Comunicarea este un proces prin care o persoana doreşte să transmită un mesaj altei persoane

sau unui grup de persoane, în mod direct sau imediat.

Scopul comunicării
 să transmitem informaţii
 să convingem şi să ne convingem
 să explicăm
 să informăm sau să fim informaţi
 să educăm sau să fim educaţi
 să impresionăm
 să exprimăm puncte de vedere
 să atenţionăm
Nivelurile comunicării
 Comunicarea intrapersonală
 Comunicarea interpersonală
 Comunicarea în grup
 Comunicarea de masă
 Comunicarea publică
Comunicarea intrapersonală
 spaţiul comunicării este cel mintal, individul gândeşte,analizează, reflectează
 reprezintă comunicarea individului uman cu el însuşi şi se referă la gânduri, sentimente şi
la modul în care ne vedem pe noi înşine
 individul este în acelaşi timp emiţător şi receptor în procesul comunicării
Comunicarea interpersonală
 presupune dialogul între una şi mai multe persoane
 spaţiul necesar acestui tip de comunicare este cel al distanţei intime, dar şi cel al distanţei
personale
 emiţătorul şi receptorul schimb mesaje intre ei, mesaje care conţin, concepte, idei şi/sau
sentimente
 se stabilesc sau se distrug relaţii umane (prieteni, iubite,familie, cunoştinţe noi)
Obiectivele principale ale unei comunicări interpersonale sunt:
1. Cunoaşterea lumii exterioare, prin schimb de informaţii cu semenii
2. Stabilirea şi menţinerea de relaţii cu alte fiinţe umane
3. Influenţarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor,credinţelor, atitudinilor sau a conduitei
interlocutorului
4. Ajutorarea semenilor, fie în plan cognitiv prin consiliere,informare, învăţare, fie în planul afectivităţii
Condiţiile comunicării interpersonale eficiente:
 sinceritate
 solicitudine
 empatie
 atitudine pozitivă
 egalitatea
Mesajele folosite in comunicare
 Mesajele verbale
 Mesajele paraverbale
 Mesajele non verbale
Comunicarea în grup
 spaţiul necesar acestui tip de comunicare este grupul care poate fi un cerc de prieteni, un
consiliu de administraţie
 se identifică foarte bine cu comunicarea interpersonală, diferenţa constă într-un număr mai
mare de indivizi care participă la acestproces
 în cadrul grupului/grupurilor individul petrece o mare parte din viaţa socială şi profesională.
Se împărtăşesc cunoştinţe,experienţe, se rezolvă probleme, apar idei noi (cerc de prieteni)
Comunicarea de masă
  presupune un număr foarte mare de oameni
 are rol de informare (informaţia este primită şi folosită de un număr mare de public)
Comunicarea publică
 are puternic caracter social, întrucât se situează în mod necesar în zona publică, a
cetăţeanului
 presupune prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori
 reprezintă orice gen de cuvântare, expunere, prezentare susţinută în faţa unui auditoriu de
mai mult de trei persoane
Comunicarea umană
 aproximativ 7% sunt verbale (cuvinte)
 38% vocale, incluzând tonalitatea vocii, inflexiunile, calităţi vocale, ritm, intensitate,
onomatopee, sunetele guturale, oftat,suspin, accent, intonaţie
 restul de 55% reprezentând mesajele nonverbale
Elementele procesului de comunicare
 EMIŢĂTOR
 RECEPTOR
 CANAL
 MESAJ
 RASPUNS
 ZGOMOT (factor care influenţează receptarea)
 CONTEXT
Forme ale comunicării
Omul comunică prin:
 gesturi
 cuvinte
 imagini (argila, piatra, mai apoi hârtia,televizorul, calculatorul)
 scris (tiparul, tipografia, poşta,telegraful, internetul, faxul)
Comunicarea poate fi:
 informativă
 expresivă
 argumentativă
Ca forme de comunicare putem enumera:
1.Comunicarea verbală
2.Comunicarea non-verbală
3.Comunicarea scrisă

1,Comunicarea verbală are ca scop transmiterea sau schimbul de informatii

„Limbaj" orice sistem de semne simbolice folosite pentru intercomunicarea socială, adică
orice sistem de semne care serveşte pentru a exprima şi comunica idei şi sentimente sau
conţinuturi ale conştiinţei (Coseriu)
Limbajul este înțeles ca un sistem de comunicare cultural particular; într-o accepție teoretic
lingvistică, limbajul este o componentă mentală, o facultate a creierului uman. (Chomsky).
Comunicarea verbală
 presupune existența a doi sau mai mulți interlocutori
 exprimarea unui mesaj are loc prin dialog, expunere,raport, prelegere
 limbajul verbal este întotdeauna conectat cu limbajul paraverbal sau cu ceea ce oamenii comunică
prin voce
 Vorbirea poate fi controlată, dar este mult mai greu să ne controlăm în totalitate informaţiile emise
de corpurile noastre.
 Comunicarea verbală poate avea loc atunci când suntem faţă în faţă cu interlocutorul, dar poate avea
loc şi prin intermediul telefonului, robotului telefonic, radioului.
În timpul unei comunicări verbale este necesar:
 păstrarea unui contact vizual cu interlocutorul
  exprimarea ideilor clare şi precise
 acurateţea cuvintelor folosite (trebuie să exprime exact intenţia emițătorului)
 folosirea adecvată a elementelor prozodice: intonaţia,volumul vocii, dicţia, accentul
 utilizarea pauzei în pronunţarea unor elemente importante
Funcţiile limbajului
Funcţia emotivă (expresivă) - centrată pe emiţător,exprimă starea afectivă a acestuia;
Ex. Of, ce greu îmi e!
Funcţia conativă (persuasivă, retorică) - centrată pe receptor, vizează efectul de convingere pe
care mesajul trebuie sa îl aibă asupra acestuia;
Ex. Hei, tu, treci aici!
Funcţia referenţială -centrată pe context (referent) va fi legată de realitatea pe care o exprimă mesajul;
Ex. Cineva strigă afară.
Funcţia metalingvistică - centrată pe cod (astfel mesajul va conţine referiri la codul (limba) utilizat);
Ex. Ce înseamnă “lingvistica?”
Funcţia fatică - centrată pe canalul de comunicare, de transmitere, pe care astfel îl vizează,
menţinând controlul funcţionării lui;
Ex. Alo, mă auzi?
Funcţia poetică - centrată pe mesaj, va avea rolul de a-l pune în valoare, atrăgând atenţia asupra
modului în care acesta este formulat; presupune folosirea procedeelor artistice;
Ex. Sara pe deal, buciumul sună cu jale.

2, Comunicarea nonverbală este folosita pt exprimarea atitudinii interpersonale, ilocuiieste mesajele

verbale
Elementele comunicării nonverbale sunt:
 limbajul trupului
 limbajul spaţiului
 limbajul vestimentaţiei
 limbajul timpului
 limbajul tăcerii
 limbajul culorii
Limbajul trupului
Corpul uman poate transmite semnale, de multe ori inconştiente, în timp ce vocea sa spune cu
totul altceva.
În cursul unei conversaţii:
 componenta verbală este de 35%
 componenta non-verbală este de 65%