1.

Natura raporturilor juridice prezentate în speță pune accept pe dreptul

internațional,fldretul administrativ,civilcît și contravențional.Toate aceste norme își au
natura juridică specificată atît în Constituția RM cît și în codul civil contravențional și
administrativ aici facem referire și la tratatele și convențiile internaționale la care RM
este parte adică Legea 200 privind regimul străinilor pe teritoriul RM din 16.07.2010.

2. Elementele de extraneitate se disting în funcție de felul acestora respectiv persoanele

fizice pot fi acele elemente vorbim despre cetătenie reședința domiciliul cît și religia în
anumite sisteme de drept .Dacă vorbim de persoanele juridice atunci facem trimitere la
elementele de extranietate sediul,naționalitatea fondul de comerț,Analizînd speța
putem spune că Jean-Pierre declarat ca cetățean străin și persoana juridică care
desfășoară o afacere este acel element de extraneitate.Vorbind de obiectul derivat al
raportului juridic și anume bunurile mobile fie imobile este element de extranietate
deși este în țară acesta se află sub incidența unei legi străine reieșind din conținutul
speței autoturismul închiriat de Jean Pierre P la societatea comercială Rentcar S.R.L
în baza pașaportului francez face ca raportul dintre societatea SRL Rentcar și Jean
Pierre P să cadă sub incidența legii RM atît și legea internațională reprezentând
elementul sus menționat Dacă vorbim despre conținutul raportului juridic este
imaterial și format din drepturile și obligațiile părților

3.Conflictul de legi în spațiu și aici vorbim despre cetățenia adică despre cet francez
Jean Pierre P și teritoriul aflat pe teritoriul RM sunt acele 2 elemente care au o
importanță deosebită în contextul speței date . Conflictele între legile naționale
elementul de extranietate aparține unui stat suveran ,legile reprezentînd interese
colective din state diferite,pentru soluționarea acestui conflict sunt aplicate normele
conflictuale care indică în cazul nostru cît și altul legea competentă ,deci Reese că
asigurarea unui traducător și rambursarea prejudiciilor morale pe tru Impedimentul
creat la întîlnirea cu cet francez trebuie să fie aplicabilă .

4. Există instituții de drept internațional privat , raportul juridic ,actul juridic,drepturile reale
dreptul de proprietate și alte drepturi derivate din acestea cum ar fi
uzul ,uzufructul,abitația,servitutea)contractul civil,răspunderea civilă contravențională și
administrativă .
5. Determinarea legii aplicabile raporturilor de drept privat cu element 
  de extraneitate. Legea aplicabilă raporturilor de drept privat cu element de extraneitate se
determină în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a prezentei
cărți, a legilor Republicii Moldova şi a uzanțelor internaţionale recunoscute în Republica
Moldova. În cazul imposibilităţii de a se determina legea aplicabilă conform alin. (1), se
aplică legea statului cu care raportul de drept privat cu element de extraneitate are legătura cea
mai strînsă. Legea determinată conform alin. (1) nu se aplică în mod excepțional dacă, potrivit
tuturor circumstanțelor, raportul are o legătură îndepărtată cu acea lege și are o legătură mai
strînsă cu o altă lege. Această dispoziție nu se aplică atunci cînd părțile au ales legea
aplicabilă, precum și în cazul legii care privește starea civilă și capacitatea persoanei.

