Principiul legalității este considerat unanim ca unul dintre principiile

fundamentale ale civilizației juridice europene, fiind inclus de multă vreme

in legislatia tuturor statelor europene și în tratatele Internaționale în
materie penală, fapt ce explică numarul foarte redus al hotărîrilor Curții ce
vizează acest aspect. Parte a ius congens, principiul legalității are un
caracter absolut. Istoric vorbind, principiul legalității a aparut ca reacție la
dreptul medieval care acorda judecatorului puterea suverană de a aprecia
care fapte sunt infracțiuni și care nu, precum si pedeapsa aplicabilă.
Abandonata aprecierii judecatorului, pedeapsa a devenit nedeterminată și
aleatorie. Această incertitudine a fost cu atat mai ingrijorătoare cu cît
pedepsele erau de o foarte mare diversitate .De aceea, progresiv, a inceput
sa se afirme ideea dupa care incriminarea unei fapte trebuia realizată doar
prin lege. Existența acestui principiu are la baza atat justificări ce țin de
politica penală a statelor, cît și rațiuni de natură criminologică. Legalitatea
incriminarii este una dintre garanțiile esențiale ale dreptului la libertate și la
securitatea juridică. În același timp, impunînd ca infracțiunile și pedepsele
să fie stabilite doar prin lege. Cu alte cuvinte, existența principiului este, în
principal, construită pe două fundamente aflate în structura intimă a unui
stat de drept: securitatea juridică și increderea în lege.