Examen DPP (partea speciala)

Bat Angela gr.4 f/redusa

1. Descrieti modalitatile de sesizare a organului de urmarire penala.

Modurile de sesizare

Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de
alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Când, potrivit legii,
punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege, la cererea de urmărire penală
a autorităţii competente ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu
poate începe în lipsa acestora. Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare în lipsa acestora. În
cazul infracţiunilor săvârşite de militari, sesizarea comandantului este necesară numai în ceea
ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 413-417 din Codul penal.

Plângerea

Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o

vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele,
calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
precum şi indicarea făptuitorului şi mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute. Plângerea se
poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne
ataşată plângerii. Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată
sau de mandatar. Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă
este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale. Plângerea
formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul
major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea. Pentru
persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.
Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor
prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau
încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din
oficiu. In cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul
României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează
săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul
judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe
teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie
penală se aplică în mod corespunzător.

Denunţul

Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre
săvârşirea unei infracţiuni. Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin.
(2), (4) - (6) şi (8) - (10) aplicându-se în mod corespunzător. Orice persoană cu funcţie de
conducere într-o unitate publică sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţă de săvârşirea
în acea unitate a unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu,
este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri să nu dispară
urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă.

Autodenuntul înștiințarea benevola făcută de o persoana fizica sau juridica despre

săvârșirea de către ea a unei infracțiuni în cazul în care organele competente nu sunt la curent
cu aceasta fapta. Declarația de autodenuntare se face în scris sau oral. În cazul când se face
oral se întocmește un proces verbal în condițiile art. 263 cu înregistrarea audio sau video a
declarației. se explica drepturile De a nu spune nimic și a nu se autoincrimina deoarece în
cazul autocalomnie ea nu va avea dreptul la repararea prejudiciului și împiedică constatarea
adevarului.

Autosesizarea când oup. Di oficiul din propria inițiativa constata ca exista semnele unei
infracțiuni și pornește urmărirea penala art. 262 Cpp obligaţiile posesive

1.2 Explicati garantiile primirii si examinarii sesizarilor privind savîrsirea unei

infractiuni.

Potrivit art. 265 oul este obligat sa primească plângere sau denunț referitoare la
infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire chiar în cazul în care nu este de
competenta sa. Persoana care a depus plângerea sau de untul și tipul înregistrării. Primirea
sesizărilor indiferent de locul și timpul comiterii infracțiunilor, de pletitudineadatelor
anunțate, se efectuează zilnic în orele de lucru iar de către unitatea de garda și efectivul
organelor de politie antrenați în serviciu pe parcursul a 24 de ore. Sesizările și orice alte
informații primate sunt înregistrate conform regulilor stabilite și raportate conducătorului oup.
Care stabilește ordinea soluționării lor în termeni rezonabili în dependență de complexitatea
lor. Refuzul oup de a primi plângerea sau de untul poate fi atacat la judecătorul de instructive
 dar nu mai târziu de 5 zile din momentul refuzului. Sesizările se examinează și se fac
propuneri pentru ca într-un final a se decide pornirea urmării penale.

1.3 Modelati o situatie de efectuare a unor actiuni de urmarire penala in cadrul

procesului penal.

2.1 Determinati efectul devolutiv al apelului depus de catre procuror.

Efectul devolutiv al apelului constă în faptul că, instanţa de apel judecă apelul numai
cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi
numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În limitele acestor prevederi,
instanţa de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de
apelant, să examineze aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăţi situaţia
apelantului. Prin efectul devolutiv al cererii instant de apel capata dreptul de ajudeca cauza ori
imputernicirile de a infaptui o noua judecata. -efectul devolutiv inseamna transmiterea cauzei
de la prima instant la instant de gradul al doilea cu toate chestiunile de fapt si de drept

