CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Lect. univ. dr. Laurențiu ȘONERIU

 CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV-FORMĂ A CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA
ACTIVITĂŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

• Asupra activităţii administraţiei publice se exercită, în principal, trei forme de control: controlul parlamentar,
controlul administrativ, controlul judiciar (contenciosul administrativ).
a) Controlul parlamentar
• poate îmbrăca două forme :
- tradiţional - obligaţia Guvernului şi a celorlalte organe ale administraţiei de a prezenta Parlamentului
informaţii şi documente, oligaţia Guvernului şi a membrilor săi de a răspunde la întrebările şi interpelările
formulate de deputaţi şi senatori, adoptarea de către Camera Deputaţilor sau Senat a unor moţiuni simple,
obligaţia Prim-ministrului de a prezenta Camerei deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la
politica Guvernului etc;
- modern - exercitat prin intermediul uneor autorităţi publice care depind de Parlament (Ex. Avocatul
Poporului, Curtea de Conturi etc)
b) Controlul administrativ
Prin intermediul acestuia, activitatea organelor administraţiei publice se autoreglează fie prin controlul
intern, fie prin controlul extern sau prin controlul de tutelă administrativă exercitat de Guvern prin
intermediul prefecţilor, asupra activităţii administraţiei publice locale, sau controlul exercitat prin intermediul
jurisdicţiilor speciale administrative (Ex.: Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor-C.N.S.C., care
desfăsoară o activitate administrativ-jurisdicţională în materia achiziţiilor publice), al căror caracter facultativ
şi gratuit este garantat.

c) Controlul judiciar
Acest tip de control este exercitat prin intermediul instanţelor judecătoreşti, reprezentând de fapt
contenciosul adminsitrativ.
❑ Contenciosul administrativ este o instituţie fundamentală a oricărui stat de drept şi democratic, reprezentând,
totodată, o garanţie a cetăţeanului împotriva eventualelor abuzuri ale administraţiei.
Sub aspect terminologic, cuvântul ,,contencios” evocă ideea de contradictorialitate, a unei confruntări, a unei
lupte sau a unui duel, în sens metaforic, a unor interese contrarii, dintre două părţi, din care una va ieşi
învingătoare.

❑ Noţiunea de contencios administrativ este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca
fiind ,,activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii
organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din
emiterea sau încheierea, după caz a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în
termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.”
În doctrină, au fost evidenţiate două categorii de contencios administrativ:

Contenciosul administrativ de anulare - se particularizează prin faptul că instanţa de contencios

administrativ poate să anuleze sau să modifice un act administrativ emis/adoptat cu nerespectarea condiţiilor
prevăzute de lege sau poate să oblige o autoritate publică să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de
lege; instanţa de contencios administrativ nu se poate pronunţa aupra reparării daunelor materiale şi /sau morale,
această chestiune intrând în competenţa instanţelor de drept comun, în cadul unei acţiuni separate.
Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie – se caracterizează printr-o competenţă amplificată a
instanţei de contencios administrativ care poate anula actul administrativ atacat (în totalitate sau în parte), poate
obliga autoritatea publică să emită un act administrativ sau orice înscris şi de asemenea se poate pronunţa cu
privire la despăgubiri.
De reţinut este faptul că actuala Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 , consacră un contencios
adminstrativ de plină jurisdicţie.
În funcţie de dreptul sau interesul legitim vătămat, contenciosul administrativ poate fi: contencios subiectiv şi
contencios obiectiv.

▪ Contenciosul administrativ subiectiv - există când reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei
judecătoreşti să soluţioneze o problemă referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim personal, în
sensul de a cerceta dacă un act administrativ tipic sau asmilat a adus atingere unei situaţii juridice
subiective.

▪ Contenciosul administrativ obiectiv - presupune că, prin acţiunea sa, reclamantul urmăreşte să apere un
drept obiectiv sau un interes legitim public, cu caracter general şi impersonal.
 FUNDAMENTELE CONSTITUŢIONALE ŞI LEGALE
ALE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

• Bazele constituţionale ale contenciosului administrativ le regăsim în mod implicit sau în mod
expres în art. 21, art. 52, art. 73 alin. (3) lit. k), art. 123 alin. (5) şi art. 126 alin. (6) din
Constituţia României, republicată.

