Parteneriatul social în

sfera muncii
Parteneriatul social în Doctrină și în legislație
 Parteneriatul social este indisolubil legat de noțiunea de autonomia socială, prin
care se înțelege împuternicirea uniunii salariaților și a celei a angajatorilor de a
rezolva independent, fără imixtiunea statului, o serie de probleme sociale.
 Parteneriatul social a fost legiferat pentru prima dată în Europa, în special sub forma
Consiliului Economic și Social, fapt ce a jucat un rol deosebit de important la
depășirea, într-un climat de pace socială, a perioadelor de criză în astfel de țări
precum: Franța. Italia, Belgia, Olanda.
 Codul Muncii al Republicii Moldova prin art. 15 definește parteneriatul social ca
un sistem de raporturi stabilite între salariați (reprezentanții salariaților), angajatori
(reprezentanții angajatorilor) și autoritățile publice respective în procesul stabilirii și
realizării drepturilor și intereselor sociale și economice ale părților.
Parteneriatul social în Doctrină și în legislație

 În viziunea O.I.M., dialogul social este un proces voluntar prin care

reprezentanţii salariaţilor, ai patronatelor şi ai guvernului schimbă informaţii
şi opinii, se consultă, negociază şi ajung la acorduri în probleme de interes
comun.
 În concepţia adoptată la nivelul Uniunii Europene, dialogul social instituit
prin Tratatul de la Roma este procesul de informare şi consultare continuă
între organizaţiile sindicale şi patronale, cu scopul de a ajunge la înţelegeri în
ceea ce priveşte controlul anumitor variabile economice şi sociale, atât la
nivel macroeconomic cât şi microeconomic.
 După cum afirmă Valentin Mocanu, există două abordări relativ divergente:
O.I.M. promovează dialogul social tripartit, iar U.E. promovează dialogul
social bipartit. „În realitate, ambele forme de dialog social coexistă,
reflectând contexte economice şi sociale complementare.”
 Scopul Parteneriatului social
 În prezent, scopul principal al parteneriatului social constă în efectuarea unor măsuri
comune şi concrete ale partenerilor sociali, menite să asigure protecţia socială a salariaţilor.
 Esenţa parteneriatului social reprezintă concentrarea eforturilor partenerilor sociali în scopul
depăşirii crizei şi a stabilizării situaţiei social-economice. Concomitent, este necesar să fie
soluţionate şi alte sarcini, cum ar fi:
 - utilizarea potenţialului parteneriatului social în interesele dezvoltării personalităţii, asigurarea
drepturilor şi garanţiilor constituţionale ale acesteia;
 - coordonarea intereselor partenerilor sociali în soluţionarea problemelor privind remunerarea
muncii, ocuparea forţei de muncă, protecţia şi securitatea muncii, instruirea profesională şi
reciclarea cadrelor etc.;
 - precizarea funcţiilor, drepturilor şi obligaţiunilor partenerilor sociali, elaborarea principiilor
şi procedurilor, ridicarea nivelului culturii negocierilor;
 - aplanarea conflictelor colective de muncă în baza principiilor relaţiilor de parteneriat,
reducerea tensiunii în societate;
 - trecerea treptată de la metodele administrative de comandă la cele colective de reglementare
contractuală a relaţiilor sociale şi de muncă la toate nivelurile.
Principiile de bază ale parteneriatului social sânt (art.
17 CM):
 a) legalitatea;
 b) egalitatea părţilor;
 c) paritatea reprezentării părţilor;
 d) împuternicirile reprezentanţilor părţilor;
 e) cointeresarea părţilor pentru participarea la raporturile contractuale;
 f) respectarea de către părţi a normelor legislaţiei în vigoare;
 g) încrederea mutuală între părţi;
 h) evaluarea posibilităţilor reale de îndeplinire a angajamentelor asumate de părţi;
 i) prioritatea metodelor şi procedurilor de conciliere şi efectuarea obligatorie de consultări ale părţilor în probleme ce ţin de
domeniul muncii şi al politicilor sociale;
 j) renunţarea la acţiuni unilaterale care încalcă înţelegerile (contractele colective de muncă şi convenţiile colective) şi informarea