2.2 Comparati efectul devolutiv al apelului cu efectul devolutiv al recursului.

efectul devolutiv al apelului efectul devolutiv al recursului

 Efectul devolutiv apel
Instant de apel judeca apelul numai cu privire la
persoana care l-a declarant si la persoana la care se refera
declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care
apelantul o are in process . in limitele prevederilor
articolului in alin. (1) art.409, instant de apel este obligata
ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de fiind in drept sa judece si in baza
appellant, sa examineze aspectele de fapt si de drept ale
cauzei, insa fara a inrautati situatia apelantului.
Instanta de apel este sesizata cu fapta de care a fost
invinuita persoana , neputand judeca decat in limitele
sentintei de care au fost legate, avand dreptul de a
schimba calificarea faptei, de a aexamina probe noi,
instant nu se poat pronunta asupra altor fapte sau altor
personae decat asupra celor care au constitui obiectul
examinarii in prima instant. Exista o derogare de la
regula generala daca prima instant nu a examinat sau nu
Instant de recurs judeca recursul numai cu
privire la persoana la care se refera
declaratia de recurs si numai in raport cu
calitatea pe care o are aceasta in process.
Instant de recurs examineaza cauza numai
in limitele temeiului prevazut de art.427,
temeiurilor neinvocate, fara a agrava
situatia condamnatilor . neagravarea
situatiei in propriul recurs. Instant de
recurs, solutionand cauza nu poate crea o
situatie mai grava pentru persoana in
favoarea careia a fost declarant recursul.
In material despagubirilor materialele sau
orale nu exista temei de casare care sa
ingaduie instantei de recurs sa reaprecieze
cuantumul actiunii civile. In recurs nu se
s-a pronuntat a unor fapte sau personae incluse in poate solicita reactualizarea despagubirilor
rechizitoriu si sustinute de procurer in cadrul cuvenite, stabilite de instant de fond.
dezbaterilor , instant de apel va avea dreptul de a se Procurer latura penala, civila, partea
pronunta si asupra lor. vatamata latura penala, partea civila,
Apelul partii vatamate devoluiaza numai in partea civelmente responsabil civil.
laturii penale, prin care-I persoanei I s-a cauzat o dauna Martor expert interpret numai chestiuni
morala , fizica sau materiala. In urma apelului partii auxiliare sau adiacente.
vatamate Solutia primei instant poate fi modificata sub
toate aspectele, inclusive pedeapsa.
Apelul partii civile devoluiaza cauza numai in
legatura cu starea de fapt si de drept referitoare la
inculpate si partea responsabila civilmente raspund de
prejudicial cauzat.
Apelul partii civilmente responsabil devoluiaza cauza
numai in cee ace o priveste pee a , nu si in legatura cu
situatia altor parti.
Apelul martului expertului interpretului aparatorului,
precum si apelul declaray de catre orice persoana alei
carei interese legitime au fost vatamate print-un act
juridic devoluiaza cauza devoluiaza cauza doar in
legatura cu Solutia data fata de unul din acestia.
Apelul procurorului produce effect devolutiv nu
numai in ceia ce priveste aspectele justitiei in general, ci
si fata de toate persoanele ce au fost parti in process, atat
in favoarea cat si in devaloarea lor.

2.3 Proiectati o situatie in care instant de apel in mod gresit va aplica efectul devolutiv.

1. Proiectati doua situatii in care:

 - Instanta de apel a incalcat efectul devolutiv;