• Din punct de vedere al fundamentului legal, instituţia contenciosului administrativ este

reglementată, în prezent, în Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
 CONDIȚIILE ACȚIUNII DIRECTE ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
• Condiţia ca actul atacat să fie act administrativ, tipic sau asimilat.
• Condiţia ca actul administrativ să emane de la o autoritate publică.
• Condiţia vătămării unui drept sau a unui interes legitim.
• Condiţia parcurgerii procedurii administrative prealabile.
• Termenul pentru exercitarea plângerii prealabile şi pentru introducerea acţiunii în contenciosul
administrativ.
 1. CONDIŢIA CA ACTUL ATACAT SĂ FIE ACT ADMINISTRATIV, TIPIC SAU
ASIMILAT

• analizând dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reiese faptul că actele administrative propriu-zise sunt acte administrative tipice.

• potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit h) şi i) din Legea nr. 554/2004 actele administrative asimilate sunt următoarele:
nesoluţionarea în terenul legal al unei cereri - ,,faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul de 30 de zile de la
înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen” și refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere - ,, exprimarea
explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere unei persoane”; prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
este asimilat refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a
cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
actele şi operaţiunile administrative (referatul, raportul, avizul, acordul etc) care stau la baza emiterii actului administrativ
supus controlului vor putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ numai odată cu actul pe care îl fundamentează
iar nu separat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c^1, teza I, din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fot modificată şi completată prin Legea nr.
212/2018, sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, contractele încheiate de autorităţile publie care au ca
obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (contractele de concesiune a unui bun public, închirierea unui
bun public, administrarea unui bun public); executarea lucrărilor de interes public (contractul de parteneriat public-privat
pentru concesiunea de lucrări; prestarea serviciilor publice (contractul de concesiune, contractul de delegare a gestiunii
serviciului public); achiziţiile publice; alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de
contecios administrativ care sunt prevăzute ca atare prin legi speciale.
2. CONDIŢIA CA ACTUL ADMINISTRATIV SĂ EMANE
DE LA O AUTORITATE PUBLICĂ

• Prin noţiunea de ,,autoritate publică” al cărei act administrativ poate fi atacat în contencios
administrativ se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care
acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, inclusiv persoanele
juridice de drept privat care, potrivit legii, au oţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate
să presteze un serviciu public, care potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
asilmilate autorităţilor publice. [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004].
 3. ACTUL ADMINISTRATIV SĂ VATĂME UN DREPT
SAU UN INTERES LEGITIM

• În sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, noţiunea de drept vătămat = drept
fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce atingere printr-un act
administrativ. [art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004].
• Legea contenciosului administrativ defineşte interesul legitim care poate fi atât personal/privat
cât şi public, astfel:
✔ interesul legitim privat - posibilitatea de a pretinde o conduită, în considerarea realizării unui
drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat
✔ interesul legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării
unui drept fundamental care se exercită în colectiv, ori, după caz, în considerarea unui interes
public.
 4. CONDIŢIA PARCURGERII PROCEDURII
ADMINISTRATIVE PREALABILE

• Legea nr. 554/2004, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. j), defineşte plângerea prealabilă ca fiind cererea
prin care se solicită autorităţii emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act
administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
• Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede excepţii determinate de calitatea reclamantului, în sensul
că în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici nu este obligatorie plângerea prealabilă şi excepţii determinate de obiectul
acţiunii, care vizează cererile formulate în temeiul art. 9 din lege, de persoanele vătămate prin ordonanţe
sau dispoziţii din ordonanţe, cele îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate
întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, (ca element de noutate adus de Legea nr.
212/2018-s.n.), cererile împotriva unui act administrativ asimilat (tăcerea administraţiei şi refuzul
nejustificat de rezolvare a cererii) conform art. 2 alin. (2) şi excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4
din lege.
5. TERMENUL PENTRU EXERCITAREA PLÂNGERII PREALABILE ŞI
PENTRU INTRODUCEREA ACŢIUNII ÎN CONTENCIOSUL
ADMINISTRATIV
Termenele de exercitare a recursului Termenul pentru introducerea acţiunii în
administrativ prealabil contencios administrativ

• Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - 30 de zile
de la data comunicării actului, revocarea, în tot
sau în parte, a acestuia”. Prin derogare de la aceste
prevederi, în alin. (3) al art. 7, legiuitorul a statuat
că în cazul actelor administrative unilaterale,
plângerea prealabilă poate fi introdusă şi peste
termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data emiterii actului.
• Art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 - un termen de prescripţie de 6 luni a
cărui efect este stingerea dreptului la acţiune în
sens material - art. 11 alin. (1);
• un termen de decădere de un an, aplicabil
numai pentru motive temeinice
 ASPECTE DE COMPETENŢĂ ŞI PROCEDURĂ PRIVIND
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR ADMINISTRATIVE

1. Competenţa materială în fond

• Legea contenciosului administrativ instituie două criterii pentru stabilirea competenţei

materiale în judecarea în fond a cauzelor:
CRITERIUL POZIŢIONĂRII AUTORITĂŢII EMITENTE
ÎN SISTEMUL AUTORITĂŢILOR PUBLICE

În terminologia Legii nr. 554/2004, sintagma „autorităţi publice locale şi

judeţene” se referă atât la administraţia locală propriu-zisă, exercitată prin
autorităţile publice alese la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi prin
structurile aflate în coordonarea sau subordonarea acestora, ca expresie a
descentralizării şi autonomiei locale, cât şi palierul teritorial al administraţiei
publice de stat, compus din entităţile sau structurile deconcentrate la nivel local
ori judeţean (Prefect, servicii publice deconcentrate).
• Sunt de competenţa tribunalului: actele adoptate/emise de Consiliul judeţean şi
preşedintele Consiliului judeţean, Consiliul local şi primar, autorităţile sau instituţiile
subordonate consiliului judeţean sau local, organismele deconcentrate în teritoriu
(direcţii, birouri, servicii, inspectorate), prefect.

❖ Art. 10. alin. (1) Legea nr. 554/2004

✔ Curtea de apel judecă în primă instanţă litigiile având ca obiect :
actele emise sau adoptate de către: Preşedintele României, Guvern, ministere,
autorităţi centrale autonome, autorităţi centrale subordonate Guvernului sau
ministerelor.

❖ Art. 10. alin. (1) Legea nr. 554/2004

 CRITERIUL VALORIC

• cuantumul taxei, impozitului, contribuţiei, datoriei vamale, ce face obiectul

actului administrativ litigios (contenciosul fiscal).

• prin acest criteriu, legiuitorul realizează o demarcare între competenţa

materială a tribunalului şi cea a curţilor de apel.
✔ secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor – judecă în fond
(în primă instanţă) litigii vizând:
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene;
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene
care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora de până la 3.000.000 de lei.
• Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel judecă în
fond:

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale:

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și
accesorii ale acestora de peste 3.000.000 de lei.
• cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând
finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit
criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se
soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).
Alin. (1^1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004
 COMPETENŢA MATERIALĂ ÎN RECURS
• competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine instanţei imediat superioare celei ce a
soluţionat litigiul în fond, respectiv secţiilor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul
curţilor de apel şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
• recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de
secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se
judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
• Competenţa teritorială în contenciosul administrativ este o competenţă exclusivă,
stabilită în favoarea reclamantului, pentru o mai bună ocrotire a intereselor sale.

• Art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ statuează că

reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței
de la domiciliul sau sediul său.

