Potrivit art.

429 CPC, pot fi supuse recursului două categorii de acte de dispoziţie ale curţilor de apel:
 deciziile adoptate în urma examinării apelului împotriva hotărîrilor judecătoriilor;
 hotărîrile emise în procedura de insolvabilitate.

Recursul împotriva deciziilor instanţei de apel reprezintă o cale de atac extraordinară, nedevolutivă şi, de regulă,
nesuspensivă de executare, prin care se exercită controlul de legalitate asupra deciziilor pronunţate de instanţa de apel.

Obiectul recursului
Obiectul recursului poate fi numai decizia instanţei de apel sau decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe
concomitent.
În cazul în care instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe cu încetarea procesului sau scoaterea cererii de
pe rol, conform art.393 CPC, de fapt există două acte de dispoziţie ale instanţei de apel:
 decizie (prin care se admite apelul şi se casează hotărîrea instanţei de fond);
 încheiere (prin care se dispune încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol).
Hotărîrile, în a căror privinţă persoanele interesate nu au folosit calea de apel, prevăzută de lege, nu pot fi atacate cu
recurs (alin.(4) art.429 CPC). De ex., în cazul în care prima instanţă emite o hotărîre prin care încasează de la pîrît 10.000 lei
şi pîrîtul nu atacă această hotărîre cu apel, iar instanţa de apel la cererea reclamantului modifică hotărîrea primei instanţe şi
majorează suma spre încasare de la pîrît pînă la 15.000 lei, pîrîtul va putea ataca decizia instanţei de apel doar în partea ce
ţine de modificarea hotărîrii primei instanţe (de la 10.000 lei la 15.000 iei), fără a putea solicita casarea hotărîrii primei
instanţe sau reducerea sumei încasate sub 10.000 lei.
Conform alin.(4) art.429 CPC, nu pot fi atacate cu recurs hotărîrile în a căror privinţă apelul a fost retras.
A treia interdicție constă în faptul că nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se
supun nici unei căi de atac. Această prevedere legală se explică prin scopul urmărit de legiuitor – de a nu permite tărăgănarea
abuzivă a procesului, în măsura în care persoanele interesate nu sînt lipsite de accesul la justiţie, pricina urmînd a fi
rejudecată de instanţa de trimitere.

Subiecţii recursului
Cercul subiecţilor abilitaţi cu dreptul de a declara recursul împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel este identic
celui pentru apel (art.430 CPC).

Instanţele competente să judece cererile de recurs

Examinarea recursului ține de competenţa CSJ. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 5 judecători de la Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ al CSJ. !!! Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în
cauză.

Procedura de declarare a recursului. Admisibilitatea recursului

Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei sau hotărîrii integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere şi nu poate fi restabilit.
Despre emiterea încheierii privind intentarea procedurii de recurs se face o menţiune pe pagina web a CSJ.
Potrivit alin.(2) art.438 CPC, !!! dacă cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.437 CPC (de ex., nu conţine nici
un argument privind ilegalitatea deciziei atacate), instanţa, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, semnată de preşedintele
sau vicepreşedintele colegiului, o restituie în termen de 5 zile. La aplicarea acestor prevederi urmează a fi luat în considerare
următoarele: restituirea cererii de recurs înseamnă că aceasta nu produce nici un efect juridic, cu alte cuvinte este nulă. !!!
!!! Dacă recurentul înlătură deficienţele în cadrul termenului acordat, recursul se consideră depus la data prezentării
inițiale şi se emite o încheiere privind intentarea procedurii de recurs. În caz contrar, cererea de recurs se restituie în baza
unei încheieri semnate de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului. Despre emiterea încheierii privind restituirea cererii
de recurs se face o menţiune pe pagina web a CSJ.
În cazul în care la cererea de recurs nu este anexată dovada de plată a taxei de stat şi recurentul a solicitat scutirea,
amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat (cu prezentarea documentelor justificative), demersul respectiv se examinează de
către completul din trei judecători, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, înainte de a trece la examinarea admisibilităţii
recursului.
!!! Restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor şi respectarea
celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.

