1.Notiunea si caracteristica dr
Raportul juridic de drept funciar si
funnciar si al mediului ca ramura
de drept.
Dreptul funciar – ramura distincta in
sistemul national juridic ce cuprinde o
totalitate de norme juridice stabilite sau
sanctionate de stat, care reglementeaza
raporturi sociale de folosire a
pamintului, conditiile si mijloacele de
productie, in scopul folosirii lui
rationale, al imbogatirii solului, precum
si al apararii drepturilor si intereselor ale
subiectilor relatiilor funciare.
Dreptul mediului – acea ramură de
drept care cuprinde normele juridice ce
reglementează relaţiile dintre persoane în
legătură cu folosirea, protecţia,
conservarea şi dezvoltarea
componentelor mediului
Obiectul dreptului funciar. Obiectul
dreptului funciar îl constituie, în
principal, relaţiile sociale legate de
folosinţa pământului, oricare ar fi
destinaţia terenurilor, forma de
proprietate sau persoana beneficiarului
folosinţei funciare.
De asemenea, dreptul funciar mai
reglementează şi o serie de relaţii
funciare ce privesc măsurile adoptate de
către stat, în vederea realizării politicii
sale funciare, adică a organizării şi
evidenţei funciare. În obiectul acestei
ramuri se mai includ şi relaţiile de natură
funciară născute în legătură cu realizarea
măsurilor privind folosirea deplină şi
raţională a tuturor suprafeţelor de
pământ.
Aşadar, normele juridice ce alcătuiesc
conţinutul dreptului funciar ca ramură de
drept se pot clasifica astfel:
- norme juridice care reglementează
formele proprietăţii asupra terenurilor şi
regimul lor juridic;
- norme juridice care reglementează
modul de exploatare a terenurilor în
România;
- norme juridice care reglementează
sistemul de evidenţă şi publicitate
imobiliară;
- norme juridice care reglementează
folosirea, protecţia şi ameliorarea
terenurilor.
Obiect de reglementare a Dreptului
mediului – relaţiile sociale ce apar între
persoane fizice sau juridice în legătură
cu folosirea, conservarea, dezvoltarea şi
protecţia factorilor de mediu.
Pot fi distinse patru grupe de relaţii
sociale ce constituie obiectul de
reglementare a Dreptului mediului:
• relaţii legate de folosirea raţional a
componentelor mediului;
•relaţii privitor la conservarea factorilor
de mediu;
• relaţii privitor la dezvoltarea factorilor
de mediu; relaţii privitor la protecţia
factorilor de mediu
Izvoarele dr funciar si al mediului
Constituţia reprezintă cel mai
important izvor al dreptului funciar,
stabilind cadrul juridic general al
reglementării în domeniul proprietăţii,
precum şi norme care reglementează, în
mod expres, anumite aspecte legate de
proprietate, cum ar fi formele proprietăţii
în Md, bunurile ce fac obiectul exclusiv
al proprietăţii publice, regimul juridic al
acestora, ocrotirea proprietăţii etc.
Codul funciar-adoptat la 25 decembrie
1991 si intrat in vigoare la 1 ianuarie
1992 vine sa eglimenteze relatiile
funciare din R Md. Codul funciar
contine norme care reglementeaza
urmatoarele aspecte ale relatiilor
funciare ; privind componenta fondului
funciar ce se compune din categorii de
teren :cu destinatie agricola ; din
intravilanul localitatii ; destinate
industriei, transporturilor,
telecomunicatiilor ; destinate ocrotirii
naturii, sanatatii, activitatii recreative,
terenurile de valoare istorico-culturala,
terenurile zonelor suburbane si ale
zonelor verzi, ale fondului silvic, ale
fondului apelor, ale fondului de rezerva ;
proprietetea(publica, privata) asupra
terenurilor ; protectia ecologica asupra
terenurilor; inregistrarea de stat asupra
terenurilor si a dreptului de proprietate
asupra lor in Registrul Bunurilor
Imobile al cadastrului territorial; norme
ce stabilesc componenta organelor de
stat, care aucompetenta aplicarii si
executarii fondului funciar.
Actele organeloe administratiei
publice ca izvoare ale dr funciar
ca de exemplu pot servi ordonantele,
instructiunile si dispozitiile Ministerului
agriculturii si industriei alimentare,
actele cu character normative adoptate
de agentia nationala cadastru, resurse
funciare si geodezie.
Deasemenea ca izvor de drept poate fi
considerate practica judiciara in
domeniul folosirii pamintului su al
aplicarii legislatiei funciare un rol
important ii revine practicii judiciare
• Legea privind fondul ariilor naturle
protejate de stat(rezervatii, biosfera);
• Legea privind pretul normativ si modul
de vinzare-cumpărare a terenurilor;
• Legea exproprierii pentru cauză de
utilitate publică;
• Legea privind arenda in agricultura;
• Regulamentul privind atribuirea
terenurilor.
LEgi si alte acte subordinate legii ca
izvor de drept funciar.
1.legea cu privire la impozitul funciar si
modul de impozitare din 1992
2.legea cu privire la proprietate din 1991
3.legea cu privire la arenda din 1992
2.
al mediului.
Rap juridice de dreptu funciar –sunt
acele relatii sociale specific legate de dr
de proprietate asupra terenurilor de orice
fel si de exercitarea atributerol principale
ale acestui drept-posesia, folosinta si
disozitia, de evidenta funciara prin
registrul agricol, cadastru si publicitatea
imobiliara de folosire a terenurilor
pentru productia Agricola precum si in
alte scopuri de circulatia juridical a
terenurilo, organizarea si amenajarea
terenurilor agricole, de protectia juridical
a trenurilor.
In ceea ce priveste elementele raportului
juridin funciar sunt
Subiectele sau partile intre care se
stabilesc rapor. Juridice.
2.Continutul rapo juridic funciar care
cuprinde drepturile subiective si
obligatiile partilor
3.Obiectul raportului juridic funciar
este inteles fie ca o actiune ori conduit
fie care trebuie s-o urmeze partile rap
juridic funciar fie in sensul ca obiectul
rap juridic funciar fie in sensul ca
obiectul de rapor. Juridic funciar il
constituie bunurile sau terenurile la care
se refera dr si obligatiile partile. Din
analiza rapor. Juridic funciar rezuta ca o
mare inportanta o reprezinta obiectul
juridic funciar. In cazul rap juridic
funciar subiectele nu pot fi decit
persoana fizica si juridical . Au calitate
de personae juridice primariiile care
administreaza terenurile rmase la
dispozitia comisiilor locale . Sunt si
rapor juridice funciare in care ambele
parti sunt personae juridice. In aceste
cazuri terenurile proprietate de stat sunt
in administratrea diferitor institutii si
statiuni de cercetari stiintifice, agricole ,
silvice.
Raportul juridic al mediului- este
deasemenea relatia sociala formata intre
persoanele in legatura cu prevenirea
poluari, refacerea mediului poluat si
imbunatatirea conditiilor de mediu
precum si sanctionarea abaterilor
,,ecologice” reglementata prin norme
juridice specific imanuncheate in ramura
dr mediului, a carui realizare este
asigurata in caz de nevoie de forta
coercitiva a statului Ca si rapo. Juridice
funciare, rapo juridice ale mediului
cuprind 3 elemente: subiectul, continutu,
obiectul
Subiect- pot fi personae fizice si
juridice. In rapo de dr al mediului
participa ca parti in primul rind statul
reprezentat de Ministrul Finantelor sau
de un alt orga al sau desemnat prin lege
inaintat in rap international ori unitati
admi-teritoriale.
Continutul- participantii la rap juridice
sunt legati intre ei prin dr su obligatii
consecrate de lege care impreuneaza
forma continutului rap juridic.
Formularea in mod abstract a dr
consacratr denumite dr subiective ale
subiectilor participant garanteaza
posibilitatea acestora de a actiona intron
anumit fel si de a pretinde din partea
celorlalti o conduit corespunzatoare.
Obiectul- -este acel fenomen asupra
caruia sunt indreptate dr subiective si
obligatiile participantilor la rap juridice.
Cum obiectl rap juridic al mediului este
compex, ceea ce se datoreaza faptului ca
poluarea mediului poate fi rezultatul
celor mai variate activitati ale
participantilor la aceste rapo, iar
prevenirea si combaterea poluarii ca si
imbunatatire conditiilor de mediu sunt
rezultatul unor activitati
3.Principiile dr funciar si al mediului
La baza structurii si continutului
dreptului funciar ca ramura de drept stau
anumite principii ca notiunitemeinice,
proprii dreptului in ansamblu si dreptului
funciar ca ramura aparte.Principiile
dreptului funciar sint:
1) Diversitatea si egalitatea juridica a
tipurilor si formelor de proprietate
asupra pamintului.
2) Circuitul terenurilor ca obiect de
dispunere.
'3) Folosirea rationala a paminturilor
.4) Gospodarirea de sine'statator a
terenurilor conform destinatiei lor
.5) Egalitatea subiectilor privind
folosirea pamintului.
6) Administrarea de stat a fondului
funciar.
7) Raspunderea juridica pentru
incalcarea legislatiei funciare
Principiile fundamentale ale dreptului
mediului. În consens cu obiectivele şi
funcţiile specifice pe care le
îndeplineşte, dreptul mediului este
dominat de o serie de principii generale
care se reflectă, sub o formă sau alta, în
conţinutul şi semnificaţiile normelor
sale.
1. Protecţia mediului este o problemă
de interes general .Prin natura şi
importanţa excepţională a calităţii
mediului pentru lumea vie, protecţia,
conservarea şi dezvoltarea sa constituie o
problemă de interes general. Legea cu
privire la protecţia mediului drept o
problemă de interes naţional, principiu
preluat şi dezvoltat în numeroase acte
normative în materie.
2. Principiul Poluatorul plăteşte Acest
principiu, frecvent utilizat mai ales în
literatura de specialitate, cunoaşte
sensuri diferite şi nu a cunoscut o
consacrare şi înţelesuri juridice precise.
El se inspiră din Teoria economică
potrivit căreia costurile sociale externe
care însoţesc producţia trebuie să fie
internalizate, altfel spus luate în calcul
de toţi agenţii economici în costurile lor
de producţie. Legea mediului prevede că
autorii responsabili de afecarea,
degradarea sau poluarea mediului
trebuie să suporte atât costurile privind
realizarea şi exploatarea instalaţiilor de
denocivizare a emisiilor poluante, a
sistemelor de supraveghere locală şi a
pagubelor produse beneficiarilor afectaţi
sau cadrului natural, cât şi penalităţi
pentru depăşirea limitelor admise la
emisii, înscrise în actele de reglementare
privind protecţia mediului.
3. Principiul colaborării obligă la
consultarea autorităţilor responsabile faţă
de protecţia mediului, a altor factori
interesaţi, ca şi a cetăţenilor, cu ocazia
elaborării actelor de reglementare în
materie, pentru a se putea integra şi
corobora preocupările şi interesele
acestora în decizii ca şi pentru a ţine
seama de măsurile necesare a fi adoptate,
pentru eliminarea implicaţiilor ce pot
apărea în privinţa factorilor de mediu.
Reglementările în domeniu sunt abia la
început, iar practica aproape inexistentă.
Principiul exprimă în practică două
cerinţe fundamentale: pe de o parte
imperativul concertării cu poluatorii
(prin negocieri cu aceştia, pe calea
contractelor de ramură, sau programelor
interdepartementare) iar pe de alta
concertarea cu organismele publice (prin
contractele in materie de zgomot,
protecţia naturii etc.).
314. Principiul prevenirii degradării
sau poluării mediului Se expirmă
practic de-a lungul întregii legislaţii
ecologice, pornind de la adevărul că
această acţiune comportă costuri mult
mai reduse decât remedierea factorilor
de mediu, pe termen lung continuarea
refacerii deteriorării şi compensării
pagubelor conducât la stagnarea şi chiar
frânarea dezvoltării. Principiul
presupune atât acţiunea asupra cauzelor
care produc poluarea sau degradarea cât
şi activităţi de limitare a efectelor
distructive sau nocive pentru factorii de
mediu. În acest sens, obligaţia juridică
de a lua în calcul cerinţele protecţiei
mediului cu ocazia oricărei acţiuni,
publice sau private care riscă să aibă un
impact asupra calităţii factorilor de
mediu.
5. Principiul abordării globale
Acest principiu presupune abordarea
globală a impactului produs de
activităţile socio-umane asupra
ansamblului factorilor de mediu şi a
soluţionării adecvate a problemelor
ecologice.Caracterul unitar al mediului şi
interdependenţa elementelor sale, care
generează efecte negative „în lanţ”, în
caz de degradare sau poluare, impun o
abordare şi soluţionare globală, inclusiv
din punct de vedere juridic şi aspectelor
privind protecţia mediului.
6.principiul la un mediu sanatos si
echilibrat din punct de vedere ecologic
4.corelatia dr funciar si al mediului
cu alte ramuri de drept.
Sistemul dreptului funciar ca disciplina
de studiu cuprinde partea generala si
partea speciala. ParTea generala contine
notiuni si categorii de fond, obiectul si
metoda dreptului funciar, particularitatile
raporturilor juridice funciare, izvoarele,
reglementarile juridice s.a. Partea
speciala a dreptului funciar cuprinde
regimul juridic al categoriilor de
terenuri. Institutiile acestei parti contin
norme juridice concrete, ce
reglementeaza raporturi funciare
omogene.
Dreptul Fuciar are si sistem ca ramura de
drept si ca ramura de stiinta. Acestea se
afla intr-o strinsa legatura, dar se
deosebesc prin cercul problemelor
abordate, stiinta dreptului funciar fiind
cu mult mai larga ca ramura dreptului
funciar. Fiind o parte componenta a
sistemului national de drept, dreptul
funciar se afla in strinsa corelatie cu alte
ramuri ale drep¬tului. Schimbarile
esentiale care au loc in raporturile
funciare in legatura cu demonopolizarea
proprietatii de stat asupra pamin¬tului au
influentat nu numai metodele si
principiile dreptului funciar, dar si
corelatia lui cu alte ramuri de drept.
In etapa actuala, dreptul funciar se afla
in legatura organica cu dreptul
Constitutional. Normele constitutionale
privind proprietatea, economia de piata,
diversitatea formelor de gospodarire si
apararea drepturilor si intereselor
proprietarilor constituie baza legislativa
a dreptului funciar. Administrarea de stat
a fondului funciar, raspunderea
administrativa a persoanelor vinovate de
incalcarea legislatiei funciare dovedesc
existenta legaturii dreptului funciar cu
dreptul administrativ. O mare
importanta are, de asemenea, legatura
dreptului funciar cu dreptul civil.
Relatiile de proprietate, drepturile
patrimoniale, apararea juridica a
drepturilor funciare sint numai unele din
punctele de tangenta ale dreptului
funciar cu dreptul civil. Avind in vedere
ca in etapa actuala legislatia permite
vinzarea-cumpararea pamintului, precum
si alte actiuni, posibilitatea de aplicare a
normelor dreptului civil privind relatiile
funciare se extinde considerabil. Fara
folosirea pamintului este imposibila
folosirea celorlalte obiecte si resurse
naturale. Prin urmare, corelatia
dreptului funciar cu ramurile
ecologice de drept - dreptul apelor,
dreptul silvic, dreptul subsolului s.a.m.d.
- este conditionata de faptut ca pamintul,
ca o parte a mediului natural, a biosferei,
este locul de amplasament al tuturor
obiectelor naturale.
O strânsă corelare se manifestă între
dreptul funciar şi dreptul ecologic
(dreptul cetăţenilor la un mediu ambiant
sănătos; cerinţele ecologice la
amplasarea, proiectarea, construirea,
darea în exploatare şi exploatarea
întreprinderilor, altor edificii şi obiecte;
controlul ecologic etc.), dreptul fiscal,
normele căruia stabilesc cotele, modul
de achitare şi percepere a impozitului pe
bunurile imobile, inclusiv a impozitului
funciar, dreptul penal, normele căruia
stabilesc răspunderea penală pentru
încălcarea dreptului de proprietate,
pentru ocuparea, fără drept, a unui bun
imobil străin, inclusiv a terenurilor,
precum şi pentru şantaj, escrocherie,
distrugerea sau deteriorarea intenţionată
a bunurilor, corupere pasivă, corupere
activă, abuzul de putere sau abuzul de
serviciu, excesul de putere sau depăşirea
atribuţiilor de serviciu, refuzul de a
îndeplini legea, falsul în actele publice şi
alte componenţe de infracţiune din
Codul penal, aplicabile şi în cazul
încălcării sau nerespectării legislaţiei
funciare.
