Tipurile de comunicare

Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea poate fi:

 directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față, într-un

context situațional comun
 mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte mijloace
de transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul, rețelele electronice)

Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se poate vorbi despre:

 comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare

receptorul poate deveni la rândul său emițător(dialog cotidian,
emisiuni interactive la radio sau la televiziune)
 comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate
deveni, la rândul său, emițător, mesajul transmițându-se într-un
singur sens(de exemplu, dinspre ecran sau dinspre scenă spre
spectatori).

Comunicarea se realizează pe trei niveluri:

—1. Verbal
—2. Paraverbal
—3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar
7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal
(ton, volum, viteza de rostire...) și 55% la nivelul nonverbal (expresia
facială, poziția, mișcarea, îmbrăcămintea etc.).
Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi
eficace.
Dacă însă între niveluri există contradicţii, mesajul transmis nu va avea
efectul scontat.
Comunicarea verbală se realizează oral sau în scris, prin intermediul
unei limbi cunoscute de către toți participanții la actul comunicarii.
Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, al
mimicii sau chiar al unui sistem special creat, cum ar fi limbajul surdo-
muților.
Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor
legate de voce(modulație, ritm, volum) sau prin pauzele în vorbire.
În comunicarea orală , elementele verbale sunt însoțite de elemente de
comunicare nonverbală și paraverbală.