Admisibilitatea recursului
!!! Sarcinile şi împuternicirile completului de judecători, care decide asupra admisibilităţii recursului sînt similare cu cele
ale judecătorului din prima instanţă, care decide cu privire la primirea cererii de chemare în judecată, în mod analogic,
instanţele de apel, după primirea dosarului cu apelurile depuse, verifică, înainte de a controla legalitatea şi temeinicia
hotărîrii atacate, dacă apelantul avea dreptul să declare apel.
!!! În cazul în care se constată că apelantul a declarat apel neavînd acest drept, cererea de apel depusă se restituie printr-o
încheiere a instanţei de apel (art.369 CPC). Respectiv, completul din 3 judecători, care decide asupra admisibilității
recursului, urmează să examineze în exclusivitate chestiunea cu privire la existenţa dreptului la exercitarea recursului şi nu
este în drept să examineze temeinicia cererii de recurs (existenţa dreptului la admiterea recursului). Aceasta intră în
competenţa colegiului din 5 judecători ai CSJ.

Temeiurile inadmisibiiităţii recursului

 Potrivit art.433 CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la alin.(2), (3) sau (4) art.432 CPC . Părţile şi alţi participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural prevăzute la alin.(2), (3) sau (3) art.432 CPC. !!! La soluţionarea chestiunii cu
privire la admisibilitatea recursului nu se verifică temeinicia cererii de recurs. Pentru admisibilitatea recursului este
suficientă doar invocarea încălcărilor esenţiale ale legii. Această invocare, însă, trebuie să permită încadrarea recursului în
unul din temeiurile prevăzute la alin.(2), (3) sau (4) art.432 CPC. Recurentul trebuie să indice, în cererea de recurs, ce fel de
încălcări au fost comise, în ce constau aceste încălcări, din care circumstanţe concrete ele rezultă. !!! Cererea de
recurs trebuie să cuprindă o critică argumentată a părţii de motivare a deciziei instanţei de apel cu deducerea că această
motivare nu justifică dispozitivul adoptat. Indicarea în cererea de recurs a normelor concrete de drept material sau de drept
procedural ce au fost încălcate, fiind recomandabilă, nu este obligatorie pentru admisibilitatea recursului. !!! Indicarea greşită
a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din
motivele prevăzute de lege. Per a contrario, va fi inadmisibilă cererea de recurs în care nu sînt invocate temeiurile prevăzute
la alin.(2), (3) sau (4) art.432 CPC sau sînt invocate alte temeiuri. De asemenea, !!! va fi inadmisibilă cererea de recurs în
care încălcările invocate, exprimate sub forma unor enunţuri generale nedezvoltate, nu permit încadrarea lor în temeiurile
prevăzute la alin.(2), (3) sau (4) art.432 CPC (de ex., în cererea de recurs se susţine că instanţa de apel a aplicat eronat
normele de drept material, fără a se specifica prin ce s-a manifestat aplicarea eronată şi din care circumstanţe aceasta
rezultă);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 CPC . Acest temei de inadmisibilitate a
recursului rezultă expres din necesitatea respectării termenului legal de declarare a recursului;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare . Numai persoanele cărora legea le acordă legitimare
procesuală (art.430 CPC) pot declara recurs împotriva actelor de dispoziţie ale curţilor de apel. Recursul declarat de alte
persoane sau cu nerespectarea condițiilor înaintate faţă de recurenţi este recunoscut inadmisibil. De asemenea, !!! urmează a
fi recunoscut inadmisibil, în baza lit.с) art.433 CPC, recursul declarat împotriva unui act de dispoziţie al curţii de apel care
nu este susceptibil de recurs (de ex., decizia curţii de apel de trimitere a cauzei la rejudecare);
d) recursul este depus repetat după ce a fost examinat . În virtutea principiului unicităţii dreptului la cale de atac, dreptul
de a exercita recursul este unic şi se epuizează odată cu declararea lui. !!! Recursul declarat repetat după examinarea lui este
inadmisibil. Astfel se asigură autoritatea lucrului judecat şi se previne pronunţarea unor decizii contradictorii ale instanţei de
recurs. !!! Acest temei de inadmisibilitate este aplicabil numai în cazul în care recursul precedent, fiind recunoscut admisibil,
a fost examinat de CSJ, adoptîndu-se o decizie. Dacă recursul precedent a fost restituit din motiv de neachitare a taxei de stat
sau de nerespectare a cerinţelor de formă a cererii de recurs (art. 438 CPC), după înlăturarea neajunsurilor, recursul poate fi
declarat repetat şi poate fi admisibil.