5.modalitatile de dobindire si incetarea
a dreptului de proprietate asupra
terenurilor. Circulatia juridica a
terenurilor se realizeaza prin diferite
modalitati de dobindire a dreptului de
proprietate si a altor drepturi reale asupra
terenurilor. Acestea sint: - contractul
translativ sau constitutiv de drepturi
reale asupra terenurilor;'- succesiunea
legala; - succesiunea testamentara;-
uzucapiunea (prescriptia achizitiva) si
accesiunea (nu sint reglementate de
legislatia RepubliciiMoldova) -
hotarirea judecatoreasca; - legea.;
O atentie deosebita O are circulatiei
terenurilor prin acte juridice intre vii si
prin mostenire.Desigur, este de la sine
inteles ca circulatia terenurilor se refera
la terenurile care se afla in proprietate
privata,, instruct cele din domeniul
public sint scoase din circuitul
civil.Regula fundamentala in materie
este cuprinsa in articolul 14 din Codul
funciar si este formulata dupa:
"Terenurile dobindite in proprietate
privata se transmit prin mostenire.
instrainarea prin acte juridice intre vii se
admite in stricta conformitate cu
legislatia in vigoare". Desi aceasta
formula nu contine sintagma terenurile
pot fi dobindite, este clar ca terenurile
pot fi dobindite in proprietate nu
numaiin baza legii si a hotaririi
judecatoresti, dar si prin acte juridice
intre vii si prin succesiune.Terenurile pot
fi dobindite nu numai in proprietate, ci si
cu alt titlu, pentru ca dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor
poate fi dezmembrat, in conditiile
prevazute de lege, prin constituirea de
drepturi reale principale derivate la care
trebuie sa adaugam dreptulde folosinta
funciara si faptul ca terenurile pot fi (in
conditiile legii) ipotecate, in scopul
garantarii unor drepturi de creanta..
Incetarea a)exproprierea (precum si
alienarea si instrainarea fortata - ca
termeni sinonimi) inseamna "trecerea in
posesia statului, pentru lucrari de interes
public, a unui teren ori a unei constructii,
proprietate a unei persoane fizice sau
juridice?'.Exproprierea poate fi
declansata in diferite scopuri: agricole si
neagricole. in primul caz, este cert
caterenul expropriat nu este neaparat
scos din circuitul agricol, avrnd loc
numai schimbul proprietarului. Iar in al
doilea caz, odata expropriat, terenul
agricol este scos din circuitul agricol,
schimbindu-i-sedestinatia.in baza
ultimului caz, putem afirma ca
exproprierea este o metoda de scoatere a
terenului din circuitulagricol; b)
deoarece exproprierea pentru cauza de
utilitate publica poate avea loc numai cu
o prealabiladespagubire, atribuirea unui
alt lot de teren in schimbul celui
expropriat, ca masura de despagubire,
poatefi tratata ca un schimb fortat de
terenuri;c) scoaterea (excluderea)
terenului din circuitul agricol poate fi
efectuata nu numai in interese publice,
dar si in interesele_ detinatorilor de
terenuri. Terenurile agricole pot fi
retrase nu doar de la proprietariifunciari,
ci si de la alti detinatori — cu titlu de
posesiune si beneficiere funciara;
d) orice scoatere (excludere) a terenului
din circuitul agricol presupune, in mod
obligatoriu, schimbareadestinatiei
acestuia, actiune aprobata de organele
puterii executive de comun acord cu
organele pentrumediu;e) schimbarea
folosintei agricole nu inseamna
excluderea terenului din circuitul
agricol;f) retragerea temporara a unor
terenuri din circuitul agricol pentru
executarea unor lucrari de prospection
igeologice, de instalare a unor linii de
telecomunicatii, conducte de gaze,
apeducte etc, nu schimba destinatia de
baza aacestora;g) terenul agricol poate fi
retras din proprietate privata, posesiune
si folosinta in cazurile in caredetinatorul
cu titlul respectiv nu-1 cultiva, il
utilizeaza contrar scopului sau nu
intreprinde masuri de protectie si
ameliorare a solului.
6.servitutea,uzufructul si superficia
Servitutea-este un dezmembramint al dr
de proprietate potrivit CC. Ea reprezinta
o sarcina impusa asupra unui imobil,
teren, cladire pentru uzul si utilitatea
unui imobil, care are un alt stapin.
Tot CC arta ca servitutile izvoras sau din
situatia naturala a lucrurilor sau din
obligatia impusa de lege sau din cazul
bunurilor (terenuri, cladiri) din domeniul
public. Legea proprietatii publice
stabileste ca ,,servitutile asupra bunurilor
din domeniul public sunt valabile numai
in masua in care aceste servituti sunt
compatibile cu uzul sau interesul pub;ic
caruia ii sunt destinate bunurile
aferente’’. Noua lege a proprietatii
publice mentine servitutile estiste atit
intre bunurile(terenuril, cladirile) care
anterior faceau parte din domeniul public
sau care nu faceau parte din aacest
domeniu. Se precizeaza ca,, servitutile
valabil constituite anterior intrarii
bunului in domeniul public se mentin
daca satisfac interesul public.
Uzufructul- Dreptul de uzufruct este
dreptul unei persoane de a se bucura de
lucrurile ce sunt proprietatea altuia și de
a le culege fructele naturale, industriale
si civile, întocmai ca însuși proprietarul
lor, însă cu îndatorirea de a le conserva
substanța (art.703 Cod civil). Uzufructul
este un drept real de folosință asupra
unui bun imobil, , .Dreptul de uzufruct
este un dezmembrământ al dreptului de
proprietate, întrucât titularul acestuia
deține numai o parte din atributele
dreptului de proprietate, anume doar
posesia. Proprietarul bunului păstrează
practic numai dreptul de a dispune de
bun în sens juridic, respectiv ar putea
încheia, de exemplu, un contract de
vânzare - cumpărare cu privire la bunul
în cauză; Superficia- constă în dreptul
de proprietate al unei persoane, numită
superficiar, privitor la construcțiile,
plantațiile sau alte lucrări ce se află pe
un teren proprietatea altuia, teren asupra
căruia superficiarul are un drept de
folosință, accesoriu dreptului de
proprietate asupra construcțiilor,
plantațiilor,
7. incheierea actelor juridice de
instrainare a terenurilor
instrainareeste stipulate la art. 14 din
Codul funciar care prevede ca terenurile
din extravilan pot fi instrainate,indiferent
de intinderea suprafetei, prin acte
juridice intre vii. Conditiile speciale de
valabilitate a actului juridic intre vii sint:
forma autentica si instrainarea
terenurilor cu exercitarea dreptului de
preemtiune. Laacestea adaugam
interdictia cuprinsa in alin. 1 art. 15 din
Legea nr. 54/1998: "sint interzice
instrainarilesub orice forma ale
terenurilor cu privire la titlul carora
exista litigii la instantele judecatoresti,
pe tottimpul solutionarii acestor litigii".
Legea interzice instrainarile sub orice
forma, adica in orice mod, insacredem ca
textul trebuie modificat ca unul
referindu-se in exclusivitate la actele
juridice intre vii, nu si lacele mortis
cauza. Totodata, fiind un text de
exceptie, termenul de instrainare nu
poate fi interpretat decit respectiv, el
evocindnumai ideea de stramutare a
dreptului de proprietate dintr-un
patrimoniu in altul, in cazul instrainarilor
lacare ne referim, una dintre conditiile de
valabilitate a oricaror acte juridice civile
(capacitatea, consim-tamintul, obiectul si
cauza) , a carei nerespectare atrage dupa
sine ineficacitatea actului juridic
respectiv prin nulitate absoluta, partile
neputindu-si realiza scopul urmarit prin
incheierea actului, adicatransmiterea
dreptului de proprietate. Desi actele
juridice civile, inclusiv cele translative,
ale dreptului de proprietate, precum este
si contractul de vinzare a terenurilor, sint
dominate de
principiulconsensualismului, adica
"simpla manifestare de vointa este nu
numai necesara, ci si suficienta pentru
caactul juridic civil sa ia nastere in mod
valabil din punctul de vedere al formei
pe care o imbracamanifestarea de vointa
facuta in scopul de a produce efecte
juridice", in anumite cazuri expres
prevazutede lege este necesar ca
manifestarea de vointa sa imbrace
anumite forme, de regula forma scrisa,
autenticasau cu semnatura privata.
Forma autentica a actului juridic incheiat
intre vii pentru instrainarea terenurilor
agricole din extravilan, care se cere ad
validitatem sau ad solemnitatem, se
bazeaza pe unele ratiuni:atentionarea
partilor asupra importantei deosebite pe
care o au aceste acte juridice, asigurarea
unei deplinelibertati si certitudini ale
consimtamintului (desigur, cu
respectarea celorlalte prevederi ale
legislatiei) siexercitarea unui control, in
numele societatii, de catre stat asupra
acestor acte juridice intre vii,
fiindcatransmiterea dreptului de
proprietate asupra terenului agricol din
extravilan de la instrainator la dobinditor
depaseste interesele obisnuite ale
partilor, implicind si interesul
public.Forma autentica ceruta de lege
pentru valabilitatea actului de instrainare
intre vii a unor terenuri dinextravilan
este un element constitutiv, esential al
actului, lipsa lui atragind intotdeauna,
dupa cum am maiaratat, nulitatea
absoluta a acestuia. Forma autentica
ceruta pentru valabilitatea acestor acte
juridiceinseamna, in acelasi timp,
incompatibilitate cu exprimarea
implicita, cu manifestarea tacita
aconsimtamintului; aceasta presupune,
prin urmare, manifestarea expresa a
vointei.Referitor la dobindire, legislatia
Republicii Moldova nu contine o norma
imperativa
8.Vinzare-cumpararea terenurilor.
Regimul juridic general al contractului
de vinzare-cumparare este reglementat
de art. 238-253 din Codul civil.
Altereglementari legale ale vinzarii-
cumpararii terenurilor sint cuprinse in
Codul funciar si, in special, in Legea cu
privire la pretul normativ si modul de
vinzare-cumparare a pamintului nr.
1308-XIII din 25 iulie 1997.Prin
contractul de vinzare-cumparare,
vinzatorul lotului de teren se obliga a
transmite terenul, in modul stabilit
delege, in proprietatea cumparatorului,
iar cumparatorul se obliga, in forma
stabilita de lege, a primi terenul si a
achitao anumita suma de bani prevazuta
de contract.in Republica Moldova pot fi
vindute terenurile aflate in proprietatea
privata a persoanelor fizice si juridice,
precumsi cele care apartin statului si
unitatilor administrativ-teritoriale.
Dreptul de vinzare-cumparare a
terenurilor apartinestarului, unitatilor
administrativ-teritoriale, precum si
persoanelor fizice Si juridice autohtone
(art. 6 alin. 2 dinLegea 1308-XIII).La
vinzarea terenurilor partile nu pot
schimba, in mod voluntar, destinatia
acestora cu exceptia cazurilor
prevazuteexpres de legislatie si de aceea
cumparatorul poate utiliza terenul numai
in conformitate cu scopurile fixate in
actulcare determina regimul juridic al
acestui teren.Cumparatorul mai este
obligat sa foloseasca terenul in
conformitate cu cerintele generale
stabilite in Codul funciar:de a utiliza
eficient lotul, de a majora fertilitatea, de
a nu admite agravarea starii ecologice in
urma activitatii sale, dea respecta
normele agrotehnice etc.inaintea
incheierii tranzactiei, iau nastere drepturi
si obligatiuni informationale, adica
necesitatea obtineriidatelor privind
puritatea dreptului de proprietate al
vinzatorului asupra lotului, este
confirmat legaldreptul de proprietate
privind capacitatea juridica a partilor etc.
in acest scop, actele de vinzare-
cumparare sint insotite de informatia
privind parametrii cantitativi sicalitativi
ai terenului, precum si aceea privind
dreptul detinatorului asupra terenului,
prezentate deAgentia Cadastrala
Teritoriala si Cadastrul Bunurilor
Imobile (art. 3 alin. 2 din Legea nr.
1308-XIII).Tranzactiile de vinzare-
cumparare a terenurilor se efectueaza
prin doua metode:a) prin contract la pret
normativ sau la pret liber; b) la
licitatie.Daca la vinzarea-cumpararea
prin contract, la pret liber, importanta
este manifestarea libera a vointeiambelor
parti — a vinzatorului si a
cumparatorului, apoi la licitatie
determinanta este vointacumparatorului
— cistigatorul licitatiei. Astfel, vointa
vinzatorului care a scos terenul la
licitatie isi pierdevaloarea juridica si
acesta nu este in drept, unilateral, de a
modifica conditiile licitatiei si
consecintele ei.Procedura de vinzare-
cumparare libera a terenurilor se
complica atunci cind se vinde un sector
din cadrulsuprafetei ce apartine mai
multor proprietari, deoarece in aceste
cazuri de dreptul preferential
decumparare beneficiaza coproprietarii
(art. 6 alin. 5 din Legea 1308-XIII). Prin
urmare, nerespectareaacestei norme
atrage dupa sine nulitatea tranzactiei
invocata de oricare dintre
coproprietari.Procedura de vinzare-
cumparare libera a terenurilor depinde de
faptul daca lotul de teren se afla in
proprietatea cuiva sau, la moment, acest
lot este amplasat in cadrul suprafetelor
de rezerva si este vindut pentru prima
data (spre exemplu, de autoritatile
publice locale). in acest ultim caz,
procedura de vinzarese completeaza cu
un sir de actiuni: delimitarea lotului in
natura, instalarea bornelor de hotar,
intocmireaactului prin care se determina
destinatia etc.Procedura de vinzare
depinde si de faptul cine este vinza-
60torul. in cazul in care vinzator este
statul sau autoritatea publica locala,
cumparatorul va depune o cererede
cumparare a terenului la primaria
municipiului, orasului, comunei sau,
dupa caz, la organulimputernicit de
Guvern. Aceasta cerere va fi examinata
in termen de o luna, fixindu-se pretul
terenului siactiunile ce vor urma dupa
incheierea contractului de vinzare-
cumparare (art. 4 din Legea nr. 1308-
XIII).Dat fiind ca terenul este un bun
imobil, vinzarea lotului de teren, de
regula, se efectueaza cu tot cu plantatiile
multianuale si alte bunuri imobiliare
amplasate pe el. Pretul de vinzare se
constituie, inasemenea cazuri, din pretul
terenului plus pretul bunurilor imobiliare
amplasate pe el (alin. 3 art. 3 dinLegea
nr.1308-XIII).Una dintre conditiile de
baza ale procedurii de vinzare-
cumparare a terenurilor este
autentificarea-notariala a contractului, a
carui nerespectare atrage nulitatea
acestuia (art. 5 p. 5 din Legea nr. 1308-
XIII).incheierea juridica a contractului
de vinzare-cumparare a terenurilor poate
sa nu coincida cu realizare de fado a
acestei tranzactii. Procesul de
transmitere a lotului de teren vindut
dureaza pe timpul cit are locinspectarea
pentru a-1 aduce la starea indicata in
contract.in cazul in care starea lotului nu
corespunde conditiilor indicate in
contract, cumparatorul este in drept dea
cere acest lucru de la vinzator. in
principiu, cumparatorul poate face acest
lucru de sine statator, insatoate
cheltuielile suportate vor fi incasatede la
vinzator .in sfirsit, in cazul depistarii
unor neajunsuri, care nu au fost
specificate de catre vinzator in contract
siexistenta lor nu a putut fi stabilita in
mod normal (infectarea lotului cu
substante chimice, bacteriologicesau de
alta natura), cumparatorul este in drept
de a cere reducerea pretului de vinzare
sau recuperareamijloacelor folosite
pentru ameliorarea terenului, precum si
desfacerea contractului de vinzare-
cumparare.Autoritatea publica locala
trece noul detinator in registrul cadastral
al detinatorilor de teren in termen de10
zile din momentul incheierii contractului
si-i elibereaza titlul de autentificare a
dreptului detinatorului.
9.Donatia terenurilor
Donatia terenurilor se efectueaza prin
intermediul contractului de donatie, al
carui regim juridic estereglementat de
art. 257-258 din Codul civil. O
reglementare speciala este cuprinsa in
art.257 alin.3 inredactia Legii privind
modificarea si completarea unor acte
normative nr,1554-XIII din 25
februarie1998 , potrivit caruia "donatia
de catre cetatean persoanei juridice a
bunurilor poate fi conditionata
defolosirea acestui bun in scopuri social-
utile".in prezent procedura de donare a
terenurilor nu se confrunta cu nici un fel
de dificultati. Totodata,conditiile de
valabilitate a acestei tranzactii ramin
aceleasi ca si pentru altele asemanatoare:
forma scrisaautentificata notarial,
inregistrarea contractului in cadastrul
bunurilor imobile, eliberarea unui nou
titlu deautentificare a dreptului de
proprietate. Ramine valabila si conditia
folosirii terenului conform destinatieicu
respectarea cerintelor agrotehnice si
ecologice.Mostenirea terenurilor este
reglementata in special de doua acte
legislative de baza. Astfel, Codul funciar
consacra acestei probleme art. 14 alin. 1,
potrivit caruia "terenurile dobindite in63
proprietate privata se transmit prin
mostenire in modul stabilit de legislatia
in vigoare". Reglementarile
succesiuniilegale si testamentare sint
cuprinse in art. 561-594 din Cod civil.
Actualmente, nici procedura transmiterii
prinmostenire a terenurilor nu intimpina
obstacole.