6. Dreptul internaţional privat contribuie, prin mijloacele sale specifice, la întreţinerea şi

dezvoltarea relaţiilor civile, comerciale. de cooperare tehnico-ştiinţifică, culturale şi de altă
natură dintre persoanele fizice şi persoanele juridice şi, pe un plan mai larg, dintre state. În
aceste condiţii, dreptul internaţional privat asigură suportul juridic necesar desfăşurării unor
asemenea raporturi. Totodată, dreptul internaţional privat poate să constituie un factor care
determină, în cadrul Uniunii Europene, accentuarea integrării între statele membre.
7. Există numeroase legături, apreciindu-se că dreptul internaţional public este considerat
sursă şi sistem de referinţă pentru dreptul internaţional privat. Corelaţia dintre cele două
ramuri de drept este pusă în evidenţă şi de faptul că unele norme ale dreptului internaţional
privat sunt cuprinse în izvoare internaţionale, iar dreptul internaţional public precizează în ce
condiţii statele devin părţi la tratatele internaţionale. Corelaţia dintre dreptul internaţional
privat şi dreptul civil. Având în vedere faptul că obiectul dreptului internaţional privat este
format din raporturile juridice de drept civil, în sens larg, care cuprind un element de
extraneitate, corelaţia dintre cele două ramuri de drept este evidentă . Diferenţierea
fundamentală este dată de prezenţa elementului de extraneitate care determină ca rezolvarea
problemelor pe care le implică raporturile juridice de drept civil, în sens larg, să se realizeze
prin aplicarea normelor specifice dreptului internaţional privat, în principal, norme
conflictuale . Corelaţia dintre dreptul international privat şi dreptul Uniunii Europene.
Dreptul Uniunii Europene şi dreptul internaţional privat se diferenţiază prin prisma obiectului
de reglementare, a subiectelor, a modului de adoptare a normelor juridice dar legătura dintre
cele două ramuri de drept este dată de faptul că normele dreptului internaţional privat se
completează cu normele dreptului Uniunii Europene. Având în vedere caracterul direct şi
prioritar al normelor dreptului Uniunii Europene rezultă că acest drept are un caracter
prealabil faţă de dreptul internaţional privat, încadrându-se în categoria normelor de aplicaţie
imediată. Corelaţia dintre dreptul internaţional privat şi dreptul penal. Dreptul penal este o
ramură a dreptului public ale cărui raporturi juridice nu pot fi reglementate de o lege străină.
Corelaţia dintre dreptul internaţional privat şi dreptul administrativ. Dreptul
administrativ poate fi luat în considerare pentru determinarea regimului unui raport juridic,
precum în cazul unei acţiuni pentru constatarea nulităţii căsătoriei pe motivul incompetenţei
organului care a instrumentat încheierea acesteia. Problema competenţei organului respectiv
se determină după legea străină, care are caracter administrativ. Corelaţia dintre dreptul
internaţional privat şi dreptul financiar. Unele aspecte de drept internaţional privat se
împletesc cu cele de drept financiar, de exemplu în cazul în care o persoană juridică de
naţionalitate străină încearcă să fraudeze legea normal competentă spre a beneficia de
reglementări mai avantajoase în materia taxelor şi impozitelor. Pentru combaterea acestor
situaţii statele încheie convenţii bilaterale pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea
evaziunii fiscale.
1. Calificarea este o instituție de drept internațional privat. Acesta reprezintă o problemă de
interpretare și aplicare a normelor conflictuale. Calificarea pe care o dă instanța influențează
în mod direct legea aplicabilă raportului juridic. Aspectul principal al instituției calificării îl
reprezintă determinarea conținutului și legăturii normei conflictuale; or, normele conflictuale
pot îngloba reglementări care au o însemnătate diferită în sistemele de drept ale statelor.
 Pe cale de consecință, un fapt juridic identic poate fi susceptibil de a fi calificat în
moduri diferite de la un sistem de drept la altul. Principala problemă în domeniul calificării în
Dreptul Internațional Privat este identificarea legii/sistemului de drept utilizat pentru
efectuarea operațiunii date; or, susceptibile de a fi aplicate pot fi: legea statului cu care
raportul juridic are legătură sau legea instanței de judecată care examinează litigiul, calificarea
autonomă sau utilizarea unei metode proprii de calificare.
Finalitatea operațiunii de calificare constă în stabilirea sensului noțiunilor unei norme juridice
și încadrarea acesteia într-o anumită categorie.

