UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ

SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CURRICULUM
la disciplina

EDUCAŢIA COMPLEMENTARĂ

Ciclul I, Licenţă

AUTOR:
Dicusară Olga, asistent universitar

Chişinău, 2017
APROBAT Şef Departament____________________
la şedinţa Departamentului
din „ ____” __________ 2017

2
 PRELIMINARII

Disciplina Educaţia complementară contribuie la formarea specialistului în domeniul

educaţional, ceea ce implică, pe de o parte, cunoaşterea tipului uman solicitat de societatea
contemporană - personalitate cu spirit de iniţiativă, capabilă de autodezvoltare, care posedă nu
numai un sistem de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajarea pe piaţa muncii, dar şi
independenţă de opinie şi acţiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor
naţionale şi universale asumate, şi modalităţile de dezvoltare a ei – în contextul formal-nonformal-
informal, pe de altă parte.
Simbioza dintre învăţămîntul formal, nonformal şi informal este relevată prin conţinuturile
disciplinei Educaţia complementară, care reliefează interacţiunea acestor forme ale educaţiei ce nu
sunt reciproc excluse, dar interacţionează şi se completează reciproc.
Disciplina scoate în evidenţă categoriile de activităţi specifice educaţiei nonformale –
activităţile extracurriculare (ce se realizează în afara programului formal al clasei de elevi) şi
extraşcolare – realizate în afara mediului şcolar, în instituţii/organizaţii extraşcolare, specializate în
educaţie nonformală.
Scopul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare rezidă în dezvoltarea unor aptitudini
speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului
pentru activităţi socioculturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru
reuşita şcolară în ansamblul ei, valorificarea talentelor personale.
Curriculumul la disciplina Educaţia complementară este proiectat şi organizat în cheia
competenţelor, asigurând o bază integrată a cunoaşterii, promovând valori şi atitudini pozitive la
studenţi esenţiale pentru societatea actuală şi domeniul profesional ales. Constituie o pregătire de
bază pentru desfăşurarea ulterioară a stagiului de practică extracurriculară, destinat studenţilor.
Curriculumul prezentat îndeplineşte următoarele funcţii:
 răspunde necesităţilor/provocărilor societăţii actuale, fiind în concordanţă cu noile orientări
din epistemologie şi ştiinţele cognitive;
 stimulează rolul activ al studentului ca organizator al propriei structuri a cunoaşterii;
 permite relaţionarea cu experienţele şi evenimentele curente şi semnificative din viaţa
studentului;
 creează conexiuni între disciplinele studiate, având un caracter transdiciplinar, cu tematici
cross-curriculare axate pe dezvoltarea personală, profesională şi socială a studenţilor.
Curriclumul la disciplina Educaţia complementară se adresează studenţilor de la facultăţile cu
profil pedagogic, cadrelor didactice şi coordonatorilor de practică.

3
 I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI DE STUDIU

Ore total:

Evaluare
Responsabil

credite
Nr. de
Forma de Codul Denumirea inclusiv
de Semestrul Tota
învăţământ disciplinei disciplinei
disciplină l C S L LI

a
cu frecvenţă S.04.A.029 Educaţia Dicusară III 120 15 30 0 75 E 4
la zi complementară Olga

II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Ore
d/o
Unităţi de conţinut Lucrul
Curs Seminar
individual
zi zi zi
1. Educaţia nonformală – repere teoretice şi delimitări 2 4
conceptuale
2. Activităţi extracurriculare şi activităţi extraşcolare 2 4 8
organizate de către cadrele didactice şcolare.

3. Activităţi extraşcolare în instituţii/organizaţii specializate 2 4 10

în educaţie

4. Activitatea copiilor şi adolescenţilor în taberele de odihnă 2 4 10

(practica extracurriculară a studenţilor)

