6.1.

STILULUI CORESPONDENȚEI OFICIALE

Stilul scrisorilor oficiale reprezintă forma specifică de exprimare a ideilor, modul de

folosire al lexicului în comunicarea ideilor prin intemediul corespondenţei.

Stilul corespondenţei oficiale are caracteristicile stilului oficial- administrativ.

Stilul oficial-administrativ se întâlneşte în textele şi activităţile administrative, juridice,
diplomatice şi economice.
Este mai conservator decât celelalte stiluri; este realizat îndeosebi în forma scrisă
monologată, dar poate lua şi forma dialogului (în corespondenţa oficială, în negocieri) se
desfăşoară într-un cadru, local şi temporal, precis.
Formele stilului pot fi:
 normative (legi, decrete, hotărâri, ordonanţe, instrucţiuni, circulare etc),
 de documentare (procesul-verbal, memoriul, protocolul, rezoluţia,
contractul etc.),
 de informare (anunţul, declaraţia, înştiinţarea, notificarea,
formularul de înscriere),
 de serviciu (tabel nominal, inventarul, factura, diploma),
 de corespondenţă (scrisoarea, oferta etc).
 6.2. PARTICULARITĂȚILE
CORESPONDENȚEI ADMINISTRATIVE.

Stilul corespondenţei oficiale prezintă anumite particularităţi

lexicale, morfologice, sintactice şi stilistice:

1. Particularităţi lexicale Tabel 2.1

Particlaritat Conţinut Exemple
ea
lexicalǎ
a.Cuvintele cuvinte cu formă adresă are două
polisemanti identică, dar cu mai sensuri: indicaţie (pe
ce multe sensuri înrudite scrisori şi colete), dar şi
sau apropiate o comuni- care în scris
(scrisoare adresată unei
organizaţii
sau unei persoane
fizice).
b.Cuvintele cuvinte cu formă original (act) şi originar
paronime sonoră asemănătoare, (loc de origine)
dar cu înţeles complet
diferit
c.Sinonimele cuvinte cu formă termen, dată, scadenţă,
asemănătoare interval, timp.

sau aproape identică,

dar cu
sens diferit
d.Pleonasmul greşealǎ la nivelul despăgubirea
vorbirii, realizatǎ prin pagubelor, şi-a exprimat
alăturarea unor cuvinte părerea lui, dar în
sau construcţii lexicale schimb
cu acelaşi înţeles.
e.Tautologia greşeală de exprimare ne scuzaţi pentru
care constă în întârzierea şi amânarea
repetarea inutilă, sub o răspunsului
altă formă, a aceleiaşi
idei dintr-o
propoziţie
f.Neologismul în sens larg orice cuvânt computer, ordinator,
nou împrumutat sau hard- disk, soft
creat
prin mijloacele interne
ale limbii,iar în
sens restrâns,
un cuvânt străin,
împrumutat recent
g.Terminologia asigură textelor concizie condiţia de „franco
de specialitate depozit furnizor“ arată
că beneficiarul
mărfurilor
plăteşte în întregime
costul transportului.

Terminologia folosită în corespondenţa oficială se grupeazǎ în două categorii:

  terminologia creată în practica lucrărilor de secretariat şi
corespondenţă (este limitată la anumite denumiri de operaţii, lucrări, obiecte etc.,
folosite în munca de birou). De exemplu: antet, adresă, adeverinţă, alineat, anexe,
arhivare, borderou, clasarea corespondenţei, deviz, indicativ, îndosariere, parafă,
procură, procesare, rezoluţie, rezolvarea corespondenţei, scăderea corespondenţei,
şnuruire etc.
 terminologia creată în diferite domenii de activitate. Terminologia de
specialitate este destul de variată, îndeosebi în domeniile de activitate cu un pronunţat
caracter de tehnicitate

Terminologia de specialitate în redactarea corespondenţei:

Adresa – comunicare scrisă , document oficial elaborat de o organizaţie; indicaţie
cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului ;
Adeverinţă – dovada scrisă care recunoaşte un fapt sau un drept al unei persoane;
Antet – indicaţie scrisă care cuprinde denumirea, adresa, telefonul, fax-ul, codul unic de
înregistrare, nr. de cont bancar, denumirea şi adresa băncii la care îşi are
deschis contul agentul economic, mărimea capitalului social;
Anexe – documente suplimentare ataşate la scrisoare ;
Borderou – listă, tabel centralizator în care se înscriu acte sau valori ;
Căsuţă poştală – compartiment rezervat la Poştǎ pentru primirea cores- pondenţei ;
Parafă – o ştampilă cu diferite destinaţii;
Sigiliu – ştampila propriu-zisă a organizaţiei (instituţie, întreprindere)
Parafare – aplicarea parafei pe filele unui registru, jurnal sau dosar;
Sigilare – aplicarea sigiliului în anumite condiţii sau scopuri ;
Şnuruire – legarea specială a unui registru sau dosar în scopul sigilării;
Rezoluţie – hotărâre a conducerii privind modul de rezolvare a unei corespondenţe ;
Rezolvarea corespondenţei – operaţia de înscriere a rezoluţiei pe corespondenţă;
Scăderea corespondenţei – operaţie scriptică prin care o scrisoare este dată celui ce
trebuie să formuleze răspunsul;
Clasarea corespondenţei – ordonarea corespondenţei în dosare pentru a fi arhivată;
Indicativ – simbol stabilit pentru fiecare problemă şi dosar ;
Nomenclatorul actelor – tabel prin care se organizează clasarea corespondenţei ;
Indicativul de păstrare – listă cu termenele legale de păstrare pentru corespondenţă

Particularităţi morfologice
REŢINEŢI

În redactarea corespon- denţei oficiale se respectă formele gramaticale

prevăzute de gramatica limbii române.
Specificul stilului corespondenţei constă şi în folosirea anumitor
particularităţi, şi anume:
 se foloseşte pluralul în loc de singular la pers. I , utilizarea pluralului
autorităţii: „Vă rugăm să…”, „Confirmăm primirea ofertei dv….”;. La persoana a II-a se
utilizează pronumelui personal „dumneavoastră”: „Dv. veţi primi”,
 se foloseşte neconcordanţa între timpul real şi cel gramatical, de ex.:
„marfa se livrează la data …” în loc de ,,… se va livra”
 se foloseşte reflexivul pasiv în locul diatezei pasive:
,,expoziţia s-a deschis...” nu ,,expoziţia a fost deschisă”; reflexivul impersonal
înlocuieşte diateza activă: ,,se certifică vechimea în funcţie ...” ,,se aplică
regulamentul ...”.
  gerunziul folosit la început de frază: acesta este la prezent sau la trecut,
se raportează întotdeauna la subiectul propoziţiei principale.: ”Mulţumindu-vă
pentru scrisoarea dv., vă rog să primiţi ...”
 se evită folosirea imperativului şi a expresiilor imperative., de exemplu,,a
se urmări îndeplinirea formalităţilor” şi viitorul cu valoare de imperativ ,,Serviciul
Personal va aduce la îndeplinire...”, ,,Vor fi sancţionaţi …” etc.
 abundenţa construcţiilor cu genitivul şi dativul
 frecvenţa mare a substantivelor, mai ales a celor provenite din infinitive
lungi), a pronumelor nepersonale (oricine, toţi, fiecare etc) a prepoziţiilor şi
conjuncţiilor, şi utilizarea singularului (învinuitul, proprietarul, reprezentantul are
dreptul…).

Particularităţi de ordin sintactic

În scrisorile şi actele oficiale se respectă regulile stabilite de sintaxa
limbii române, dar şi în acest domeniu existǎ anumite particularităţi:
 folosirea ordinii directe în propoziţie şi frază ;
 construirea de propoziţii şi fraze scurte;
 înlocuirea propoziţiilor subordonate cu părţi de propoziţie
corespunzătoare;
 evitarea construcţiilor infinitivale sau construcţiilor care exprimă
generalizare;
 introducerea unor formaţiuni lexico-sintactice stereotipe.

Particularităţi stilistice
Principalele caracteristici ale stilului corespondenţei oficiale Tabel 2.2

Particularit Conţin
ăţi ut
stilistice
Corectitudinea impune respectarea întocmai a normelor, formelor
şi
regulilor gramaticale, ortografice, de punctuaţie, de
fonetică.
Claritatea se asigură şi prin evitarea tuturor cuvintelor,
expresiilor şi a formelor gramaticale care nu au
circulaţie generală sau care exprimă aproximaţii,
îndoiala, înţelesuri alternative, echivocul
Concizia presupune fixarea ideilor în propoziţii şi fraze
scurte, grupate logic în paragrafe şi prin folosirea
obligatorie a terminologiei de specialitate; se
elimină
cuvintele şi explicaţiile inutile, a perifrazelor
Precizia se asigură prin utilizarea terminologiei
de specialitate şi a exprimărilor cantitative şi
valorice
Sobrietatea sunt impuse de faptul că actele oficiale trebuie să
aibă un caracter obiectiv, impersonal
şi
caracterul
oficial
Politeţea stilul corespondenţei trebuie să fie prin definiţie
un stil al politeţii şi demnităţii, presupune folosirea
şi demnitatea pluralului autorităţii, al pronumelor de politeţe
Naturaleţea stilul corespondenţei este şi trebuie să fie direct şi
firesc, nesofisticat
 şi
Simplitatea

