Cuprins

1. Contestatia in anulare...............................................................................................2
2. Revizuirea................................................................................................................8
3. Recursul in interesul legii......................................................................................11

0
 Prin cale de atac intelegem potrivit dispoziiilor legii, mijloc procesual prin care partea
unui proces poate contesta hotrrea unei instane, asigurndu-se verificarea legalitii i
temeiniciei hotrrii, precum i nlturarea eventualelor erori judiciare. n materie penal cile
de atac ordinare sunt apelul i recursul, iar ci extraordinare de atac sunt contestaia n
anulare, revizuirea i recursul n interesul legii.

1. Contestaia n anulare

Cazurile de contestatie in anulare

Potrivit art 426, NCPP aceasta se poate face impotriva hotararilor penale definitive se
poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:
a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal
citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta
imposibilitate;
b) cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare
a procesului penal.
Cererea de contestatie in anulare, poate fi facuta de oricare dintre parti, de persoana
vatamata sau de catre procuror. In cererea de contestatie in anulare contestatorul trebuie sa
arate cazurile de contestatie pe care le invoca, precum si motivele aduse in sprijinul acestora.
Art. 634 alin. (1) NCPC enumera limitativ categoriile de hotarari definitive:
1. hotararile care nu sunt supuse nici apelului si nici recursului;
2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel si neatacate cu recurs;
3. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate in recurs;
5. hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
6. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Nefiind initial oranduita in C.proc.civ 1865, contestatia in anulare a luat fiinta si s-a
cristalizat in practica judiciara a vremii (1865-1948), prin utilizarea unei fictiuni, denumita
actiune in anulare si care se sprijinea pe fostele dispozitii ale art. 735 C.proc.civ.1865.

