Sunteți pe pagina 1din 6

PERSONALITATEA ASISTENTULUI SOCIAL

Relatia dintre cei doi actori care evolueaza in campul interactiunii, asistentul social si clientul,
este una asimetrica: primul vine cu un statut superior determinat de insusi actul ajutarii pe care este
chemat sa-l dea. Cel de al doilea spera ca in cadrul acestei relatii sa-si rezolve problem(a)ele, si prin
insasi aceasta expectanta sa riste a deveni dependent de personalitatea celui care-l ajuta dar, in acest
fel, sa rateze, in fapt, ceea ce se urmareste prin interventia asistentului social: imbunatatirea
functionarii autonome a (sub)sistemului client.
Dupa cum remarca L.C. Johnson, asistentul social vine in relatia de ajutare cu:
- un stil propriu de viata;
- o anumita filosofie;
- un anumit cod moral si sistem de valori;
- avand anumite origini;
- cu o anumita experienta de viata;
- prezentand diferite categorii de trebuinte (Johnson, L.C.,1989, pp 103 -117)
Toate aceste componente se structureaza intr-un mod particular dand ceea ce numim
personalitate (self). Este vorba despre un anumit sistem caruia ii este definitorie functionarea, ca
atare se vorbeste de functionare personala.
Acest din urma concept presupune nu numai cunostinte despre propria personalitate (self), ci si
cum acestea influenteaza functionarea personala: identificarea modului de a invata, a comunica cu
altii, de a reactiona la anumite situatii, de a se percepe pe sine etc.
De remarcat pentru cei ce se formeaza ca asistenti sociali ca si in privinta celor aflati in diferite
situatii de perfectionare profesionala: cunoasterea propriei persoane nu se realizeaza de la sine si
nu este ferita de anumite pericole: este nevoie de timp (pentru a medita despre sine, a ne reculege, a
ne pune intrebari de genul: cine sunt eu, ce doresc, am evoluat sau nu si, mai ales, imi sunt clare
obiectivele pe care mi le propun in viitorul mai apropiat sau mai indepartat? etc.); este necesar a lua
in considerare cum este perceputa persoana noastra de catre altii (chiar daca, uneori, aceasta
perceptie nu este obligatoriu a fi pozitiva si poate, uneori, sa nu fie numai agreabila). Important in

acest demers este faptul de a ne accepta propria personalitate asa cum este si de a fi dispusi sa ne-o
amelioram.
Cel ce incearca sa-si imbunatateasca functionarea propriei persoane trebuie sa previna riscurile
perfectionismului, adica a unor standarde excesiv de ridicate care sa starneasca anxietate si
descurajare in caz de esec. Dar, totodata, a lipsei de perspectiva, rutinei, evitarii efortului etc.
Putem analiza personalitatea asistentului social din perspectiva celui care ajuta.
1 Asistentul social ca persoana care ajuta
Ideea se impune aproape ca un postulat. Ea apare drept firul rosu al intregii lucrari de fata.
Chiar de la inceput am mentionat ca grija ca oamenii sa se ajute intre ei la vremuri de restriste o
regasim in Codul lui Hammurabi, cu aproape patru milenii in urma, de asemenea, Philanthropya la
grecii antici, annona civica la romani, iubirea crestina ca argument pentru ajutarea aproapelui si apoi
intreaga civilizatie europeana fundamentata crestin, zakatul, taxa de purificare pentru ajutarea
saracilor la musulmani, toate ca demers empiric. Apoi in privinta asistentei sociale ca profesie si din
ce in ce mai mult ca demers fundamentat stiintific ce urmareste ajutarea, rolul de a-i ajuta pe oameni
imputernicindu-i, necesitatea unor deprinderi de a ajuta etc. In ciuda acestor sublinieri sau tocmai
datorita lor se impune a preciza cum se prezinta actorul care trebuie sa realizeze managementul
ajutarii.
Asistentul social este cel care isi poate folosi eficient propria persoana in relatiile cu altii aceasta este considerata principalul sau instrument utilizat in activitatea sa profesionala - pentru a
intruni trebuinte si a rezolva probleme cat mai adecvat, punand accent tocmai pe aceste trebuinte si
pe functionarea sociala.
Se apreciaza ca persoana care ajuta:
este sensibila la preocuparea pentru altii;
are o baza de cunostinte teoretice, aplicate in practica;
impartaseste valori personale si profesionale;
are un punct de vedere privitor la natura schimbarii;
poseda priceperi cognitive si interactive.
Ne aflam in fata unor exigente privind profesia de asistent social. Cum se particularizeaza
aceste repere profesionale in cadrul concret al unor personalitati - cu atributele de individualitate,
diversitate, unicitate, concret etc.?
Exista mai multe descrieri ale persoanei care ajuta. Le vom mentiona pe cele trecute in revista
de L. C. Johnson.

