Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Pitesti Facultatea : Stiintele Educatiei, Filiala Campulung Specialitatea : Pedagogia invatamantului primar si prescolar Materia : FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Studenta : ILIE IOANA ALINA, Anul I An univ. 2009-2010

Comunicare verbala i nonverbal


Comunicarea este calea spre ntelegere, armonie si eficienta, sau dimpotriva, poate fi o sursa de conflicte atunci cnd procesul de comunicare autentica este alterat. Satisfacerea partiala/nesatisfacerea trebuintelor umane poate genera conflicte n evolutia carora un rol decisiv l are procesul de comunicare. Relatiile interpersonale sunt sursa a dezvoltarii psihosociale. Tranzactiile interumane pot fi identificate prin intermediul unitatilor de comunicare (verbala si nonverbala). Ce se nelege prin comunicare: o provocare constant pentru psihologia social; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legtura ntre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerine. Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii. Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un numar mare de oameni. 1

Scopul comunicrii: sa atenionam pe alii. sa informam pe alii. sa explicam ceva. sa distram. sa descriem. sa convingem, etc. Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni: a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele. c. Media Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un grup propriu. Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel care recepteaza. Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint unealta comunicrii. Limbajul reprezint codul comunicrii,este liantul ntre cel ce transmite informaia ,emintor, i cel ce primete informaia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: Limbaj scris. Limbaj verbal. Limbaj nonverbal. Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiunepersonala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilali iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaiune atrage concomitent comunicare.

Comunicarea verbala
Se realizeaz pe baza cuvntului respectiv a sunetelor articulate, a graiului articulat. Limbajul verbal si comunicarea verbala sunt atribute definitorii eseniale ale omului si ale societii umane. Limbajul verbal dobndete proprietati si funcii comunicaionale calitativ superioare in raport cu limbajele nonverbale, aceste proprietati si funcii se refera ndeosebi la realizarea si exprimarea unor coninuturi informaionale formal-abstracte si generalizate. Cuvntul are cea mai extinsa proprietate si funcie de generalizare si prin aceasta el a devenit suportul si instrumentul principal de susinere si realizare a proceselor cognitive superioare, respectiv a gndirii abstracte generalizate, formalizate. Limbajul este un proces si un fenomen psihologic care se realizeaz la nivelul indivizilor concrei si apariia si dezvoltarea lui are la baza existenta limbii; limba este un produs social-istoric alctuit pe de o parte dintr-un fiind de entitati designative pe care le denumim cuvinte (vocabularul) si dintr-un sistem de reguli gramaticale care stabilesc modalitile de alegere, ordonare si combinare a literelor si a cuvintelor in cursul comunicrii. Limbajul verbal este rezultatul asimilrii de ctre indivizii unei comunitati a limbii care se vorbete in cadrul acesteia, pentru fiecare individ, limba, apare ca o realitate obiectiva care acioneaz asupra individului si pe care copilul este obligat sa o perceap, sa identifice si sa o asimileze. Procesul de verbalizare (de asimilare a limbii in forma limbajului verbal) se desfasoara treptat in ontogeneza si el se consolideaz la sfritul perioadei de adolescenta (18-20 ani). In raport cu dezvoltarea limbajului verbal exista o zona de receptivitate optima situata intre 1-4, 5 ani, daca copilul nu vine in contact cu fluxul vorbirii limbii pana la vrsta de 4,5 ani atunci posibilitile lui de a asimila o limba se reduc cu 60-70%. Limbajul verbal pune in evidenta trei coordonate principale : 1) Coordonata fizica; 2) Coordonata formala; 3) Coordonata semantica-calitativa. 1.)Coordonata fizica se refera la mulimea elementelor prin care se realizeaz obiectivarea mesajelor sau informaiilor : a) entitati acustice b) entitati grafice Entitile acustice sunt reprezentate de sunetele articulate proprii limbii. Pentru a folosi in obiectivarea si transmiterea mesajelor aceste elemente sonore (sunetele) trebuie sa posede proprietati fizice uor perceptibile. Un sunet verbal prezint trei proprietati : 1) intensitatea sau amplitudinea , care trebuie sa depeasc valoarea pragului auditiv interior pentru a asigura ajungerea la destinatar si nregistrarea de ctre acesta. 2) Frecventa sau nlimea dup care se difereniaz vocalele si consoanele 3) Timbrul care exprima un mod specific de combinare a frecventei de baza cu aa numitele frecvente auxiliare in cadrul fiecrui sunet. Timbrul devine o eticheta individuala, personala a limbajului individual (a vorbirii) Entitile grafice - sunt reprezentate de litere care alctuiesc alfabetul scris al limbii si exprima sunetele articulate. In funcie de suportul mesajului se difereniaz doua forme mari ale limbajului verbal : 1) Limbajul oral; 2) Limbajul scris Ontogenetic limbajul oral este primul care se constituie si formarea lui se produce natural iar limbajul scris se produce mai trziu si formarea lui reclama un proces special de invatare. Coordonata formala se exprima in trei aspecte : a) fonetic cuprinde regulile de pronunie si de scriere ale sunetelor, ale literelor ; b) morfologic cuprinde regulile de modificare a formei iniiale a cuvintelor in concordanta cu obiectivele si scopurile comunicrii ; 3

c) sintactic cuprinde regulile de combinare a cuvintelor in propoziii si fraze cu respectarea funciilor pe care diferitele pri de cuvnt le ndeplinesc (predicat, subiect, etc.) de asemenea sintaxa cuprinde si reguli de formulare a tipurilor de propoziii (afirmative, negative, interogative, etc.). Coordonata semantica determina funcia si valoarea designativ a cuvintelor, adic ligatura dintre cuvnt si o anumita realitate obiectiva extralingvistica. In nsuirea limbajului pe lng forma fonetica a cuvintelor fiecare trebuie sa nregistreze si sa retina si valoarea designativ a lui. Pe aceasta baza are loc procesul de structurare si de organizare semantica a limbajului in plan individual intern. Modalitati de structurare semantica : a) modalitatea concentrica exprima raporturile de consolidare intre diferite cuvinte la nivelul individului respectiv ( cuvinte cu determinare exacta, medie sau slaba); b) reele semantice in care cuvintele se organizeaz dup gradul de generalitate.

Comunicarea nonverbala Definitia si importanta comunicarii noverbale


Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj. Mimica Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun. Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca. Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura. Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa. Privirea Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta. 4

Gestica si postura Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei. Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului. Elemente de paralimbaj Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs. Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului. Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice. Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur. Imbunatatirea limbajului paraverbal Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple:

Repetitia in fata oglinzii este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit; Repetitia in fata unui grup se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa dea un feed-back; Repetitia in fata camerei video este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul putand urmari si evolutia sa in timp.

BIBLIOGRAFIE : Cuco, C. Pedagogie Editura Polirom, Iai 1996,pag. 135 M. Diaconu Metodica predrii filosofiei curs la Universitatea Babe-Bolyai Cluj Napoca, capitolul Comunicarea didactic, specificul ei n lecia de filosofie Zlate,M.,Popescu-Neveanu,P.,Creu,T. Psihologie Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti 1995.