1
 Constatandu-se utilitatea neechivoca a respectivei practici, institutia contestatiei in
anulare a fost consacrata legal ca o cale extraordinara de atac prin modificarea C.proc.civ
1865 de catre Legea nr. 18/1948.
Contestatia in anulare a fost definita ca fiind o cale extraordinara de atac, de
retractare, prin care se cere insasi instantei ce a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si
conditiile prevazute de lege, sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua
judecata.
Unii autori au surprins o alta trasatura specifica institutiei, respectiv ca aceasta este
nesuspensiva de executare.
Potrivit unei definitii mai recente, contestatia in anulare este o cale de atac
extraordinara, comuna si de retractare, prin a carei exercitare se urmareste retractarea
(anularea) hotararii atacate si rejudecarea cauzei ori completarea judecatii.
In contextul intrarii in vigoare a noului cod de procedura civila, s-a opinat ca respectiva cale
de atac intruneste caracterele de a fi una extraordinara, de retractare, la indemana partilor din
proces, nedevolutiva si nesuspensiva de executare, care se poate exercita numai impotriva
hotararilor definitive, in cazurile si conditiile prevazute de lege.
S-a retinut ca, in substanta, obiectul contestatiei in anulare este acelasi, ea vizand
hotarari care nu se mai pot ataca cu recurs, fie ca acesta a fost deja exercitat, fie pentru ca
legea il exclude expres.
Obiectul contestatiei in anulare poate fi delimitat prin coroborarea textelor art. 503 si
al art. 634, alin. (1) NCPC. Potrivit art. 503, alin. (1) NCPC pot fi atacate cu contestatie in
anulare hotararile definitive (contestatie in anulare obisnuita).
Pe cale de exceptie, alin. (3) al aceluiasi articol instituie posibilitatea uzitarii caii de
atac si impotriva hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs
(contestatie in anulare speciala). S-a argumentat largirea sferei hotararilor ce fac obiectul
contestatiei in anulare prin repozitionarea acestei cai de atac (apelul) in sistemul nostru
procedural, respectiv prin aceea ca intr-un numar important de materii ea devine ultima cale
de atac de reformare[6].
Art. 634 alin. (1) NCPC enumera limitativ categoriile de hotarari definitive:
1. hotararile care nu sunt supuse nici apelului si nici recursului;
2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel si neatacate cu recurs;
3. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate in recurs;
5. hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
2
 6. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
In sprijinul contestatiei in anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurala, cum
sunt: nelegala citare si absenta partii, neompetenta, nelegala alcatuire a instantei, omisiunea de
a se pronunta asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre
motivele de casare.
Practica Judiciara a statuat ca nu este admisibila contestatia in anulare in sprijinul
careia sunt invocate alte motive decat cele prevazute de codul de procedura, cum sunt: lipsa
calitatii procesuale a uneia dintre parti, omisiunea de a fi citata partea pentru termenul la care
s-a amanat pronuntarea, nerespectarea principiului oralitatii dezbaterilor, incalcarea grava a
dreptului la aparare ori omisiunea instantei de a dispune, din oficiu, administrarea de probe.
Subiectii Contestatiei
Potrivit art. 458 NCPC, caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate in proces,
care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe
sau persoane.
Indiferent de forma sa (obisnuita ori speciala), contestatia poate fi exercitata exclusiv
de catre persoanele care au participat la judecata sau de succesorii lor procesuali ori de catre
procuror, in temeiul si conditiile art. 92 NCPC.
In ceea ce priveste justificarea unui interes, doctrina este unanima ca aceasta
conditioneaza accesul la calea de atac. De pilda, contestatorului i se va respinge contestatia ca
lipsita de interes in ipoteza in care solutia atacata ii era favorabila.
S-a retinut ca termenul de parte desemneaza persoana care a dobandit efectiv
calitatea de parte in proces, in sfera acestuia neinscriindu-se cel care doar tinde sa o
dobandeasca, spre exemplu, titularul unei cereri de interventie principala, ce a fost respinsa in
principiu.
Felurile si motivele Contestatiei in anulare
Literatura de specialitate distinge intre doua tipuri de contestatie in anulare: simpla
(oranduita de art. 503, alin. 1 NCPC) si speciala (reglementata la art. 503, alin. 2 NCPC).
Contestatia in anulare obisnuita poate viza orice hotarare definitiva, neavand
importanta instanta care a pronuntat-o si nici daca a condus sau nu la rezolvarea fondului
cauzei, unicul motiv pentru exercitarea acesteia reclamand indeplinirea cumulativa a doua
conditii, respectiv:
titularul acesteia (contestatorul) sa nu fi fost legal citat pentru termenul la care a avut
loc judecata si