5. Sistemul activităţii educative a dirigintelui. Competenţele 2 2 4

profesorului-diriginte

6. Dirigintele şi organizarea grupului de elevi 2 2 8

7. Cunoaşterea şi înţelegerea elevilor – obiectiv prioritar în 2 2 8

activitatea dirigintelui

8. Forme şi metode de organizare a activităţii educative a 2 4 8

dirigintelui

9. Proiectarea muncii dirigintelui. Agenda dirigintelui – 2 4 10

suport didactic în organizarea activităţilor

10. Parteneriatul educaţional şcoală-familie, diriginte-părinţi 2 4

Total
16 30 74

4
 III. COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU

Competenţe profesionale

 Cunoasterea conexiunilor dintre prevederile politicilor educaţionale şi contextele

procesului de învăţare prin valorificarea fundamentelor ştiinţifice, metodologice şi
axiologice ale educaţiei.
 Proiectarea cadrului educaţional prin stabilirea interrelaţiilor dintre fenomenele
psihologice, sociale şi educaţionale şi adaptarea finalităţilor educaţionale la nevoile
individuale şi sociale.
 Realizarea procesului educaţional în conformitate cu prevederile documentelor
curriculare în vigoare prin utilizarea eficientă a resurselor didactice, tehnologice şi
logistice.
 Comunicarea eficientă în diferite contexte educaţionale formale şi nonformale, prin
valorificarea adecvată a instrumentariului lingvistic şi psihopedagogic de studiere a
particularităţilor cognitive şi de personalitate.
 Realizarea demersurilor manageriale la diferite niveluri instituţionale prin aplicarea
strategiilor participative corelate cu statutul funcţional propriu.
 Evaluarea calităţii în cadrul educaţional în conformitate cu standardele existente,
asigurând luarea deciziilor relevante şi realizarea conexiunii inverse.
 Valorificarea parteneriatului educaţional prin explorarea potenţialului formativ al
diferitor contexte educaţionale şi a diferitor structuri comunitare.
 Deschiderea spre schimbare în domeniu prin demonstrarea abilităţii de a recepţiona,
aprecia şi valorifica inovaţiile şi transferul tehnologic.
 Dezvoltarea profesională prin determinarea priorităţilor în activitatea profesională,
identificarea mecanismelor de adaptare socioprofesională, identificarea nevoilor de formare
continuă şi a surselor/modalităţilor de implicare în proces.

Finalităţi de studiu

 Cunoaşterea rolului şi ponderii educaţiei nonformale în dezvoltarea personalităţii

educabilului;
 Organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare şi extraşcolare;
 Proiectarea activităţilor educative ale profesorului-diriginte;
 Aplicarea instrumentariului psihopedagogic de studiere a particularităţilor individuale şi de
grup ale elevilor;
 Utilizarea strategiilor de organizare şi desfăşurare a activităţilor educaţionale în cadrul
practicii extracurriculare;
 Autoevaluarea şi autoformarea continuă a elevilor în cadrul activităţilor educaţiei
complementare.

5
 IV. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Obiective de referinţă Unităţi de conţinut

Studentul va fi capabil: Educaţia nonformală – repere teoretice şi

 Să definească conceptele de educaţie
educaţie formală-nonformală-
informală, educaţie complementară;
 să analizeze categoriile de activităţi
specifice ENF;
 să determine funcţiile şi
caracteristicile ENF;
 să stabilească relaţii funcţionale între
formele generale ale educaţiei
(formală, nonformală, informală)
delimitări conceptuale.
 ENF – dimensiune a educaţiei.
Delimitări conceptuale.
 Categorii de activităţi specifice ENF.
 Funcţii şi caracteristici ale ENF.
 Principiile de organizare şi desfăşurare
a ENF.
 Relaţia: educaţie formală-nonformală-
informală.
Termeni-cheie: educaţie, educaţie formală,
educaţie nonformală, educaţie informală,
educaţie complementară.

Studentul va fi capabil: Activităţi extracurriculare şi activităţi

extraşcolare organizate de cadrele didactice
şcolare.
 Să explice sensul conceptelor de
activitate curriculară, activitate  Activităţi extracurriculare şi activităţi
extracurriculară şi extraşcolară; extraşcolare – caracteristici de bază.
 să descrie caracteristicile şi  Particularităţile activităţilor
particularităţile activităţilor extracurriculare. Tipuri şi profiluri de
extracurriculare şi extraşcolare activităţi.
 Metodologia proiectării şi realizării
realizate de către cadrele didactice
activităţilor extracurriculare şi
şcolare; extraşcolare.
 să aplice metodologia proiectării şi  Formele de bază de organizare a
realizării activităţilor extracurriculare activităţilor extracurriculare şi
şi extraşcolare; extraşcolare.
 să analizeze formele de organizare a  Rolul activităţilor extracurriculare şi
extraşcolare în formarea/dezvoltarea
activităţilor extracurriculare pornind de
personalităţii educabilului.
la experienţa proprie de viaţă;
 să aprecieze impactul activităţilor
extracurriculare şi extraşcolare asupra Termeni-cheie: activităţi curriculare,
formării şi dezvoltării personalităţii activităţi extracurriculare, activităţi
educabilului extraşcolare.