Efect devolutiv - efect juridic al apelului declarat în termen, în virtutea căruia instanţa
de apel capătă împuternicirea de a înfăptui o nouă judecată, verificând, cu această ocazie,
legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate. Conform Codului de procedură penală în vigoare –
în mod expres limitate – limitele sunt ale efectului devolutiv, nu ale soluţiei care poate fi
influenţată şi de efectul extensiv al recursului. În determinarea efectului devolutiv trebuie,
deci, să se aibă în vedere: persoana celui care a uzat de calea de atac, deoarece manifestarea
acesteia este aceea care declanşează examinarea cauzei de către instanţa de recurs; persoana la
care se referă recursul, întrucât, dacă în proces sunt mai multe părţi, instanţa de recurs nu
poate hotărî decât în privinţa acelei pe care o vizează recurentul – pentru celelalte hotărârea
instanţei de apel având caracter irevocabil şi intrând în puterea autorităţii de lucru judecat în
mod absolut; calitatea pe care recurentul o are în proces, pentru că „puterile jurisdicţiei de
recurs” sunt diferite, după cum recursul a fost declarat de procuror, de inculpat, de partea
vătămată, de partea civilă sau de partea civilmente responsabilă ori de ceilalţi titulari ai
dreptului de recurs, căci fiecare apără interesele proprii; motivele de casare, prevăzute expres
de lege, manifestarea principiului tantum devolutum, quantum recuratum, după care numai
atât este devoluat, cât este recurat. Efectul devolutiv este limitat la temeiurile invocate în
art.427 C.proc.pen. RM – în cazul recursului împotriva hotărârilor instanţelor de apel, precum
şi la cele invocate în art.444 C.proc.pen. RM – în cazul recursului împotriva hotărârilor
judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul. Deci, efectul devolutiv al
recursului este parţial şi devoluează pricina în faţa instanţei de casare numai în drept.
Devoluează numai chestiunile de drept substanţial (material) sau formal (procesual), care
privesc cauza şi învesteşte instanţa de casare numai cu controlul în drept, nu şi în fapt, al
hotărârii instanţei de apel.3 Conform art.421 şi art.438 C.proc.pen. RM, pot declara recurs:
procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă, martorul,
expertul, interpretul, apărătorul, precum şi alte persoane ale căror interese legitime au fost
vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Dintre aceşti titulari ai dreptului de
recurs unii – părţile – devoluează fondul cauzei, ceilalţi – martorul, expertul, interpretul,
apărătorul, precum şi alte persoane – care nu au calitatea propriuzisă de părţi, pot devolua prin
recurs numai chestiuni auxiliare sau adiacente, privitoare fie la cheltuielile de judecată
pretense.
 - Instanta de recurs a incalcat efectul devolutiv.

Recursul procurorului devoluează atât latura penală, cât şi latura civilă. Întrucât
procurorul reprezinta societatea, iar interesul societăţii este înfăptuirea justiţiei, care
presupune în fiecare cauză penală în parte o exactă stabilire a situaţiei în fapt şi o corectă
aplicare a legii, declaraţia de recurs a procurorului făcută fără rezerve are efect devolutiv
integral, atât in rem, cât şi in personam, ceea ce înseamnă că instanţa astfel sesizată are
obligaţia să examineze întreaga cauză indiferent dacă în urma acestui examen situaţia părţilor
se va înrăutăţi (reformatio in pejus) sau se va uşura (reformatio in melius). Dacă declaraţia de
recurs a procurorului are caracter limitat, fiind restrânsă numai la soluţia laturii penale, civile
sau numai la anumite fapte ori persoane dintre cele la care se referă hotărârea atacată, efectul
devolutiv al recursului este mărginit la aspectele vizate prin recursul declarat. Recursul astfel
declarat se completează cu regula non reformatio in pejus şi cu efectul extensiv al recursului.
Recursul inculpatului devoluează, ca şi recursul procurorului, atât latura penală, cât şi latura
civilă. Dacă declaraţia de recurs a inculpatului are caracter general, în sensul că hotărârea este
atacată global, fără rezerve, efectul devolutiv al recursului – fiind mărginit la interesele
legitime ale recurentului – cuprinde toate interesele legitime ale acestuia. Cu alte cuvinte,
recursul inculpatului devoluează cauza în întregul ei, adică atât latura penală, cât şi latura
civilă, însă numai în limita intereselor celui care l-a declarat sau, altfel spus, în măsura în care
soluţia primei instanţe priveşte situaţia acestuia. Dar, întrucât recursul este declarat în
interesul lui, dacă nu există recursul în defavoare al procurorului, al părţii vătămate ori al
părţii civile, instanţa de recurs, respectând principiul non reformatio în pejus, nu va putea să-i
agraveze situaţia. Recursul părţii vătămate devoluează numai latura penală. În cazul
examinării recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea
de atac apelul, instanţa de recurs examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute de
art.444 C.proc.pen. RM, însă ea este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi a cererilor
formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele, dar fără a agrava
situaţia părţii în favoarea căreia s-a declarat recurs. În cazul recursului împotriva hotărârilor
instanţei de apel, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute
de art.427 C.proc.pen. RM, şi doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a
avut loc în instanţa de apel.