10.Arendarea terenurilor
Atit Codul funciar, cit si alte
reglementari stabilesc reguli speciale
care vin sa completeze celelalteaspecte
ale regimului juridic al terenurilor.Sediul
materiei este cuprins in art. 40 din Codul
funciar, precum si in Legea cu privire la
arenda nr. 861-XII din 14 ianuarie 1992
in lipsa unei definitii legale a arendarii
terenurilor, ne vom referi la formula
cuprinsa in art.2 din Legea16/1994,
valabila si pentru tara noastra. Astfel,
arendarea terenurilor agricole este
considerata contractul prin care o parte,
numita arendator, se obliga sa asigure
celeilalte parti, numita arendas, folosinta
unor bunuri agricole (in primul rind
terenuri) pe o durata determinata66in
schimbul unui pret, numit arenda, stabilit
de parti.Din definitia mentionata rezulta
neindoielnic urmatoarele caractere
juridice ale contractului de arendare :
- este un contract bilateral sau
sinalagmatic (dind nastere la obligatii
reciproce);- este un contract cu titlu
oneros (fiecare parte urmarind un folos
patrimonial propriu in
schimbulangajamentului luat);- este un
contract comutativ (la incheierea
acestuia, partile cunosc existenta si
extinderea obligatiilor lor);- este un
contract cu executare succesiva (o
anumita durata fiind de esenta locatiunii)
- este un contract netranslativ de
proprietate (usus sifructus, care sint
atribute ale dreptului de proprietatece se
transmit din patrimoniul arendatorului in
patrimoniul arendasului, dar
transformate in drept decreanta);
- este un contract incheiat intuitu
personae, cel putin in persoana
arendasului. Acest ultim caracter nu
estevalabil pentru contractul de arendare
reglementat de legislatia Republicii
Moldova.in lumina Legii cu privire la
arenda, calitatea de arendator o au
Guvernul si autoritatile publice locale
incazul arendarii terenurilor proprietate
de stat si proprietarii titulari in cazul
arendarii terenurilor proprietate
privata.Potrivit art. 7 din Legea cu
privire la arenda, durata contractului de
arenda este de 99 de ani
, iar contractul este incheiat in forma
scrisa.Fiind un contract bilateral,
arendarea are un obiect dublu — lucrul
arendat si pretul (arenda).Desi art. 5 din
Legea cu privire la arenda contine o
enumerare exhaustiva a obiectelor
arendei,consideram necesar a ne referi la
art. 1 alin. 2 din Legea arendarii, care
stabileste ca prin bunuri agricolecare pot
fi arendate se intelege terenul cu
destinatie agricola, si anume: terenuri
agricole productive — arabile, viile,
livezile, pepinierele viticole, pomicole,
arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si
duzi — pasunile impadurite, terenurile
ocupate cu constructii si instalatii
agrozootehnice, amenajari piscicole side
imbunatatiri funciare, drumurile
tehnologice, platformele si spatiile de
depozitare care servesc nevoilor
productiei agricole si terenurile
neproductive care pot fi amenajate si
folosite pentru productia agricola,
precum si animalele, constructiile de
orice fel, masinile, utilajele si alte bunuri
destinate exploatarii agricole. Bunurile
enumerate in alin. 2 art. 1 sintimobile fie
prin natura lor (terenurile si
constructiile), fie prin destinatie
(animalele, masinile, utilajele sialte
bunuri asimilate destinate exploatarii
agricole).in conformitate cu art. 41 alin.
4 din Codul funciar, transmiterea
terenurilor in conditii de subarenda
esteadmisa in cazul in care acest lucru
este prevazut in contractul autentificat
(conditie inadmisibila inRominia).Plata
de arenda si ordinea de incasare a
acesteia sint stabilite de comun acord si
fixate expres in contractin forma
baneasca, naturala sau mixta. Marimea
arendei poate fi schimbata numai de
comun acord.in afara de arenda,
arendasul mai achita toate impozitele,
daca contractul sau legea nu prevede
altfel.in final constatam ca contractul de
arendare poate fi desfacut anticipat atit
din initiativa arendatorului, citsi din
initiativa arendasului (art. 17 si 18 din
Legea cu privire la arenda)
11.Atribuirea terenurilor in folosinta
Acest drept real este prevazut in art. 17-
19 din Codul funciar al Republicii
Moldova. Astfel, art. 17 din Legea
mentionata stipuleaza ca "se pot atribui,
la cerere, terenuri agricole (pentru
gradini, finete si pasuni) in
folosintalucratorilor din anumite ramuri
ale economiei nationale: transporturi,
silvicultura, industria
forestiera,telecomunicatii, gospodaria
apelor, piscicultura si altele". Atribuirea
se face din terenurile proprietate a
comunei,orasului sau, dupa caz, a
municipiului, unde aceste persoane isi
desfasoara activitatea. Atribuirea
terenului infolosinta se face prin decizia
emisa de primaria unitatii administrativ-
teritoriale respective. Prin urmare,
dreptul realde folosinta se dobindeste
printr-un act administrativ
individual.Asadar, dreptul de folosinta
este acel drept real, dezmem-bramint al
dreptului de proprietate, cu privire la
uneleterenuri agricole aflate in
proprietatea comunelor, oraselor si
municipiilor, constituit in favoarea unor
persoane fizice prin acte administrative
individuale. Dreptul de folosinta prezinta
urmatoarele trasaturi specifice:
a) este un drept real, dezmembramint al
dreptului de proprietate privata al
comunei, orasului sau municipiului.
Aceasta inseamna ca este opozabil
tertilor, chiar si proprietarului, atita timp
cit nu a intervenit o cauza legala
destingere;
b) este un drept real intuitu personae
pentru faptul ca se constituie numai in
favoarea unor persoane fizice, care au
ocalitate speciala;
c) este un drept inalienabil. Caracterul
inalienabil rezulta im-plicit din
reglementarile incidente in materie si
dincaracterul sau intuitu personae;
d) se constituie prin acte administrative
individuale. Reamintim ca terenurile in
privinta carora se constituie dreptul real
de folosinta pot fi utilizate numai in
scopuri agricole.
Dreptul de folosinta confera titularului
sau doua atribute: posesia si folosinta.
Beneficiarul folosintei funciare detine
terenul doar pentru a se considera titular
al dreptului real defolosinta, care consta
in posibilitatea lui de a exploata terenul
in scopul obtinerii de produse agricole.
Maimult, art. 29 din Codul funciar il
obliga sa faca acest lucru. Fructele
obtinute din cultivarea terenuluidevin
proprietatea titularului folosintei
funciare.Titularul dreptului real de
folosinta este lipsit cu desavirsire de
atributul de dispozitie asupra
terenuluiagricol ce i-a fost
atribuit.Analiza reglementarilor legale in
materie permite sa constatam ca acest
drept real are caracter temporar.El este
afectat de un termen extinctiv incert.
Astfel, dreptul real de folosinta inceteaza
deplin drept incazul in care beneficiarul
sau decedeaza, inauntrul acestui termen,
dreptul de folosinta poate inceta incazul
in care titularul nu mai are calitatea de
salariat (in Rominia dreptul real de
folosinta inceteaza si incazul parasirii de
catre salariat a localitatii
respective).Aceasta regula generala are
si citeva exceptii. Astfel, art. 19 din
Codul funciar prevede ca terenul
atribuitcu drept de folosinta se pastreaza
in urmatoarele cazuri: la pensionarea
titularului; familiilor lucratorilor care isi
satisfac serviciul militar activ sau celor
care fac studii; membrilor inapti de
munca ai familieilucratorilor care si-au
pierdut viata in exercitiul functiei:
sotului inapt si parintilor batrini — pe
viata, iar copiilor — pina la atingerea
majoratului.Dreptul de folosinta mai
poate inceta si cu titlu de sanctiune.
Astfel, art. 29 din Codul funciar prevede
catoti detinatorii de terenuri agricole sint
obligati sa asigure cultivarea acestora si
protectia solului. Potrivitart. 25 din
aceeasi Lege, beneficiarii funciari care
nu indeplinesc obligatiile aratate mai sus
vor fi somatiin scris de catre autoritatea
publica locala pentru executarea lor.
Atunci cind nu dau curs acestei
somatii,ei vor fi sanctionati
contraventional. in cazul in care
beneficiarii funciari nu-si indeplinesc
obligatiile intermenul stabilit (nu mai
mare de 2 ani) ei vor pierde dreptul de
posesiune si de folosinta a terenului
prindecizia instantei judecatoresti la
cererea proprietarului funciar.
12. Notiunea ,formele si metodele de
administrare a fondului funciar
Administrare de stat a raporturilor
funciare este pate componenta a
administrarii statale in general si
reprezinta activitatea organelor de stat in
vederea organizarii si folosirii rationale a
terenurilor si protectiei lor prin adoptarea
masurilor economico-juridice.
Statul este obligat sa organizeze si sa
tina evidenta terenurilor pe categorii de
folosinta.
Formele si metodele de administrare
statala sunt foarte variate si le gasim in
normele juridice. Reglementarea de catre
stat a raporturilor funciare presupune
acordarea deplinei libertati tuturor
subiectilor raportului de folosinta
funciara, neadmiterea amestecului in
activitatea gospodareasca a acestora.
Reglementarea de stat a raporturilor
funciare consta in crearea organelor
statale si stabilirea sferei obligatiilor lor
in baza legala ,fixarea formelor si
metodelor de administrare, precum si a
functiilor exercitate de aceste organe.
Functiile organelor de stat privind
administrarea terenurilor au putere
juridical si pot fi aplicate atunci cind este
necesara interventia statului.
Exercitarea de organizare de stat a
functiilor de administrare are la baza 2
principi: delimitarea competentei si
functiilor dintre verigile corespunzatoare
ale aparatului de stat si autoritatilor
locale; inadmisibilitatea interventiei unor
organe de stat in competenta si functiile
altora.
Administrarea terenurilor urmareste
mai multe scopuri :
• asigurarea respectarii legislatiei
funciare, prin efectuarea controlului de
stat, privind folosirea rationala si
protectia lor ;
• crearea conditiilor favorabile de
exploatare si protectie a sectoarelor de
teren , prin organizarea teritoriala,
evidenta loturilor, planificarea activitatii
in domeniul dat, tragerea
contravenientilor la raspundere juridica
in caz de necesitate a legislatiei.
Administrarea terenurilor se imparte in :
dministrarea generala – este organizata
de organelle de competenta generala si
speciala si se extinde asupra tuturor
terenurilor, indifferent de categorii, tip
de proprietate si forma de gospodarie.
Administrarae ramurala – se
realizeaza prin intermediul ministerelor
si departamentelor si este bazata pe
principiul subordonarii intreprinderilor, a
celor organizatii care au in posesiune
terenuri.
13. Sistemul organelor administrarii
de stat in domeniul funciar si al
mediului.
Organele administrarii de stat in
domeniul folosirii si protectiei
terenurilor se clasifica in functie
decompetenta in: organe de competenta
generala si organe de competenta
speciala. Din categoria organelor de
competenta generala fac parte:
Parlamentul Republicii Moldova,
GuvernulRepublicii Moldova, precum si
autoritatile publice locale. Atributiile
Parlamentului Republicii Moldova:
- reglementarea legislativa a relatiilor
funciare pe intreg teritoriul Republicii
Moldova;- organizarea controlului
asupra respectarii legislatiei funciare;
- stabilirea suprafetelor cu regim juridic
special;- stabilirea tarifelor pentru
calcularea pretului normativ al
pamintului si impozitului funciar.
Atributiile Guvernului Republicii
Moldova:
-elaborarea masurilor de protectie a
terenurilor si organizarea realizarii lor;
- tinerea cadastrului funciar si
organizarea reglementarii regimului
proprietatii funciare pe
teritoriulrepublicii;
- aprobarea cadastrului funciar anual;
- stabilirea modului de incasare a
impozitelor funciare;
- stabilirea si schimbarea destinatiei
terenurilor;
- determinarea listei de intreprinderi ale
caror terenuri ramin in proprietatea
statului;
- aprobarea suprafetelor de vii si livezi
supuse casari
Atributiile autoritatilor publice locale:
-exercitarea controlului asupra folosirii
si protectiei terenurilor;
- repartizarea si retragerea terenurilor in
modul stabilit de lege;
- schimbarea destinatiei terenurilor;
- autentificarea drepturilor detinatorilor
de teren;
- tinerea cadastrului funciar in teritoriul
din subordine;
- privarea de drepturi a detinatorilor de
terenuri in conditiile prevazute de lege;
- solutionarea litigiilor funciare in
limitele competentei lor;
- organizarea evaluarii terenurilor
conform metodicii unice, elaborate de
Guvern;
Din categoria organelor de competenta
speciala fac parte: Ministerul Ecologiei,
a carui structura si alecarui atributii de
baza au fost aprobate prin Hotarirea
Guvernului Republicii Moldova nr. 731
din 3 iulie1998; Ministerul Agriculturii
si Industriei Alimentare, ale carui functii
si sarcini de baza sint prevazutein
Regulamentul aprobat prin Hotarirea
Guvernului nr. 837 din 28 noiembrie
1994; Serviciul de Stat pentru
Reglementarea Regimului Proprietatii
Funciare si Cadastrul Funciar de Stat din
cadrulMinisterului Agriculturii si
Industriei de Prelucrare, a carui
competenta este prevazuta de
Regulamentulaprobat prin ordinul
ministrului agriculturii din 14 iulie 1995.
14. Expertiza ecologica :notiune,
tipuri si modul de efectuare.
Expertiză ecologică - gen de activitate
îndomeniul protecţiei mediului
înconjurător, constînd în aprecierea
prealabilă a influenţei activităţilor
economice preconizate asupra stării
mediului, a corespunderii parametrilor
acestor activităţi actelor legislative şi
altor acte normative, normelor şi
standardelor în vigoare;
Subiectele expertizei ecologice:
autoritatea centrală pentru mediu;
asociaţiile obşteşti; de alte organe
centrale de specialitate ale administraţiei
publice; ministere şi departamente în
organizaţiile şi întreprinderile din
subordine;
Vorbind despre tipurile expertizei
ecologice, acestea sunt de 2 tipuri:
expertiza ecologica obsteasca si
expertiza ecologica de stat.
Expertiza ecologica de stat:
Sistemul expertizei ecologice de stat este
constituit din subdiviziunile structurale
ale autorităţii centrale pentru mediu şi
din organizaţiile subordonate acesteia.
Dirijarea metodologică privind
organizarea şi efectuarea expertizei
ecologice de stat se pune în sarcina
Direcţiei expertiză ecologică de stat a
autorităţii centrale pentru mediu.
Corpul de experţi din sistemul expertizei
ecologice de stat se constituie, pentru
fiecare componentă a mediului, din
experţi ecologi care au studii superioare,
o experienţă de muncă în specialitate de
cel puţin 5 ani şi care sînt atestaţi de
comisia de atestare.
Expertiza ecologică de stat se efectuează
ţinîndu-se cont de avizele centrelor de
igienă şi epidemiologie ale Ministerului
Sănătăţii şi de avizele altor organe de
supraveghere şi control de stat.
Documentaţia de proiect şi planificare,
prezentată pentru efectuarea expertizei
ecologice de stat, este supusă unei
examinări complexe, în cadrul căreia se
iau în considerare factorii ecologici,
economici şi sociali, se studiază riguros
variantele de soluţii tehnice menite să
asigure îndeplinirea cerinţelor ecologice,
armonizate cu particularităţile regionale,
şi menţinerea stabilităţii ecosistemelor
naturale în contextul unui eventual
impact, pe întreaga perioadă de
desfăşurare a activităţii economice
preconizate, inclusiv construcţia
obiectului, exploatarea, demolarea sau
lichidarea acestuia.
Expertiza ecologică de stat a
documentaţiei de proiect şi planificare se
efectuează în termen de pînă la 45 de
zile de la data prezentării, în funcţie de
complexitatea acesteia. Documentaţia de
proiect pentru casele de locuit şi
obiectele sociale cu asigurare tehnică
centralizată se examinează în termen de
15 zile.
Expertiza ecologica obsteasca:
Expertiza ecologică obştească se
organizează şi se efectuează din
iniţiativa asociaţiilor obşteşti oficial
înregistrate, care au profilul protecţiei
mediului înconjurător şi al căror statut
prevede efectuarea expertizei ecologice
obşteşti.
Expertiza ecologică obştească poate fi
efectuată înainte de expertiza ecologică
de stat sau concomitent cu aceasta.
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au
dreptul:
a) să înainteze organelor sistemului
expertizei ecologice de stat propuneri şi
obiecţii privind proiectele obiectelor
economice concrete, noile activităţi şi
tehnologii;
b) să solicite organelor sistemului
expertizei ecologice de stat informaţii
privind rezultatele expertizării noilor
obiecte şi activităţi economice
preconizate;
c) să organizeze expertiza ecologică
obştească a documentaţiei de proiect şi
planificare pentru obiectele economice
noi şi potenţial periculoase pentru
mediul înconjurător.
Asociaţiile obşteşti care efectuează
expertiza ecologică obştească au dreptul:
a) să primească de la beneficiar, în
volum deplin, documentaţia de proiect şi
documentaţia privind evaluarea
impactului asupra mediului înconjurător
(în continuare - E.I.M.Î), iar în cazul în
care aceasta conţine secrete comerciale
şi/sau alte secrete apărate de lege (cu
excepţia secretelor de stat), în volumul
care nu permite divulgarea acestor
secrete;
b) să ia cunoştinţă de documentaţia
tehnico-normativă cu privire la
efectuarea expertizei ecologice de stat;
c) să participe, prin reprezentanţii săi, la
şedinţele comisiilor de experţi la care se
iau în dezbatere avizele expertizei
ecologice obşteşti.