reciprocă a părţilor despre schimbările de situaţie;
 k) adoptarea de decizii şi întreprinderea de acţiuni în limitele regulilor şi procedurilor coordonate de părţi;
 l) executarea obligatorie a contractelor colective de muncă, a convenţiilor colective şi a altor înţelegeri;
 m) controlul asupra îndeplinirii contractelor colective de muncă şi a convenţiilor colective;
 n) răspunderea părţilor pentru nerespectarea angajamentelor asumate;
 o) favorizarea de către stat a dezvoltării parteneriatului social.
 Principiile Parteneriatului Social
Formele parteneriatului social (art. 19 CM)
 Parteneriatul social se realizează prin:
 a) negocieri colective privind elaborarea proiectelor de contracte colective de
muncă şi de convenţii colective şi încheierea acestora pe baze bi- sau tripartite,
prin intermediul reprezentanţilor părţilor parteneriatului social;
 b) participarea la examinarea proiectelor de acte normative şi a propunerilor ce
vizează reformele social-economice, la perfecţionarea legislaţiei muncii, la
asigurarea concilierii civice, la soluţionarea conflictelor colective de muncă;
 c) consultări reciproce (negocieri) în problemele ce ţin de reglementarea
raporturilor de muncă şi a raporturilor legate nemijlocit de acestea;
 d) participarea salariaţilor (a reprezentanţilor acestora) la administrarea unităţii.
Analizând diversele definiţii formulate în doctrină, putem concluziona că dialogul
social se poate realiza sub forma:
 - bipartismului, ca relaţie directă între sindicate şi patronat;
 - tripartismului, ca relaţie instituţionalizată sindicate-patronat-Guvern
 Părțile Parteneriatului Social
 Articolul 16 din Codul Muncii prevede că:
 (1) Părţile parteneriatului social la nivel de unitate sînt salariaţii şi
angajatorii, în persoana reprezentanţilor împuterniciţi în modul
stabilit.
 (2) Părţile parteneriatului social la nivel naţional, ramural şi
teritorial sînt sindicatele, patronatele şi autorităţile publice
respective, în persoana reprezentanţilor împuterniciţi în modul
stabilit.
 (3) Autorităţile publice sînt parte a parteneriatului social în cazurile
cînd ele evoluează în calitate de angajatori sau de reprezentanţi ai
acestora împuterniciţi prin lege sau de către angajatori.
 Sistemul Parteneriatului Social
 Sistemul parteneriatului social (art. 18 CM) include următoarele
niveluri:
 a) naţional – stabileşte bazele reglementării relaţiilor social-
economice şi de muncă în Republica Moldova;
 b) ramural – stabileşte bazele reglementării relaţiilor din sfera
muncii şi cea socială într-o anumită ramură (ramuri) a economiei
naţionale;
 c) teritorial – stabileşte bazele reglementării relaţiilor din sfera
muncii şi cea socială în unităţile administrativ-teritoriale de
nivelul al doilea;
 d) de unitate – stabileşte obligaţiile reciproce concrete dintre
salariaţi şi angajator în sfera muncii şi cea socială.
 Organele Parteneriatului social
 Negocierile colective şi individuale, concilierea şi reglementarea juridică a litigiilor şi
conflictelor formează sistemul relaţiilor sociale şi de muncă în societate. Acest sistem
de relaţii sociale se pune în aplicare prin organele parteneriatului social, care adoptă
decizii în exclusivitate în baza acordurilor (prin consens).
 În conformitate cu art. 25 din C.mun. al R.M., organele parteneriatului social sunt:
 a) la nivel naţional – Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective;
 b) la nivel ramural – comisiile ramurale pentru consultări şi negocieri colective;
 c) la nivel teritorial – comisiile teritoriale pentru consultări şi negocieri colective;
 d) la nivel de unitate economică – comisiile pentru dialog social "angajator-salariaţi",
formată din reprezentanţii administraţiei unităţii economice şi angajaţilor.
 Formarea şi activitatea comisiilor la nivel naţional, ramural şi teritorial se
reglementează prin lege organică, iar a comisiilor la nivel de unitate – prin
regulamentul-tip, aprobat de Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective.