Raporturile procesual civile

1. Notiunea, trasaturile, temeiurile si structura raportului p.c.

La examinarea şi soluţionarea pricinilor civile apar multiple raporturi procesual civile între instanţa
de judecată cu participanţii la proces şi alţi subiecţi procesuali. Aceste raporturi sunt reglementate de
normele dreptului procesual civil.
Deci, raporturile procesual civile sunt relaţiile sociale reglementate de normele dreptului
procesual civil care apar în cazul examinării şi soluţionării cauzelor civile între instanţa de judecată, pe de
o parte, şi participanţii la proces, pe de altă parte.
Raporturile procesual civile constituie o categorie a raporturilor juridice. Ca şi orice raport juridic,
ele apar şi există între persoane concrete în baza normelor de drept; ele consfinţesc în formă juridică
conduita reciprocă a subiecţilor acestor raporturi, precum şi sunt asigurate prin forţa coercitivă a puterii de
stat. Fara stabilirea raportului procesual civil ar fi imposibila aplicarea DPC. Din momentul in care este
reglementat de o norma, relatiile sociale capata forma de raport juridic, astfel, rap juridic procesual civil
este unul complex si dinamic.
În sistemul relaţiilor procesual civile se face distincţie între raporturi:
a)      Principale – acele relaţii fără de care nu poate exista un proces cum ar fi, de exemplu,
raporturile dintre reclamant şi instanţa de judecată, instanţa de judecată şi pîrît.
b)      Secundare – se stabilesc între instanţa de judecată şi participanţii la proces doar pe unele
categorii de pricini, cum ar fi intervenienţii şi procurorul.
c)      Auxiliare – iau naştere între instanţa de judecată şi persoanele care contribuie la înfăptuirea
justiţiei, cum ar fi, de exemplu, martorul, expertul, specialistul, interpretul, translatorul.

Raportul procesual civil se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati/trasaturi:

1. Subiect obligatoriu al raporturilor procesual – civile este instanţa de judecată. Aceasta este
detinatoarea puterii. În general, caracteristica de bază a raportului juridic procesual civil o constituie
caracterul de autoritate a instantei de judecata si caracterul de subordonare în faţa instanţei de judecată a
oricărui alt subiect.
2. Are caracter dynamic si complex (1. Se naste odata cu intentarea procesului, se modifca si se
stinge , evoluind de la o etapa la alta; 2. Participa atit partile, precum si alti participant: expert, traducator,
interpret, etc.)
3. Sunt posibile numai în forma juridică(reglem de o norma impreativa), spre deosebire de
raporturile material juridice care pot apărea şi exista şi fără reglementare juridică(libertatea contractuala).
4. Constituie un complex de raporturi în dinamism care se desfăşoară în ordine succesivă,
interactioneaza unul cu celalalt, în măsura trecerii de la un act procesual la alt act, de la o fază a procesului
la altă fază, fiind astfel in interdependenta.

Premisele/temeiurile necesare pentru apariţia (modificarea, încetarea) raporturilor procesual

civile:
1. existenţa normei de drept procesual civil. Norma juridică reprezintă premisa generală care
conturează faptul juridic, subiectele, conţinutul şi obiectul raportului;
2. Capacitatea procesuala - capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor procedurale:
- Capacitatea procesuală de folosinţă este aceea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea
unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. Este recunoscuta tuturor subiectilor
personae fizice(ca titular de dr si oblig)/juridice(din momentul constituirii).
- Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica  singură 
drepturile  procesuale  şi  de  a-şi îndeplini  singură  obligaţiile procesuale sau prin reprezentant. De regula,
apare la 18 ani, prin exceptie poate aparea la 16 ani prin emancipare.
3. Faptul juridic:
- actiuni/inactiuni licite/ilicite (cererea de chemare in judecata).
- evenimente (independente de vointa partilor) – art. 70 CPC: succesiunea in dr procedural “În cazul ieşirii
uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre judecătorească (deces,
reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite
înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a
procesului.”

