REFERAT

Căile extraordinare de atac în dreptul civil

Procedura civilă aprofundată

2018
 CUPRINS
Introducere....................................................................................................................... 3
Aspecte generale privind căile de atac în procesul civil...................................................3
Clasificarea căilor de atac................................................................................................4
Căile extraordinare de atac..............................................................................................5
Contestația în anulare.................................................................................................. 5
Contestația în anulare obișnuită / comună................................................................5
Subiecții contestației în anulare................................................................................6
Contestația în anulare specială.................................................................................6
Revizuirea.....................................................................................................................8
Subiectele revizuirii...................................................................................................8
Procedura de revizuire..............................................................................................9
Recursul în interesul legii........................................................................................... 10
Concluzii.........................................................................................................................11
Bibliografie..................................................................................................................... 11

2
Introducere
Procesul civil este activitatea desfăşurată de instanţă, organul de executare şi alte
organe ori persoane care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a
justiţiei în cauzele civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti
sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege. În desfăşurarea
procesului civil, poate apărea necesitatea ca o hotărâre pronunţată în urma unei
judecăţi să fie controlată de o altă instanţă superioară, pentru a se permite îndreptarea
erorilor săvârşite de judecătorii primei instanţe. Legiuitorul nu s-a mulţumit să
organizeze judecată în faţa instanţei de fond, dar, pentru a asigura în bune condiţii
realizarea sarcinilor justiţiei civile, a prevăzut şi posibilitatea remedierii greşelilor de
judecată prin intermediul căilor de atac. Ultimile sunt mijloace juridice procesuale prin
intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor
judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite. În lucrarea de față vom examina
căile de atac în procesul civil, axându-ne în special pe căile extraordinare de atac. La
finalul lucrării vom prezenta concluziile formulate.

Aspecte generale privind căile de atac în procesul civil

Prin dispoziţiile de procedură au fost create condiţiile necesare pentru ca instanţele
judecătoreşti sau alte organe cu activitate jurisdicţională să poată pronunţa hotărâri
temeinice şi legale. Îfnsă mai sunt şi cazuri în care sunt pronunţate hotărâri netemeinice
sau nelegale, fie datorită unor greşeli săvârşite de către instanţele de judecată sau de
alte organe cu activitate jurisdicţională cu prilejul aprecierii împrejurărilor de fapt ori a
greşitei aplicări a legislației la cauza dedusă judecăţii, fie datorită insuficienţei
materialului probator sau unei greşite apărări a uneia dintre părţi. Pentru a asigura
înlăturarea unor asemenea greşeli, legea a creat posibilitatea controlului judiciar,
instituind diverse căi de atac, prin a căror exercitare se poate solicita verificarea
hotărârilor considerate nelegale sau netemeinice şi înlăturarea erorilor săvârşite.
Ultimile reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părţile interesate sau
procurorul au posibilitatea de a solicita şi obţine desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti
nelegale sau netemeinice. Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt cele
prevăzute de lege. Menţiunea greşită făcută de instanţă în hotărâre nici nu acordă părţii
o cale de atac la care nu are dreptul, nici nu-i poate răpi dreptul la calea legală de atac.
Calea de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti reprezintă un remediu posibil şi
necesar faţă de erorile judiciare care se pot săvârşi, aşa încât dezînvestirea instanţei
care a pronunţat hotărârea nu semnifică şi încheierea procesului. Dintr-o asemenea
perspectivă, prin exercitarea căii de atac, partea nu urmăreşte atât anularea hotărârii,
cât, mai ales, obţinerea unei noi hotărâri, cu desăvârşită eficacitate şi efectivitate.

