Stabilirea Formelor de comunicare în diferite contexte

Comunicarea se realizează prin procedura unor coduri, semne, sisteme de semne atât verbale cât
și nonverbale grupate în ansambluri. Dacă semnul posedă semnificații diferite, doar ansamblul
poate delimita corect întelesul ascuns, actualizânu-l, completând-l și acordându-i valoarea
specifică pentru momentul respectiv.

Ansamblul poate fi plasat la nivel general, individual și conform momentului particular al

comunicarii.

Contextul se poate considera ca fiind o organizare fiind determinate de intenția de a comunica,

de sensul comunicat, de posibilitațile receptorului de a interpreta aceste sensurii în funcție de o
anumită situație. Acest oferă doar un mijloc eficent de întelegere

În procesul de comunicare emițătorul și receptorul trebuie să adopte o anumită atitudine adaptată

în context. În acest context există anumite funcții;

 Selectivă (ce indică direcția pe care trebuie să se înscrie interlocutorul)

 Individualizare a sensului (face ca interlocutorul să o anumită paricularitate)
 Completare a sensului ( apelează la diferite nuanțe)
 Creeare unor noi specificații ( singurul lucru mijloc care determină înțelegerea corectă)
 Transformarea ( receptorul se lasă atras de de context și acceptă fără ezitare)
 De orientare spre o semnificție greșită ( există pericolul ca volunar sau nu să orienteze
sensul spre o semnificație greșită)

Niveluri contextuale;

 Contextul explicit este construit din componenta verbal si cea nonverbală

 Contextul implicit cuprinde tot ceea cea ce cunoaste receptorul despre emițător
 Contextul total înglobează nivelurile anterioare dar unde receptorul murmează să se
refere la propria inițiativă.

Forme de comunicare

 Comunicarea directă mesajul este transmis folosind mijloace primare- cuvânt gest
mimica
 Comunicarea indirectă se utilizează in tehnici secundare afis, film disc, presă
 Comunicarea informativa se folosește în jurnalism, știință, informatică
 Comunicarea expresivă se aplică în literatură, cinema, muzică, teatru
 Comunicarea argumentativă se utilizează în publicitate, vanzări, politică

Principalele tipuri de comunicare în diferite contexte

Modele de interactiune;
 simetrică, pune accentul pe egalitatea partenerilor
 complementară ce se bazează pe recunoasterea între diferentele pertenerilor ( profesor-
elev)
 dialog, mesajele se schimbă între participanți fiecare fiind pe rand emițător și receptor
 monolog emițătorul nu implică receptorul

Forme de monolog; conferință, expunerea, prelungirea, relatarea, discursul, toastul,

alocatiunea, povestirea, pleoaria, predica intervenția, interpelarea.