Procedura examinării admisibilităţii recursului

Reieşind din prevederile CPC al RM, se evidențiază următoarele particularităţi ale procedurii de examinare a
admisibilităţii recursului:
 După parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu
înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia . În cazul
neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
 Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în
faţa completului din judecători. Asupra admisibilităţii recursului se decide fără citarea părţilor. Intimatul îşi expune poziţia
pe marginea admisibilităţii recursului în referință. În această privinţă, CtEDO într-o decizie a menţionat că, !!! deoarece
încheierea de admisibilitate nu se referă la fondul cauzei şi este limitată la stabilirea faptului, dacă recursul corespunde
criteriilor formale prevăzute de lege şi în absența în această cauză a vreunui element care ar cere în mod expres CSJ să
audieze reclamantul în persoană înainte de a decide asupra admisibilităţii recursului, Curtea consideră că necitarea părţilor
înainte de declararea recursului ca inadmisibil nu ridică o chestiune în temeiul art.6 din CEDO.
 Asupra inadmisibilităţii recursului se decide printr-o încheiere încheierea cu privire la inadmisibilitatea recursului
trebuie motivată. Încheierea nu trebuie să conţină nicio referire cu privire la fondul recursului şi legalitatea deciziei instanţei
de apel. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a CSJ la data emiterii şi se transmite
tuturor participanţilor la proces şi reprezentanților acestora.
 Încheierea prin care recursul este declarat inadmisibil se adoptă cu votul unanim al celor 3 judecători . Dacă cel puţin
un judecător din completul desemnat este împotriva inadmisibilităţii, recursul trebuie declarat admisibil. !!! În acest caz,
chestiunea cu privire la inadmisibilitatea recursului poate fi discutată de către completul din 5 judecători, înainte de a trece la
examinarea fondului recursului. în opinia noastră, dacă majoritatea din completul din 5 judecători vor considera ca există
temeiurile prevăzute la art.433 CPC, urmează a fi emisă o încheiere privind încetarea procedurii în recurs, fără a purcede la
examinarea temeiniciei acestuia.
 În cazul în care recursul este recunoscut admisibil, se emite o încheiere nemotivată, despre care se face o menţiune
pe pagina web a CSJ.

Procedura de judecare a cauzei în instanţa de recurs. Limitele judecării cauzei în recurs

