CAPITOLUL XXIII

Procedura în faţa instanţei de recurs

1. Recursul împotriva încheierilor judecătoreşti

Încheierile date în prima instanță pot fi atacate cu recurs numai o dată cu hotărârea, cu
excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, cum ar fi de ex:
încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii în instanţa de fond; de
strămutare a pricinii;de restituirea cererii; de refuz în primirea cererii de chemare în judecată;
de respingere a cererii de coparticipare sau de intervenție accesorie; de refuz a examinării
concomitentă cu cererea inițială a cererii intervenientului principal; cu privire la cheltuielile
de judecată; de respingere a cererii privind repunerea în termen sau asigurarea probelor de
anulare sau reducerea amenzii; de asigurare a acțiune; de corectare a greșelilor din hotărâre,
de explicare a hotărârii, de amânare sau eșalonare a executării hotărârii, de schimbare a
modului și ordinii de executare a hotărârii , dispunere executării imediate, de indexare a
sumelor adjudecate, de încetare a procesului, de scoatere a cererii de pe rol, de încuviințare
sau refuzul de a încuviința executarea hotărârii judecătorești sau arbitrale străine, de
desființare a hotărârii arbitrale sau refuzului de a desființa, de eliberare a titlului de executare
silită a hotărârii arbitrale sau refuzului de al elibera, precum și încheierile care fac imposibilă
desfășurarea de mai departe a procesului .
Curțile de Apel examinează recursurile împotriva încheierilor judecătorilor. Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ examinează recursurile împotriva
încheierilor Curți de Apel. Încheierile CSJ rămân irevocabile de la momentul emiterii și nu se
atacă.
Recursul împotriva încheierilor se depune în termen de 15 zile de la comunicarea
încheierii, fără achitarea taxei de stat la instanța a cărei încheiere se atacă și ulterior se
expediază împreună cu dosarul instanței de recurs. Depunerea recursului nu suspendă
executarea imediată de asigurare a acțiunii și a încheierii de executare imediată a hotărârii.
Instanța de recurs nu se implică în esența fondul litigiului ci verifică în exclusivitate
respectarea normelor procesuale la emiterea încheierii atacate, pronunţând o decizie de
admitere / respingere a recursului.
Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului și a materialelor anexate la
recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Instanța de recurs va dispune restituirea cererii de recurs dacă cererea a fost depusă
peste termen fără a solicita repunerea în termen sau dacă instanța refuză repunerea în termen,
dacă cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs,
cererea de recurs nu corespunde cerințelor de formă și conținut, cererea de recurs nu este
semnată sau este semnată necorespunzător, recurentul solicită restituirea recursului înainte de
examinarea recursului, încheierea nu poate fi atacată cu recurs.
Instanţa de recurs este în drept:
a) să respingă recursul şi să menţină încheierea;
b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea restituind
problema spre rejudecare;
c) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea soluționând prin
decizie problema în fond.
Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii. Copia deciziei se remite
părților în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
 2. Elementele recursului împotriva deciziilor și încheierilor instanţei
de apel
Rolul recursului împotriva deciziilor instanței de apel nu este acela de a realiza o nouă
judecată în fond, de la examina pricina și toate aspectele, ci exclusiv de a asigura efectuarea
unui control de legalitate a deciziei atacate . Recursul împotriva deciziilor instanței de apel
vizează în exclusivitate legalitatea soluției contestate. Părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recursul în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural.
Subiecţii cu drept de recurs sunt părţile şi alţi participanţi la proces; martorul, expertul,
specialistul, interpretul şi reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce
li se cuvine.
Obiect al recursului îl formează deciziile pronunţate de Curţile de apel în calitate de
instanţă de apel. Majoritatea încheierilor date în apel pot fi atacate cu recurs numai odată cu
decizia, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs şi cînd
încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului. Recursul împotriva
deciziei se consideră declarat şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost emise după
pronunţarea deciziei atacate cu recurs.
Nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun
nici unei căi de atac, deciziile emise e instanța de apel fără drept de recurs, deciziile în
privința cărora apelul a fost retras, nici hotărârile în a căror privinţă nu a fost folosită calea de
apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. Regula enunțată necesită o precizare.
Dacă o parte a obținut câștig în prima instanță, hotărârea fiind casată sau modificată în apel la
cererea părții adverse, prima parte are dreptul de a ataca cu recurs decizia instanței de apel,
deși nu a folosit calea apelului, neavând interes. Astfel persoana care nu a folosit apelul poate
ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Părţile pot consimte
expres să atace cu recurs hotărîrea în interiorul termenului de apel pentru aplicarea eronată a
normelor de drept material.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța:
- nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
- a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
- a interpretat în mod eronat legea;
- a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care :
- pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
- pricina a fost judecată în absența unui participant la proces cărui nu i s-a
comunicat locul, data și ora şedinței;
- la judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
- instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
- în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Încălcarea normelor procedurale se invocă de instanță din oficiu.
Săvârșirea altor încălcări constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța de
judecată a fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertății fundamentale ale omului.
 Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa
Curţii Supreme de Justiţie.
Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători desemnaţi de
preşedintele colegiului civil comercial și de contencios administrativ al CSJ. Cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de
lege, ori este depus peste termen, ori persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l
declare sau cînd recursul este depus repetat după examinarea lui sau recursul este depus
împotriva unui act ce nu se supune recursului.
Examinarea recursului admisibil se efectuează de colegiul lărgit al CSJ format din 5
judecători, care se constituie de președintele sau vice-președintele CSJ, în conformitate cu
legea, de regulă din rândul judecătorilor colegiului respectiv. Preşedintele CSJ, preşedintele
sau după caz, vicepreşedintele colegiului respectiv sunt de drept preşedinţi ai colegiului lărgit.
În cazul în care aceştia sunt în imposibilitatea de a participa la judecarea cauzei,desemnează
președintele colegiului lărgit.
Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este un termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul împotriva
deciziilor instanței de apel , de regulă, nu este suspensiv de executare.
Ca excepție, potrivit art. 435 CPC recursul suspendă executarea hotărârii în cazul
strămutării de hotare, distrugerii de plantaţii şi semănături, demolării de construcţii sau de
orice bun imobil, dezafectării incontestabile a mijloacelor bănești din contul bugetelor
componente ale bugetului public național și din contul autorităților instituțiilor bugetare și în
alte cazuri prevăzute de lege.
La cererea recurentului, instanţa este în drept să dispună suspendarea executării
hotărârii, dacă recurentul a depus cauţiune în pricinile patrimoniale în mărimea valorii admise
prin hotărîrea contestată pe contul executorului, unde se află hotărârea pentru executare. În
cazul în care recursul este admis cu adoptarea unei noi hotărâri prin care se respinge acţiunea,
suma depusă se restituie recurentului. În cazul în care recursul este admis cu casarea hotărârii
şi remiterea pricinii la rejudecare, cauţiunea rămâne până la adoptarea unei noi hotărâri
irevocabile, la contul în care este depusă. Dacă instanţa de recurs menţine hotărârea atacată,
suma respectivă se utilizează în contul executării hotărârii.
În pricinile nepatrimoniale, executarea hotărârii poate fi suspendată la cererea motivată
a recurentului.