6
Studentul va fi capabil: Activităţi extraşcolare în instituţii/
 Să determine scopul şi dezideratele organizaţii specializate în educaţie.
educaţiei complementare;
 Scopul şi dezideratele educaţiei
 să caracterizeze profilurile activităţilor complementare/extraşcolare.
extraşcolare realizate în cadrul  Profilurile în cadrul învăţământului
instituţiilor complementare specializate; complementar/extraşcolar.
 să analizeze domeniile de conţinut ale  Domenii de conţinut şi contexte de
activităţilor extraşcolare reeşind din realizare.
 Strategii metodologice. Forme de
noile educaţiei şi cerinţele actuale ale
organizare a activităţii instructiv-
societăţii; educative în cadrul învăţământului
 să exemplifice formele de organizare şi complementar/extraşcolar.
modalităţile de evaluare a activităţilor  Strategii de evaluare.
complementare,  Necesitatea organizării activităţilor
 să argumenteze importanţa implicării complementare.
elevilor în activităţile organizate de
Termeni-cheie: învăţământ complementar,
instituţiile extraşcolare specializate.
activităţi extraşcolare, profilurile activităţilor
extraşcolare, forme de activitate.

Studentul va fi capabil: Activitatea copiilor şi adolescenţilor în

 Să identifice tipurile de tabere pentru taberele de odihnă (practica
copii; extracurriculară a studenţilor).
 să descrie structura şi particularităţile  Tipurile de tabere pentru copii.
taberei; Structura şi particularităţile activităţii
 să analizeze structura unui schimb în ei.
tabăra de vară şi formele de activitate în  Scopul şi formele de activitate în cadrul
cadrul ei; taberei de vară.
 să elaboreze planul de activitate a  Conţinutul activităţilor educaţionale în
detaşamentului pentru o zi/ pentru un tabără.
sejur;  Structura unui schimb în tabăra de vară.
 să proiecteze activităţi educaţionale a  Proiectarea activităţii detaşamentului.
detaşamentului în funcţie de  Obiectivele Practicii extracurriculare.
particularităţile de vârstă a copiilor; Conţinutul portofoliului la Practica
 să determine obiectivele practicii extracurriculară.
extracurriculare;
 să evalueze conţinutul portofoliului la
Termeni-cheie: tabără de vară, sejur,
practica de vară;
detaşament,activităţi educaţionale, proiectare
eşalonată, practică extracurriculară.