Clasificarea căilor de atac

Căile de atac se pot clasifica în mai multe moduri, dar în continuare sunt prezentate
cele mai semnificative:

a) În funcţie de condiţiile de exercitare, căile de atac se împart în căi ordinare şi căi

extraordinare de atac. Calea ordinară de atac este apelul, ce se poate exercita de
oricare parte din proces nemulţumită de hotărârea instanţei de fond, fără îndeplinirea
unei condiţii speciale. În această privinţă, este de observat că Titlul IV al celei de a II-a
Cărţi a Codului de procedură civilă este consacrat, în prezent, unei singure căi ordinare
de atac, apelul. Căile extraordinare de atac sunt următoarele: recursul, contestaţia în
anulare, revizuirea şi recursul în interesul legislației. Acestea pot fi utilizate numai în
cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. Codul de procedură civilă consacră Titlul
al V-lea din Cartea a II-a căilor extraordinare de atac, categorie în care include recursul,
contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legislației. Punctul de legătură
dintre căile extraordinare de atac îl reprezintă condiţiile restrictive în care ele pot fi
exercitate. În principiu, aceste condiţii se referă la motivele limitativ prevăzute de lege
pentru care pot fi exercitate căile extraordinare de atac. Dar, şi sub acest aspect, o notă
particulară este oferită de recursul în interesul legislației. Acesta poate fi exercitat,
potrivit art.329 alin.(1) C.proc.civ., doar dacă unele chestiuni de drept au primit o
soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti. Între căile extraordinare de atac
menţionate există şi deosebiri semnificative şi care vizează subiectele care le pot
exercita şi instanţele competente a le soluţiona.

b) Căile de atac de reformare şi căile de atac de retractare

Doctrina foloseşte ca principal criteriu de distincţie instanţa competentă a se pronunţa

asupra căilor de atac. Căile de atac de reformare sunt considerate acelea care se
soluţionează de o instanţă superioară spre a declanşa controlul judiciar. Sunt
considerate căi de atac de reformare apelul şi recursul. În schimb, căile de retractare
sunt de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată. Fac parte din această
categorie contestaţia în anulare şi revizuirea.

4
Căile extraordinare de atac
Notiunea, scopul și regulile generale de folosire sunt identice cun cele de la căile
ordinare de atac. Specific pentru o cale de atac extraordinară este obiectul acesteia, și
anume, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată după expirarea
cailor de atac comune.

Contestația în anulare
Aceasta vizeaza retractarea unei hotărâri definitive și irevocabile, competenta
apartinand tot instanței care a pronunțat hotărârea contestată, pentru motivele special
prevazute de lege.

Scopul acestei contestații este:

 sa anuleze hotărârea contestată,

 sa obțina rejudecarea cauzei,
 sa repuna părțile în situatia anterioara,
 sa obțina o noua hotărâre judecătorească corespunzatoare.

Contestația în anulare obișnuită / comună

Aceasta se poate folosi impotriva oricarei hotărâri judecătorești ramasa irevocabilă. Prin
aceasta contestație, partea cere retractarea hotărârii judecătorești revocabile pentru
motivele expres prevazute în lege, motive pe care partea nu le-a putut invoca în căile
de atac ordinare. Legea prevede 2 motive:

 când procedura de citare a partii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal
indeplinita; rezulta ca cerinta procedurii de citare se pune în raport de termenul final
al procesului la care au avut loc dezbaterile, la care s-au pus concluziile; procedura
de citare invocata la termenele anterioare nu constituie motiv pentru contestația în
anulare.
 când hotărârea contestată este pronunțată cu încalcarea normelor imperative sau
de ordine publică privitoare la competența.

Condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare

 sa fie atacată o hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă,

 motivele contestației sa nu fi fost invocate din motive obiective în căile de atac
comune (respectarea principului ierarhiei cailor de atac).

5
Motivele date pot fi invocate în contestație dacă instanța de atac comuna le-a respins
pentru ca avea nevoie de verificari de fapt sau calea de atac comuna a fost respinsa
fara a se judeca procesul în fond. Contestația în anulare nu este admisibila dacă
recursul a fost anulat ca fiind tardiv; o astfel de solutie ar duce la eludarea legislației.

Obiectul contestației în anulare

Acesta îl constituie hotărârile ramase definitive și irevocabile, indiferent de instanța care

le-a pronunțat și în indiferent ce etapa procedurala (ex. hotărârea instanței de fond
ramase definitiva și irevocabilă prin neapelare, sau o decizie ramasa definitiva și
irevocabilă prin nerecurare, etc.). Nu pot fi contestate în anulare: hotărârile hotarului,
hotărârile pronuntate în procesele în care s-au judecat legal fara citarea părților.