3. Sesizarea instanţei. Admisibilitatea recursului împotriva deciziilor

și încheierilor instanței de apel

Recurentul depune recursul la Curtea Supremă de Justiţie, însoţit de atâtea copii câţi
participanţi la proces sunt, plătind taxă de stat când aceasta este cerută de lege în cuantum de
50% din taxa de stat achitată în prima instanță.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă: denumirea instanţei sesizate, numele/denumirea,
calitatea procesuală şi adresa recurentului şi intimatului, data pronunţării deciziei atacate,
denumirea instanţei care a emis-o, dispozitivul deciziei, argumentele admiterii sau respingerii
apelului, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările și
propunerile recurentului, data şi semnătura.
Cererea de recurs se înregistrează la grefa CSJ. Dacă cererea nu corespunde condiţiilor
de conţinut menţionate ori nu s-a plătit taxa de stat, se restituie în termen de 10 zile printr-o
încheiere semnată de președintele ori vicepreședintele Colegiului respectiv.
În cazul în care se solicită amânarea sau eșalonare plății taxei de stat , cererea de
recurs nu se restituie, completul din 3 judecători urmând să se pronunțe, printr-o încheiere
nesusceptibilă de atac, asupra demersului înaintat . Dacă demersul a fost respins se dispune
printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, de a nu da curs cererii acordându-i recurentului un
termen rezonabil pentru achitarea taxei de stat. Dacă recurentul îndeplinește în termen
indicațiile recursul se consideră depus la data prezentării inițiale. În caz contrar cererea de
recurs se restituie recurentului în termen de 10 zile de la înregistrare ca și în cazul în care
cererea nu edte semnată sau nu sunt indicate în cerere temeiurile recursului.
După lichidarea neajunsurilor se poate declara repetat recurs. Dacă cererea este
completă, grefa CSJ înregistrează intentarea procedurii de recurs. După intentare, în cel mult
10 zile, CSJ solicită dosarul de la instanţa respectivă. Instanța de recurs va examina temeinicia
recursului numai dacă sunt respectate toate condițiile cerute de lege. Pentru a verifica în
prealabil respectarea acestor condiții legiuitorul a introdus o nouă modalitate de examinare a
admisibilității recursului împotriva deciziilor instanței de apel. Recursul se transmite spre
judecare Colegiului lărgit al CSJ doar în cazul în care completul din 3 judecători va decide în
prealabil asupra admisibilității acestuia.
După parvenirea dosarului un complet din 3 judecători (1 raportor), decide asupra
admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului cu înștiințare
prealabilă despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit admisibilitatea recursului
se decide în lipsa acesteia. Judecătorul – raportor verifică încadrarea temeiurilor invocate în
prevederile legii şi face un raport verbal în faţa completului de judecată, care decide asupra
admisibilității.
Dacă completul găseşte recursul inadmisibil pronunță o încheiere motivată irevocabilă
asupra admisibilității. Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu
se încadrează în temeiurile prevăzute de lege sau recursul este depus cu omiterea termenului
de declarare, sau persoana care a declarat recursul nu este în drept să îl declare sau actul nu
poate fi atacat cu recurs ori recursul este depus repetat după examinarea lui.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina Web a CSJ la
data emiterii și se transmite tuturor participanţilor la proces și reprezentanților lor. Asupra
admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților
acestora prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina
Web a CSJ.