3
 partea sa nici nu fi fost prezenta la respectivul termen (pentru ca altminteri s-ar fi
acoperit lipsa de procedura).
Prin invocarea dispozitiilor art. 144, alin. (2) NCPC s-a retinut ca inclusiv hotararea de
solutionare a unei cereri de stramutare poate constitui, in sistemul noului cod de procedura
civila, obiect al contestatiei in anulare obisnuite.
Desigur ca cererea privind contestatia in anulare trebuie sa intruneasca conditiile de
admisibilitate, astfel cum sunt reglementate de art. 504 NCPC.
Contestatia in anulare speciala se exercita, potrivit art. 503, alin. (2) exclusiv (cu
exceptiile prevazute la alin. 3 al art. 503) impotriva hotararilor definitive ale instantelor de
recurs, pentru urmatoarele motive:
1) hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absoluta sau cu
incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia
corespunzatoare, instanta a omis sa se pronunte asupra acesteia;
2) dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale;
3) instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze
vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen;
4) instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.
Diferenta de reglementare fata de art. 317, alin. (2) C.proc.civ. 1865 o constituie
stabilirea ca motiv de contestatie in anulare speciala a necompetentei absolute a instantei care
a pronuntat hotararea definitiva (fie in recurs, fie in apel in ipoteza descrisa de alin. 3 al art.
503 NCPC).
Legiuitorul precizeaza expres ca necompetenta instantei care a pronuntat hotararea
atacata trebuie sa fie absoluta iar exceptia de necompetenta trebuie sa fi fost invocata la acel
stadiu procesual. S-a apreciat ca exceptia in cauza putea fi invocata de catre oricare dintre
parti ori chiar din oficiu, cata vreme textul nu circumstantiaza persoana care a invocat-o.
A fost exclusa posibilitatea de a fi invocata pe calea contestatiei in anulare
necompetenta instantei care judecase cauza intr-o faza procesuala anterioara, aceasta politica
inscriindu-se in viziunea actualului cod, care a limitat semnificativ posibilitatea invocarii
exceptiei de necompetenta in diferite stadii ale procesului civil.
Conditii de admisibilitate ale contestatiei in anulare
Distinct de vechea reglementare procesuala, alin. (1) al art. 504 NCPC indica in mod
expres ca, in situatia in care motivul de contestatie (obisnuita) putea fi invocat in faza
procesuala a apelului ori a recursului, dupa caz, contestatia este inadmisibila. Art. 317
C.proc.civ. 1865, desi statua ca pot fi uzitate numai acele motive care nu au putut fi invocate
4
pe calea apelului sau a recursului, nu prevedea in mod expres si sanctiunea procesuala
aplicabila.
In doctrina s-a argumentat ca dispozitiile art. 504, alin. (1) NCPC reprezinta o
consecinta fireasca a aplicarii principiului ordonarii exercitarii cailor de atac, instituit de art.
459, alin. (1) NCPC, porivit caruia exercitarea cailor extraordinare de atac (si, implicit si a
contestatiei in anulare) este imposibila, cata vreme este deschisa calea de atac a apelului.
S-a sustinut ca rezultatul implementarii acestui principiu poate conduce la o
restrangere drastica a posibilitatii exercitarii caii de atac extraordinare.
Pe cale de exceptie, art. 504, alin. (2) prescrie ca se poate primi contestatia atunci cand
motivele pe care se sprijina au fost invocate in chiar cererea de recurs insa:
a) instanta l-a respins fiindca avea nevoie de verificari de fapt incompatibile cu
recursul
b) recursul, fara vina partii, a fost respins fara a fi cercetat in fond.
Din analiza modului de formulare al motivului de la lit. b), respectiv prevederea
expresa numai a situatiei in care recursul a fost respins deci excluderea ipotezelor in care a
fost admis ori s-a constatat anularea sau perimarea acestuia s-a dedus faptul ca numai
recurentul poate uza de calea de atac a contestatiei in anulare si numai pentru motivul invocat
pe calea recursului si ramas neanalizat.
Doctrina saluta inserarea in cuprinsul aceluiasi text a conditiei ca respingerea
recursului sa nu se datoreze culpei partii, ca un element suplimentar fata de reglementarea art.
317 C.proc.civ. 1865, aratandu-se ca lipsa acestei prevederi a condus (in regimul C.proc.civ.
1865) la solutii de de acceptare a contestatiei in anulare, pentru necercetarea in fond a unor
recursuri care, in fapt, au fost respinse ca tardive (deci pentru culpa partii, de a nu fi respectat
termenul procedural, instituit pentru introducerea cererii de recurs).
Alin. (3) al art. 504 NCPC reprezinta o dezvoltare a vechii reglementari procesuale, in
sensul ca, daca sub imperiul art. 321 C.proc.civ. 1865 era prohibita inregistrarea unei noi
contestatii pentru motive ce existau la data formularii celei dintai, actualmente regimul
restrictiv este accentuat, in sensul ca hotararea nu mai poate fi atacata cu o noua contestatie in
anulare de catre aceeasi parte, chiar daca se invoca noi motive. Legiuitorul nu distinge, asadar,
dupa cum motivele erau sau nu cunoscute de partea interesata la data formularii celei dintai
contestatii.
Prevederea descrie situatia in care aceeasi parte invoca motive diferite pentru a incerca
introducerea unei noi contestatii, ceea ce nu exclude posibilitatea unei alte parti in proces de a