În cazul în care recursul este recunoscut admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului, adică
temeinicia cererii de recurs şi legalitatea actului de dispoziţie a curţii de apel. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.
!!! Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza
referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi (alin.(1) art.442 CPC). Nu pot fi
anexate la cererea de recurs (referinţă) şi nu sînt examinate de instanţa de recurs probe adiţionale ale participanților la
proces care confirmă existenţa sau inexistenţa circumstanţelor de fapt cu caracter material-juridic, pe care se întemeiază
pretenţiile sau obiecţiilor părţilor. !!! În acelaşi timp, participanţii la proces au dreptul de a anexa la cererile de recurs şi
referinţe înscrisuri noi care confirmă încălcările normelor de drept procedural (alin.(3) art.432 CPC) sau existenţa temeiurilor
pentru încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol (art.265, 267 CPC), cu condiţia că demonstrează că au fost în
imposibilitatea să le prezinte la examinarea cauzei în instanţă de apel. De ex., recurentul, în susţinerea argumentului privind
casarea hotărîrilor şi încetarea procesului în baza lit.b) art.265 CPC, poate anexa copia hotărîrii irevocabile într-o cauză
identică, respinsă ca nepertinentă de instanţele inferioare.
!!! Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Instanţa de recurs va
controla decizia instanţei de apel din oficiu din punctul de vedere al respectării normelor de drept procedural (alin.(3) art.432
CPC), indiferent de invocarea acestor temeiuri în cererea de recurs.
Pînă la pronunţarea deciziei, recurentul are dreptul să îşi retragă recursul printr-o cerere scrisă . Cererea de retragere a
recursului se depune în instanţa care a fost învestită cu judecarea recursului. În cazul retragerii recursului, instanţa
competentă dispune, printr-o încheiere irevocabilă, încetarea procedurii în recurs.
Conform art.444 CPC, în redacţia Legii nr.155/2012, !!! recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.
În această privinţă, CtEDO a statuat că modul de aplicare a art.6 din CEDO pentru proceduri în fata instanţelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective.
!!! Atunci cînd a avut loc o şedinţă publică în prima instanţă, lipsa unei astfel de şedinţe poate fi justificată la faza căii de
atac de caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, ţinînd cont de natura sistemului căilor de atac naţionale, de scopul
competențelor instanţelor ierarhic superioare şi de modul în care interesele reclamantului au fost de fapt prezentate şi apărate
în faţa instanţei ierarhic superioare, îndeosebi în lumina naturii chestiunilor care urmează a fi hotărîte de către aceasta.
Conform jurisprudenţei Curţii, !!! procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerinţele art.6 din CEDO, chiar dacă persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat posibilitatea să prezinte
personal probe în faţa instanţei de recurs. Mai mult, chiar dacă instanţa ierarhic superioară are competența deplină de a
examina atît chestiuni de drept cît şi de fapt, art.6 din CEDO nu garantează întotdeauna un drept la o şedinţă publică sau,
dacă o şedinţă are loc, un drept de a fi prezent personal.
Totodată, cu referire la examinarea recursului în cauzele penale, Curtea a menţionat că, !!! atunci cînd unei instanţe
ierarhic superioare i se cere să examineze o cauză atît în fapt cît şi în drept şi să facă o evaluare deplină a chestiunii
vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului, ea nu poate, ca o chestiune ce ţine de un proces echitabil, să determine, în mod
corespunzător, acele chestiuni fără o evaluare directă a probelor prezentate de acuzat personal – care susţine că el nu a
săvîrşit pretinsele acțiuni. Din aceste considerente, art.444 CPC stabileşte că !!! completul din 5 judecători poate decide
invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în
cererea de recurs.
La aplicarea acestei reguli urmează să se ţină cont de următoarele:
 completul din 5 judecători decide invitarea participanţilor la proces în cazul în care constată necesitatea clarificării
unor aspecte menţionate în cererea de recurs sau referinţă. Cu privire la invitarea participanţilor la proces instanţa de recurs
emite o încheiere nemotivata;
 dacă se decide invitarea participanţilor la proces, toţi participanţii la proces trebuie să fie înştiinţaţi, respectîndu-se
principiul coniradictorialităţii. Neprezentarea în şedinţă de judecată a recurentului sau intimatului, a reprezentanţilor
acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea
recursului. Instanţa este în drept să amîne şedinţa, dacă va constata că neprezentarea lor este motivată;
 în cazul examinării recursului cu înştiinţarea participanţilor la proces se vor aplica dispoziţiile de procedură privind
judecarea pricinilor civile în instanţă de apel, cu unele particularităţi specifice recursului. Vor fi respectate aceleaşi etape ale
dezbaterilor judiciare: partea pregătitoare, examinarea recursului în fond, susţinerile orale şi replicile, deliberarea şi
pronunţarea deciziei.

