiii străzii (acordarea de hrană,
imbracăminte, asistenţă medicală), atunci când reintegrarea implică activităţi de durată.
Intervenţia pentru “îmbunătăţirea vieţii in stradă”- acest tip de intervenţie a vizat diferite
aspecte:
⚫ -sprijin pentru eliberarea actelor de identitate,
⚫ -asigurarea de hrană şi îmbrăcăminte,
⚫ -medierea relaţiilor cu instituţiile medicale în situaţii de criză,
⚫ -medierea relaţiilor cu familia naturală sau familia extinsă.
Toate aceste activităţi nu au fost decât componente intermediare ale procesului de
RECUPERARE ŞI REINTEGRARE A COPIILOR STRĂZII.
74
Terapia complexă a recuperării - trebuie să ţină seama de o serie de factori subiectivi
şi obiectivi:
-vârsta cronologică şi mentală (dezvoltării funcţiilor psihice) a copilului, evoluţie,
-durata vieţii in stradă,
-prezenţa sau absenţa unei dizabiltăţi,
-nivelul educaţional,
-starea psihică a copilului,
-consumul de droguri,
-timpul şi durata abuzurilor la care a fost supus,
-posibilitatea evoluţiei ulterioare în formele concrete de activitate pentru care va fi
pregătit copilul respectiv.
Forme ale recuperării copiilor străzii:
- învăţare/autoeducaţie,
- psihoterapie,
- terapie ocupaţională ş.a.
 Recuperarea prin învăţare se realizează cu metode şi procedee diferite, în
funcţie de forma învăţării şi de particularităţile individuale.
Activitatea de învăţare va fi mai eficientă dacă va începe sub o formă organizată, încă de la
vârsta preşcolară, aceasta va fi predominant afectivă şi motivaţională, fiind însoţită,
întotdeauna, în cazul copiilor străzii, de o altă formă şi anume învăţarea morală.
 Recuperarea prin psihoterapie: refacerea psihică şi psihologică;se reuşeşte să se
înlăture stările psihice conflictuale, sentimentele de inferioritate, unele însuşiri negative ale
personalităţii, se consolidează trăsăturile pozitive cu motivaţii superioare pentru activitate;
⚫ Jocul, activitate principală la vârsta copilăriei prin care copilul exersează viitoarele
comportamente, este un act de imaginaţie care răspunde nevoii imperioase a copilului de a
se exprima.
⚫ Recuperarea prin terapie ocupaţională: integrarea acestora într-o activitate cu caracter
social, prin care îşi pot valorifica, la maxim, potenţialul fizic şi psihic; solicitările trebuie
adaptate la posibilităţile fiecărui copil pentru a evita descurajarea şi scăderea interesului
în raport cu activitatea (în cazul în care nu poate să facă faţă);
75
⚫ important este să se creeze buna dispoziţie şi să perceapă că activitatea desfăşurată
prezintă importanţă pt. ei şi societate.
Efectele optime ale recuperării se apreciază în condiţiile formării unor calităţi fizice şi
psihice, care să permită copiilor străzii să ajungă la:
⚫ formarea simţului de responsabilitate şi autocontrol,
⚫ formarea unor comportamente adecvate la situaţie,
⚫ însuşirea de abilităţi intelectuale şi a dexterităţilor manuale,
⚫ capacitatea de a comunica prin limbaj oral şi scris,
⚫ obţinerea unui nivel de autonomie personală,
⚫ conturarea unor interese cât mai diverse.
Evaluare, Întrebări
TEMĂ-APLICAŢIE :
de analizat fenomenul “copiii copiilor străzii”.
6. Bibliografie
⚫ Consiliul Europei (2012, 2019), Convenția de la Lanzarote, Protecția copiilor împotriva
exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, https://infogram.com/the-lanzarote-
convention-to-protect-children-against-sexual...
⚫ Organizația Națiunilor Unite, Regulile de la Beijing, Rezoluția 40/33 din 29 nov.1985,
Ansamblul Regulilor minime ale Națiunilor Unite cu pribvire la administrarea justitției
pentru minori, http://anp.gov.ro/wp-
content/uploads/sites/33/Documente%20utile%20pdf/AnsamblulregulilorminimealeNatiu
nilorUnitecuprivirelaadministrareajustitieipentruminori(Regulile%20de%20la%20Beijing
).pdf
⚫ UNICEF - Conventia cu privire la dr copilului Organizația Națiunilor Unite Convenție
nr. (r1) din 20/11/1989 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 314 din 13/06/2001
cu privire la drepturile copilului*), disponobil la http://www.unicef.ro/wp-
content/uploads/conventia.pdf
76
Excluziunea socială de la educaţie şi servicii de sănătate

1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Şcoala: instituție de incluziune socială a celor aflaţi în situaţie de
risc Asistenţa socială din şcoală-dimensiuni
Activitati desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală
Obiectivele serviciilor de consiliere în asistenţă socială din
școală
2. Introducere
Unitatea de învăţare numărul nouă prezintă importanța serviciilor
sociale, de consiliere și support oferite în spațiul școlii, prevenind abandonul
școlar. Vor fi aduse argumente privind importanța educației și al școlii ca
instrumente prin care se previne marginalizarea socială și cresc șansele de
incluziune socială. Vor fi analizate principalele dimensiuni ale asistenţei
sociale din şcoală și rolul centrelor de asistenţă socială și consiliere din şcoală.
Vor fi prezentate și analizate obiectivele serviciilor de consiliere în asistenţă
socială din școală privind prevenirea abandonului școlar și consilierea
familiilor în această direcție.
77
3. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va cunoaște:
- care este rolul școlii și educației în prevenirea abandonului școlar;
- care sunt dimensiunile ale asistenţei sociale din şcoală;
-care este rolul centrelor de asistenţă socială și consiliere din şcoală;
- care activitățile ce pot fi desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală;
-obiectivele serviciilor de consiliere în asistenţă socială din școală.
3. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare numărul nouă este de 2 ore.
a
4. CONȚINUTURI
4.1. Şcoala: instituție de incluzine socială a celor aflaţi în situaţie de risc
Şcoala reprezintă un instrument de egalizare a şanselor, de incluzine socială a

celor aflaţi în situaţie de risc.
Educaţia presupune un proces îndelungat şi costisitor dar asigurând
individului o anumită pregătire profesională va putea avea acces pe piaţa muncii. Având
un loc de muncă familia va avea o oarecare stabilitate şi independenţă financiară.
Politicile sociale dezvoltate în domeniu s-au concentrat pe egalizarea şanselor
de acces la educaţie; ulterior acest proces s-a dovedit a nu fi suficient. Astfel, accesul la
educaţie a fost dublat de egalizarea şanselor de succes. Acest fapt presupunea
dezvoltarea unor metode, instrumente, forme de învăţământ care corespundeau nevoilor
fiecăruia. În această idee de democratizare a procesului de educaţie nu se punea
problema unui tratament identic tuturor, ci oferirea unui răspuns la anumite nevoi ale
copilului.
78
Democratizarea procesului de învăţământ nu presupune educaţie mai multă
pentru mai mulţi copii ci participarea la luarea deciziilor a unui număr mai mare de
oameni, atât la nivel administrativ cât şi educativ.
SECOLUL XXI: democratizarea relaţiilor interpersonale