Structura raportului juridic:

Ca si orice raport juridic, raportul juridic procesual civil este compus din 3 elemente structurale:
1. Subiect; Subiecţii sunt toate persoanelor şi organelor cărora le sunt atribuite anumite
drepturi şi obligaţii în baza normelor dreptului procesual civil şi care participă în cadrul unui raport juridic
procesual civil. Deosebim trei grupe de subiecţi ai raporturilor juridice procesual – civile:
I grupă – instanţa de judecată. Ea are sarcina de a examina şi a soluţiona litigiile ce apar între
persoanele fizice şi/sau juridice, ele neputând să refuze rezolvarea acestor diferende. Ea are 2 funcţii:–         
Examinarea cauzei;–          Soluţionarea cauzei.
II grupă – participanţii la proces
a)      Persoanele care participă la proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor
personale, având un interes material şi procesual juridic. Aici se includ părţile, adică reclamantul şi pîrîtul
(sau creditor şi debitor). La această categorie de participanţi se mai atribuie şi intervenienţii, care se împart
în:
1.  intervenienţi principali – terţele persoane care intervin în proces, pentru a-şi apăra drepturile
sau interesele cu privire la obiectul litigiului sau drepturile legate de acesta.;
2.  intervenienţi accesorii – persoanele care au intervenit sau au fost atrase în proces, pentru că
hotărîrea care se va pronunţa poate să influenţeze drepturile sau obligaţiile lor faţă de una din părţi.

b)      Persoanele care participă în proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor altor
persoane având în proces un interes doar procesual nu şi material:
1. procurorul, care porneşte procesul în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor,
persoanelor în vârstă, persoanelor incapabile, unui număr nelimitat de persoane, în interesele statului şi
societăţii;
2. organele autorităţilor publice, organizaţiile şi persoanele fizice care participă la proces în cazurile
prevăzute de lege în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane.

III grupă – persoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei (auxiliarii). Specific acestor subiecte
este lipsa interesului juridic atît material, cît şi procesual în examinarea şi soluționarea cauzei, iar dacă se va
constata cointeresarea lor acestea se vor abţine de la judecată sau vor fi recuzaţi. Aici intră: reprezentanţii;
martorii;  experţii şi specialiştii;  translatorii și interpreții, etc.
Interesul poate fi:
Material – când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial.
Moral – când se urmăreşte obţinerea unei satisfaceri sufleteşti.
Condiţiile interesului:
să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea;
să fie personal – în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală şi nu pe
adversarul său; Şi în cazul în care acţionează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se
răsfrînge asupra lor;
să fie născut şi actual – cel care acţionează dacă s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

Respingerea acţiunii. Invocarea lipsei interesului se face pe calea excepţiei. Excepţia poate fi
ridicată de partea adversă, de procuror sau de instanţă din oficiu.

2. Obiect;

Obiectul raportului juridic procesual civil este conduita subiectelor care rezultă din drepturile și obligațiile
lor procesuale. Obiectul raportului juridic procesual civil se compune din:
a. obiectul general  – specific pentru toate raporturile procesuale şi constă în cauza concretă care se
examinează de instanţa de judecată. (Apararea dr incalcat sau contestat, sau a unui interes legitim)
Exemplu: respectarea ordinii în instanţă.
b. obiectul special  –  specific pentru fiecare raport procesual şi constă în acţiunile procedurale
concrete ale instanţei de judecată, ale participanţilor la proces şi ale auxiliarilor justiţiei. Exemplu:
prezentarea probelor, depoziţiile martorilor, etc.

3. Conţinut.

Conţinutul raportului juridic procesual civil  constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor
procesului civil. Normele de drept procesual civil stabilesc volumul drepturilor și obligațiilor subiecților
procesului civil în funcție de scopul participării și de calitatea lor procesuală. Pe cind unii autori considera ca
continutul rap pc este format din dr si oblig procesuale, altii considera ca continutul este format din
activitatea si actiunile care rezulta din exercitarea dr procesuale. O alta categorie de autori sustin un
caracter mix al continutului, imbinind ambele pareri.