5
formula o noua contestatie (atata vreme cat se mai afla inauntrul termenului procedural
prescris).
Instanta competenta si termenul de exercitare al caii de atac
Potrivit art. 505, alin. (1) NCPC, competenta de solutionare a contestatiei in anulare
revine instantei care a pronuntat hotararea astfel atacata.
Ca element de noutate, la alin. (2) al art. 505 legiutiorul reglementeaza expres, ca in
ipoteza in care sunt invocate motive ce atrag competente diferite, nu va opera prorogarea de
competenta.
In privinta termenului de exercitare al caii de atac, art. 506 NCPC pastreaza cele doua conditii
ce trebuiesc indeplinite cumulativ (si reclamate inclusiv de vechea reglementare, a art. 319,
alin. (2) C.proc.civ. 1865) respectiv:
1) termenul propriu-zis, de exercitare al caii de atac sa nu fie mai mare de 15 zile,
calculate de la data comunicarii hotararii si
2) sa nu exceada termenului de un an, calculat de la data la care hotararea a ramas
definitiva.
Potrivit alin. (2) al art. 506 NCPC, contestatia trebuie motivata inauntrul termenului de
decadere, prescris pentru formularea acesteia, sub sanctiunea nulitatii.
S-a retinut ca NCPC aduce elemente de noutate in materia incompatibilitatii, astfel incat,
potrivit art. 41 NCPC, judecatorul care a pronuntat o hotarare (interlocutorie ori prin care a
fost solutionata cauza) nu poate judeca aceeasi pricina nici in contestatie in anulare sau in
revizuire.
Procedura de Judecata (art. 508 NCPC)
Judecarea contestatiei in anulare se face de urgenta si cu precadere, cu aplicarea
dispozitiilor procedural proprii judecatii ce a condus la hotararea atacata.
Intampinarea este obligatorie, trebuind sa fie depusa cu cel putin cinci zile inaintea primului
termen de judecata.
Intampinarea nu este comunicata contestatorului, acesta urmand sa ia cunostinta
despre continutul ei de la dosarul cauzei. S-a argumentat ca dispozitia legiuitorului isi gaseste
sustinere in dispozitiile art. 206, alin. (1) NCPC, potrivit carora intampinarea se comunica
reclamantului in situatia in care legea nu prevede altfel.
Doctrina a pledat pentru evitarea interpetarii stricto sensu a dispozitiilor art. 508, alin.
(2) NCPC. In acest sens, s-a opinat ca, pentru asigurarea unei egalitati de tratament,
contestatorul ar trebui cel putin sa beneficieze de permisiunea de a obtine, la cerere, o copie a
intampinarii.
6
Art. 508, alin. (3) distinge, dupa cum este sau nu posibila anularea hotararii atacate si
solutionarea cauzei la acelasi termen de judecata:
a) Ori de cate ori este posibil, numai daca motivul de contestatie este intemeiat, instanta
pronunta o singura hotarare, prin care anuleaza hotararea atacata si solutioneaza cauza;
b) In caz contrar, instanta pronunta anularea hotararii atacate si stabileste termen in vederea
solutionarii cauzei printr-o noua hotarare, situatie in care hotararea de anulare nu poate fi
atacata separat (ci numai impreuna cu hotararea de solutionare a cauzei).
Suspendarea executarii
Similar cu vechea reglementare, art. 507 NCPC preia dispozitia potrivit careia instanta
are autoritatea de a incuviinta suspendarea executarii hotararii a carei anulare se solicita, sub
conditia depunerii unei cautiuni. In aceasta situatie, se aplica prin analogie dispozitiile art. 484
NCPC, privind suspendarea executarii hotararilor atacate cu recurs.
Determinarea cuantumul cautiunii se face potrivit textului art. 718, alin. (2) si (3)
NCPC. Dovada constituirii cautiunii se depune odata cu cererea de suspendare iar
nedepunerea acesteia este sanctionata cu respingerea ca inadmisibila a cererii de suspendare,
argumentat prin aceea ca plata cautiunii constituie o conditie de primire a cererii.