ASISTENŢA SOCIALĂ- o nouă misiune: de a facilita participarea elevilor şi părinţilor
 la gestionarea fondurilor,
 la activităţile desfăşurate în şcoală,
 la propunerea de regulamente etc.
Raportându-ne la democratizarea procesului educaţional, asistentul social din şcoală îşi
propune o serie de obiective legate de:
1. stimularea participării elevilor şi părinţilor la toate evenimentele desfăşurate în şcoală;
2. dezvoltarea unor relaţii democratice între elevi şi profesori;
3. eliminarea discriminărilor socio-culturale în educaţie ş.a.
4.2 Asistenţa socială din şcoală-dimensiuni
Unii specialişti definesc asistenţa socială din şcoală ca având cinci dimensiuni foarte
importante:
1. „- furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile acestora;
2. – furnizarea de servicii pentru personalul educativ al şcolii;
3. – furnizarea de servicii pentru personalul non-educativ al şcolii;
4. – furnizarea de servicii pentru comunitate;
5. – realizarea unor sarcini administrative şi profesionale specifice”1 .
Furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile acestora
 Primul indicator care atrage atenţia specialiştilor din domeniul educativ (cadre
didactice, asistent social, psiholog, medic etc.) este performanţa şcolară.
1
Nelson, 1990, în G. Neamţu, 2003, Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi p.836
79
 Pot exista două situaţii:
-a/ dacă performanţele şcolare ale copilului sunt mici, pot atrage după ele şi probleme de
integrare, de adaptare ce necesită intervenţia specialiştilor.
b/ dacă adaptarea şcolară este deficitară (inadaptare), integrarea copilului în colectivul clasei este
dificilă, pot conduce către o performanţă şcolară scăzută.
 Odată ce aceste probleme sunt semnalate de un cadru didactic, asistentul social este cel
care va avea în prim planul preocupărilor sale copilul care trece printr-o situaţie de criză.
4.3. Centrele de consiliere în asistenţă socială din şcoală:

Scop şi obiective
SCOP:
⚫ Centrul de consiliere în asistenţă socială pentru părinţi şi copii sprijină şi asistă
părinţii/potenţialii părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează
relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru prevenirea separării
copilului de familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea
acestora, în situaţii de abandon şcolar, inadaptare şcolară, comportamente deviante.
Obiective
⚫ Constientizarea de către părinţi a nevoilor copilului de a se dezvolta intr-un mediu
familial stabil;
⚫ Constientizarea factorilor ce pun in pericol sanatatea, securitatea, dezvoltarea morala,
educatia si integrarea sociala a copilului;
⚫ Imbunatatirea abilităţilor parintilor in ceea ce priveste ingrijirea si dezvoltarea copiilor;
⚫ Sprijinirea familiilor/părinţilor prin dezvoltarea de reţele/grupuri de sprijin;
⚫ Reducerea numarului de copii care ajung in institutii datorita unor dificultati temporare
prin care trec parintii acestora;
⚫ Formarea unor reţele de colaborare între profesioniştii din serviciile comunitare şi
implicarea lor în depistarea precoce a riscurilor care determina separarea copilului de
familia sa.
80
Categorii de familii care prezinta risc ridicat de separare a copiilor:
⚫ familii fara locuinta, cu venituri foarte mici care beneficiază de ajutoare sociale;
⚫ familii in care un parinte sau ambii sunt şomeri; care si-au abandonat sau institutionalizat
copiii;în care un parinte sau ambii sunt in inchisoare;
⚫ familii in care exista persoane care sufera de boli psihice grave sau cronice;
⚫ familii in care unul sau ambii parinti sufera de boli somatice grave sau cronice;
⚫ familii in care exista copii nascuti din casatorii diferite;familii monoparentale;
⚫ familii in care se consuma alcool, droguri;
⚫ familii in care unul sau ambii parinti au decedat;
⚫ familii in care se practica prostitutia;familii care resping mamele minore;
⚫ familii in care unul sau ambii parinti sunt analfabeti;
⚫ familii in care se practica violenta, fuga de acasa;
⚫ familii in care se practica cerşetoria;familii in divorţ;
⚫ familii in care unul sau mai multi copii au abandonat scoala;
⚫ familii in care exista copii cu frecvente probleme de sanatate sau cu probleme psihice;
⚫ familii care au copii cu probleme de comportament;
⚫ familii care neglijeaza igiena, sanatatea si educatia copilului;
⚫ familii in care exista abuz fizic, emotional si sexual.
⚫ familii in care unul sau ambii parinti muncesc in strainatate ş.a..
4.4.Activități desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală
Activitatile desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală se vor focaliza pe:
⚫ consiliereea parintilor pentru depăşirea unor situatii de dificultate (divort, pierderea
locului de munca, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soti, etc.)
care pun in pericol dezvoltarea copiilor sau care genereaza riscuri de separare a copiilor
de mediul lor familial,
⚫ informarea parintilor în vederea acoperirii nevoilor copiilor,
81
⚫ consolidarea abilităţilor şi cunostinţelor părinţilor privind ingrijirea şi educarea
copilului,
⚫ sprijinirea şi consilierea copiilor care au dificultati de dezvoltare si/sau integrare in
familie, scoala, grupuri socio-profesionale.
Parteneriate, colaborări ale centrelor de consiliere
⚫ cu serviciile comunitare cu responsabilitati in educatie, sanatate, pregatire profesionala,
protectie sociala etc.
⚫ identifica potenţialii parteneri comunitari (cadre didactice, medici, asistente medicale,
consilieri locali, preoti, vecini etc.) care pot contribui la dezvoltarea activitatilor din
centrul de consiliere şi pot deveni persoane de sprijin pentru activitatile sale.
⚫ incheie conventii de colaborare/acorduri de parteneriat cu institutiile din comunitate
cu scopul realizarii unor retele locale necesare identificarii situatiilor care necesita
interventie din parte profesioniştilor.
⚫ organizeaza grupuri /retele de sprijin in proximitatea clientilor pentru a ajuta familiile
in cresterea si educarea copilului.
Managementul de caz cuprinde următoarele etape :

 Identificarea, primirea clienţilor: elevilor, părinților, profesorilor, alt personal din școală
șa.,
 diagnoza problemelor (diagnoza iniţială),
 evaluarea detaliată,
 elaborarea şi punerea în aplicare a planului personalizat de consiliere,
 supervizarea,
 monitorizarea şi re-evaluarea cazului
 inchiderea cazului.
4.5. Obiectivele serviciilor de consiliere în asistenţă socială din școală
- Asistentul social stabileste impreuna cu clientul obiectivele interventiilor (tinand seama de

planul personalizat de consiliere) si are in vedere:
 mentinerea copilului in mediul său de viata natural,
82
 prevenirea separarii copilului de familia sa,
 prevenirea intrării copilului in sistemul de protectie a copilului,
 formarea atasamentului parinte- copil,
 intarirea capacitatii familiilor de a depasi dificultatile psihosociale pentru a-si asuma
responsabilitatile parentale si pentru a evita afectarea relatiilor familiale
 prevenirea abandonului şcolar.
Consiliere si informare
A. -asistenţa juridico-administrativă; aceasta se realizeaza cu colaborarea activa