Sistemul de convingeri este o caracteristica importanta. O persoana care ajuta are convingerea
ca oamenii sunt:
- mai mult capabili decat incapabili;
- mai mult prietenosi decat neprietenosi;
- mai mult respectuosi decat nerespectuosi;
- mai mult motivati intern decat extern;
- mai mult dependenti decat independenti
- caritabili, nu indiferenti.
Asistentii sociali eficienti au descoperit ca convingerile sunt importante. Ei se vad pe sine ca o
persoana:
- identificata cu oamenii;
- adecvata;
- increzatoare;
- respectuoasa.
Pot fi mentionate si alte trasaturi suplimentare ale persoanei care ajuta:
- sa dea mai multa libertate decat sa controleze;
- preocupati de probleme mai ample decat de unele mai restranse;
- mai mult sa se marturiseasca decat sa se ascunda;
- mai cu seama implicati decat instrainati;
- orientati mai mult in procesualitate, desfasurare, decat in spre scopuri;
- preponderent altruisti decat narcisisti.
Asistentii sociali abordeaza problemele din punct de vedere uman mai mult decat cel al
lucrurilor, al perceptiei mai mult decat o abordare obiectiva. (Johnson, L. C.,1989 p. 117)
Maturitatea privita in lumina capacitatilor creatoare, a dorintei de a ajuta, a curajului,
sensibilitatii, sunt, de asemenea calitati considerate reprezentative pentru cel care ajuta. O persoana
matura va fi mai putin preocupata de propriile probleme ale vietii, fiind capabila sa experimenteze,
sa riste si sa-si daruiasca din propria persoana altora.
Intre calitatile asistentului social ca persoana care ajuta se cade sa mai mentionam indemanarea
in comunicare, abilitatea de a exprima sentimente, abilitatea de a se confrunta cu altii in mod
constructiv si capacitatea de a risca in favoarea altora.
Este interesant de remarcat faptul ca asistentii sociali sunt vazuti ca personalitati foarte puternic
implicate in calitatea lor de persoane care ajuta. Astfel, dupa unii, asistentul social este mai degraba
o persoana care exercita influenta decat una care utilizeaza anumite tehnici. Acest lucru inseamna

ca asistentul social care isi utilizeaza propria persoana (selful) reprezinta factorul major in ajutare.
Tehnicile devin utile doar atunci cand este pusa in joc propria persoana.
Asistentul social nu este un om rece si obiectiv care mai mult cunoaste decat simte, nici o
persoana puternica ce vrea sa se simta superior sau sa placa. El nu este un om care si-a rezolvat
propriile probleme, detinand toate solutiile moralizatoare. Nu se teme de sentimente, nici ale sale,
nici ale altora. Intelegerea sa nu este doar intelectuala ci are si un aspect emotional, sentimental, care
duce la un raspuns sensibil si realist la trebuintele umane. Nu este impulsiv si isi cunoaste propriile
sentimente. In procesul de ajutare este responsabil pentru propriile probleme. Dezvolta empatie, este
un facilitator, comunica eficient, concret ti specific.
2. Responsabilitatea si autoritatea
Sunt doua atribute importante ale asistentului social. De subliniat ca asistentul social nu este
responsabil de comportamentul clientului sau. Acesta din urma trebuie sa fie responsabil el insusi.
Care este natura responsabilitatii asistentului social? El trebuie sa se implice cu propria persoana
(self), sa creeze un climat favorabil procesului de ajutare. Asistentul social si clientul isi impart
responsabilitatea. Neutilizarea oportunitatilor de catre client nu cade in responsabilitatea
asistentului social.
Clientul vede in asistentul social o persoana cu autoritate parentala, cu putere fantasatica si
magica. Important ca asistentul social sa recunoasca acest lucru. Negarea autoritatii atribuite de
client asistentului social nu este folositoare. Preferabil ca asistentul social sa examineze impreuna cu
clientul natura exacta a acestei autoritati. Cel ce asteapta ajutorul sa nu impuna standarde
neadecvate, sa recunoasca asteptarile sale nerealiste, sa incerce sa se autodetermine.
Unele functii ale asistentului social implica o anumita autoritate legala. Este vorba despre
servicii pentru protectia copiilor, a persoanelor in varsta precum si a celor ce prezinta tare psihice,
neavand discernamant. Asistentul social trebuie sa invete sa se simta confortabil cu autoritatea
atribuita.
Rolul asistentului social este acela de a ajuta clientul sa inteleaga nu numai dreptul sau la
autodeterminare, ci si responsabilitatea sociala. Autodeterminarea este limitata de responsabilitatile
sociale. El trebuie sa-si foloseasca autoritatea pentru a ajuta clientul sa-si inteleaga consecintele
comportamentului. Tot asistentul social trebuie sa accepte responsabilitatea in privinta celor care nu
se pot proteja singuri, adica pentru victimele diferitelor categorii de abuzuri.
Pentru a putea actiona, un asistent social trebuie sa-si dezvolte priceperi. Fiind vorba, in
principal, despre o activitate de ajutare, ne vom referi la priceperi de ajutare. Acestea sunt:

- priceperi in ceea ce priveste intelegerea, atat intelegerea persoanei aflata intr-o anumita
situatie, cat si ajutarea unei persoane sa se inteleaga pe ea insasi. Este vorba despre priceperi de a
asculta, de a sprijini clientul sa se exprime, de a reflecta asupra celor discutate, de a se confrunta cu
realitatea unei anumite situatii etc.
- priceperi necesare in asigurarea unui climat ce favorizeaza relatia de ajutare: priceperea de a
face un om sa se simta confortabil intr-o situatie noua sau straina, interventia in situatie de criza,
crearea unui climat confortabil fizic si emotional;
- priceperi in activitatea centrata pe problemele clientului: priceperi in rezolvarea problemelor
pe care le prezinta clientul, a planificarii, a elaborarii strategiilor etc.;
- priceperi necesare in comunicarea cu alte persoane: de a asculta, comunica, a utiliza
parafraza, a verifica perceptii, a incuraja, a raspunde la sentimente, de a interpreta si informa.

Percepere i aciune (vezi modulul Percepere i aciune);


2. Empatie Un proverb persan spune: S nu judeci niciodat mersul cuiva nainte
de a-i ncerca papucii". Empatia presupune nelegerea sentimentelor i preocuprilor
altora, precum i abordarea situaiilor din perspectiva acestora. Rolul asistentului social
este de a nelege i reflecta asupra sensului cuvintelor i comportamentelor
beneficiarilor. n cadrul acestui proces, asistentul social trebuie s fac abstracie de
propriile valori, sentimente i nevoi i s evite s aplice criterii realiste, obiective i
raionale, ce n mare parte sunt de natur subiectiv;
3. Autenticitate Autenticitatea se refer la cunoaterea, acceptarea i stpnirea
de sine, ntru perceperea corect a realitii. Att autenticitatea, ct i empatia nu sunt
simple forme de comportament, ci nsi personalitatea, manifestarea persoanei n
situaii concrete. Asistentul social nu poate fi indiferent sau acuzator fa de beneficiar,
ci s-l accepte aa cum este, ncercnd s se transpun n situaia acestuia.
Autenticitatea presupune coeziune dintre gnduri, triri i manifestri exterioare ale
asistentului social n abordarea relaiei cu beneficiarul. n caz contrar, i va fi greu, dac
nu imposibil, s menin aceeai atitudine pe tot parcursul procesului de asisten;
4. Atitudine pozitiv Sistemul de concepii al unei persoane se refer la modul de
gndire i reacie, nrdcinate n personalitatea fiecruia. Este dificil reorganizarea
sistemului de atitudini i valori, dezvoltat de-a lungul anilor, dar nu i imposibil. Printrun efort structurat i contientizat, are loc asimilarea noilor valori. Cei ce reuesc n
procesul de asisten i consiliere sunt persoanele pozitive, n relaia cu propria

persoan i cu cei din jur (vezi modulul Stereotipuri i prejudeci); 5. Maturitate


emoional Maturitatea emoional este deosebit de important pentru exercitarea
profesiei de asistent social i n general pentru activitile de asisten i consiliere.
Participarea la procesul de schimbare a unei persoane fr a fi tentat de a o modela
dup propriul plac este n strns legtur cu aceast maturitate emoional i anume,
de a fi ntotdeauna n serviciul beneficiarului, n calitatea de ghid sau model i
niciodat ca judector. Maturitatea emoional mai presupune linite interioar, ce-i
permite asistentului social s pstreze senintatea n faa oscilaiilor inevitabile ale
atitudinii beneficiarului, s fie lucid n 4 evaluarea comportamentului beneficiarului. n
lipsa unui grad ridicat de linite interioar, asistentul social va fi incapabil s nfrunte
varietatea de emoii i triri la care este supus; 6. Cunoaterea de sine Se spune c,
instrumentul principal al asistentului social este personalitatea lui. Cei implicai n
activitatea de asisten i consiliere trebuie s-i cunoasc i accepte propria
persoan, potenialul i limitele sale. Cunoaterea de sine nu presupune simpla
identificare cu Eul tu, ci mai degrab lucrul cu propria persoan i modelarea Eului n
urma experienelor trite. Relaia asistent social-beneficiar, ce se dezvolt n cadrul
procesului de asisten, printr-un enun poate fi explicat astfel: asistentul social s fie
capabil de autenticitate, transparen, atitudini i sentimente pozitive fa de
beneficiar.

Cunotine - cunotine n domeniul asistenei copilului victim; - stabilirea unor


obiective SMART (specifice, msurabile, aplicabile, reale, timpi) pentru activitatea
practic; - deinerea informaiilor cu privire la cele mai importante aspecte ale vieii
sociale actuale; - disponibilitate; - acceptarea noului.
Abiliti - comunicare; - ascultare activ; - coordonare i managementul
timpului; - de a oferi i primi feedback; - de lucru n echip.
Atitudini - motivaie; - corectitudine; - toleran; - cunoaterea i acceptarea
propriilor limite.