• În cazul reclamantului autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora -

cererea poate fi introdusă numai la instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
 OBIECTUL CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

• Acţiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect:

• anularea totală sau parţială a actului administrativ şi acordarea de despăgubiri materiale şi/sau
morale;

• obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ sau a altui înscris şi acordarea unor
despăgubiri materiale şi/sau morale;

• obligarea autorităţii pârâte la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru
exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim şi acordarea unor despăgubiri materiale
şi/sau morale;
• anularea în tot sau în parte a unui aviz, acord sau alt tip de operaţiune administrativă (sub
condiţia ca operaţiunea administrativă să fie dedusă judecăţii împreună cu actul a cărei
emitere a precedat-o, în caz contrar acţiunea fiind respinsă ca fiind inadmisibilă);
• repararea prejudiciului cauzat prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate
neconstituţionale;
• contracte administrative - doar litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui
contract administrativ şi litigiile legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv
litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, conform art. 8 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ, în varianta actuală. Conform aceluaşi articol, litigiile care au ca
obiect executarea contractelor administrative sunt de competenţa instanţelor civile;
• suspendarea executării actului în condiţiile art. 14 şi art. 15 din lege;
• obligarea autorităţii publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material sau
moral cauzat ca urmare a conduitei sale nelegale;
• anularea în tot sau în parte a unui act administrativ-jurisdicţional;
• obligarea autorităţii care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, ori,
după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim, la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori
prin întârziere (numai în solidar cu autoritatea publică pârâtă).
 SOLUŢIILE PE CARE LE POT PRONUNŢA
INSTANŢELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

• anularea în tot sau în parte a actului administrativ;

• obligarea autorităţii pârâte să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat,
adeverinţă sau alt înscris, să se pronunţe asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecăţii şi care nu pot fi atacate
separat, conform art. 8 alin. (1) din lege;
• obligarea la plata de daune materiale sau morale;
• obligarea părţii căzute în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, soluţionând cererea având ca obiect
un contract administrativ, instanţa va putea dispune:
• anularea acestuia, în tot sau în parte;
• obligarea autorităţii publice să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
• îndeplinirea unei anumite obligaţii de către una din părţi;
• suplinirea consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
• obligarea la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
 CĂILE DE ATAC ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI
ADMINISTRATIV
Recursul
(art. 20 din Legea nr. 554/2004)
• Termen de formulare: 15 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe;
• Motivele de recurs: sunt cele prevăzute de art. 488 C. proc. Civ.;
• Recursul este suspensiv de executare – suspendă executarea sentinței de fond, cu
excepția hotărârii de primă instanță privind suspendarea executării actului
administrativ (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004);
• Celeritatea: se judecă de urgență.
 SOLUȚII POSIBILE ÎN RECURS

• Regula: în cazul admiterii recursului, instanța de recurs va casa sentința, va rejudeca litigiul în fond
(prin raportare la motivele de recurs prevăzute de Codul de procedură civilă);
• Excepția: când hotărârea instanței de fond a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata
s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea
fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță – art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004.
 CĂI DE ATAC EXTRAORDINARE

Revizuirea Contestația în anulare

• Art. 509-513 C. proc. Civ.; • Aplicabile dispozițiile art. 503-508 C. proc.

Civ.
• Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – caz
special de revizuire;
 EXCEPȚIA DE NELEGALITATE
ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004
• Excepţia de nelegalitate - un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act
administrativ cu caracter individual, care poate fi utilizată numai într-un proces aflat pe rol, indiferent
de natura acestuia (civilă, penală, de dreptul muncii, contencios administrativ), a cărei admitere are
drept rezultat neluarea în considerare a efectelor produse de acel act, cu ocazia soluţionării litigiului
în care a fost invocată excepţia.
 TRĂSĂTURILE EXCEPȚIEI DE NELEGALITATE

• constituie un mijloc de apărare iar nu o excepţie de procedură propriu-zisă;