7
Studentul va fi capabil:
 Să definească noţiunea de diriginte şi
dirigenţie;
 să determine locul şi rolul profesorului-
diriginte în sistemul educaţional;
 să caracterizeze atribuţiile profesorului-
diriginte;
 să compare atribuţiile profesorului-
diriginte din Republica Moldova cu
cele ale profesorului din unele ţări din
Europa Occidentală şi SUA;
 să analizeze competenţele profesionale
ale profesorului-diriginte.
 să aprecieze importanţa sistemului de
competenţe profesionale a dirigintelui
pentru funcţionarea eficientă a
procesului instructiv-educativ.
Studentul va fi capabil:
 Să delimiteze noţiunile: grup-clasă,
grup şcolar, colectiv de elevi;
 să determine caracteristicile esenţiale
ale clasei de elevi;
 să descrie etapele formării şi dezvoltării
clasei de elevi;
 să caracterizeze factorii de grup cu
valenţe formative;
 să explice metodele de educaţie în
grup;
 să analizeze metodele şi tehnicile de
cunoaştere şi dezvoltare a grupului de Termeni-cheie: grup şcolar, clasă de elevi,
elevi;
 să evalueze rolul profesorului diriginte în grup, tehnici de cunoaştere a grupului.
în consolidarea grupului/clasei de elevi.
Studentul va fi capabil:
 Să explice importanţa cunoaşterii
Sistemul activităţii educative a dirigintelui.
Competenţele profesorului-diriginte.
 Delimitări conceptuale.
 Locul şi rolul profesorului-diriginte în
sistemul educaţional din Republica
Moldova.
 Atribuţiile profesorului-diriginte în
sistemul educaţional din unele ţări din
Europa Occidentală şi SUA.
 Competenţele profesorului-diriginte.
 Relaţia diriginte-elevi.
Termeni-cheie: diriginte, diigenţie, atribuţii,
competenţe profesionale, cod etic.
Dirigintele şi organizarea grupului de
elevi.
 Delimitări conceptuale.
 Caracteristicile grupului şcolar.
 Dinamica formării şi educării grupului
şcolar.
 Factori de grup cu valenţe formative.
 Grupul ca mijloc de formare. Metode
de educaţie în grup.
 Metode şi tehnici de cunoaştere şi
dezvoltare a clasei de elevi.
dinamica grupului şcolar, metode de educaţie
Cunoaşterea şi înţelegerea elevilor –
8
 particularităţilor de dezvoltare ale
elevilor;
 să analizeze metodele de studiere a
particularităţilor individuale ale
elevilor;
 să argumenteze necesitatea completării
fişei de caracterizare psihopedagogică a
elevului de către dirigintele clasei de
elevi.
Studentul va fi capabil:
 Să identifice trăsăturile caracteristice
ale orei de dirigenţie;
 să analizeze structura Curriculumului la
dirigenţie;
 să descrie tipologia orelor de dirigenţie;
 să caracterizeze metodele şi procedeele
pedagogice perfectabile la nivelul OD;
 să propună alte forme de organizare a
activităţii educative a dirigintelui.
 să propună modalităţi de îmbunătăţire a
procesului de realizare a orelor de
dirigenţie în învăţămîntul
preuniversitar.
Studentul va fi capabil:
 Să identifice funcţiile proiectării
activităţii dirigintelui;
 să descrie tipurile de proiectare ale
activităţii educative;
 să determine etapele proiectării
activităţilor educaţionale;
 să analizeze diverse modele de
proiectare ale orei de dirigenţie;
 să elaboreze proiecte ale orei de
obiectiv prioritar în activitatea dirigintelui
 Necesitatea cunoaşterii particularităţilor
individuale ale elevilor – funcţie
importantă în activitatea dirigintelui.
 Metode şi tehnici de cunoaştere a
particularităţilor individuale ale
copiilor.
 Structura fişei de caracterizare
psihopedagogică a elevului.
Termeni-cheie: particularităţi individuale şi
de vârstă, metode de cunoaştere a elevilor, fişă
de caracterizare psihopedagogică a elevului.
Forme şi metode de organizare a activităţii
educative a dirigintelui
 Ora de dirigenţie – componentă de bază
a dirigenţiei. Trăsături caracteristice.
 Curriculum la dirigenţie. Conţinutul
orelor de dirigenţie.
 Tipologia orelor de dirigenţie.
 Metode de educaţie utilizate în cadrul
orelor de dirigenţie.
 Alte forme de organizare a activităţii
educative.
Termeni-cheie: forme de organizare, ora de
dirigenţie, metode şi procede în activitatea
dirigintelui.
Proiectarea muncii dirigintelui. Agenda
dirigintelui – suport didactic în organizarea
activităţilor
 Competenţa proiectivă a profesorului
diriginte.
 Tipuri de proiectări didactice.
 Proiectarea anuală a orelor de dirigenţie
(PDLD).
 Proiectul activităţii educaţionale
(PDSD).
 Proiectarea altor forme de organizare a
activităţii educative (excursii, adunări
de părinţi).
9
 dirigenţie;  Agenda dirigintelui – document şcolar.
 să propună modalităţi de îmbunătăţire a
Agendei dirigintelui;
Termeni-cheie: competenţă proiectivă,
 să aprecieze importanţa proiectării proiectare eşalonată, activitate educaţională,
activităţilor educaţionale. Agenda dirigintelui.

Studentul va fi capabil: Parteneriatul educaţional şcoală-familie,

diriginte-părinţi

 să identifice atribuţiile dirigintelui în

 Atribuţiile dirigintelui în relaţia cu
relaţia cu părinţii elevilor săi;
părinţii.
 să caracterizeze formele de colaborare a
 Forme de colaborare a dirigintelui cu
dirigintelui cu familia;
familia.
 să proiecteze strategii de implicare a
 Tipologia întâlnirilor cu părinţii.
părinţilor în viaţa şcolii şi a clasei;
Condiţii necesare pentru a asigura
 să determine tipologia întâlnirilor cu
eficienţa adunărilor cu părinţii.
părinţii;
 Implicarea părinţilor în viaţa şcolii şi a
 să estimeze importanţa adunărilor cu clasei.
părinţii;  Locul şi rolul familiei contemporane în
 să determine rolul familiei educaţia copilului.
contemporane în educaţia copilului.
Termeni-cheie: parteneriat educaţional,
relaţie şcoală-familie, diriginte-părinţi,
educaţie familială.