6.3. ACTE DE DECIZIE ȘI DE DISPOZIȚIE

Actele de decizie și de dispoziție sunt actele juridice adoptate de autoritățile publice care pot
avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului de viaţă şi drepturilor omului, asupra
culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor publice etc.).

Sub acest aspect menționăm următoarele autorităţi publice care adoptă decizii:
a) Parlamentul;
b) Preşedintele Republicii Moldova;
c) Guvernul;
d) autorităţile publice autonome;
e) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate;
f) autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special;
g) autorităţile administraţiei publice locale.

Se include aici, de asemenea, persoanele juridice de drept public şi privat care gestionează şi
utilizează mijloace financiare publice.

Autorităţile publice vor consulta cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte
părţi interesate în privinţa proiectelor de acte normative, administrative care pot avea impact social,
economic, de mediu (asupra modului de viaţă şi drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi
protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor publice).
 ACTE DOVEDITOARE

Actele doveditoare sunt actele care se

eliberează la cererea persoanelor fizice sau
juridice, în scopul atestării unor calităţi sau al
recunoaşterii unor drepturi.

Adeverinţa – este documentul emis de o unitate

la cererea unei persoane fizice prin care se atestă
un drept, un fapt, o situaţie.
Adeverinţa se eliberează pe baza unor acte,
documente, registre etc., în care sunt consemnate
elementele care fac obiectul adeverinţei.
Exemple de adeverinţe :
 adeverinţa eliberată de administraţia financiară
 adeverinţa eliberată elevilor/ studenţilor
 adeverinţa eliberată de unităţi salariaţilor proprii
REŢINEŢI

Elementele adeverinţei sunt:

 antetul,
 numărul şi data,
 titlul ,,adeverinţă”,
 atestarea dreptului sau faptului respectiv,
 indicarea scopului (,,prezenta a fost eliberată pentru a-i servi la…”),
semnătura ,
 ştampila unităţii emitente.
În ultimul timp, adeverinţele sunt formulare tipizate.

Certificatul – este un document eliberat de un organ de stat specializat, prin care

se atestă drepturi sau fapte deosebite: certificat de naştere, căsătorie, de studii, de
deces etc.
Certificatele sunt documente tipizate, cu rubricaţie specifică, pentru faptele care
se atestă şi care sunt extrase, în general, din registre (de stare civilă sau şcolare).

Delegaţia – este actul care atestă delegarea de autoritate, în mod expres, a unei
anumite persoane, pentru a rezolva o anumită problemă sau mai multe, pe o
perioadă de timp lmitată.
REŢINEŢI

În afara elementelor obişnuite ale oricărui document oficial (antet, nr., dată,
semnătura, ştampilă), ca elemente obligatorii specifice delegaţiei apar: titlul
„delegaţie”, obiectul delegaţiei, actul de identitate al delegatului (C.I. cu nr., seria şi
emitentul), perioada de valabilitate a delegaţiei.
Chitanţa – este un înscris prin care se certifică predarea-primirea unei sume de
bani.
Ea cuprinde ca elemente obligatorii: titlul ,,chitanţă”, data, numele şi
adresa celui care a predat suma de bani, suma de bani (în cifre şi litere), semnătura
celui care a predat şi a celui care a primit.

Modele de acte doveditoare

ANTET SOCIETATE

Nr. înregistrare
ADEVERINŢĂ

Prin prezenta, S.C. …………..., cu sediul în………………………, reprezentată de către ……………, în calitate
de ……………cunoscând consecinţele penale ale falsului intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal,
adevereşte faptul că dl/dna este (a fost) angajat(ă) la societatea noastră începând cu

data de ……, pe funcţia de...................................., în cadrul serviciului (departamentului)

………unde, în intervalul........................................desfăşoară (a desfăşurat) activităţi cu

caracter economic , după cum urmează:…………..............................

…………………………………………………………………………………….

(se vor prezenta principalele activităţi cu caracter economic desfăşurate de angajat)

Prezenta a fost eliberată dlui/dnei………………………….în vederea …………...

Data Director,

Numele şi prenumele Semnătura

şi ştampila