2. Între factorii care influenţează sau determină calificarea sunt enumeraţi- împrejurarea că
noţiunile juridice pot avea sensuri diferite în mai multe sisteme de drept; împrejurarea că
unele sisteme de drept conţin instituţii juridice care nu sunt reglementate în sistemul legislativ
al forului; faptul că diferite sisteme legislative încadrează situaţii identice în categorii juridice
distincte. Ceea ce are relevanţă, din perspectiva dreptului internaţional privat, este conflictul
de calificări. Operaţiunea calificării, în sine, nu ridică probleme deosebite. Dificultăţile apar
odată ce, examinându-se sistemele de drept în prezenţă, noţiunile cunosc diferenţe de definire
sau de interpretare ori atunci când instituţiile nu sunt reglementate în dreptului forului. Astfel,
conflictul de calificări „poate fi conceptualizat sub forma unei divergenţe de subsumare a
situaţiilor de fapt unor noţiuni juridice diferite”
Factorii care determină necesitatea calificării:

 Noțiunile juridice cuprinse în norma conflictuală pot avea sensuri diferite în diverse
sisteme de drept. Unele sisteme de drept conţin noțiuni și instituţii juridice care nu
sunt cunoscute și reglementate în altele.
 Diferite sisteme legislative încadrează situaţii de fapt identice în noțiuni sau categorii
juridice distincte. Noțiunile similare după conținut pot fi interpretate în mod diferit de
la un sistem de drept la altul etc.

3. Calificarea, de regulă, se face potrivit principiului lex fori, deci potrivit legii instanței
sesizate în soluționarea litigiului. În legislația națională, norma respectivă este consacrată în
CC RM: art.2577 „Calificarea conceptelor juridice” Operațiunea de calificare este necesară
pentru a determina legea aplicabilă și, firesc, este realizată prealabil determinării acestei legi.
Astfel, este de neconceput ca judecătorul să se adreseze unei legi oarecare spre a face
calificarea cât timp această lege încă nici nu este identificată. Soluția calificării potrivit
principiului lex fori este întemeiată pe următoarele argumente: Principiul ejus est interpretari,
cujus est condere (interpretarea aparține celui care a edictat norma). Astfel, dat fiind faptul că
normele conflictuale aparțin sistemului de drept al forului, urmează a fi calificate potrivit lex
fori. Calificarea este necesară pentru a determina norma conflictuală aplicabilă și legea
competentă a soluționa litigiul. Astfel, calificarea este o operațiune prealabilă aplicării normei
conflictuale. Dacă calificarea nu s-ar efectua potrivit legii forului, ar însemna că instanța
forului nu are niciun control asupra aplicării legii străine, ceea ce nu poate fi admis. De
regulă, unica lege cunoscută la momentul calificării este legea forului, pe când lex causae
urmează a fi determinată ulterior, inclusiv datorită soluționării conflictului de calificări.
4. locus regit actum, locuţiune latină care desemnează legea aplicabilă formei exterioare a
actelor juridice în raporturile de drept internaţional privat. în domeniul formei exterioare este
tradiţională regula potrivit căreia se aplică legea locului unde s-a încheiat actul juridic.
Principiul l.r.a. este determinat de consideraţii de ordin practic, fiind de natură să conducă la
aplicarea unei reglementări unitare în privinţa formei exterioare a actelor juridice. Legea
locului încheierii actului juridic reglementează, în afară de forma exterioară, şi unele aspecte
privitoare la forma de redactare şi determină persoanele chemate să intervină în acest scop;
forţa probantă a actelor şi sancţiunile ce se aplică în ipoteza încălcării condiţiilor de formă.
L.r.a. nu se aplică însă cu privire la formele de publicitate, de abilitare şi de procedură.  in
speta problema de drept este desfacerea casatoriei dintre soti astfel instant de judecata va
trebui sa tina cont de faptul ca desfacerea casatoriei va avea loc in Israil unde ambii soti vor
rezolva problema dupa legea izraileana de desfacere a casatoriei.