10
 V. ACTIVITATEA INDEPENDENTĂ A STUDENTULUI

Produsul Strategii de Termen de

Nr. Criterii de evaluare
preconizat realizare realizare
Evidenţierea specificului
instituţiei/organizaţiei
Lucru cu surse de specializată în educaţie
Analiza complementară.
specialitate
instituţiilor cu Pe parcursul
referitoare la Analiza SWOT a
profil semestrului
1. instituţiile cu profil instituţiilor cu profil (februarie-
nonformal din
nonformal. nonformal.
R.M. martie)
Evaluare reciprocă.
Elaborarea strategiilor de
Prezentare PPT.
îmbunătăţire a activităţii
acestor instituţii/organizaţii.

Respectarea reperelor
teoretice de elaborare a
proiectului activităţii
educaţionale:
- Stabilirea unei legături
logice între: finalităţi-
conţinut-tehnologie
didactică-evaluare,
Lucru cu surse de - Respectarea etapelor de
specialitate proiectare a activităţii
referitoare la educaţionale,
Proiectarea Pe parcursul
elaborarea proiectelor - Corectitudinea formulării
2. activităţii semestrului
didactice de scurtă obiectivelor operaţionale în
educaţionale (aprilie)
durată. concordanţă cu conţinutul
Evaluare reciprocă. şi activităţile propuse,
- Relevanţa metodelor
interactive, selectarea
acestora în dependenţă de
etapa lecţiei, conţinut şi
particularităţi de vârstă ale
elevilor,
- Prezentarea anexelor în
conformitate cu conţinutul
relevat.

3. Portofoliul cu Specificarea clară a Pe parcursul

activităţi Lucru cu surse scopului activităţii şi semestrului
educative specializate în descrierea succintă a (februarie-
desfăşurate în organizarea şi mai)
acestuia;
cadrul desfăşurarea
Respectarea
11

activităţii în taberele
de odihnă pentru
copii.
taberelor de Evaluare reciprocă.
vară Autoevaluare.
Improvizarea unei
activităţi de joc
pentru o categorie de
vârstă selectată.
particularităţilor de vârstă
ale copiilor şi a demnităţii
acestora;
Respectarea principiului
caracterului pozitiv al
educaţiei.
Evaluarea/autoevaluarea
studentului în rol de
formator/animator.

VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Curriculumul la disciplina Educaţia complementară are drept scop reglarea procesului de