2. Instanta de judecata in calitate de subiect obligatoriu a rap pc.

Procesul, desi se declara de reclamant, nu se poate desfasura in lipsa instantei, ca autoritate

imputernicita a infaptui Justitia, asa cum se consacra in actul fundamental al tarii si CPC, “ justiţia se
înfăptuieşte în numele legii numai de către instanţele judecătoreşti.” Astfel, prin instanţa judecătorească
se înţelege organul împuternicit de lege să rezolve un litigiu intervenit între părţi. In raport cu instant,
partile se afla in raport de subordonare.
Pe de alta parte, constituirea instanţei de judecată semnifică alcătuirea ei complexă, cu toate
organele şi persoanele cerute de lege. Este vorba, în primul rând, de participarea alături de completul de
judecată a grefierului. La însărcinarea judecătorului, grefierul îndeplineşte unele acte procedurale prin care
contribuie la pregătirea dosarului către dezbaterile judiciare, înştiinţează participanţii la proces despre
locul, data şi ora dezbaterilor, verifică prezenţa lor la şedinţă, clarifică motivele neprezentării lor şi le
notifică judecătorului, încheie procesul – verbal al şedinţei şi îndeplineşte alte indicaţii ale judecătorului în
vederea bunei organizări şi desfăşurări a procesului.

3. Deosebirea dintre compunerea si constituirea instantei de judecata.

Compunerea instantei de judecata – se refera la completul de judecata (organ colegial căruia îi

revine sarcina de a soluţiona litigiul dintre părţi. C.j. are atribuţii privitoare la cercetarea şi lămurirea tuturor
raporturilor dintre părţi.), adica completarea instantei de judecata cu judecatori, grefieri, interpreti,
asistenti judiciari, expeti, specialisti in examin unei cauze concrete, adica personalul instantei. (politia
judecatoreasca).
Potrivit principiului judecarii unipersoanel si colegiale a pricinilor, si in conformitate cu alin 1, art 21
CPC,”pricinile civile se judecă în primă instanţă de un complet unipersonal, format dintr-un singur
judecător(care opereaza in numele instantei de judecata) sau de un complet colegial, format din 3
judecători. În instanţa de apel şi de recurs, pricinile se judecă de un complet colegial, format din 3
judecători. Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție judecă recursurile împotriva deciziilor Curții de Apel
în complet colegial, format din 5 judecători. La fel, potrivit art 2 Al legii cu privire la statutul judecatorului,
„judecatorii din toate instanttele judecatoresti au un statut unic si se disting intre ei numai prin
imputerniciri si competenta. ”
În literatura de specialitate au fost aduse următoarele argumente în favoarea sistemului colegial:
- oferă garanţia unei justiţii mai bune datorită schimbului de idei, păreri, discuţiilor;
- confruntarea dintre judecători în timpul deliberării;
- oferă garanţia imparţialităţii datorită controlului reciproc;
- oferă posibilitatea formării judecătorilor tineri care vor intra în complet alături de cei mai experimentaţi;
- datorită deciziei anonime, agresivitatea celui ce a pierdut procesul nu se poate opri la o anumită
persoană.
Contraargumente:- sistemul colegial este mai costisitor;- cauza nu se rezolvă cu aceeaşi
celeritate (rapiditate) şi facilitate ca în cazul judecătorului unic;- preşedintele instanţei, care, de regulă,
prezidează ședința de judecată i-ar putea domina pe ceilalţi judecători.

Constituirea instatei de judecata – se refera la judecatori si alte persoane care participa la

judecarea cauzei.

4. Incidente privind compunerea completului de judecata:

a. inadmisibilitatea participarii judecatorului la judecarea c.c
Incompatibilitatea, în sens general, constă în imposibilitatea judecătorului de a îndeplini
concomitent cu funcţia de judecător, şi alte funcţii private sau publice, cu excepţia activității
didactice şi ştiinţifice. În sens restrîns, incompatibilitatea se referă la situaţia în care un judecător
este oprit să ia parte la judecarea unei cauze în cazurile expres prevăzute de lege.