Expertiza ecologică obştească se
efectuează în baza cererii depuse de
asociaţia obştească respectivă la organul
administraţiei publice locale. În decurs
de 7 zile, organul administraţiei publice
locale informează oficial asociaţiile
obşteşti, care au depus cererea, asupra
deciziei luate. În cazul în care au depus
cerere două sau mai multe asociaţii
obşteşti, se creează o comisie unică de
experţi care efectuează expertiza
ecologică obştească.
Cererile asociaţiilor obşteşti vor
cuprinde: denumirea, sediul, copia de pe
statutul asociaţiei obşteşti, componenţa
comisiei de experţi, informaţia despre
obiectul expertizei ecologice obşteşti şi
termenele expertizării.
Asociaţiile obşteşti care efectuează
expertiza ecologică sînt obligate să
informeze populaţia din zona în care
urmează să fie amplasat obiectul despre
începutul şi rezultatele expertizei
efectuate.
15. Competenta Ministerului Mediului
in domeniul expertizei ecologice
Competenta Ministerului Mediului :
• să efectueze expertiza ecologică de stat,
să coordoneze evaluarea impactului
asupra mediului şi evaluarea strategică
de mediu, să elibereze autorizaţii în
domeniile sale de activitate,
permise/certificate şi acorduri de mediu,
în conformitate cu legislaţia în vigoare şi
convenţiile internaţionale ratificate de
Republica Moldova;
• să efectueze expertiza ecologică a
proiectelor actelor legislative şi
normative, să avizeze actele normative
departamentale ale ministerelor şi altor
autorităţi administrative centrale în
problemele ce vizează domeniile sale de
activitate, să înainteze propuneri privind
suspendarea acţiunilor cu impact negativ
asupra mediului sau anularea acestora în
cazul constatării abaterilor de la normele
şi standardele în vigoare (nu modific
nimik ca nustiu ce se poate de modificat
aici :D )
16.Apele ca obiect de folosinta si
protective
Articolul 21. Folosinţa apelor
(1) Se consideră folosinţă a apelor
următoarele activităţi:
a) captarea apei dintr-un corp de apă de
suprafaţă sau dintr-un corp de apă
subterană, transportul şi folosinţa
ulterioară a apei;
b) îndiguirea sau depozitarea apei în
spatele unui baraj sau al altor construcţii
şi instalaţii hidrotehnice;
c) colectarea, tratarea şi evacuarea apei
uzate;
d) devierea, restricţionarea sau
modificarea fluxului de apă într-un corp
de apă;
e) modificarea albiei, a malurilor, a
cursului sau a caracteristicilor unui corp
de apă;
f) construirea de structuri permanente pe
terenul fondului de apă.
(2) Utilizatorii de apă sînt obligaţi:
a) să folosească apa în mod raţional şi
econom;
b) să întreprindă măsuri pentru
protecţia apelor împotriva poluării;
c) să respecte drepturile altor utilizatori
de apă;
d) să ţină evidenţa apei folosite şi să o
raporteze, conform unui regulament
aprobat de Guvern.
Articolul 22. Folosinţa generală a apei
(1) Se consideră folosinţă generală şi
nu necesită autorizaţie de mediu pentru
folosinţă specială utilizarea apei în
următoarele scopuri:
a) consumul uman şi alte necesităţi
casnice;
b) adăparea animalelor fără utilizarea
de structuri permanente;
c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă;
d) scăldatul şi agrementul;
e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta
împotriva incendiilor sau în orice altă
situaţie de urgenţă
Protecţia apelor, în sens larg, se
realizează sub trei forme principale:
Protecţie cantitativă, realizată prin
folosirea raţională şi protecţia apelor
împotriva epuizării;
Protecţie calitativă, realizată în forma
prevenirii şi combaterii poluării;
Protecţie sanitară, orientată împotriva
contaminării sau impurificării apelor.
În vederea protecţiei cantitative a
resurselor de apă, legislaţia în
vigoarestipulează şi asigură:- dreptul de
folosinţă a apelor de suprafaţă sau
subterane, inclusiv a celor arteziene, se
stabileşte prin autorizaţia organelor de
stat pentru gestionareafondului apelor;-
obligativitatea respectării de către
utilizatorii de apă a normelor de
consumde apă pe unitatea de produs sau
pe activitate se stabileşte la nivelul celor
mai bune performanţe ale tehnologiilor
folosite şi economisirii apei prin folosire
judicioasă,recirculare şi folosire repetată.
Protecţia calitativă a apelor se realizează
prin:
- interzicerea poluării în orice mod a
resurselor de apă;
Prin poluarea apelor se înţelege orice
alterare fizică, chimică, biologică sau
bacteriologică aapei, inclusiv depăşirea
nivelului natural de radioactivitate,
produsă direct sau indirect deactivităţi
umane, care o fac improprie folosirii în
scopurile în care această folosire era
posibilăînainte de a interveni alterarea.
- stabilirea de norme de calitate a
resurselor de apă în general, de norme
decalitate a apei potabile, de limite de
încărcare cu poluanţi a apelor uzate
evacuateîn resursele de apă şi de limite
de descărcare maxim admise;
- stabilirea unor restricţii şi interdicţii de
siguranţă în cazul punerii înfuncţiune de
obiecte economice noi sau dezvoltarea
celor existente, realizarea delucrări noi
pentru alimentare cu apă potabilă sau
industrială ori de extindere a celor
existente, aruncarea sau introducerea în
orice mod a deşeurilor de orice
fel,evacuarea de ape uzate;
- stipularea în sarcina utilizatorilor de
apă a unor obligaţii în vederea
folosiriiraţionale şi protejării calităţii
resurselor de apă;- elaborarea de planuri
de prevenire şi de combatere a poluărilor
accidentale şide sancţionare a poluărilor
intenţionate.
Protecţia sanitară are drept scop
prevenirea pericolului de alterare a
calităţiiapelor prin contaminarea acestora
cu bacterii, virusuri sau alte organisme
vii sauimpurificarea chimică cu
substanţe fitofarmaceutice, substanţe
chimice,contaminare radioactivă sau
poluare termică. Aceasta se realizează
prin aplicareamăsurilor de protecţie a
calităţii apelor, stabilite prin acte
normative în vigoare, precum şi prin
instituirea, în jurul surselor de apă,
lucrărilor de captare,construcţiilor şi
instalaţiilor de alimentare cu apă
potabilă, zăcămintelor de apeminerale
utilizate pentru cură internă, lacurilor şi
nămolurilor terapeutice, de zonede
protecţie sanitară în care se impun,
diferenţiat, restricţii specifice în
scopulevitării alterării calităţii apelor
17.Administrarea fondului de stat a
apelor
Problema gestiunii apei a dobîndit noi
dimensiuni în ultimii ani, odată
culansarea şi acreditarea ideii că apa
reprezintă un patrimoniu natural
mondial, şi înaceastă calitate, trebuie
supusă unui juridic internaţional
special.Astfel, T.Mayor susţine că
,,această resursă rară, esenţială pentru
viaţă, trebuiesă fie considerată ca un
tezaur natural care face parte din
moştenirea comună
aomenirii”.Personalităţi ştiinţifice şi
culturale unite în ,,Grupul de la
Lisabona” au iniţiato mişcare
internaţională de opinie în favoarea
elaborării şi aplicării unui ,,contractal
apei”. Acest document ar promova
principiul că accesul la apa
potabilăconstituie un drept economic şi
social al oricărei personae, cît şi un drept
colectival întregii comunităţi umane. El
ar facilita accesul la apă a peste 1,4
miliarde deoameni, care în prezent sînt
privaţi de acest drept.În 1977, Declaraţia
Conferinţei O.N.U. de la Mar del Plata
proclama că ,,toatălumea are dreptul de a
accede la apă potabilă în cantitate şi
calitate egale pentrunevoile sale
esenţiale”.În 1997, Conferinţa specială
O.N.U. pentru apă recomanda să se
acorde,,prioritate absolută gravelor
probleme ale apei dulci, cu care se
confruntănumeroase regiuni ale lumii,
precum şi elaborarea unei strategii de
utilizaredurabilă a acesteia, în scopuri
sociale şi economice”.
Reglementările legale consacră un regim
special de protecţie a apei, din ce în ce
mai mult ameninţată de poluare şi
supusă unei cereri tot mai mari
şidiversificate de folosinţă. Principalul
act normativ care a reglementat regimul
juridic al fondului acvatic al Republicii
Moldova a fost Codul apelor al
Republicii Moldova din
30.10.1993,adoptat în vederea: a)
asigurării folosirii raţionale a apelor
pentru necesităţile populaţiei şi ale
economiei naţionale;b) protecţiei apelor
împotriva poluării, impurificării şi
epuizării;c) prevenirii şi lichidării
efectelor distructive ale apelor;d)
ameliorării stării obiectelor acvatice şi
păstrării lor pentru generaţiile prezente şi
viitoare;e) protejării drepturilor
persoanelor juridice şi fizice;f)
consolidării legalităţii în relaţiile din
domeniul apelor. Acest cod nu mai este
valabil in prezent astfel principalul act
devenind Legea apelor din 23.12.2011.
Fondul apelor reprezinta totalitatea
obiectivelor acvatice în graniţele
teritoriulu iRepublicii Moldova, incluse
sau care urmează a fi incluse în cadastrul
apelor.
Fondul apelor -include toate obiectivele
acvatice naturale şi artificiale de
peteritoriul Republicii Moldova. (art.2
CA)
Obiectiv acvatic- concentraţia de apă la
suprafaţă în formele reliefuluiterenului
sau în subsol, care are graniţe, volum şi
caracteristici de regim al apelor .
Obiectivele acvatice în Republica 18.Cadastrul apelor
Moldova pot aparţine: Cadastru de stat al apelor – sistem
-cu drept de proprietate publică,statului informaţional de stat ce conţine evidenţa
sau unităţilor administrativ-teritoriale, datelor referitoare la reţeaua
ori-cu drept de proprietate privată, hidrografică, la resursele de apă, la
persoanelor juridice sau fizice. prelevările şi la restituţiile de apă, la
Obiectivele acvatice proprietate publică patrimoniul hidrotehnic;
se atribuie exclusiv în Cadastrul de stat al apelor este ţinut de
folosinţă.Atribuirea în folosinţă a organul central al administraţiei publice
obiectivelor acvatice proprietate publică în domeniul mediului, prin autoritatea
se face, în funcţiede importanţa lor, de administrativă de gestionare a apei.
către Guvern sau de către autorităţile Cadastrul conţine date referitor la
administraţiei publicelocale. Ele nu se reţeaua hidrografică, inclusiv la
pot afla concomitent în proprietatea mai identificarea, delimitarea, clasificarea şi
multor subiecţi aidreptului de proprietate la starea corpurilor de apă, la
publică. construcţiile şi instalaţiile hidrotehnice,
În proprietatea publică a statului se află: la zonele şi fîşiile de protecţie, la ariile
a) obiectivele acvatice de suprafaţă protejate situate în aceste zone, precum
situate pe teritoriul a două sau mai şi date despre prelevările şi restituţiile de
multor raioane;b) apele subterane;c) apă.
obiectivele acvatice situate pe teritoriul Informaţia din Cadastrul de stat al
unui raion, destinate apelor şi din Registrul autorizaţiilor de
satisfaceriinecesităţilor apărării, mediu pentru folosinţa specială a apei
sistemului energetic, domeniului este publică. Orice persoană fizică sau
transporturilor,obiectivelor de persoană juridică are dreptul să studieze
telecomunicaţii, serviciului meteorologic şi să primească date din Cadastrul de stat
şi altor sisteme de stat;d) obiectivele al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de
acvatice de frontieră;e) obiectivele mediu pentru folosinţa specială a apei în
acvatice declarate ca arii naturale conformitate cu legislaţia privind accesul
protejate de stat;f) obiectivele acvatice la informaţie.
parte a staţiunilor balneare de importanţă
naţională
În proprietatea publică a unităţilor
administrativ-teritoriale se află:
obiectivele acvatice care sînt situate
integral în limitele unităţii administrativ-
teritoriale respective, ale căror
construcţii hidrotehnice se află la balanţa
primăriilor şi care nu sînt atribuite în
proprietatea publică a statului şi nici nu
constituie obiectal proprietăţii private a
persoanelor juridice sau fizice.
Proprietatea privată asupra obiectivelor
acvatice.
În cazul construcţiei de obiective
acvatice pe terenurile proprietate privată
a persoanelor juridice sau fizice, acestea
devin obiecte ale proprietăţii private,
cuexcepţia apei care se atribuie în
folosinţă conform legislaţiei în
vigoare.Proprietate privată a persoanelor
juridice sau fizice pot fi obiectivele
acvaticeseparate (închise), precum şi
obiectivele acvatice care sînt amplasate
pe pîraie şi nuau o legătură hidraulică cu
alte obiective acvatice de suprafaţă.
(art.2/4 CA)
Fondul apelor reprezinta totalitatea
obiectivelor acvatice în graniţele
teritoriulu iRepublicii Moldova, incluse
sau care urmează a fi incluse în cadastrul
apelor.
19.Dreptul de beneficiere acvatica
Apa ca resursă naturală este proprietate
publică exclusivă şi poate fi atribuitădoar
în folosinţă, în modul stabilit de
legislaţia în vigoar.
Poate fi beneficiar de folosinţă a apei
orice persoană juridică şi
fizică,indiferent de forma de proprietate.
Se atribuie în folosinţă obiectivele
acvatice naturale şi artificiale de
peteritoriul Republicii Moldova. În
scopul asigurării securităţii statului,
ocrotirii sănătăţii populaţiei, mediului
înconjurător, valorilor istorico-culturale,
folosirea obiectivelor acvatice poate fi
limitată, interzisă parţial sau total.
Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor de
folosinţă a apei.
Beneficiarii de folosinţă a apei au
dreptul să folosească obiectivele acvatice
numai în scopurile pentru care acestea
le-au fost atribuite.
• În conformitate cu destinaţia specială a
obiectivelor acvatice, beneficiarii de
folosinţă a apei au dreptul:
a) să extragă apa pentru folosirea ei
ulterioară;b) să exploateze obiectivele
acvatice pentru necesităţile agriculturii
industriei,hidroenergeticii, transportului,
gospodăriei piscicole şi vînătoreşti;c) să
folosească obiectivele acvatice pentru
deversarea apelor reziduale;d) să edifice
construcţii şi instalaţii pentru
gospodărirea apelor, să
efectuezereconstrucţia şi lichidarea lor;e)
să folosească obiectivele acvatice pentru
agrement, desfăşurarea acţiunilor
sportive şi de asanare, întreţinerea
ansamblurilor naturale, precum şi pentru
alteacţiuni de folosire a obiectivelor
acvatice, neinterzise de legislaţia în
vigoare.În cazurile stabilite de legislaţia
în vigoare, drepturile beneficiarilor
defolosinţă a apei pot fi limitate, reieşind
din interesele statului şi ale altor
beneficiaride folosinţă a apei. Însă,
această limitare nu trebuie să agreveze
condiţiile folosiriiobiectivelor acvatice
pentru aprovizionarea populaţiei cu apă
potabilă şi menajeră.
• Beneficiarii de folosinţă a apei sînt
obligaţi:
a) să folosească raţional resursele de apă,
să consume economicos apă şi
săefectueze măsuri de remediere şi
îmbunătăţire a calităţii apei;b) să nu
admită deversarea în obiectivele acvatice
a apelor reziduale cu unconţinut de
impuritaţi peste limita admisibilă;c) să
prevină poluarea, impurificarea şi
epuizarea obiectivelor acvatice;d) să nu
admită încălcarea drepturilor, acordate
altor beneficiari de folosinţă aapri,
precum şi prejudicierea obiectivelor
economice şi naturale (terenurilor,
pădurilor, faunei, zăcămintelor minerale
etc.);e) să asigure epurarea normativă a
apelor reziduale;f) să menţină în stare de
funcţionare instlaţiile de epurare, alte
instalaţii pentrugospodărirea apelor şi
dispozitive tehnice, care afectează starea
apelor, săamelioreze parametrii lor de
exploatare, să ţină în modul stabilit
evidenţa cantirăţiişi calităţii apelor.
20.Caracteristica generala si
administrarea fondului de stat al
fondului silvic
(1) Pădurile, terenurile destinate
împăduririi, terenurile afectate
gospodăriei silvice, precum şi terenurile
neproductive, incluse în amenajamentele
silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri
şi/sau plantaţii forestiere, constituie
fondul forestier.
(2) Fondul forestier cuprinde toate
pădurile, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de gospodărire.
Terenurile din fondul forestie
(1) Terenurile din fondul forestier
cuprind:
a) - terenuri pentru împădurire:
- terenuri destinate reîmpăduririi; -
terenuri destinate împăduririi;
b) terenuri afectate gospodăriei silvice;
c) terenuri neproductive: mlaştini,
stîncării, pante abrupte, alunecări de
teren, soloneţuri etc.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor
din fondul forestier
(1) Pădurile în Republica Moldova,
folosite în interes public, fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice. Conform
legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau
în folosinţă.