Subiecții contestației în anulare

Se numesc contestator și intimat. Pot fi: părțile prejudiciate în proces, terții interesați- în
cazuri excepționale (cele de transmitere a calitatii procesuale de la parti la terți),
procurorul.

Contestația în anulare specială

Aceasta are ca obiect doar hotărârile judecătorești irevocabile pronuntate în recurs,

pentru 2 motive expres prevazute de lege:

a) când hotărârea contestată este rezultatul unei greseli materiale (greseala materiala=
eroare involuntara care nu afecteaza fondul pricinii), ex: calculul gresit al termenului de
recurs, retinerea gresită a timbrajului.

b) când instanța de casare / recurs a respins recursul sau l-a admis numai în parte,
omitand sa cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent.

Precizări:

 instanța de recurs nu e obligata sa raspunda expres tuturor motivelor de recurs în

ordinea redactarii acestora, ci poate sa grupeze motivele de recurs prezentate, sa
le sistematizeze și sa le incadreze juridic, urmand sa raspunda la motivele de
casare astfel rezultate.
 obiectul acestui tip de contestație în anulare se referă la o hotărâre irevocabilă,
rezultata după exercitarea recursului comun.

6
 practica judiciara a statuat, respectand principiul egalitatii părților în procesul civil,
ca o asemenea contestație în anulare este deschisa și intimatului, caruia i-au fost
omise de la analiza apararile, sustinerile pe care le-a facut în intampinare sau în
pledoarie.
 subiecții acestui tip de contestații în anulare pot fi părțile din recurs: recurentul și
oricare alta parte (intimatul) cu interes legitim.

Procedura de judecare a contestației în anulare

Contestația în sine trebuie sa cuprindă elementele cererilor procedurale și, specific:- sa

mentioneze hotărârea atacată, sa faca mentiunea ca este definitiva și irevocabilă și
instanța care a pronunțat-o, sa mentioneze și sa demonstreze motivele anularii.

Intampinarea este obligatorie.

Termenul:

 dacă hotărârea contestată e susceptibila de executare silita, contestația se poate

formula imediat după pronunțarea hotărârii contestate și cel mai tarziu pana la
incheierea ultimei actiuni de executare silita (procesul-verbal al executorului prin
care se incheie executarea silita.)
 cele susceptibile de executare silita pot fi atacate în cel mult 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunostinta de hotărâre (termen subiecțiv), dar nu mai tarziu de 1
an de la data pronuntarii hotărârii (termen obiectiv).

Instanța competenta = este cea care a pronunțat hotărârea contestată. Judecarea se

face de urgenta, în termene scurte, cu citarea părților, pentru a acoperi principiul
contradictorialitatii. La cerere, efectele hotărârii contestate pot fi suspendate. În
completul de judecată pot participa și judecatorii care au judecat hotărârea contestată,
pentru ca nu sunt incompatibili.

Solutii posibile

 respingerea – se confirma hotărârea atacată, recunoscandu-se efectele valabile ale

acesteia. După respingerea contestației și cu respectarea termenului de introducere
se poate formula o alta contestație în anulare, dar numai pentru alte motive decat
cele din prima, care nu au putut fi cunoscute la prima contestare (art. 321 CPC).
 admite contestația, deci se anulează hotărârea atacată și se reia procesul de la
ultimul act de procedura ramas valabil, cu pronunțarea unei noi hotărâri.
7
 Revizuirea
Această cale extraordinară de atac, prin care, în cazurile expres prevazute de lege,
poate fi atacată o hotărâre judecătorească irevocabilă pronuntata pe fond de o instanța
de orice grad, cerandu-se chiar instanței care a pronunțat hotărârea revizuita sa o
retracteze și sa dea o noua hotărâre.

Are un dublu rol: sa desfiinteze o hotărâre irevocabilă pe baza unor imprejurari noi, sa
se pronunte o noua hotărâre justa / corecta.

Caracteristici:

1. critica hotărârii în revizuire se bazeaza pe fapte / imprejurari noi, care nu au fost

cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea atacată, aceste imprejurari fiind
cunoscute ulterior.
2. se urmareste retractarea hotărârii atacate și pronunțarea uneia noi.
3. se foloseste numai pentru unul din motivele prevazute expres în lege.

