Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul Drept Privat

Referat:
"Nulitatea persoanei juridice
cu scop lucrativ"

A efectuat:
studenta grupei 1505
MC

A verificat:
magistru în drept,
lector universitar
Hîncu Victoria

Chișinău, 2018
 CUPRINS:

INTRODUCERE ...................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

NULITATEA PERSOANEI JURIDICE ................................................. 3
EFECTELE DECLARĂRII NULITĂȚII ............................................... 8
CONCLUZII ............................................................................................. 10
BIBLIOGRAFIE....................................................................................... 11

~2~
 Introducere
Nulitatea este o sancţiune de drept civil prin care actul juridic care nu îndeplineşte condiţiile
de validitate, impuse de normele juridice, este lipsit de efecte. Societatea comercială, luând naştere
printr-un acord de voinţă, care, întrunind condiţiile stabilite de lege i se atribuie personalitate
juridică, este în esenţă un subiect fictiv şi poate dispărea, dacă actul constitutiv sau actul de
înregistrare este declarat nul prin hotărârea instanţei.1
Nulitatea societăţii comerciale apare ca o sancţiune aplicată de către instanţa de judecată
pentru nerespectarea unor condiţii esenţiale, impuse de lege, la instituire, având ca efect dispariţia
societăţii ca subiect de drept.2
Nulitatea societății comerciale este reglementată în art. 110 din Codul civil care prevede în
alin. (1) că societatea comercială poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească.
Persoana juridică poate fi declarată nulă doar în temeiurile enumerate exhaustiv la art. 110
alin. (2) din Codul civil, care stabileşte cazurile de declarare a nulităţii societăţii comerciale.
Temeiurile, preluate din Directiva Consiliului Comunităţii Europene din 9 martie 1968 prin care se
recomanda statelor membre de a le include în reglementările interne, sunt următoarele:
1. lipsa actului de constituire sau nerespectarea formei autentice;
2. obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
3. actul de constituire nu prevede denumirea societăţii, participaţiunile asociaţilor, mărimea
capitalului subscris ori scopul societăţii;
4. nerespectarea dispoziţiilor legale privind capitalul social minim;
5. toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii.

Nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt anterioare apariţiei
personalităţii juridice, adică înregistrării de stat a societăţii. În mod normal toate aceste neajunsuri
trebuie să fie descoperite de registrator în procesul înregistrare dacă acesta îşi îndeplineşte funcţiile
în modul corespunzător. Dar, dacă totuşi societatea a fost înregistrată cu atare neajunsuri ea se
declară nulă la cererea persoanelor interesate.
Persoane interesate care pot declara nulitatea sunt asociaţii persoanei juridice precum
şi organul de stat care efectuat înregistrarea sau cel care supraveghează respectarea legislaţiei de
către autorităţile publice.

1
Nicolae Roșca „Nulitatea societății comerciale și consecințele ei” în Conferința corpului didactico-științific „Bilanțul
activității științifice a USM în anii 2000-2002”, vol. I, Chișinău, 2003
2
Nicolae Roșca, Sergiu Baieș, Olga Cojocaru „Comentariu teoretico-practic la Legea nr. 135/2007 privind societățile cu
răspundere limitată”, Chișinău, 2009