(2) Proprietatea privată asupra
pădurilor se admite în cazul plantării
acestora, în condiţiile legii, pe terenurile
aflate în proprietate privată.
(3) Dreptul de proprietate asupra
terenurilor din fondul forestier se
exercită în conformitate cu legislaţia
Administrarea de stat a fondului forestier
şi cinegetic - activitate de elaborare şi
implementare a politicii statului prin
planificarea, organizarea, realizarea şi
efectuarea controlului de stat în
domeniul forestier şi cinegetic în scopul
asigurării şi promovării intereselor şi
priorităţilor naţionale;
Administrarea de stat a fondurilor
forestier şi cinegetic:
(1) Administrarea fondurilor forestier şi
cinegetic este prerogativa statului
(2) Administrarea de stat a fondurilor
forestier şi cinegetic este exercitată de
Guvern, autorităţile administraţiei
publice locale, organele silvice de stat,
alte organe împuternicite în acest scop.
(3) Administrarea de stat a fondurilor
forestier şi cinegetic proprietate publică
se efectuează de către autoritatea silvică
centrală şi de autorităţile administraţiei
publice locale.
(4) Regulamentele, instrucţiunile şi
indicaţiile organelor silvice de stat sînt
obligatorii pentru toţi deţinătorii de
terenuri din fondul forestier (incluzînd
proprietarii şi gestionarii de terenuri din
fondul forestier, beneficiarii silvici),
precum şi pentru întreprinderi,
instituţii, organizaţii şi cetăţeni, care
execută în cadrul fondului forestier
lucrări nelegate de gospodărirea fondului
forestier şi derularea folosinţelor silvice.
21. Cadastrul silvic
Ţinerea evidenţei de stat a fondului
forestier şi a cadastrului silvic de stat are
drept scop organizarea folosirii raţionale
a fondului forestier, regenerării, pazei şi
protecţiei eficiente a pădurilor,
exercitarea controlului sistematic al
schimbărilor calitative şi cantitative ale
pădurilor, asigurarea autorităţilor
administraţiei publicelocale,
întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi cetăţenilor interesaţi
cuinformaţii despre fondul forestier.
Cadastrul silvic de stat conţine un sistem
de informaţii despre regimul juridic al
fondului forestier, clasificarea pădurilor
pe grupe şi categorii funcţionale,
aprecierea lor sub raport economic, altă
informaţie necesară pentru
gospodărireafondului forestier şi
evaluarea rezultatelor activităţii
economice în fondul forestier.Ţinerea
evidenţei de stat a fondului forestier şi a
cadastrului silvic de stat se efectuează de
către organele silvice de stat pe baza
amenajamentelor silvice,inventarierilor
şi cercetărilor fondului forestier,
conform unui sistem unic. Materialele
evidenţei de stat a fondului forestier sînt
correlate cu datele dincadastrul funciar
Amenajamentul silvic include un sistem
de măsuri pentru asigurare a gospodăririi
raţionale a terenurilor din fondul
forestier şi realizării folosinţelor silvice,
regenerarea eficientă, paza şi protecţia
pădurilor promovarea unei
politicitehnico-ştiinţifice unice, bazate
pe concepţia de dezvoltare durabilă a
pădurilor şi silviculturii.
Amenajamentul silvic include: a)
delimitarea hotarelor şi organizarea
internă a teritoriilor
întreprinderilor,instituţiilor şi
organizaţiilor, în gestiunea cărora se află
terenuri din fondulforestier;b) executarea
de lucrări topografico-geodezice şi de
cartografiere specială a pădurilor;c)
inventarierea fondului forestier prin
determinarea compoziţiei şi
vîrsteiarboreturilor, stării lor,
caracteristicilor calitative şi cantitative
ale resurselor silvice;d) stabilirea
terenurilor din fondul forestier, care
necesită efectuarea tăierilor de îngrijire,
de igienă, de reconstrucţie, a măsurilor
de regenerare, împădurire,ameliorare,
pază şi protecţie a pădurilor şi a altor
măsuri, precum şi determinareaordinii şi
modalităţilor de executare a lor.
Amenajarea pădurilor se efectuează de
către serviciul de stat de
amenajamentsilvic, conform unui sistem
unic, o dată la 10 ani. Monitoringul
forestier reprezintă un sistem de
observaţii şi prognozări pentru relevarea
schimbărilor stării pădurilor,
descoperirea şi prevenirea proceselor şi
tendinţelor negative din păduri.
22.Dreptul de proprietate asupra
padurilor
Dreptul de proprietate asupra terenurilor
din fondul forestier
 (1) Pădurile în Republica Moldova,
folosite în interes public, fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice. Conform
legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau
în folosinţă.
(2) Proprietatea privată asupra pădurilor
se admite în cazul plantării acestora, în
condiţiile legii, pe terenurile aflate în
proprietate privată.
(3) Dreptul de proprietate asupra
terenurilor din fondul forestier se
exercită în conformitate cu legislaţia.
23.Dreptul de beneficiere asupra
fondului foristier
Beneficiarii silvici au dreptul:
a) să primească în folosinţă terenuri
din fondul forestier pentru recoltarea
produselor pădurii, precum şi pentru
cositul fînului, păşunatul vitelor pe
anumitesectoare şi pentru alte folosinţe
silvice;b)să construiască drumuri,
blocuri de producţie şi administrative, să
amenajeze platforme pentru stivuirea
producţiei silvice, locuri de parcare a
autovehiculelor,altor mijloace de
transport. (art. 30 CS)
Beneficiarii silvici sînt obligaţi:
a) să folosească raţional parchetele, care
le-au fost puse la dispoziţie pentru
recoltarea masei lemnoase, fîneţele, alte
terenuri silvice;b) să nu admită pierderea
masei lemnoase recoltate;c) să cureţe
parchetele de resturile de exploatare, iar
terenurile deteriorate în procesul
exploatării să fie aduse într-o stare bună
pentru folosire conformdestinaţiei;d) să
achite la termen plata pentru folosirea
terenurilor din fondul forestier;e) să
execute lucrările prin metode care nu
afectează starea şi regenerarea pădurilor,
precum şi starea bazinelor acvatice şi a
altor obiecte naturale;f) să respecte
regulile de apărare împotriva incendiilor,
să ia măsuri de apărareîmpotriva
incendiilor în locurile de executare a
lucrărilor, iar în cazul apariţieiincendiilor
de pădure, să le stingă în cel mai scurt
timp;g) să îndeplinească alte cerinţe în
conformitate cu regulamentele de
folosire afondului forestier.
Imixtiunea în activitatea beneficiarilor
silvici este interzisă.Drepturile încălcate
urmează să fie restabilite, iar pagubele
pricinuite deîncălcarea drepturilor
beneficiarilor silvici urmează să fie
integral recuperate.
24.Regnul animal ca obiect de
folosinta si protective
Lumea animală, ca un component de
bază al biocenozelor naturale, joacă
unrol important în menţinera echilibrului
ecologic. Un şir de specii de
animaleservesc drept surse pentru
obţinerea unor materii prime industriale,
medicinale, produselor alimentare şi
altor valori materiale, necesare pentru
satisfacereacerinţelor populaţiei şi ale
economiei naţionale, alte specii sînt
utilizate în scopuriştiinţifice, cultural-
educative şi estetice.Cadrul juridic
pentru asigurarea protecţiei eficiente şi
folosirii raţionale aresurselor regnului
animal îl constituie Legea regnului
animal (LRA) Nr.439-XIII din
27.04.95 // în MO RM nr.62-63/688 din
09.11.1995.
Lege reglementează relaţiile în domeniul
protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice
(mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti,
insecte, crustacee, moluşte etc.),animale
care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în
apă, în atmosferă sau în sol şi populează
permanent sau temporar teritoriul
republicii.
Relaţiile în domeniul protecţiei şi
folosirii animalelor domestice, precum şi
aanimalelor sălbatice întreţinute în
captivitate sau semicaptivitate în scopuri
economice, ştiinţifice, cultural-educative
şi estetice, nu cad sub incidenţa
prezenteilegi. (art. 1 LRA)
Regn animal- cea mai mare categorie
sistematică în biologie.Totalitateaunor
specii de animale care vieţuiesc în mod
natural pe uscat, în apă, în atmosferăsau
în sol, inclusiv monocelulare,
nevertebrate şi cordate.
Regnul animal este proprietate publică.
Sînt interzise acţiunile (inacţiunile)care,
într-un mod sau altul, încalcă dreptul
proprietăţii publice asupra
regnuluianimal.
25. Dreptul de beneficiere asupra
regnului animal
Beneficiari ai regnului animal pot fi
persoanele fizice şi juridice, indiferent
detipul de propritate şi forma de
organizare juridică.
(art. 21 LRA)Respectînd cerinţele
prevăzute de legislaţie, pot fi practicate
următoarelemodalităţi de folosire a
resurselor regnului animal:a) vînătoarea
sportivă şi de amatori;b) pescuitul
industrial, sportiv şi de amatori;c)
dobîndirea de animale care nu constituie
obiecte ale vînatului şi pescuitului;d)
folosirea în scopuri economice,
ştiinţifice, cultural-educative şi
estetice;e) folosirea proprietăţilor utile
ale animalelor şi a produselor activităţii
vitale aacestora. (art. 22 LRA)
Persoanele fizice şi juridice au dreptul să
practice doar acele modalităţi defolosire
a resurselor regnului animal, care sînt
stabilite de LRA şi permise în perioada
respectivă sau pe teritoriul respectiv de
către organele de stat pentru protecţia şi
folosirea resurselor regnului animal şi de
către autorităţileadministraţiei publice
locale.Drepturile de folosinţă a
resurselor regnului animal pot fi limitate
de cătreorganele de control şi de
autorităţile administraţiei publice locale
în cazurilereducerii efectivului de
animale sau retragerii din folosinţă a
unor specii deanimale în scopul
protecţiei lor. (art. 30 LRA)
Obligaţiunile beneficiarilor regnului
animal:a) să respecte regulile, normele,
termenele stabilite şi alte cerinţe de
protecţieşi folosire a resurselor regnului
anumal;b) să folosească resursele
regnului animal utilizînd mijloace ce nu
prejudiciază integritatea biocenozelor
naturale şi asigură protecţia animalelor
carenu au fost oferite în uzufruct;c) să
ţină evidenţa efectivului de animale
oferite în uzufruct, cu excepţia celor din
pescuitul industrial, să verifice starea
mediului lor de trai;d) să realizeze
măsurile necesare pentru reproducerea
regnului animal;e) să acorde ajutor
multilateral organelor de stat, altor
organe care exercităcontrolul asupra
protecţiei şi folosirii resurselor regnului
animal;f) să nu admită degradarea
habitatului animalelor;g) să repare
pagubele cauzate regnului animal ;h) şi
alte cerinţe privind protecţia, folosirea şi
reproducerea resurselor regnuluianimal.
(art. 31 LRA)Dreptul de folosinţă a
resurselor regnului animal se sistează în
cazul:a) dispariţiei necesităţii de
folosinţă sau renunţării la ea;b) expirării
termenului de folosinţă stabilit;c)
apariţiei necesităţii de retragere din
folosinţă a unor specii de animale
înscopul protecţiei lor;d) lichidării
unităţii căreia i s-a acordat dreptul de
folosinţă;e) neachitării la termen a plăţii
pentru folosirea animalelor;f)
nerespectării de către beneficiar a
regulilor, normelor, termenelor stabilite
şialtor cerinţe de protecţie şi folosire a
resurselor regnului animal. (art. 32
LRA)Sistarea dreptului de folosinţă a
resurselor regnului animal se realizează
prinanularea autorizaţiei de folosinţă de
către organul de stat care a eliberat-o.
26. Reglementarea juridica a vinatului
Dreptul de vînătoare cu arme de foc de
vînătoare pe teritoriul republicii se
acordă persoanei care domiciliază
permanent pe teritoriul ţării, dacă acesta
a atins vîrsta de 18 ani, este membru al
unei societăţi de vînători, a susţinut
probele minimumului vînătoresc, a
îndeplinit minimumul de participări
obligatorii prin muncă, a achitat în
modul stabilit cotizaţia de membru şi
taxa vînătorească.
Drept adeverinţă pentru dreptul de
vînătoare servesc carnetul de vînător,
aprobat de Societatea Vînătorilor şi
Pescarilor din Republica Moldova,
permisul (foaia, fişa pentru recoltare)
eliberate de Societatea Vînătorilor şi
Pescarilor din Republica Moldova pentru
vînătoarea sportivă a păsărilor de baltă şi
a animalelor cu blană sau autorizaţia de a
vîna animale sălbatice copitate, eliberată
de autoritatea silvică centrală.
Dreptul de vînătoare nu se acordă
persoanelor:
a) care nu au vîrsta de 18 ani;
b) care suferă de boli psihice şi stau la
evidenţă în unităţi medico-sanitare;
c) care nu dispun de autorizaţia de
deţinere a armei de vînătoare;
d) ale căror antecedente penale nu au
fost declarate nule pentru infracţiuni
premeditate, precum şi pentru orice
infracţiune comisă prin aplicarea armelor
de foc, a substanţelor explozive sau
toxice, pentru braconaj;
e) condamnate la privaţiune de libertate,
inclusiv condiţionat cu antrenarea
obligatorie în muncă, pentru comiterea
infracţiunilor premeditate;
f) eliberate condiţionat din detenţiune,
cu antrenarea obligatorie în muncă;
g) trase la răspundere administrativă
pentru braconaj sau altă formă de
folosire ilegală a armei.
Vînătoarea cu cîini este permisă numai
cu cîini de vînătoare de rasă dresaţi
special, care sînt înregistraţi anual la
societatea de vînători, cu indicarea rasei,
sexsului, vîrstei şi numelui
Vînătoarea cu cîini de vînătoare de rasă
este permisă la vînarea păsărilor de apă
şi penatelor, animalelor de blană şi
animalelor copitate în decursul întregii
perioade de vînătoare, fixată pentru
specia dată.
Cîinii de vînătoare de rasă, depistaţi pe
terenurile de vînătoare în perioada
interzisă pentru vînătoare şi cînd
vînătoarea nu se practică sînt reţinuţi de
persoanele ce exercită supravegherea
asupra respectării regulilor de vînătoare,
fapt despre care se înştiinţează secţiile
locale ale societăţii de vînători.
Stăpînul cîinelui de vînătoare reţinut are
dreptul în decurs de 15 zile, să-şi ia
cîinele după recuperarea cheltuielilor
pentru întreţinere.
Dacă în decurs de 15 zile de la reţinerea
cîinelui stăpînul n-a venit să-l ia, cîinele
trece în mod gratuit în posesia persoanei
care l-a reţinut, iar dacă aceasta se dezice
de el, cîinele trece în fondul societăţii de
vînători.
Posesorii cîinilor de vînătoare care le-au
permis aflarea pe terenurile de vînătoare
în perioada interzisă pentru vînătoare,
precum şi în rezervaţiile ştiinţifice, în
branişti şi în zone de agrement pe tot
parcursul anului poartă răspundere în
conformitate cu legislaţia.
Producţie de vînat se consideră carnea,
pieile, colţii, coarnele (exceptînd cele
abandonate), altă producţie obţinută în
urma vînătorii legale a animalelor.
Colectarea, cumpărarea, prelucrarea
(tăbăcirea, vopsirea, confecţionarea
diverselor articole) şi vînzarea blănurilor
şi pieilor de vînat se efectuează numai
de către întreprinderile de stat are au
obţinut în modul stabilit autorizaţia de
efectuare a lucrărilor menţionate.
Despre animalele rănite, căzute, zdrobite
de mijloacele de transport se va
comunica imediat reprezentanţilor
organelor de protecţie a mediului, care în
comun cu lucrătorii serviciului veterinar
de stat vor determina utilitatea de
comercializare a acestor animale,
întocmindu-se un act de forma stabilită.
Trofeele de vînătoare (coarnele, craniile,
colţii etc.) ale animalelor căzute se
transmit beneficiarului terenului de
vînătoare, pe al cărui teritoriu acestea au
fost depistate.
Pieile de vînat, obţinute de vînători în
urma vînătorii sportive şi de amatori sau
ca trofee, în cazul în care nu au fost
folosite de către vînători în scopuri
personale, trebuie predate organizaţiilor
de achiziţionare în termen de 20 de zile
de la expirarea termenului de vînătoare
stabilit pentru specia dată de vînat
Persoanele care predau la organizaţiile
de achiziţionare pieile de vînat limitat
sînt obligate să prezinte cotorul
autorizaţiei de vînătoare, iar persoanele
care predau pielile de vînat nelimitat să
prezinte carnetul de vînător.