Obiectul = orice hot. def. și irevocabilă prin care inst. comp. a pronunțat o solutie pe
fond. Exceptii de la obiectul revizuirii (nu este posibila revizuirea): prin hotărârea care
nu s-a pronunțat pe fond, ci pe exceptie, pentru hotărârile de divort.

Subiectele revizuirii

Pot fi oricare din părțile în proces cu interes legitim în revizuire, sau procurorul.Părțile se
numesc revizuient și intimat.

Motivele legale de revizuire – art. 322 C.p.c.

1. dacă dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiuni contradictorii care fac

imposibila executarea lor concomitenta.
2. dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au avut în vedere sau nu
s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a acordat mai mult decat s-a cerut.
3. obiectul pricinii nu exista, respectiv hotărârea obliga la predarea unui lucru corporal
determinat, care bun a pierit. Aceasta ipoteza poate duce la revizuire numai dacă
hotărârea atacată s-a dat cu obligatia alternativa a paratului.
4. dacă un judecator / expert care au luat parte la judecată au fost condamnati
irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a pronunțat
în temeiul unor probe declarate false în urma judecatii. Infractiunile respective se

8
 constata prin hotărâri penale irevocabile. Dacă procesul penal nu poate incepe sau
nu poate fi realizat, atunci instanța civila de revizuire se va pronunta mai intai pe
cale incidenta asupra existentei infractiunii, cel invinuit fiind citat în proces.
5. dacă după pronunțarea hotărârii s-au descoperit inscrisuri noi, doveditoare, care nu
au putut fi infatisate în instanța dintr-o pricina mai presus de vointa partii sau aceste
inscrisuri noi au fost retinute de partea adversa ori s-a desfiintat o hotărâre
judecătorească pe care s-a intemeiat hotărârea civila revizuita.
6. dacă statul ca persoana juridica sau alte persoane juridice de drept public, disparutii
sau incapabilii pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati
fraudulos de reprezentantii lor;
7. dacă exista hotariri irevocabile contradictorii date de instante de acelasi grad sau de
grade diverse, în aceeași pricina, intre aceleasi persoane, avind aceeași calitate.
Situatia apare dacă nu s-a invocat la timp puterea de lucru judecat sau dacă
aceasta a fost constatata cu intarziere, odata cu pronunțarea celei de-a 2-a hotărâri,
contradictorii cu prima, în acelasi litigiu, dar în dosare diverse.
8. dacă partea revizuenta a fost impiedicata la judecarea în fond sa se infatiseze în
instanța și nu a putut instiinta instanța asupra acestei imprejurari dintr-o cauza
obiectiva, mai presus de vointa ei;
9. introdus prin O.G. nr. 58/2003: dacă CEDO a constatat o incalcare a drepturilor sau
libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave
continua sa se produca și nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii
pronuntate.

Procedura de revizuire

I. Cererea de revizuire: cuprinde elementele generale plus unele speciale: sa

mentioneze hotărârea care se ataca prin revizuire, cu mentiunea ca e irevocabilă și
instanța care a pronunțat-o; sa se indice explicit motivul revizuirii, demonstrandu-se
existenta valabila a acestuia. Termenul de revizuire: cel general e de o luna cu
exceptia a 3 situatii: pentru motivul 6) termenul e de 6 luni; pentru motivul 8)
termenul e de 15 zile; pentru motivul 9) termenul e de 3 luni. Termenul de revizuire
se calculeaza pentru motivele 1), 2) și 7) de la pronunțarea hotărârii. Pentru motivul
3), de la cel din urma act de executare. Pentru motivul 4), de la data când
revizuentul a luat cunostinta de hotărârea de condamnare. Pentru motivul 5), de la
data când s-a descoperit inscrisul nou. Pentru motivul 6), de la comunicarea

9
 hotărârii celor în drept. Pentru motivul 8), de la incetarea impiedicarii prezentarii în
instanța. Pentru motivul 9), de la publicarea în M.O. a hotărârii CEDO.
II. Instanța competenta: cea care a pronunțat pe fond hotărârea atacată prin revizuire.
De la aceasta regula exista o derogare pentru motivul 7): contrarietatea de hotărâri.
III. Judecată: se face după dispozitiile dreptului comun. Completul e judecată poate fi
format din aceiasi judecatori care au pronunțat hotărârea, neexistand
incompatibilitati, pentru ca la prima judecare, judecatorii nu au cunoscut
imprejurarile noi, ulterioare, pe care se intemeiaza cererea de revizuire. De regula,
cererea de revizuire se judeca în 2 timpi: 1- admiterea în principiu a revizuirii; 2-
judecarea pe fond a cauzei.