a clientului in functie de gradul sau de autonomie.
B.- asistenta pentru obtinerea prestatiilor (beneficii în bani: alocaţii, venitul
minim garantat, alte ajutoare financiare): asistentul social informează clientului despre
drepturile lui, verifica/analizeaza resursele acestuia, impreuna cu clientul face demersurile
necesare pentru obtinerea de catre acesta a prestaţiilor acordate conform legii.
C. - acompanierea pentru gasirea sau pastrarea unei locuinte: asistentul social
evalueaza dificultatile clientului, gradul de urgenta al situatiei sale, il informeaza pe client
asupra drepturilor si obligatiilor sale, asupra demersurilor pe care trebuie sa le realizeze,
asupra procedurilor necesare, pregateste clientul pentru cazul in care este nevoie de
schimbarea cadrului sau de viata.
D sustinerea demersurilor de (re)integrare scolara si profesionala: asistentul
social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza situatia clientului din punct
de vedere scolar si profesional, identifica institutiile la care poate apela clientul, sprijina
accesul la structuri de invatamant si cursuri de formare profesionala, il acompaniaza pe
client in demersurile sale.
E. asistarea clientilor cu dificultăţi psiho-sociale, persoane cu probleme
psihologice, de comportament, dependente de alcool, droguri, supuse abuzurilor din
partea unor persoane, copii cu risc de separare de familie.
Asistentul social evalueaza gradul in care relatiile interpersonale sau izolarea
perturba viata clientului, realizeaza intrevederi de tip psiho-social (asculta, sustine, sprijina
83
clientul in dezvoltarea de competente sociale), transmite informatii asupra gravitatii starii
clientului.
 informeaza clientul asupra drepturilor si posibilitatilor de sprijin precum si a
institutiilor competente,
 consiliaza clientul in raport cu situatia sa actuala,
 face un inventar al resurselor posibile pentru client,
 realizeaza impreuna cu clientul un proiect de schimbare a situatiei sale de viata,
 identifica obstacolele care pot impiedica schimbarea,
 îl sustine in situatii de criza, propune resurse terapeutice.
EVALUARE: TEMA NR. 2

(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma
ID_AS):
 Realizaţi și analizați o posibilă “rută” în sistemul de protecţie socială pe care o poate

urma un copil cu disabilităţi uşoare abandonat la naştere (scenariu).
 Analizaţi importanţa cunoaşterii cauzelor care au determinat ajungerea copiilor în stradă

şi a perioadei de când se află în stradă în demersul recuperativ al copiilor străzii de către
serviciile de asistență socială.
APLICAȚIE: de vizualizat și analizat următorul material video:

- un film despre discriminarea în școală a unui copil cu ADHD
https://www.facebook.com/watch/?v=1157253817769436
84
7. Bibliografie
Nistor, Gheorghiţa, cap. 11, Asistenţă socială şi consliiere în şcoală (2012), în Consiliere
în asistenţă socială, coord. Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom
Nistor, Gheorghiţa, cap. 8, Rolul consilierii vocaţionale în alegerea carierei. Cercetare
empirică; (2012), coautor cu I. C. Vlad, în Consiliere în asistenţă socială, coord. Hanibal
Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom
Nistor, Gheorghiţa (2013), Dreptul la o educaţie de calitate a copiilor din mediul rural, în
Mareş T, Ivan S. (coord.), Egalitatea de şanse în educaţie, dezvoltare personală, integrare
socială, vol. Simpozionului internaţional organizat de Federaţia Internaţională a Comunităţilor
Educative - FICE România, Bucureşti, Editura Universitară
Nistor, Gheorghiţa (2011), cap. Perceptia tinerilor asupra politicilor sociale de suport în
contextul actual de criză, pag.21-28, în „Copiii – victime ale sărăciei. Cercetări şi conexiuni
teoretico-metodologice”/„Children-victims of poverty. Reserches and theoretical and
methodological approches, coord. I. Neacşu, Gh. Nistor, R. Urea, editura Universitară, Bucureşti
2011,
Nistor, Gheorghiţa (2009), Sărăcia- factor de risc pentru abandonul şcolar, în Revista
Protecţia socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr. 34/2009, editată de
Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România, Editura Universitară
Nistor, Gheorghiţa (2008), Familia şi şcoala: factori importanţi în prevenirea excluziunii
sociale a copilului, în Revista Protecţia socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă
socială, nr. 4(33)/2008, editată de Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE
România, Editura Universitară
Payne, Malcom, 2011, 20021, Teoria modernă a asistenţei sociale, Iaşi, Ed. Polirom
(Modern Social Work Theory, 2005, 3rd edition; 2021, fifth edition)
85
Evaluarea şi monitorizarea sistemului de asistenţă socială pentru familie.

Aplicație: Evaluarea măsurii de plasament a copilului în dificultate
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Monitorizarea sistemului de asistenţă socială a familiei: definiţii şi funcţii ale
monitorizării
Tipuri de indicatori utilizaţi în monitorizarea protecţiei sociale a
familiei Aplicație: evaluarea măsurii de plasament a copilului în
dificultate
Evaluarea inițială a măsurii de plasament a copilului în
dificultate Evaluarea finală a măsurii de plasament a copilului în
dificultate
1. Introducere
Unitatea de învăţare numărul zece prezintă rolul proceselor de
monitorizare și evaluare ale sistemului de asistenţă socială a familiei. Vor fi
analizate definiţiile şi funcţiile monitorizării, tipurile de indicatori utilizaţi în
monitorizarea sistemului de protecţie socială a familiei. Pentru a înțelege
corect rolul acestor procese pentru sistemul de asistenţă socială a familiei, va
fi realizată o aplicație: va fi analizată și evaluată măsura de plasament a
copilului în dificultate. Vor fi prezentate două etape ale procesului de evaluare:
evaluarea inițială și cea finală, complexă, a măsurii de plasament a copilului în
86
dificultate.
87
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va cunoaște:
- definițiile și rolul proceselor de monitorizare și evaluare în sistemul
de asistență social a familiei;
- funcțiile procesului de monitorizare al sistemului de asistenţă socială a
familiei și diferite tipuri de indicatori utilizaţi în proces;
-cum se desfășoară procesul de monitorizare al serviciilor de asistență socială;
- și va ști să realizeze o evaluare a unei măsuri de protecție socială pornind de
la exemplul dat, evaluarea măsurii de plasament a copilului în dificultate.
a 4. CONȚINUTURI
4.1. Monitorizarea sistemului de asistenţă socială a familiei
Definiţie:
Reprezintă acţiunea sistematică, continuă, instituţionalizată de urmărire (diagnoză,
măsurare, estimare, evaluare) a asistenţei sociale.
Cuprinde :
 diagnoza nevoii de asistenţă socială
 cunoaşterea gradului şi măsurii de acoperire a nevoii de asistenţă socială
 diagnoza nevoii reziduale de asistenţă socială
 măsura în care priorităţile de asistenţă socială sunt realizate efectiv de către
sistemul naţional
88
 evaluarea eficienţei fiecărei componente a sistemului naţional al asistenţei
sociale
 estimarea erorilor de non-icluziune şi supra-incluziune a unei forme anumite
de asistenţă socială
 estimarea efectelor perverse ale unei anumite forme de asistenţă socială
(inducerea dependenţei de asistenţă socială)
 Estimarea efectelor pozitive ale unei forme de asistenţă socială:
 activizarea persoanelor/familiilor/comunităţilor
 ieşirea din situaţia de criză
 creşterea oportunităţilor
 Estimarea costurilor diferitelor forme de asistenţă socială şi calcularea:
 eficienţei sociale şi umane
 raportului cost/beneficiu.
Funcţiile monitorizării
1. Orientează sistemul de asistenţă socială spre schimbare şi perfecţionare

2. Susţine procesul de stabilire a priorităţilor
3. Indică gradul de acoperire a nevoii de asistenţă socială
4. Oferă baza evaluării eficacităţii/ eficienţei sistemului, a diferitelor sale componente
4.2. Tipuri de indicatori utilizaţi în monitorizarea protecţiei sociale a familiei
Indicatorii utilizaţi pentru monitorizare