27. Reglementarea juridical a
pescuitului
Regimul juridic de folosire şi protecţie
al resurselor piscicole dinRepublica
Moldova este stabilit prin Legea regnului
animal Nr.439-XIII din27.04.95. Anexa
Nr. 2. Regulamentul cu privire la
protecţia resurselorpiscicole şi
reglementarea pescuitului în bazinele
piscicole din republică(RPRP// în MO
RM nr.62-63/688 din
09.11.1995Conform Regulamentului
citat, toate bazinele şi cursurile de apă
(rîurile,afluenţii, lacurile, iazurile
(heleşteele), lacurile de acumulare) de pe
teritoriulrepublicii, care servesc sau pot
servi pentru reproducerea, creşterea şi
pescuitul peştelui, altor organisme şi
plante acvatice, se consider bazine
piscicole. Protecţia resurselor piscicole,
a altor organisme şi plante
acvatice(crustacee, insecte, amfibii,
plante imerse şi submerse), autorizarea
şireglementarea pescuitului şi dobîndirii
organismelor şi plantelor acvatice,
precumşi controlul de stat asupra
respectării legislaţiei în domeniu ţin de
competenţa Serviciului piscicol al
Inspectoratului Ecologic de Stat al
Ministerului Ecologiei şi Resurselor
Naturale. Coordonarea lucrărilor şi
investiţiilor ştiinţifice în domeniul
protecţiei,reproducerii şi folosirii
raţionale a resurselor piscicole se
efectuează de Consiliul ihtiologic,
înfiinţat pe lîngă Ministerul Ecologiei şi
Resurselor Naturale, ca
organcoordonator şi consultativ.El se
formează din specialişti calificaţi în
probleme de protecţie şireproducere a
resurselor piscicole de la organizaţii de
cercetări ştiinţifice, instituţiide
învăţămînt, întreprinderi piscicole,
ministere şi departamente.Sarcinile de
bază ale Consiliului ihtiologic sînt
elaborarea şi promovarea unei politici
unitare privind activitatea ştiinţifică şi
cea economică în domeniul
ocrotiriinaturii, care ar asigura
dezvoltarea, protecţia, reproducerea şi
folosirea raţională aresurselor piscicole
din bazinele piscicole.
Serviciul piscicol are dreptul:
să controleze respectarea prevederilor
Regulamentului cu privire la protecţia
resurselor piscicole şi reglementarea
pescuitului în bazinele piscicole
dinrepublică (RPRP) de către persoanele
fizice şi juridice;
să ceară de la persoanele oficiale şi
particulare explicaţii cu privire
laîncălcarea RPRP;
să întocmească procese-verbale cu
privire la încălcarea RPRP;
să intenteze acţiuni ministerelor,
departamentelor şi altor persoane fizice
şi juridice care au încălcat RPRP, în
scopul reparării pagubei
cauzateresurselor pisciole;
să controleze mijloacele de transport
terestru şi pe apă, uneltele de pescuit,
peştele şi alte organisme acvatice în
locurile pentru pescuit, la depozite,
lacherhanale, la întreprinderile de
prelucrare a peştelui şi de comerţ etc.
Persoanele fizice şi juridice care practică
pescuitul industrial sînt obligate:
-să nu admită încălcarea prevederilor
RPRP;să efectueze, cu acordul
Serviciului piscicol, acţiuni pentru
protecţia şireproducerea resurselor
piscicole;să nu efectueze în bazinele
piscicole lucrări care ar afecta condiţiile
naturaleale acestora fără autorizarea
Serviciului piscicol;să marcheze cu
semne convenţionale hotarele sectoarelor
piscicole;
să ţină evidenţa pe specii a peştelui
pescuit;să prezinte Serviciului piscicol
documentaţia de evidenţă a peştelui
pescuit;să nu depăşească cotele
stabilite de pescuit şi să respecte regulile
stabilite defolosire a uneltelor de pescuit;
să efectueze lucrări curente de
întreţinere a canalelor şi gîrlelor
dealimentare, a izvoarelor de apă şi a
zonelor de pescuit;să realizeze măsuri
pentru combaterea epizootiilor şi a
dăunătorilor peştelui;
să efectueze lucrări de amenajare a
lacurilor, bălţilor, rîurilor, avînd scop
protecţia fondului piscicol al acestora.
28. Caracteristica generala a
regimului juridic de utilizare si
protectie a subsolului
Beneficiari ai folosinţei subsolului pot fi
persoane fizice şi juridice dinRepublica
Moldova, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de gospodărire,
precum şi persoanele fizice şi juridice
străine.
Subsolul se dă în folosinţă pentru:
a) studierea geologică, geomecanică,
ecologică şi de altă natură;
b) exploatarea zăcămintelor de substanţe
utile;
c) construirea şi exploatarea obiectivelor
şi construcţiilor care nu sînt legate
deextracţia substanţelor utile;
d) îngroparea (depozitarea) substanţelor
nocive şi deşeurilor de producţie;
e) satisfacerea altor necesităţi de stat şi
publice.
Drepturile şi obligaţiile fundamentale ale
beneficiarilor folosinţei subsolului.
Beneficiarii folosinţei subsolului au
dreptul:
a) să folosească sectoarele de subsol în
corespundere cu condiţiile şi scopurile
pentru care li s-au repartizat;b) să
folosească rezultatele activităţii lor,
inclusiv producţia fabricată şideşeurile
industriei miniere.
Beneficiarii folosinţei subsolului au
dreptul prioritar la:
a) prelungirea termenului de acţiune a
autorizaţiei, precum şi la
primireaautorizaţiei pentru desfăşurarea
etapelor ulterioare de studiere şi
valorificare asubsolului;b) înstrăinarea
terenurilor necesare pentru exploatarea
zăcămintelor desubstanţe utile în limitele
perimetrelor miniere.
Benefeciarii folosinţei subsolului sînt
obligaţi să asigure:
a) studierea deplină şi complexă a
subsolului, folosirea raţională şi
complexă aresurselor lui în corespundere
cu proiectele şi schemele tehnologice,
inclusiv la prelucrarea materiei prime
minerale;
b) desfăşurarea în condiţii de securitate
pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi
populaţiei a lucrărilor, legate de folosirea
subsolului, precum şi
protecţiasubsolului, mediului
înconjurător, obiectivelor şi
construcţiilor de acţiuneadăunătoare a
lucrărilor menţionate;
c) zădărnicirea în limitele perimetrului
minier a ridicării de construcţii
pesuprafeţele cu zăcăminte de substanţe
utile şi pe teritoriile situate de
asupraobiectivelor şi construcţiilor din
subteran;
d) aplicarea metodelor şi tehnologiilor la
studierea şi valorificarea subsoluluiîn
scopul folosirii lui cît mai eficiente şi
evitării acţiunilor dăunătoare
asupramediului înconjurător;
Cerinţele principale în domeniul
protecţiei subsolului sînt:
a) respectarea modului stabilit de
atribuire şi folosire a subsolului;
b) neadmiterea folosirii neautorizate a
subsolului;
c) preîntîmpinarea ridicării neîntemeiate
şi neautorizate de construcţii
pesuprafeţele cu zăcăminte de substanţe
utile şi pe sectoarele situate de
asupraobiectivelor şi construcţiilor din
subteran;
d) asigurarea studierii cît mai depline şi
mai complexe a subsolului şi folosirii
resurselor lui;
e) protecţia zăcămintelor de substanţe
utile, obiectivelor şi construcţiilor din
subteran de inundaţii, incendii şi alţi
factori, care conduc la degradareacalităţii
substanţelor utile sau la deteriorea
zăcămintelor, obiectivelor
şiconstrucţiilor;g) respectarea cerinţelor
legislaţiei ecologice în timpul
desfăşurăriilucrărilor, legate de studierea
şi folosirea subsolului;h) asigurarea unei
prognoze sigure şi aprecierea acţiunii
lucrărilor, legate defolosirea subsolului,
asupra mediului înconjurător şi luarea
măsurilor necesare de protecţie a lui şi
de securitate a populaţiei;i) evidenţa şi
întocmirea dărilor de seamă statistice de
stat cu privire larezervele de substanţe
utile de bază şi secundare extrase şi
lăsate în subsol.Beneficiarii folosinţei
subsolului şi organul de stat pentru
supraveghereaminieră sînt obligaţi să
informeze opinia publică despre starea
folosirii şi protecţiei subsolului şi
îndeplinirea măsurilor de protecţie a
subsolului, studiereaşi folosirea lui
raţională
Protecţia sectoarelor subsolului care
prezintă o deosibită valoare ştiinţificăsau
culturală.
Aflorimentele geologice rare, formaţiile
mineralogice, obiectele paleontologice şi
alte sectoare ale subsolului, care prezintă
o deosebită valoareştiinţifică sau
culturală, pot fi declarate, în modul
stabilit, rezervaţii orimonumente ale
naturii sau culturii. Orice activitate care
încalcă integritatearezervaţiilor şi
monumentelor menţionate nu se
permite.În cazul în care în timpul
folosirii subsolului au fost descoperite
aflorimentegeologice rare şi formaţii
mineralogice, meteoriţi, obiecte
paleontologice,arheologice şi de altă
natură, ce prezintă interes pentru ştiinţă
şi cultură, beneficiarii folosinţei
subsolului sînt obligaţi să sisteze
lucrările pe sectorul unde afost găsit
obiectul şi să comunice despre aceasta
organelor de stat respective.
29. Caracteristica generala a
regimului juridic de utilizare si
protectie a aerului atmospheric
Aer- amestec de azot şi oxigen de
necesitate vitală pentru
organismeleaerobe, care conţine şi mici
cantităţi de alte gaze (argon, neon, heliu,
cripton,xenon, radon, dioxid de carbon,
hidrogen), vapori de apă şi diverse
particule. (art.3LA)Orice substanţă în
stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori)
sau energie(radiantă, electromagnetică,
ionizantă, termică, fonică sau vibrantă),
prezentă înaer, care poate avea o acţiune
negativă asupra sănătăţii oamenilor
şi/sau a mediuluiconstituie
poluant.Concentraţia poluanţilor din
aerul atmosferic într-un punct sau zonă
concretă,stabilită în baza unor măsurări
sistematice şi analize comparative în
raport cuanumite criterii (poluare de
fond a aerului, CMA a poluanţilor, risc
pentrusănătatea oamenilor si/sau mediul
înconjurător etc.) determină nivelul de
poluare aaerului.În scopul estimării
nivelului de poluare a aerului se instituie
un sistem desupraveghere sistematică a
concentraţiilor de poluanţi din aerul
atmosferic, demonitorizare a poluării
aerului.
Poluarea aerului este adesea vizibilă sub
forma fumului din hornuri şi a gazelor de
la ţevilede eşapament ale maşinilor.
Fumul este un amestec de gaze şi
substanţe chimice, care poatedeveni şi
mai toxic sub acţiunea soarelui. Smogul
care rezultă are un miros neplăcut şi un
efectnociv asupra stării sănătăţii
oamenilor.
Acum ceva timp, smogul învăţuia
Londra în timpul iernii, cînd în fiecare
casă ardeau focuride cărbune. În anii
’50, Guvernul a emis hotărîri pentru a
împiedica oamenii ca, în anumiteregiuni,
să ardă altceva decît combustibili fără
fum.O dovadă a efectelor dăunătoare a
poluării aerului este şi creşterea
numărului de cazuri deastm şi de alte
boli bronhiale.În lupta pentru aer curat,
multe autorităţi au instalat monitoare
pentru verificarea calităţiiaerului.
Acestea măsoară particulele suspendate
şi gazele, inclusiv dioxidul de sulf şi
monoxidulde carbon.Poluarea aerului are
un efect devastator asupra mediului.
Substanţele chimice emanate
înatmosferă sînt transportate de vaporii
de apă din curenţii de aer, iar atunci cînd
aceştia se ridicădeasupra munţilor,
vaporii de apă se condensează şi cad sub
formă de ploaie. Dacă existăsubstanţe
chimice în curenţii de aer, ele vor cădea
odată cu ploaia, provocînd fenomenul de
ploaie acidă.
În vederea păstrării purităţii şi
ameliorării calităţii aerului atmosferic,
prevenirii şi reducerii efectelor nocive
ale factorilor fizici, chimici,
biologici,radioactivi şi de altă natură
asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste
pentru populaţie şi/sau mediul
înconjurător, Parlamentul Republicii
Moldova a adoptatLegea privind
protecţia aerului atmosferic.
30.poluarea atmosferei
Poluarea atmosferei poate fi cauzată de
modificarea proporţiilor normale ale
constituenţilor naturali ai atmosferei,
datorită introducerii în atmosferă a unor
compuşi străini care se dovedesc a fi
toxici sau periculoşi. Substanţele
poluante din atmosferă se găsesc sub
următoarele faze: gaze, particule solide
şi lichide, aerosoli. Poluanţii atmosferici
se găsesc în atmosferă în principal fie
din: arderea combustibililor, trafic,
industrie, agricultură; fie ca rezultat al
unor fenomene naturale: omul şi
animalele, plantele, solul, materii
organice în descompunere, vulcanii,
surse radioactive, descărcări electrice,
furtuni de praf, nisip. Substanţele
eliminate în atmosferă pot avea un efect
poluator direct sau prin combinarea lor
cu alte substanţe în atmosferă, pot avea
un efect poluator indirect.
Surse de poluare a atmosferei
In cazul localităţilor urbane, care au
platforme industriale, unii din principalii
poluanţi ai atmosferei se regăsesc în
gazele de ardere sau vaporii evacuaţi în
atmosferă, ce au rezultat din diverse
procese tehnologice. Există două tipuri
de noxe în gazele de ardere şi anume:
praful şi substanţele gazoase. Praful sau
cenuşa aflate, în atmosferă, în suspensie
poate conţine combustibili ne arşi cât şi
reactanţi, proveniţi de la instalaţiile de
desulfurare şi reducere a oxizilor de azot.
Particulele ce compun praful pot fi
clasificate astfel:
- după mărime: vizibile cu ochiul liber
(granule, picături, pulberi de cărbune,
nisip calcinat);
- vizibile cu microscopul optic: pulberi,
ceaţă, cenuşă; - vizibile cu microscopul
electronic: fum, impurităţi.
- după starea de agregare:
- solide sub forma de pulberi ;
- lichide sub forma de suspensii.
Substanţele gazoase cele mai importante,
care trebuie eliminate din gazele de
ardere sunt: dioxidul de sulf, oxizii de
azot şi în cantităţi mai reduse acidul
clorhidric şi fluorhidric.
In industrie aceste substanţe se găsesc în
combinaţii ca urmare a:
- operaţiilor de măcinare, cernere,
amestecare, unde aceste substanţe intră
în contact cu gazele;
- proceselor de ardere, prăjire, unde are
loc amestecul între solid şi unul sau două
gaze şi se formează fum;
- operaţiilor de condensare cu formare de
ceaţă. Unii din aceşti componenţi pot fi
recuperaţi şi refolosiţi ca spre exempl
Metodele de determinare a poluării
aerului sunt:
a) Determinări terestre – se efectuează
cu ajutorul unor aparate care au intrat în
uzul curent şi se reflectă în următoarele
aspecte ale poluării atmosferei:
- poluarea termică, caz în care se
folosesc termometre, termografe,
termometre cu relee;
- poluarea sonoră, caz în care se folosesc
sonometre;
- fluxul radiaţiei ionizante din aer, caz în
care se folosesc radiometre;
- turbiditatea atmosferei, caz în care se
folosesc anemometre, baloane meteo etc.
b) Determinări spaţiale – se efectuează
prin intermediul aparatelor de măsură
amplasate pe sateliţi artificiali, făcând
posibilă determinarea gradului de
poluare al atmosferei pentru diferiţi
parametri şi pentru diferite locaţii ale
Globului pământesc.
c) Determinări de laborator – sunt
precedate de o tehnică specială de
prelevare a probelor pentru analiză, ce
depinde de starea în care se găseşte
agentul poluant: gaz, aerosoli, praf.
d) Determinări continue – supravegherea
continuă a concentraţiei agenţilor
poluanţi din atmosferă şi pentru a putea
avertiza în cazul unor depăşiri a
concentraţiei noxelor, peste maximă
admisă.
31. Masuri nationale pentru protectia
stratului de ozon
În scopul prevenirii distrugerii stratului
de ozon, a fost semnată Convenţia de la
Viena şi Protocolul de la Montreal, prin
care sunt stabilite obligațiunile asumate
de părţile semnatare, printer care:
Ø eliminarea producţiei şi consumului de
substanţe care afectează stratul de ozon;
Ø aplicarea celor mai bune tehnologii de
îmbunătăţire a reţinerii, recuperării,
reciclării și/sau distrugerii substanţelor
cu impact negativ asupra stratului de
ozon;
Ø promovarea unor alternative pentru
înlocuirea acestor substanţele, cît și a
produselor ce conțin substanțe
distrugătoare stratului de ozon protector;
Ø aplicarea măsurilor de control asupra
substanţelor responsabile de afectarea
stratului de ozon şi asupra produselor la
fabricarea cărora se folosesc aceste
substanţe;
Ø cooperarea în domeniul: ştiinţific,
juridic, economic şi informaţional.
1. De a oblige persoanelor juridice si
fizice care produc, importa, exporta
recupereaza, recicleaza, regenereaza,
stocheaza, comercializeaza sau utilizeaza
substantelel mentionate in anexele
Protocolului de la Montreal de a lua
toate masurile pentru supravegherea,
limitarea si prevenirea oricaror emisii,
dirijate sau accidentale, provocate de
acestea. A doua obliga persoanele
juridice care efectueaza asemenea
operatii de a elabora strategii proprii pe
termene scurte sau medii, de maximum 3
ani, de limitare, inlocuire sau eliminare a
acestor categorii de substante, in
conformitate cu legislatia nationala si
internationala in materie la care
Romania a aderat sau este parte.
