Acţiunea civila

Art. 29 Cod proc.civ. defineşte acţiunea civilă ca fiind ansamblu mijloacelor procesuale
prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau unei
alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.

Obs. Cererea de chemare în judecată reprezintă numai una dintre formele concrete de
manifestare a acţiunii civile, cea prin care se pune în miscare acţiunea civilă, însă, acţiunea civilă
există mai înainte de cerere, ceea ce înseamnă că nu se pune semnul egalităţii între acţiunea
civilă şi cererea de chemare în judecată.

Condiţiile de exercitare a cţiunii civile. Art. 32 alin. 1 Cod proc.civ.

- Capacitatea procesuală
- Calitatea procesuală
- Formularea unei pretenţii
- Interesul

Obs. Aceste condiţii de exercitare a acţiunii civile sunt, în acelaşi timp, şi condiţii pe care o
persoană fizică şi juridică trebuie să le îndeplinească pentru a fi parte în proces.

- Condiţiile de exercitare a acțiunii civile trebuie îndeplinite nu numai la declanşarea

acțiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, ci şi pentru
punerea în miscare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conţinutul acţiunii
civile, în cazul apărărilor de fond, cât şi de procedură( pe întreg parcursul procesului.

Exemplu - pierderea capacității de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu, sau chiar a calitații
procesuale active prin pierderea dreptului conferit asupra unui bun ca urmare a vânzării, a
acțiunii în revendicare ce a făcut obiectul unui alt dosar.

Formularea unei pretenţii- Art. 30 Cod proc. civ. - Oricine are o pretenţie împotriva unei
personae ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o
cerere înaintea instanţei competente.

Prin urmare pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă, să
afirme un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei
realizare este necesară cale judecăţii.

Pentru a se bucura de protecţie judiciară, dreptul subiectiv civil trebuie să întrunească

anumite cerinţe:

- Să fie recunoscut şi ocrotit de lege;

- Să fie exercitat numai potzrivit scopului economic şi social în vederea căruia este
recunoscut de lege;
 - Să fie exercitat cu bună credinţă;
- Să fie actual.

Obs. Dacă dreptul subiectiv nu este actual, deci este supus unui termen suspensiv sau unei
condiţii suspensive, titularul poate solicita anumite măsuri de asigurare şi conservare sau poate
proceda la o asigurare de probe. Se poate introduce o acțiune preventivă, care nu îl va prejudicia
pe debitor, deoarece hotărârea obţinută va putea fi pusă în executare numai după ce dreptul
subiectiv a devenit actual. Ex. Predarea unui bun mobil sau imobil la împlinirea termenului
contractual, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea termenului contractual

Condiţia de a exercita dreptului subiectiv, nu vizează existenţa dreptului subiectiv, ci doar

formularea unei pretenţii, adică afirmarea dreptului respectiv.

Instanţa, dacă în urma administrării probelor, prin dezbateri contradictorii constată că dreptul
subiectiv pretins de reclamant nu există, atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca
neîntemeiată; dacă se constată că dreptul pretins nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematur
formulată, fără a fi cercetată pe fond pretenţia, reclamantul putând să reitereze cererea în
momentul în care dreptul subiectiv devine actual, fără a i se opune excepţia autorităţii de lucru
judecat.

Interesul- folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acţiunea civilă.

Interesul poate fi material, se urmăreşte obţinerea unui folos material ( sumă de bani, predarea
unui bun) sau moral, obţinerea unei satisfacţii de ordin nepatrimonial ( obţinerea unei protecţii a
legii- ex. punerea sub interdicţie.

Obs. A nu se confunda interesul moral cu prejudicial moral sau cu reparaţia materială a daunelor
morale.

Art. 33: interesul trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

- Să fie determinant
- Să fie legitim
- Să fie personal
- Să fie născut şi actual.

Determinant- atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii civile
poate fi justificată de un avantaj, de un folos practic urmărit.

Legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire social.

Personal- interesul trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe
altcineva.
Născut şi actual- să existe în momentul exercitării acşiunii civile, respective partea s-ar expune la
un prejudiciu dacă nu ar recurge la acel moment la acţiune.

Lipsa interesului poate fi invocată pe cale de excepţie, fiind o excepţie de fond, absolută şi
peremptorie.

Acţiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.

Ex. Exercitarea apelului sau recursului de către partea care a câştigat procesul.

Invocarea de către partea care a fost legal citată a nulităţii decurgând din neînmânarea citaţiei
părţii adverse cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Capacitatea procesuală

Reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi

obligaţii pe plan procesual.