2. Revizuirea

Revizuirea, ca i cale extraordinar de atac, de retractare, poate fi promovat de ctre

prile din proces, n limitele calitii lor procesuale, de ctre procuror (pentru latura penal)
sau de ctre un membru de familie al condamnatului (numai dac cererea este n favoarea
acestuia, chiar i dup decesul su).
Potrivit art. 456 NCPP, instana competent s judece cererea de revizuire este cea care
a judecat cauza n prim instan (cu excepia cazului de revizuire constnd n existena unor
hotrri ce nu se pot concilia, cnd competena se va determina potrivit art. 44, ntruct
revizuirea este o cale de atac de retractare). Alineatele 2 i 3 ale aceluiai articol arat
condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc cererea pentru a fi luat n considerare, iar alin. 4
prevede sanciunea nendreptrii carenelor cererii, dup solicitarea instanei n acest sens, i
anume respingerea cererii ca inadmisibil. Art. 457 reglementeaz clar i concis termenele n
care poate fi introdus cererea de revizuire, n funcie de motivul de revizuire invocat.
n aceast etap, instana va verifica dac cererea ndeplinete condiiile legale
prevzute de art. 459 NCPP, n camera de consiliu, fr citarea prilor. n acest sens,

7
preedintele fixeaz termen pentru judecarea admisibilitii n principiu i dispune ataarea
dosarului cauzei. Din analiza coninutului textului art. 459 alin. (2), rezult c judecarea n
principiu a cererii de revizuire are loc n condiii de nepublicitate i necontradictorialitate.
Examinarea n principiu a cererii de revizuire constituie etapa n care instana
controleaz seriozitatea cererii (cu att mai mult cu ct etapa verificrilor prealabile fcute de
procuror, n reglementarea vechiului Cod de procedur penal nu mai este prevzut i de
NCPP), att din punct de vedere al fondului, ct i al condiiilor de form, fcnd o apreciere
proprie asupra motivelor i probelor propuse de revizuent, n scopul de a se convinge c
revizuirea trebuie examinat pe fond. n caz contrar, aceast verificare devine o procedur
premergtoare i eliminatorie avnd ca finalitate nlturarea de la judecarea pe fond a acelor
cereri de revizuire inadmisibile, tardive sau nentemeiate.
Compunerea completului de judecat se face n funcie de dispoziiile prevzute n
legea de organizare judectoreasc, n acelai mod ca i la judecarea cauzei n prim instant.
Legat de compunerea completului de judecat, problema aprut pe vechiul Cod de procedur
penal s-ar putea s se menin i dup intrarea n vigoare a NCPP, n sensul de a ti dac
judectorii care au participat la judecarea cauzei pe fond ar putea s participe la judecarea
aceleiai cauze n calea de atac a revizuirii. Considerm c opinia majoritar deja conturat pe
vechiul Cod va trebui s subziste i pe NCPP, judectorii care au pronunat n prim instan
hotrrea supus revizuirii nedevenind incompatibili de a participa la judecarea cererii de
revizuire ntruct aceasta este o cale extraordinar de atac de retractare, bazat pe fapte i
mprejurri asupra crora instana nu s-a pronunat la judecat pe fond.
Noul Cod de procedur penal nu a nscris nici o dispoziie legal cu privire la
participarea procurorului n cadrul procedurii admisibilitii n principiu a cererii de revizuire,
ceea ce nseamn c acesta nu va participa, soluie care se impune i fa de noua
reglementare care nu mai prevede rolul procurorului ntr-o etap a verificrilor prealabile
sesizrii instanei i deci, prealabile verificrii admisibilitii n principiu a cererii.
Pentru a decide asupra admisibilitii n principiu a cererii, instana de judecat
examineaz mai nti dac cererea de revizuire este fcut n condiiile prevzute de lege,
adic dac aceasta corespunde cerinelor prevzute de art. 456 alin. (2) i (3) NCPP, dac a
fost formulat n termen i de persoana ndreptit s o foloseasc, precum i pentru unul din
temeiurile prevzute n art. 453 NCPP, dac se refer la o hotrre penal definitiv care a
soluionat fondul cauzei, dac faptele i mijloacele de prob nu au fost deja nvederate ntr-o
cerere anterioar de revizuire i care a fost judecat definitiv i dac acestea conduc, n mod
evident, la stabilirea existenei unor temeiuri legale care permit revizuirea.
