limbă 

reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Știința care se ocupă cu studiul limbilor se numește lingvistică

Limbă- limbaj - comunicare

Comunicarea este un domeniu complex şi important în activităţile umane, iar de modul de
comunicare depinde eficienţa acesteia în diverse situaţii.
Stă la baza tuturor proceselor, interacţiunilor şi relaţiilor interumane şi are rolul de a pune în
relaţie sistemele (omul) cu mediul în care evoluează.
Societatea există practic datorită procesului de comunicare, pentru că,fără el, structurile sociale
nu s-ar putea forma şi nici nu s-ar putea menţine.
De aceea, comunicarea trebuie văzută ca o înţelegere, atât a mesajelor
primite pe diferite canale de comunicare, de la diferite mijloace de comunicare, cât şi ca
înţelegere între persoane.
Pentru comunitatea umană cel mai eficient sistem de semne este limba.
Limba numeşte, descrie şi analizează realitatea înconjurătoare cu ajutorul semnului lingvistic,
cuvântul.
Limba are în comun cu celelalte sisteme de comunicare funcţia de comunicare, dar se
deosebeşte de acestea prin origine.

Limba este instrumentul de bază al comunicării interumane.

În lingvistică este definit ca fiind ansamblul de semne folosite de o anumita comunitate.
Limba lui Cervantes, Limba marinarilor, Limba spaniolă,
Gramatica limbii spaniole
În fiecare din aceste expresii, termenul are un sens diferit, mai amplu sau mai limitat, în timp sau în
spaţiu.
Circumstanţele situaţiei de comunicare în care sunt implicaţi emiţătorul şi receptorul pot conduce la
modificarea semnificaţiei.

Comunicarea verbală se realizează cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolică, întrucât cuvintele
simbolizează obiecte, imagini, persoane.
Limbajul, ca posibilitate de a folosi o limbă, este forma cea mai evoluată, mai rafinată şi mai bogată de
comunicare, dar şi instrumentul cel mai important al gândirii şi al conştiinţei.

Limba este principalul instrument al comunicării interumane.

Limbajul reprezintă instrumentul cel mai important al gândirii şi al conştiinţei, creează realitatea
socială,condiționează modul în care comunitățile lingvistice văd lumea.
Vorbirea este procesul prin care omul a început să,gândească şi să-şi exprime gândurile prin limbaj
articulat.

Semne şi simboluri
Majoritatea sistemelor de comunicare sunt formate din semne grafice, spre exemplu semnele de circulaţie,
limbajele marinăreşti, simbolurile in matematică, fizică.
Persoanele cu dificultăţi de vorbire sau de auz întrebuinţează un sistem de semne, sistemul
Braille.
Limbile naturale utilizează anumite semne pe care le emitem oral, definite semne lingvistice.
Sistemele nelingvistice sunt, in general,unifuncţionale.
Funcţia de comunicare se realizează fie ca
 funcţie imperativă (semnele de circulaţie),
 funcţie cognitivă (semnale din limbajul matematic),
 funcţie estetică (in arte).
Semne
În comunicarea umană, un semn este un element imediat perceptibil de simţurile care
înlocuiesc un obiect, un concept sau o idee a realităţii (referentul semnului).
Semne – clasificare
Semne în funcţie de natura
Semne umane: cele pe care le utilizează omul pentru a comunica
Semne verbale: utilizate în comunicarea verbală
Semne non-verbale: gesturi, imagini
Semne non-umane
Semne în funcţie de canal:
Semne vizuale: semnal de trafic, cuvântul scris
Semne auditive: o silabisire, un cuvânt susurat
Semne tactile: un cuvânt scris în Braille
Semne olfactive: fumul unei ţigări, mirosul unor mâncăruri
Semne gustative: gustul amar a ceva stricat
Semne după origine:
Semne naturale: cele care apar în mod spontan, natural, care nu sunt supuse unor
convenţii: fumul este un semn a unui foc
Semne artificiale sau culturale: au caracter convenţional şi au apărut ca urmare a unei
intenţii de comunicare
În funcţie de relaţia pe care o are cu referentul pot fi:
Indicii sau semnale: care menţine un raport natural cu
referentul: fumul este un semn al focului, febra este
rezultatul unei răceli.
Icon sau imagine (pictograme): care sunt în raport de asemănare cu referentul: o pictură este un semn
iconic al unei persoane, hărţi, planimetrii.
Simboluri: semne care, în mod convenţional, se întrebuinţează pentru a reprezenta alte realităţi: notele
muzicale, steagurile, cuvintele scrise ale unei limbi.

Sistemele de semne
Un sistem de semne este un ansamblu de semne mai mult sau mai puțin închise, în cadrul cărora se
stabilește o serie de relații.
Acest sistem de semne, împreună cu regulile care guvernează utilizarea acestor semne pentru a forma un
mesaj, constituie codul.
Semnele de circulație, notele muzicale și gramatica sunt nivele diferite ale sistemelor.

Semnul lingvistic
Comunicarea este studiată din mai multe perspective, toate având un element comun, semnul lingvistic.
Semnele care formează limbajul verbal uman, ca sistem de comunicare, sunt semnele lingvistice.
Semnul lingvistic face parte dintr-un sistem de semne care ajută la codificarea şi/sau decodificarea
mesajului.
Toate semnele, inclusiv cel lingvistic, au o structură formată din două parţi: semnficantul şi
semnificatul.

Definiţie Semnul lingvistic este orice cuvânt sau grup de cuvinte care exprimă un înțeles.
Prezintă două aspecte:
 Planul semnificatului (conţinutul, ideea)
 Planul semnificantului (expresia)

Semnificantul reprezinta imaginea pe care o avem in propria noastra minte a sunetelor ce

formeaza semnul lingvistic
Semnificatul reprezinta interpretarea imaginii mintale, conceptul.
Semnul lingvistic este…
 ARBITRAR
 IMUTABILITATE
 MUTABILITATE
 LINEAR
 ARTICULAT

Semn lingvistic: cuvântul scris “copac”

Semnificant: literele pronunţate c-o-p-a-c
Semnificat: categoria “copac