Republica Moldova a devenit parte la
Convenţia pentru protecţia stratului de
ozon (Viena, 22 martie 1985)
32. Obiectul reglementarii juridice al
complexelor natural strict protejate de
sta: notiune si statutul juridic
Republica Moldova are un mediu natural
bogat din punct de vedere al diversitatii
peisajelor si alaspectului geomorfologic.
Diversitatea peisajelor include terenuri
de padure, stepa, luncile raurilor,terenuri
stancoase, acvatice, agricole si de alta
natura.In urma exploatarii nechibzuite a
acestorterenuri ele au inceput sa
degradeze sau, altfel spus , in urma
impactului antropic necontrolat
toatecomponentele naturii – padurile,
solurile, apele, stepele, luncile – au
inceput sa-si piarda aspectul sistructura
lor naturala de alta data. Astfel au aparut
teritorii care au statutspecial de protectie,
care poarta denumirea de arii naturale
protejate de stat.Fondul ariilor
naturaleprotejate de stat din Republica
Moldova include urmatoarele categorii
de obiecte si complexenaturale:
a) rezervatii stiintifice - spaţiu
biogeografic terestru şi/sau acvatic de
importanţă naţională cu statut de
instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat
menţinerii intacte a obiectelor şi
complexelor naturale, conservării
biodiversităţii, elaborării bazelor
ştiinţifice de protecţie a mediului;
Art.23. - (1) Rezervaţia ştiinţifică are
statut de instituţie de cercetări ştiinţifice
şi se subordonează autorităţii centrale
pentru mediu.
b) parcuri nationale -spaţiu natural
reprezentativ cu diverse peisaje
geografice, obiecte şi complexe naturale
şi cultural-istorice, specii floristice şi
faunistice autohtone, destinat utilizării în
scop ştiinţific, recreativ, economic,
cultural, turistic, instructiv, educativ etc.;
Art.31. - Parcul naţional are statut de
instituţie de cercetări ştiinţifice.
Subordonarea lui se stabileşte la
momentul fondării.
c) monumente ale naturii- obiect unic
al naturii avînd o deosebită valoare
ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi
estetică;
d) rezervatii naturale - spaţiu natural,
valoros din punct de vedere ştiinţific,
destinat păstrării şi restabilirii unui sau a
mai multor componente ale naturii
pentru menţinerea echilibrului ecologic;
Art.40. - Rezervaţia naturală are ca
obiectiv asigurarea condiţiilor optime de
protejare şi restabilire a speciilor, a
comunităţilor vegetale şi animale
semnificative din punct de vedere
naţional.
e) rezervatii peisagistice - Art.43. -
Rezervaţia peisajeră (de peisaj
geografic) are ca obiectiv conservarea
peisajelor geografice de importanţă
naţională, utilizarea lor reglementată în
scopuri economice, estetice, culturale şi
recreative.
f) rezervatii de resurse - spaţiu natural
care cuprinde resurse deosebit de
valoroase, de importanţă naţională,
protejate în scopul conservării lor pentru
generaţiile viitoare; Art.46. -
Rezervaţia de resurse are ca obiectiv
conservarea resurselor naturale pentru
menţinerea lor în stare naturală în
vederea valorificării ulterioare.
g) arii cu management multifunctional
Art.50. - Aria cu management
multifuncţional are ca obiectiv
conservarea naturii şi gospodărirea
reglementată a resurselor naturale.
h) rezervatii ale biosferei – in curs de
organizare
i) gradini botanice
j) gradini dendrologice – Art.67. -
Grădina dendrologică are statut de
instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în
subordinea autorităţii administraţiei
publice locale.
k) monumente de arhitectura peisajera
– Art.72. - Monumentul de arhitectură
peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi
dezvoltarea compoziţiilor arhitectonice
peisajere şi servesc ca depozit al
genofondului de plante. l) gradini
zoologice -
zonă umedă de importanţă
internaţională - teritoriu şi/sau întindere
de apă care include diferite tipuri de
ecosisteme umede şi corespunde
criteriilor de evidenţiere a zonelor umede
de importanţă internaţională ale
Convenţiei Ramsar, deţinînd o bogată
diversitate biologică şi avînd un rol
important în calitate de habitat pentru
păsările acvatice.
33. Regimul protectiei a unor
categorii de teritorii strict protejate de
stat.
Rezervațiile științifice.Rezervațiile
științifice pot fi declarate loturile de
teren șisuprafețele acvatice , ce au
valoare deosebită științifică sau cultural-
educativă ca formațiune delandsaft,
tipice sau unice, habitatele animalelor
fiind rare și valorase. Ele acoperă
frecvent ecosisteme ori forme de viața
fragile, zone prezentând o diversitate
remercabilă din punct devedere biologic
ori geologic care sunt în particular
importante pentru conservarea
resurselorgenetice.
Regimul juridic al rezervaților
științifice se caracterizează prin aceea că
în ele se protejează tot complexul
natural. Teritoriul rezervației științifice
cu toate obictele naturii, cu
monumenteleistorico-culturale formează
totalitatea fondului de rezervație și este
exclus pentru totdeuna dincircuitul
economic. Managementul rezervațiilor
științifice asigură un regim strict de
protecție prin carehabitatele sunt păstrate
într -o stare pe cât posibil neperturbată
1.În teritoriile date se interzice total orice
activitate economică față de resursele
naturale aflate în acest teritoriu: vânatul,
pescuitul,tăierilor de lemne, pășunatul și
mișcarea vitelor, colectarea plantelor
medicinale sau a florilor șialte activități
care lezează și schimbă starea firească a
naturii. Rezervația este un teritoriu
închis pentru vizită, cu anumite excepții
Rezervația naturală presupune a fi
spațiul natural, valoros din punt de
vedere științific,destinat păstrării și
restabilirii unuia sau mai
multorcomponente ale naturii prin
menținereaechilibrului ecologic. Potrivit
scopului pentru care au fost desemnate,
rezervațiile naturale potavea carater
predominant: botanic, zoologic ,
forestier, geologic, paleontologic,
peisagistic,speologic, de zona umedă,
marină, de resurse genetice și altele
Rezervația peisajistică( de peisaj
geografic) care presupune de a fi un
sistem naturalomogen silvic , de stepă și
luncă, de baltă și mlastină, având valoare
științifică, ecologică,recreativă, estetică,
instructivă și educatională, destinat
menținerii calităților sale naturale
șiefectuării unor activități economice
reglementate.
Arie cu management multifunctional-
spațiu terestru și/sau acvatic (arie cu
resurse gospodărite) în care, concomitent
cu conservarea naturii se efectuează
valorificarea reglementată a florii,
faunei, resurselor de apa și a pășunilor,
se practică turismul reglementat. Aria
data are drept scop conservarea naturii și
gospdărirea reglementată a resurselor
naturale.
Gradina Dendrologică-reprezintă
suprafețele terestre și/sau acvatice în
limitele cărora suntcreate în mod
artificial colecții de arbori și arbuști și
alte specii vegetale autohtone și exotice
ce reprezintă interes științific aplicativ,
fiind semnificative din punct de vedere
național prin valoarea lor ecologică,
științific și estetică deosebită.combinate
cu diverse modele scenice eleconfera
teritoriului respectiv, un aspect deosebit
de atractiv, fiind supuse unui regim de
administrare special, în scopul protejării
și conservării bodiversității, pararel cu
utilizarearesurelor lor naturale în diferite
domenii de activitate.
Gradina zoological-este o instituție
științifică de culturalizare și instruire,
care se constituieprin delimitarea unor
teritorii terestre și/sau acvatice, supuse
unui regim special de administrare,în
scopul conservării, studierii și
demonstrării în condiții artificiale optime
a unor specii deanimale valoroase din
punct de vedere științific, colecțiile
create servind drept depozit alfondului
genteic și al resurselor de material
reproductiv.
Monument de arhitectură peisageră-
care include obiecte și ansambluri de
obiecte, parcurivechi, parcuri silvice,
aleii,grădini cu valoare istorică,
culturală, științifică,estetică, economică
și recreativă, reprezentând mărturiri ale
evoluție peisagere și ale dezvoltării
spirituale și sociale.Ele fac parte din
patrimoniul cultural și natural și sunt
înscrise în Registrul RM ocrotite de stat.
34. raspunderea juridical pentru
incalcarea regimului juridic a ariilor
natural protejate de stat
Încălcarea prezentei legi atrage, după
caz, răspundere civilă, administrativă sau
penală.
Răspunderea juridică pnetru
nerespectarea legislatiei privind ariile
naturale protejate de stat este prevăzută
pt urmăatoarele abateri:
a) folosirea ariilor naturale protejate
în alte scopuri decît în cele prevăzute de
prezenta lege;
b) organizarea fără expertiză ecologică a
activităţii economice în ariile naturale
protejate, precum şi în zonele lor de
protecţie;
c) deteriorarea sau distrugerea ariilor
naturale protejate;
d) nelichidarea urmărilor ecologice ale
avariilor, catastrofelor şi ale altor
fenomene distructive;
e) introducerea de plante şi animale
străine zonei respective, care poluează
fondul genetic autohton;
f) încălcarea regulilor de export al
plantelor şi animalelor luate sub
protecţia statului;
g) executarea neautorizată a oricărei
lucrări de amenajare şi construcţie;
h) deversarea deşeurilor industriale şi
menajere în ape sau pe terenuri,
depozitarea lor în ariile naturale protejate
şi în zonele lor de protecţie;
i) folosirea peste normele admise a
chimicalelor în zonele de protecţie;
j) recoltarea neautorizată a fructelor şi
pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
plantelor medicinale, seminţelor şi a
organismelor acvatice;
k) strămutarea nesancţionată a hotarelor
ariilor naturale protejate;
l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea
bornelor de hotar, geodezice sau
topografice, apanourilor de avertizare
sau a indicatoarelor;m) intrarea
persoanelor neautorizate, cu sau fără
autovehicule, în zonele cu protecţie
integrală;
o) păşunatul în zonele interzise;
r) fotografierea sau filmarea în scopuri
comerciale fără achitarea de taxe.
1 Potrivit Codului contravențional,
constituie contravenții: Colectarea sau
nimicirea plantelor,capturarea sau
nimicirea animalelor incluse in Cartea
Rosie a RM si in anexele a
Conventieiprivind comertul international
cu specii salbatice de fauna si flora pe
cale de disparitie;
Încălcarea regimului de protecţie a
obiectelor şi complexelor din fondul
ariilor naturale protejatede stat
35.Notiunea si particularitatile
juridico-ecologice.
Răspunderea ecologică – obligaţia
persoanelor fizice, persoanelor juridice şi
statului de a respecta normele ce
reglementează corelaţia societăţii şi
naturii, în vedere îmbinării ştiinţifice a
intereselor ecologice şi economice.
Funcţiile răspunderii ecologice:
a) de stimulare – se materializează în
motivarea persoanelor, prin pîrghii
juridice şi economice, să protejeze
mediul ambiant;
b) de compensare – orientată spre
restabilirea deplină, în formă materială
sau bănească, a prejudiciilor provocate
mediului;
c) de prevenire – preventiv acţionează
asupra comportamentului subiectelor
prin înăsprirea treptată a măsurilor de
constrîngere.
În funcţie de caracter şi metoda de
reglementare, distingem răspundere
ecologică economică şi răspundere
ecologică juridică.
Răspunderea ecologică economică se
bazează, în particular, pe interesul
material al beneficiarului resurselor
naturale în micşorarea gradului de
poluare sau excluderea altei influienţe
negative asupra mediului.
Răspunderea ecologică juridică este
consecinţa acţiunilor ilegale ale
persoanelor fizice şi juridice. Ea este
stabilită de către organele de stat prin
metode juridico-administrative şi apare
în legătură cu faptul provocării daunelor
mediului în ansamblu sau anumitor
componente ale sale.
Temeiul apariţiei răspunderii ecologice
este delictul (conteavenţia) ecologică.
Delict ecologic – comportament
nelegitim şi vinovat al unei persoane, ce
este îndreptat împotriva ordinii ecologice
şi care a cauzat un prejudiciu naturii sau
a creat un pericol real de a pricinui o
pagubă.
Obiect al delictelor ecologice – mediul
ambiant, ocrotit de legislaţie, omul,
bunurile materiale create de societate.
Latura obiectivă a delictelor ecologice
– caracterul ilegal al comportării
persoanei vinovate, care atentează la
ordinea de drept ecologică stabilită în
societate.
Rezultatul obiectiv al acestor încălcări
– intervenirea daunei sau ameninţarea
reală cu această daună.
Subiecte ale delictelor ecologice
persoanele fizice, persoanele juridice
[persoanele oficiale ale acestora]
Latura subiectivă – vinovăţia persoanei
care a cauzat prejudiciul naturii, în
ambele forme:
a) intenţia – vinovatul îşi dădea seama
de caracterul social periculos al acţiunii
sau inacţiunii sale, a prevăzut
consecinţele ei social periculoase şi le-a
dorit (intenţie directă) sau le-a admis în
mod conştient (intenţie indirectă); ex.:
vînătoarea nelegitimă, pescuitul
nelegitim, nimicirea semănăturilor prin
păşunat etc.
b) imprudenţa – vinovatul fie că a
prevăzut posibilitatea provocării
consecinţelor social periculoase ale
acţiunii sau inacţiunii sale, dar în mod
nechibzuit considera că ele ar putea să
nu se producă (încrederea exagerată în
sine), fie că nu a prevăzut posibilitatea
unor asemenea consecinţe, deşi trebuia şi
putea să le prevadă (neglijenţa); ex.:
nerespectarea regulilor securităţii contra
incendiilor în păduri, neglijarea regulilor
de folosire a mijloacelor chimice în
agricultură etc.
Răspunderea juridico-ecologică poate
fi clasificată după diferite criterii.
Reieşind din obiectele naturii, distingem
răspundere juridico-ecologică pentru
încălcarea legislaţiei despre ocrotirea
pămîntului, apelor, pădurilor
etc.Conform sancţiunilor aplicate
răspunderea juridico-ecologică se
clasifică în răspundere penală, civilă,
materială, administrativă, disciplinară.
36.formele raspunderii pentru
nerespectarea legislatiei funciare si a
mediului
Dupa specificul si caracterul normei
incalcate si tipul raportului juridic in
cadrul careia a avut loc incalcarea legii,
se disting mai multe forme de
raspundere juridica :
- penala ; - civila ; - disciplinara.
- administrativa ; - materiala ;
In domeniul protectiei terenurilor,
raspunderea juridical pote imbraca
formele r. contraventionale , civile,
penale s.a.
Contraventionala – consta in aplicarea
de sanctiuni persoanei vinovate de
incalcarea acelor dispozitii legale, care
prevad si sanctioneaza contraventia.
Contraventia administrative – o fapta
care atenteaza la personalitatea, la
drepturile si interesele legitime ale PF si
PJ , la proprietate, la ordinea de stat si
ordinea publica, precum si alte fapte
ilicite pentru care legislatia prevede
raspunderea administrativa.
RASPUNDEREA CIVILA:Raspunderea
civila intervine in cazul incalcarii
regulilor privind protectia terenurilor
agricole prin cauzarea unui prejudiciu
terenurilor, drepturilor si intereselor
legitime ale proprietarilor, posesorilor si
beneficiarilor funciari.In cazul in care
prin fapta savirsita in domeniul protectiei
terenurilor agricole, calificata de
legecontraventie sau infractiune, autorul
ei cauzeaza un prejudiciu patrimonial
detinatorului terenului sau/sialtei
persoane, el este obligat sa repareacel
prejudiciu.Prin faptele ilicite cauzatoare
de prejudicii patrimoniale se poate viola
un drept subiectiv renascut sigarantat
prin lege ori se poate nesocoti o obligatie
personala legal asumata, in functie de
care vorbim deun delict civil, cind
aplicam regulile raspunderii civile
delictuale, sau de un fapt ilicit de
nerespectare aunei obligatii civile, ce da
nastere raspunderii civile contractuale. in
ambele cazuri raspunderea arecaracter
reparator.De regula, raspunderea civila
are caracter subiectiv, avin-du-se in
vedere atitudinea psihica a autoruluifata
de fapta sa si consecintele ei,
raspunderea intervenind daca el este
vinovat. Ca exceptie, in cazurileexpres
prevazute de lege, raspunderea civila
poale fi si obiectiva, independenta de
culpa.in cazul prejudiciilor cauzate in
cadrul raporturilor de dreptul mediului in
general si al celor cauzate
prinnerespectarea normelor legale
privind protectia terenurilor agricole in
special, raspunderea pentru prejudiciile
cauzate are caracter obiectiv .intr-adevar,
art. 475 din Codul civil dispune:
"Prejudiciul cauzat personalitatii sau
bunurilor cetatenilor,sau organizatiei
este recuperat de catre persoana
vinovata. Cel ce a cauzat prejudiciul va
fi eliberat deraspundere daca va
demonstra ca prejudiciul a survenit fara
vina lui". Prin urmare, vinovatia
cauzatoruluide prejudiciu se
prezuma.Aceasta dispozitie legala
generala este specificata in art. din Codul
funciar, potrivit caruia pagubele
pricinuite detinatorilor de teren trebuie
reparate integral, inclusiv avantajul ratat.