predare-învăţare a disciplinei, devenind sursa de proiectare a cursului şi a seminarului universitar,
de stabilire a strategiilor şi indicatorilor de evaluare a rezultatelor academice, de realizare a
interdisciplinarităţii în cadrul procesului de învăţământ.
Forma de organizare a activităţii didactice proiectată şi realizată în cadrul învăţământului
academic este cursul universitar, care reflectă ponderea anumitor obiective curriculare specifice
unei strategii de proiectare şi realizare a activităţii didactice.
În conformitate cu acestea, obiectivele curriculare la disciplina Educaţia complementară sunt
realizate în cadrul cursului introductiv, deoarece aici are loc o orientare generală asupra
problematicii cursului, predominant fiind totuşi cursul sandwich, ce alternează etapele de
comunicare teoretică cu cea de activitate practică a studenţilor, precum şi cursul mixt prelegere-
dezbatere, care prezintă o simbioză a activităţilor de transmitere/predare a cunoştinţelor
epistemologice şi activităţile de asimilare/învăţare, formare/dezvoltare de priceperi, deprinderi,
atitudini şi orientări valorice.
Studenţii îşi manifestă rolul activ de subiect al propriului proces de cunoaştere în cadrul
seminarelor academice destinate aprofundării, sistematizării cunoştinţelor, formării de competenţe
cognitive şi aplicative, atitudini integrative. În cadrul seminarului, studenţii împreună cu profesorul
dezbat temele şi problemele ce ţin de obiectul de studii.
Dezbaterile se consideră esenţiale pentru un studiu eficient. Acestea oferă studentului
posibilitatea de a testa, de a clarifica, de a îmbunătăţi, de a dezvolta propriile competenţe şi
atitudini. Dezbaterile oferă într-adevăr un mijloc de a dobândi o gamă mai largă de cunoştinţe şi
competenţe decât ar putea să ofere orice altă modalitate de predare. Aşadar, seminarul reprezintă o
modalitate eficientă de a stimula o învăţare activă a subiectului educaţional.
Strategiile didactice utilizate în cadrul disciplinei Educaţia complementară au ca obiectiv
prioritar transferul funcţional a cunoştinţelor şi capacităţilor dobândite (problematizarea,
modelarea), exprimarea personalităţii elevului (jocului didactic, asaltului de idei, dezbaterea
problematizată), sunt bazate pe acţiunea practică, de cercetare (analiza documentelor normative,
analiza activităţii educative ale instituţiilor extraşcolare, prestatori de educaţie complementară), sunt
strategii mixte (activitate frontală, de grup şi individuală), strategii creative, novative, ce pun
accentul pe promovarea gândirii productive a elevilor, lăsând câmp deschis manifestării
12
spontaneităţii, originalităţii şi gândirii divergente. Metodologia interactivă ocupă rolul predominant
în transmiterea şi crearea valorilor cunoaşterii (Pagina de jurnal, analiza SWOT, ReQuest, Scrierea
liberă, Argumente pe cartele, etc.), fiind completată de mijloacele didactice moderne (sistemul
multimedia), asigurând prezentarea conţinuturilor în format PowerPoint.
Raportul dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către studenţi în activitatea de
învăţare-cercetare sunt prezentate în rezultatul procesului de evaluare, care exprimă eficienţa
învăţămîntului. Necesitatea evaluării se impune şi din perspectiva perfecţionării activităţii didactice şi
de cercetare. Ea nu se limitează la constatarea şi aprecierea rezultatelor, ci ţine de reglarea, ameliorarea
acţiunii didactice. Prin implicarea sa în planul cunoaşterii studenţilor, al stimulării capacităţii de
învăţare-cercetare, precum şi prin diagnoza operată asupra rezultatelor obţinute cât şi a activităţii care
le-a produs, evaluarea îndeplineşte un rol formativ şi stimulator în activitatea de învăţământ.
În acest context, scopul în care este efectuată evaluarea continuă în cadrul predării disciplinei
Educaţia complementară constă în a cunoaşte dacă şi în ce măsură, obiectivele privind cunoştinţele
şi capacităţile ce trebuiau însuşite au fost atinse. Demersul vizează atât cunoaşterea progreselor
studentului, cît şi identificarea dificultăţilor de învăţare pe care le întâmpină. Reieşind din esenţa
evaluării continue, constatăm caracterul formativ al acesteia. La final de curs studenţii sunt
implicaţi în procesul de evaluare finală/sumativă, care vizează, rezultatul final, realizarea unui
inventar global, de sinteză, a efectelor procesului didactic, fiind trăită de profesori, dar mai cu
seamă de studenţi, ca singurul moment veritabil de evaluare, obiectivat în examen final la
disciplină. Totuşi, rolul procesului de autoevaluare a studenţilor privind reuşitele academice rămâne
incontestabil, fiind completat de evaluarea reciprocă a colegilor, dezvoltând astfel autonomia şi
independenţa elevului în procesul evaluativ.

13
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Agenda dirigintelui (elaborată de Mija V. ş.a.), Chişinău, 2010.