~3~
 Nulitatea persoanei juridice
1. Conform art.110 alin.(2) lit. a) din Codul civil, instanţa poate declara societatea ca fiind
nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial.
Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci când el fie nu este în
dosarul cu documentele de constituire a societăţii comerciale deţinute de Camera Înregistrării de
Stat sau când exemplarul actului de constituire din acest dosar nu este autentificat notarial. Dar
dacă, actul constitutiv totuşi există la administratorul societăţii, la unul din asociaţi cu numărul de
înregistrare pus de registrator, şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate fi
declarată nulă. Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este în formă
autentică, dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată anterioară
înregistrării de stat şi conţinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul de constituire
este în formă autentică.
Nulitatea societăţii comerciale poate fi declarată şi pentru viciile actului de constituire,
precum şi pentru viciile actului de înregistrare. Din acest considerent, organului de înregistrare îi
revine o funcţie responsabilă care nu se reduce la formalitatea de întocmire a actului de înregistrare
şi de înscriere a societăţii în Registrul de stat, ci cuprinde şi verificarea legalităţii clauzelor din
actele de constituire, capacităţii fondatorilor, modului în care aceştia respectă formalităţile de
constituire şi, în final, controlul legalităţii unor alte acte prezentate de fondatori.3
Nulitatea actului de înregistrare a unei societăţi comerciale are un alt efect decât nulitatea
obişnuită a unui act administrativ. El nu duce la imediata pierdere a personalităţii juridice a
societăţii comerciale. O persoană juridică nu dispare din circuit asemenea unui individ prin moarte.
Pentru siguranţa circuitului civil, societatea a cărei înregistrare a fost declarată ilegală trebuie să se
retragă civilizat din circuitul civil, de aceea ea trebuie în prealabil să-şi prevină toţi creditorii şi să le
satisfacă cerinţele. Mai mult decât atât, societatea trebuie să obţină satisfacerea creanţelor de la
debitorii săi. De acest raţionament s-au condus elaboratorii Codului civil din 2002. Astfel, în art.87
şi 110, se stipulează că în cazul în care constituirea societăţii este viciată şi aceasta este declarată
nulă, nu se va ajunge imediat la pierderea personalităţii juridice şi la radierea societăţii din registru,
ci numai la dizolvare. Art.111 prevede că pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a
nulităţii societăţii comerciale rămâne definitivă, aceasta se dizolvă şi intră în procedura de lichidare.
Aşadar, nulitatea societăţii, inclusiv nulitatea actului ei de înregistrare, nu afectează actele juridice
pe care le-a încheiat până la data devenirii definitive a hotărârii judecătoreşti. Legislaţia anterioară
Codului civil nu conţinea dispoziţii similare celor analizate.

3
Aurel Băieșu, Sergiu Băieșu, Oleg Buruiană „Codul civil al Republicii Moldova : Comentariu. Art. 1-511”, Chișinău,
2006

~4~
 2. De asemenea, dispoziţiile legale stabilesc că societatea va fi declarată nulă dacă obiectul
societăţii indicat în contractul de constituire este ilicit sau contrar ordinii publice (Codul civil,
art.110 alin.(2) lit. b)).

Obiectul se consideră a fi ilicit dacă:

a) practicarea acestuia este interzisă de dispoziţiile actelor normative;
b) pentru practicarea genului respectiv de activitate este pedeapsă penală sau administrativă;
c) activitatea este permisă numai întreprinderilor de stat, dar nu şi societăţilor comerciale. 4

Nu este stabilită în legislaţie o listă a activităţilor interzise. Există însă activităţi a căror
practicare este sancţionată penal sau administritiv. Printre acestea am califica astfel de infracţiuni ca
traficul de fiinţe umane, munca forţată, sclavia, activitatea de mercenari, operaţiunile cu mijloace
băneşti ilicite, comercializarea mărfurilor de proastă calitate şi altele asemenea, pentru care sunt
prevăzute pedepse penale. O altă categorie de activităţi cad sub incidenţa dispoziţiilor ce le califică
drept acţiuni interzise, ele fiind permise numai întreprinderilor de stat. Cu alte cuvinte, actul
normativ stabileşte că anumite activităţi se practică exclusiv numai de către întreprinderile de stat şi
sunt interzise societăţilor comerciale. În categoria activităţilor interzise nu intră cele desfăşurate în
bază de licenţă sau de o altă autorizaţie, eliberată de autoritatea publică abilitată.

Obiectul de activitate este contrar ordinii publice, atunci când el nu este interzis expres de
normele juridice, însă activitatea respectivă atentează la morală, linişte şi la alte valori care se
includ în noţiunea de ordine publică.

Nulitatea societăţii nu va opera dacă aceasta practică activităţi interzise sau activităţi care
contravin ordinii publice, ori activităţi care nu sunt indicate în actul de constituire. În astfel de
cazuri, dizolvarea forţată va opera pentru cauza indicată la art.87 alin.(1) lit.d) din Codul civil.
Potrivit art. 110 din Codul civil, societatea al cărei act de constituire nu are formă autentică urmează
a fi declarată nulă. De asemenea, dacă în actul de constituire nu se indică denumirea societăţii,
scopul ei, participaţiunile asociaţilor, cuantumul capitalului social subscris, ori se indică un capital
mai mic decât cel stabilit de lege, societatea va fi declarată nulă.

