LIMBAJUL

Comunicare.Limba. Limbaj

Comunicarea este o relatie fundamentala intre indivizii unei societati, realizata cu ajutorul limbajului si
al altor coduri si semne, in care au loc schimburi de informatii, opinii, idei.

Comunicarea este prezenta intre indivizii unei societati, dar si intre animalele aceleiasi specii.

Comunicarea animala este un schimb de semnale (acustice, mecanice, chimice) intre indivizii aceleiasi
specii, in diferite scopuri (hrana, aparare, inmultire etc.)., decodificarea semnificatiei semnalelor este
innascuta.

Orice comunicare se realizeaza pe baza unui cod (sistem de semne prin care este semnificat ceva).

Semnificatia codului trebuie sa fie cunoscuta atat de cel care transmite informatia (emitator), cat si de
cel care o primeste (receptor).

Oamenii comunica folosind limba ca principal mijloc de comunicare (semnalizare semantica).

Limba este un sistem de comunicare specific oamenilor, alcatuita din sunete articulate.

Limba indeplineste functia de principal mijloc de comunicare.

Limbajul - este un mod specific de exprimare a ideilor, sentimentelor si gandurilor in cadrul limbii
comune

- reprezinta modalitatea de utilizare a limbii in relatiile cu ceilalti

- se bazeaza pe folosirea unor semne sau simboluri care au o semnificatie si care respecta
anumite reguli gramaticale

Insusirea limbajului

Skinner (1957) considera ca punctul de plecare in insusirea limbajului il reprezinta ganguritul copilului
(gangurind, copilul ajunge sa lege, accidental, cateva foneme produse, pe care parintii lui le considera a
fi primul cuvant “mama”).

Pentru functionarea mecanismului de deprindere a limbajului, copilul trebuie doar sa asculte limba
vorbita. Sistemul este innascut, automat. Copilul poseda la nastere structurile profunde ale limbajelor
care sunt identice pentru toate limbile umane.

Structura de suprafata (regulile gramaticale) este diferita de la o limba la alta, este specifica fiecarei
limbi.

Altii au evidentiat faptul ca insusirea limbajului se desfasoara intr-o succesiune care parcurge
aproximativ 5 etape:

I. Etapa in care copilul articuleaza doar propozitii simple de doua cuvinte: “Vreau masinuta.”, “Mama
plecat”.
II. Etapa in care incepe sa foloseasca forme flexionare si articole, spunand: “Uite o pisica!”, “Am plecat.”

III. Etapa in care incepe sa puna intrebari, de la cele relativ usoare:”Ce?”, “Unde?”, “Cand?”pana la:
“Cum?, “De ce?”

IV. Se introduc frazele simple: “Eu am baut lapte si catelusul a baut lapte.”

V. Copilul este capabil sa lege propozitii prin elemente de relatie si sa utilizeze propozitii subordonate:
“Eliza, care locuieste acolo, merge la scoala noastra.”

Structura semantica si sintetica a limbajului

Cum decid oamenii sa spuna ceva? – Procesul nu este simplu. Nu se cunoaste inca modul in care
oamenii construiesc o propozitie.

Relatia dintre gandire si limbaj

Gandirea si limbajul ne fac unici.

Gandirea si limbajul sunt interdependente, in stransa relatie.

Orice proces de comunicare verbala presupune transmiterea unui mesaj care are un continut semantic
(un inteles).

Continutul semantic poate fi cognitiv (se refera la intelesul general, comun al cuvantului) si afectiv (se
refera la intelesurile secundare, “sensurile figurative” ale cuvintelor).

Orice mesaj fara un continut cognitiv este o forma fara sens.

Schema comunicarii

EMITATOR → CODARE →(canal) → DECODARE → RECEPTOR

↑ Feedback ↓

EMITATOR – persoana care transmite mesajul

CODARE – sistem de semne folosit pentru a transmite informatia

CANAL - mijloc material prin care este transmis mesajul (aer, telefon, fax, foaia de hartie, cartea,
computerul)

RECEPTOR – persoana care primeste mesajul (destinatar)

Functiile limbajului

1) Functia de comunicare – consta in transformarea unui continut informational de la o persoana la

alta. Rolul unui enunt este de a transmite un mesaj unui interlocutor.

2) Functia de reprezentare – consta in substituirea obiectelor, fenomenelor si relatiilor prin formule

verbale.

3) Functia emotiv–expresiva – este centrata asupra celui care recepteaza mesajul. Interjectiile
realizeaza cel mai bine functia emotiva. Aspectele emotionale se manifesta si la nivel fonetic,
gramatical, lexical. Intonatia unei fraze poate exprima furie, in timp ce modificarea intonatiei poate
exprima satisfactie.

4) Functia persuasiva – vizeaza convingerea si incitarea interlocutorului la actiune. Formulele

religioase sau magice, rugaciunile evidentiaza functia de incitare a mesajului, chiar daca se adreseaza
unui interlocutor imaginar.

5) Functia cathartica – se refera la descarcarea tensiunilor interne prin relatarea unui interlocutor a
problemelor deranjante, apasatoare (spovedania) – descarcarea prin limbaj a tensiunilor cauzate de
sentimentele de vinovatie.

6) Functia reglatorie – consta in realizarea unor asociatii verbale de efect, jocuri de cuvinte,
calambururi, cuvinte incrucisate.

Aceste functii nu apar izolate, cel mai frecvent acelasi mesaj indeplinind mai multe functii in acelasi
timp.

EXEMPLU: “Of” nu exprima numai un sentiment (functie emotiva), ci si resimtirea unei dureri.