1. Indicatori produşi de sistemul însăşi/ pe baza informaţiilor din sistem:
a. situaţia actuală
b. soluţii
c. exemple
2. Indicatori produşi de INS
3. Indicatori produşi de diferite cercetări sociologice şi de asistenţă socială
89
Tipuri de indicatori
1. Indicatori bazaţi pe prestaţii /beneficii:

a. indicatori agregaţi: la nivel naţional, zonal/comunitar (nr. de prestaţii/1000 locuitori;
cheltuieli globale de asistenţă socială)
b. indicatori cu privire la valoarea prestaţiilor/beneficiilor
c. indicatori cu privire la numărul de beneficiari/nonbeneficiari
2. Caracteristici ale beneficiarilor. Dosarele/fişele pentru fiecare beneficiar vor trebui

utilizate ca o sursă secundară de date pentru analiza segmentelor de populaţie care prezintă
nevoie de as. socială
3. Indicatori externi sistemului:

a. indicatori demografici
b. indicatori social-economici
c. indicatori ai standardului de viaţă
EXEMPLE:
Indicatori ai standardului de viaţă
 salariul mediu/salariul minim
 pensia medie şi pensia medie pe categorii de pensie
 venit mediu pe persoană
 venit/salariu mediu pe judeţ, pe localitate
 locuinţe: număr, calitate
 indicatori ai distribuţiei veniturilor
 condiţii defavorabile de viaţă la nivel de comunitate:
- calitatea pământului,
- mărimea medie a terenului în proprietate,
- proporţia de familii fără pământ sau cu pământ insuficient,
- calitatea sistemului de comunicaţii,
- calitatea şi preţul serviciilor de locuire
90
4.3. Aplicație: evaluarea măsurii de plasament a copilului în dificultate
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar,

care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
 o persoană sau familie;
 un asistent maternal;
 un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii (Legea nr. 272/2004, Art. 62).
Măsura plasamentului se stabilește de către:

1. Comisia pentru Protectia Copilului competenta, atunci cand exista acordul
parintilor, Sau
2. de catre instanta judecatoreasca, in cazul copilului abuzat sau neglijat, copilului gasit,
copilului abandonat de catre mama in unitati sanitare, atunci cand parintii sunt decedati,
necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti, cand nu sunt sau unul dintre
parinti nu este de acord cu masura, in cazul in care se impune inlocuirea plasamentului in
regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si \protectia copilului.
Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe durata plasamentului dispus de

catre Comisia pentru Protectia Copilului.
Evaluarea este o metoda structurată și sistematică de strângere a

informațiilor privitoare la o situație sau ocircumstanță dată, la o dificultate cu care se
confruntă copilul și familia sa.
Actiunile si masurile propuse in cazul copilului aflat in dificultate trebuie sa

conduca la obiective care servesc la interesul superior al copilului.
Evaluarea trebuie sa aibă in vedere punctele tari si punctele slabe ale familiei,
incluzand urmatoarele elemente cheie:
⚫ - daca nevoile de baza ale copilului sunt satisfacute. De exemplu: hrana, locuinta,
sanatate, educatie, etc.
91
⚫ - daca nevoile particulare si specifice ale copilului sunt satisfacute.
⚫ - capacitatea si potentialul parintilor de a-si ingriji copilul si de a-si satisface nevoile .
⚫- daca copilul este in situatie de risc- in special daca copilul este abuzat fizic,
sexual, emotional sau este neglijat.
⚫- daca exista retele de sprijin in cadul familiei extinse, comunitatii etc.
TIPURI DE EVALUARE:
I. Evaluarea initiala
II. Evaluarea detaliată
I. Evaluarea Iniţială
⚫ este asigurata de catre managerul de caz sau alti profesionisti in maxim 72 de ore
de la inregistrarea solicitarii directe, a referirii sau a semnalarii cazului, daca nu se
impune un alt termen de catre alte standarde minime obligatorii in domeniul protectiei
copilului.
⚫ se face cat mai repede, in functie de gravitatea cazului.
⚫ Indicatorii care se au in vedere sunt :
 existenta procedurilor de identificare, preluare si repartizare a cazurilor,
 rapoartele/ fisele de evaluare initiala sunt avizate de catre seful ierarhic,
 numarul de cazuri referite respectiv orientate catre alte servicii/institutii,
 dosarele copiilor sau alte documente in care se consemneaza informarea
clientilor cu privire la continutul raportului/fisei de evaluare initiala si
decizia luata in baza acestuia..
II. Evaluarea Detaliată/Complexă
⚫ presupune intocmirea unui raport de evaluare de catre managerul de caz, care trebuie
avizat in termen de maxim 3 zile de seful ierarhic.
⚫ Indicatori pentru acest standard sunt :
o programul de întâlniri cu copilul şi familia la domiciliul acestora,
92
o existenta si continutul raportului de vizită semnate de catre seful ierarhic,
o existenta raportului de evaluare detaliata/ complexa (in situatia in care se
va lua o masura de protectie, raportul de evaluare detaliata coincide cu
raportul de evaluare psihosociala mentionat de legislatia in vigoare).
⚫ Pe baza raportului de evaluare complexa se intocmeste de catre managerul de caz Planul

individualizat de protectie/de servicii -PIP.
⚫ Furnizarea serviciilor si interventiilor cuprinse in PIP/PIS (p.i.de servicii) se face in
baza contractului cu familia/reprezentantul legal ala copilului incheiat cu managerul de
caz.
⚫ Realizarea acestui plan de protectie/servicii este monitorizata de catre managerul de caz.
Rezultate:
⚫ copilul si familia sa beneficiaza de servicii si interventii adecvate permanent situatiei
reale si prezente,
⚫ precum si de sprijinul si asistenta sociala specializata a managerului de caz in relatia cu
profesionistii si servciile/institutiile cuprinse in planul individualizat de protectie,
respectiv planul de servicii.
PLASAMENTUL IN CENTRUL DE PLASAMENT. STANDARDE MINIME

OBLIGATORII APLICABILE
⚫ Copiii/tinerii beneficiaza de serviciile si activitatile desfasurate in cadrul serviciului

pentru protectia copilului de tip rezidential numai daca acesta poate raspunde nevoilor
individuale de ingrijire, educatie, socializare, stabilite in evaluarea initiala.
⚫ Fiecare copil este admis in baza hotararii comisiei pentru protectia copilului sau instantei,
care se asigura, inainte de luarea deciziei ca serviciul in cauza poate oferi serviciile in
cauza.
93
In cazul copilului institutionalizat, planul individualizat de protectie, programele de
interventie specifică, se axează pe:
⚫ nevoile de sanatate si promovarea sanatatii,
⚫ nevoile de ingrijire, nevoile fizice si emotionale,
⚫ nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare
potentialului de dezvoltare a copilului,
⚫ nevoile de petrecere a timpului liber,
⚫ nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu
parintii, familia largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil si
⚫ modul de satisfacere a tuturor nevoilor.
OBIECTIVUL GENERAL PLANULUI este:

- reintegrarea sau integrarea familiala si/sau socio-profesionala a copilului/tanarului.
- managerul de caz se asigura ca, pentru fiecare copil in parte, se identifica modalitatile
concrete de atingere a obiectivului general.
Conform Legii 272/2004 (REPUBLICATĂ)- Articolul 123:

(1) Serviciile de tip rezidențial sunt acele servicii prin care se asigură protecția, creșterea și
îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în
condițiile prezentei legi a măsurii plasamentului.
(2) Din categoria serviciilor de tip rezidențial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o
perioadă mai mare de 24 de ore.
(3) Sunt considerate servicii de tip rezidențial și centrele maternale.
(4) Serviciile de tip rezidențial care aparțin autorităților administrației publice se organizează
numai în structura direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în regim de
componente funcționale ale acestora, fără personalitate juridică.
(5) Serviciile de tip rezidențial se organizează pe model familial și pot avea caracter specializat
în funcție de nevoile copiilor plasați.
94
APLICAȚIE- de vizualizat și analizat următoarele materiale video:
-două documentare despre situația copiilor cu părinți plecați la muncă în
străinătate:
 Un Un alt Craciun - https://cinepub.ro/movie/un-alt-craciun/
 Calea Dunarii - https://cinepub.ro/movie/calea-dunarii/
7. Bibliografie
⚫ Legea 272/2004, republicată

⚫ Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
⚫ Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
⚫ Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
⚫ Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
⚫ Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
⚫ Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
⚫ Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
⚫ Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
Bucureşti, Ed. Alternative
95
DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

A FAMILIEI
Situaţia sistemului de protecţie socială a familiei în România

1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Argumente privind dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei
Direcții de acțiune privind dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei
Obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială Principii pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei
Strategii urmărite în dezvoltarea serviciilor pentru protecţia familiei, în context
naţional şi internaţional
1. Introducere
Unitatea de învăţare unsprezece prezintă anumite direcții pentru dezvoltarea
serviciilor de asistență socială a familiei și argumente privind importanța
serviciilor de asistență socială în rezolvarea problemelor familiilor și
comunităților în dificultate. Vor fi analizate acele direcții de acțiune și
obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială
pentru familie. Politicile sociale trebuie să propună anumite strategii care vor fi
96
urmărite în dezvoltarea serviciilor pentru protecţia familiei, strategii care trebuie să aibă
în vedere contextul naţional şi internaţional.

- va cunoaște importanța necesității dezvoltării serviciilor de asistență socială pentru
susținerea familiilor și care sunt direcțiile de acțiune penru a construi aceste servicii;
- va cunoaște care sunt obiectivele și principiile urmărite în dezvoltarea serviciilor de
asistenţă socială;
- își va însuși principiile pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei;
-va cunoaște diferite strategii sau direcţii de acţiune în dezvoltarea serviciilor din
domeniul protecţiei familiei în context naţional şi internaţional.
A
4. CONȚINUTURI
4.1. Argumente privind dezvoltarea serviciilor de asistență

socială a familiei și direcții de acțiune
o Reprezintă cea mai ieftină formă de suport social. Un asistent social poate oferi
asistenţă cu rezultate vizibile pentru rezolvarea problemelor la zeci de familii aflate în
dificultate.
o Au ca obiectiv prevenirea şi reabilitarea unor procese negative cu efecte
importante şi durabile, al căror cost de tratare este mult mai ridicat; reabilitează capacităţile
persoanelor şi familiilor de a desfăşura o viaţă normală.
o Mobilizează resursele comunităţii de suport social al celor aflaţi în dificultate.
97
Direcţii de acţiune în dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială pentru familie:
Formarea resurselor umane. Asistenti sociali specializati in problemetica

familei
Proiectarea şi implementarea sistemului public de asistenţă socială.
Stimularea sectorului non-guvernamental şi constituirea unui multiplu
parteneriat la nivel naţional şi local în dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială a familiei si copilului .
Opţiuni strategice ale dezvoltării sistemului de servicii de asistenţă socială
• Dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor de asistenţă socială la nivel judeţean, în

subordinea consiliilor judeţene.
• Creşterea autonomiei locale şi a descentralizării a serviciilor de asistenţă socială în
vederea soluţionării rapide a problemelor familiei si comunităţii.
• Constituirea unor nuclee de asistenţă socială la nivelul comunităţilor locale.
• Realizarea unei structuri minimale ca punct de pornire a serviciilor de asistenţă a
familiei
Coordonate:
o Elaborarea politicii generale şi a strategiei de dezvoltare a serviciilor de
asistenţă socială.
o Stabilirea cadrelor legale minimale ale funcţionării sistemului de servicii de
o Asigurarea formării specialiştilor şi a perfecţionării lor profesioanale continue
o Stabilirea priorităţilor naţionale în asistenţa socială.
o Stabilirea standardelor minime de calitate a serviciilor de asistenţă socială,
împreună cu asociaţia profesională a asistenţilor sociali.
o Stimularea respectării codului deontologic al asistenţilor sociali.
98
o Dezvoltarea şi difuzarea de proceduri/ inovaţii în activitatea de asistenţă
socială în colaborare cu Universităţile şi cu Asociaţii ale asistenţilor sociali.
o Controlarea şi asigurarea respectării standardelor de calitate în activitatea
serviciilor de asistenţă socială.
o Stabilirea, împreună cu organizaţia profesională a asistenţilor sociali, a
procedurii de acreditare şi evaluare a orgnizaţiilor care acţionează în sistemul
de asistenţă socială, asigurând respectarea drepturilor cetăţenilor, inclusiv prin
asigurarea unor standarde minime de calitate în funcţionarea serviciilor de
o Asigurarea unui control riguros, în numele respectării drepturilor fundamentale
ale cetăţeanului, activităţii tuturor organizaţiilor de asistenţă socială, publice sau
private care oferă servicii de asistenţă socială.
Dezvoltarea unor programe naţionale pe problemele considerate a fi prioritare, în

colaborare cu celelalte organisme statale (ministere în primul rând).
4.2. Obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială:
 Identificarea problemelor sociale grave şi a cazurilor speciale - o listă/ inventar

a problemelor locale comunitare.
 Stabilirea priorităţilor.
 Formarea personalului şi stabilirea procedurilor de abordare a problemelor.
 Stabilirea bazelor unui multiplu parteneriat local
 Organizarea pe baza principiului complementarităţii servicii generale/ servicii
specializate.
 Serviciile de asistenţă socială generală se vor axa pe prevenţie, dar şi pe
susţinerea familiei.
4.3. Principii pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei
• Servicii înalt profesionalizate
99
• Servicii deschise la revederea procedurilor şi la încorporarea noilor proceduri
şi cunoştinţe
• Internaţional/naţional/local în dinamica serviciilor sociale
• Necesitatea unor paradigme profesionale naţionale în jurul structurilor legal-
instituţionale proprii
• Combinarea între priorităţi stabilite la nivel naţional cu priorităţi la nivel local,
pe fondul unei mondializări/regionalizări tot mai accentuate a sistemului de valori, a
problemelor de soluţionat.
• Principiul teritorialităţii -comunitatea locală
• Diferenţierea funcţională pe axa local/naţional
La nivel local/comunitar:
• servicii de bază, completate cu cele specializate pe lângă unităţile locale,
sub autoritatea locală
La nivel naţional:
• politica naţională în domeniul social şi al dezvoltării serviciilor
• producerea şi furnizarea resurselor profesionale
• elaborarea şi controlul standardelor minime.
Intrebări:
1. Argumentați de ce este necesar să se dezvolte serviciile de asistență