Împuternicirile instanţei de recurs. Decizia instanţei de recurs

În conformitate cu art.445 CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept:
 să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate
cu recurs;
 să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o
nouă hotărîre;
 să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel
în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs;
 să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre
rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural
specificate la lit.d), f) alin.(3) art.432 CPC. La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina
spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la lit.b) alin.(3) art.432 CPC;
 să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori
scoaterea cererii de pe rol, dacă există temeiurile prevăzute la art.265 şi 267;
 să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe;
 să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să mențină hotărîrea primei instanţe.
!!! Constatînd legalitatea actelor de dispoziţie ale curţilor de apel, instanța de recurs va respinge recursul ca nefondat şi
va menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În cazul casării de către instanţa de apel a hotărîrii primei
instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri, instanţa de recurs, constatînd legalitatea deciziei instanţei de apel, o va menţine,
fără a menţine însă şi hotărîrea primei instanţe. În acest sens conjuncţia „şi” la lit.(a) alin.(1) art.445 CPC nu trebuie înţeleasă
ad litteram.
!!! Dacă cel puţin unul dintre motivele de casare invocate de către recurent este întemeiat sau încălcările de ordin
procedural invocate din oficiu dau dovadă de ilegalitatea deciziei, instanţa admite recursul, dispunînd casarea deciziei
instanţei de apel şi, după caz, a hotărîrii primei instanţe. Casînd decizia instanţei de apel şi, după caz, hotărîrea primei
instanţe instanţa de recurs restituie cauza spre rejudecare în instanţa de apel, în toate cazurile cînd eroarea judiciară nu poate
fi corectată de către instanța de recurs. !!! Restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanţa se va aplica doar în cazul în
care s-au încălcat temeiurile prevăzute la lit.d), f) alin.(3) art.432 CPC (instanţa a soluţionat problema drepturilor unor
persoane neantrenate în proces; pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale).
De asemenea, !!! legea permite instanţei de apel să trimită pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la
lit.b) alin.(3) art.432 CPC (pricina a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data şi ora şedinţei de judecata). În acest caz, instanţa de recurs va ţine cont în exclusivitate de părerea acelui
participant care nu a fost citat în mod legal.
Casînd decizia instanţei de apel şi, după caz, hotărîrea primei instanțe, instanţa de recurs este în drept să pronunţe o nouă
hotărîre. Această soluţie se aplică doar în cazurile cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanţa de recurs, fără a
afecta dreptul părţilor la un proces echitabil. Astfel se asigură economia procesuală, contribuindu-se la reducerea termenelor
de examinare a pricinilor civile şi apărarea eficientă a drepturilor subiective civile. !!! Instanţa de recurs pronunţă o nouă
hotărîre în cazurile cînd la judecarea cauzei în fond şi în apel au fost aplicate eronat normele de drept material, iar adoptarea
hotărîrii legale nu necesită stabilea sau verificarea circumstanţelor de fapt sau administrarea unor noi probe.
Instanţa de recurs modifică decizia atacată în condiţiile necesare pentru pronunţarea unei noi hotărîri, adică atunci cînd
aceasta operaţie nu necesită stabilirea sau verificarea circumstanţelor de fapt sau administrarea unor noi probe.
!!! Dacă instanţa de recurs constată că decizia instanţei de apel este ilegală iar hotărîrea pronunţată de prima instanţa este
legală (situaţie posibilă în cazul modificării hotărîrii primei instanţe de către instanţa de apel sau casării acesteia cu
pronunţarea unei noi hotărîri), ea dispune casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.
!!! În urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămîne irevocabilă din momentul emiterii.
Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web a CSJ. Copia deciziei instanţei de recurs se
remite părţilor în termen de 5 zile de la data emiterii.
Hotărîrea sau decizia casată nu are nici o putere legală. Actele de asigurare sau de executare făcute în temeiul unei astfel
de hotărîri sau decizii îşi pierd puterea legală, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.

Particularitățile recursului împotriva hotărîrilor emise de către curțile de apel în cauzele cu privire la
insolvabilitate
Potrivit art.8 al Legii insolvabilităţii, hotărîrile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate doar în cazurile expres prevăzute
de legea respectivă. De ex., pot fi atacate hotărîrile de intentare a procesului de insolvabilitate (alin.(1) art.37 din Legea
insolvabilităţii), de respingere a cererii introductive (alin.(2) art.37 din Legea insolvabilităţii), de încetare a procesului de
insolvabilitate (alin.(3) art.180 din Legea insolvabilităţii) etc.
La examinarea recursului împotriva hotărîrilor în cauzele de insolvabilitate se aplică următoarele particularităţi
care fie sînt expres prevăzute de Legea insolvabilităţii, fie sînt recomandate de Plenul CSJ:
a) termenul de declarare a recursului. Hotărîrile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile.
Termenul de recurs se calculează de la data pronunţării hotărîrii (alin.(1) art.8 din Legea insolvabilităţii). Instanţa de recurs
este în drept să-l repună pe recurent în termenul de recurs omis din motive întemeiate;
b) subiecţii recursului. În unele cazuri Legea insolvabilităţii prevede un cerc mai restrîns de subiecţi abilitaţi cu dreptul
de a ataca hotărîrea judecătorească. De ex., conform alin.(1) art.37 din Legea insolvabilității, hotărîrea de intentare a
procesului de insolvabilitate poate fi contestată doar de către debitor;
c) efectul suspensiv al recursului. Depunerea recursului nu suspendă executarea hotărîrii atacate, însă suspendarea
poate fi dispusă de instanţa de recurs la cererea motivată a recurentului (alin.(2) art.8 din Legea insolvabilităţii);
d) probe suplimentare. Instanţa de recurs este în drept să administreze înscrisuri noi prezentate de participanţii la
proces, cu condiţia că aceştia demonstrează că au fost în imposibilitatea să le prezinte la examinarea cauzei în fond;
e) termenul de examinare. Recursul se judecă în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs
(alin.(3) art.8 din Legea insolvabilităţii).