8
 Examinarea n principiu a cererii de revizuire se limiteaz la temeiul de revizuire
invocat, instana neputnd aduga, reduce sau modifica cererea de revizuire i nici revizuentul
nu poate modifica n faa instanei obiectul i temeiul de revizuire, identificarea unor noi fapte
sau cazuri de revizuire putnd fi valorificate de acesta printr-o nou cerere de revizuire,
concluzie care se impune din interpretarea per a contrario a dispoziiilor art. 459 alin. (3) lit.
d NCPP.
Soluiile pe care le poate lua instana de judecat n faza examinrii n principiu a
cererii de revizuire sunt prevzute n dispoziiile art. 459 alin. 4 i 5 NCPP, unde se arat c
instana poate dispune prin ncheiere admiterea n principiu a cererii de revizuire sau prin
sentin, respingerea acesteia ca inadmisibil. O a treia soluie posibil ar fi ca instana s ia
act de retragerea cererii de revizuire, situaie n care Recursul n interesul legii nr.
XXXIV/06.10.2006 i va pstra aplicabilitatea i n contextul Noului Cod de procedur
penal.
n cazul n care cererea de revizuire nu are ca temei unul din cazurile de revizuire
prevzute la art. 453 NCPP, cererea va putea fi respins, n faza admiterii n principiu, doar ca
inadmisibil, aa cum prevede art. 459 alin. (5), nicidecum ca nefondat sau nentemeiat,
fiind tranat dezbaterea doctrinar care a existat pe vechiul Cod de procedur penal, att
prin modul expres i clar n care sunt prevzute soluiile ce pot fi date cererii de revizuire ct
i prin procedura necontencioas i necontradictorie n care se desfoar judecarea
admisibilitii n principiu, fr posibilitatea de a administra probe, ceea ce conduce fr dubii
la o excludere a posibilitii de a se pronuna o soluie pe fondul cauzei.
NCPP prevede obligaia continurii procesului chiar i n situaia introducerii cererii
pentru un condamnat decedat sau care a decedat dup introducerea cererii, prin derogare de la
dispoziiile art. 16 alin. (1) lit. f NCPP. ncheierea de admitere a admisibilitii n principiu
este definitiv, iar sentina de respingere este supus acelorai ci de atac ca i hotrrea la
care se refer revizuirea.
Art. 460 prevede posibilitatea instanei de a suspenda motivat, ulterior sau odat cu
admiterea n principiu, executarea hotrrii supuse revizuirii, cu obligarea condamnatului la
respectarea unor obligaii a cror nesocotire poate duce la revocarea msurii suspendrii i la
reluarea executrii pedepsei.
A doua faz a procedurii revizuirii, respectiv rejudecarea cauzei pe fond este
reglementat de art. 461 i urm. NCPP. Spre deosebire de faza admiterii n principiu, care este
o judecat de ordin procesual privind regularitatea i seriozitatea cererii de revizuire, pentru a
se stabili dac cele sesizate pot fi supuse unui control judectoresc n faa instanei
9
competente s le analizeze pe fond, faza rejudecrii cauzei supus revizuirii este o reluare a
judecii n raport i de noile elemente de prob invocate n cererea de revizuire i are ca
obiectiv fie nlturarea erorii judiciare, atunci cnd aceasta este real, fie reconfirmarea
lucrului judecat, n cazul cnd noile elemente de informaie nu au putut modifica constatrile
judecii anterioare.
Rejudecarea se face dup regulile privind judecata n prim instan, putndu-se
administra din nou probele din cursul primei judeci. n cursul rejudecrii, instana poate
extinde cauza i cu privire la alte pri, fr a le agrava ns situaia i poate lua msuri pentru
restabilirea situaiei anterioare. Soluiile pe care le poate pronuna instana n rejudecare sunt
anularea hotrrii, cnd revizuirea este ntemeiat, sau respingerea cererii de revizuire cnd
aceasta este nentemeiat i obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare ctre stat i
reluarea executrii pedepsei, dac aceasta fusese suspendat. Aceste soluii sunt supuse
acelorai ci de atac ca i hotrrea la care se refer revizuirea.
Soluiile posibile se pronun de ctre instan prin decizie i pot fi de:
- respingere n cazul unei cereri tardive.
- inadmisibile sau nefondate.
- de admitere i desfiinare parial a hotrrii atacate, sub aspectul dreptului
nclcat, dac cererea de revizuire este fondat.