socială pentru familie.
2. Care sunt obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de
asistenţă socială?
100
6. Bibliografie
 Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
 Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
 Nistor, Gheorghiţa (2014), New Educational Strategies regarding Quality of Life for
Elderly People, in Procedia - Social and Behavioral Sciences, pp. 487-492, DOI
information: 10.1016/j.sbspro.2014.07.653,
http://authors.elsevier.com/sd/article/S1877042814045819
 Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
 Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
 Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
 Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
101
POLITICI SOCIALE DE SUPORT PENTRU FAMILIE ÇI COPIL
1. Introducere
2.Obiective
3.Durată
4.Conţinuturi
Tipuri de politici sociale în domeniul familiei: exemple de politici sociale, pentru
persoanele vârstnice și familiile cu copii
Politici sociale de suport pentru vârstnici, argumente
demografice Protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor
vârstnice
Politici sociale de suport pentru familie și copil
Diferenţe ale tipurilor de politici sociale pentru familie în UE
5. Rezumat
1. Introducere
Unitatea de învăţare douăsprezece prezintă o analiză a politicilor
sociale pentru familie. Vor fi prezentate două exemple de politici sociale:
pentru persoanele vârstnice și pentru familiile cu copii. Vor fi analizate
diferite aspect legate de politici sociale de suport pentru vârstnici, cu
argumente demografice, date statistice privind această grupă de vârstă sau
protecţia unor drepturi şi libertăţi sociale. De asemenea, vor fi analizate
anumite măsuri privind politicile sociale de susținere a familiilor cu copii
102
(măsuri active și măsuri pasive); vor fi analizate anumite diferenţe privind unele
măsuri de susținere a familiilor în diferite tipuri de politici sociale din țări ale UE.
2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va cunoaște

anumite modele de politici sociale, va înțelege rolul acestor măsuri de politică socială
pornind de la diferite probleme sociale identificate la diferite categorii sociale. Prin
exemplele analizate, studentul va cunoaște diferite măsuri de politici sociale de suport
pentru persoanele vârstnice: argumente demografice, date statistice, protecţia unor
drepturi şi libertăţi sociale.
Va înțelege rolul unor măsuri de politică socială, de susținere a familiilor cu
copii (măsuri active și măsuri pasive) și va cunoaște tipuri de politici sociale din țări ale
UE, care se bazează pe măsuri diferite de proteție socială.
4. CONȚINUTURI
4.1. Tipuri de politici sociale în domeniul familiei
Exemple de politii sociale:

I. POLITICI SOCIALE PRIVIND PERSOANELE VÂRSTNICE
II. POLITICI SOCIALE DE SUPORT PENTRU FAMILIILE CU COPII
I. POLITICI SOCIALE PRIVIND PERSOANELE VÂRSTNICE

- Persoana vârstnică, persoana cea mai defavorizată,
- Serviciul social în favoarea vârstnicilor.
103
Argumente demografice privind politicile sociale pentru persoanele vârstnice (vezi Anexa
nr.1)
 Persoanele vârstnice sunt privite adesea ca un grup minoritar

 Bătrânii sunt consideraţi ca un balast social (nu mai sunt productivi)
 Deseori, bătrânii sunt etichetaţi ca fiind slabi şi incapabili
 Bătrânii sunt discriminaţi in situaţia unei posibile angajări
 Vârstnicul este defavorizat de stat
 Persoanele varstnice sunt defavorizate de propria familie
104
Pot apărea diferite abuzuri asupra persoanelor vârstnice:
⚫ Neglijenţa
⚫ Abuzul fizic
⚫ Abuzul psihologic
⚫ Abuzul financiar
⚫ Abuzul moral
⚫ Abuzul sexual
⚫ Abuzul medical
⚫ Abuzul de instituţionalizare
4.2. Protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor vârstnice
⚫ Legea 17/2000, privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

⚫ Rolul asistenţei sociale şi a asistentului social în viaţa persoanelor vârstnice
⚫ Asistenţa socială este un “drept
universal” SOLUTII POSIBILE:
⚫ Crearea de oportunitaţi de lucru pentru persoanele vârstnice care dovedesc aptitudinile

necesare
⚫ Includerea lor in procesul de luare a deciziilor, la mai multe nivele
⚫ Inţelegerea batrânilor ca parte integranta a societaţii noastre
⚫ Respectarea drepturilor legale ale persoanelor vârstnice
⚫ Eliminarea tuturor formelor de abuz, neglijenţa si discriminare
II. POLITICI SOCIALE DE SUPORT PENTRU FAMILIILE CU

COPII 4.3.Diferenţe ale tipurilor de politici socia
le pentru familie în UE
In UE există diferenţe între statele membre, cele vechi şi cele nou admise
Elemente de diferenţiere ale tipurilor de politici sociale pentru familie în UE:
105
⚫ Modele diferite ale statului bunăstării
⚫ Tipuri de economie diferite
⚫ Performanţele economice (modeste)
⚫ Inegalitatea socială
⚫ Moştenirea culturii etatiste
⚫ Măsuri/mijloace de îmbunătăţire a situaţiei familiilor (conform datelor din
Eurobarometru):
1. statele vechi din UE preferă MĂSURILE ACTIVE:
⚫ Creşterea ocupării forţei de muncă,
Programul flexibil de lucru....de exemplu, măsurile financiare de suport (alocaţiile pentru
copii, bunurile şi serviciile pentru ei) sunt imporante dar nu primele alegeri
2. Statele noi din UE preferă MĂSURILE PASIVE:

⚫ mai multe alocaţii pentru copii,
⚫ creşterea nivelului indemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea şi îngrijirea
copilului,
⚫ Reducerea costurilor pentru educaţie (Krieger, 2004 în R. Popescu, 2008).
Implicaţii asupra politicilor sociale pentru familie:

⚫ 1. Calitatea vieţii de familie
⚫ 2. Fertilitatea familiei (numărul ideal de copii)
⚫ Politicile sociale influenţează fertilitatea (numărul ideal de copii) reducând costurile
privind creşterea şi educarea copilului
⚫ Statele UE diferă în suportul adresat familiei şi copilului pornind de la valorile sociale şi
familiale diferite.
⚫ Exemplu: Țările nordice- fertilitate ridicată :
⚫ - măsurile de politică familială sunt integrate cu cele de ocupare şi de gen,
⚫ - mama şi tatăl să participe la creşterea colilului prin tarnsformarea şi reorganizarea pieţei
muncii,
⚫ - extinderea serviciilor de îngrijire
106
CONCLUZII:
⚫ Studiile au arătat că cel mai mare efect asupra fertilităţii l-ar avea măsurile
corelate pe mai multe sectoare (promovarea femeii pe piaţa muncii, beneficiile
pentru maternitate, servicii de îngrijire a copilului ş.a.).
⚫ GĂSIREA UNUI ECHILIBRU ÎNTRE VIAŢA DE FAMILIE ŞI CEA
PROFESIONALĂ – punct cheie în suportul politicilor sociale pentru familie
⚫ ECHILIBRAREA MUNCII CU RESPONSABILITĂŢILE FAMILIALE
4.
5. Evaluare, Intrebări, Aplicații: Tema nr. 3
TEMA NR. 3 (OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS:

 Propuneţi (argumentaţi) înfiinţarea unui serviciu public de asistenţă socială pornind
de la o problemă socială existentă în comunitatea respectivă.
7. Bibliografie
 Popescu R., 2008, Introducere în sociologia familiei. Familia romînească contemporană,