• formă de control indirect a legalităţii unui act administrativ individual;
• poate avea ca obiect numai actele administrative de autoritate cu caracter individual, indiferent de data
emiterii acestuia şi de nivelul ierarhic al autorităţii emitente;
• este de ordine publică, putând fi ridicată oricând, în cadrul unui proces, fie la cererea părţii interesate, fie
de instanţă din oficiu; chiar dacă efectele ei se produc inter partes litigantes, ea poate fi ridicată înaintea
oricărei instanţe judecătoreşti (judecătorie, tribunal, curte de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de
orice domeniu, şi în orice stadiu al procesului, fond, apel sau recurs)
 TRĂSĂTURILE EXCEPȚIEI DE
NELEGALITATE
• existenţa unei relaţii de dependenţă între actul administrativ individual şi soluţionarea
fondului litigiului în care această excepţie a fost invocată;
• efectul admiterii excepţiei de nelegalitate nu este anularea actului ci înlăturarea lui din
soluţionarea fondului cauzei în care a fost invocată excepţie;
• Instanța competentă – instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei;
• Nu este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile – art. 7 alin. (5) din
Legea nr. 554/2004.
ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL PE
CALEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV
ART. 5 DIN LEGEA NR. 554/2004

• actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile cu Parlamentul

- (art. 2 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 554/2004);

• actele de comandament cu caracter militar sunt exceptate de la orice formă de control judecătoresc,
nu numai de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrative – (art. 2 alin. 1 lit. l) din
Legea nr. 554/2004);
 CAZURI PARTICULARE

• Recursul paralel: art. 5 alin. (2)

Legea contenciosului administrativ, reglementează în art. 5 alin. (2) imposibilitatea atacării pe cale
contenciosului administrativ a actelor pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin
lege organică, o altă procedură judiciară
Ex: în materie contravenţională, acţiunile prin care se contestă procesele-verbale de constatare şi
sancţionare contravenţională se soluţionează de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei sau
de la domiciliul/sediul petentului, actele administrative prevăzute de legislaţia fondului funciar
constituie obiectul unei alte proceduri judiciare speciale, putând fi atacate în faţa instanţei civile de
drept comun.
• Art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ statuează că în litigille care vizează aplicarea
regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și
securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea
consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14
din lege, referitoare la suspendarea executării actului administrativ.
 EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
ART. 24 DIN LEGEA NR. 554/2004
• executarea silită în contenciosul administrativ are ca scop realizarea definitivă şi practică a unor
drepturi şi interese recunoscute printr-o hotărâre judecătorească ce constituie titlul executoriu;
• Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt titluri executorii, conform art. 22 din lege.
• constituie titluri executorii acele hotărâri ale instanţei de fond care nu au fost atacate cu recurs ori
recursul a fost respins, precum şi hotărârile instanţei de recurs prin care a fost soluţionat fondul
cauzei de contencios administrativ.
 CONSECINŢELE NEEXECUTĂRII HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREŞTI PRONUNŢATE DE INSTANŢELE DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV
• la cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care
curge de la expirarea termenelor prevăzute la art. 24 alin. (1) și care nu au fost respectate în mod
culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică
• amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la
bugetul de stat aplică persoanei juridice, autorității sau instituției publice, după caz, o amendă de
20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat,
iar reclamantului îi acordă penalități;
• Penalități - reclamantului în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă.
 GARANȚII SUPLIMENTARE

• O dispoziţie cu caracter novator, care constituie o garanţie suplimentară, este cea cuprinsă în textul
alin. (5) al art. 24, în varianta modificată prin Legea nr. 138/2014, conform căruia, în lipsa cererii
creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al
instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse
în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va
fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor”.
 INSTANȚA DE EXECUTARE

• instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ)
din lege. (art. 25 din Legea nr. 554/2004).

• conform art. 25 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, cererile prevăzute la art. 24 alin.
(3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de
timbre;
• Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în
termen de 5 zile de la comunicare
 ACŢIUNEA ÎN REGRES A CONDUCĂTORULUI
AUTORITĂŢII PUBLICE
• Conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor vinovaţi de
neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun, confom art. 26 din Legea contenciosului
administrative;

• În cazul în care cei vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici, se aplică reglementările
speciale.
VĂ MULȚUMESC!