Constatam ca pagubele pot fi cauzate pe
mai multe cai: retragerea sau ocuparea
temporara a terenurilor; limitarea
drepturilor detinatorilor; inrautatirea
calitatii terenurilor
RASPUNDEREA PENAL
ALegea privind protectia mediului
inconjurator, precum si Codul funciar
(alaturi de raspundereacontraventionala
si civila) contin prevederi cu privire la
raspunderea penala, ca forma a
raspunderii juridice in cadrul raporturilor
de drept al mediului. Desigur, pentru a
atrage dupa sine raspunderea
penala,incalcarea normelor de protectie a
terenurilor agricole trebuie sa prezinte un
pericol social deosebit, multmai grav
decit contraventia, sau sa fie savirsita in
astfel de circumstante incit, potrivit legii
penale, saconstituie infractiune, sa fie
vorba de o fapta incriminata de legea
penala.Raspunderea penala isi are locul
sau in legatura cu protectia terenurilor
fondului funciar tocmai datorita
faplului ca dreptul penal, pe linga ca in
ansamblu apara ordinea de drept,
stabileste sanctiuni si pentruatingerile
aduse acelor valori sociale care sint
ocrotite prin legislatia funciara a tarii.
Incriminarea unor fapte in legislatia
penala cu privire la regimul juridic al
terenurilor este pe deplin justificata daca
avem invedere importanta pe care o are
pentru viata de pe pamint fondul funciar
expus permanent poluarii,degradarii,
reducerii. Raspunderea penala pentru
incalcarea normelor legale privind
protectia terenurilor se inscrie in
principiile si regulile generale ale
raspunderii infractionale, fara sa scapam
din vedere faptulca aceasta prezinta,
desigur, si un anumit specific. Specificul
acestei raspunderi este determinat de
naturaobiectivului ocrotit de lege si a
carui atingere este adusa prin abaterea
savirsita cu vinovati..Desi, cum am
aratat mai sus, pentru a antrena in acest
domeniu raspunderea penala, abaterea
trebuie sa prezinte un pericol social
sporit, o serioasa amenintare pentru
interesele vitale ale oamenilor, a
interesului public.
RASPUNDEREA SPECIALA IN
DOMENIUL PROTECTIEI
TERENURILOR
Desi este o chestiune discutabila, ne
referim pe scurt si la o "raspundere
speciala" in domeniul examinatin aceasta
parte a lucrarii, deoarece ni se pare ca ea,
in perspectiva, va fi consacrata.Una
dintre sanctiunile speciale specifice
dreptului mediului, in sensul ca nu tine
nici de raspundereacontraventionala,
nici113de cea penala, si cu atit mai mult
de raspunderea civila, este legata direct
tocmai de protectia cantitativa
sicalitativa a terenurilor.intr-adevar,
reamintim ca in art. 2 din Codul funciar
este stabilita obligatia detinatorilor de
terenuri de aasigura cultivarea acestora si
protectia calitatii solului.Articolele 24 si
25 din Codul funciar prevad ca, in
cazurile in care proprietarul, posesorul
sau beneficiarulterenului, fara motive
intemeiate, nu-1 cultiva sau nu iau
masuri pentru protectia si ameliorarea
solului,organul autoritatii publice locale
va dispune aplicarea sanctiunilor
contraventionale si ii va soma in scrissa-
si respecte obligatiile.Daca detinatorii de
teren nu-si onoreaza obligatiile in
termenul stabilit (nu mai mare de doi
ani), ei isi pierd dreptul de proprietate,
posesiune sau de folosinta a terenului
prin decizia instantei judecatoresti
lacererea autoritatilor publice locale sau
a proprietarului.Aceasta este sanctiunea
speciala la care se fac referiri in doctrina
si care este considerata realizata incadrul
unei raspunderi speciale de dreptul
mediului. intr-adevar, referitor la aceasta
sanctiune seconsidera, in primul rind, ca
intentia legiuitorului a fost de a scoate
din sfera contraventionalului
faptadetinatorului de teren agricol si, in
al doilea rind, ca, in acest caz, nu avem a
face cu o sanctiuneadministrativ-
contraventionala, ci cu o sanctiune
specifica dreptului mediului, dat fiind
faptul ca estevorba de incalcarea unei
obligatii legale dintr-un raport de drept
al mediului
37.infractiuni ecologice:notiune,
clasificare
Infracţiuni ecologice,- cuprind faptele
ce se concretizează printr-un rezultat
negativ pentru mediu (contaminarea
mediului cu substanţetoxice, pesticide
etc.), sau care pun in pericol viaţa,
sănătatea sau integritateacorporala a
unor persoane (continuarea activităţii
după dispunerea incetariiacesteia),
După obiectul supus ocrotirii,
infracţiunile se grupează in
A.Infracţiuni prin care se aduc atingeri
activităţilor economice si sociale
cuimpact asupra mediului, care la rândul
lor se grupează in:
a) Infracţiuni cu privire la procedura de
autorizare cum sunt:
- Continuarea activităţii după
suspendarea acordului/autorizaţiei de
mediu;
-eliberarea acordului/autorizaţiei fără
documentaţia obligatorie completa;-
prezentarea unor concluzii false in
studiile de impact
b) Infracţiuni la regimul substanţelor si
deşeurilor toxice si periculoase
carecuprind:
- infracţiunea de introducere in tara
pentru depozitare, stocare, distrugere
aacestor categorii de substanţe;-
infracţiunea de nesupunere la testare a
oricărei substanţe noi;
- infracţiunea de transport sau tranzit,
fără autorizaţie de pesticide si
desubstanţe sau deşeuri periculoase;-
infracţiunea de omisiune a raportării
prompte a unui accident major;
- infracţiunea de incinerare a deşeurilor
periculoase in instalaţii neomologate;
- infracţiunea de depozitare a deşeurilor
sau substanţelor periculoase in
spaţiisubterane neautorizate sau
neadecvate;
- infracţiunea de neluare a masurilor
corespunzătoare pentru limitare
aimpactului substanţelor sau deşeurilor
periculoase asupra mediului
- infracţiunea de aprobare sau facilitare
ilegala a intrării in tara asubstanţelor sau
deşeurilor periculoasec) Infracţiuni la
regimul îngrăşămintelor chimice si a
pesticidelor, includ:- infracţiunea de
folosire a momelilor periculoase pentru
omorârea animalelor sălbatice, a peştilor,
in scop de consum sau comercializare;-
infracţiunea de neasigurare si
nesupraveghere a depozitelor pentru
pesticidesi îngrăşăminte chimice;-
infracţiunea de fabricare, utilizare fără
autorizaţie a acestor substanţe;-
infracţiunea de nerespectarea
interdicţiilor privind utilizarea
îngrăşămintelor chimice si pesticidelor
pe terenurile agricole.d) Infracţiuni la
regimul protecţiei împotriva radiaţiilor
ionizante, grupează:- infracţiunile de
contaminare a mediului sau expunerea
populaţiei la radiaţiidatorita
nesupravegherii surselor de radiaţii
ionizante.- infracţiunile de omisiune a
raportării prompte a creşterii
contaminării peste
limita admisa.
B. Infracţiunile prin care se aduce
atingere protecţieiresurselor naturale si
conservării biodiversităţii, cuprind:
a) Infracţiuni privind protecţia apelor
siecosistemelor acvatice, ca de
exemplu:- infracţiuni de nerespectare a
restricţiilor pentru protecţia apelor si a
atmosferei;
- infracţiuni de spălare in apele naturale,
a ambalajelor depesticide si de alte
substanţe periculoase, a utilajelor
folosite latransportul lor etc.;- infracţiuni
de descărcare direct in apele naturale a
apeloruzate si a deşeurilor de pe anumite
vase sau platforme.Constatarea si
cercetarea infracţiunilor ecologice se fac
dinoficiu, de către organele de urmărire
si cercetare penala, potrivitcompetentei
legale. De la caz la caz, infracţiunile
prevăzute deart.85 din Legea
nr.137/1995,republicata, pot intra in
concurs cualte infracţiuni prevăzute de
Codul penal.
38. Rasspunderea contraventionala
Contraventionala este forma
raspunderii juridice care consta in
aplicarea de sanctiuni persoanelor
vinovate deincalcarea acelor dispozitii
legale care prevad si sanctioneaza
contraventiile. Aceasta definitie este
insusita si dealti autori .Elementul
esential al acestei raspunderi este
contraventia administrativa, care este
definita de Codul cu privire
lacontraventiile administrative, aprobat
prin Legea din 29 martie 1985, ca o fapta
(actiune sau inactiune) ilicita,
careatenteaza la perso-103 nalitate, la
drepturile si interesele legitime ale
persoanelor fizice si juridice, la
proprietate, la ordinea destat si la ordinea
publica, precum si alte fapte ilicite
pentru care legislatia prevede
raspundereadministrativa (art. 9).Deci
obiectulcontraventiei il constituie
valorile (relatiile) sociale, drepturile sau
interesele legitimeaparate prin norme de
drept carora li se aduce atingere ori care
sint puse in pericol de fapta savirsita.
Subiectulcontraventiei poate fi orice
persoana care, in conformitate cu
cerintele legii, este recunoscutavinovata
de comiterea contraventiei.Remarcam ca
legislatia Republicii Moldova, spre
deosebire de cea a Rominiei, nu
recunoaste persoanele juridice ca subiect
activ al contraventiei.Totodata, art. 14
din CCA trateaza in mod special statutul
persoanelor cu functii de raspundere,
casubiecte ale contraventiilor
administrative, stabilindu-le o
raspundere mai dura in raport cu
cetatenii derind.
Latura obiectiva a contraventiei o
formeaza actiunea sau inactiunea
producatoare de consecintesocialmente
periculoase sau care ameninta valorile
sociale.Latura subiectiva tine de
atitudinea psihica a contravenientului
fata de fapta savirsita si consecintele
ei,care se exprima prin
vinovatie.Raspunderea contraventionala
pentru incalcarea normelor privind
protectia terenurilor se caracterizeaza
prin urmatoarele particularitati :- aceasta
forma de raspundere se aplica in caz de
prezenta a componentelor contraventiei.
incalcarea carenu este cuprinsa in
schema componentei nu este
sanctionata;- potrivit regulii generale,
sint trase la raspundere contraventionala
persoanele indiferent de faptul in ce
perioada de timp au comis contraventia:
in orele de munca sau in afara acestora;-
sanctiunile contraventionale se aplica
numai de catre responsabilii sau organele
de stat indicate expresin lege;-
raspunderea contraventionala se aplica
intr-o ordine procesuala prevazuta de
legislatie.Contraventiile sint foarte
diverse in general, dar si in cadrul
raporturilor de dreptul mediului.
Dintreacestea unele se savir- . sese in
cadrul raporturilor juridice privind
terenurile ce fac parte din fondulfunciar
agricol.
Toate contraventiile de acest fel sint
expres enumerate in art. 52 din CCA si
pot fi clasificate in mai multe )incalcari
cu caracter economic:ocuparea
nelegitima a terenurilor; incalcarea
termenului dereintoarcere a terenurilor
ocupate temporar, neintoarcerea lor in
starea de destinatie speciala;
abatereasamavolnica de la proiectele de
organizare a teritoriului, de ameliorare si
de alta natura. b)incalcari cu caracter
ecologic: poluarea terenurilor destinate
agriculturii cu substante chimice,
cudeseuri radioactive, cu ape reziduale;
nimicirea stratului fertil al solului,
decoper-tarea neselectiva;neluarea
masurilor de preintimpinare a eroziunii
solului, a altor procese care inrautatesc
starea solului, precum si neindeplinirea
masurilor obligatorii pentru
imbunatatirea calitatii lui; amplasarea,
constructia sidarea in exploatare a
obiectivelor care provoaca efecte de
poluare a solului;
c) incalcari de alta natura:constructia
nelegitima, falsificarea informatiei
privind starea si folosireaterenurilor;
distrugerea bornelor de hotar, incalcarea
termenelor de examinare a cererilor
cetatenilor privind atribuirea terenurilor
si tainuirea informatiilor despre fondul
funciar disponibil.Dintre contraventiile
enumerate mai sus cele mai
frecventcomise sint:a)ocuparea
nelegitima a terenurilor
Ocupare neligitima a terenului inseamna
acapararea lui in lipsa unui temei legal,
cu incalcarea regimuluistabilit de
atribuire a terenului in natura si fara
obtinerea titlului de autentificare a
dreptului asupra pamintului
39.raspunderea juridico-civila si
raspunderea prejudiuciului cauzat
RASPUNDEREA CIVILA terenuri pierderile din productia agricola
:Raspunderea civila intervine in cazul si avantajul ratat.Una dintre incalcarile
incalcarii regulilor privind protectia legislatiei funciare care comporta
terenurilor agricole prin cauzarea unui raspunderea civila este incheierea
prejudiciu terenurilor, drepturilor si diferitelor tranzactii cu neglijarea
intereselor legitime ale proprietarilor, cerintelor legislatiei.Astfel, art. 95 din
posesorilor si beneficiarilor funciari.In Codul funciar prevede ca actele de
cazul in care prin fapta savirsita in vinzare-cumparare, donatie, ipotecare,
domeniul protectiei terenurilor agricole, schimb si altetranzactii dintre detinatorii
calificata de legecontraventie sau de terenuri incheiate cu incalcarea
infractiune, autorul ei cauzeaza un modului stabilit de legislatie sint
prejudiciu patrimonial detinatorului nule.Conditiile nulitatii tranzactiilor sint
terenului sau/sialtei persoane, el este stipulate in art. 47-63 din Codul
obligat sa repareacel prejudiciu.Prin civil.Raspunderea persoanelor vinovate
faptele ilicite cauzatoare de prejudicii de incheierea unor tranzactii care sint
patrimoniale se poate viola un drept contrare prevederilor legale deasemenea
subiectiv renascut sigarantat prin lege ori este reglementata de normele dreptului
se poate nesocoti o obligatie personala civil. in acest sens exista urmatoarele
legal asumata, in functie de care vorbim modalitati:a) daca actiunile partilor
deun delict civil, cind aplicam regulile tranzactiei nule nu au fost intentionate,
raspunderii civile delictuale, sau de un iar consecintele incheierii acesteia
fapt ilicit de nerespectare aunei obligatii nulezeaza drepturile persoanelor terte,
civile, ce da nastere raspunderii civile atunci fiecare dintre parti restituie
contractuale. in ambele cazuri celeilalte tot ce a obtinut in
raspunderea arecaracter reparator.De urmaincheierii tranzactiei; b) daca in
regula, raspunderea civila are caracter tranzactia declarata nula se observa
subiectiv, avin-du-se in vedere atitudinea actiuni intentionate ale uneia dintre parti,
psihica a autoruluifata de fapta sa si indreptateconsecutiv spre lezarea
consecintele ei, raspunderea intervenind drepturilor si intereselor legitime ale
daca el este vinovat. Ca exceptie, in persoanelor terte, atunci partea
cazurileexpres prevazute de lege, vinovatarestituie celeilalte parti tot ce a
raspunderea civila poale fi si obiectiva, obtinut in urma incheierii tranzactiei, iar
independenta de culpa.in cazul ceea ce a primit ultima seincaseaza in
prejudiciilor cauzate in cadrul beneficiul statului;c) daca in tranzactia
raporturilor de dreptul mediului in declarata nula sint depistate actiunile
general si al celor cauzate intentionate ale ambelor parti, atunci in
prinnerespectarea normelor legale beneficiul statului se incaseaza tot ce au
privind protectia terenurilor agricole in obtinut partile in urma incheierii
special, raspunderea pentru prejudiciile tranzactiei
cauzate are caracter obiectiv.intr-adevar,
art. 475 din Codul civil dispune:
"Prejudiciul cauzat personalitatii sau
bunurilor cetatenilor,sau organizatiei
este recuperat de catre persoana
vinovata. Cel ce a cauzat prejudiciul va
fi eliberat deraspundere daca va
demonstra ca prejudiciul a survenit fara
vina lui". Prin urmare, vinovatia
cauzatoruluide prejudiciu se
prezuma.Aceasta dispozitie legala
generala este specificata in art. din Codul
funciar, potrivit caruia pagubele
pricinuite detinatorilor de teren trebuie
reparate integral, inclusiv avantajul ratat.
Constatam ca pagubele pot fi cauzate pe
mai multe cai: retragerea sau ocuparea
temporara a terenurilor; limitarea
drepturilor detinatorilor; inrautatirea
calitatii terenurilor etc.109Recuperarea
pagubelor o fac intreprinderile,
institutiile si organizatiile carora li s-au
repartizat terenuriretrase, precum si
persoanele fizice si juridice a caror
activitate duce la limitarea drepturilor
detinatorilor,la inrautatirea calitatii
terenurilor ori la folosirea lor in alte
scopuri, la scaderea productiei agricole
si lainrautatirea calitatii ei. Pagubele sint
restituite prin reabilitarea terenurilor
afectate si aducerea lor in stare pentru a
fi folosite conform destinatiei sau in
forma baneasca.in cazul restituirii
inoportune a terenurilor productive, date
in folosinta provizorie persoanelor
juridice,acestea repara detinatorilor de