4
Nicolae Roșca „Nulitatea societății comerciale și consecințele ei” în Conferința corpului didactico-științific „Bilanțul
activității științifice a USM în anii 2000-2002”, vol. I, Chișinău, 2003

~5~
 3. Nulitatea operează şi în cazul în care actul de constituire există, dar potrivit alin.(2) lit.c)
în conţinutul lui nu este indicată:
 denumirea societăţii comerciale care a fost înregistrată;
 dacă nu este indicată mărimea totală a capitalului social, iar potrivit legislaţiei în
vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă un anumit capital social;
 nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui fondator care a
participat la fondare;
 nu este indicat obiectul de activitate a societăţii.5

4. Legea mai prevede un temei de declarare a nulității persoanei juridice și anume dacă
dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate (art. 110 alin.(2) lit. d)).
Instanţa poate declara nulitatea și în cazul cînd în actul de constituire este prevăzut capitalul social,
dar mărimea indicată acolo este mai mică decât mărimea minimală indicată în actele normative.
Sau deşi în actul de constituire a fost indicat capitalul social corect, dar în realitate capitalul social
format a fost mai mic decât minimul stabilit de lege.

5. Un ultim motiv de nulitate a societăţii comerciale indicat la alin.(2) lit. e) este dacă nici
unul din fondatorii societăţii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei
societăţi comerciale. Această formulă a legiuitorului se răsfrânge asupra persoanelor fizice care nu
au capacitate de exerciţiu din cauza neatingerii vîrstei necesare sau care au fost declarate incapabile
de către instanţa de judecată, asupra persoanelor juridice cărora li se interzice prin lege sau prin act
constitutiv să participe la constituirea persoanei juridice cu scop lucrativ.

Al doilea moment care merită atenţie, că societatea va fi declarată nulă numai dacă toţi
fondatorii nu au capacitatea respectivă. În cazul în care doar unul sau doar câţiva fondatori nu au
avut capacitate, nulitatea operează doar în privinţa lor, societatea continuând să existe formată din
ceilalţi asociaţi, adică societatea trebuie privită în aşa fel de parcă persoanele fără capacitate nici nu
ar exista în componența acesteia. Numai dacă excluderea acestuia duce la apariţia altor temeiuri de
nulitate atunci societatea poate fi anulată, însă din alte temeiuri. Ca exemplu poate fi că nesocotirea
asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege, sau numele
acestui asociat era utilizat în denumirea de firmă.

Semnarea actului de constituire de către o persoană care nu are capacitatea necesară duce la
nulitatea lui parţială, producând efecte numai faţă de această persoană. Consimţământul alterat de

5
Aurel Băieșu, Sergiu Băieșu, Oleg Buruiană „Codul civil al Republicii Moldova : Comentariu. Art. 1-511”, Chișinău,
2006

~6~
vicii al asociatului de asemenea nu poate avea ca efect nulitatea definitivă a contractului, societatea
urmînd să existe şi cu persoanele rămase, a căror voinţă nu a fost alterată. În literatură găsim
exprimată ideea că, în cazul în care consimţământul este viciat de dol, celui afectat i se dă o acţiune
în despăgubire în locul acţiunii de nulitate.

Important este ca aceste nereguli să fie depistate la momentul constituirii, de către

registratorul de stat la examinarea actelor depuse, nu după înregistrarea de stat. Nulitatea este
prevăzută anume pentru situaţiile în care societatea a fost înregistrată, deşi existau temeiuri pentru
refuzul înregistrării. În cazul în care aceste temeiuri apar ulterior, pe parcursul activităţii, societatea
va fi dizolvată de către instanţa de judecată în conformitate cu art. 87 din Codul civil.6

Declararea nulităţii poate fi făcută în proces de contencios administrativ sau în proces civil.
În proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la alin.(2) lit.b)-e),
iar în contencios administrativ se va cere anularea actului de înregistrare efectuat de Camera
Înregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin.(2) lit. a).7

Art. 110 alin.(3) din Codul civil prevede că dispozitivul hotărîrii de declarare a nulităţii
societăţii comerciale se inserează în publicaţiile societăţii în termen de 15 zile de la data rămînerii
definitive a hotărîrii. Respectiv, hotărârea instanţei care a rămas definitivă şi executarea căreia nu a
fost suspendată de instanţa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile în ziarul indicat în actul
de constituire a societăţii şi în Monitorul Oficial după regulele stabilite la art.91 Cod civil, care
prevede că după înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în “Monitorul Oficial al
Republicii Moldova” şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un
aviz despre lichidarea persoanei juridice şi, în termen de 15 zile, îl informează pe fiecare creditor
cunoscut despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor.