In lit se mai mentioneaza distingerea intre:

1. incompatibilitatea absoluta (cele ce tin expres de aterpronuntarea si consecrate de CPC imperativ)
2. incompatibilitatea relativa : in doctrina, motivele de incompatibilitate relativa au fost grupate in 5
categorii principale:
– motive vizand antepronuntarea;
– motive privind interesul judecatorului;
– motive privind rudenia, afinitatea si concubinajul;
– motive vizand dusmania;
– alte motive, care determina indoieli intemeiate privind impartialitatea judecatorului (de pilda: judecatorul
este nasul, cuscrul, finul partii).

Astfel, art.49 C.P.C. al R. M. stabileşte cazurile de inadmisibilitate a participării repetate a judecătorului la

examinarea cauzei şi anume:
1. judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în primă instanţă nu mai poate participa la
judecarea acesteia în instanţa de apel, de recurs şi nici la rejudecarea ei în primă instanţă după casare şi
invers,
2. judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în apel, nu mai poate participa la
judecarea ei în recurs şi în primă instanţă,
3. judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în recurs nu mai poate, participa la
judecarea ei în primă instanţă şi nici în instanţa de apel şi de recurs.
 Prevederile prezentului articol nu au incidenţă asupra cazurilor de:
- refuz  de primire a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 169 :(1) Judecătorul refuză să
primească cererea de chemare în judecată dacă:
    a) cererea nu urmează a fi judecată în instanţă judecătorească în procedură civilă;
    b) există o hotărîre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi
obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în
legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzacţie;
    b1) reclamantul şi-a retras acţiunea civilă la faza judecării cauzei în procesul penal, dacă retragerea a fost
acceptată de instanţă;
    c) aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul
adresării în judecată în acest scop; 
    d) există o hotărîre arbitrală, obligatorie pentru părţi,  cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra
aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, cu excepţia cazurilor în care judecata a respins cererea de
eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale sau a desfiinţat hotărîrea arbitrală;
    e) reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.
59 alin. (2).
- de restituire a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 170 şi 171,
Judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă:
    a) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară,
inclusiv prin mediere, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor;
    b) instanţa nu este competentă să judece pricina;
    c) cererea a fost depusă de o persoană care, în pricina civilă respectivă, nu are capacitate de exerciţiu al
drepturilor procedurale civile;
    d) soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei, în timpul sarcinii sau în
primul an de la naşterea copilului;
    e) cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este
semnată fără a se indica funcţia semnatarului;
    f) cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi
a susţine procesul;
    g) la aceeaşi instanţă sau la o alta, se află în judecată un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect
şi avînd aceleaşi temeiuri;
    i) reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului.
- de scoatere a cererii de pe rol în temeiul art. 267
  Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care:
    a) reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare
prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere;
    b) cererea a fost depusă de o persoană care, în pricina civilă respectivă, nu are capacitate de exerciţiu al
drepturilor procedurale civile;
    c) cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită;
    d) litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se află în curs de judecată
la aceeaşi instanţă sau la o alta;
    e) părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la
examinarea pricinii în fond pîrîtul a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată;
    f) părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat
examinarea pricinii în absenţa lor;
    g) reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele
neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea
pricinii în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond;
    h) soţul a înaintat acţiune de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în
decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător;
    i) persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art.7 alin.(2), art.72 alin.(2) şi
art.73 alin.(3), nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant;
    j) persoanele indicate la art.72 şi 73 au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a
plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă;
    k) instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de
instanţă;
    l) la examinarea pricinii în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa
instanţelor judecătoreşti;
    l1) părţile au solicitat examinarea pricinii de către judecata arbitrală, în condiţiile legii;
    m) în alte cazuri prevăzute de lege.
- de încetare a procesului în temeiul art. 265 lit. a) şi b).
 Instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care:
    a) pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă;
    b) într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărîre
judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunţarea
reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi;

b. abtinerea judecatorului la judecarea c.c / c. recuzarea judecatorului.