Recursul în interesul legii

Acesta are ca scop sa asigure o interpretare și o aplicare unitara a legislației pe
teritoriul țării, sa asigure o practica judiciara unitara.

Premisa:

 când există dispozitii legale neclare, confuze, lacunare sau contradictorii, care sunt
interpretate diferit de instantele romanesti;
 când instanțele din tara au practica diferita în soluționarea acelorasi probleme de
drept.

Recursul în interesul legii se promoveaza de procurorul general de la Parchetul General

de pe langa Inalta Curte de Casatie și Justitie, fie din oficiu, fie la sesizarea Ministerului
Justitiei. Competenta: apartine exclusiv Inaltei Curti de Casatie și Justitie în sectiile ei
reunite. Promovarea: e provocata de premisele amintite. Hotărârea se adopta cu
majoritate de opinii. Dezbaterile presupun doar prezenta și concluziile membrilor
completului de judecată. Hotărârea adoptata nu are nici un efect retroactiv, deci nu
desfiinteaza hotărârile judecătorești contradictorii care au provocat recursul în interesul
legislației. Are efecte numai pentru viitor. Este publicata în M.O. și comunicată separat
tuturor instantelor judecătorești din țară.

Concluzii
În dreptul modern instanţele judecătoreşti sunt organizate, într-un sistem piramidal, iar
acţiunea civilă se exercită adeseori în faţa unor instanţe superioare. În alte cuvinte,
procesul civil poate accede şi într-o fază a judecăţii în faţa instanţelor de control judiciar.

10
La aceasta se ajunge ori de câte ori părţile sau procurorul consideră că o hotărâre
judecătorească este nelegală sau netemeinică. Căile de atac reprezintă tocmai acele
mijloace procedurale care fac posibilă exercitarea controlului judiciar. În literatura de
specialitate s-au exprimat păreri care pun la îndoială necesitatea existenţei căilor de
atac, susţinându-se că ar fi suficient un singur grad de jurisdicţie. Dar atâta timp cât
doctrina juridică şi jurisprudenţa au reliefat că există suficiente situaţii când se
săvârşesc greşeli de judecată, este necesar ca acestea să fie înlăturate, iar acest lucru
este posibil numai prin căile de atac. Reglementarea actuală a căilor de atac este
rezultatul unei îndelungate evoluţii istorice. Dreptul modern se caracterizează, în
general, printr-o mare diversitate de organizare a căilor de atac. Existenţa căilor de atac
constituie pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale. De
asemenea, existenţa căilor legale de atac este de natură să garanteze şi calitatea
actului de justiţie, judecătorii fiind obligaţi să-şi respecte îndatoririle lor.

Bibliografie
Lege nr. 134 din 2010 Codul de procedură civilă.

Stiucum, articolul Căile extraordinare de atac, accesat la

stiucum.com/drept/drept-civil/Căile-extraordinare-de-atac93438.php 3.6.18

Juridice, articolul Aspecte generale privind căile de atac în procesul civil, accesat la
juridice.ro/164082/aspecte-generale-privind-căile-de-atac-în-procesul-civil.html 3.6.18

Regie Live, articolul CĂILE DE ATAC ÎN PROCESUL CIVIL, accesat la

biblioteca.regielive.ro/referate/drept-civil/căile-de-atac-în-procesul-civil-295559 3.6.18

Editura Beckshop, articolul Recursul – cale extraordinară de atac în procesul civil,

accesat la beckshop.ro/fisiere/solutiileinstanțeiderecurs.extras.pdf 3.6.18

Lege AZ, articolul Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuire.
Cercetarea falsului. Obligaţia instanţei Revizuire, accesat la legeaz.net/spete-civil/drept-
procesual-civil-cai-extraordinare-809-2007 3.6.18

11