Silivestru Veaceslav

1.1. În conformitate cu art.401, recursul pot declar: procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura
civilă; inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a
procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal
partea civilă şi partea civilmente responsabilă, în ce priveşte latura civilă.
Hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanţele de fond şi de apel atunci când faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită; Nu sunt
succeptibile de a fi atacate cu apel, sentinţele pronunţate de către instanţele judecătoreşti privind
infracţiunile pentru a căror săvârşire legea prevede exclusiv pedeapsa non-privativă de libertate;
sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie; sentinţa în cazul acordului de recunoaştere a
vinovăţiei. Sentinţele de condamnare şi achitare atât în latura penală, cât şi în latura civilă sunt
susceptibile de atac prin apel. Instanța a respins apelul ca fiind nefondat, soluţia de respingere a
apelului ca nefondat se face însă numai după examinarea sub toate aspectele a hotărîrii pronunţate
de prima instanţă, dacă se ajunge la concluzia că hotărîrea este legală şi întemeiată. Soluţia de
admitere a apelului presupune situaţia în care instanţa de apel constată că hotărîrea atacată este
greşită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori procesual. Astfel, în situația respectivă instanța
de apel urma să analizeze hotărîrea din punctul de vedere al erorilor de drept material și procedural.
Deci în condiția în care Curtea de Apel a analizat din toate punctele de vedere hotărîrea primei
instanțe în baza cărora și a respins cererea de apel, refuzul respectiv va fi unul întemeiat. Totuși,
condamnatul este în drept să declare recursul indiferent dacă fost admis total,parțial sau a fost
respnis apelul acestuia.
1.2. Apărătorul este în drept să declare recursul, în timp ce accesta nu a utlizat cale ordinara de
atac(apelul) el declara recursul daca prin hotărîrea emisă s-a înrăutățit situația clientului său.
Recursul procurorului cât și a părții vătămateeste întemeiat întrucât este respectat temeiul legal de
declarare a recursului, a declarat recursul după utilizarea apelului. Ei sunt sunt subiecți care sunt în
drept să depună recurs în această cauză.

1.3. Prin efect devolutiv al unei căi de atac se înţelege trecerea sau transmiterea în întregime (in
integro) sau în parte (in partibus) a cauzei de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată (judex a
guo) la instanţa competentă să soluţioneze acea cale de atac (judex ad guem). Efectul devolutiv are
ca efect specific transmiterea dreptului de a judeca pricina, în principiu integral, sub toate aspectele
de fapt şi de drept, de la instanţa inferioară la instanţa de grad superior. În consecinţă, caracterul
devolutiv al apelului presupune posibilitatea părţilor de a supune judecării în apel litigiul dintre ele,
în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce au fost ridicate în primă instanţă. Astfel
va fi încălcat efectul devolutiv în cazul în care hotărîrea Curții de Apel după declararea recursului
rămâne în jurisdicția aceeși Curții de Apel, fărăr retrimiterea acesteia în instanța ierarhic superioara
conform legislație în vigoare.

1.5. Eroride de drept procedural: 1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după calitatea
persoanei; 2) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31,33; 3)
şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel; 4) judecata a avut loc
fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului, interpretului şi traducătorului, cînd
participarea lor era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată în primă instanţă sau în apel fără
citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa
instanţa despre această imposibilitate; 6) instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea
soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanţa a admis o eroare gravă de
fapt, care a afectat soluţia instanţei; 7) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost
introdus tardiv; 11) persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau
există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau
anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părţilor în cazul
prevăzut de lege; 2 Eroride de drept material : nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a
pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub
învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde; 9)
inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 10) s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale; 12) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită; 13) a
intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului; 3 Hotărări ale altor instanțe 14) Curtea
Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea legii aplicate în cauza respectivă; 15) instanţa de
judecată internaţională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi
libertăţilor omului care poate fi reparată şi în această cauză; 16) norma de drept aplicată în hotărîrea
atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de
Justiţie.