Abţinerea şi recuzarea sunt reglementate pentru a proteja partile în acele cazuri în care se
presupune că judecătorul nu ar fi obiectiv. Cazurile de abţinere sunt aceleaşi ca şi cele de recuzare, fiind
prevăzute de art. 50-51 din Codul de procedură civilă. Abţinerea este obligaţia pe care o persoană din
aparatul judiciar o are atunci când a luat cunoştinţă de faptul că nu poate participa la judecata unei cauze
civile / este acel incident procedural în care un judecător care ştie că se află într-unul dintre cazurile
prevăzute de lege declară că se retrage de la judecarea unei anumite pricini. Dacă acesta nu s-a abţinut de
la soluţionarea pricinii, în calitate de parte în cauză, aveţi posibilitatea legală de a formula cerere de
recuzare. Recuzarea judecătorului, reprezintă incidentul procedural în care una dintre părţi poate cere, în
cazurile prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite
pricini.Judecătorul urmează a fi recuzat dacă:

1. la judecarea anterioară a pricinii a participat în calitate de martor, expert, specialist, interpret,

reprezentant, grefier, executor judecătoresc, arbitru sau mediator;

2. se află în raporturi de rudenie până la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate până la al treilea
grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora;

3. rudă a sa până la al patrulea grad inclusiv sau un afin până la al treilea grad inclusiv a participat, ca
judecător, la judecarea aceleiaşi pricini;

4. este rudă până la al patrulea grad inclusiv sau afin până la al treilea grad inclusiv cu un alt membru
al completului de judecată;

5. este tutore, curator sau adoptator al uneia dintre părţi;

6. şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă;

 7. are un interes personal, direct sau indirect în soluţionarea pricinii ori există alte împrejurări care
pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui.

Din completul care judecă pricina nu pot face parte persoanele care se află în raporturi de rudenie sau de
căsătorie. Aceleaşi temeiuri de recuzare a judecătorului se extind şi asupra expertului, specialistului,
interpretului, grefierului, executorului judecătoresc, arbitrului și mediatorului (art 51 CPC). Plus la aceasta,
expertul şi specialistul mai pot fi recuzaţi dacă depind sau au depins pe linie de serviciu ori pe altă linie de
părţi sau de alţi participanţi la proces ori dacă au efectuat o revizie ale căror materiale au servit drept temei
pentru intentarea procesului ori care sunt folosite la soluţionarea pricinii în cauză.

Cererea de recuzare sau abţinerea se face oral sau în scris până la începerea dezbaterilor în fond, cu
excepţia cazurilor când temeiul recuzării i-a devenit cunoscut mai târziu. Cererea se examinează de aceeaşi
instanţă care soluţionează cauza, iar recuzarea judecătorului se soluţionează în aceeaşi zi de un alt complet
de judecată sau în cel mult 10 zile de instanţa ierarhic superioară, în cazurile când în instanţa sesizată nu se
poate constitui un alt complet de judecată sau când recuzarea îi priveşte pe toţi judecătorii.

5. Participarea la proces a persoanelor care contribuie la infaptuirea justitiei.

Legislatorul a prevăzut exhaustiv în Codul de procedură civilă categoriile participanților la procesul

civil. Potrivit art. 55 al CPC, sunt participanţi la proces: părţile, intervenienţii, procurorul, persoanele care, în
conformitate cu art.7 alin.(2), art.73 şi 74, sunt împuternicite să adreseze în instanţă cereri în apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin în proces pentru a
depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane, precum şi persoanele interesate în pricinile cu
procedură specială.
 Articolul 59.CPC  Părţile în proces
    (1) Parte în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul
intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.
    (2) În cazurile prevăzute de lege, pot fi parte în proces asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate
juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii. 
    (3) Parte în proces civil poate fi Republica Moldova, reprezentată de Guvern şi de organele împuternicite
să exercite o parte din funcţiile Guvernului, precum şi unităţile administrativ-teritoriale, reprezentate prin
împuterniciţii lor în modul prevăzut de lege.
     (4) În cazul intentării unui proces la cererea persoanelor şi organelor împuternicite prin lege să se
adreseze în instanţă pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane,
aceasta din urmă este înştiinţată despre iniţierea procesului, urmînd să participe la el în calitate de
reclamant.
Sunt paricipanti la procesul civil:
instanta de judecata; procurorul; grefierul; martorii; expertii; arbitrii; avocatii; asistentii judiciary.
Sunt parti la procesul civil: reclamantul, piritul, tertii intervenienti.

