CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Rezumat
1. Fundamentele constituţionale de bază pentru contenciosul administrativ se
regăsesc în următoarele prevederi din Constituția noastră: art.52; art.21; art.53;
art.123 alin.(5); art.126 alin. (5) şi (6); art.73 alin. (3) lit.k); art. 115 alin.(6); art.154
alin. (1).

2. Condiţiile acţiunii directe în baza Legii nr.554/2004, cu modificările şi

completările ulterioare, sunt: obiectul acţiunii să-l reprezinte un act administrativ
tipic sau asimilat; actul să emane de la o autoritate publică; actul să vatăme un drept
subiectiv sau un interes legitim; să fie parcursă, de regulă, procedura administrativă
prealabile; să fie respectate termenele de introducere a acţiunii în contenciosul
administrativ.

3. Actele administrative tipice pot fi atacate în contenciosul administrativ indiferent

de caracterul lor normativ sau individual.

4. Nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ doar legalitatea

unor operaţiuni administrative, aceasta putând fi analizată numai în cadrul acţiunii
vizând anularea actului administrativ pe baza cărora s-a fundamentat acest act, astfel
precum prevede art.18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare. Însă, poate fi analizat, sub aspectul legalităţii, refuzul
autorităţii publice de efectuare a unei asemenea operaţiuni.

5. Parcugerea procedurii prealabile este obligatorie şi în cazul actelor administrative

cu caracter normativ, introducerea acţiunii în faţa instanţei de judecată fiind posibilă
doar ulterior parcurgerii acestei faze. Însă, spre deosebire de parcurgerea procedurii
prealabile în cazul actelor administrative individuale, în cazul actelor administrative
cu caracter normativ această procedură poate fi parcursă oricând.

Page 1 of 4
6. Procedura administrativă contencioasă cuprinde două etape: etapa anterioară
sesizării instanţei de contencios administrativ (procedura plângerii prealabile
administrative) şi etapa judiciară.

7. Conform prevederilor Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările

ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,
indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces,
pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Obiectul excepţiei de
nelegalitate îl reprezintă doar actele administrative cu caracter individual, pentru
actele administrative cu caracter normativ legea prevăzând posibilitatea nelimitată în
timp de introducere a unei acţiuni în anulare. Urmare a anulării unui act
administrativ normativ, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, această hotărâre
se publică în Monitorul Oficial al României, sau, după caz, în monitoarele oficiale
ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, efectele sale fiind erga omnes.

8. În sens larg, prin contencios administrativ se înţelege totalitatea litigiilor dintre

autorităţile publice şi cei vătămaţi prin acte administrative nelegale ale acestora,
indiferent de instanţa competentă sau de procedura de soluţionare a acestora. În sens
restrâns prin contencios administrativ se înţelege totalitatea litigiilor dintre
autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime
prin acte administrative nelegale, tipice sau asimilate, litigii care sunt de competenţa
instanţelor de contencios administrativ şi sunt soluţionate în baza unui regim de
putere publică guvernat, în prezent, de Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

9. Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl poate reprezenta un act

administrativ tipic sau un act administrativ asimilat, precum tăcerea administraţiei,
refuzul nejustificat, contractele administrative, dar şi refuzul de efectuare a unei
operaţiuni administrative.

10. Calitatea de pârât într-o acţiune în contencios administrativ o au autorităţile

publice sau persoanele juridice private care exercită, conform legii, unele
prerogative de putere publică. Așadar, calitatea de pârât o pot avea: autorităţile
publice sau persoanele juridice de drept privat autorizate de puterea publică să

Page 2 of 4
presteze anumite servicii publice, precum şi, în anumite situaţii, funcţionarul public,
dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

11. Calitatea de reclamant o au persoanele fizice sau juridice vătămate prin acte
administrative nelegale ale autorităţilor publice, iar uneori chiar o autoritate publică
– astfel de subiecte speciale de sesizare fiind, conform legii-cadru în materie, Legea
nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Avocatul Poporului;
Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prefectul. Așadar,
calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ o poate avea, de regulă,
orice persoană care se consideră vătamată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, precum şi persoana vătămată prin
refuzul autorităţii publice de efectuare a unor operaţiuni administrative necesare
pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Mai pot avea
această calitate: terţul vătămat în drepturile sau interesle sale legitime printr-un act
administrativ individual adresat altui subiect de drept; dar şi, în anumite condiţii,
Avocatul Poporului; Ministerul Public; autoritatea publică emitentă ce poate solicita
instanţei de judecată anularea actului administrativ unilateral nelegal; persoanele
vătămate prin contracte administrative; Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;
prefectul.

12. Contenciosul administrativ român este un control de plină jurisdicţie în sensul că

puterile ce sunt acordate instanţei de judecată nu se limitează la simpla anulare a
actului administrativ nelegal.

13. Procedura administrativă prealabilă este obligatorie, de regulă, înainte de

introducerea unei acţiuni administrative, atunci când vorbim despre contenciosul
subiectiv despre care vorbim atunci când reclamantul solicită instanţei de judecată să
soluţioneze un litigiu referitor la un drept subiectiv sau interes legitim personal.

14. Este recunoscută posibilitatea atacării în instanţă a actelor administrativ-

jurisdicţionale, precum şi a formulării unei cereri de despăgubire pentru prejudiciile
cauzate şi împotriva funcţionarului public care a elaborat, a emis sau a încheiat actul
sau, după caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un
drept subiectiv sau la un interes legitim.

15. Sunt exceptate de la controlul de legalitate exercitat de instanţele de contencios

administrativ: actele autorităţilor publice în relaţia cu Parlamentul; actele de

Page 3 of 4
comandament cu caracter militar; actele administrative pentru modificarea sau
desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Pe de
altă parte actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de razboi, al
stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele emise pentru restabilirea ordinii publice,
precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi
epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere, în condiţiile prevăzute în
cele de mai sus. Cât privește categoria actelor cele care privesc apărarea şi
securitatea naţională, acte, de asemenea, avute în vedere printre aceste excepții de
art. 5 alin (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin
Decizia nr. 302/2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „cele care
privesc apărarea și securitatea națională” este neconstituțională, fiind contrară
dispozițiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, motiv pentru care doctrina a
apreciat că „acestea trebuie să fie susceptibile de a fi supuse controlului
judecătoresc”.

16. Cât priveşte normele de procedură aplicabile pentru soluţionarea acţiunilor în

contencios administrativ este necesar a preciza că, într-adevar, acestea se regăsesc în
legea-cadru în materie – Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, însă acestea, chiar potrivit propriilor prevederi, se completează cu
prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi
persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabileşte
de instanţa de judecată, cu prilejul soluţionării cauzei.

17. Obiectul cererii de chemare în judecată poate fi: anularea totală sau parţială a
actului administrativ şi acordarea unor despăgubiri materiale şi/sau morale; obligarea
autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ sau a altui înscris şi acordarea
unor despăgubiri şi/sau morale; obligarea autorităţii pârâte la efectuarea unei
anumite operaţiuni administrative şi acordarea unor despăgubiri materiale şi/sau
morale; suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea pe fond
sau, după caz, irevocabilă, a acţiunii în anulare; contractele administrative; obligarea
autorităţii pârâte/persoanei la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere în
executarea unei decizii irevocabile de contencios administrativ, însoţită, eventual, de
o cerere de despăgubiri pentru întârziere.

Page 4 of 4