UNIVERSITATEA: Stefan FACULTATEA: Stiinte

cel Mare, Suceava Publica

Economice si Administratie Publica

SPECIALIZAREA: Administratie AN: II

COORDONATOR: Ionescu-Florea Nicoleta-Dumitrita

REALIZATOR: Tucaliuc Ionela-Cristina

I. Notiunea de contencios administrativ II. Conditiile exercitarii actiunii in contenciosul administrativ III. Categoriile de contencios administrativ IV. Contenciosul administrativ n Romnia 1. Scurt cronologie a evoluiei reglementrilor de contencios administrativ
2. Definiia contenciosului administrativ n doctrina romneasc 3. Contenciosul administrativ reglementat de legea nr. 554/2004 4. Sediul materiei contenciosului administrativ n dreptul romn. 5. Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004

V. Concluzii

I. Notiunea de contencios administrativ

Etimologic, cuvntul contencios provine prin filier francez (contentieux = contencios) din latinescul contentiosus = certre, adjectivul substantivului contentio = conflict, disput, confruntare. Noiunea de contencios administrativ este o noiune tradiional a dreptului administrativ, fiind utilizat pentru a delimita cile de atac jurisdicionale mpotriva actelor i operaiunilor administrative de recursurile administrative obinuite. Un recurs, deci o cale de atac, dobndea caracter jurisdicional (contencios) ori de cte ori autoritatea care-l soluiona avea calitatea de judector, n felul acesta s-a ajuns att n doctrin, ct i n legislaie, mai ales n perioada interbelic s se utilizeze n mod curent termenii: contencios administrativ; aciuni de contencios administrativ; instan (organ) de contencios administrativ (uneori instana n materie de contencios administrativ); legea contenciosului administrativ; hotrri de contencios administrativ. Noiunea de contencios administrativ are o sfer de cuprindere mai larg, sau mai restrns, dup cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administraia public i cei administrai, fie numai o parte dintre acestea i anume cele care se soluioneaz de anumite instane de judecat i potrivit anumitor reglementri juridice, pe baza principiilor de drept public. Att n accepia general ct i n cea restrns, noiunea contenciosului administrativ are un sens material i unul formal, organic. Sensul material privete litigiile juridice pe care le cuprinde i regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ). Sensul formal (organizatoric) se refer la organele de jurisdicie care sunt competente s soluioneze respectivele litigii. La rndul lor organele de contencios se mpart n dou categorii, i anume: organe de contencios judiciar, competente s soluioneze toate conflictele juridice ce leau fost date prin lege i organe de contencios administrativ, competente s soluioneze, potrivit legii, conflictele juridice n care cel puin una dintre pri este un serviciu public administrativ. Prin urmare i activitile desfurate de aceste organe vor fi activiti de contencios judiciar sau activiti de contencios administrativ, dup caz.

ntr-un stat ntemeiat pe ordinea de drept, instituia contenciosului administrativ reprezint forma democratic de reparare a nclcrilor svrite de ctre organele i autoritile administrative, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a drepturilor individuale ale administrailor, sau, mai sintetic, forma juridic de aprare a particularilor persoane fizice sau juridice mpotriva abuzurilor administraiei publice.1

II. Conditiile exercitarii actiunii in contenciosul administrativ

Potrivit art. 1 alin. 1. din Legea contenciosului administrativ nr. 554 / 2004, se poate adresa instantei judecatoresti competente orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoriate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri. Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ ilegal. Se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu raspunde petitionarului in 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen. Dreptul care se da persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instantei rezulta din aceea ca actele administrative privesc deopotriva persoanele fizice si /sau persoanele juridice, ca ele se executa din oficiu si ca, in procesul acestei executari, cei vizati pot fi vatamati in drepturile lor prin greselile sau abuzurile autoritatilor publice. Cu privire la calitatea de persoana fizica, aceasta se refera la particularii care intra in raporturile juridice cu autoritatile publice.
1

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, ediie revzut i adugit, Editura Cordial Lex, ClujNapoca, 2001, p.32

Pot fi, de asemenea, si functionari ai acestor autoritati cu privire la drepturile lor la promovare, pensie. Cat priveste persoana juridica , sensul acestei notiuni este cel dat de Drecretul 31/1954 privitor la persoana fizica si juridica. In afara de societatile comerciale cu capital majoritar de stat, vatamate in drepturile lor pot fi si societatile comerciale cu capital privat sau mixt, regiile autonome, institutiile publice sau organizatii fara personalitate juridica si de aceea era preferabil sa se foloseasca expresia ,, cel vatamat,,. A doua conditie este aceea a vatamarii unui drept recunoscut de lege in favoarea reclamantului, persoana fizica sau juridica sau al unui interes legitim Reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea i-l recunoaste si pe care autoritatea publica parata are obligatia sa-l respecte si sa-l realizeze in favoarea reclamantului. Calitatea de reclamant poate reveni nu numai persoanelor situate in afara sistemului administratiei, ci si functionarilor publici, care pot exercita actiunea in contencios administrativ atunci cand autoritatile publice le incalca drepturi statutare. In ceea ce privesc subiectele colective de drept, pot avea calitatea de reclamant in contenciosul administrativ atat persoanele juridice de drept public, in conditiile legii, cat si persoanele juridice de drept comun. Pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, este suficienta si existenta unui interes legitim nefiind obligatoriu sa fie dovedita existenta si incalcarea unui drept subiectiv care sa apartina reclamantului si sa fi fost stabilit prin lege sau prin acte emise pe baza si in executarea legii. Este necesar ca autoritatile publice sa le revina sarcina in cadrul competentei pe care o au sa realizeze aceste interese legitime si sa le respecte si sa le respecte. Prin aceasta se exprima corelatia dintre drepturile si obligatiile care se formeaza intre autoritatile publice si cei administrati in cadrul raporturilor juridice. Interesul legitim poate fi atat public cat si privat. A treia conditie pentru promovarea actiunii in contencios administrativ este ca vatamarea dreptului sa fie urmarea unui act administrativ sau a refuzului unei autoritati publice de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

Regimul juridic care se aplica actelor administrative constituie baza de referinta a exercitarii controlului judecatoresc prin actiunile in contencios administrativ. Exercitarea acestui control de catre instantele judecatoresti, in solutionarea actiunilor de contencios administrativ, se face in regim de drept public, denumit regim juridic administrativ, deosebit de dreptul comun. Conditia vatamarii unui drept recunoscut de lege este strans legata de conditia ca vatamarea sa rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Actele de gestiune fac obiectul conteciosului administrativ. Trebuie mentionat ca actul administrativ ca obiect al actiunii in contecios administrativ, se poate referi la orice raport juridic, cum ar fi contractele publice, si la drepturile pe care le implica astfel de raporturi. Ratiunea existentei conteciosului administrativ este tocmai aceea de a da celui vatamat posibilitatea de a contesta actul administrativ ca manifestare de vointa juridica sau de reavointa a autoritatilor publice, cu privire la acest drept, indiferent la ce se refera. Potrivit art. 2 alin lit g din noua lege constituie nesolutionare in termenul legal al cererii , faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii , daca prin lege nu se eprevede altfel. O alta conditie este aceea ca prin actiunea introdusa sa se urmareasca anularea actului , recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim lezat precum si repararea pagubei cauzate. Din momentul in care administratia a facut cunoscuta manifestarea sa de vointa juridica, prin care se vatama un drept recunoscut de lege unei persoane fizice sau juridice, actul a devenit susceptibil de executare si din acest moment actul respectiv poate face obiectul actiunii in contecios administrativ. Pentru a se putea opri executarea actului administrativ caracterul executoriu , actiunea introdusa trebuie sa urmareasca in primul rand anularea actului contestat. Conform art. 14 din noua lege , in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea autoritati publice care a emis actul persoana vatamata poate sa ceara instantei competente si suspendarea executarii lui pana la pronuntarea instantei de fond.

O alta conditie necesara pentru introducerea actiunii este ca actul sa emane de la o autoritate publica. Legea nr. 554/2004 foloseste expresia de autoritate publica spre deosebire de legea 29/1990 care preciza expres >> autoritate administrativa<<. Sunt incluse in categoria autoritatilor publice atat autoritatile administratiei publice centrale, cat si autoritatile administratiei publice locale, precum si regiile autonome, institutiile sau , dupa caz, societatile comerciale cu capital de stat, in masura in care, potrivit normelor de organizare si functionare, aceste organe dispuneau si de capacitatea de a emite acte administrative. In plus, in vechea reglementare puteau fi atacate in instanta de contencios administrativ si actele administrative apartinand unor organisme neguvernamentale (barouri, asociatii, societati, academii, universitati) autorizate prin lege sau de o autoritate publica, in baza legii, sa presteze servicii publice. Art. 2 din noua lege a contenciosului administrativ confera un inteles si mai larg notiunii de autoritate publica, definita ca reprezentand orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public, fiind asimilate auttoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public. Actuala reglementare are in vedere toate categoriile de autoritati publice, legiuitorul intelegand sa precedeze si la o fictiune juridica, asimiland autoritatilor publice si structurile de sorginte privata, atrase fie printr-o dispozitie expresa a legii, fie printr-o autorizatie data de autoritatea publica competenta, in baza legii, sa presteze diferite servicii publice. In ceea ce priveste cea de-a cincea conditie care trebuie realizata pentru introducerea unei actiuni in contencios administrativ aceasta vizeaza indeplinirea procedurii administrative prealabile. ,,Procedura administrativa prealabiala a fost reglementata spre a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvarii intr-un termen mai scurt si mai operativ a reclamatiei lor, organul administrativ sesizat putand sa revina asupra actului emis anterior si sa emita altul acceptat de reclamant."2/
2

D. Brezoianu, Drept administrativ roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, Pag.513

,,Unii autori analizeaza procedura administrativa prealabila ca o prima faza a procedurii contenciosului administrativ, anterioara fazei propriu-zise, in fata instantei de contencios administrativ."3/ Cu privire la conditia ca actiunea sa fie introdusa intr-un anumit termen aceasta reprezinta o consecinta logica acelei anterioare, fiind deci in stransa conexiune cu procedura prealabila. Desi prin proiectul noii legi a fost propusa solutia unui singur termen de 6 luni, pentru introducerea actiunii in instanta, ca urmare a sugestiilor formulate de unele instante, in timpul derularii procedurii legislative, in legea adoptata se mentine solutia unui termen mai mic dar si a termenului maxim, de un an, considerat ca un bun castigat de unii practicieni ai dreptului. Art. 11 din lege stabileste un termen general de 6 luni pentru introducerea actiunii, termen calificat expres ca fiind un termen de prescriptie care curge de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii ; data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de un an ; data incheierii procesului- verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative. Ca si in vechea reglementare, este mentinut termenul de un an de la data emiterii actului in care poate fi introdusa cererea, pentru motive temeinice, termen calificat expres ca fiind un termen de decadere. Termenul de 6 luni constituie regula , de acest termen putand beneficia toate subiectele de drept, in timp ce termenul de un an constituie exceptia, el ramanand la latitudinea instantei, care va aprecia temeinicia motivelor. In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului , Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal. Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstititionale , precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.

V. Prisacaru, Tratat de drept administartiv roman.Partea generala, ed. a III-a revazuta si adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.563 si pag.564

Solutia promovata de legea noua in ce priveste actiunile impotriva ordonantelor Guvernului este o solutie noua, inedita si prin ea se urmareste crearea posibilitatii celui vatamat prin ordonante ale Guvernului de a declansa un litigiu in instanta de contencios administrativ , care sa-i permita ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, in situatia in care Curtea Constitutionala nu s-a pronuntat deja asupra ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate vatamatoare. In ce priveste fondul unei asemenea actiuni este o chestiune pe care o vom dezvolta in contextul prezentarii aspectelor de natura procedurala, in a doua parte a studiului nostru. Legat de actele administrative cu caracter normativ ignorate sub multiple aspecte in reglementarea anterioara, noua lege precizeaza expres ca acestea pot fi atacate oricand, aspect care, in opinia noastra, prezinta o semnificatie aparte. Este pentru prima data in legislatia romaneasca cand se consacra expres o asemenea solutie.

III. Categoriile de contencios administrativ

Exist dou categorii de contencios administrativ,determinate de competena instantelor de contencios administrativ , adic dup cum instana de contencios adminiastrativ este competent,potrivit legii, s anuleze ori s modifice un act administrativ de autoritate adoptat sau emis de un serviciu public administrativ, s oblige autoritatea administrativ s resolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege i s oblige serviciul public administrativ de autoritate, fie prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Din acest punct de vedere, se deosebesc dou categorii de contencios administrativ i anume: a)contencios administrativ de anulare; b)contencios administrativ de plin jurisdicie.

a) contenciosul administrativ de anulare este acela n care instana de contencios administrativ este competent s anuleze sau s modifice un act administrativ de autoritate adoptat ori emis cu nerespectarea legii sau s oblige serviciul public administrative s resolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. n cadrul acestui contencios administrativ , instata de contencios nu este competent s rezolve si problema reparrii daunelor.Aceast problem se rezolv , n cadrul unui litigiu separate, de ctre instantele de drept comun. Aceast categorie de contencios administrativ a fost reglementat, n ara noastr , prin Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, care, n art. 33, prevedea c, n materie contencioas, cnd se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotrrea Consiliului de Stat nu nchide drumul jurisdiciunii tribunalelor ordinare, dect n cazurile care anume se vor determina de lege, sau n cazul cnd prile vor da nscris mulumire de hotrrea Consiliului. b) contenciosul administrativ de plin jurisdicie este acela n care instana de contencios administrativ de autoritate atacat, s oblige serviciul public administrativ s rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege i s acorde daunele cauzate, de servciul public administrativ , particularului ( persoan fizic sau juridic), prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis ori orin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despgubiri se poate formula, fie n cadrul aciunii iniiale, fie separate, dup cum, la data introducerii aciunii, ii era sau nu cunoscut paguba sau ntinderea ei. Vom fi n prezena unui contencios de plin jurisdicie n cazurile n care instana de contencios administrativ este competent s: a) anuleze actul administrativ de autoritate care, prin care un reclamant a fost vtmat intr-un drept al sau recunoscut de lege; b) modifice un act administrative de autoritate care, prin prevederile a cror modificare se cere, reclamantul a fost vtmat ntr-un drept al su recunoscut de lege; c) oblige serviciul public administrativ s rezolve cererea unui reclamant , referitoare la un drept al su recunoscut de lege;

10

d) oblige serviciul public administrativ la repararea pagubei ce i-a fost cauzat reclamantului prin actul administrativ de autoritate emis ori prin refuzul de a rezolva vreo cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

IV. Contenciosul administrativ n Romnia

1.Scurt cronologie a evoluiei reglementrilor de contencios administrativ n ara noastr contenciosul administrativ a avut o evoluie istoric deosebit, determinat de schimbrile care au intervenit n istoria patriei noastre. Fr a aprofunda, n cele ce urmeaz vom nfia principalele perioade ale evoluiei istorice a contenciosului administrativ n Romnia: 1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima dat n ara noastr prin Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, fiind deci organizat dup modelul francez. 2. n perioada 12 iulie 1866 l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiinat prin Legea pentru mprirea diferitelor atribuiuni ale Consiliului de Stat iar atribuiunile de contencios administrativ au fost ncredinate autoritilor judectoreti (curi de apel i instane judectoreti de drept comun), trecndu-se deci la modelul anglo-saxon. 3. n perioada l iulie 1905 25 martie 1910, dup adoptarea Legii pentru reorganizarea naltei Curi de Casaie i Justiie, Seciunea a III-a a naltei Curi de Casaie i Justiie a devenit competent s judece recursurile n contra unor categorii de acte administrative sau chiar de jurisdicie. 4. n perioada 25 martie 1910 17 februarie 1912, prin Legea Curii de Casaie din 25 martie 1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiinat, iar pricinile de aceast natur se soluionau de ctre tribunalele de jude. 5. Competena stabilit prin Legea Curii de Casaie din 25 martie 1910 nu a durat dect doi ani pentru c prin Legea de reorganizare a Curii de Casaie i Justiie din 17 februarie 1912 cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Seciunii a III-a a Curii de Casaie, situaie care a durat pn n 1925.

11

6. Dup adoptarea Constituiei din 1923, una din cele mai moderne constituii europene din epoc, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competena de soluionare a litigiilor de acest gen a fost ncredinat instanelor judectoreti de contencios administrativ, care aveau deplin jurisdicie, putnd chiar s anuleze actele administrative constatate ca fiind ilegale. 7. n perioada 9 iulie 1948 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale direct, a fost redus doar la cteva categorii de acte administrative, lsndu-se astfel cetenii la discreia organelor administraiei de stat. 8. n perioada 26 iulie 1967 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ n ara noastr a fost nfptuit de instanele judectoreti, n condiiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de ctre tribunale a cererilor celor vtmai n drepturile lor prin acte administrative ilegale. Dei, n general, aceast lege inspirat din Legea din 1925 era bine redactat, partea negativ a acesteia rezulta din aceea c, de regul, cererile celor vtmai n drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru c judectorii care soluionau aceste conflicte juridice erau alei" de ctre consiliile populare, adic de organele ale cror acte ar fi trebuit s le cenzureze. Fa de aceast practic, cei vtmai n drepturile lor, prin acte administrative ilegale, renunau la introducerea unor cereri la instanele judectoreti, ceea ce a dus la reducerea, an de an, a numrului cauzelor soluionate de instanele judectoreti de contencios administrativ. 9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptat la scurt timp dup evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un mijloc efectiv de control al legalitii activitii organelor administraiei publice organe ale puterii executive de ctre instanele judectoreti organe ale puterii judectoreti. Dei cu unele imperfeciuni sesizate de diveri autori, aceast lege a asigurat, cu succes, vreme de peste un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fa de abuzurile administraiei. 10. n baza experienei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum i ca urmare a noilor reglementri cuprinse n Constituia Romniei adoptat n anul 2003 n perspectiva viitoarei aderri la Uniunea European, Parlamentul Romniei a adoptat la 2

12

decembrie 2004, Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, pe care o vom studia n amnunt n capitolul II. 2. Definiia contenciosului administrativ n doctrina romneasc Legislaia din ara noastr a consacrat, iniial, sistemul francez, apoi pe cel anglo-saxon, cu anumite particulariti, ntr-o perioad sau alta, dar a meninut i sistemul administratorului judector. Aa se explic de ce, n doctrina administrativ, fundamentarea noiunii de contencios administrativ nu a putut face abstracie de aspectele referitoare la activitatea organelor administrative cu caracter jurisdicional. Cu toate c s-au exprimat mai multe opinii, teza dominant a fost aceea dup care actul administrativ jurisdicional" desemneaz acel act ce eman de la o autoritate administrativ n soluionarea unui conflict de interese ntre cele dou administraii sau ntre o administraie i un particular i care, spre deosebire de actul administrativ propriuzis, nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, avndu-se n vedere contenciosul administrativ judiciar. Pentru a se delimita mai clar ntre ele, formele de contencios administrativ (sub aspectul organelor competente a soluiona litigiile), s-au impus termenii: contencios administrativ", respectiv, contenciosul administrativ-drept comun". n concluzie, putem reine ca n doctrina romneasc interbelic noiunea de contencios administrativ era utilizat fie ntr-un sens larg material, evocnd totalitatea litigiilor dintre administraie i particulari (indiferent cine soluiona litigiul, un organ judectoresc sau un organ administrativ), fie ntr-un sens strict, evocnd litigiile soluionate numai de instanele judectoreti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atribuiile n aceast materie ale instanelor judectoreti (instanele obinuite, uneori s-au creat i instane speciale). Pe aceast linie de idei, prof. C. Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nscute ntre particulari i Administraiunile publice, cu ocaziunea organizrii i funcionrii serviciilor publice i n care sunt puse n cauz reguli, principii i situaiuni juridice aparinnd dreptului public".

13

Raportndu-se la cadrul juridic instituit n ara noastr dup 1989, respectiv la reglementrile cuprinse n Constituia Romniei din 1991, Legea Contenciosului administrativ nr. 29/1990 precum i la alte acte normative, prof. V.I. Prisacaru d urmtoarea definiie: prin contencios administrativ nelegem activitatea de soluionare, cu putere de adevr legal, de ctre instanele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice n care cel puin una din pri este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nscut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. O alt definiie, mai nuanat, o d prof. Antonie Iorgovan: Legislaia n vigoare ne oblig sa privim noiunea de contencios administrativ ntr-un sens strict i ntr-un sens larg. n sens larg, vom nelege prin contencios administrativ litigiile de competena instanelor judectoreti, dintre un organ al administraiei publice, respectiv, un funcionar public sau, dup caz, o structur autorizat sa presteze un serviciu public, pe de o parte, i alt subiect de drept, pe de alt parte, n care organul public sau funcionarul public apare ca purttor al autoritii publice. ntr-un sens mai restrns (cel mai frecvent), noiunea de contencios administrativ evoc totalitatea litigiilor de competena seciilor de contencios administrativ. n fine, noua Lege a contenciosului administrativ, nr. 544/2004, definete contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

14

3.Contenciosul administrativ reglementat de legea nr. 554/2004 Preliminarii: Noua lege a contenciosului administrativ a fost adoptat i publicat n Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 i a intrat n vigoare dup 30 de zile, la 6 ianuarie 2005. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definete contenciosul administrativ ca "activitatea de soluionare, de ctre instanele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel puin una dintre pri este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau ncheierea, dup caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesoluionarea n termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" (art.2 alin.1 lit.e). Putem aadar observa c definiia legal a contenciosului administrativ, formulat n concordan cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, este structurat pe mai multe paliere: a) este o activitate de soluionare a unui litigiu dintre o autoritate public i alte entiti publice sau private; b) activitatea este realizat de instane de contencios administrativ; c) conflictul juridic soluionat de instanele de contencios administrativ se poate nate fie din emiterea sau ncheierea unui act administrativ (1), fie din nesoluionarea n termenul legal a unei cereri (2), fie, n fine, din refuzul nejustificat de a rezolva 4. Sediul materiei contenciosului administrativ n dreptul romn. Contenciosul administrativ romn i are sediul materiei n Constituie, n legea general a contenciosului administrativ, precum i n legi speciale.Astfel, art.52 alin.1 al Constituiei din 1991 revizuite n 2003, chiar dac nu folosete expres noiunea de contencios administrativ", descrie esena acestei instituii juridice: persoana vtmat ntr-un drept al su ori ntr-un interes legitim, de o autoritate public, printr-un act

15

administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului i repararea pagubei". n alineatul 2 al aceluiai text constituional, se precizeaz c prin lege organic vor fi stabilite condiiile i limitele exercitrii acestui drept. Textului menionat i se adaug cel al art.123 alin.5, care consacr faza jurisdicionalizat a controlului de legalitate exercitat de prefect asupra actelor autoritilor locale. Legea nr.29/1990 reinterpretat n lumina Constituiei din 1991, a constituit pn recent sediul general de rang legal al materiei contenciosului administrativ. n urma criticilor exprimate de doctrin i de practicieni legate de faptul c, dei Constituia impunea adoptarea unei legi organice a contenciosului administrativ, aceasta s-a lsat ateptat mai mult de 12 ani, la sfritul anului 2004, a fost adoptat Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prima lege organic a contenciosului administrativ romn, i care constituie n prezent sediul materiei contenciosului administrativ, ca lege general.Art.31 al noii legi abrog n mod expres legea general a contenciosului administrativ nr.29/1990, nu i legile speciale care conin soluii derogatorii sub aspectul competenei, termenelor, etc., de la legea general. 5. Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004

Aceast nou lege a contenciosului administrativ pstreaz n bun parte trsturile legii anterioare, nscriindu-se, prin esena sa, n tradiia romneasc din perioada interbelic a contenciosului administrativ. Astfel putem remarca serie de trsturi ce s-au pstrat relativ nemodificate. Controlul de plin jurisdicie: conform art. 18, potrivit cruia instana, soluionnd aciunea, poate, dup caz, s anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ, s oblige autoritatea administrativ s emit un act administrativ ori s elibereze un certificat, o adeverin sau orice alt nscris, putnd hotr i asupra daunelor materiale i morale cauzate, rezult c prin Legea nr. 544/2004 se pstreaz contenciosul de plin jurisdicie instituit n ara noastr prin Legea nr. 29/1990. n temeiul acestei caracteristici a contenciosului administrativ romn, instana de contencios administrativ, (tribunalele administrativ-fiscale precum i seciile de contencios administrativ i fiscal ale curilor de

16

apel), soluionnd aciunea n contencios, va putea, n cazul n care o gsete ntemeiat, s anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ emis cu nerespectarea legii, s oblige autoritatea administrativ s emit actul, la care reclamantul avea dreptul, iar atunci cnd, prin actul emis ori prin refuzul administraiei de a emite, i s-au cauzat prejudicii reclamantului, s oblige autoritatea administrativ la acoperirea daunelor materiale i morale cauzate acestuia, cu alte cuvinte o restitutio in integrum a celui vtmat n drepturile sale. Controlul direct, pe cale de aciune judiciar, att fa de actul administrativ propriu-zis (manifestare de voin n scopul de a da natere, a modifica sau a stinge drepturi i obligaii), ct i fat de actul administrativ asimilat (tcerea sau tardivitatea organului administraiei publice). Aciunea prealabil (recursul administrativ graios sau ierarhic): nainte de a introduce aciunea n instan, trebuie oferit posibilitatea autoritii administrative emitente sau autoritii ierarhic superioare de a nltura actul ilegal i a repara eventuala pagub. Daunele cominatorii (amenda judiciar) instana poate obliga autoritatea administrativ care nu trimite lucrrile cerute n termen sau nu pune n executarea hotrrea la plata unor sume de bani pentru fiecare zi de ntrziere nejustificat (art. 3 alin. 4 i art. 24 alin. 2). Contenciosul administrativ are dou grade de jurisdicie: fondul i recursul, ambele date n competena seciilor de contencios administrativ i fiscal. Aciunea n justiie poate fi formulat i personal mpotriva funcionarului, care poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autoritatea administrativ (art. 16); La aceste trsturi se adaug i urmtoarele, cu caracter de noutate: Se lrgete materia reglementat prin lege (practic se cuprinde ntreaga de prefect cu privire la actele emise de autoritile administraiei publice locale (art. 3); excepia de ilegalitate (art. 4); contractele administrative (art. 8 alin. 2); actele administrativjurisdicionale (art. 6); ordonanele Guvernului (art. 9), etc. Avocatul Poporului i Ministerul Public sunt subiecte de sezin au capacitatea de a introduce aciuni la instana de contencios administrativ n locul persoanelor vtmate, acestea din urm cptnd de drept calitatea de reclamant (art. 1 alin. 3 i 4);

17

 Autoritatea public nsi, care a emis un act administrativ ilegal ce a produs deja efecte juridice, poate solicita constatarea nulitii acestuia (art. 1 alin. 6). Deznvestirea instanei de contencios administrativ (renunarea voluntar la aciune) nu mai este posibil n anumite cazuri, conform art. 28 alin. 2 (aciunile introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenia Naional a Funcionarilor Publici precum i cele introduse mpotriva actelor administrative normative).

V.Concluzii
Prin noiunea de contenios administrativ se nelege activitatea de soluionare, cu puterea de adevr legal, de ctre instanele judectoreti, competente potrivit legii, a coflictelor juridice n care cel puin una din pri este un organ al administraiei publice un serviciu public administrativ. Ca o concluzie, de regula, prin soluionarea de ctre instanele de contencios administrativ, a unor conflicte juridice, nelegem competena anumitor categorii de instane judectoreti, stabilite prin lege, de a soluiona litigiile izvorte ntre particulari ( persoane fizice sau juridice ) care se consider vtmai n drepturile lor, recunoscute de lege, printr-un act administrativ de autoritate sau prin refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a rezolva cererile referitoare la un drept recunoscut de lege i o autoritate administrativ emitent a actului administrativ sau care trebuia s emit un act administrativ ori s elibereze un certificat, o adeverin, sau orice alt nscris. Prin Constituie i prin unele legi, instanele de contencios administrativ au fost investite i cu soluionarea altor categorii de litigii. Relevante sunt litigiile ridicate de Legea nr. 69/1991, legea administraiei locale. Instituia contenciosului administrativ romn a cunoscut a adevrat evoluie istoric pe parcursul a peste 125 de ani, ncepnd prin Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat din februarie 1864 i ncheind cu Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Aceast instituie prezint un rol de mare importan n ara noastr; fr deosebire de faptul c aciunile n contenciosul administrativ sunt n competena instanelor

18

judectoreti specializate- seciile de contencios administrativ de la tribunale , curi de apel i Curtea Suprem de Justiie- de instanele judectoreti de drept comun sau de organele de jurisdicie special administrativ, ele- aciunile privesc controlul legalitilor actelor i faptelor administrative- adoptate sau emise ori svrite sau nesvrite de organele administraiei publice. Dar, dei Legea nr. 29/1990 a fost elaborat cu o desvrit atenie de legiuitor,n urma adoptrii Constituiei intrat n vigoare la 8 decembrie 1991, din cuprinsul art. 122 ( 4 ) care prevede c, prefectul poate ataca, n faea instaei de contencios adminstrativ, un act al consiliului judeean , al celui local sau al primarului, n cazul n care consider actul ilegal din urma cuprinsului art. 122 ( 4 ) din Constituie rezult c prevederile Legii contenciosului administrativ nu mai sunt n concordan cu prevederile Constituiei, chiar dac prin Legea nr. 69/1991 sunt reglementate cazurile i condiiile n care prefectul judeului i execut atribuii reglementate de art. 12 i 101 din aceeai lege. n ultimii ani au fost adoptate legi care reglementeaz dreptul instanelor judectoreti de contencios administrativ de a controla i alte acte administrative de autoritate adoptate sau emise de unele organe ale administriei publice centrale sau locale, dei multe din aceste competene i gseau temeiul n art. 48 ( 1 ) din Constituie i, respectiv, n art. 1 din Legea 29/1990 n legtur cu prevederile acestor legi referitoare la stabilirea unor competene pentru instanele judectoreti de contencios administrativ. Pentru a putea cuprinde asemenea reglementri este necesar ca aceste legi s fie legi organice. Este necesar realizarea acestei cerine, penteu c, potrivit prevederilor art. 48 ( 2 ) din Constituie, condiiile si limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic.Aa fiind, ori de cte ori, printr-o lege se prevede o competen pentru instanele judectoreti de contencios administrativ nseamn c se modific, prin adugarea la competen, prevederile Legii contenciosului administrativ care este, aa cum prevede Constituia, o lege organic. Aceste considerente determin apariia unor opinii de propunere de lege ferenda ca Legea nr. 29/1990 s fie supus unei atente modificri i completri, astfel nct ea s reglementeze cazurile n care instanele judectoreti.- special create pentru a nfptui

19

aceast activitate- sunt competente s soluioneze conflictele juridice n care una din pri este un serviciu public administrativ organe ale administraiei publice, instituii publice i regii autonome de interes public- iar conflictul juridic s-a nscut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate legal sau din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege care au cauzat pagube particularilor ( persoane fizice sau juridice ) sau chiar funcionarilor publici. De asemenea ,prin aceast modificare ar urma s fie . reglementat, printre altele, procedura de sesizare i de soluionare a cauzelor nscute din adoptarea sau emiterea de acte administrative de autoritate ilegale de catre organele administraiei publice centrale, ministere i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale, autoriti administrative autonome, precum i dectre organele de specialitate organizate n subordinea ministerelor. Ca o ncheiere a viziunii asupra instituiei de contencios administrativ, este de precizat c, dreptul instanelor judectoreti de contencios administrativ de a controla legalitatea actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de serviciile publice administrative , precum i refuzul acestora de a rezolva cererile referotoare la un drept recunoscut de lege, constituie cheia de bolt a statului de drept. n aceste condiii, cu ct va fi mai complet dreptul instanelor judectoreti- a organelor puterii judectoreti de a controla legalitatea activitii organelor administraiei publice a organelor puterii executive cu att vor fi respectate drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor i nu numai a lor, precum i asigurat legalitatea n activitatea organelor puterii executive.

20

1. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, ediie revzut i adugit, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001, p. 32 2. D. Brezoianu, Drept administrativ roman, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, pag. 513 3. V. Prisacaru, Tratat de drept administartiv roman.Partea generala, ed. a III-a revazuta si adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag. 563 si pag. 564 4. Legea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ 5. Verginia Vedina, Introducere n dreptul contenciosului administrativ, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti

21