2. Agenda învăţătorului diriginte, şcoala primară, Chişinău, 2010.
3. Albulescu I., Albulescu M., Predarea şi învăţarea disciplinelor socioumane, Polirom, Iaşi, 2000.
4. Baban A., Consiliere educaţională, Cluj-Napoca, 2001.
5. Bezede R., Parteneriatul şcoală-familie: abordări creative în contextul şcolii prietenoase
copilului, în Didactica PRO, 2009, nr. 1(53).
6. Bolboceanu A., Cunoaşterea elevului: consiliere şi orientare, MET, Chişinău, 2007.
7. Bolboceanu A., Coroi E., Curriculum la dirigenţie clasele 1-4, Chişinău, 2007.
8. Bontaş I., Tratat de Pedagogie, Ed. a VI-a revăzută şi adăugată,Bucureşti, 2007.
9. Blându V., Politici europene şi româneşti privind educaţia nonformală // Studia Universitatis,
2009, nr. 5(25).
10. Calaraş C., Goncear E., Dirigintele – manager al actului educativ. Ghid metodologic destinat
cadrelor didactice, Chişinău, 2009.
11. Convenţia cu privire la drepturile copilului, UNESCO, Chişinău, 2007.
12. Comunităţi şcolare în acţiune pentru educaţie nonformală, coord. Goraş-Postică V., Chişinău,
2012.
13. Cosma T., Şedinţele cu părinţii în gimnaziu, Polirom, Iaşi, 2001.
14. Cristea S., Demersul extracurricular în sprijinul formării de competenţe // Didactica Pro, 2011,
nr. 5-6(69-70).
15. Cristea S., Fundamentele pedagogiei, Iaşi, 2010.
16. Cristea S., Dicţionar de pedagogie, Chişinău-Bucureşti, 2000.
17. Cristea S., Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, 1998.
18. Cucoş C., Pedagogia, Ed. a II-a revăzută şi adăugată, Polirom, Iaşi, 2006.
19. Cuzneţov L., Tratat de educaţie pentru familie, Pedagogia familiei, USM, Chişinău, 2008.
20. Curriculum de educaţie complementară/extraşcolară, Chişinău, 2012.
21. Curriculum la dirigenţie pentru clasele a V-a – a XII-a, Ed. a II-a revăzută, Chişinău, 2006.
22. Dicţionar de pedagogie, Bucureşti, 1979.
23. Druţă M.E., Cunoaşterea elevului, Bucureşti, 2004.
24. Educaţia familială, Ghid pentru diriginte, Chişinău, 2005.
25. Educaţia nonformală // Didactica PRO, 2011, nr. 5-6(69-70).
26. Florea V., Cocean A., Prutean E., Educaţie nonformală, Ghid metodologic pentru cadrele
manageriale şi didactice, Chişinău, 2012.

14
27. Garştea N., Callo T., Granaci L., Ora de dirigenţie, Ghid pentru elevi şi profesori, Chişinău,
2011.
28. Golu P., Zlate M., Verza E., Psihologia copilului, Bucureşti, 1993.
29. Goraş-Postică V., Dezvoltarea activităţilor extracurriculare prin intermediul proiectelor
educaţionale // Didactica Pro, 2011, nr. 5-6(69-70).
30. Granaci L., Sărbători, obiceiuri, tradiţii. Activităţi extracurriculare, Ghid pentru cadrele
didactice, Chişinău, 2006.
31. Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Bucureşti, 1998.
32. Incursiuni de gen în şcoală. Ghid metodologic pentru diriginţi, coord. de P. Cerbuşcă, Chişinău,
2009.
33. Învăţ să fiu. Ghid pentru psihologi şcolari, diriginţi, profesori, Chişinău, 2008.
34. Iucu R., Managementul clasei de elevi, Polirom, Iaşi, 2006.
35. Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Constanţa, 2007.
36. Legea învăţământului, Chişinău, 1995.
37. Nicola I., Tratat de pedagogie şcolară, Aramis, Bucureşti, 2003.
38. Organizarea şi desfăşurarea activităţii în taberele de odihnă a copiilor, Ghid metodic, Chişinău,
2007.
39. Pedagogie. Suport de curs. Ed. a II-a, CEP USM, Chişinău, 2011.
40. Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal, anul de studii 2012-2013, Liceum,
Chişinău, 2012.
41. Proiectul concepţiei educaţiei în Republica Moldova, Chişinău, 2005.
42. Psihopedagogia centrată pe copil, USM, Chişinău, 2008.
43. Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea liceelor, VI Dirigintele, 2006.
44. Regulamentul-tip al instituţiilor de învăţământ secundar general (şcoala primară, şcoala medie
de cultură generală), 2007.
45. Repida T., Studentul faţă-în-faţă cu elevul, Chişinău, 2009.
46. Sălăvăstru D., Psihologia educaţiei, Polirom, Iaşi, 2004.
47. Ştefan M., Lexicon pedagogic, Bucureşti, 2006.
48. Truţa E., Mardari S., Relaţia profesor-elev: blocaje şi deblocaje, Bucureşti, 2007.
49. Voiculescu F., Manual de pedagogie contemporană, Partea I, Cluj-Napoca, 2005.
50. Văideanu Gh., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.
51. Volcov V., Bazele pedagogice şi manageriale de dezvoltare a instituţiei de învăţământ
complementar în Republica Moldova, Teză de doctor în pedagogie, Chişinău, 2011.
52. Ursu V., Metodologia educaţiei, Chişinău, 2010.

15