În cazul persoanelor fizice capacitatea de folosinţă începe la naștere şi încetează la moarte.

Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte la data înregistrării, iar
pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării, la data actului de înfiinţare, la data
autorizării constituirii lor ori la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege- art. 205
alin. 1 şi 2 cod civil.

Pentru persoana juridică fără scop lucrativ, capacitatea de folosinţă este dominată de principiul
specialităţii, în sensul că acea persoană juridică nu poate avea decât acele drepturi civile şi nu îşi
poate asuma prin acte juridice decât acele obligaţii civile care sunt necesare realizării scopului ei
stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

Capacitatea de exerciţiu – aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile

procedural şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedural, deci de a sta în judecată.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exerciţiu se dobândeşte la 18 ani. Minorul de 16 ani,

dobândeşte prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu.

O persoană poate fi lipsită, în condiţiile legii, total de capacitatea de exerciţiu sau să aibă o
capacitate de exerciţiu restrănsă.

Reprezentarea- pentru minorii sub 14 ani

Asistarea- minorii între 14-18 ani- vor sta personal în proces şi vor fi asistaţi de părinţi sau
tutore, care vor semna alături de ei.
Autorizarea intervine atunci când reprezentantul legal, minorul cu capacitate de exercişiu
restrânsă şi ocrotitorul legal care îl asistă efectuează acte procesuale de dispoziţie. Pentru aceste
acte este necesară autorizarea instanţei de tutelă.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exerciţiu, inclusiv cea procesuală, se realizează prin
organele sale administrative, respectiv persoanele fizice sau juridice care, prin actul constitutiv,
lege ori statut, sunt desemnate să acţioneze în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în
numele şi pe seama persoanei juridice.

Dacă persoana juridică, chemată să stea în judecată, nu are un reprezentant, atunci instanţa va
numi un curator special dintre avocaţii anume desemnaţi de barou.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă- este o excepție absolută, de fond, peremptorie.

Actele îndeplinite de o persoană fără capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută, ca şi
cele făcute împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă ( părătul a decedat).

Actele îndeplinite de cel fără capacitate de exercițiu sunt anulabile, instanţa putând acorda un
termen pentru acoperirea acesteia, respectiv pentru îndeplinirea lipsurilor. Ex. minorul care
trebuie să însușească acţiunea declanşată de părintele său.

Calitatea procesuală- Art. 36

Identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum a fost dedus
judecăţii.

Identitate între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi între
persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi pe cea pasivă.

Drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise în cursul procesului, ceea ce echivalează cu

o transmitere a calităţii procesuale active sau pasive.

Transmiterea calităţii procesuale poate fi legală sau convenţională.

În cazul persoanelor fizice transmiterea legală se face pe calea moştenirii. Moştenitorii care
acceptă moştenirea preiau poziţia procesuală pe care o avea de cuius, cu excepţia cazurilor în
care prin lege nu se permite aceasta- drepturi cu caracter strict personal. Sunt situaţii în care
acţiunea nu trece asupra moştenitorilor, dar, dacă a fost pornită de titular, atunci ea poate fi
continuată de moştenitorii acestuia. Prin urmare, în această situaţie moştenitorii nu au calitatea
procesuală activă în privinţa declanşării procesului, dar ar putea avea loc o transmitere a calităţii
procesuale active, dacă procesul a fost declanşat de autorul lor (ex. Acțiunea în anularea
căsătoriei, acţiunea de divorţ întemeiată pe culpa pârâtului).
De asemenea, sunt situații în care acţiunea nu poate fi pornită împotriva moştenitorilor, dar poate
fi continuată împotriva acestora (ex. Acțiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine poate fi
exercitată numai împotriva donatarului, dar dacă acesta decedează pe parcursul procesului,
judecata va fi continuată împotriva moştenitorilor).

În cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală poate avea loc pe calea reorganizării
persoanei juridice care este parte în process ( prin fuziune, divizare sau transformare).

Transmiterea convenţională a calităţii procesuale poate avea loc prin cesiunea de creanţă, a
vânzării sau donării bunului litigios.

Transmisiunea poate fi universală, în cazul moştenitorului legal unic şi a legatului universal,

fuziunea prin absorbţie sau contopire, transformarea persoanei juridice, cu titlu universal, cazul
moştenitorilor legali ori legatului cu titlu universal, fiducia, divizarea totală sau parţială şi cu titlu
particular, legatul cu titlu particular, transmisiunea convenţională.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar acţiunea
va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale active sau pasive.