6
Nicolae Roșca, Sergiu Baieș, Olga Cojocaru „Comentariu teoretico-practic la Legea nr. 135/2007 privind societățile cu
răspundere limitată”, Chișinău, 2009
7
Aurel Băieșu, Sergiu Băieșu, Oleg Buruiană „Codul civil al Republicii Moldova : Comentariu. Art. 1-511”, Chișinău,
2006

~7~
 Efectele declarării nulității
Codul civil al RM prevede în art. 111 efectele declarării nulității persoanei juridice, stipulînd
în alin. (1) că pe data la care hotărîrea judecătorească de declarare a nulităţii societăţii comerciale
rămîne definitivă, aceasta se dizolvă şi intră în lichidare. Prin hotărîre judecătorească de declarare a
nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii.
Societatea comercială care a fost declarată nulă, se consideră că a fost dizolvată la
data la care hotărârea instanţei a rămas definitivă. Hotărârea instanţei este definitivă la data
expirării termenului de apel, dacă părţile nu au atacat cu apel sau la data când instanţa a respins
cererea de apel. Societatea declarată nulă potrivit art.110 întră în procedura de lichidare şi acesteia i
se aplică regulile stabilite la art. 86 alin.(2) –(6) art.89 –99 din Cod civil. Instanţa de judecată are
obligaţia să desemneze şi lichidatorul acesteia, dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat art.86
alin.(6).

În alin.(2) art. 111 din Cod civil este stipulat că nulitatea societăţii comerciale nu afectează
actele juridice încheiate în numele ei. Conceptul de nulitate a societăţii comerciale este diferit de
nulitatea actelor juridice stabilită de cele stabilite în Titlul III Capitolul III din Codul civil, care fie
că are efect retroactiv, fie că încetează numai pentru viitor. Specificul nulităţii societăţii comerciale
este influenţat de natura juridică a contractului de constituire a societăţii ca consecinţă a existenţei
căruia i-a naştere o persoană juridică. Nulitatea societăţii priveşte mai puţin relaţiile dintre fondatori
şi asociaţi. În mare măsură aceasta priveşte încetarea existenţei unei persoane juridice şi ieşirea din
raporturile în care aceasta a fost cu terţii. De aceia nulitatea nu afectează actele încheiate de
societatea comercială încheiate anterior datei dizolvării, precum nici nu pune capăt existenţei
persoanei juridice. Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare în măsura în care aceasta
este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art.86 alin.(3)), lichidatorul urmând să finalizeze
operaţiunile iniţiate de ea, în unele cazuri fiind în drept să încheie noi acte (art.90 alin. (7)). Instanţa
care examinează nulitatea societăţii nu cercetează starea ei patrimonială, pronunţându-se în
exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. 8

Alin. (3) art. 111 din Cod civil prevede: „Dacă societatea comercială declarată nulă este
insolvabilă, lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate”. Respectiv,
dacă, după declararea nulităţii, constată că activele societăţii nu satisfac creanţele, că există temei
juridic de insolvabilitate, lichidatorul este obligat să depună o declaraţie de insolvabilitate şi să
iniţieze procedura respectivă conform Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012. Potrivit alin.(4)

8
Aurel Băieșu, Sergiu Băieșu, Oleg Buruiană „Codul civil al Republicii Moldova : Comentariu. Art. 1-511”, Chișinău,
2006

~8~
din lege, asociaţii de rea-credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire şi la
înregistrarea societăţii cu încălcările care au dus la nulitate răspund în faţa asociaţilor de
bunăcredinţă şi a terţilor prejudiciaţi de nulitate. Acesta şi este efectul prevăzut la art.219 alin.(3),
conform căruia cel prejudiciat este în drept să ceară vinovatului reparaţia daunei.
Instanţa care examinează nulitatea societăţii nu examinează şi starea patrimonială a acesteia.
Ea se pronunţă în exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. Dacă după declararea nulităţii
lichidatorul stabileşte că activele societăţii nu satisfac cerinţelor creditorilor, adică există temei
juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să declare
insolvabilitatea şi să iniţieze procedura respectivă potrivit Legii insolvabilității nr. 149 din
29.06.2012.

