COMUNICAREA.

DIALOGUL
Elementele situației de comunicare
Ce este situația de comunicare?
Trăsăturile comunicării

Profesor, Boiţă Ramona Georgiana

Colegiul Economic “Virgil Madgearu”, Iasi
 SITUAŢIA DE COMUNICARE

 Comunicarea stă la baza relaţiilor dintre oameni.

Relaţionarea între indivizii unei societăţi constă, în prima instanţă,în
SCHIMBUL DE INFORMAŢII. Ori de câte ori un individ vrea să
transmită o informaţie altui individ, vom spune că el vrea să
COMUNICE. Aşadar, INFORMAŢIA stă la baza COMUNICĂRII.

Orice situaţie în care este prezentă o informaţie este o situaţie de comunicare.

 SCHEMA GENERALĂ
A PROCESULUI DE COMUNICARE

Comunicarea este procesul prin care o persoană (emițătorul sau sursa) transmite informații altei
persoane (receptor sau țintă).
 Emițătorul (sursa) este cel care transmite informația după ce o codifică în mesaj. El are inițiativa
comunicării.
Receptorul este persoana care primește mesajul și îi atribuie un sens.
Mesajul este ideea codificată în limbaj. Pentru a construi un mesaj, avem nevoie de informația în
sine și de un sistem de coduri (un limbaj).
Limbajul este o colecție de semne folosită ca suport material al informației. Informația nu poate
circula fără suportul ei material.
Pentru a fi posibilă comunicarea, emițătorul şi receptorul trebuie să găsească un limbaj comun.
 COMPONENTELE SITUAŢIEI DE
COMUNICARE

Emiţătorul (E) = reprezintă sursa de informaţie prezentă

într-o situaţie de comunicare, sursa mesajului, fiind dotat cu
un aparat şi un mecanism de codare;

- în cazul comunicării verbale, locutorul (emiţătorul) va

selecta semnele din codul lingvistic şi le va combina
conform regulilor gramaticale.


Receptorul (R) = este beneficiarul informaţiei într-o situaţie de

comunicare, este vizat de către emiţător, primeşte mesajul si îl
decodează
- în cazul comunicării verbale, interlocutorul (receptorul) va face
apel la memorie (operaţie de decodificare a mesajului) şi va
actualiza cunoştinţele de limba necesare degajării semnificaţiei
conţinute in mesaj .
- în general, receptorul este şi destinatarul informaţiei, dar există
situaţii de comunicare în care cele două poziţii se disociază (ex.: a
spune ceva cuiva pentru a auzi altcineva).
Canalul = reprezintă suportul fizic al transmiterii
mesajului, în cazul comunicării verbale orale, se
constituie din aerul prin care se propagă undele sonore.
Codul = sistemul de comunicare pe baza căruia se
construiesc mesajele (de exemplu, alfabetul unei limbi
naturale, cod lingvistic alcătuit din semne lingvistice,
alfabetul Morse, cod artificial, limbajul surdo-muţilor).
Mesajul = vehiculul informaţiei în cazul comunicării
verbale orale este constituit din rezultatul operaţiei de
codare care merge de la sunet la sens.
Referentul = în orice situaţie de comunicare mesajul
vehiculează informaţii despre un anumit referent;
despre ce anume se comunică (stricto sensu).
Contextul = circumstanţele în care are loc
comunicarea, circumstanţe privind timpul, locul
emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutul social
şi relaţiile dintre actanţi etc.
Comunicare nonverbală (bazată pe diferite limbaje)
verbală(bazată pe limbile naturale)
limba naturală = codul folosit in comunicarea
interumana
= orice limbă care s-a vorbit sau se vorbeşte
pe suprafaţa pământului
orală  după felul canalului scrisă
de transmisie

literară nonliterară  după caracterul ficţional literară nonliterară

sau nonficţional
 Este ce mai folosit tip de comunicare al zilelor noastre. Dezvoltarea
atât de rapidă a tehnologiei comunicaţiei a sporit procentul de acte
comunicative orale având un foarte mare rol în dezvoltarea relaţiilor inter-
umane. Comunicarea faţă în faţă este cea mai importantă formă de
comunicare orală, ea beneficiind de aportul comunicării non-verbale(limbajul
corpului, mimica, etc.).
Mesajul oral se propagă prin canale (naturale sau artificiale)
accesibile simţului auditiv al receptorului.
Bineînţeles că şi în acest caz, pentru ca actul de comunicare să fie
reuşit, el trebuie să conţină elementele menţionate anterior.
Diferenţa între comunicarea faţă în faţă şi cea făcută prin
intermediul unui aparat emisie-recepţie (telefon,etc) este lipsa aportului
comunicării non-verbale.
 Caracteristicile pe care trebuie să le posede un mesaj scris pentru a fi
eficient sunt următoarele:

 trebuie să fie uşor de citit;

 trebuie să fie corect;
 trebuie să fie adecvat direcţiei de transmitere;
 trebuie să fie bine gândit.

Având aceste lucruri în minte, vom putea iniţia o situaţie de comunicare prin
scris. Evident, trebuie să ştim să scriem corect, iar receptorul trebuie să ştie să citească
corect. Sunt condiţii de tip sine qua-non.

Există diferenţe considerabile în ceea ce priveşte comunicarea scrisă şi cea

verbală.
 COMUNICAREA ORALĂ COMUNICAREA SCRISĂ

• Grad ridicat de personalizare • Grad ridicat de formalizare

• Feed-back imediat • Feed-back întârziat

• Nu se înregistreaz㠕 înregistrare permanentă

• Eficienţă pentru mesaje simple • Eficienţă pentru mesaje complexe

• Pierdere acurateţe • Păstrare acurateţe

• Informaţie non-verbală disponibil㠕 Informaţie non-verbală indisponibilă sau

redusă
 Comunicarea non-verbală
În cadrul comunicării non-verbale putem include:
 limbajul prin semne adoptat de persoanele cu deficienţă de vorbire şi auz;
 limbajul trupului;
 mimica;
 gesticulaţia;
 codul Morse (folosit în cadrul armatei şi a poştei);
Deşi, aparent, cea mai neînsemnată cale de transmitere a informaţiei,
comunicarea non-verbală îşi pune întotdeauna amprenta asupra comunicării verbale
faţă în faţă, clarificând tipul de relaţie care se va stabili între emiţător şi receptor, şi
dând totodată multe indicii în ceea ce priveşte personalitatea fiecărui individ. În ceea
ce priveşte limbajul semnelor, putem menţiona că acestui tip de comunicare îi este
acordat din ce în ce mai multă importanţă contribuind la împiedicarea rupturii ce ar
putea apărea între oamenii normali şi cei cu dizabilităţi. În acest caz, limbajul
semnelor este mereu dublat de mimică şi gesticulaţie.
Comunicarea nonverbală este reprezentată de toate sistemele de
comunicare ce nu presupun folosirea cuvintelor. Ori de câte ori alţi
stimuli decât cuvintele creează un sens în mintea emiţătorului sau a
receptorului, vorbim despre comunicare nonverbală.
Este un tip de comunicare imediată, naturală, continuă, are un rol
deosebit de important în formarea primei impresii (în literatura de
specialitate se vorbeşte de faptul că primele 30 de secunde din întâlnirea
cu o persoană sunt decisive în evoluţia interacţiunii cu aceasta).
Este cel mai bun mijloc de transmitere a emoţiilor.
 TRĂSĂTURI

este un tip de comunicare imediată, naturală, continuă,

are un rol deosebit de important în formarea primei
impresii (în literatura de specialitate se vorbeşte de faptul
că primele 30 de secunde din întâlnirea cu o persoană
sunt decisive în evoluţia interacţiunii cu aceasta);
este cel mai bun mijloc de transmitere a emoţiilor.
Sunt furioasă!
Eu!
Îmi cer scuze!
 “TRANSMIŢĂTORI” ÎN COMUNICAREA
NONVERBALĂ

Mişcările corpului şi gesturile

Tipuri de gesturi
cu un corespondent verbal imediat;

semnale sociale;

gesturi care exprimă emoţii;

universale;

dependente de contextul cultural

furie
Ipostază
medidativă
nedumerire
Salutul în cultura japoneză
Preşedintele Barack Obama alaturi de
Împăratul şi Împărăteasa Japoniei
 “TRANSMIŢĂTORI” ÎN COMUNICAREA
NONVERBALĂ

Mimica (în care se includ şi mişcările ochilor) este

un alt element important în comunicarea nonverbală
pentru a intensifica, masca sau neutraliza anumite
emoţii.
Expresia feţei este un index, întrucât se află în
legătură directă cu starea emoţională.
dezgust
spaimă
furie
bucurie
bucurie
tristeţe
 “TRANSMIŢĂTORI” ÎN COMUNICAREA
NONVERBALĂ

 Paralimbajul (intonaţia, pauzele, tonul, frecvenţa

vorbirii) este un alt indicator felului în care se
desfăşoară o comunicare.
 În egală măsură, tăcerea devine un aspect
semnificativ şi poate fi interpretată în moduri
diferite (teamă, emoţie, reţinere, confuzie etc.);
 Distanţă personală

Distanţă intimă
Comentează imaginea!

Răzvan, ţi-ai aranjat

camera?
Of ! Ai făcut ordine? Ce-i
N-am o pe biroul tău?
clipă de
linişte!
Ai, ai, ai!
Iar vor fi
probleme!
 CONCLUZII
Comunicarea nonverbală:
 repetă comunicarea verbală (ex. a indica o direcţie, atunci când dai explicaţii);
 întăreşte comunicarea verbală (ex. accentuarea unui cuvânt într-un enunţ pentru a
atrage atenţia asupra sa);
 completează comunicarea verbală sau o contrazice;
 reglează interacţiunea verbală;
 poate substitui mesajele verbale;
 este relevantă în situaţii de comunicare interculturala.

Faptele grăiesc mai apăsat decât cuvintele

Actions are speaking louder than words