Deosebim 2 grupe de participanti la proces :

a)Persoanele care participă la proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor
personale, având un interes material şi procesual juridic. Aici se includ părţile, adică reclamantul şi pîrîtul
(sau creditor şi debitor). La această categorie de participanţi se mai atribuie şi intervenienţii,  care se împart
în:

* intervenienţi principali – terţele persoane care intervin în proces, pentru a-şi apăra drepturile sau
interesele cu privire la obiectul litigiului sau drepturile legate de acesta;
*  intervenienţi accesorii – persoanele care au intervenit sau au fost atrase în proces, pentru că hotărîrea
care se va pronunţa poate să influenţeze drepturile sau obligaţiile lor faţă de una din părţi;

b) Persoanele care participă în proces din numele propriu în apărarea drepturilor şi intereselor altor
persoane având în proces un interes doar procesual nu şi material:

 procurorul, care porneşte procesul în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor,
persoanelor în vârstă, persoanelor incapabile, unui număr nelimitat de persoane, în interesele
statului şi societăţii;

 organele autorităţilor publice, organizaţiile şi persoanele fizice care participă la proces în cazurile

prevăzute de lege în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane.

Persoanele care contribuie la înfăptuirea justiției se referă la categoria subiecților raporturilor

procesual civile care nu manifestă un interes material juridic sau procesual-juridic în procesul civil.
Constatarea existenței anumitor interese de diferit ordin în examinarea și soluționarea procesului, va
constitui un temei de recuzare sau de abținere pentru unele din persoane care contribuie la înfăptuirea
justiției .Specific acestor subiecte este lipsa interesului juridic atît material, cît şi procesual în examinarea şi
soluționarea cauzei, iar dacă se va constata cointeresarea lor ,acestea se vor abţine de la judecată sau vor fi
recuzaţi. Aici intră:* reprezentanţii;*  martorii;*  experţii şi specialiştii;* grefierul;*  translatorii și
interpreții, etc. Interesul poate fi:Material – când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin
patrimonial.Moral – când se urmăreşte obţinerea unei satisfaceri sufleteşti.
Condiţiile interesului:să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea; să fie personal – în folosul
practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală şi nu pe adversarul său; Şi în cazul în care
acţionează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se răsfrînge asupra lor; să fie născut şi
actual – cel care acţionează dacă s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

Articolul 70. Succesiunea în drepturile procedurale

    (1) În cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre
judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare),
instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice
fază a procesului.
    (2) Actele săvîrşite pînă la intrarea în proces a succesorului sînt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost
obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o.
    (3) Încheierea instanţei despre refuzul în admiterea succesorului poate fi atacată cu recurs.
    Articolul 71. Participarea procurorului la judecarea 
                          pricinilor civile 
    (1) Procurorul participă la judecarea pricinilor civile în calitate de participant la proces dacă el însuşi a
depus cererea de chemare în judecată. 
    (2) Procurorul poate depune cererea de chemare în judecată pentru compensarea prejudiciului cauzat
autorităților publice prin infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, în cazul
încetării urmăririi penale sau neînceperii urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5) şi 9) din Codul de
procedură penală. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice.
Articolul 74. Participarea la proces a autorităţilor
                          publice pentru a depune concluzii
    (1) În cazurile stabilite de lege, autorităţile publice competente, din proprie iniţiativă, la cererea
participanţilor la proces sau din oficiul instanţei, pot interveni în proces pînă la pronunţarea hotărîrii în
primă instanţă, precum şi în instanţa de apel, pentru a depune concluzii, potrivit funcţiei, în vederea
apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale altor persoane, a intereselor statului şi ale
societăţii.
    (2) Instanţa judecătorească poate, după caz, din oficiu să introducă în proces autoritatea publică
competentă pentru a depune concluzii asupra pricinii în curs de examinare.
    (3) Autorităţile menţionate în prezentul articol au drepturile şi obligaţiile procedurale de participant la
proces specificate la art.56 din prezentul cod, precum şi în alte legi.
    Articolul 75. Reprezentarea în instanţă judecătorească
    (1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar.
Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.