Editura Poirom, Iaşi
 *** eurostat – epp.eurostat.ec.europa.eu
 www.institutul national de statistica (INS), Secțiunea Populație
 *** Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, Situaţia socio-demografică a
persoanelor vârstnice din România şi din ţările Uniunii Europene: prezent şi perspective
de evoluţie; mai 2011 (www.Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, accesat aprilie
2012)
107
ANEXA 1:
108
Figure no.1: Distribution of the world population by major area, medium variant, 1950, 2050
and 2100 (Source: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population
Division (2011): World Population Prospects: The 2010 Revision. New York
109
EXERCIȚII DE EVALUARE FINALĂ- modele.
Subiectul nr. 1: Alegeţi o familie în dificultate: precizaţi structura acesteia, modelele de

autoritate parentală și funcția/funcțiile neglijate. Analizaţi care sunt principiile de acţiune ale
asistenţei sociale în situaţia dată în oferirea de servicii sau bineficii.
Subiectul nr. 2: Realizaţi și analizați o posibilă “rută” în sistemul de protecţie socială pe care o
poate urma un copil cu disabilităţi uşoare abandonat la naştere (scenariu).
Subiectul nr. 3: Analizaţi importanţa cunoaşterii cauzelor care au determinat ajungerea copiilor
în stradă şi a perioadei de când se află în stradă în demersul recuperativ al copiilor străzii de
către serviciile de asistență socială.Argumentați prin exemple concrete.
Subiectul nr. 4:
Propuneţi (argumentaţi) înfiinţarea unui serviciu public de asistenţă socială pornind de la o

problemă socială existentă într-o comunitate rurală.
Date despre comunitate: o comunitate rurală, zona geografică de deal, aproximativ 5 700
de locuitori, unde vârsta medie a populaţiei a fost de 55,8 ani în anul 2017 (vârsta medie a
populaţiei la nivel național /2017 a fost de 41,2 ani) iar numărul copiilor care au cel puțin un
părinte plecat la muncă în străinătate este de 47, aflați în evidența școlilor unde sunt arondați.
Dimensiuni de analiză:
- diagnoza nevoii de asistenţă socială,
- estimarea costurilor diferitelor forme de asistenţă socială,
- indicatori cu privire la numărul de beneficiari/non-beneficiari,
- indicatori bazaţi pe prestaţii /beneficii,
- cunoaşterea gradului şi măsurii de acoperire a nevoii de asistenţă socială,
- identificarea unor posibile erori de nonincluziune în acordarea unor măsuri de asistență
socială.
110
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Alexiu, M.T. & Sellick, C., 2000, „Asistenţa socială în Marea Britanie şi România”,
UNICEF.
Buzducea Doru (coord.), 2007, Riscuri la tineri. Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA
din România, Editura Universităţii din Bucureşti
Buzducea Doru, 2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială, Editura Polirom, Iaşi
Costaforu Xenia, 2005, Cercetarea monografică a familiei, ediţie îngrijită de Maria
Voinea, Editura Tritonic, Bucureşti
Dumitraşcu Hanibal (coord, 2012), Consiliere în asistenţă socială, Iaşi, Ed. Polirom
Krueger Richard, Casey Mary Anne, 2005, Metoda focus grup, Ghid practic pentru
cercetarea aplicată, Editura Polirom, Iaşi
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, Practica asistenţei
sociale, Editura Polirom, Iaşi
Lazăr, Gheorghiţa, Integrarea socio-profesională a tinerilor peste 18 ani proveniţi din
centrele de plasament, articol în Revista Protecţia socială a copilului, nr. 24/2006, editată de
Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România
Lazăr, Gheorghiţa, Rolul asistenţei sociale în integrarea socio-educaţională a copilului,
articol în Revista de Asistenţă Socială, nr.1-2 pe 2005
Lazăr Florin, 2010, Introducere în politici sociale comparate. Analiza sistemeor de
asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom
Marginean I, Vasile M. (coord., 2015), Dicţionar de calitatea vieţii, Editura Academiei
Române, Bucureşti
Mihăilescu, Ioan (coord), 2000, Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi familiei în
România, UNICEF.
Mihăilescu, Ioan, 2001, Familia în societăţile europene, Bucureşti, Editura Universităţii
din Bucureşti.
Neamţu Nicoleta, 2007, Succes şi eşec în plasamentul familial, în contextual reformei
sistemului de protecţie a copilului în România, Editura Accent, Cluj-Napoca
111
Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,
Nistor Gh, I. Neacșu, E. Simion (coord., 2018), Familia în societatea românească.
Pregătirea copiilor și tinerilor pentru viața de familie, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN
978-606-28-0796-2
Nistor, Gheorghiţa (2017), Aging and Social Care Services to Older People in the
Romanian Context, Revista de Asistenţă Socială, anul XVI, nr. 3/2017, pp. 89-97,
www.swreview.ro
Nistor, Gheorghiţa (2017), Education of children: access to services, factors and
conditions of exclusion (2017) in Sociology and Social Work Review (Global Research
Publishing House, Stockton, California, USA, eISSN: 2573-3230 | ISSN: 2573-3222, p.68-78,
http://globalresearchpublishing.com/journals/sociology-and-social-work-review/sswr-
current/
Nistor, Gheorghiţa (2014), New Educational Strategies regarding Quality of Life for
Elderly People , in Procedia - Social and Behavioral Sciences, pp. 487-492, DOI information:
10.1016/j.sbspro.2014.07.653,
http://authors.elsevier.com/sd/article/S1877042814045819
Nistor, Gheorghiţa, Urea R., Neacsu I.(2014), Youth, protection and education today:
perceived vulnerabilities, statistical issues, perspectives, în revista de Cercetare şi Intervenţie
Socială, Iaşi, vol. 44, p.44-66 (www.rcis.ro),
Nistor, Gheorghiţa, Mirela Anghel, Youngsters and Social Policies of Support During
Crisis, în International Journal of Social Sciences and Humanity Studies, Vol 4, No 1-2, 2012,
(ISSN- 1309-8063), p 127-137
(http://www.sobiad.org/eJOURNALS/journal_IJSS/archives.htm)
Nistor, Gheorghiţa (2013), Dreptul la o educaţie de calitate a copiilor din mediul rural, în
Mareş T, Ivan S. (coord.), Egalitatea de şanse în educaţie, dezvoltare personală, integrare
socială, vol. Simpozionului internaţional organizat de Federaţia Internaţională a Comunităţilor
Educative - FICE România, Bucureşti, Editura Universitară
Nistor, Gheorghiţa, cap. 8, Rolul consilierii vocaţionale în alegerea carierei. Cercetare
empirică; (2012), coautor cu Ioana Camelia Vlad, în Consiliere în asistenţă socială, coord.
Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom
112
Nistor, Gheorghiţa, cap. 11, Asistenţă socială şi consliiere în şcoală (2012), în Consiliere
în asistenţă socială, coord. Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom,
Nistor, Gheorghiţa, cap. Perceptia tinerilor asupra politicilor sociale de suport în
contextul actual de criză, pag.21-28, în „Copiii – victime ale sărăciei. Cercetări şi conexiuni
teoretico-metodologice”/„Children-victims of poverty. Reserches and theoretical and
methodological approches, coord. I. Neacşu, Gh. Nistor, R. Urea, editura Universitară, Bucureşti
2011,
Nistor, Gheorghiţa Sărăcia- factor de risc pentru abandonul şcolar, în Revista Protecţia
socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr. 34/2009, editată de Federaţia
Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România, Editura Universitară
Nistor, Gheorghiţa, Familia şi şcoala: factori importanţi în prevenirea excluziunii sociale
a copilului, în Revista Protecţia socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr.
4(33)/2008, editată de Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România,
Editura Universitară
Payne, Malcom, 2011, 20021, Teoria modernă a asistenţei sociale, Iaşi, Ed. Polirom
(Modern Social Work Theory, 2005, 3rd edition; 2021, fifth edition)
Pop, Luana (coord.), 2002, Dicţionar de politici sociale, Bucureşti, Ed. Expert
Popescu Raluca, 2009, Introducere în sociologia familei, Editura Polirom, Iaşi
Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
Preda, Marian. 2000, Caracteristici ale excluziunii sociale la populaţia de rromi din
România, în Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Zamfir, Elena, Bădescu Ilie,
Zamfir, Cătălin (coordonatori), Editura Expert, Bucureşti
Stănculescu M. (coord) et al.(2012), Copil în România. O diagnoză
multidimensională.Proiect UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)
Varly P., Iosifescu C.Ş., Fartuşnic C., Andrei T. Herţeliu (2014), Costul investiţiei
insuficiente în educaţie. UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)
Vlăsceanu Mihaela, 2010, Economie sociala si antreprenoriat. O analiza a sectorului
nonprofit, Editura Polirom, Iaşi
Zamfir, E., Stănescu M., Arpinte D.(coord., 2015), Asistenţa socială în România după 25
de nani: răspuns la problemele tranziţiei, Ed. Eikon, Cluj Napoca
113
Zamfir, Cătălin, O istorie subiectivă în sociologia românească din 1944 până în prezent,
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, Politici sociale în România, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, Politici sociale. România în context european,
Zamfir, Elena, Direcţii ale reformei de protecţie a copilului şi familiei, articol în Revista
de Asistenţă Socială, nr. 2/2002
Whittaker Andrew, 2009, Research Skills for Social Work, Learning Matters Ltd, Great
Britain ****
Revista de Asistenţă Socială, 2002- 2020 editată de Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Departamentul de Asistenţă Socială.
LEGISLAŢIA ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

-STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020.
- Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu
completările aduse de LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 şi intrate în vigoare la 1
ianuarie 2019:
......"Secţiunea a 2-a Plasamentul:
Articolul 64(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus
numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidențial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri
grave, cu dependență de îngrijiri în servicii de tip rezidențial specializate.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:a) plasarea copilului, cu prioritate, la
familia extinsă sau la familia substitutivă;b) menținerea fraților împreună;c) facilitarea
exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu
acesta"........
114
- Lege 273 2004 (r.3) privind adopţia copilului cu completări și modificări aduse de
Legea 57/2016
- Legea 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru ingrijirea sănătăţii
copilului:......Art. 3. -
(1) Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucrătoare liberă pe an, pentru
îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil.
(2) Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere
pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.
(3) În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va
solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic.
- Institutul Naţional de Statistică: www.ins.ro
- LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI
RAPOARTE de cercetare:UNICEF: Profilul parintilor adoptivi, raport septembrie 2011;
Copil in România. O diagnoză multidimensională, 2012.; Studiu de cartografiere a serviciilor
destinate adolescenţilor, UNICEF şi SOCIOMETRICS, 2015 ; Sprijinirea copiilor „invizibili”,
Voichiţa Pop, Stănculescu Manuela (coord.), al doilea raport de cercetare, editura Vanemonde,
2013.
-Banca Mondială: Studiu de diagnosticare şi consultanţă pentru politicile de sprijinire a
incluziunii romilor din Romania (2014). The International Bank for Reconstruction and
Development, Washington.
Cinepub – platformă de documentare, lung/scurt metraje pe diferite teme. Regăsiți

menționate scurt metraje privind copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate, despre
persoanele de etnie romă, eprsoane cu disabilități șa.
115

ASF - Suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASF - Suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.

PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Conf.dr. GHEORGHIŢA NISTOR

ASISTENȚA SOCIALĂ A FAMILIEI

CURS PENTRU ANUL I, SEM. II

Obiectivul general al disciplinei:

1. Explicarea şi ințelegerea corectă a problemelor sociale, a cazuisticii variate din

Resurse şi mijloace de lucru

TEME DE REALIZAT: vor fi integrate în unitățile de învățare!!

Durata medie recomandată pentru studiul individual pentru o unitate

Evaluarea este dinamică (prin teme şi aplicaţii) şi sumativă

U.I. 2. Asistenţa socială a familiei: principii de acţiune .......................…….…………… .pag.19

U.I. 4. Familia contemporană: modele de conduită parentală.......................................... pag.32

U.I. 5. Situaţia sistemului de protecţie socială a familiei în România ………… .pag.41

U.I. 6. Copilul abandonat la naştere: măsuri și servicii de asistență socială.............pag.48

U.I. 7. Asistenţa maternală- alternativă la instituţionalizarea copilului cu dizabilități.

U.I. 8. Minorii delincvenți. Fenomenul “Copiii Străzii”..........................................pag.69

U.I. 9. Excluziunea socială de la educaţie şi servicii de sănătate. Asistenţa socială din

U.I. 10. Evaluarea şi monitorizarea sistemului de asistenţă socială pentru

Aplicație: de vizualizat și analizat două documentare despre situația copiilor cu părinți

U.I.11. Dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei. ………………………….pag.95

5. Evaluare, Intrebări, Aplicații.

U.I. 12. Politici sociale de suport pentru familie și copil.........................................pag.101

5.Evaluare, Intrebări, Aplicații

EXERCIȚII DE EVALUARE FINALĂ- modele...................................................................107

Prima unitate de învăţare ne introduce în obiectul de studiu al acestui curs.

2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul:

3.Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

4.1. Asistența socială: definiţii; elemente componente

SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ - elemente componente

Metode de identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţi a

4.2. Locul şi rolul asistenţei sociale a familiei în sistemul de protecţie

socială PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI SERVICIILE DE ASISTENŢĂ

4.3. Asistenţă socială: principii de acţiune

Oferă suport social persoanelor şi grupurilor în dificultate prin:

Principiile de acțiune ale asistenţei sociale

4.4. Sistemul serviciilor de asistenţă socială: tipologii de clasificare

(E.Zamfir, în Pop L. 2002, p. 120-121

I. – După instituţiile care le acordă avem servicii oferite de:

II.- Cuprinde servicii:

III. În funcţie de momentul de acordare avem două tipuri de servicii sociale :

IV. În funcţie de gradul de formalitate avem:

5.Evaluare, Intrebări, Aplicații

1. Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.

FUNCȚIILE SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul:

3. Durata medie de parcurgere a unităţii a doua de învăţare este de 2 ore.

4.1. Funcțiile serviciilor de asistență socială a familiei

(E.Zamfir, 1999, p 246-247)

Serviciile de asistență socială îndeplinesc o serie de funcții, încercând astfel să

a. Dezvoltarea capacităţilor proprii de soluţionare prin efort propriu a problemelor

b. Suport profesional pentru persoanele în dificultate: prin cunoştinţele şi metodele

c. Facilitarea absorbţiei suportului social: persoanele, grupurile nu cunosc sistemul

d. Focalizarea şi eficientizarea suportului social: în funcţie de problema socială se

4.2. Grupuri sociale cu risc crescut de marginalizare sau excluziune socială

4.3. Factorii de risc pentru familie în perioada actuală:

 Deteriorarea severă a standardului de viaţă a familiilor cu copii

4.4. Principii de organizare a serviciilor de asistenţă socială (E.Zamfir, 1999, p 247-

CONFIGURAŢIA SISTEMULUI DE SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ-

Familia contemporană: funcții și componente ale socializării în familie

2. Obiective: După studierea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil:

- să definească familia contemporană, în sens sociologic și juridic,

3.Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.