3. Recursul in interesul legii

Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele

judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie,
din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie
si Justitie sau colegiile de conducere ale curtilor de apel au indatorirea sa ceara Inaltei Curti
de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit
de instantele judecatoresti.
Cererea trebuie sa cuprinda solutiile diferite date problemei de drept si motivarea
acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii

10
Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, opiniile
exprimate in doctrina relevante in domeniu, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata in
recursul in interesul legii.
Cererea de recurs in interesul legii trebuie sa fie insotita, sub sanctiunea respingerii ca
inadmisibila, de copii ale hotararilor judecatoresti definitive din care rezulta ca problemele de
drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit de instantele
judecatoresti.
Conform art. 472, NCPP, Recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face
dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod
diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza la cerere .
Recursul in interesul legii se judeca de un complet format din presedintele Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, un numar de 14 judecatori din
sectia in a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de
instantele judecatoresti, precum si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte sectii. Presedintele
completului este presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie .
In cazul in care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii,
presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin cei 20 de
judecatori.
Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia va lua masurile
necesare pentru desemnarea aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei competenta
intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, precum si a
judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea completului prevazut la alin. (1).
La primirea cererii, presedintele completului va desemna un judecator din cadrul
sectiei in a carei competenta intra chestiunea de drept care a fost solutionata diferit de
instantele judecatoresti, pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii. In cazul
in care chestiunea de drept prezinta interes pentru doua sau mai multe sectii, presedintele
completului va desemna 3 judecatori din cadrul acestor sectii pentru intocmirea raportului.
Raportorii nu sunt incompatibili.
In vederea intocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti
recunoscuti opinia scrisa asupra chestiunilor de drept solutionate diferit. Raportul va cuprinde
solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza,
jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii
Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor
consultati, daca este cazul, precum si doctrina in materie. Totodata, judecatorul sau, dupa caz,
11
judecatorii raportori vor intocmi si vor motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data
recursului in interesul legii.
Sedinta completului se convoaca de presedintele acestuia, cu cel putin 20 de zile
inainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o copie a
raportului si a solutiei propuse.
La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca exista motive obiective, acestia
vor fi inlocuiti, cu respectarea regulilor prevazute la alin. (3).
Recursul in interesul legii se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul
desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel.
Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar
solutia se adopta cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit
abtineri de la vot.
Asupra cererii de recurs in interesul legii completul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
se pronunta prin decizie. Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efecte asupra
hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese,
potrivit art. 474, NCPP.
Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica in
cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dezlegarea data
problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

12
1. Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, edit. Servo Sat, 2000.
2. Florea Magureanu, Drept Procesual Civil Roman, Ed. All Beck, 1998.
3. Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, Drept Procesual civil, edit.
C.H.Beck, 2011.
4. Sebastian Spinei, Reglementarea cailor de atac in dreptul procesual civil, edit.
Universul Juridic, 2013.
5. Andreea Tabacu, Contestatia in anulare si revizuirea, edit. Universul Juridic, 2013.
6. Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept
procesual civil, Drept executional civil, Arbitraj, Drept notarial, edit. National, 2013.
7. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei si altii, Noul cod de procedura civila
comentariu pe articole, edit. Hamangiu, 2013, vol. I.
8. Mihaela Cristina Mocanu, Caile de atac de retractare in procesul civil, ed. Universul
Juridic, 2011.

13