4. Judecarea recursului împotriva deciziilor și încheierilor instanței

de apel. Decizia instanței de recurs

Dacă completul decide că recursul este admisibil, el se trimite spre judecare colegiului
lărgit al CSJ format din 5 judecători. Judecând recursul, instanţa verifică, pe baza actelor din
dosar, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intimat legalitatea deciziei
atacate, fără a administra noi dovezi.
Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
recurs. Judecând recursul împotriva deciziilor instanței de apel, instanța de recurs va controla
decizia instanței de apel din oficiu din punct de vedere al respectării normelor de drept
procedural, indiferent de invocarea acestor temeiuri în cererea de recurs.
Pînă la pronunțarea deciziei recurentul are dreptul să-și retragă recursul printr-o cerere
scrisă. Recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5
judecători poate decide invitarea unor participanți sau reprezentanți ai acestora pentru a se
pronunța asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.
După judecarea recursului instanţa este în drept:
 a) să respingă recursul și să menţină decizia instanţei de apel și, după caz,
hotărârea primei instanţe şi încheierile atacate cu recurs. În majoritatea cazurilor deciziile
instanței de apel sunt legale. Constatând legalitatea lor, instanța de recurs va respinge recursul
ca nefondat și va menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe. În cazul casării
de către instanța de apel a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, instanța
de recurs, constatând legalitatea deciziei instanței de apel o va menține însă și hotărârea
primei instanțe.
b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi
hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Această soluție se aplică în cazurile
când eroarea judiciară poate fi corectată de instanța de recurs, adică la judecarea pricinii în
fond și în apel au fost aplicate eronat normele de drept material, iar adoptarea hotărârii legale
nu necesită stabilirea sau verificarea circumstanțelor de fapt sau administrarea unor noi
probe. Hotărârea nouă trebuie să se bazeze pe circumstanțele constatate și dovedite în prima
instanță sau în apel;
c) să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel, restituind
pricina spre rejudecare în instanţa de apel o singură dată când eroarea nu poate fi corectată de
instanţa de recurs;
d) să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe , trimițând pricina spre rejudecare în prima instanță doar o singură dată în
cazul în care a constatat, încălcarea competenței jurisdicționale;
e) să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărârea primei
instanţe dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiuri
pentru aceasta;
f) să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și / sau hotărârea
primei instanțe atunci când nu este necesară stabilirea / verificarea circumstanțelor de fapt, și
administrarea unor noi date;
g) să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea
primei instanțe, situație posibilă în cazul modificării hotărârii primei instanțe de către instanța
de apel sau casării acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri;
h) să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel cu pronunțarea unei
încheieri de restituire a cererii de apel dacă există temeiuri pentru aceasta.
Actele de asigurare sau executare exercitate în temeiul unei hotărâri sau decizii casate
îşi pierd puterea legală dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. În cazul casării cu trimitere,
cu acordul tuturor participanților la proces, instanța de recurs indică actele rămase valabile.
În urma examinării recursului, instanţa de recurs emite decizie irevocabilă din
momentul emiterii și plasării acesteia pe pagina web a CSJ. Copia deciziei se remite părților
în termen de 5 zile de la data emiterii.