Potrivit alin.(4) asociaţii cu rea credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire
şi la înregistrarea societăţii cu încălcările care au dus la nulitate răspund pentru prejudiciu faţă de
asociaţii cu bună credinţă şi faţă de persoanele terţe care au suportat prejudiciu în rezultatulnulităţii.
Acesta este şi efectul prevăzut de art.219 alin.(3) potrivit căruia cel prejudiciat poate să pretindă
repararea de la cel vinovat.

~9~
 Concluzii
Nulitatea este o sancţiune de drept civil prin care actul juridic care nu îndeplineşte condiţiile
de validitate, impuse de normele juridice, este lipsit de efecte. Societatea comercială, luând naştere
printr-un acord de voinţă, care, întrunind condiţiile stabilite de lege i se atribuie personalitate
juridică, este în esenţă un subiect fictiv şi poate dispărea, dacă actul constitutiv sau actul de
înregistrare este declarat nul prin hotărârea instanţei. În dependenţă de obiectul acţiunii, reclamantul
va intenta un proces de contencios administrativ sau o acţiune civilă.9
Consecinţele nerespectării condiţiilor de valabilitate a actului de constituire şi a modului de
înregistrare a persoanei juridice cu scop lucrativ atrag nulitatea acesteia.
Nulitatea actului de înregistrare a unei societăţi comerciale are un alt efect decât nulitatea
obişnuită a unui act administrativ. El nu duce la imediata pierdere a personalităţii juridice a
societăţii comerciale. O persoană juridică nu dispare din circuit asemenea unui individ prin moarte.
O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărârea instanţei de
judecată. Aceasta confirmă faptul că societatea comercială este un contract şi dacă, ea nu trebuia,
dar totuşi a fost înregistrată cu actul constitutiv care contravine condițiilor da valabilitate prevăzute
în Codul civil, poate fi anulată de instanţă la cererea persoanelor interesate.
Respectiv, există condiții prevăzute exhaustiv în Codul civil de declarare a nulității
persoanei juridice cu scop lucrativ. Iar nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt
anterioare apariţiei personalităţii juridice, adică înregistrării de stat a societăţii.
Deci, societatea declarată nulă, potrivit art. 110, se consideră că a fost dizolvată și intră în
procedura de lichidare și acesteia i se aplică regulile stabilite la art. 86 alin. (2)-(6), art. 89-99 din
Codul civil al Republicii Moldova.

9
Nicolae Roșca „Nulitatea societății comerciale și consecințele ei” în Conferința corpului didactico-științific „Bilanțul
activității științifice a USM în anii 2000-2002”, vol. I, Chișinău, 2003

~ 10 ~
 Bibliografie
Surse normative:
 Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002
 Codul Civil Român nr. 287 din 17.07.2009
 Codul Civil al Federației Ruse, Partea a II-a, nr. 14-ФЗ din 26.01.1996
 Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14.06.2007
 Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997
 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

Articole științifice:
 Nicolae Roșca „Nulitatea societății comerciale și consecințele ei” în Conferința corpului
didactico-științific „Bilanțul activității științifice a USM în anii 2000-2002”, vol. I,
Chișinău, 2003

Surse literare:
 Nicolae Roșca, Sergiu Baieș, Olga Cojocaru „Comentariu teoretico-practic la Legea nr.
135/2007 privind societățile cu răspundere limitată”, Chișinău, 2009
 Sergiu Mămăligă „Societățile pe acțiuni. Comentariu la Legea nr. 1134-XIII/1997”,
Chișinău, 2001
 Aurel Băieșu, Sergiu Băieșu, Oleg Buruiană „Codul civil al Republicii Moldova :
Comentariu. Art. 1-511”, Chișinău, 2006
 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu „Dreptul afacerilor”, ed. a III-a, Chișinău, 2011
 Ina Mostan, Denis Băbălău „Dreptul afacerilor, Suport de curs”, Chișinău, 2015
 Iurie Mihalache „Dreptul afacerilor. Note de curs”, Chișinău, 2015
 Natalia Ciobanu „Dreptul afacerilor. Curs universitar”, Chișinău, 2013

~ 11 ~